Note de curs

Numere cardinale

1 Echivalenţa cardinală a mulţimilor. Numere cardi-

nale
Definiţie 1.1. Mulţimile A, B se numesc cardinal echivalente sau echipotente dacă există
o funcţie bijectivă f : A → B.
Dacă mulţimile A, B sunt cardinal echivalente notăm A ∼ B.
Propoziţie 1.2. Relaţia de echivalenţă cardinală are proprietăţile unei relaţii de echivalenţă:
(i) A ∼ A.
(ii) Dacă A ∼ B, atunci B ∼ A.
(iii) Dacă A ∼ B şi B ∼ C, atunci A ∼ C.

Demonstraţie. (i). Funcţia identică a mulţimii A, idA : A → A, este bijectivă.

(ii). Fie A ∼ B. Atunci există f : A → B o funcţie bijectivă. Inversa sa, f −1 : B → A,
este, de asemenea, bijecţie, deci B ∼ A.
(iii). Fie A ∼ B şi B ∼ C. Rezultă că există funcţiile bijective
f g
A - B - C.

Compunerea lor,
g ◦ f : A → C,
este funcţie bijectivă, deci A ∼ C.

Definiţie 1.3. Clasa de echivalenţă a mulţimii A relativ la relaţia de echivalenţă cardinală

se numeşte numărul cardinal al lui A. El se notează |A|.

Vom nota numerele cardinale cu α, β, γ, . . . .

2 Exerciţii
1. Arătaţi că mulţimile punctelor segmentelor AB şi respectiv CD din figura de mai jos
sunt cardinal echivalente.

Complemente de matematica scolara

1
 Viviana Ene

O
..
..
..
..
..
..
..
.. B
..
A M ....
..
..
..
..
..
..
..
..
C ..
..
D
M0

Figura 1: Segmentele AB şi CD au mulţimile de puncte echipotente

2. Să se demonstreze că mulţimea punctelor de pe laturile unui triunghi este echivalentă
cu mulţimea punctelor de pe circumferinţa unui cerc.
3. Demonstraţi că dacă A şi B sunt mulţimi cardinal echivalente, atunci şi mulţimile
P(A) şi P(B) sunt, de asemenea, cardinal echivalente.

3 Mulţimi finite şi mulţimi infinite

Definiţie 3.1. Mulţimea A se numeşte finită, dacă A = ∅ sau există n ≥ 1 un număr
natural astfel ı̂ncât A ∼ {1, 2, . . . , n}. Mulţimea A se numeşte infinită, dacă nu este finită.
Dacă A este mulţime finită şi nevidă, atunci există un unic n natural cu proprietatea
că A ∼ {1, 2, . . . , n}. Intr-adevăr, fie m, n ≥ 1 astfel ı̂ncât A ∼ {1, 2, . . . , m} şi A ∼
{1, 2, . . . , n}. Datorită tranzitivităţii relaţiei de echivalenţă cardinală, obţinem {1, 2, . . . , m} ∼
{1, 2, . . . , n}. Vom demonstra că m = n.
Propoziţie 3.2. Fie m, n ≥ 1, numere naturale. Există o funcţie bijectivă f : {1, 2, . . . , n} →
{1, 2, . . . , m}, dacă şi numai dacă m = n.
Demonstraţie. Implicaţia ⇐ este trivială. Vom demonstra implicaţia ⇒ prin inducţie
după n. Pentru n = 1, afirmaţia este evidentă. Fie n > 1 şi presupunem că implicaţia
este adevărată pentru n − 1. Fie f : {1, 2, . . . , n} → {1, 2, . . . , m} o funcţie bijectivă şi
f (n) = k, unde 1 ≤ k ≤ m. Restricţia f 0 a lui f,
f 0 : {1, 2, . . . , n − 1} → {1, 2, . . . , m} − {k}, f 0 (x) = f (x), ∀ 1 ≤ x ≤ n − 1,
este bijectivă. Funcţia
g : {1, 2, . . . , m} − {k} → {1, 2, . . . , m − 1}
definită de (
x, dacă 1 ≤ x ≤ k − 1
g(x) =
x − 1, dacă x ≥ k + 1
este bijectivă. Verificarea este imediată. Atunci funcţia
g ◦ f 0 : {1, 2, . . . , n − 1} → {1, 2, . . . , m − 1}
este bijectivă. Din ipoteza de inducţie, deducem egalitatea n−1 = m−1, deci n = m.

Complemente de matematica scolara

2
Note de curs

Fie A nevidă şi finită şi f : {1, 2, . . . , n} → A funcţie bijectivă. Notăm f (i) = ai , pentru
orice 1 ≤ i ≤ n. Atunci A = {a1 , a2 , . . . , an }, adică are n elemente. Deci, pentru n ∈ N∗ ,
A este finită cu n elemente dacă şi numai dacă A ∼ {1, 2, . . . , n}. Vom nota |A| = n, dacă
A are n elemente şi |∅| = 0. Deci putem considera numerele naturale drept cardinale de
mulţimi finite, cardinale pe care le vom numi finite. Cardinalul unei mulţimi infinite se
numeşte cardinal infinit sau transfinit.
Propoziţie 3.3. Mulţimea numerelor naturale este infinită.
Demonstraţie. Vom demonstra prin inducţie după n că pentru orice n natural, n ≥ 1,
mulţimea N nu este echipotentă cu {1, 2, . . . , n}. Pentru n = 1 afirmaţia este evidentă.
Fie n ≥ 2 şi presupunem că N 6∼ {1, 2, . . . , n − 1}. Vom demonstra că N 6∼ {1, 2, . . . , n},
prin reducere la absurd. Presupunem că există o funcţie bijectivă
f : {1, 2, . . . , n} → N.
Fie f (n) = k, k ∈ N. Considerăm funcţia
f 0 : {1, 2, . . . , n − 1} → N − {k}, f 0 (x) = f (x), ∀1 ≤ x ≤ n − 1.
Cum f este bijectivă rezultă că şi f 0 este bijectivă. Funcţia
g : N − {k} → N,
(
x, dacă x ≤ k − 1,
g(x) =
x − 1, dacă x ≥ k + 1,
este bijectivă. Verificarea o lăsăm ca exerciţiu. Atunci funcţia
g ◦ f 0 : {1, 2, . . . , n − 1} → N
este bijectivă fiind compunere de funcţii bijective. Dar existenţa acestei bijecţii contrazice
ipoteza de inducţie, deci N 6∼ {1, 2, . . . , n}.
Propoziţie 3.4. Dacă A este finită şi |A| = n, atunci orice submulţime proprie a sa este
finită şi are m elemente cu m < n.
Demonstraţie. Dacă A = ∅, afirmaţia este evidentă, deoarece ∅ nu are submulţimi proprii.
Fie A o mulţime finită cu n elemente, n ≥ 1. Vom face demonstraţia prin inducţie după n.
Pentru n = 1, afirmaţia rezultă din faptul că singura submulţime proprie a unei mulţimi
cu un element este ∅. Fie n > 1 şi considerăm că proprietatea este adevărată pentru
mulţimile cu n − 1 elemente. Fie B $ A, unde A este o mulţime cu n elemente. Mulţimea
A − B este nevidă. Deci există a ∈ A − B. Rezultă că B ⊆ A − {a}. Mulţimea A − {a}
are n − 1 elemente. Dacă B = A − {a} atunci proprietatea este demonstrată. In cazul
B $ A − {a}, aplicăm ipoteza de inducţie. Deducem că B este finită şi are m < n − 1 < n
elemente.
Teorema 3.5. Dacă A este infinită atunci există o funcţie injectivă f : N → A.
Demonstraţie. Vom construi funcţia f prin inducţie după n. Cum A este infinită rezultă
că A este nevidă, deci există a0 ∈ A. Fie f (0) = a0 . Mulţimea A1 = A − {a0 } este
nevidă, deoarece, ı̂n caz contrar, ar rezulta A = {a0 }, deci finită. Fie a1 ∈ A − {a0 } şi
f (1) = a1 . Presupunem că am construit f (i) = ai pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n − 1} astfel
ı̂ncât f (i) 6∈ {f (0), . . . , f (i − 1)}. Fie An = A − {a0 , . . . , an−1 )}. An este mulţime nevidă,
deoarece, ı̂n caz contrar, ar rezulta că A este finită. Fie an ∈ An şi f (n) = an . Atunci
f (n) 6∈ {f (0), . . . , f (n − 1)}. Conform principiului inducţiei matematice, rezultă că există
funcţia injectivă f : N → A.

