Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inflatia
Inflatia
INFLATIA:
4.2.1. ABORDARI CANTITATIVE ALE INFLATIEI
- CARACTERISTICI:
o Inflatia, ca forma a dezechilibrelor din economie, este direct proportionala cu amploarea acestora, nivelul
acesteia fiind cu atat mai mare cu cat decalajul dintre cererea si oferta agregata este mai mare;
o Majorarea rapida a repturilor (pornind de la cateva procente si ajungand la un nivel de 2-3 cifre) conduce la
inflatie galopanta.
o Daca inflatia se concretizeaza intr-un nivel reprezentat de 3-4 cifre, aceasta se numeste hiperinflatie (cand
ritmul de crestere al preturilor depaseste 50% lunar).
o Inflatia este insotita nu numai de cresterea preturilor, dar si de cresterea cantitatii de moneda.
o Inflatia presupuNE:
rate diferite de crestere a preturilor de la un sector de activitate la altul a permis cresterea
disproportionata a consumului;
devalorizare monetara.
o Cresterea preturilor rezulta dintr-o abundenta a mijloacelor de plata, indicele preturilor fiind rlevant pentru
puterea de cumparare a unei monede.
- MASURAREA INFLATIEI:
o prindeterminarea ratei inflatiei pe baza indicilor de pret:
Ipn Ipn 1
rinf 100
Ipn 1
o sau prin utilizarea regulii numarului 70, care permite o determinare rapida a numarului de ani in care
nuvelul preturilor se dubleaza:
70
Numarul aproximativ de ani
rata anuala a inflatiei
- CORELATIA RATA INFLATIEI – SOMAJ:
o Aceasta carelatie este cunoscuta sub numele de Curba lui Philips: cresterea somajului duce la reducerea
inflatiei si invers.
o independent de inflatie, exista o rata naturala a somajului care se manifesta si atunci cand inflatia este
zero;
o la orata naturala a somajului (considerata ca fiind de 6%), inflatia se poate manifesta la orice nivel, curba
lui Philips devenind verticala;
- STAGFLATIA rprezinta situatia in care somajul, cat si inflatia au aceeasi evolutie (cres simultan sau descresc),
fiind rezultatul:
o inflatiei prin cerere STAGFLATIA PRIN CERERE:
cresterea cererii globale pe termen scurt antreneaza o insuficienta a bunurilor din economie
majorarea productiei pe seaman unor consumuri reale mai mici, in conditiile cresterii preturilor;
cresterea preturilro antreneaza dezechilibre si scaderea productiei.
o inflatiei prin oferta STAGFLATIE PRIN OFERTA:
se manifesta cand oferta globala se majoreaza, fara a fi insotita de majorarea cantitatii de monada,
iar nivelul cererii ramane nemodificat;
oferta agregata poate fi, in functie de adaptarea acesteia la oferta de moneda:
neadaptabila:
o cand se porneste de la cresterea salariilor nominale, in contextul unei cresteri a
ratei inflatiei
adaptabila:
o prin majorarea ofertei de moneda se porneste de la cresterea salarilor pe fundalul
unei cresteri generale a preturilor.
- POPULATIEI;
o cei care pierd sunt cei cu venituri fixe sau modeste si cei care economisesc;
o sunt favorizati cei ce detin bunuri imobiliare si funciare, alte active reale, precum si debitorii.
- INTREPRINDERILOR:
o sunt beneficiare si victime ale inflatiei;
o sunt favorizate investitiile si se degaja o marja de autofinantare suplimentara, prin diminuarea ratei de
rambursare.
o scade rentabilitatea pe fondul cresterii salariilorsi a ponderii acestora in valoarea adaugata;
o LIMITAREA CREDITULUI:
actiune restrictiva asupra distribuirii anumitor credite;
limite:
dificultatea de a fixa norme de crestere a volumului creditelor;
alterarea concurentei intre banci si penalizarea celor mai dinamice;
multiplicarea procedurilor de incalcare a reglementarilor.
o POLITICA VENITURILOR:
se aplica in masura in care o majorare excesiva a veniturilor constituie un factor determinant al
cresterii cererii si al costurilor salariale;
- POLITICI DE STABILIZARE:
o limitarea deficitelor bugetare, prin majorarea veniturilor si reducerea cheltuielilor;
o dezvoltarea sistemului financiar-bancar.
