MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE ,,Alexandru Ioan Cuza”

SCOALA DOCTORALA
ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA

Doctorand: Mincan Ștefan Alin

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

MANAGEMENTUL PREVENIRII ȘI COMBATERII

INFRACȚIUNILOR LA REGIMUL SILVIC

Conducator de doctorat:
Prof. univ. dr.
Adrian Iacob
Teză elaborată în vederea obținerii titlului
de DOCTOR în “Ordine Publică și Siguranță Națională”

BUCUREŞTI
2017
 CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................... 5

CAPITOLUL I: DEZVOLTAREA DURABILĂ – PRINCIPIU STRATEGIC AL

EVOLUȚIEI SILVICULTURII ROMÂNEȘTI .................................................................... 9
1.1.Dezvoltarea durabilă – concept și scurt istoric ………………………………………..9
1.2.Strategii și reglementări juridice privind dezvoltarea durabilă a silviculturii românești
…………………………………………………………………………………………… 20
1.3.Cooperarea internațională în scopul dezvoltării durabile și protejării patrimoniului silvic
…………………………………………………………………………………….. 28
1.4.Dimensiunile fondului forestier în România ………………………………………... 35
1.4.1. Funcțiile și impactul pădurilor asupra dezvoltării durabile sustenabile a României
…………………………………………………………………………………………… 35
1.4.2. Prejudiciile cauzate de pierderea funcțiilor pădurii ................................................ 49

CAPITOLUL II: INFRACȚIUNILE LA REGIMUL SILVIC ........................................ 54

2.1. Aspecte de drept comparat …………………………………………………………... 54
2.1.1. Reglementarea regimului juridic în Franța ……………………………………. 55
2.1.2. Regimul juridic al protecției silvice în Germania ……………………………… 61
2.1.3. Protecția regimului silvic în Italia ……………………………………………... 64
2.1.4. Reglementarea regimului juridic în Republica Moldova ……………………… 67
2.2. Caracteristici generale ale infracțiunilor la regimul silvic …………………………… 71
2.2.1 Cadrul legal al răspunderii penale pentru infracțiunile silvice ………………… 77
2.2.2. Categorii de infracțiuni silvice ……………………………………………….. 78
2.2.2.1. Infracțiunile privind tăierea și scoaterea din rădăcini, fără drept, a
vegetației forestiere ………………………………………………………………………… 78
2.2.2.2. Furtul din patrimonial silvic ………………………………………… 92
2.2.2.3. Pășunatul în păduri sau în suprafețele de păduri ……………………. 102
 2.2.2.4. Reducerea suprafeței fondului forestier national …………………… 105
2.2.2.5. Nerespectarea obligației de reîmpădurire …………………………... 106

CAPITOLUL III: CONSTATAREA ȘI INVESTIGAREA INFRACȚIUNILOR SILVICE

................................................................................................................................................. 108
3.1. Factori criminogeni în domeniul silvic ………………………………………………. 108
3.1.1. Factori criminogeni economici ……………………………………………….. 110
3.1.2. Factori criminogeni geografici ……………………………………………….. 113
3.1.3. Factori criminogeni socio-culturali …………………………………………… 115
3.2. Competențe în constatarea infracțiunilor silvice …………………………………….. 119
3.2.1. Constatarea flagrantă a infracțiunilor silvice …………………………………. 121
3.2.2. Constatarea infracțiunilor silvice ulterior săvârșirii ………………………….. 143
3.2.3. Actele de constatare a infracțiunilor silvice ………………………………….. 147
3.2.4. Reguli generale de investogare a infracțiunilor silvice ………………………. 148
3.3. Prevenirea criminalității la regimul silvic …………………………………………… 151
3.3.1. Paza fondului forestier ……………………………………………………….. 151
3.3.2. Caracterizarea general a fenomenului infracțional în domeniul silvic în România
……………………………………………………………………………………………... 152
3.3.3. Activități de prevenire a infracționalității specific domeniului silvic ………... 159

CAPITOLUL IV: PREJUDICIUL CAUZAT DE INFRACȚIUNILE LA REGIMUL

SILVIC ................................................................................................................................... 173
4.1. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor …………………………………….. 173
4.2. Infracționalitatea în domeniul forestier ……………………………………………….. 185
4.2.1. Incendiile forestiere ……………………………………………………………. 186
4.2.1.1. Incendiile forestiere la nivel European ………………………………. 186
4.2.1.2. Incendiile forestiere în România ……………………………………...190
4.2.2. Tăierile ilegale de pădure – o problemă la nivel planetar ………………………193
 4.2.2.1. Planul de acțiune FLEGT al Uniunii Europene de combatere a exploatării
ilegale a lemnului ………………………………………………………………………..... 195
4.2.2.2. Tăierile ilegale la nivelul țării noastre ………………………………. 210
4.3.Studiu de caz – Infracționalitatea în domeniul forestier în județul Caraș-Severin …… 223
4.3.1. Date generale privind fondul forestier din județul Caraș-Severin …………….. 223
4.4.2. Analiza numărului de infracțiuni forestiere săvârșite în anul 2015 în județul Caraș-
Severin ………………………………………….…………………………………………. 226
4.4. Strategii naționale de utilizare și gestionare a pădurilor ……………………………... 237

CAPITOLUL V: PROPUNERE DE LEGE FERENDA: ÎNFIINȚAREA POLIȚIEI

FORESTIERE ....................................................................................................................... 240
5.1. Poliția Forestieră la nivel mondial ................................................................................... 240
5.1.1. Modelul S.U.A. ……………………………………………………………..…. 241
5.1.2. Modelul Canadian ……………………………………………………………... 249
5.1.3. Modelul European ……………………………………………………………... 254
5.1.3.1. Franța …………………………………………………………...……. 254
5.1.3.2. Germania ……………………………………………………………... 258
5.2. Înființarea Poliției Forestiere în România ........................................................................ 261
5.2.1. Cadrul normativ …………………………………………………………...…… 261
5.2.2. Componență și atribuții ………………………..……………………………….. 262

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………..……...……… 271

 INTRODUCERE

În lucrarea „Pădurile şi destinul nostru naţional" renumitul biolog Emil Pop

evidenţia cu subtilitate importanţa pădurii, arătând că „Pădurea este un capital de
bogăţie şi frumuseţe care traversează mileniile alături de om şi poate abate înspre
bine destinul omenirii"1.
Conservarea şi dezvoltarea fondului forestier au devenit necesitate, având în
vedere rolul şi funcţiile pădurii, atât ca bogăţie naturală greu regenerabilă cât şi ca
mijloc de menţinere a echilibrului ecologic sau ca mediu de viaţă al genofondului
şi ecofondului forestier.
Analiza rolului deosebit al fondului forestier precum şi a pericolelor la care
este expus evidenţiază că activitatea privind dezvoltarea, gestionarea, conservarea
şi protejarea pădurii este o problemă ce excede interesului naţional.
Perfecţionarea sistemului legislativ din România, conform noilor realităţi şi
cerinţe din viaţa economică, socială şi politică, precum şi tendinţa de a alinia
legislaţia naţională la principiile şi normele de drept internaţional, aplicabile în
Uniunea Europeană, au inclus şi legislaţia din domeniul silvic.
Ca urmare, cadrul juridic cu specific silvic este chemat să ocrotească şi să
apere patrimoniul silvic românesc, să asigure respectarea regimului silvic în
întreaga activitate de administrare, gospodărire şi exploatare a masei lemnoase, să
apere interesele publice şi private şi să creeze garanţia unei gestionări durabile a
fondului forestier în totalitatea sa.
Cade în sarcina organelor abilitate de lege să acţioneze pentru tragerea la
răspundere a celor vinovaţi de săvârşirea de infracţiuni şi contravenţii în domeniul