Complemente de matematica scolara

3
 Viviana Ene

4 Definiţii echivalente ale mulţimii finite

Propoziţie 4.1. Mulţimea A este finită, dacă şi numai dacă nu este echipotentă cu nici
o submulţime proprie a sa.
Demonstraţie. Implicaţia ⇒ rezultă din Propoziţia 3.4. Pentru implicaţia ⇐, vom demon-
stra că, dacă A este infinită, atunci ea este echipotentă cu o submulţime proprie a
sa. Deoarece A este infinită, rezultă că există o funcţie injectivă f : N → A. Fie
B = A − {f (0)}. Definim funcţia g : A → B astfel:
(
f (n + 1) dacă x = f (n), n ∈ N,
g(x) =
x dacă x 6∈ Im f.

Este uşor de verificat că g este injectivă. Să demonstrăm că g este surjectivă. Fie y ∈ B.
Avem de studiat două cazuri:
(a) y ∈ Imf , deci există n ∈ N astfel ı̂ncât y = f (n). Este clar că n 6= 0 pentru că
f (0) 6∈ B. Deci y = f (n) pentru un n ≥ 1. Atunci y = g(x), unde x = f (n − 1).
(b) y 6∈ Imf. Atunci y = g(y).
In concluzie, g este bijectivă, deci A este cardinal echivalentă cu submulţimea sa proprie
B.
Propoziţie 4.2. Fie A o mulţime. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) A este finită.
(ii) Pentru orice funcţie f : A → A, sunt echivalente:
(a) f este injectivă.
(b) f este surjectivă.
Demonstraţie. (i) ⇒ (ii). Fie A o mulţime finită şi f : A → A o funcţie. Să presupunem
mai ı̂ntâi că f este injectivă. Atunci submulţimea f (A) a lui A are acelaşi număr de
elemente ca şi A. Conform Propoziţiei 3.4, rezultă egalitatea f (A) = A, deci f este
surjectivă. Acum să considerăm funcţia f surjectivă. Deci f (A) = A. Rezultă că valorile
lui f sunt distincte, deci f este injectivă.
(ii) ⇒ (i). Fie A o mulţime care satisface condiţia (ii). Dacă A este infinită, rezultă că A
este echipotentă cu o submulţime proprie a sa. Fie B această submulţime şi f : A → B
o funcţie bijectivă. Atunci compunerea i ◦ f : A → A, unde i : B → A este incluziunea
lui B ı̂n A, este o funcţie injectivă care nu este surjectivă, deoarece Im(i ◦ f ) = B 6= A,
contradicţie cu ipoteza. Conform raţionamentului prin reducere la absurd, rezultă că
mulţimea A este finită.

5 Mulţimi numărabile
Definiţie 5.1. O mulţime cardinal echivalentă cu mulţimea numerelor naturale se numeşte
numărabilă.
Cardinalul unei mulţimi numărabile se notează cu ℵ0 .
Deci A este numărabilă dacă admite o enumerare a elementelor sale, adică există o funcţie
bijectivă f : N → A. Rezultă

A = {f (0), f (1), . . . , f (n), . . .}.

Complemente de matematica scolara

4
Note de curs

Exemple 5.2. 1. Mulţimea 2N a numerelor naturale pare este numărabilă. Funcţia

f : N → 2N este o enumerare a mulţimii numerelor pare.
2. Fie k un număr natural fixat. Atunci mulţimea Nk = {n + k| n ∈ N} este numărabilă.
Funcţia f : N → Nk , f (n) = n + k, este o enumerare a mulţimii Nk .
3. Mulţimea numerelor ı̂ntregi este numărabilă. Funcţia f : Z → N, definită de:
(
2x, x≥0
f (x) =
−2x − 1, x < 0

este bijectivă.
4. Fie A, B două mulţimi disjuncte şi numărabile. Atunci A ∪ B este numărabilă. Fie
f : N → A o enumerare a lui A şi g : N → B o enumerare a lui B. Atunci funţia
h : N → A ∪ B definită de:
(
f ( n2 ), dacă n este par,
h(n) =
g( n+1
2 ), dacă n este impar,

este o enumerare a mulţimii A ∪ B.

Teorema 5.3. (Cantor) Fie (An )n≥0 un şir de mulţimi numărabile. Atunci
[
A= An
n≥0

este numărabilă.
Demonstraţie. Fie fn : N → An o enumerare a mulţimii An , pentru n ∈ N şi fie fn (i) = ain
pentru orice i, n ∈ N. Atunci, pentru fiecare n,

An = {a0n , a1n , . . . , amn , . . .}.

Cu aceste enumerări putem lista elementele reuniunii A ca ı̂n tabloul de mai jos. Săgeţile
din figură arată cum putem enumera elementele reuniunii A.