Astfel ca, Svensson (Svensson [2001])2 defineste tintirea inflatiei din prisma caracteristicilor acesteia:
(1) tintirea inflatiei reprezinta o tinta numerica, fie ca este vorba de un anumit procent ce trebuie asigurat cu sau fara un
interval de toleranta, fie ca este vorba de stabilirea unui interval in care inflatia sa fie inclusa. Stabilirea numerica a
acestei tinte inflationiste este strict legata de indicele de pret care este luat in considerare, experienta tarilor care au
1
SHERWIN, Murray – “Institutional framework for inflation targeting”, Reserve Bank of New Zeeland, October 2000
(www.rbnz.govt.nz/speeches/009759.html)
2
SVENSSON, Lars E.O – “Inflation Targeting: Should It Be Modeled as an Instrument Rule or a Targeting Rule?”, Princeton
University, December 2001.
trecut la tintirea inflatiei aratand ca indicele cel mai frecvent utilizat este indicele preturilor de consum (CPI)
(Sherwin [2000], Debelle[1997]).
(2) procesul decizional la nivel de banca centrala se bazeaza pe o puternica independenta a acesteia in ceea ce
priveste adoptarea instrumentelor de politica monetara care sa conduca la realizarea tintei infaltioniste;
(3) presupune un grad ridicat de transparenta si asumarea responsabilitatii pentru atingerea tintei de inflatie.
Indiferent insa de modul in care este perceputa tintirea inflatiei, aceasta impune cel putin cinci componente care sa
asigure o buna implementare a ei (Svensson [2001], Mishkin [2000],Debelle...[1998]):
- stabilirea asigurarii stabilitatii preturilor ca obiectiv unic sau prioritar al politicii monetare, fie pe cale constitutionala,
fie prin angajamentul public al bancii centrale;
Daca avem in vedere obiectivele de politica monetara stabilite in cadrul regimului de tintire a inflatiei, obiectivul
prioritar trebuie sa fie atingerea ratei inflatiei specificate (Debelle [1997]). Orice alt obiectiv poate fi urmarit doar daca, prin
realizarea lui se ajunge la atingerea obiectivului prioritar. Ceea ce trebuie avut in vedere este faptul ca, de foarte multe ori
atingerea mai multor obiective de politica monetara poate genera „conflicte” intre acestea, deoarece realizarea unui se
poate face prin neindeplinirea conditiilor celuilalt obiectiv. De aici se disting doua tipuri de strategii de tintire directa a
inflatiei: tintirea stricta a inflatiei, caz in care banca centrala isi cantoneaza intreaga activitate in jurul tintei inflationiste pe
care o are de atins, si tindirea flexibila a inflatiei, caz in care banca centrala are in vedere si alte variabile macroeconomice:
gradul de ocupare, cursul de schimb, nivelul cresterii economice. In acest din urma caz, banca centrala va urma, in fapt, o
deflatie graduala, care sa nu conduca la afectarea echilibrului economic real sau al celui extern (deprecierea masiva a
propriei monede).
- cuantificarea acestui obiectiv sub forma unei rate a inflatii (singur procent sau interval de variatie) ce urmeaza a fi
atinsa de-a lungul unui interval de timp;
Cunatificarea tintei inflationiste presupune luarea in considerare a mai multo elemente:
intervalul pentru care se stabileste tinta inflationista;
Determinarea acestuia depinde de conditiile economice specifice fiecarei tari care adopta tintirea infaltiei, deoarece se
poate vorbi de o aplicare imediata a tintei stabilite (in cazul in care economia respectiva inregistreaza un nivel scazut al
inflatiei) sau de oaplicare graduala, stabilindu-se, astfel, intervale de dezinflatie pe parcursul mai multor ani (de regula 2 ani)
pentru fiecare interval stabilindu-se o anumita tinta inflationista. O alta problema legata de timp este cea a adoptarii tintirii
inflatiei. Cum putem stabili ca acesta este momentul favorabil adoptarii unei noi strategii de politica monetara?! Este greu de
stabilit momentul optim, dar experienta tarilor care deja au adoptat aceasta strategie a aratat ca tintirea inflatiei poate fi
adoptata in conditiile in care economia respectiva deja se afla intr-o perioada de reducere a inflatiei, autoritatea monetara
dispune de credibilitate in randul publicului, dar si de sustinere din partea executivului, ceea ce face mult mai facila
implementarea unei noi strategii.
