ECOTURISMUL IN BULGARIA

INTRODUCERE
Bulgaria are o istorie bogata, o natura si cultura semnificativa pe plan international, o identitate de
conservare etica si culturala care sunt extreme de bine dezvoltate in zonele rurale. Este pozitionata
la o rascruce de drumuri intre Europa si Asia, se afla pe locul noua in Patrimoniul Mondial si are
din belsug resurse culturale, istorice si religioase. Are ca puncte de interes turistic statiuni montane
pentru amatorii de ski, plaje frumoase si zone rurale nedezvoltate ce constituie principala atractie
pentru iubitorii de natura. Aceste resurse ofera o baza solida pentru turism in Bulgaria.
Din punct de vedere istoric, ca fosta componenta a Uniunii Sovietice, in acea perioada bulgarii
puneau un foarte mare accent pe turismul in masa, dar care nu aducea niciun beneficiu locuitorilor ,
economiei si zonelor rurale. Dupa 1989, dupa 12 ani si 6 guverne, Bulgaria a facut un mare efort
pentru a atrage turistii in tara, dar si pentru a folosi banii castigati de pe urma acestei activitati la
imbunatatirea conditiilor pe care le ofera si care ii determina pe turisti sa se intoarca in zona.
1.1 Definitie ecoturism
In ultimii ani , Bulgaria urmeaza tendintele globale si dezvolta posibilitatile de practicare a
ecoturismului. Ecoturismul este turism, cu responsabilitati fata de mediul inconjurator, in vederea
conservarii acestuia, lasandu-l cat mai putin afectat de activitatea umana, avand ca scop recrearea in
natura si cunoasterea obiceiurilor locale si cultura.
Ecoturismul combina diferite activitati in aer liber - drumetii – eco- trasee , excursii ecologice,
alpinism, vizitarea pesterilor, activitatea de fotografiere in mijlocul naturii; observarea animalelor si
a pasarilor in mijlocul naturii; turism cultural si rural.
Bulgaria este tara cu o natura frumoasa, unica, munti impaduriti. Rauri involburate, lacuri
albastre, plaje insorite, izvoare termale pentru tratament si pesteri adanci si reci.
Aceasta bogatie naturala este aurul verde al Bulgariei- comoara, disponibila tuturor iubitorilor
naturii si a diferitelor tipuri de turism.
Ecoturismul este o forma de turism, in care principal motivatie a turistului este observarea si
aprecierea naturii si a traditiilor locale legate de natura si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii :
- Conservarea si protejarea naturii
- Folosirea resurselor umane locale
- Caracter educativ
- Respect pentru natura
- Impactul negativ minim asupra mediului natural si socio-cultural.
Ecoturismul poate juca un rol esențial în dezvoltarea durabilă și redresarea economică a regiunii,
pe baza cunoașterii și utilizării ecologice a resurselor sale naturale.
Bulgaria are o asezare unica ca pozitie. Este situata in coltul cel mai indepartat al Europei -
Peninsula Balcanica. Cu toate ca teritoriul are o suprafata relativ mica, este traversata de 3 regiuni
bio-geografice: padurile Europei mijlocii, stepta Eurasiei si campiile mediteraneene.
 Iarna se practica skiul si snowbording in Bonsko, Botovets Pamprovo si multe alte statiuni
montane. Muntii ofera si ei peisaje fantastice: paduri intinse, formatiuni din roca vulcanica,
canioane si pesteri ce contribuie la o panorama magnifica. Coasta litoralului Marii Negre este foarte
populara de-a lungul decadelor, fiind una dintre cele mai vizitate destinatii din Bulgaria.
Litoralul bulgaresc mai inseamna 380 de km de plaje, 240-300 de ore de soare - pe timpul sezonului
de vara, o temperatura medie a aerului intre 23 si 25 grade celsius si o temperatura a marii, in medie
de 23-25 C.
Turismul se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea
sa luând avânt mai ales din a doua jumătate a secolului 20. Ca mijloc de utilizare în mod placut și în
conditii de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală și
economică de mare importanță, în multe cazuri fiind un factor important în balanța de venituri a
multor țări. 