A0 a00> a>
01 >
a02
6
A1 a10 a11 a12

A2 a20 a21 a22

Figura 2: Primul procedeu diagonal al lui Cantor

Funcţia corespunzătoare acestei enumerări este

(x + y)(x + y + 1)
f : N × N → N, f (x, y) = + x, (x, y) ∈ N × N.
2

Corolar 5.4. Mulţimea Q a numerelor raţionale este numărabilă.

Complemente de matematica scolara

5
 Viviana Ene

Demonstraţie. Mulţimea Q+ a numerelor raţionale pozitive este numărabilă deoarece

[ nm o
Q+ = |m∈N
n
n≥1

şi fiecare mulţime { m m

n | m ∈ N} este numărabilă, cu enumerarea m 7→ n . Cu acelaşi pro-
cedeu demonstrăm că mulţimea numerelor raţionale negative este numărabilă. Reuniunea
celor două mulţimi este numărabilă.
Acest corolar a fost primul rezultat semnificativ al lui Cantor ı̂n ı̂ncercarea de a clasifica
mulţimile infinite. După aceea Cantor a arătat existenţa mulţimilor infinite nenumărabile.

Teorema 5.5. Mulţimea şirurilor binare infinite

∆ = {(a0 , a1 , . . .)| ∀i ≥ 0, ai ∈ {0, 1}}

este nenumărabilă.
Demonstraţie. Să presupunem, prin absurd, că ∆ este numărabilă, adică există o enu-
merare a sa:
∆ = {α0 , α1 , . . .},
unde, pentru fiecare n,
αn = (a0n , a1n , a2n , . . .)
este un şir de 0 şi 1. Aşezăm aceste şiruri ı̂ntr-un tablou ca ı̂n figura de mai jos.

α0 a00 a01 a02

α1 a10 ja a12
11

α2 a20 a21 aj
22
6
j

Figura 3: Al doilea procedeu diagonal al lui Cantor

Definim şirul binar β prin schimbarea lui 0 şi 1 ı̂ntre ele ı̂n şirul de pe diagonală a00 , a11 , a22 , . . . .
Deci
β(n) = 1 − ann , prntru orice n ≥ 0.
Este evident că, pentru orice n, αn 6= β, deoarece

β(n) = 1 − αn (n) 6= αn (n).

Deci β nu se găseşte printre elementele şirului α0 , α1 , . . . , adică β 6∈ ∆, contradicţie!

6 Ordonarea numerelor cardinale

Definiţie 6.1. Fie α, β două numere cardinale, α = |A|, β = |B|, A, B mulţimi. Atunci
α ≤ β dacă există o funcţie injectivă f : A → B.

Complemente de matematica scolara

6
Note de curs

Dacă α ≤ β şi α 6= β scriem α < β şi citim α este strict mai mic decât β.
Să observăm că definiţia relaţiei ≤ este corectă, adică nu depinde de alegerea reprezentanţilor
A şi B din clasele α şi β. Intr-adevăr, fie A0 , B 0 mulţimi astfel ı̂ncât |A| = |A0 | şi
|B| = |B 0 |. Rezultă că există funcţiile bijective u : A → A0 şi v : B → B 0 . Atunci
funcţia v ◦ f ◦ u−1 : A0 → B 0 este injectivă, deoarece este compunerea a trei funcţii
injective.
Propoziţie 6.2. Fie α, β, γ numere cardinale. Atunci:
(i) α ≤ α.
(ii) Dacă α ≤ β şi β ≤ γ, atunci α ≤ γ.
Demonstraţie. Fie α = |A|, β = |B|, γ = |C|, unde A, B, C sunt mulţimi. Funcţia
identică a mulţimii A, idA : A → A, este injectivă, deci α ≤ α. Pentru (ii), fie f : A → B
şi g : B → C funcţii injective. Atunci g ◦ f : A → C este injectivă, ceea ce implică
inegalitatea α ≤ γ.
Teorema 6.3. (Cantor-Bernstein-Schröder) Fie α, β numere cardinale astfel ı̂ncât
α ≤ β şi β ≤ α. Atunci α = β.
Demonstraţie. De fapt teorema revine la a demonstra că, dacă A şi B sunt mulţimi cu
proprietatea că există f : A → B şi g : B → A funcţii injective, atunci există o bijecţie
A → B.
Definim prin inducţie şirurile de mulţimi (An )n , (Bn )n astfel:
A0 = A, B0 = B,
An+1 = g ◦ f (An ) Bn+1 = f ◦ g(Bn )
Prin inducţie după n, se obţin, pentru orice n natural:

An ⊇ g(Bn ) ⊇ An+1

şi
Bn ⊇ f (An ) ⊇ Bn+1 .
De aici, deducem şirurile de incluziuni:

A0 ⊇ g(B0 ) ⊇ A1 ⊇ g(B1 ) ⊇ A2 ⊇ . . .

B0 ⊇ f (A0 ) ⊇ B1 ⊇ f (A1 ) ⊇ B2 ⊇ . . . .
Definim următoarele intersecţii:
\ \
A∗ = An şi B ∗ = Bn .
n≥0 n≥0

Rezultă \ \ \
B∗ = Bn ⊇ f (An ) ⊇ Bn+1 = B ∗ ,
n≥0 n≥0 n≥0

ceea ce implică \
f (An ) = B ∗ .
n≥0

Cum f este injectivă, \ \

f (An ) = f ( An ) = f (A∗ ).
n≥0 n≥0

Complemente de matematica scolara

7
 Viviana Ene

Rezultă că restricţia lui f, f |A∗ : A∗ → B ∗ , este bijecţie. Pe de altă parte, mulţimile A şi
B se pot partiţiona astfel:

A = A∗ ∪ (A0 − g(B0 )) ∪ (g(B0 ) − A1 ) ∪ (A1 − g(B1 )) ∪ (g(B1 ) − A2 ) ∪ . . . ,

B = B ∗ ∪ (B0 − f (A0 )) ∪ (f (A0 ) − B1 ) ∪ (B1 − f (A1 )) ∪ (f (A1 ) − B2 ) ∪ . . . .

Deoarece f este injectivă rezultă

f (An − g(Bn )) = f (An ) − f ◦ g(Bn ) = f (An ) − Bn+1 .

Analog, din injectivitatea lui g, obţinem egalitatea

g(Bn − f (An )) = g(Bn ) − An+1 .

Acum putem defini o bijecţie φ : A → B astfel:

( S
f (x), x ∈ A∗ sau
S x ∈ n (An − g(Bn ))
φ(x) =
g −1 (x), x ∈ n (g(Bn ) − An+1 ).

