MITUL JERTFEI IN CREATIE

Prin jertfa zidirii se intelege in primul rand sacrificarea fiintelor omenesti la temeliile cladirilor pentru ca
zidurile sa dureze. Intr-un sens mai larg, prin “jertfa zidirii” se intelege si sacrificarea in temelii a unor
fiinte in general. De-a lungul istoriei au fost cunoscute numeroase cazuri in care pentru a dura o cladire
la temelia acestora erau jertfite bijuterii si aur(Templul Huitzilopochtli, Mexic), pasari precum porumbei,
randunele(biserica din Krottingen, Lituania), vaci, cai sau lupi(palat din Maroc sec XVII) precum si
pisici/caini. Se stie ca sacrificarea oamenilor avea in vechime functii numeroase: evitarea inundatiilor,
castigarea razboaielor, obtinerea de recolte bogate, facea sa cante clopotul mut etc. Totodata zidirea
oamenilor cuprinde doua compartimente: “zidirea ca pedeapsa” si “jertfa zidirii”. Ele se diferentiaza in
majoritatea cazurilor atat din punctul de vedere al procedurii cat si din acela al functiei, incat
posibilitatea confundarii lor e redusa. Intiia are un acracter laic-administrativ; ea reprezinta santiunea
data pentru faptele savarsite si nu intra in domeniul sacrificiului uman, pe cata vreme cea de-a doua
dispune de valoarea magica alegerea victimei fiind determinate in general de soarta.

Prima varianta a fost publicata de Vasile Alecsandri 1853 (Negru Voda si Manoli sau Mesterul Manole).
Mesterul Manole a fost de asemenea tradus si tiparit in strainatate intr-o masura asa de insemnata,
incat sant rare cazurile similare in istoria folcloristicii universale. Publicarea variantei Alecsandri a avut ca
rezultat doua lucruri importante: a trezit interesul oamenilor de cultura pentru culegerea de noi variante
ale baladei, si totodata pentru studierea, din punctul de vedere artistic, ea s-a bucurat de un ecou
extraordinar, atit in tara, cat si in strainatate. A figurat in aproape toate editiile ulterioare ale culegerii
poetului; a fost cuprinsa in manualele scolare: a fost retiparita in calendare, in publicatii periodice si in
diferite antologii; ea a patruns din nou, prin tipar, in medii folclorice si ar putea fi culeasa astazi din orice
localitate a tarii; in sfarsit, numai Miorita i-ar putea sta alaturi in privinta frecventei cu care a fost
pulicata in tara.

Cat priveste originea baladei P.Caraman o gasese la greci, dar totodata acesta affirma ca legenda n-a
putut lua nastere intr-un mediu zidaresc-tot asa cum cantecele haiducesti nu sant create de haiducii
insisi; in ea noi aflam”nimic din tehnica specciala” profesionala, ci”sentimente universal-omenesti,
impletite cu o superstitie de asemenea universal cunoscuta”, textul baladei treuie sa se fi creat intr-un
mediu rustic prin excelenta. Lucian Blaga remarca in Spatiul Mioritic vechimea geologica a mitului,
raspnadirea lui la popoarele europene si observa a a ramas necercetata problema”in ce masura, cat de
mult au fost in stare diversele popoare sa sublimeze motivul”. Blaga mai afirma: “Motivul baladesc al
Mesterului Manole circula intre mai multe grade de latitudine si lonitudine geografica. Specific
romanesc nu poate fi numit, dar romaneasca e interpretarea si sublimarea lui sofianica”. G.Calinescu
aseaza tema jertfirii in creatie intre cele mai importante mituri ale romaniei. Asemanator lui Blaga acesta
sustine ca varianta romana este cea mai originala si autohtonizata. Din punctul de vedere al lui Eliade,
acesta crede ca e la greci pe cand realizarea artistica cea mai inalta o gaseste cum o facuse si Caracoste
la Romani.
S-a putut observa ca textul ce ne preocupa cunoaste la romani o raspandire insulara. Acest fapt ne va
ajuta sa stabilim tipurile lui.

