REACTII DOCTRINARE LA LIBERALISMUL CLASIC SI NEOCLASIC

Scoala istorica germană

Gandirea economica germana si-a avut intotdeauna o specificitate a ei. In pofida aparitiei
si manifestarii liberalismului in Europa, Germania va ramane intotdeauna mai etatista.
Aici interesul principal a vizat nu atat indivizii cat grupurile organizationale : familia,
corporatia, ducatul. Expunerea sintetica a acestei orientari o ofera scoala germana : vechea si
noua. Indiferent de varianta in care s-a manifestat, comuna Scolii Istorice Germane e, mai intai
de toate, adversitatea fata de astractionismul si logica pura a stiintei economice clasice si
neoclasice.
Reprezentantii refuza calculul marginal si traiesc convinsi ca economia trebuie studiata in
contextul ei istoric si social, in spatiu si in timp. De aici si conditia ca stiinta economica nu mai
este un auniversala, matejmatizabila, ci e nationala. Din punct de vedere metodologic
reprezentantii socotesc ca viziunea interesului personale frustranta pentru cercetarea in domeniu.
De aceea imaginea caricaturala a lui homo oeconomicus e inlocuita cu cea a individului
moral care traieste si se formeaza intr-un mediu social economic bine definit. Scoala istorica
germana nu crede nici in automatismul infailibil al mecanicii clasice. Fara a nega virtutile pietei
libere, reprezentantii fac apel la interventia statului, rezultand o economie mixta, una cu un
puternic sector public si cu un stat insarcinat cu justitia sociala si cu reglarea economiei.
Reprezentantii au fost si nationalisti, in dublu sens, intr-unul sanatos si benefic dupa
care economia e nationala, dar si in altul exprimat in varianta expansionista, cea a spatiului
german.
Nationalismul economic
Promotorii acestui curent de gandire sunt F.List in Germania si H.C.Carey in S.U.A. In
baza unei analize socio-economice au ajuns la concluzia ca liberalismul economic se identifica
doar cu interesele statelor dezvoltate, dar ca nu se potrivea deloc cu interesele unor state aflate la
capat de drum cum ar fi Germania sau SUA.
Plecand de la premisa ca fiecare natiune e dotata diferit si aflata pe trepte diferite ale
dezvoltarii economice, List concluzioneaza ca fiecarei tari ii e potrivita o anumita politica
economica. De asemenea, in baza unei temeinice analize a stadiilor dezvoltarii economice, List
scrie ca o natiune puternica nu poate fi decat o natiune industrializata. Dezvolta ca atare o teorie
a industrializarii socotind ca mijlocul pentru a ajunge la un alt grad de dezvoltare e
protectionismul.
Din perspectiva aceasta, List se deosebeste de Carey. In timp ce primul militeaza pentru
un protectionism educat, vremelnic, alastic si mobil, aplicabil in procente diferite numai la
marfurile care ar concura produsele nationale aflate intr-o stare de inferioritate fata de strainatate,
cel de-al 2-lea imbratiseaza ideea unui protectionism permanent si cu caracter de generalitate.

Cuvinte cheie: neoclasic, paradigmă, echilibru, concurență, piața

Rezumat:
Scoala neoclasica aduce o noua metoda de cercetare, un nou mod de ratiune exprimat in
principiul marjei(al ultimei unitati). Traditionalismul trimite la anii 1871, 1872, 1874 respectiv
la 3 economisti care au scris 3 carti diferite pe acelasi subiect :
- Stanley Jevons-« Teoria economiei politice » -e fondatorul versiunii utilitariste a
neoclasicismului, inaugureaza scoala engleza ; i se alatura A.Marshall si A.C.Pigou ;
- Leon walras- « Elemente de economie politica pura»-fondatorul versiunii matematice
ce apartine scolii de la Lausane ;e constructorul principal al teoriei echilibrului
general ;a fost secondat de V.Pareto si F.Edgeworth ;
- Carl Menger-« Fundamentele economiei»-ii apartine versiunea psihologica a
marginalismului reprezentata prin scoala austriaca
Prefixul « neo » plasat in fata scolii clasice sugereaza ideea ca neoclasicismul este o
reinnoire a valorilor cunoscute ale clasicismului.

Întrebări
1.Care sunt caracteristicile școlii neoclasice?
2. Care au fost cei mai de seamă reprezentanți ai acestei școli?
3. Pe ce se bazează teoria echilibrului general al lui Walras?
4. Ce aprecieri și critici s-au adus acestei teorii?
Bibliografie:
1.Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Universității Titu Maiorescu, București, 2010
2. Roll, Eric, Sir. A History of Economic Thought. Fourth Edition. London, Faber, 2013.
3. Spiegel, Henry William. The Growth of Economic Thought. Revised and Expanded. Durham,
N.C., Duke University Press, 2013.
1. Schumpeter, Joseph A. History of Economic Analysis. New York, Oxford University Press,
1954.