Teorema 6.4. Fie α, β numere cardinale. Atunci α ≤ β sau β ≤ α.

Demonstraţie. Fie A, B mulţimi astfel ı̂ncât α = |A| şi β = |B|. Considerăm familia de
funcţii
F = {f : X → Y | X ⊆ A, Y ⊆ B, f bijecţie}.
Pe F definim relaţia binară ≤ astfel: dacă

f1 , f2 ∈ F , f1 : X1 → Y1 , f2 : X2 → Y2 ,

atunci
f1 ≤ f2 dacă X1 ⊆ X2 şi f1 (x) = f2 (x) pentru orice x ∈ X1 ,
cu alte cuvinte f1 ≤ f2 dacă f2 este o prelungire a lui f1 . Se demonstrează uşor că ≤ este
relaţie de ordine pe F. Vom demonstra că F este inductiv ordonată. Fie T = (fi )i∈I o
subfamilie total ordonată a lui F. Considerăm funcţia
[ [
f: Xi → Yi , f (x) = fi (x), dacă x ∈ Xi .
i∈I i∈I

f este corect definită deoarece

S familia T este total ordonată. Funcţia f este injectivă.
Intr-adevăr, fie x, y ∈ i∈I Xi astfel ı̂ncât f (x) = f (y). Fie i, j ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Xi
şi y ∈ Xj . Cum T este total ordonată rezultă fie fi ≤ fj , fie fj ≤ fi . Să presupunem
că avem prima inegalitate. Atunci x, y ∈ Xj şi f (x) = fi (x) = fj (x), iar f (y) = fj (y).
Deci fj (x) = fj (y). Dar fj este bijectivă, deci x = y, ceeaS ce demonstrează injectivitatea
lui f. Acum demonstrăm că f este surjectivă. Fie y ∈ i∈I Yi . Rezultă că există i ∈ I
astfel ı̂ncât y ∈ Yi . Cum fi : Xi → Yi este surjectivă, rezultă
S că există x ∈ Xi astfel
ı̂ncât fi (x) = y. Atunci f (x) = fi (x) = y, deci există x ∈ i∈I Xi astfel ı̂ncât f (x) = y,
de unde deducem că f este surjectivă. In concluzie, f este bijectivă, deci f ∈ F . Este
evident că f este majorant pentru familia T , deci F este inductiv ordonată. Conform
Lemei lui Zorn, există f0 ∈ F, f0 element maximal. Fie

f0 : X0 → Y0 , X0 ⊆ A, Y0 ⊆ B, f0 funcţie bijectivă .

Complemente de matematica scolara

8
Note de curs

Vom demonstra, prin reducere la absurd, că X0 = A sau Y0 = B. Să presupunem X0 $ A

şi Y0 $ B. Atunci putem alege elementele a ∈ A − X0 şi b ∈ B − Y0 . Fie

f˜ : X0 ∪ {a} → Y0 ∪ {b}

o funcţie definită astfel: (

f0 (x), x ∈ X0
f˜(x) =
b, x = a.

Deoarece f0 este bijectivă, rezultă că şi funcţia f˜ este bijectivă, deci f˜ ∈ F. Dar f˜
prelungeşte strict pe f0 , ceea ce este ı̂n contradicţie cu maximalitatea lui f0 . In concluzie,
X0 = A sau Y0 = B.
Dacă X0 = A, atunci funcţia g : A → B, g(x) = f0 (x), pentru orice x ∈ A, este injectivă,
deoarece f0 este injectivă, deci α ≤ β.
Dacă Y0 = B, atunci funcţia h : B → A, h(x) = f0−1 (x), pentru orice x ∈ B, este
injectivă, deoarece inversa lui f0 este injectivă. Rezultă β ≤ α.
Propoziţie 6.5. Pentru orice mulţime A, este adevărată inegalitatea:

|A| < |P(A)|.

Demonstraţie. Pentru A = ∅, inegalitatea din enunţ este evidentă. Fie A 6= ∅. Funcţia

f : A → P(A), x 7→ {x}

este injectivă, deci

|A| ≤ |P(A)|.
Pentru a arăta că |A| 6= |P(A)|, vom proceda prin reducere la absurd. Presupunem că
există o funcţie bijectivă f : A → P(A). Considerăm submulţimea M a lui A,

M = {x ∈ A| x 6∈ f (x)}.

Cum f este surjectivă şi M ∈ P(A), există a ∈ A astfel ı̂ncât f (a) = M. Dacă a ∈ M,
rezultă a 6∈ f (a) = M, contradicţie! Dacă a 6∈ M, rezultă a 6∈ f (a), deci a ∈ M,
contradicţie! In concluzie, nu există funcţii bijective A → P(A), adică |A| 6= |P(A)|.
Corolar 6.6. Mulţimea P(N) este nenumărabilă şi

ℵ0 < |P(N)|.

Cardinalul mulţimii P(N) se numeşte puterea continuului şi se notează c sau ℵ1 .

7 Operaţii cu numere cardinale

Definiţie 7.1. Fie α, β două numere cardinale şi A, B două mulţimi disjuncte astfel ı̂ncât
α = |A| şi β = |B|. Atunci suma celor două cardinale este

α + β = |A ∪ B|.

Să observăm că, fiind date două numere cardinale α, β putem găsi ı̂ntotdeauna două
mulţimi disjuncte care să le reprezinte. Dacă α = |A| şi β = |B|, atunci A0 = A × {0} şi
B 0 = B × {1} au cardinalele |A0 | = |A| şi |B 0 | = |B| şi sunt, ı̂n mod evident disjuncte.
In continuare demonstrăm că definiţia sumei numerelor cardinale nu depinde de alegerea
reprezentanţilor.

Complemente de matematica scolara

9
 Viviana Ene

Propoziţie 7.2. Fie mulţimile A, A0 , B, B 0 cu proprietăţile

|A| = |A0 |, |B| = |B 0 |, A ∩ B = ∅ şi A0 ∩ B 0 = ∅.

Atunci
|A ∪ B| = |A0 ∪ B 0 |.
Demonstraţie. Fie funcţiile bijective f : A → A0 şi g : B → B 0 . Atunci funcţia

h : A ∪ B → A0 ∪ B 0 ,

definită de (
f (x), x ∈ A
h(x) =
g(x), x ∈ B

este bijecţie, datorită proprietăţilor mulţimilor A, A0 , B, B 0 şi ale funcţiilor f, g.