TIPUL BIHOREAN
Variantele din Bihor sunt cele mai aproape de destramarea textului. Au un character mai degradat si
particular. Singurele versuri memorizate erau:
Zîdar, Miclăuș,
Zîdești nu glumești,
In alte tinuturi se adauga versurile: O pă mini mă răsîptești.
In alte variante apare faptul precum ca erau 3 zidari care au hotarit sa bage cap de om in zid ca acesta
sa nu se mai surpe. Apare legatura cu motivul grangurului, care striga:
Zîdar, Miclăuș,
Zîdești nu glumești,
Pruncu-i în albie,
Pita-I în copaie
Porcii-s î ocol.

TIPUL SĂLĂJAN
Acest tip se caracterizeaza pintr-o remarcabila inchegare artistica. In aceasta variant se spune ca va fi
zidit in temelie nu exact una din neveste dar orice persoana care va sosi la locul de munca al zidarilor.Din
toate nevestele cea a Mesterului Manole e cea mai harnica, se scoala de dimineata, hraneste copilul
apoi se grabeste sa pregateasca pranzul sis a ajunga la sot. Acesta zarind-o se roaga cerului :
Crească rugu cît casa
Doară ie s-a-ntebica
Și prînzu și l-a vărsa
Și napoi de s-a-nturna
Și la hiu a alerga.

Sunt insa unele elemente artistice intalnite numai in variantele slajene:

Nevasta zidarului,
Acolo dac-o sosît ,
Prînzu jos de I l-o pus
Iel în brată u-o luat
Și-n gură u-o sărutat,
Sus pă zîd u-o rădicat.

Scena reprezinta un reusit joc de dragoste intr-e cei doi parteneri, dar pentru fiecare are semnificatie
aparte. Pentru zidar e un moment sfisietor de despartire, pe care il ineaca in suferinta caci stie ca-si
imbratiseaza si saruta sotia pentru ultima oara. Pentru nevasta este comportamentul obisnuit al
zidarului ce nu-I da de gandit nefericitei sotii si o face sa reactionee ca o gluma, dar se trezeste insa cand
O zîdiră pînă-n glezne
Si-o văzut că-I lucru lezne
Și-o zîdi pînă-n jerunte
Și-o zîndit zîndariu-a ride
Și nevasta-o prins a plînje
Aparent gluma se transforma intr-o tragedie
Drajilor,zîdarilor,
Io-am gînit că-I numa o șagă
Pîntu-ce v-am fost de dragă.
Aici mai apar versuri precum ca nevasta nu-si face griji pentru propria soarta ci pentru copilul ei.
Calmarea acestei situatii urmeaza:
Si cine mi l-a dăica?
Maica Sfinta-Vergura
Cine pă cap mn-I l-a unje?
Ia, omătu cînt a ninje
Cine pă cap mn-I l-a la?
Ploița cand a ploua
Si cine l-a legăna?
Vîntuțu cînd a sulfa
Suflă vîntu di pă deal si-l leagînă-ncet si rar.
Suflă vîntu di pă șes
Și-l leagînă-ncet și des.

TIPUL LĂPUȘ-SOMEȘ-BISTRIȚA
Acest tip sustine faptul ca zidarii sunt frati. Si Nu este specificat obiectul zidirii iar Marele Mester era
Siminic. La fel sotia acestuia era cea mai harnica dintr-e toate si cand isi chemise cumnatele ca sa duca
si ele pranzul acestea au afirmat ca au adormit si nu au pregatit nimic. Atunci aceasta se intoarce acasa
rasufleca poalele isi ia cele de ce are nevoie si pleaca la sot. Aici tema ostacolelor miraculoase ete
amplificata,prezenta unor elemente de simetrie intre zidirea treptata si reactiile naturii, localiarea la
biserica saseasca din Bistrita.

TIPUL NĂSĂUD-MUREȘ
Daca ar fi sa insumam particularitatile acestui tip ar rezuma: locul desfasurarii este pe marginea Dunarii,
numarul lucratorilor este de 20,numele mesterului e Petre sau Constatin, iar al femeii: Mărie sau Ileană.
Mesterul trimite sotiei sale solie precum ca sa nu se grabeasca cu pranzul dar ii este transmis invers ceea
ce si o duce la pieire. Apare motivul poetic al fantanii :
Din două țîțe-a mele
S-or face azi fîntînele;
Copiii s-or adăpa
Și-or gîndi că-i maică-sa.
Episodul final este acela despre cresterea copilului ce contine elemente de cantec epic sau cantec de
instrainare:
Tată am și mamă n-am
Tată este,cum mai este
Mamă n-am nici de poveste.

