Elemente de cuvânt neautonome în compunere

După unii autori există și cuvinte compuse în care cel puțin un component nu este cuvânt existent
independent, dar are sens lexical. Între asemenea elemente de compunere, unele sunt autohtone,
eventual cuvântul compus fiind un calc după un model străin, de exemplu:

BCMS[9] polukrug „semicerc” < polu- (forma de acuzativ a substantivului pola „jumătate” ieșit din uz) +
krug „cerc”[10];

hu element prim: álnév „pseudonim” < ál- „fals-” + név „nume”[11];

element secund: pókféle „specie de păianjen” < pók „păianjen” + -féle „fel de”[12][13].

Alte elemente de compunere neautonome sunt străine limbii în cauză. În limba franceză, de exemplu,
ele sunt de cele mai multe ori grecești sau latine, și participă la așa-numita „compunere savantă”. În
unele compuse, unul din membre este cuvânt autonom și autohton, sau un împrumut vechi. Exemple[5]:

insecticide „insecticid” < insecte (cuvânt francez cu căderea lui e) + -i- (vocală de legătură) + -cide
„ucigător” (de origine latină);

microonde „microundă” < micro- „mic” (de origine greacă) + onde (cuvânt francez);

bibliophile „bibliofil” < biblio- „carte” + -phile „prieten” (elemente grecești).

În BCMS, unul din componentele cuvântului compus poate fi un radical nefolosit autonom. În unele
asemenea compoziții, elementul secund este un asemenea radical singur, ex. kišobran „umbrelă” < kiša
„ploaie” (cu căderea lui -a + vocala de legătură -o- + bran- (radicalul verbului braniti „a apăra”). Alți
asemenea radicali trebuie să aibă și un sufix lexical, neputând exista autonom nici primul component +
radicalul, nici radicalul + sufixul, ex. staklorezac „sticlar” < staklo „sticlă” + rez- (radicalul verbului rezati
„a tăia”) + -ac (sufix formator de nume de agent)[14].

Compunere sau derivare?

În unele cazuri nu se poate delimita clar dacă este vorba de compunere sau de derivare, chiar dacă
componentele sunt cuvinte independente. De exemplu, Hristea 2003 vede în contra- un prefix[15], dar
DEX ’09 un element de compunere[16], contra fiind și cuvânt independent ca prepoziție. Tot elemente
prime de compunere sunt prepozițiile și pentru Grevisse și Goosse 2007, ex. contremander „a
contramanda”, sous-estimer „a subestima”[5].
În limba maghiară există prefixe verbale care se folosesc autonom și ca adverbe. Combinarea acestora
cu verbele se apropie de compunere, ex. újraolvas „citește din nou”[13].

Formarea cuvintelor compuse

Există asemănări și diferențe între limbi din mai multe puncte de vedere în privința formării cuvintelor
compuse:

natura raportului sintactic dintre componente, în cazurile când există un asemenea raport;

părțile de vorbire care participă la compunere;

părțile de vorbire ce rezultă din compunere.

Pe baza unui raport sintactic

Într-o parte din cuvintele compuse se poate identifica raportul sintactic inițial dintre componente:
subordonare, coordonare sau raportul dintre subiect și predicat, dacă, după cum consideră unii
autori[17], acesta nu este de subordonare, ci unul specific, numit predicativ.

Subordonare

În cazul acestui raport sintactic poate fi vorba de subordonare atributivă sau completivă.

Subordonare atributivă

Atribut adjectival

În limba română se formează astfel, cu topica obișnuită a sintagmei, termeni de specialitate folosiți în
limbajul curent (ex. botgros, piatră-vânătă, apă tare), substantive depreciative (coate-goale, mațe-fripte,
vorbă-lungă) și toponime, ex. Almașu Mare[1].

Există și unii compuși mai vechi cu topica inversă: bună-credință, bună-cuviință, bunăvoință, rea-
credință, rea-voință[1].
Și în limba franceză sunt asemenea formații, dar mai rare, cu topica obișnuită, ex. coffre-fort „seif”
(literal „cufăr-tare”). Și mai rare sunt cele cu topica inversă: rouge-gorge „măcăleandru, gușă roșie” (lit.
„roșie-gușă”), pur-sang „pursânge”[4].

În limba engleză, de asemenea, este un procedeu mai puțin frecvent decât altele, deși urmează ordinea
normală a componentelor în această limbă (adjectiv + substantiv): darkroom „cameră obscură”,
loudmouth (om care vorbește tare), readhead (specie de rață) (lit. cap roșu)[2].