1
Emil Pop Pădurile şi destinul nostru naţional, 1943
silvic, să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciilor cauzate, să stabilească şi să
pună în aplicare măsuri preventive şi de combatere eficiente.
Acţiunea acestora nu se pot realiza fără o serioasă documentare cu privire la
prevederile legale în materie silvică, procedurile specifice de urmat cu ocazia
constatării de infracţiuni şi contravenţii, regulile de tactică ce se impun a fi
respectate şi problemele ce urmează a fi urmărite în fiecare caz în parte.
Ceea ce caracterizează legislaţia silvică din România este cuprinderea
acesteia într-un număr foarte mare de acte normative, cu numeroase completări şi
modificări, neuniformă şi imperfectă. De aici, serioase dificultăţi în activitatea de
aplicare a ei.
În teoria şi practica judiciară din domeniu s-au înregistrat frecvente
controverse în interpretarea anumitor dispoziţii legale, iar soluţiile pronunţate au
fost în consecinţă, cu efect nu tocmai pozitiv în realizarea drepturilor justiţiabililor
şi aprecierea calităţii actului de justiţie.
Încercările de a clarifica imperfecţiunile şi a elimina disfuncţionalităţile din
activitatea de aplicare a legislaţiei silvice, este adevărat, nu multe la număr,
reprezintă în primul rând o atitudine firească a oricărui lucrător în domeniu, condus
de ideile de adevăr şi dreptate şi mânat de dorinţa aplicării corecte a legii, iar apoi
un act de responsabilitate civică, de grijă faţă de tot ce înseamnă patrimoniu silvic,
de grijă faţă de soarta generaţiilor prezente şi viitoare şi, nu în ultimul rând, de
grijă faţă de însuşi sensul vieţii pe Pământ.
Lucrarea de faţă se înscrie în preocupările de mai sus şi poate oferi celor
interesaţi un real sprijin profesional. Însăşi raţiunea elaborării ei a constat în
dorinţa de a oferi, într-un mod unitar, concentrat, informaţiile necesare organelor
competente în realizarea prevenirii şi combaterii criminalităţii din domeniul silvic.
Elaborarea lucrării s-a impus de asemenea din nevoia de a aduce un spor de
acurateţe juridică în tratarea problematicii silvice, de a înlătura, pe cât posibil,
confuziile şi ambiguităţile în înţelegerea şi utilizarea terminologiei specifice, de a
lămuri controversele din interpretarea unor dispoziţii legale. Totodată, elaborarea
lucrării s-a impus din nevoia de a reliefa noi propuneri de modificare a legislaţiei
silvice, de natură a îmbunătăţi cadrul legislativ şi a asigura o eficienţă sporită
acestuia.
Tema abordată se adresează atât poliţiştilor care desfăşoară, potrivit
competenţei, activităţi de prevenire şi combatere a criminalităţii în domeniul silvic
cât şi personalului silvic, procurorilor şi altor categorii de funcţionari publici cu
atribuţiuni în domeniu precum şi oricărei alte persoane interesate.
În conţinutul lucrării este abordată o problematică vastă, pornind de la
principiul strategic al evoluţiei silviculturii româneşti - dezvoltarea durabilă şi
continuând cu analiza conceptelor de bază: fond forestier, vegetaţie forestieră din
afara fondului forestier şi regim silvic, a aspectelor privind evaluarea, marcarea şi
exploatarea masei lemnoase precum şi a aspectelor privind operaţiunile cu material
lemnos şi controlul legalităţii acestora. Fără lămurirea lor sunt greu de înţeles
problematica infracţiunilor silvice şi cea privind constatarea şi investigarea
acestora.
Sunt analizate apoi, defalcat pe categorii, infracţiunile la regimul silvic,
principalii factorii criminogeni în domeniu şi sunt detaliate problemele specifice
privind constatarea şi investigarea infracţiunilor silvice şi cele privind prevenirea
lor. Modalitatea, relativ diferită de abordare a infracţiunilor silvice, asigură, în
opinia noastră, o mai bună concentrare a informaţiei cu privire la infracţiuni şi
elimină posibilele erori în aprecierea existenţei faptelor şi a încadrării lor juridice.
De asemenea, sunt abordate aspecte de drept comparat şi propunerile „de
lege ferenda", propuneri pe care, în urma unei minuţioase analize a legislaţiei
silvice, le-am apreciat ca fiind de natură a perfecţiona cadrul legislativ specific.
 Fără pretenţia unei abordări exhaustive, lucrarea de faţă poate constitui o
credibilă sursă documentară pentru toţi cei chemaţi sau interesaţi să acţioneze în
scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii în domeniul silvic.

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA DURABILĂ - PRINCIPIU

STRATEGIC AL EVOLUŢIEI SILVICULTURII
ROMÂNEŞTI

În primul capitol este analizat conceptul de dezvoltare durabilă, fiind

totodată prezentate strategiile folosite pentru dezvoltarea silviculturii
româneşti, inclusiv cooperarea internaţională în scopul promovării dezvoltării
durabile şi a protejării fondului forestier. De asemenea, sunt prezentate
funcţiile pădurii şi prejudiciile create de pierderea acestora.
Ceea ce a caracterizat, atât conceptual cât şi comportamental, ultimele două
secole, a fost încercarea omului de a domina natura, de a exploata şi folosi în
interes propriu toate bogăţiile naturale, indiferent de localizarea, întinderea sau
specificul acestora.
Efectul acestei atitudini umane a fost accentuarea continuă şi progresivă a
conflictului dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi cele liniare ale
tehnologiilor create şi susţinute de civilizaţia umană.
Relaţia dezvoltare-mediu este o relaţie între prezent şi viitor. Dezvoltarea
urmăreşte satisfacerea nevoilor generaţiilor prezente, pe când protecţia mediului
este o investiţie pentru generaţiile viitoare2. Considerăm important de conștientizat
faptul că „dacă nu vrem să dispărem, să continuăm să existăm și să ne dezvoltăm,
trebuie să reanalizăm noțiunile de univers, ființă umană, progres și dezvoltare”3.
Practic, trebuie să conștientizăm că „problemele importante cu care ne
confruntăm nu pot fi rezolvate rămânând la același nivel al gîndirii ca atunci când
le-am creat.”4
La nivel mondial a existat întotdeauna o preocupare pentru calitatea şi
protecţia mediului înconjurător, fiind pusă în discuţie în anul 1972, la prima
Conferinţă Mondială a Naţiunilor Unite pe această temă, Conferinţa de la
Stocholm.
În cadrul Conferinţei de la Stocholm a fost dezbătută pentru prima dată în
mod serios și la cel mai înalt nivel problema deteriorării mediului înconjurător prin
activitățile membrilor societății, aspect care ne determină să ne gândim la însuşi
viitorul omenirii.
Începând cu Conferinţa de la Stocholm „omenirea a început să recunoască
faptul că problemele mediului înconjurător sunt inseparabile de cele ale bunăstării
şi de procesele economice în general”5.
La Conferinţa de la Rio s-a stabilit de asemenea un plan de susţinere a
dezvoltării durabile intitulat „Agenda 21"6. Documentul, în conţinutul căruia se
regăsesc 115 programe, prevede măsurile referitoare la apărarea mediului ambiant
şi a dezvoltării economice ca şi crearea comisiei speciale cu sarcina de a urmări
evoluţia vieţii de pe Terra . Astfel, s-a reluat elaborarea unui amplu program

4
D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003, p 7;
3
E. Laszlo, Revoluția conștiinței, Ed. Elena Francis Publishing, București, citat în C. Popescu, Despre viață și
economie, Ed. ASE, București, 2012, pg. 45;
4
Albert Einstein citat de C. Popescu, Despre viață și economie, Ed. ASE, București, 2012, pag. 343;
5
D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003, p 8;
6
„Agenda 21" reprezintă un program de acţiune ce va fi aplicat de guverne, agenţii de dezvoltare, organizaţii ale
Naţiunilor Unite şi grupuri sectoriale independente, în fiecare sector unde activitatea economică a omului afectează
mediul înconjurător.
privind combaterea sărăciei precum şi alte stări legate de existenţa vieţii, cum sunt
: sănătatea, migrarea populaţiei, resursele de apă dulce, prezenţa substanţelor
otrăvitoare şi a deşeurilor, lupta împotriva despăduririlor, creşterea ponderii
serviciilor ecologice ale pădurilor etc.
În anul 2002 a avut loc la Iohanesburg cea de-a treia conferinţă mondială a
O.N.U. asupra mediului care a fost dedicată dezvoltării durabile.„Declaraţia de la
Iohanesburg", cel mai important document adoptat, cuprinde „angajamentul
statelor semnatare de a promova şi consolida principiile de bază ale dezvoltării
durabile - dezvoltarea socială şi protecţia mediului - la nivel local, naţional,
regional şi global”7.
În perioada 07-18 decembrie 2009 a avut loc la Copenhaga cea de-a XV-a
Conferinţă a părţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările
climatice (COP 15). Această reuniune a încheiat negocierile pentru adoptarea unui
nou Acord global privind schimbările climatice care să înlocuiască Protocolul de la
Kyoto, care urma sa expire în anul 2012.
Conferința de la Doha (Qatar), în 2012, a stabilit o a doua perioadă de
angajament a Protocolului de la Kyoto (2013-2020).
Alte conferințe s-au desfășurat la Varşovia, Polonia în anul 2013 şi la Lima,
Peru în anul 2014.
La Conferința Internațională asupra schimbărilor climaterice de la Paris din
decembrie 2015, 195 de țări au adoptat primul tratat asupra încălzirii globale cu
valoare legală universală.Acest tratat schițează planul de acțiune global ce are ca
scop evitarea schimbărilor climaterice periculoase prin instituirea unei limite de
2°C grade a încălzirii globale.Tratatul va intra in vigoare in anul 2020. Tratatul de
la Paris face astfel legătura între politicile de astăzi și atingerea unor schimbări
controlate ale climatului până la șfârșitul secolului.
7
Declaraţia de la Iohanesburg, Punctul 5;
 În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 276 din 20 aprilie 2017 a fost
publicată Legea nr. 57/2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris, încheiat la
Paris la 12 decembrie 2015 şi semnat de România la New York la 22 aprilie 2016.
S-a ratificat astfel Acordul de la Paris, încheiat la Paris la 12 decembrie 2015
şi semnat de România la New York la 22 aprilie 2016.
În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a silviculturii din România un rol
important 1-a avut implementarea celor două programe SAP ARD - componenta
„Silvicultură" şi Proiectul de Dezvoltare Forestieră din România „FORESTRY"
2003, ambele finanţate de Banca Mondială.
Proiectul de Dezvoltare Forestieră în România „Forestry" 2003, finanţat de
Banca Mondială, a fost iniţiat încă din anul 2000 şi a intrat în vigoare în februarie
2003, fondurile alocate cifrându-se la 25 milioane de dolari.
Pe plan internaţional, în scopul protejării pădurilor, s-a încercat realizare
unei cooperări şi în materie penală. Obiectivul s-a dovedit a fi foarte greu de atins
din cel puţin două consideraţiuni: în primul rând, multitudinea actelor, faptelor şi
proceselor păgubitoare pentru pădure şi mediu în general, sunt greu de sintetizat în
norme juridice unanim acceptate şi, în al doilea rând, marile diferenţe existente
între obiectivele convenite la nivel internaţional şi interesele ţărilor industrializate,
mari consumatoare de material lemnos.
Cu toate acestea, constituie o necesitate reconsiderarea de către statele lumii
a eforturilor de prevenire şi combatere a criminalităţii transfrontaliere de mediu.
În acest sens, în unele state8 s-a renunţat la principiul personalităţii legii
penale, unul dintre motive fiind şi acela de a permite legii penale să sancţioneze şi
persoane juridice pentru fapte grave la regimul silvic şi de mediu.
Tema pierderii biodiversității a făcut obiectul unei literaturi științifice și
economice vaste și în creștere. Specii sunt estimate a fi pe cale de dispariție la rate
8
Canada, Austria, Franţa, Belgia etc.;
de 100 până la 1000 de ori mai rapid decât în perioade geologice. La nivel global,
biodiversitatea terestră se estimează că va scădea cu încă 10% până în 2050.
Trebuie, așadar, să conștienzăm necesitatea principiului de dezvoltare
durabilă și să trăim o viață în care să cuprindem și să aplicăm și acest principiu.
Importanța lui majoră constă în faptul că reprezintă baza managementului durabil
al pădurilor, necesare pentru protejarea mediului înconjurător și asigurarea
sănătății pădurilor.