          1.2 Despre turism și ecoturism

          Prin turism se întelege, în primul rând, ansamblul activităților prin care omul își petrece
timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, pentru a-și îmbogăți
cunostințele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al
doilea rând, industria de bunuri si servicii creată pentru satisfacerea dorințelor, preferintelor sau
motivațiilor solicitate de turiști în locul de destinație.
          Sectorul economic al turismului înregistrează o creștere spectaculoasă, generând cereri mari
de servicii și bunuri de consum, stimulând astfel sectoare diverse ale economiei (construcțiile,
serviciile, comerțul, transporturile, artizanatul ș.a.), în același timp stimulând extinderea
infrastructurii edilitare.
          Datorită evoluţiei transporturilor şi tehnologiei informaţiei, tot mai multe zone îndepărtate au
devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. În acest
context, impactul activităților turistice asupra mediului înconjurător determină îngrijorare dar și
interes pentru diminuarea acestui impact, conturându-se noi strategii de organizare a turismului pe
baze ecologice.
          Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absenţa unui
management corespunzător poate prezenta o ameninţare pentru integritatea ecosistemelor şi a
comunităţilor locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere
ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunităţile locale şi
cultura indigenă pot fi influenţate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viaţă
modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică şi condiţiile politico-sociale pot
face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate
economică.
          Partea bună este că aceeaşi ascensiune a turismului creează numeroase oportunităţi atât pentru
conservare cât şi pentru bunăstarea comunităţilor locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru
cunoaşterea naturii, dar şi la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, s-
a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile
atât de necesare pentru protejarea parcurilor naţionale şi a altor arii naturale, venituri care nu ar
putea fi obţinute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de
dezvoltare economică pentru comunităţile cu puţine activităţi generatoare de venit. Mai mult,
ecoturismul poate spori nivelul de educaţie şi conştiinţă al turiştilor, transformându-i în susţinători
entuziaşti ai conservării mediului natural şi cultural.
Organizaţia Mondială a Turismului consideră că ecoturismul, alături de turism cultural şi turism
de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluţie în secolul 21.
       Orientarea unei părți importante a turiștilor către activități ecoturistice se datorează
fenomenului de îmbătrânire a populației în ţările dezvoltate, mai ales în acele ţări unde este centrată
cererea pieţei ecoturistice internaţionale: America de Nord și Europa de Nord, precum și factorului
educativ, care să le îmbogăţească existenţa. Dorinţa de a învăţa şi de a trăi experienţa naturii este
influenţată de cel puţin trei factori majori:
- schimbarea atitudinii faţă de mediu, care se bazează pe recunoaşterea interdependenţei dintre
specii şi ecosisteme;
- dezvoltarea educaţiei de mediu în școli;
- dezvoltarea mijloacelor mass-media pe teme de mediu.
         Tendinţa de depersonalizare a locului de muncă şi mediul de viaţă ultra-tehnologizat
contribuie de asemenea la o creştere a cererii pentru vacanţe ecoturistice. Această tendinţă este
determinată și de dorinţa oamenilor de a-şi depăşi limitele, de a-şi menţine condiţia fizică, dar şi de
nevoia de petrece un timp de calitate cu prietenii sau în familie.
          Aceste tendinţe indică nu numai o creştere a cererii pentru ecoturism, dar şi o transformare a
acestuia, dintr-o nişă de piaţă, într-un segment principal. Dacă iniţial ecoturismul se adresa turiştilor
experimentaţi, cu niveluri de venit şi educaţie ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include
o gamă largă de venituri, studii şi experienţe de călătorie.
          Pe măsura extinderii ecoturismului, și-a făcut loc necesitatea organizării unor structuri care se
ocupă strict de această problematică. Pe lângă acestea, în cadrul unor organizaţii deja consacrate au
început să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul. Aceste structuri, indiferent de
natura lor, joacă un rol major în procesul definirii ecoturismului ca o modalitate reală pentru
conservarea şi dezvoltarea comunităţilor în spiritul durabilităţii.
         Rolul fundamental al unei organizaţii de ecoturism este de a contribui la minimizarea efectelor
negative ale ecoturismului şi la maximizarea celor pozitive.
          Principalele considerente din care ia naştere un organism axat pe probleme de ecoturism sunt:
administrarea resurselor (naturale şi culturale); colectarea şi diseminarea informaţiilor despre
ecoturism; conferirea unei puteri pe piaţă sporite prin asocierea micilor tour operatori; existenţa
unor interese de tip economic într-o anumită comunitate.
        La nivel mondial există o serie de organisme care sunt specializate în problematica
ecoturismului Cea mai importantă organizaţie este Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES)
ce numără în prezent circa 1600 de membri din 110 ţări (fie persoane fizice, fie asociaţii, organizaţii
etc.) având înscrise următoarele obiective pe termen lung: desfăşurarea unor programe educaţionale
şi traininguri, furnizarea de informaţii tuturor celor interesaţi, elaborarea unor coduri în domeniu,
crearea unei reţele internaţionale instituţionale şi profesionale, cercetarea şi dezvoltarea unor
modele economice.
          În 2011 a fost înfinţată Reţeaua Europeană de Ecoturism (EEN) ca un rezultat al proiectului
european ECOLNET care îşi propune realizarea unei comunităţi virtuale de interes, deschisă spre
noi membri. EEN reuneşte, în principal pentru schimb de bune practici şi cunoştinţe, factorii
interesaţii din domeniul turismului în natură şi ecoturism.

1.3 Relief şi turism

Cu un teritoriu de 110.994 kmp, Bulgaria este a 14-a ţară ca mărime din Europa. Capitala este la
Sofia, iar principalele oraşe sunt Plovdiv, Varna, Burgas.

Cele mai notabile unităţi de relief sunt Câmpia Dunării, Munţii Balcani, Câmpia Traciei şi
Munţii Rodopi. Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este uşor înclinată până la poalele
dealurilor sub-balcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România.