Este clar că proprietăţile de asociativitate şi comutativitate ale reuniunii mulţimilor con-
duc imediat la asociativitatea şi comutativitatea adunării numerelor cardinale.
Propoziţie 7.3. Relaţia de ordine ≤ ı̂ntre numere cardinale este compatibilă cu adunarea
lor, adică pentru orice α, β, γ,

α ≤ β implică α + γ ≤ β + γ.

Demonstraţie. Fie mulţimile A, B, C astfel ı̂ncât α = |A|, β = |B|, γ = |C| şi astfel ı̂ncât
A ∩ C = B ∩ C = ∅. Cum α ≤ β rezultă că există o funcţie injectivă f : A → B. Atunci
funcţia
ϕ : A ∪ C → B ∪ C,
definită de (
f (x), x ∈ A
ϕ(x) =
x, x ∈ C,

este injectivă. Rezultă că α + γ ≤ β + γ.

Propoziţie 7.4. Fie n un număr natural şi α un număr cardinal infinit. Atunci:
1◦ ℵ0 + n = ℵ0 .
2◦ ℵ0 + ℵ0 = ℵ0 .
3◦ α + ℵ0 = α.
4◦ α + n = α.
Demonstraţie. 1◦ . Fie o mulţime finită cu n elemente, A = {a1 , . . . , an } astfel ı̂ncât
A ∩ N = ∅. Vom demonstra că A ∪ N ∼ N. Intr-adevăr funcţia

f :A∪N→N

definită de (
i − 1, x = ai , i ∈ {1, 2, . . . , n}
f (x) =
n + x, x∈N

este bijectivă.
2◦ . Egalitatea este o consecinţa a faptului că reuniunea a două mulţimi numărabile dis-
juncte este numărabilă (Exemplul 4 de la 5.2).

Complemente de matematica scolara

10
Note de curs

3◦ . Fie A o mulţime astfel ı̂ncât α = |A| şi A ∩ N = ∅. Cum A este infinită, conform
Teoremei 3.5, există o funcţie injectivă f : N → A. Fie A0 = f (N). Atunci A0 ∼ N şi
A0 ⊆ A. Cum A = A0 ∪ (A − A0 ), rezultă

A ∪ N = A0 ∪ N ∪ (A − A0 ),

deci
|A ∪ N| = |A0 | + |N| + |A − A0 |,
adică
α + ℵ0 = ℵ0 + ℵ0 + |A − A0 |.
Dar ℵ0 + ℵ0 = ℵ0 , conform 2◦ . Rezultă

α + ℵ0 = ℵ0 + |A − A0 | = |A0 | + |A − A0 | = |A0 ∪ (A − A0 )| = |A| = α.

4◦ . Din 3◦ rezultă că α = α + ℵ0 . Atunci

α + n = (α + ℵ0 ) + n = α + (ℵ0 + n).

Dar ℵ0 + n = ℵ0 , conform 1◦ . Rezultă

α + n = α + ℵ0 = α.

Definiţie 7.5. Fie α, β două numere cardinale, α = |A| şi β = |B|, unde A, B sunt
mulţimi. Atunci produsul celor două cardinale este

αβ = |A × B|.

Vom demonstra că definiţia de mai sus nu depinde de alegerea reprezentanţilor pentru
cele două numere cardinale.
Propoziţie 7.6. Fie mulţimile A, A0 , B, B 0 cu proprietăţile

|A| = |A0 |, |B| = |B 0 |.

Atunci
|A × B| = |A0 × B 0 |.
Demonstraţie. Dacă f : A → A0 şi g : B → B 0 sunt funcţii bijective, atunci produsul lor
cartezian, f × g : A × B → A0 × B 0 este, de asemenea, funcţie bijectivă.

Propoziţie 7.7. Fie A, B, C trei mulţimi. Atunci:

(i) A × B ∼ B × A.
(ii) (A × B) × C ∼ A × (B × C).
Demonstraţie. (i). Aplicaţia A × B → B × A dată de (x, y) 7→ (y, x) este bijectivă.
(ii). Bijecţia (A × B) × C → A × (B × C) este dată de ((x, y), x) 7→ (x, (y, z)).

Corolar 7.8. Produsul numerelor cardinale este asociativ, comutativ şi distributiv faţă
de adunarea lor.

Complemente de matematica scolara

11
 Viviana Ene

Demonstraţie. Primele două proprietăţi sunt consecinţe imediate ale propoziţiei prece-
dente. Pentru ultima proprietate, este suficient să folosim proprietăţile produsului cartezian
de mulţimi. Fiind date trei mulţimi A, B, C, dacă B ∩ C = ∅ atunci

(A × B) ∩ (A × C) = A × (B ∩ C) = ∅

şi
A × (B ∪ C) = (A × B) ∪ (A × C).

Propoziţie 7.9. Produsul numerelor cardinale este compatibil cu relaţia de ordine, adică,
pentru orice α, β, γ,
α ≤ β implică αγ ≤ βγ.

Demonstraţie. Fie α = |A|, β = |B| şi γ = |C|. Cum α ≤ β, rezultă că există o funcţie
injectivă f : A → B. Atunci funcţia

f × idC : A × C → B × C, (a, c) 7→ (f (a), c),

este, de asemenea, injectivă. Verficarea este imediată.

Lema 7.10. Fie α un număr cardinal infinit. Atunci

α + α ≤ α2 .

Demonstraţie. Fie α = |A|. Alegem două elemente distincte a, b ∈ A. Atunci funcţia

ϕ : A × {0} ∪ A × {1} → A × A,

definită de
ϕ(x, 0) = (x, a) şi ϕ(x, 1) = (b, x),
este injectivă.

Teorema 7.11. Dacă α este cardinal infinit, atunci α2 = α.

Demonstraţie. Fie α = |M |. Vom demonstra că M ∼ M × M. Considerăm familia

F = {(A, f )| A ⊆ M, A infinită f : A → A × A, f bijecţie }.

F este nevidă. Intr-adevăr, deoarece M este infinită, există o submulţime a sa echipotentă

cu N, conform cu Teorema 3.5. Dar, din demonstraţia Teoremei lui Cantor (Teorema 5.3),
rezultă că N ∼ N × N. Pe F introducem relaţia binară ≤ astfel:

(A, f ) ≤ (A0 , f 0 ) ⇔ A ⊆ A0 şi f 0 (x) = f (x), ∀x ∈ A.

Se verfică uşor că ≤ este relaţie de ordine pe F. Vom demonstra că (F, ≤) este inductiv
ordonată. Fie T = {(Ai , fi )| i ∈ I} o parte total ordonată a lui F. Fie
[
A0 = Ai .
i∈I

Definim funcţia

f0 : A0 → A0 × A0 , f0 (x) = fi (x), dacă x ∈ Ai .