CAPITOLUL II

INFRACŢIUNI LA REGIMUL SILVIC

În cel de-al doilea capitol sunt analizate infracţiunile la regimul silvic,

atât la nivel naţional, cât şi prin prezentarea legislaţiilor forestiere din alte ţări.
În toate statele lumii a existat şi există, de secole, preocupare pentru apărarea
şi protejarea pădurii prin norme juridice.
Atitudinea este determinată de rolul şi importanţa pădurii în însăşi existenţa
vieţii pe Pământ, de riscurile la care pădurea este supusă şi pericolele care o
încearcă în mod continuu, de grija faţă de viitorul omenirii.
”În ceea ce privește reglementările Europene, EUTR (Regulamentul Uniunii
Europene privind comerțul cu lemn) este principalul instrument pentru prevenirea
si combaterea taierilor ilegale in lume inclusiv in spatiul Statelor Membe ale UE.
WWF9 susține dezvoltarea unui cadru legislativ, nu doar la nivel național,
dar și la nivel regional și european, care va permite combaterea și prevenirea
comerțului cu lemn recoltat ilegal, ținând cont de conservarea biodiversității dar și
de bunăstarea și dezvoltarea durabilă a comunităților locale.”10

9
World Wide Fund for Nature, este cea mai mare organizaţie internaţională independentă care derulează proiecte
pentru conservarea naturii.;
10
http://www.wwf.ro;
Caracteristici generale ale infracţiunilor silvice
Obiectul juridic. Obiectul juridic comun sau generic al infracțiunilor silvice
îl constituie relațiile sociale care asigurã menținerea echilibrului ecologic și
protecția mediului înconjurãtor, relațiile sociale de naturã patrimonialã privitoare la
avutul public și privat, buna desfãșurare a unor activitãți economice. S-a apreciat
cã aceste infracțiuni se încadreazã in sistemul larg al infracțiunilor economice,
alãturi de infracțiunile din domeniul vânatului, pescuitului, fondului funciar etc..
Infracțiunile contra patrimoniului silvic pot avea legãturi cu alte infracțiuni,
prevãzute in Codul penal sau in alte legi speciale. Astfel, in cazul sãvârșirii
infracțiunilor silvice pot apãrea aspecte de tãinuire11, favorizarea faptuitorului12,
luarea de mita13 etc.
Fiecare infracțiune silvică are și un obiect juridic special constând intr-o
anumita valoare sociala protejatã de lege. Cu titlu de exemplu, în cazul infracțiunii
de furt de arbori, puieți sau lãstari, este protejată proprietatea asupra acestor bunuri,
indiferent de forma de proprietate asupra materialului lemnos respectiv.14
Obiectul material. În cazul tuturor infracțiunilor silvice activitatea ilicitã se
desfãșoarã asupra unor bunuri materiale care pot fi: arborii, puieții, lãstarii,
ciocanul silvic falsificat, semnele de hotar etc. Aceste bunuri reprezintã obiectul
material al infracțiunilor.
Subiectul. Subiectul activ al infracțiunilor silvice poate fi orice persoanã
fizicã ce rãspunde penal, deoarece legea nu cere o anume calitate specialã, nu îl
circumstanțiazã.

11
Cod Penal, art. 270;
12
Cod Penal, art. 269;
13
Cod Penal, art. 289;
14
Cod silvic, art. 109;
 În legãturã cu subiectul activ al infracțiunilor de tăiere și scoatere din
rãdãcini de arbori, puieți sau lãstari, fãrã drept15 în literatura de specialitate și în
practica judiciarã au apãrut opinii diferite și au fost pronunțate soluții
contradictorii, ca urmare a ambiguitãții sau modificãrilor repetate ale actelor
normative. Situația a fost constatatã începând cu anul 1999, când a fost adoptatã
Legea nr. 141/199916, în care fapta a fost incriminatã ca infracțiune iar ca subiect
activ nominalizați: proprietarul, deținãtorul sau orice altã persoanã care taie sau
scoate din rãdãcini, fãrã drept, materialul lemnos. Controversa a fost generatã de
întrebarea dacã proprietarul poate sau nu poate fi subiect activ al acestei
infracțiuni.
Legea nr. 120/200417 a generat numeroase controverse deoarece nominaliza
ca subiecţi ai infracţiunii doar proprietarii sau deţinătorii de terenuri de pe care se
taie sau se scot din rădăcini arbori, puieţi sau lăstari, excluzând alte persoane.
De asemenea, au existat păreri contradictorii in literatura de specialitate si
soluţii diferite pronunţate de instanţele de judecată în legătură cu subiectul activ al
infracţiunii de furt de arbori, puieţi sau lăstari. Controversele au fost generate de
faptul că proprietarul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de furt, deoarece acesta
nu poate să-si însuşească, fără drept, un bun al său. In cazul unei asemenea
infracţiuni lipseşte scopul, respectiv însuşirea pe nedrept a bunului.
În cazul celorlalte infracţiuni silvice, prin modul de formulare, subiectul
activ nu creează dificultăţi de interpretare şi nici probleme pentru practica
judiciară.

15
Cod silvic, art. 107;
16
pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea
fondului forestier national, publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 27 iulie 1999;
17
pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si
administrarea fondului forestier national, publicată în Monitorul Oficial nr. 408 din 6 mai 2004;
 Când subiectul activ al infracţiunilor de tăiere sau scoatere din rădăcini si de
furt este personal silvic, cu atribuţiuni de constatare a infracţiunilor si
contravenţiilor, maximul pedepselor prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
Infracţiunile silvice pot fi comise atât de către o singură persoană cât si in
participaţie, sub toate formele acesteia18.
În practica de urmărire penala sau de judecată au existat situaţii in care s-a
invocat eroarea de fapt si s-a admis cauza de înlăturare a caracterului penal al
faptei19. O astfel de situaţie ar putea să existe atunci când o persoana îl ajută pe
proprietar să taie arbori din propria pădure, fără să ştie că proprietarul a folosit
ilegal un ciocan silvic de marcat.
În cazul săvârşirii tuturor infracţiunilor silvice subiect pasiv principal este
statul iar subiectul pasiv secundar este diferit, în funcţie de titularul dreptului de
proprietate: Regia Naţionala a Pădurilor, când fapta s-a săvârşit in fondul forestier
proprietate publică a statului, primăriile municipiilor, oraşelor, comunelor dacă
fondul forestier prejudiciat este proprietatea acestora, o altă persoană juridică sau
fizică dacă aceasta este proprietara pădurii ori a vegetaţiei forestiere prejudiciate.
Elementul material. Elementul material al infracţiunilor silvice constă, de
regulă, intr-o acţiune, diferită în funcţie de natura infracţiunii silvice: tăiere sau
scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari, furtul de arbori, puieţi sau lăstari,
păşunatul etc.
Este posibil însă, ca unele infracţiuni silvice să fie săvârşite si prin inacţiune,
cum ar fi, de exemplu, lăsarea liberă, fără supraveghere, a animalelor care distrug
sau degradează arbori, puieţi sau lăstari în zone în care păşunatul este interzis,
lăsarea fără supraveghere a unui foc aprins in pădure sau în apropierea ei,