- si, nu in ultimul rand, faptul ca o politica monetara este mult mai usor perceputa, inteleasa de catre publicul larg;
In conditiile in care banca centrala publica tintele infaltioniste pe fondul existentei unor previziuni in acest sens,
publicul larg va putea mult mai usor sa estimeze masura in care masurile adopate de banca centrala au fost in masura sa
conduca la mentinerea stabilitatii preturilor.
Toate acestea reprezinta, in fapt, tot atatea argumente in favoarea aplicarii unei politici monetare bazate pe tintirea
inflatiei.
Astfel se afirma ca (Rudebusch & Walsh [1998]) prin concentrarea asupra obiectivului stabilit, prin asigurarea unui
ridicat grad de transparenta la nivelul politicii monetare, prin explicarea, catre publicul larg, cat mai clar a strategiilor si
masurilor adoptate si, nu in ultimul rand prin asumarea responsabilitatii pentru masurile adoptate, banca centrala poate
considera ca dezirabila adoptarea tintirii inflatiei ca strategie de politica monetara.
Cu toate acestea, exista si argumente care descurajeaza in ceea ce priveste adoptarea unei astfel de strategii.
In primul rand, politica monetara este mult mai rigida, fiind orientata in directia atingerii tintei stabilite. Astfel ca
atentia bancii centrale este orientata in directia tintei inflationiste, fiind mult mai putin flexibila in ceea ce priveste alte
obiective de politica monetara. Politica monetare este, astfel, caracterizata de anumite constrangeri in ceea ce prinveste
masurile discretionare (a se vedea independenta bancii centrale) ale bancii centrale.
In ciuda eforturilor bancii centrale de a reduce asteptarile inflationiste ale populatiei si, implicit costurile dezinflatiei,
de foarte multe ori estimatile populatiei s-au adaptat la evolutiile pietei, fapt ce au alimentat evolutiile preturilor din
economie. Pe de alta parte, banca centrala trebuie sa aiba in vedere si o balansare intre obiectivele adiacente de politica
monetara, deoarece realizarea unora dintre ele poate genera influenta nefavorabile asupra realizarii tintei principale.
Chiar estimarile realizate la nivel de banca centrala, din punct de vedere al stabilirii tintei, sunt greu de realizat, iar
pe de alta parte, masurile de politica monetara adoptate in directia asigurarii stabilitatii preturilor pot genera efecte cu o
anumita intarziere. Chiar cunoscand aceste laguri, nevoia de a privi in perspectiva poate altera evolutiile viitoare, tocmai
prin ingreunarea capacitatii de previzionare. Capacitatea de previzionare este infleuntata, tot nefavorabil, si de situatiile noi,
neprevazute care se pot manifesta in viitor, situatii care, in ciuda previziunilor, nu au putut fi estimate in totalitate.
Toate acestea genereaza si un oarecare grad de instabilitate la nivelul pietei financiare, deoarece economiile
interactioneaza intre ele si efectul de contagiune actioneaza imediat. La toate acestea se adauga si presiunile generate de
existenta pietei valutare libere care permite flucturea fara restrictii a cursului valutar.
3
Banca Nationala a Romaniei – “Tintirea directa a inflatiei: o noua strategie de politica monetara”, Caiete de studii, Bucuresti, 2002
Pe fondul acestor argumente pro si contra, practica a aratat ca adoptarea tintirii directe a inflatiei poate fi eficienta in
conditiile in care banca centrala reuseste sa asigure stabilitatea procesului deflationist, stabilitatea sistemului financiar fiind
o conditie suplimentara in acest scop.