Complemente de matematica scolara

12
Note de curs

f0 este corect definită pentru că T este total ordonată. Fie x, y ∈ A0 astfel ı̂ncât f (x) =
f (y). Există i, j ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Ai şi y ∈ Aj . Cum T este total ordonată, rezultă
(Ai , fi ) ≤ (Aj , fj ) sau (Aj , fj ) ≤ (Ai , fi ). Să presupunem că (Ai , fi ) ≤ (Aj , fj ). Atunci
Ai ⊆ Aj , deci x, y ∈ Aj şi f (x) = fi (x) = fj (x), iar f (y) = fj (y). Cum fj este injectivă,
deducem x = y, deci f0 este injectivă. Să demonstrăm că f0 este surjectivă. Fie (y, z) ∈
A0 ×A0 . Atunci există i, j ∈ I astfel ı̂ncât y ∈ Ai şi z ∈ Aj . Ca mai ı̂nainte, să presupunem
că (Ai , fi ) ≤ (Aj , fj ), deci Ai ⊆ Aj . Rezultă y, z ∈ Aj , şi (y, z) ∈ Aj × Aj . Cum fj este
surjectivă, există x ∈ Aj astfel ı̂ncât fj (x) = (y, z), ceea ce implică f (x) = (y, z). Prin
urmare (A0 , f0 ) ∈ F . Este evident că (A0 , f0 ) este majorant al familiei T . Deci (F, ≤)
este inductiv ordonată. Conform Lemei lui Zorn, rezultă că F are un element maximal.
Fie (E, f ) ∈ F un element maximal. Să notăm γ = |E|. Atunci γ este cardinal infinit şi
γ 2 = γ. Este clar că γ ≤ α. Dacă α = γ atunci teorema este demonstrată.
Considerăm acum cazul γ < α. Din Lema 7.10 rezultă γ ≤ γ + γ ≤ γ 2 . Dar γ 2 = γ, deci
γ + γ = γ sau 2γ = γ. De aici deducem 3γ = 2γ + γ = γ + γ = γ, adică 3γ = γ. Dacă
|M − E| ≤ γ, cum M = (M − E) ∪ E, obţinem α = |M | = |M − E| + γ ≤ γ + γ = γ,
contradicţie. In continuare vom demonstra că nici cazul |M − E| > γ nu este posibil. Să
presupunem prin absurd că γ < |M − E|. Atunci există o mulţime F, F ⊆ M − E, astfel
ı̂ncât γ = |F |. Deci E ∼ F. Pentru mulţimea X = E ∪ F avem egalitatea
X × X = (E ∪ F ) × (E ∪ F ) = (E × E) ∪ (E × F ) ∪ (F × E) ∪ (F × F ) = (E × E) ∪ Z,
unde
Z = (E × F ) ∪ (F × E) ∪ (F × F ).
Mulţimile din membrul al doilea al egalităţii sunt disjuncte două câte două, deci
|Z| = |E × F | + |F × E| + |F × F | = γ 2 + γ 2 + γ 2 = γ + γ + γ = 3γ = γ.
Deci Z ∼ F, adică există o bijecţie g : F → Z. Atunci aplicaţia
h : E ∪ F → (E × E) ∪ Z = (E ∪ F ) × (E ∪ F ),
definită prin egalitatea:
n f (x), x ∈ E
h(x) =
g(x), x ∈ F,
este o bijecţie. Atunci (E ∪ F, h) este un element din F care majorează strict pe (E, f ),
contradicţie! Deci cazul γ < α nu poate avea loc. In concluzie, γ = α şi α2 = α.
Corolar 7.12. Dacă α este un număr cardinal infinit şi n ≥ 1 este un număr natural,
atunci
αn = α.
Demonstraţie. Egalitatea se verifică pentru n = 2, conform teoremei. Apoi facem inducţie
după n.
Corolar 7.13. Dacă α este un număr cardinal infinit şi n ≥ 1 este un număr natural,
atunci
nα = ℵ0 α = α.
Demonstraţie. Cum α este număr cardinal infinit, rezultă
1 ≤ n ≤ ℵ0 ≤ α.
Deci
α ≤ nα ≤ ℵ0 α ≤ α2 .
Dar α2 = α. Obţinem nα = ℵ0 α = α.

Complemente de matematica scolara

13
 Viviana Ene

Reamintim că pentru A, B mulţimi, am notat Hom(A, B) = {f : A → B}. De asemenea,

pentru aceeaşi mulţime am mai folosit notaţia B A .
Definiţie 7.14. Fie α, β numere cardinale, α = |A|, β = |B|. Atunci

β α = |Hom(A, B)|.

Demonstrăm că definiţia puterii β α nu depinde de alegerea reprezentanţilor A, B.

Propoziţie 7.15. Fie mulţimile A, A0 , B, B 0 cu proprietăţile

|A| = |A0 |, |B| = |B 0 |.

Atunci
Hom(A, B) ∼ Hom(A0 , B 0 ).
Demonstraţie. Fie funcţiile bijective f : A → A0 şi g : B → B 0 . Definim funcţia

ϕ : Hom(A, B) → Hom(A0 , B 0 ),

prin
ϕ(v) = g ◦ v ◦ f −1
pentru orice v ∈ Hom(A, B). Se verfică prin calcul că ϕ are ca inversă funcţia

ψ : Hom(A0 , B 0 ) → Hom(A, B)

dată de
ψ(u) = g −1 ◦ u ◦ f
pentru orice u ∈ Hom(A0 , B 0 ). Fiind inversabilă, funcţia ϕ este bijectivă, deci Hom(A, B) ∼
Hom(A0 , B 0 ).
Propoziţie 7.16. Dacă α, β, γ sunt numere cardinale, atunci:
1◦ αβ αγ = αβ+γ .
2◦ (αβ)γ = αγ β γ .
3◦ (αβ )γ = αβγ .
Demonstraţie. 1◦ . Fie mulţimile A, B, C astfel ı̂ncât B ∩ C = ∅ şi α = |A|, β = |B|, γ =
|C|. Vom demonstra că

Hom(B, A) × Hom(C, A) ∼ Hom(B ∪ C, A).

Fie
ϕ : Hom(B, A) × Hom(C, A) → Hom(B ∪ C, A),
definită de n
f (x), x ∈ B
ϕ(f, g)(x) =
g(x), x ∈ C,
dacă (f, g) ∈ Hom(B, A) × Hom(C, A). Funcţia ϕ este, ı̂n mod evident, injectivă. ϕ este
şi surjectivă, pentru că, dacă h ∈ Hom(B ∪ C, A), atunci ϕ(h|B , h|C ) = h. Deci ϕ este
bijectivă.
2◦ . Fie mulţimile A, B, C astfel ı̂ncât α = |A|, β = |B|, γ = |C|. Vom demonstra că

Hom(C, A) × Hom(C, B) ∼ Hom(C, A × B).