18
instigare, complicitate, coautorat;
19
Cod penal, art. 30;
provocându-se astfel, incendierea unor suprafeţe întinse de păduri sau a
jnepenişurilor.
Unele dintre infracţiuni au conţinut alternativ, fiecare dintre acţiunile
prevăzute de textul de lege putând realiza elementul material al laturii obiective a
infracţiunii respective. Cu titlu de exemplu, infracţiunea prevăzută de art. 107 din
Legea nr. 46/2008 se poate săvârşi atât prin tăiere, rupere,degradare, cât şi prin
distrugere sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari.
În cazul în care se săvârşesc mai multe tipuri de acţiuni, prevăzute de acelaşi
articol de lege, ne găsim în prezența unei singure infracţiuni și nu a unui concurs
de infracţiuni20. De exemplu tăierea unor arbori si scoaterea din rădăcini a altora, în
aceeaşi împrejurare, de către aceleaşi persoane.
Urmarea imediată. Constă într-o atingere adusă fondului forestier naţional
sau vegetaţiei forestiere din afara acestuia, într-o prejudiciere efectivă a acestora
realizată prin modalităţi diferite : defrişare, tăiere, scoatere din rădăcini de arbori,
puieţi sau lăstari, furt de material lemnos, distrugere de plantaţii, dezastru etc.
Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sau inacţiunea care constituie
elementul material și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
De cele mai multe ori, din cauza urmării imediate evidente, în cazul infracţiunilor
silvice legătura de cauzalitate nu necesită probe speciale, existenţa ei fiind
implicită21.
Latura subiectivă. În majoritatea lor, infracţiunile silvice sunt săvârşite cu
intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Făptuitorul prevede rezultatul acţiunilor
pe care le săvârşeşte şi urmăreşte sau acceptă, după caz, producerea rezultatului
socialmente periculos.

20
I. Măgureanu, Regimul juridic al infracțiunilor silvice, Ed. All Beck, București, 2005, pag. 115;
21
I. Măgureanu, Regimul juridic al infracțiunilor silvice, Ed. All Beck, București, 2005, pag.. 115;
 Faptele de distrugere pot fi comise si din culpă, adică din greşeală, din
neatenţie22. Asemenea fapte se pedepsesc numai în condiţiile infracţiunii de
distrugere din culpă, cum ar fi incendierea unor întinse suprafeţe de păduri sau
orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public.
Pentru reţinerea infracţiunilor silvice, textele de lege incriminatoare nu
pretind un anumit scop sau mobil. Astfel, va fi pedepsit și cel care taie sau scoate
din rădăcini arbori pentru a şi-i însuşi, dar și persoana care săvârşeşte fapta fără un
asemenea scop, cum ar fi răzbunarea.
Motivele care l-au determinat pe făptuitor să săvârşească fapta, de exemplu
îmbogăţirea, trebuie să fie avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei
care va fi aplicată făptuitorului de către instanţa de judecată.
Şi în cazul săvârşirii infracţiunilor silvice, existența mobilului și a scopului
sunt apreciate ca un indiciu de normalitate psihică a făptuitorului. Lipsa mobilului
și a scopului impun cercetarea responsabilităţii făptuitorului.
Forme, modalităţi, sancţiuni. În situaţia infracţiunilor silvice sunt
frecvente actele preparatorii, dar şi tentativa. Naşterea ideii, conceperea modului de
acţiune, analiza consecinţelor şi beneficiului, deliberarea și luarea hotărârii,
pregătirea pentru săvârşirea faptei, deplasarea la fata locului, determinarea altor
persoane pentru a-1 ajuta pe autor, nu sunt sancţionate. De altfel, legiuitorul român
nu sancţionează niciodată actele preparatorii ca atare, iar atunci când a vrut să le
sancţioneze, ceea ce nu este cazul la infracţiunile silvice, le-a incriminat ca fapte de
sine stătătoare si numai pentru infracţiunile de mare pericol social.
În cazul infracţiunilor silvice, când actele pregătitoare au fost realizate
pentru o anume infracţiune si aceasta s-a comis, pot constitui acte de complicitate

22
G. Antoniu, Șt. Daneș, M. Popa, Codul penal cu explicații suplimentare pe înțelesul tuturor, ED. Tempus,
București, 1996, pg. 139;
anterioară (de exemplu, o persoană împrumută un atelaj hipo autorului, ştiind că
acesta îl va folosi pentru a fura lemne din pădure).
Executarea începe deîndată ce s-a efectuat vreun act care intră in conţinutul
elementului material, de punere în executare a hotărârii infracţionale.
Dacă fapta a fost întreruptă şi aceasta a avut loc nu din iniţiativa
făptuitorului sau nu s-a produs urmarea imediată ne aflăm in faza de tentativă. In
privinţa infracţiunilor silvice, tentativa se pedepseşte numai la infracţiunea
prevăzutade art. 107 din Legea nr. 46/2008 actualizată.
Executarea activităţilor ilicite se poate prelungi in timp după consumare. În
astfel de situaţii ne aflăm în prezența unor infracţiuni continuate (de exemplu,
tăierea de arbori la intervale diferite de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni
infracţionale).
Infracţiunile silvice mai pot avea conţinuturi alternative. Şi în astfel de
situaţii este posibila forma continuată23, deoarece aceste prevederi presupun ca
acţiunea sau inacţiunea să prezinte numai conţinutul aceleiaşi infracţiuni iar nu şi
aceeaşi modalitate de săvârşire.
În afara de modalităţile normative, infracţiunile silvice pot avea si
numeroase modalităţi faptice, determinate de împrejurările concrete în care au fost
săvârşite faptele penale și de care instanţa de judecată trebuie sa ţină seama la
individualizarea pedepsei.
Sancţiuni. În funcţie de pericolul social pe care-1 prezintă, faptele incri-
minate ca infracţiuni silvice sunt sancţionate cu închisoare sau amendă, situaţie in
care se găsesc majoritatea infracţiunilor silvice, pedepsele fiind stabilite in functie
de valoarea prejudiciului cauzat.

23
Cod penal, art. 35;
 De asemenea, infractiunile prevăzute de art. 107, 108 și 109 din Legea nr.
46/2008 actualizată, prevăd și forme agravante, caz în care pedeapsa se majorează
cu jumătate.
Cadrul legal al răspunderii penale pentru infracţiunile silvice
În art. 35, Constituţia României consacră dreptul la un mediu sănătos. In
acest sens, statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
curat şi echilibrat ecologic iar persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a
proteja şi ameliora mediul înconjurător.
Acelaşi articol din legea fundamentală creează, în sarcina statului, obligaţia
asigurării cadrului legislativ pentru exercitarea acestui drept.
Pădurea, silvicultura în ansamblu, prin starea lor, influenţează mediul
înconjurător şi echilibrul ecologic, valori de care depind însăşi existenţa omului şi
viaţa pe Pământ.
Dispoziţiile legale elaborate de organele competente cu referire la domeniul
silvic reglementează cadrul juridic al desfăşurării activităţii silvice, cu scop final
ameliorarea patrimoniului silvic, prin păstrarea integrităţii fondului forestier
naţional, conservarea biodiversităţii, extinderea suprafeţei pădurilor şi altor forme
de vegetaţie forestieră, exploatarea raţională şi legală, prevenirea şi combaterea
prejudicierii fondului silvic prin infracţiuni şi contravenţii.
Actul normativ de bază pentru domeniul silvic este Legea nr. 46/2008 Codul
silvic. În cuprinsul său îşi găsesc reglementarea aspectele privind administrarea,
gospodărirea, asigurarea integrităţii şi dezvoltarea fondului forestier naţional, cele
privind vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, fondul cinegetic şi
fondul piscicol din apele de munte precum şi răspunderi şi sancţiuni.
Cât priveşte această ultimă problematică, în art. 104-114 Codul silvic
incriminează infracţiunile silvice, regimul sancţionator, aspecte privind
competenţele de constatare şi evaluare a pagubelor.
 Legea 289/200224 reglementează regimul unei componente a vegetaţiei
forestiere situate în afara fondului forestier naţional, perdelele forestiere de
protecţie. În actul normativ sunt cuprinse aspecte privind identificarea, amplasarea
şi înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, gospodărirea acestora, finanţarea
lucrărilor de înfiinţare a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie, iar
în cap. VI, „Răspunderi şi sancţiuni".
De asemenea, Legea 100/201025 reglementează problematica terenurilor
degradate, inapte pentru folosinţe agricole precum şi terenurile neproductive,
indiferent de forma de proprietate, care pot fi ameliorate prin lucrări de împădurire,
în vederea protejării solului, refacerii echilibrului hidrologic şi îmbunătăţirii
condiţiilor de mediu.
Actele normative menţionate mai sus constituie astfel cadrul legal al
răspunderii penale pentru infracţiuni săvârşite în domeniul silvic.
Apreciem faptul că Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic a reușit să
reglementeze în mod unitar răspunderea penală in cazul infracțiunilor silvice. Cu
toate acestea, lipsa de modificări în legislația subsecventă conduce la aplicarea
greoaie a prevederilor acestuia, iar în unele cazuri chiar imposibilitatea aplicării.
Astfel, reglementările în domeniu, sub forma de hotărâri de guvern, ordine de
ministru, ordonanțe de urgență etc nu sunt în măsură să asigure implementarea
dispozițiilor Codului Silvic.
De asemenea, competența de constatare și cercetare a infracțiunilor la
regimul silvic, prevazută la modul general în cod, ar trebui stabilită în mod distinct
printr-un act normativ, pentru fiecare instituție în parte.

