Note de primavară-eseu argumentativ

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară apărută la sfârșitul secolului XIX, în Fran ța, care se
opunea romantismului și naturalismului. Trăsăturile principale sunt cultivarea sugestiei ca mijloc de a
scoate în evidență diferite stări sufletești, utilizarea simbolurilor și a sinesteziei (coresponden ța între
simțuri).

George Bacovia a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.. La început a
fost, văzut ca poet minor de critica literară, atingând recunoaşterea ca cel mai important poet simbolist
român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă. A scris numeroase poezii
despre iubire, morminte, anotimpuri, război.

O operă aparținând acestui curent este și poezia “Note de primavară”, apărută în 1916 împreuna cu alte
opere precum “Note de toamnă”.

Titlul face referire la anotimpul primăverii. Primăvara nu reprezintă pentru eul liric bacovian un motiv
de bucurie, ci, dimpotrivă, un anotimp al nevrozelor. Ea aduce suferințe noi prin striden ța culorilor
albastru, roz și verde. Spre deosebire de renașterea tipică asociată primăverii, aici este vorba despre o
renaștere dureroasă. Moartea exterioară, exprimată prin durere ”Corpul ce întreg mă doare” este
îndepărtată de prezenţa soarelui, simbol al cunoaşterii :”Oh,/ Punctează cu al tău foc/ Soare, soare” ca o
purificare a spiritului supus trecerii „Sub a vremurilor joc”.

Tema textului este specifică poeziei simbolistice, anume starea confuză și nevrotică a eului liric, aici, ea
fiind datorată lepădarii de sine. Acest lucru reiese din asocierea cu simbolul mugurului, cu universul
interior, care este un vis, precedând drumul spre conştiinţa de sine și culminând cu atingerea contopirii
cu universul.

Ca structură, poezia este alcătuită din 4 strofe cu valori simbolice. Versurile primei și ultimei strofe sunt
aceleași, lucru ce sugerează circularitatea, și ciclul vietii. Cu toate acestea, cele două strofe sugerează
ipostaze ambigue. Prima strofă creioneaza imaginea eului liric (mugurele) înainte de metamorfoză, ușor
nostalgic, dar gata de lepădarea de lume, în timp ce ultima strofă, conturează imaginea eului matur,
contopit cu conștiința sa superioară, care iși aduce aminte de o fază anterioară a fiin ței sale. Celelalte
două strofe, descriu fazele metamorfozei eului liric, anume lepădarea dureroasă de exterior și
acceptarea cunoașterii (simbolul soarelui) în cazul celei de a doua strofe, și interiorizarea cuplată cu
contemplarea asupra inocenței (fata de pe câmp, care simbolizeaza inocenta care îi este interzisă eului
liric damnat) în cazul celei de a treia strofe.
Aparținând simbolismului, se evidențiază folosirea simbolurilor și a sinesteziei. Simbolurile au
densitate, ca şi în poeziile „Plumb” şi „Lacustră”, alcătuind un context simbolic prin fântână, fluier,
mugur, câmpie. Deși acestea ar putea fi luate ca și elemente ale unui pastel, poetul, aderent la
simbolism, realizează o translaţie în spaţiul esteticii simboliste prin conceptul de sinestezie :” Te mai
văd, te mai aud”.

În concluzie, putem afirma că poezia “Note de primavară” este o poezie simbolistă de deosebită
importanță. Eul liric, ajuns la maturitate contemplează asupra efemerității sentimentelor umane, mai
ales a inocenței, el alegand calea interiorizării, a scufundării în propria conștiință renunțând treptat la
sentimente.