Complemente de matematica scolara

14
Note de curs

Fie
ϕ : Hom(C, A) × Hom(C, B) → Hom(C, A × B),
definită de
ϕ(f, g)(c) = (f (c), g(c)),
pentru orice c ∈ C şi (f, g) ∈ Hom(C, A) × Hom(C, B). Este clar că ϕ este injectivă.
Să demonstrăm că ϕ este surjectivă. Fie h ∈ Hom(C, A × B). Considerăm proiecţiile
canonice
pA : A × B → A, (a, b) 7→ a
şi
pB : A × B → B, (a, b) 7→ b.
Fie
f = pA ◦ h şi g = pB ◦ h.
Atunci f ∈ Hom(C, A) şi g ∈ Hom(C, B), iar

ϕ(f, g)(c) = (pA (h(c)), pB (h(c))) = h(c),

pentru orice c ∈ C. Deci ϕ(f, g) = h, ceea ce arată că ϕ este surjectivă. Prin urmare, ϕ
este bijectivă.
3◦ . Fie mulţimile A, B, C astfel ı̂ncât α = |A|, β = |B|, γ = |C|. Vom demonstra că

Hom(B × C, A) ∼ Hom(C, Hom(B, A)).

Fie funcţia:
ϕ : Hom(B × C, A) → Hom(C, Hom(B, A))
definită de
(ϕ(f )(c))(b) = f (b, c),
pentru orice b ∈ B, c ∈ C, f ∈ Hom(B × C, A) şi funcţia

ψ : Hom(C, Hom(B, A)) → Hom(B × C, A),

definită de
(ψ(g))(b, c) = g(c)(b),
pentru orice (b, c) ∈ B × C, g ∈ Hom(C, Hom(B, A)). Vom demonstra că funcţiile ϕ şi
ψ sunt inverse una celeilalte. Intr-adevăr, (ψ ◦ ϕ)(f ) = f, pentru orice f : B × C → A,
deoarece
((ψ ◦ ϕ)(f ))(b, c) = ψ(ϕ(f ))(b, c) = (ϕ(f )(c))(b) = f (b, c),
pentru orice (b, c) ∈ B × C şi (ϕ ◦ ψ)(g) = g, pentru orice g : C → Hom(B, A), deoarece

(((ϕ ◦ ψ)(g))(c))(b) = ψ(g)(b, c) = g(c)(b),

pentru orice b ∈ B, c ∈ C. Cum ϕ este inversabilă, rezultă că este bijectivă.

Propoziţie 7.17. Exponenţierea numerelor cardinale este compatibilă cu relaţia de or-
dine, adică, dacă α, β, γ sunt numere cardinale astfel ı̂ncât α ≤ β, atunci:

αγ ≤ β γ

şi
γα ≤ γβ .

Complemente de matematica scolara

15
 Viviana Ene

Demonstraţie. Fie mulţimile A, B, C astfel ı̂ncât α = |A|, β = |B| şi γ = |C|. Cum α ≤ β
rezultă că există o funcţie injectivă f : A → B. Pentru prima inegalitate vom demonstra
că există o funcţie injectivă

ϕ : Hom(C, A) → Hom(C, B).

Definim
ϕ(u) = f ◦ u
pentru orice u ∈ Hom(C, A). Dacă u1 , u2 ∈ Hom(C, A) şi ϕ(u1 ) = ϕ(u2 ) rezultă f ◦ u1 =
f ◦ u2 . Dar f este injectivă, deci u1 = u2 . Deci funcţia ϕ este injectivă.
A doua inegalitate este evidentă, dacă A = ∅. Acum, fie A 6= ∅. Atunci B 6= ∅. Fie a0 ∈ A.
Funcţia g : B → A definită de
n a, dacă b = f (a)
g(b) =
a0 , dacă b 6∈ Imf
este, ı̂n mod evident, surjectivă.
Fie
ψ : Hom(A, C) → Hom(B, C)
dată de ψ(v) = v ◦ g pentru orice v ∈ Hom(A, C). Fie v1 , v2 ∈ Hom(A, C) astfel ı̂ncât
ψ(v1 ) = ψ(v2 ), deci v1 ◦g = v2 ◦g. Vom arăta că v1 = v2 . Fie a ∈ A. Cum g este surjectivă
rezultă că există b ∈ B astfel ı̂ncât g(b) = a. Atunci v1 (a) = v1 (g(b)) = (v1 ◦ g)(b) =
(v2 ◦ g)(b) = v2 (g(b)) = v2 (a). Prin urmare, ψ este funcţie injectivă.
Propoziţie 7.18. Fie A o mulţime. Atunci

P(A) ∼ Hom(A, {0, 1}).

Demonstraţie. Fie funcţia

ϕ : P(A) → Hom(A, {0, 1})
definită astfel: pentru X submulţime a lui A,
n
1, dacă a ∈ X
ϕ(X)(a) =
0, dacă a 6∈ X.

ϕ(X) se numeşte funcţia caracteristică a mulţimii X. Atunci este evident că

X = {a ∈ A| ϕ(X)(a) = 1}.

Rezultă că dacă X, Y ∈ P(A) şi ϕ(X) = ϕ(Y ), atunci X = Y, deci ϕ este injectivă. ϕ
este surjectivă, pentru că, dacă f ∈ Hom(A, {0, 1}), atunci f = ϕ(X), unde

X = {a ∈ A| f (a) = 1}.

Deci ϕ este bijecţie.

Corolar 7.19. Pentru orice mulţime A,

|P(A)| = 2|A| .

In particular, pentru A = N, se obţine

c = 2 ℵ0 ,

deci mulţimea pe care am notat-o cu ∆, a şirurilor binare infinite, are cardinalul puterea
continuului.

Complemente de matematica scolara

16
Note de curs

Corolar 7.20. Oricare ar fi numărul cardinal α, α < 2α .

Demonstraţie. Se aplică Propoziţia 6.5.
Propoziţie 7.21. Pentru orice număr natural n ≥ 2,

nℵ0 = ℵℵ0 0 = cℵ0 = c.

Demonstraţie. Din şirul de inegalităţi

2 ≤ n ≤ ℵ0 ≤ c,

rezultă
c = 2ℵ0 ≤ nℵ0 ≤ ℵ0 ℵ0 ≤ cℵ0 = (2ℵ0 )ℵ0 = 2ℵ0 ℵ0 = 2ℵ0 = c.