24
Legea 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie, republicata în Monitorul Oficial, Partea I nr 143 din 26
februarie 2014;
25
Legea 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate, publicată în Monitorul Oficial nr. 376 din 7 iunie
2010;
 Capitolul III

CONSTATAREA ŞI INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR SILVICE

Cel de-al treilea capitol cuprinde o analiză a factorilor criminogeni din

domeniul silvic, o analiză a competenţelor în constatarea infracţiunilor silvice,
precum şi modalităţi de constatare şi investigare a acestora.De asemenea, este
efectuată o caracterizare generală a fenomenului infracţional în domeniul silvic, în
România şi sunt prezentate principalele activităţi de prevenire a infracţionalităţii
specifice domeniului silvic.

În ansamblu, starea generală a pădurii este afectată negativ, pe de o parte de

anumite fenomene naturale care numai parţial pot fi controlate de om (secetă,
reducerea stratului de ozon din atmosferă, creşterea fluxului radiaţiilor ultraviolere,
vânturile puternice, zăpezile în cantităţi mari etc.) iar pe de altă parte de factori
care ţin în exclusivitate de conduita umană (poluarea industrială, folosirea
pesticidelor periculoase, despăduririle, distrugerile, tăierile masive etc.).
Din cercetările şi studiile efectuate rezultă că duşmanul cel mai înverşunat al
pădurilor este omul, prin multitudinea de ilegalităţi pe care le săvârşeşte în
domeniul silvic sau în legătură cu acesta.
Infracţionalitatea silvică, încadrată, cum am arătat, în categoria
infracţionalităţii economice, prin amploarea şi urmările ei, este una dintre
caracteristicile criminalităţii contemporane şi înregistrează o tendinţă de creştere.
Desigur, concluzia prezentată nu reprezintă decât un efect, ale cărui cauze sunt
diverse, cum implicaţii mai mult sau mai puţin determinante asupra criminalităţii
în domeniu.
 Analiza cauzelor fenomenului social al criminalităţii în domeniul silvic
evidenţiază complexitatea şi diversitatea acestora şi implicit existenţa mai multor
categorii de factori criminogeni. Putem astfel vorbi de factori criminogeni
economici, geografici şi socio-culturali. Abordarea individuală a factorilor
criminogeni trebuie canalizată în scopul relevării corelaţiilor existente între o
condiţie concretă sau o diversitate de condiţii şi criminalitate26.
Cercetările criminologice sunt extrem de importante, mai ales prin faptul că
rezultatele pot genera politici antiinfracţionale şi, totodată, reprezintă o modalitate
de evaluare a măsurilor pentru diminuarea criminalităţii luate de către autorităţi.27
„În cadrul cercetărilor ştiinţifice specifice, criminologia generală are ca
obiectiv studierea fenomenului infracţional în integralitatea sa, pentru cunoaşterea
acestuia sub toate aspectele, în vederea dezvoltării unei politici anticriminale.
Astfel, criminologia generală poate fi definită, în esenţă, ca fiind ştiinţa care
studiază fenomenul infracţional şi acţionează în direcţia prevenirii şi combaterii
acestuia.”28
Competența în materie de constatare a infracțiunilor silvice este
reglementată de art. 111 si 112 din Codul Silvic.
Astfel, sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106-107 și art.
109 - 110 din Legea nr. 46/2008, pe lângă organele de urmărire penală, personalul
silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al
structurilor sale teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei
Nationale a Pădurilor – Romsilva și al structurilor sale teritoriale, personalul silvic
din cadrul ocoalelor silvice private autorizate, precum și personalul împuternicit
din cadrul Jandarmeriei Române.

26
Ungureanu Ş.G., Criminologie, Ed. Academica, Bucureşti. 2002, pg. 109;
27
H. J. Schneider, Kriminologie, Ed. III, Munchen, 1992, pag. 3;
28
G. Paraschiv, D.-Ş. Paraschiv, E. Paraschiv, Criminologie – Evoluţia cercetărilor privind cauzalitatea şi
prevenirea infracţiunilor. Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2014, pag. 11;
 Un element de noutate în domeniu îl reprezintă înfiinţarea Gărzii Forestiere.
Rolul29 acestei instituţii este de a combate și preveni fenomenul tăierilor ilegale de
masă lemnoasă, preluând atribuţiile, posturile şi personalul de la Comisariatele de
Regim Silvic şi Cinegetic care sunt desfiinţate. Gărzile au ca atribuţii
monitorizarea, implementarea şi controlul aplicării regimului silvic în fondul
forestier naţional şi în vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului
forestier naţional, precum şi aplicarea regimului cinegetic în fondul cinegetic
naţional. De asemenea, Gărzile asigură monitorizarea şi controlul trasabilităţii
materialelor lemnoase. Gărzile forestiere acoperă toate cele 41 de județe, plus
Municipiul București, și sunt organizate în nouă sedii30 .
Astfel, este reglementată competenţa în constatare precum şi competenţa în
evaluarea pagubelor, atât ca urmare a comiterii de infracţiuni cât şi din culpa
personalului unităţilor silvice, pentru care răspunderea materială este reglementată
conform legislaţiei muncii.
In ceea ce priveşte constatarea infracţiunilor, sunt prezentate aspecte privind
constatarea în flagrant, constatarea infracţiunilor silvice ulterior săvârşirii, fiind
prezentate totodată şi actele de constatare a infracţiunilor silvice.
Totodata, am descris un set de reguli metodologice generale de
investigare a infracţiunilor silvice.
In raport de prevenirea infracţiunilor în domeniul silvic, apreciem
că dezvoltarea şi consolidarea fondului forestier nu se poate realiza fără
măsuri concrete de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional în
acest domeniu.
Grija pentru ocrotirea fondului forestier constituie o obligaţie a Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dar şi a altor instituţii cu atribuţiuni în domeniu:

29
OUG 32/2015, art. 2;
30
Oradea, Brașov, București, Cluj-Napoca, Focșani, Ploiești, Rm. Vâlcea, Suceava și Timișoara;
Parlamentul, Guvernul, Poliţia, Jandarmeria, instanţele judecătoreşti, etc.. Aceste
instituţii au la dispoziţie mijloace de natură penală şi contravenţională cu care să
răspundă pentru contracararea fenomenului infracţional.
Obiectivele strategice în combaterea activităţilor ilegale în domeniul
forestier vizează apărarea patrimoniului forestier naţional şi a integrităţii fondului
forestier, precum şi asigurarea unor condiţii de piaţă corecte, prin eliminarea
lemnului de provenienţă ilicită din circuitul economic.
Măsurile vizează în primul rând activitatea organelor silvice însă includ şi
activităţi ce se desfăşoară în comun cu organele de poliţie, jandarmerie, gardă
financiară, gardă de mediu, organe vamale, parchete etc..
Pentru organele de poliţie, implicate tot mai frecvent în activităţi comune cu
organele silvice, prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional (inclusiv cel
din domeniul silvic) reprezintă o obligaţie expres statuată în legea de organizare şi
funcţionare a instituţiei.31
Prevenirea criminalităţii silvice presupune un complex de activităţi specifice
desfăşurate de organele silvice, instituţii sau autorităţi publice, în scopul diminuării
fenomenului infracţional şi reducerii prejudiciului cauzat fondului forestier
naţional sau vegetaţiei forestiere din afara acestuia.
În concluzie, apreciem că activitățile de prevenire și combatere a faptelor
ilicite din domeniul silvic în care sunt implicate, în baza unor protocoale și planuri
de acțiune, toate autoritățile cu competențe pe această linie, au eficiență.
Cu toate acestea, activitățile desfășurate în domeniu de către anumite
insituții au o mai mare anvergură decât cele întreprinse de alte instituții, astfel că
multitudinea protocoalelor și acordurilor scrise încheiate între insituțiile din

31
Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;
domeniu, prin care nu se face altceva decât o reiterare a competențelor stabilite
prin lege, nu reprezintă un mod de lucru eficient.
Soluția, din punctul nostru de vedere, o reprezintă, pe de o parte, emiterea
unui act normativ subsecvent Codului Silvic în care să fie transpuse competenețele
de constatare și direcțiile de acțiune stabilite prin aceste protocoale, iar, pe de altă
parte, soluția pe care o apreciem și mai eficientă, înființarea unei structuri unice cu
competențe de prevenire, constatare și cercetare a faptelor ilicite din domeniul
silvic și, pe cale de consecință, crearea unui cadru normativ în baza căruia să
funcționeze această structură.