În BCMS astfel se formează substantive (ex. Beograd „Belgrad”, lit. „orașul alb”) și adjective, ex. sedokos
„cu păr cărunt” < sed „cenușiu” + -o- + kos (radicalul substantivului kosa „păr”)[14].

În maghiară sunt frecvente compozițiile de acest tip pentru formarea de substantive (ex. gyorsvonat
„tren rapid”), dar și de alte părți de vorbire, de pildă adverbe: nagyrészt „în mare parte”[7].

Nume de culori formate astfel, cu adjectivele deschis și închis, sunt:

ro roșu închis, roșu deschis[1];

fr bleu foncé „albastru închis”[4];

hu világosszürke „gri deschis” (lit. „luminos gri”)[11];

BCMS svetloplav „albastru deschis” (lit. „luminos albastru”)[14].

Sunt nume de culori compuse și cu alte nume de culori, mai ales care exprimă nuanțe:

ro galben-portocaliu, galben-verzui, verde-gri[1];

BCMS crno-žut „galben-roșcat” (lit „roșu galben”)[14].

În BCMS mai există pe baza acestui raport sintactic[14]:

substantive compuse din adjectiv + radical verbal: pravopis „ortografie” < prav „drept” + -o- + radicalul
verbului pisati „a scrie”;
adverbe compuse din unele numerale cu valoare adjectivală + substantivul put, cu sensul de bază
„drum”: jedanput „o dată”, dvaput „de două ori” etc.

Aici se include și formarea unor numerale în română: două, trei etc. sunt atributele lui „zece” în
douăzeci, treizeci etc.[1]

Atribut substantival

Acest tip de atribut exprimă, în unele cazuri, un posesor.

În română, posesorul este exprimat prin substantiv la cazul genitiv, formându-se astfel unele nume de
plante și toponime: gura-leului, floarea-soarelui, ochiul-boului, Podu Turcului, Poiana Mărului, Vatra
Dornei etc.[1]

Structuri posesive se găsesc și în alte limbi:

de Tageslicht „lumina zilei”[2];

en children’s literature „literatură pentru copii”[2];

hu bolondokháza „casă de nebuni” < bolondok „nebuni” + ház „casă” + -a (sufix personal posesiv)[7];

BCMS kućevlasnik „proprietar de casă” < kuća „casă” la genitiv + vlasnik „proprietar”[14].

Alteori, atributul substantival nu exprimă un posesor.

În română este relativ bine reprezentată sintagma cu prepoziție: buhai-de-baltă sau bou-de-baltă,
floare-de-colț, viță-de-vie, Roșiori de Vede, Baia de Aramă, Curtea de Argeș etc.[1]

În franceză sunt de asemenea astfel de formații, inclusiv unele din care a căzut prepoziția: dessous-de-
table „șpagă” (lit. „dedesubt-de-masă”), pomme de terre „cartof” (lit. „măr de pământ”), timbre-poste
„timbru poștal” (inițial timbre de poste „timbru de poștă”)[4].
Combinația atribut substantival fără prepoziție + substantiv corespunde cu cele două de mai sus în limbi
ca engleza sau maghiara. În acestea, regentul este, de regulă, al doilea element[2][13], care dă și sensul
cuvântului compus, ceea ce reiese bine din formațiile din aceleași două cuvinte, cu topică diferită, en
piano player „pianist” vs. player piano „pian mecanic”[18].

Este un procedeu foarte productiv în engleză[2]. Exemple: beer can „cutie de bere” (lit. „bere cutie”),
coffeehouse „cafenea” (lit. „cafea casă”), dance hall „sală de dans”[2], fireman „pompier” (lit. „foc om”),
bathroom „baie” (lit. „baie încăpere”)[19].

În maghiară de asemenea, acest tip de compunere este foarte productiv. În această limbă, compunerea
este tot binară, dar se combină asfel nu numai două cuvinte simple, ci și un cuvânt compus cu unul
simplu sau două cuvinte compuse. Exemple:

două cuvinte simple: akácerdő „pădure de salcâmi” (lit. „salcâm pădure”), kölyökkutya „cățel, pui de
câine”, cserépkályha „sobă de teracotă”[7];

cuvânt simplu + compus: tornász-csapatbajnokság „campionat de gimnastică pe echipe” (lit. „gimnast-

echipă campionat”);

cuvânt compus + simplu: ezermesterbolt „magazin de bricolaj” (< „(o) mie + meșter + magazin”);

două cuvinte compuse: rendőrzenekar „orchestra polițiștilor” < rendőr „polițist” (< rend „ordine” + őr
„păzitor”) + zenekar „orchestră” (zene „muzică” + kar „cor”)[11].