Teorema 7.22. Mulţimea R a numerelor reale are cardinalul puterea continuului.

Demonstraţie. Vom demonstra mai ı̂ntâi inegalitatea

|R| ≤ |P(N)|,

adică
|R| ≤ c.
Pentru aceasta este suficient să demonstrăm că

|R| ≤ |P(Q)|,

deoarece N ∼ Q, deci P(N) ∼ P(Q). Fie funcţia

R 3 x 7→ π(x) = {q ∈ Q| q < x} ⊆ Q.

Această funcţie este injectivă. Intr-adevăr, dacă x < y sunt numere reale distincte, atunci
există un număr raţional q astfel ı̂ncât x < q < y, deci q ∈ π(y) − π(x). Prin urmare,
rezultă π(x) 6= π(y). Injectivitatea lui π implică inegalitatea |R| ≤ |P(Q)|.
Pentru a doua inegalitate, c ≤ |R|, vom prezenta procedeul lui Cantor de construcţie
a unei funcţii injective de la mulţimea ∆ a şirurilor binare infinite la o submulţime a
lui R. Mai ı̂ntâi definim un şir de submulţimi ale lui R, C0 , C1 , C2 , . . . , care să satisfacă
următoarele condiţii:
1. C0 = [0, 1].
2. Fiecare mulţime Cn este reuniunea a 2n intervale ı̂nchise şi

C0 ⊇ C1 ⊇ C2 ⊇ . . . .

3. Cn+1 se obţine din Cn ı̂nlăturând din fiecare interval [a, b] al lui Cn intervalul deschis
(a + 31 (b − a), a + 23 (b − a)). Deci, ı̂n Cn+1 , fiecare interval [a, b] se ı̂nlocuieşte cu
două intervale ı̂nchise notate
1
L[a, b] = [a, a + (b − a)]
3
şi
2
R[a, b] = [a + (b − a), b].
3
Ilustrăm primii paşi ai construcţiei ı̂n figura următoare.

Complemente de matematica scolara

17
 Viviana Ene

C0 .. .. .. ..
.. .. .. ..
.. .. .. ..
C1 .. .. .. .. .. .. .. ..
.. .. .. .. .. .. .. ..
.. .. .. .. .. .. .. ..
C2 . . . . . . . .

Figura 4: Primii paşi ı̂n construcţia lui Cantor

Fiecărui şir binar δ ∈ ∆ ı̂i asociem un şir de intervale ı̂nchise

F0δ , F1δ , . . .
definit prin inducţie după n astfel:
F0δ = C0 = [0, 1],
(
δ LFnδ , dacă δ(n) = 0
Fn+1 =
RFnδ dacă δ(n) = 1.

Prin inducţie rezultă că, pentru fiecare n ≤ 0, Fnδ este unul din intervalele lui Cn
de lungime 3−n şi F0δ , F1δ , . . . . Din proprietatea de completitudine a lui R, rezultă că
intersecţia şirului Fnδ conţine un singur element pe care-l vom nota f (δ). Deci
\
Fnδ = {f (δ)}.
n≥0

Funcţia f astfel definită aplică elementele lui ∆ ı̂n elemente ale mulţimii
\
C= Cn .
n≥0

Aceasta se numeşte mulţimea lui Cantor. Pentru a termina demonstraţia este suficient
să arătăm că f este injectivă. Fie δ, ² ∈ ∆, δ 6= ² şi fie n cel mai mic număr natural
pentru care δ(n) 6= ²(n). Să presupunem, de exemplu, că δ(n) = 0. Atunci ²(n) = 1 şi
δ
f (δ) ∈ Fn+1 ²
= LFnδ , iar f (²) ∈ Fn+1 = RFn² . Din alegerea lui n rezultă Fnδ = Fn² . Atunci
δ ²
LFn ∩ RFn = ∅, deci f (δ) 6= f (²), ceea ce demonstrează că f este injectivă.
Am notat puterea continuului cu c sau ℵ1 şi am demonstrat că 2ℵ0 = ℵ1 . Utilizând
notaţiile ℵ0 şi ℵ1 pentru |N| şi |P(N)|, subı̂nţelegem că nu există alte cardinale infinite
ı̂ntre ℵ0 şi ℵ1 . Această afirmaţie, cunoscută sub numele de ipoteza continuului, este in-
dependentă de Axioma Alegerii, fapt demonstrat de matematicianul Paul Cohen ı̂n anul
1962. Dacă notăm 2ℵ1 = ℵ2 , 2ℵ2 = ℵ3 , . . . , din Corolarul 6.6, obţinem şirul de inegalităţi:
ℵ0 < ℵ1 < ℵ2 < . . . .
In această scriere subı̂nţelegem că nu pot exista numere cardinale cuprinse strict ı̂ntre ℵi
şi ℵi+1 . Această ipoteză se numeşte ipoteza generalizată a continuului. Scriind numerele
cardinale sub această formă s-ar putea crede că ”mulţimea numerelor cardinale” este
numărabilă. De fapt nici nu putem vorbi despre mulţimea numerelor cardinale, cu alte
cuvinte aceasta este o noţiune contradictorie. Să presupunem că ar exista mulţimea E
a tuturor numerelor cardinale. E fiind o mulţime, putem considera cardinalul său, |E|.
Pentru fiecare e ∈ E, alegem mulţimea Ae cu |Ae | = e şi astfel ı̂ncât Ae ∩ Af = ∅,
pentru orice e 6= f. Fie mulţimea A = ∪e∈E Ae . Atunci |A| ≥ e, pentru orice e ∈ E. Dar
|P(A)| = e0 ∈ E şi e0 > |A|, contradicţie! Am obţinut:

Complemente de matematica scolara

18
Note de curs

Propoziţie 7.23. (Antinomia lui Cantor) Mulţimea numerelor cardinale este contra-
dictorie.

In continuare prezentăm o altă antinomie a teoriei naive a mulţimilor.

Propoziţie 7.24. (Antinomia lui Russel) Mulţimea tuturor mulţimilor este contra-
dictorie.
Demonstraţie. Presupunem că există mulţimea A a tuturor mulţimilor. Atunci A ar
trebui să conţină şi P(A), ceea ce este imposibil conform Propoziţiei 6.5.
Aceste antinomii au impus introducerea noţiunii de clasă ı̂n teoria axiomatică a mulţimilor.
Teoria claselor permite să considerăm clasa tuturor mulţimilor sau a tuturor numerelor
cardinale.

Complemente de matematica scolara

19