CAPITOLUL IV
PREJUDICIUL CAUZAT DE INFRACȚIUNILE LA REGIMUL
SILVIC
În cel de-al patrulea capitol este analizat prejudicial cauzat de infracţiunile la
regimul silvic, prin raportare la impactul schimbărilor climatic asupra mediului,
incendiile forestiere şi tăierile ilegale.

Sensibilitatea extremă a pădurilor la schimbările climatice a fost demonstrată

prin observațiile din trecut, studii experimentale și modele de simulare bazate pe
înţelegera curentelor ecofiziologice și ecologice curente .

La Conferința din 2016, care a avut loc la Nairobi în luna iunie, s-a hotărât
furnizarea unui raport special în 2018 privind efectele încălzirii globale de 1,5 ° C
peste nivelurile pre-industriale și conexe ale căilor globale ale emisiilor de gaze cu
efect de seră și pregătirea unui raport special cu privire la acest subiect în contextul
consolidării răspunsului global la amenințarea schimbărilor climatice, dezvoltarea
durabilă și eforturile de eradicare a sărăciei.32
Concluzionăm că există interes la nivel mondial pentru a răspunde la
încălzirea globală, deși mulți experți consideră că problema este mult prea
avansată, iar timpul nostru de a răspunde acestei amenințări este mult prea scurt
deoarece în curând ea va prelua controlul.
În mod evident, este nevoie de o înțelegere corectă a cauzelor actelor ilegale
în sectorul forestier pentru a organiza acțiuni eficiente în vederea combaterii
infracțiunilor din acest domeniu de activitate. De aceea, organele legislative ale
statelor adoptă legi prin care să încurajeze cetățenii să aiba un comportament ”bun”
sau în interesul ”publicului larg”.
Astfel, s-a constatat ca exista sanctiuni diferite pentru acelasi gen de fapte in
legislatia forestiera a statelor . Ceea ce este considerat legal într-o țară, poate fi
sancționat penal de altă țară. Sau într-un stat o anumită acțiune poate fi considerată
contravenție, iar în alt stat poate fi văzută ca infracțiune.
Incendiile forestiere
Incendiile sunt o componentă integrantă a dinamicii ecosistemelor în
peisajele europene. Acestea pot fi definite ca incendiile necontrolate cauzate în
mod natural sau de oameni cu susceptibilitatea de a se extinde în zonele
împădurite, arboricole sau stufoase, inclusiv orice structură și infrastructură
amplasate în interiorul unor zone sau a terenurilor cultivate sau necultivate și
zonelor adiacente acestora. Cu toate acestea, incendiile forestiere nu sunt de multe
ori rezultatul unui dezastru natural sau a unei cauze de fatalitate, ci mai degrabă un

32
Informația a fost preluată de pe site-ul http://www.ipcc.ch;
fenomen antropogenic, cu o dependență exclusivă, directă asupra
comportamentelor sociale, atât voluntare și involuntare.33
Incendiile necontrolate provoacă mari pagube ecologice și economice. În
medie, aproximativ 65 000 de incendii au loc în Europa, în fiecare an, afectând
aproximativ o jumătate de milion de hectare forestiere34, în special în preajma
Mării Mediterane35.
În ceea ce privește țara noatră, este cunoscut faptul că numărul incendiilor
forestiere este relativ scăzut. Într-o comparație realizată de EFFIS pentru perioada
1986-2014 se poate vedea o oscilație a suprafeței afectate de astfel de evenimente
cu anumite excepții: anii 2000, 2002, 2007, 2011, când s-a înregistrat un număr
crescut de hectare afectate de incendiile forestiere și anul 2012, care a fost, de fapt,
și anul cu cel mai crescut număr de incendii forestiere și, implicit, cea mai mare
suprafață de pădure afectată.
Din punct de vedere economic, pierderile înregistrate de țara noastră sunt
considerabile. În anul 2014, prețul de masă lemnoasă a fost stabilit la 101lei/ metru
cub36, iar suprafața totală de pădure arsă a fost de 217,09 ha. Conform unui studiu
realizat la nivelul anului 201237 volumul mediu de lemn pe hectar de padure in tara
noastra este de 217 de metri cubi, in timp ce media europeana este de 147 metri
cubi 38.
Pe de altă parte, tăierile ilegale de pădure reprezintă o problemă majoră la
nivel planetar.

33
V. Leone, R. Lovreglio, Human fire causes: a challenge for modelling, în lucrarea ”Innovative concepts and
methods in fire danger estimation” (Chuvieco E, Martin P, Justice C eds). Proceedings of the “4 th International
Workshop on remote sensing and GIS applications to forest fire management”. Belgia, 2003, pp. 149-170;
34
J. San-Miguel, Ayanz, Comprehensive Monitoring of Wildfires in Europe: The European Forest Fire Information
System (EFFIS), pag. 1, Comisia Europeană, 2015;
35
A. Requardt, Pan-European Criteria and Indicators for Sustainable Forest Management: Networking Structures
and Data Potentials of International Data Sources, Lucrare de disertatie, pag. 8, Hamburg, 2007;
36
Ordinul nr. 118/2014, intrat în vigoare la data de 04.03.2014;
37
DTZ Echinox, Raportul "Investitii in terenuri agricole - Romania 2012";
38
Informație preluată din Raportul "Investitii in terenuri agricole - Romania 2012", disponibilă pe site-ul
http://www.merpano.ro;
 Exploatarea forestieră ilegală este responsabilă pentru o pierdere de active
publice în țările în curs de dezvoltare de peste 10 miliarde $ anual, la care trebuie
adăugat un supliment de 5 miliarde $ anual, în impozite și redevențe pierdute.39
Exploatarea ilegală a resurselor naturale, inclusiv a pădurilor, este strâns
asociată cu corupția și crima organizată. În unele țări cu păduri bogate, corupția
alimentată de profiturile din exploatarea forestieră ilegală a crescut într-o asemenea
măsură încât subminează statul de drept, principiile guvernanței democratice și
respectarea drepturilor omului.
În unele cazuri, exploatarea ilegală a pădurilor este de asemenea asociată cu
un conflict violent. Profiturile din exploatarea ilegală a pădurilor (și a altor resurse
naturale) sunt adesea folosite pentru a finanța și de a prelungi aceste conflicte.
Exploatarea forestieră ilegală și comerțul asociat subminează
competitivitatea operațiunilor legitime ale industriei forestiere din cele două țări,
respectiv exportatoare și importatoare. Astfel se limitează capacitatea acestor
industrii de a efectua operațiuni care promovează gestionarea durabilă a pădurilor
și dezvoltarea durabilă în general.
Exploatarea forestieră ilegală subminează, prin urmare, mai multe elemente
esențiale ale obiectivelor de dezvoltare ale Comisiei Europene: finanțarea
sectorului public pentru dezvoltare orientate spre săraci, pacea, securitatea, buna
guvernare, lupta împotriva corupției, și managementul durabil al mediului.40
Pădurile acoperă 30% din suprafața de teren din România, din care aproape
10% sunt plantații. Suprafața acoperită de păduri a crescut pe parcursul perioadei
1990-2015, la o rată anuală de 0,3%; o mare parte din aceasta extindere a avut loc
între 2010 și 2015.41 Și totuși ultimul raport Greenpeace42 evidențiază faptul că

39
A. Contreras-Hermosilla, R. Doornbosch, M. Lodge, The Economics of Illegal Logging and Associated TRade,
40
Informația a fost preluată de pe site-ul http://eur-lex.europa.eu;
41
Raportul FAO 2015, disponibil pe site-ul http://www.fao.org;
aproximativ 3 ha de pădure sunt tăiate în fiecare oră în România43, ceea ce
înseamnă că anual pierdem 26 280 ha de pădure. Bazându-ne pe raportul conform
căruia la nivelul țării noastre se extrag aproximativ 217 m3 de lemn dintr-un hectar
de pădure, concluzionăm că înregistrăm în fiecare an o pierdere de 575 978 760 lei.