Și în BCMS există acest tip de compunere, mai ales cu vocală de legătură, (ex. parobrod „navă cu aburi” <
para „abur” (cu căderea lui a) + -o- + brod „navă”), dar și fără asemenea vocală: spomen-ploča „placă
memorială” (lit. „amintire-placă”)[14].

Subordonare completivă

Complement direct

În română se formează substantive comune nume depreciative de persoane, din verb la indicativ
prezent, persoana a III-a singular, și un substantiv cu funcția de complement direct. Majoritatea sunt cu
topica obișnuită (ex. fluieră-vânt, încurcă-lume, papă-lapte, pierde-vară, târâie-brâu, zgârie-brânză), dar
sunt și cu topica inversă, ex. gură-cască[1].
În franceză există aceeași structură, care dă și substantive nume de obiecte: portefeuille „portofoliu,
portofel” (lit. „poartă foaie”), tire-bouchons „tirbușon” (lit. „trage-dopuri”)[4], abat-jour „abajur” (lit. „dă
în jos lumină”), porte-plume „toc” (lit. „poartă-peniță”)[5].

În maghiară se formează astfel substantive din substantiv + verb la un mod nepersonal (ex. favágó
„tăietor de lemne”) și verbe cu topica CD + verb, ex. egyetért „este de acord” (lit. „una înțelege”)[6].

În BCMS se întâlnește de asemenea acest raport sintactic, în substantive [ex. palikuća „incendiator” (lit.
aprinde casă)] și în verbe, ex. dangubiti „a pierde vremea” (lit. „zi a pierde”)[14].

În engleză, acest tip de compus este rar, ex. scarecrow „sperietoare de ciori” (lit. „sperie cioară”)[20].

Complement indirect sau circumstanțial

Se întâlnesc, de pildă, compuse pe bază de sintagme cu adjectiv provenit din participiu cu complement
circumstanțial:

ro binevenit, clarvăzător[1];

fr bien-aimé „iubit” (lit. „bine-iubit”), bienveillant „binevoitor”, malveillant „răuvoitor”[5];

hu harcedzett „călit în luptă” (lit. „luptă călit”)[7];

BCMS dobrodošao „binevenit”[14].

Prin subordonare completivă circumstanțială se formează și numerale:

în română, cele de la 11 la 19, ex. doisprezece[1];

în BCMS, aceleași numerale, cu componentul deset „zece” redus în cursul evoluției, ex. limba slavă
veche jedьnъ na desęte „unu pe zece” > jedan na desete > jedanadeset > jedanaest „unsprezece”[21];
în maghiară, aceleași numerale, precum și cele de la 21 la 29, ex. tizenkettő „doisprezece” (lit. „pe zece
doi”), huszonegy „douăzeci și unu” (lit. „pe douăzeci unu”)[22].

Alte formații bazate pe un raport de subordonare completivă sunt, în limbile amintite aici:

adverb + substantiv → substantiv: hu együttélés „conviețuire” (lit. „împreună viețuire”)[7];

adverb + verb → verb:

BCMS zloupotrebiti „a abuza” (de ceva) (lit. „rău a folosi”)[14];

hu felmegy „urcă” (lit. „în sus merge”), lejön „coboară” (lit. „în jos vine”)[13][23];

verb + substantiv → substantiv: fr meurt-de-faim „muritor de foame” (lit. „moare de foame”)[4];

substantiv + adjectiv → adjectiv:

hu érzelemgazdag ’bogat în sentimente’ (lit. sentiment bogat)[7];

BCMS krvožedan „setos de sânge” < krv „sânge” + -o- + žedan „însetat”[14];

substantiv + radical verbal → substantiv: BCMS rukopis „manuscris” (< ruka „mână”, cu căderea lui a +
-o- + radicalul verbului pisati „a scrie”)[14];

substantiv + substantiv → substantiv:

fr arc-en-ciel curcubeu (lit. „arc-în-cer”)[5];

en pain-in-the-neck (familiar) „pacoste” (lit. „durere-în-gât”)[24];

hu tejbegríz „griș în lapte” (lit. „în lapte griș”)[7];

verb + adjectiv → adjectiv: BCMS znatiželjan „curios” (lit. „a ști doritor”)[14].