OLIMPIADA DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

G. CĂLINESCU

- etapa judeţeană, 19 februarie 2011 -

Clasa a IX-a

Toate subiectele sunt obligatorii.

Timpul de lucru: 3 ore. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Citeşte cu atenţie fragmentele de mai jos.

A. Lumea copiilor îşi are legile ei nescrise, cuceririle şi înfrângerile ei, răutăţile, invidia, prostia, mârşăviile ei. Era o pândă continuă,
o neobosită hărţuială, o pâră generală, se rupeau prietenii în numai cinci minute, se spuneau lucruri de o cruzime pe care numai un
copil o poate suporta şi ierta. Supărarea dura o oră, cel mult o zi-două, dar lua proporţii colosale. Cuvinte trântite aiurea te sfâşiau
de sus până jos, te fisurau, te animalizau. Apoi urmau marile împăcări, marile fraternizări, copleşitoare, umplând aerul de pulberi
aurii. Împăcarea avea culoarea roz-auriu.

Într-o zi întreagă se puteau întâmpla atâtea, nimic nu era previzibil. Dimineaţa era pentru ferocitate. Atunci, cu o nouă energie, se
spuneau chestiile cele mai dure, atunci se putea întâmpla să primeşti o scatoalcă, un cot în stomac, începeau încleştările, bătăile
între băieţi şi vipereniile insinuante ale fetiţelor. Era timpul minciunilor, toţi se pregăteau să-şi întindă capcanele. Ce freamăt de
harpii mici, de demoni mârâitori, de javre schelălăitoare! Limbile se ascuţeau, sângele clocotea, lucrurile deveneau arţăgoase, ceva
te împingea afară din casă. O căutai cu lumânarea. Ieşeai nerăbdător. Te aşteptau. Fetele şi băieţii – cele două specii diferite,
devenite vrăjmaşe. Ne toleram pentru că aveam nevoie unii de alţii, la jocuri, ca să fim mai mulţi. După-amiaza era vremea jocurilor,
alergatului de colo-colo, hârjonelii, gălăgiei. Iar seara – timpul împăcărilor, al fericirii generale. Când aerul se colora violet, se
înmuiau toate, ne înmuiam şi noi, oboseala ne făcea parcă mai buni, reîncepeau „idilele” „la bancă” (ne adunam acolo, în faţa
blocului, în picioare, în jurul celor mai mari care stăteau pe banca îngustă, duşmanii de peste zi). […] Şi doar chemările tot mai
insistente şi mai ameninţătoare ale părinţilor ne puteau despărţi. A doua zi, energiile rele eclozau din nou. Se desfăşurau iar în voie.
O luam de la capăt.[…]

Nu, copilăria nu e „paradisul pierdut”. Nici „paradis” şi nici „pierdut”, pentru că uite-l, nu în urma ta, ci mai degrabă-n faţă. Nu e nimic
pierdut, chiar dacă unii uită mai mult ca alţii. Ca şi cum un copac ar putea trăi doar cu frunzele!

(Simona Popescu, Exuvii)

B. Se ducea la Iaşi pentru Monica şi pentru el. Nu-şi simţea nicio aptitudine pentru drept şi avocatură. Era hotărât să scrie, nu să
înveţe. De ani de zile acumulase un material bogat pe care nu-l folosise. Voia să debuteze în literatură cu un roman al cărui
personaj principal să fie copilăria. […] Poem şi roman mereu suprapuse. Contopire de viaţă şi basm. Să aibă lectorul mereu
impresia miracolului posibil, ca în epocile evanghelice, deşi acţiunea să fie situată în realitatea contemporană. De altfel, asta-i
copilăria. Copiii n-au cretinismul beat şi serafic pe care li-l atribuie literatura confecţionată în cofetării. Realitatea există pentru copii
mai violent decât pentru omul matur, blazat de ea. Copilul n-o evită, o înfruntă mereu. Omul matur cearcă s-o uite, să scape de ea,
copilul o caută, o caută şi în poveşti. Dar realitatea conţine, pentru copii, miracolul inexistent pentru omul matur.

Dacă scaunul de lemn din biroul omului matur ar înflori deodată, supunându-se poruncii de primăvară a fraţilor săi din livadă, sau
dacă în iatacul omului matur, în noaptea Crăciunului, ar intra Moş Crăciun, fără ca uşi să se fi deschis sau paşi să fi răsunat, sau
dacă în noaptea Învierii, întorcându-se de la biserică, ţinând în mână lumânarea ar întâlni un înger care şi-ar aprinde lumânarea de
la el, spunându-i: „Hristos a înviat”, omul matur ar înnebuni, sau ar consulta un doctor de boli nervoase sau ar deveni idolatru.

Copiii nu sunt nici nebuni, nici îngrijoraţi de echilibrul minţii lor, nici idolatri. Sunt fiii omului matur, carne din carnea lui, dar omul
matur nu mai e copil, şi ei sunt. Lucizi, înregistrează realitatea aşa de clar şi de amănunţit că dacă n-ar fi distraţi şi uituci – copiii – ar
fi cei mai acerbi filozofi. Nebunii cred toate miracolele posibile, şi poeţii le văd aievea, deşi nu-s. Şi mai au copiii ceea ce numai
adevăraţii poeţi ai lumii au, în rarele clipe când sunt: mirarea. Dar copiii o au mereu; inconştienţi de valoarea ei, şi dezinteresaţi, o
trăiesc, n-o exploatează.

(Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Subiectul I (12 puncte)

Prezintă, în 6-10 rânduri, o funcţie a limbajului, identificată în cele două fragmente citate.

Subiectul al II-lea (36 de puncte)

Redactează un eseu, de 1-2 pagini, în care să prezinţi comparativ modul de reflectare a temei în cele două fragmente.

În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele aspecte:

 prezentarea temei, prin referire la câte două secvenţe/situaţii relevante, selectate din textele citate;

 evidenţierea rolului a două componente expresive ale fragmentelor citate, în dezvoltarea temei;

 exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care o idee sau viziunea despre lume a autorului/a naratorului
reflectă tema, în fiecare din cele două fragmente.

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.

Subiectul al III-lea (36 de puncte)

Scrie un eseu, de 1-2 pagini, despre diversitatea reflectării artistice a unor teme etern umane, pornind de la cele două fragmente
citate şi valorificând experienţa ta culturală.

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/a punctului de
vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 4 argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete etc.) şi concluzia/sinteza.

Redactare (26 de puncte)

În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 2 pagini.

Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 26 de puncte (organizarea ideilor în scris – 4 puncte; abilităţi de analiză şi de
argumentare – 6 puncte; utilizarea limbii literare – 4 puncte; ortografia – 3 puncte; punctuaţia – 3 puncte; aşezarea în pagină,
lizibilitatea – 2 puncte, încadrarea în limita maximă de caractere indicată – 4 puncte).