CAPITOLUL V
ÎNFIINȚAREA POLIȚIEI FORESTIERE ÎN ROMÂNIA
În ultimul capitol al tezei de doctorat, in baza concluziilor desprinse din
prezenta lucrare, am propus înfiinţare Poliţiei Forestiere în România, ca structură
unică de cercetare şi investigare a infracţiunilor la regimul silvic. În acest context,
am prezentat modalitatea de organizare şi funcţionare a unor asemenea instituţii în
alte state.
Propunere de lege ferenda

PROPUNERE DE LEGE FERENDA

(1) având în vedere necesitatea menținerii sănătății fondului forestier,

(2) având în vedere necesitatea susținerii dezvoltării durabile a pădurilor prin
exercitarea unui management durabil,
(3) având în vedere necesitatea protejării pădurilor naționale,
(4) având în vedere importanța exploatării în scop economic a masei forestiere,
(5) având în vedere numărul mare de locuri de muncă create în domeniul
forestier,

42
Greenpeace este o organizaţie internaţională independentă, prezentă în peste 55 de ţări din întreaga lume, care
acţionează pentru a schimba atitudini şi comportamente, pentru a proteja şi conserva mediul înconjurător şi pentru a
promova pacea.
43
Informația a fost preluată de pe site-ul https://www.occrp.org;
 (6) având în vedere creșterea recoltărilor în mod ilegal a masei lemnoase la
nivel național,
(7) având în vedere defrișările masive la nivelul țării,
(8) având în vedere nivelul ridicat de corupție existent în domeniul forestier,
(9) având în vedere creșterea evaziunii fiscale în domeniul forestier,
propunem:

TITLUL I – DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezenta propunere stabilește înființarea unei instituţii publice teritoriale cu

atribuţii în constatarea, cercetarea și investigarea infracțiunilor la regimul silvic şi
cinegetic.

Articolul 2
Definiții

(a) prin pădure se înțelege orice teren cu o suprafață mai mare de 0,5 ha cu
arbori atingând dimensiuni mai mari de 5 m și cu grad de închidere al
coronamentului mai mare de 0,1 sau arbori capabili să ajungă la aceste
caracteristici în situ;44
(b) prin fond forestier național se înțelege totalitatea pădurilor, a terenurilor
destinare împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau

44
Definiția dată de FAO;
 administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu
destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente
silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață,
conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii”;45
(c) management durabil înseamnă gospodărirea și utilizarea pădurilor și a
terenurilor împădurite într-un mod și într-un ritm care să mențină
biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și
capacitatea lor de a îndeplini, acum și în viitor, precum și protejarea
funcțiilor ecologice, economice și sociale la nivel local, național și global, și
care nu provoacă daune altor ecosisteme”;46
(d) recoltat în mod ilegal înseamnă recoltat cu încălcarea legislației aplicabile la
nivelul României;47
(e) prin defrișare de înțelege „înlăturarea (prin tăiere sau prin ardere) a arborilor
și a altor plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură,
pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou”;48
(f) corupție înseamnă „acele fapte limitative reglementate de lege, precum
luarea și darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influentă
etc.; constituie activitățile ilicite desfășurate în scopul obținerii de avantaje
materiale sau morale, a unor poziții sociale sau politice înalte. Corupția
cuprinde încălcarea normelor referitoare la îndatoririle funcționarului public,
precum și neîndeplinirea obligațiilor legale de către agenții economici,
având un grad sporit de periculozitate socială, cu profunde consecințe
negative asupra întregului sistem social”;49

45
Codul silvic, art. 1, alin. 1;
46
Conferința ministerială privind protecția pădurilor în Europa, Rezoluția H1, Helsinki, 1993;
47
Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a
obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, art. 2, lit. (g);
48
https://dexonline.ro/definitie/defrisare;
49
http://www.advocate.ro;
 (g) prin evaziune fiscală se înțelege „sustragerea prin orice mijloace de la plata
impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către
persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform
reglementărilor fiscale”.50

TITLUL II – ÎNFIINȚAREA POLIȚIEI FORESTIERE

Articolul 3
Dispozitii generale

(1) Poliția Forestieră este o instituţie publică teritorială, cu personalitate

juridică, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, finanţată integral de la
bugetul de stat, cu atribuţii în constatarea, cercetarea și investigarea
infracțiunilor la regimul silvic şi cinegetic.
(2) (a) Poliția forestieră are competență materială specială ce vizează
infracțiunile prevăzute de Codul Silvic.
(b) Poliția Forestieră este în subordinea nemijlocită a ministrului afacerilor
interne.
(3) Activitatea structurii se desfășoară conform prevederilor Consituției
României, legislației în vigoare, convențiilor și tratatelor internaționale,
ordinelor și instrucțiunilor eșalonului superior, astfel încât să fie respectate
drepturile si libertățile omului, să fie asigurată neutralitatea față de ingerențele
sau interesele de orice fel.

50
https://dexonline.ro/definitie/evaziune;
 ARTICOLUL 4
Structura organizatorică a Poliției Forestiere

(1) (a) Poliția Forestieră este condusă de un inspector general, ajutat de doi
inspectori generali adjuncți.
(b) Inspectorul genaral este ordonator secundar de credite.
(2) Poliția Forestieră este organizată în servicii județene, conduse de șefi de
servicii, cărora li se subordonează birouri teritoriale, inființate în funcție de
suprafața împădurită și infracționalitatea existentă.
(3) Activitatea desfăşurată de către structurile aparatului propriu şi structurile
subordonate, în vederea atingerii obiectivelor propuse, are la bază relaţii de
autoritate ierarhice, de cooperare, de coordonare, de sprijin şi îndrumare, precum şi
de control, potrivit atribuţiilor stabilite pentru fiecare serviciu sau birou în parte.
(4) (a) Personalul Poliției Forestiere se compune din poliţişti - funcţionari publici
cu statut special, specialiști din domeniul silvic, prin detașarea pe o perioadă
limitată (cu posibilitatea reînnoirii acestei detașări) din cadrul Ministerului Apelor
și Pădurilor, care să desfășoare activități specifice în cadrul structurii și personal
contractual.
(b) Personalul silvic specializat, pe perioada numirii în cadrul Politiei
Forestiere, are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcția ocupată din
cadrul structurii silvice, la care se adaugă cele prevăzute de prezentul act normativ.
(c) Numărul posturilor se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne,
respectiv al ministrului mediului, apelor și pădurilor.
(d) Întreg personalul Poliției Forestiere se subordonează inspectorului general.

ARTICOLUL 5
 Atribuțiile Poliției Forestiere

(1) (a) Obiectivele generale ale structurii specializate sunt prevenirea şi

combaterea infracționalității în domeniul silvic.
(b) Poliția Forestieră are urmatoarele atribuții principale :
- desfăşoară activităţi specializate de prevenire a infractionalității în domeniul
silvic ;
- efectuează investigaţiile necesare pentru descoperirea şi combaterea faptelor
ilicite prevăzute de Codul Silvic ;
- prin personalul silvic detașat asigura stabilirea operativă a prejudiciilor
cauzate prin infracțiuni ;
- desfăşoară activităţi de cercetare penală, în conformitate cu competețele
conferite de lege ;
- primeşte şi soluţionează reclamaţiile/petiţiile cetăţenilor referitoare la faptele
ilicite comise în domeniul silvic ;
- administrează sistemele de combatere a tăierilor ilegale de arbori, respectiv
Radarul Pădurilor, Scutul Pădurii și Inspectorul Pădurii ;
- exercită orice alte atribuţii conferite prin lege.

ARTICOLUL 6
Dispoziţii finale

(1) Personalul Poliției Forestiere respectă confidenţialitatea datelor în exercitarea

atribuţiilor de serviciu şi păstrează secretul de stat şi profesional, în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
(2) Activităţile, metodele, mijloacele, procedeele utilizate şi sarcinile concrete ce
revin personalului structurii se stabilesc prin dispoziţii, metodologii, proceduri şi
fişele posturilor.

Concluzionăm prin a preciza faptul că, din punctul nostru de vedere, înfiinţarea
Poliţiei Forestiere este o necesitate în contextul actual al superficialităţii cu care
tratăm mediul înconjurător. Atât din punct de vedere social, cât şi economic, este
necesar să protejăm resursele necesare oferite de păduri.
Astfel, considerăm că putem salva fondul forestier doar prin combinarea
legislaţiei cu aplicarea acesteia de persoane specializate, care înţeleg importanţa
mediului înconjutăror pentru vieţile noastre. Poliţia Forestieră poate fi o astfel de
instituţie.