TIPUL HAȚEG
Si in acest tip se poate observa cu usurinta elemente comune precum numele mesterului de Manole sau
tradarea mesterilor sau intoarcerea din drum a sotiei acestuia. Dar este diferit faptul ca unele variante
Dumnezeu l-a prefacut pe mesterul Manole intr-o pasare cu pene rosii, ca so mazgalit ge caramida ca
alcele galbene ca s-a mazgalit ge maltăr cu pene albe ca s-o mazgalit ge var si cu pene negre ca i-o murit
muierea. Si de atunci el isi striga nevasta prin lunci si cranguri.

MOTIVELE PREZENTE IN TEXT

Cel mai frecvent motiv este: surparea zidurilor, acesta apare in toate variantele romanesti cu exceptia
celor fragmentare. Acesta insa dobandeste formulari diferite de la o zona la alta .
Alt motiv imprtant este acela al revelatiei necesitatii de a fi zidita o fiinta omeneasca in temelii. Si aici
exista rezolvari diferite de la un tip la altul. Astfel in unele variante mesterii se sfatuie in privinta alegerii
jertfii pe cand in unele variante mesterul Manole viseaza ce trebuie acestia sa faca.
Alegerea victimei. Motivul este construit de asa maniera incat nu raman prea multe posibilitati de
alegere a victimei. Intr-adevar, sant foarte putine textele in care formularea necesitatii de a fi sacrificata
o fiinta e generala: cap de om uneori se precizeaza cap de femeie sau kipur de femeie. Si mai restrinsa e
posibilitatea alegerii victimei in variantele in care se stie ca ea trebuie sa fie cea care va aduce pranzul
mai devreme, altfel spus, sotia ori sora vreunuia dintre zidari sau timplari. Aceasta idee apare su mai
multe forme de exprimare.

Care nevastaa vini

Demineata cu pranzu
....................................
Cui i-a vini pranzu cald
Prinzu cata sa-l prinzim
Pa ien zid s-o ziduim.
...............................
Femeia carea vini
Noi in zid v-om zidui
................................
Ori vreo sotiara
Ori vreo surioara.
..........................
Sau din zidaresc
Sau din timplaresc.
....................................
O varianta precizeaza ca victima trebuie sa fie chiar sotia si copilul arhitectului.Se pae ca alegerea in
acest fel a victimei a fost in masura sa dea nastere unei creatii de mare arta, baladei, in care toata
,materia epica e decantata de orice intentie moralizatoare. Un alt motiv e acela al insusirilor victimei. In
majoritatea variantelor aceasta era prezentata drept o sotie grijulie o mama buna si o gospodina ca la
carte.
Un alt moti depistat care este si in stransa legatura cu victima este zidirea treptata. Zidirea femeii e
descrisa succesiv dupa felul in care cuprinde diferite parti ale corpului victimei. Pana la talpi, la glezna, la
genunchi, la brau,etc.
Si intrun final Personajul principal al baladei. Care era un arhitect iscusit si cu maestrie in arta
constructiei. In afara de cunoasterea deplina a meseriei acest mai da dovada de tarie de caracter.

Destinul Mesterului Manole este destinul creatorului. Nu orice om creeaza sau poate crea, dar eista in
conditia umana o irtualitate a creatiei. Acolo unde aceasta potentialitate iese din starea sa latenta,
devenind activa prin incorporarea in structura intima a fiintei, destinul este prezent. Dupa cum exista o
virtualitate legata de conditia creatorului: necesitatea jertei de sine.Nimeni inafara de Manole nu poate
implini jertfa- dintre toti el singurul e mesterul mesterilor, el singur e artistul-indiferent daca ar fi sau nu
existat un avertisment din partea celorlalti. In cazul nostru se pune intrebarea care este adevarata vina a
lui Manole? Cea mai mare parte a exegezelor clasice tind sa atribuie zidirii sotiei mesterului caracterul
de vina capitala fie din punctul de vedere al actului in sine fie al simbolului acestuia caruia i se adauga
fara a sesiza adevarata semnificatie manifestarea finala a orgoliului creator vizand repetarea zidirii. Vina
lui Manole este aceea de a starni in fiinta lui muritoare scanteia nemuririi. Legenda infatiseaza mai
multe sfarsituri pentru Manole si doar unul singur pentru Ana.