BIBLIOGRAFIE

Literatură
1. C. Aioniţoaie . ş.a. Tactica criminalistică, Serviciul Editorial şi
Cinematografic al Ministerului de Interne, 1989;
2. G. Antoniu, Șt. Daneș, M. Popa, Codul penal cu explicații suplimentare pe
înțelesul tuturor, ED. Tempus, București, 1996;
3. V.S. Bădescu, Dreptul mediului – Sisteme de management de mediu, Ed.
C.H. Beck, București, 2011;
4. M. Basarab, Drept penal, partea generală, Vol. I, Ed. Lumina Lex, 2001;
5. A. Blau, M. Hehn, H. Klett, Weinrecht, Jagdrecht, Firstrechtm
Fischereirecht, BWV, Berlin, 2012;
6. M. Charron, Sustainable Forest Management in Canada: Clear Policy –
Questionable Practice, Library of Parliament, Quebec, 2005;
7. B. Commoner, Cercul care se închide, Editura Politică, Bucureşti, 1980;
8. Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975;
9. V. Dongoroz, S. Kahane s.a., Explicații teoretice ale Codului penal român –
Partea specială, Vol. II, Ed. Academiei, București, 1971;
10.I. Gheorghiu, Apărarea fondului forestier împotriva infracţiunilor şi
contravenţiilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1978;
11. N. Ilieşu, Monografia județului Caraș-Severin; Ed. Mica Valahie,
Bucureşti, 2011;
12.M. Kirschaum, A. Fischlin, Clima Change 1995: Impacts, Adaptations and
Mitigation of Climate Change: Scientific – Technical analyses, Cap. Climate
Change Impacts on Forests, Cambridge University Press, Cambridge, 1996;
13.E. Laszlo, Revoluția conștiinței, Ed. Elena Francis Publishing, București,
citat în C. Popescu, Despre viață și economie, Ed. ASE, București, 2012;
14.O. Loghin, A. Filipaș, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1983;
15.I. Măgureanu, Regimul juridic al infracțiunilor silvice, Ed. All Beck,
București, 2005;
16.D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003;
17.B. McKibben , Sfârșitul naturii, Ed. Random House, 1989;
18.I. Mircea, Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978;
19.I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura PRO, 1997;
20.G. Paraschiv, D.-Ş. Paraschiv, E. Paraschiv, Criminologie – Evoluţia
cercetărilor privind cauzalitatea şi prevenirea infracţiunilor. Ed. Pro
Universitaria, Bucureşti, 2014;
 21.. O. Pop ş.a. Tratat practic de criminalistică, Serviciul Editorial şi
Cinematografic al Ministerului de Interne, Bucureşti, 1982;
22. Albert Einstein citat de C. Popescu, Despre viață și economie, Ed. ASE,
București, 2012;
23.G. Popescu, N. Pătrăşcoiu, Pădurea şi omul, Editura. Nord Crta, Suceava,
;2004,
24.A. Requardt, Pan-European Criteria and Indicators for Sustainable Forest
Management: Networking Structures and Data Potentials of International
Data Sources, Lucrare de disertatie, Hamburg, 2007
25.H. J. Schneider, Kriminologie, Ed. III, Munchen, 1992;
26..I. Sevcenco, Tehnica criminalistică, Editura de stat pentru literatură
juridică, Moscova, 1959;
27.O. Stoica, Drept penal, partea specială, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1976,
28.A. Teacă - Rusu, V. Bulat, Managementul proprietății publice, Chișinău,
2015;
29.Ş.G., Ungureanu , Criminologie, Ed. Academica, Bucureşti. 2002;
30.S. Wagner, Legislația forestieră de drept: exemplul Republicii Federale
Germania, Ed. Institutul Federal de Tehnologie, Lausanne, 1999;

Studii și articole
1. J. Bauer, M. Kniivila, F. Schmithusen, Geneva Timber and Forest
Discussion Paper 37 – Forest Legislation in Europe, Geneva , 2004, Prefață;
2. M.L: Chas-Amil, J. Touza, G. Garcia-Martinez, Forest fire in the wildland-
urban interface: a spatial analysis of forest fragmentation and human
impacts, Applied Geography, 43, 2013;
3. Al. Cîmpeanu, Infracțiuni silvice. Concurs de infracțiuni, Revista de drept
penal, nr. 3/1999;
4. Comitetul Regiunilor, Document de lucru al Comisiei pentru mediu,
schimbări climatice, și energie, Bruxelles, 2013;
5. Conferința de presă a IPCC din data de 17.06.2016;
6. N. Conea, Discuţii în legătură cu forma calificată a furtului desăvârşit în
timpul nopţii, Dreptul nr. 1/1996;
7. N. Conea, Considerații teoretice în legătură cu prevăzute de Legea 26/1996
(Codul silvic), Dreptul, nr. 2/1997;
8. Direcția Silvică Caraș-Severin, Situația activităților ilegale constatate în
anul 2015;
9. I. Dumitru, Posibilitatea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 97 și art.
98 din Codul silvic, În concurs real, Dreptul nr. 9/1998;
10. FLEGT Briefing Notes Forest Law Enforcement, Governance and Trade,
2007;
11. FLEGT, Evaluation of the EU FLEGT Action Plan (Forest Law
Enforcement Governance and Trade) 2004-2014, Vol. I, 2016;
12.Global Forest Resources Assessment 2010, Productive functions of forest
resources;
13. A. Gottle, E.-H. Sene, Forest functions related to protection and
environmental conservation, FAO, Forestry Department,XI Forestrz
Congress;
14. I.P.J. Caraș-Severin, Analiza activităților desfășurate și rezultatelor obținute
pe lina COMBATERII DELICTELOR SILVICE ȘI PISCICULTURII
PENTRU ANUL 2015;
15.V. Leone, R. Lovreglio, Human fire causes: a challenge for modelling, în
lucrarea ”Innovative concepts and methods in fire danger estimation”
 (Chuvieco E, Martin P, Justice C eds). Proceedings of the “4 th International
Workshop on remote sensing and GIS applications to forest fire
management”. Belgia, 2003;
16.A. Markandya, The Economic feedbacks of loss of biodiversity and
ecosystems services – Environment working paper, Nr. 93, Organisation for
Economic Co-operation and Development, 10-Nov-2015;
17. Ministerul Apelor, Mediului și Pădurilor, Raport anual privind starea
mediului în România, anul 2014;
18.S. Modusgno, H. Baltzer, B. Cole, P. Borrelli, Mapping regional patterns of
large forest fires in Wildland–Urban Interface areas in Europe, Journal of
Environmental Management, Vol. 126, Mai 2016;
19.V.Păvăleanu, Aspecte teoretice privind infracţiunile prevăzute în noul Cod
silvic, Dreptul nr. 9/1997;
20.C. Petrescu, Implicaţiile participării asupra dezvoltării locale. Studiu de caz:
Horezu, Judeţul Vâlcea, Revista Calitatea Vieţii, XX, nr. 3–4, 2009;
21.R.V. Platt, Mapping settlements in the wildland-urban interface: a decision
tree approach, Prof. Geogr., 64 (2), 2011;
22.G. Potrivitu, Opinii în legătură cu unele infracţiuni prevăzute în Codul silvic,
Dreptul nr. 8/1998;
23. J. San-Miguel, Ayanz, Comprehensive Monitoring of Wildfires in Europe:
The European Forest Fire Information System (EFFIS), Comisia Europeană,
2015;
24. The State of Canada’s Forests: Annual Report 2015;
25.Al. Voicu, Cu privire la formele calificate ale infracţiunilor silvice, Dreptul,
nr. 10/1999;
26.Gh. Voinea, Din nou despre încriminările din Codul silvic, Revista de drept
penal nr. 4/1998;
 27.Gh. Voinea, Discuţii rpivind încriminările din Codul silvic, Dreptul,
nr.11/1998;

Legislaţie
1. ADR Centru, Analiza emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul regiunii
centru în contextual schimbărilor regiunii centru în contextual schimbărilor
climatice. Identificarea soluțiilor privind eficiența energentică și utilizarea
energiilor regenerabile, Septembrie 2010;
2. Codul electronic al legilor federale, Statele Unite ale Americii;
3. Codul penal român;
4. Codul penal al Italiei;
5. Codul penal al Republicii Moldova;
6. Codul de procedură penală român;
7. Codul silvic al Republicii Moldova;
8. Constituţia Republicii Moldova;
9. Comisia Europeană, O nouă strategie a UE pentru păduri și fondul
forestier, Bruxelles, 2014;
10. Declaraţia de la Johanesburg, 2002;
11. Declaraţia de la Stocholm, volumul Noua ordine economică internaţională,
Ed. Politică, Bucureşti, 1983;
12. Departamentul de Agricultură al Statelor Unite ale Americii, Forest Service
Strategic Plan: FY 2015-2020, 2015;
13. Departamentul de Agricultură al Statelor Unite ale Americii, The U.S. Forest
Service – An Overiview, 2015;
14. Directiva nr. 849/2015 împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului;
15. DTZ Echinox, Raportul Investitii in terenuri agricole - Romania 2012;
16. EU Timber Regulation – Regulamentul european de prelucrare a lemnului,
Regulamentul (UE) nr 995/2010), cu modificări aduse în 2016;
17.Legea nr. 2/2016 pentru completarea art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind
securitatea naţională a României A intrat în vigoare la 17.01.2016;
18.Legea 48/2006 – Codul silvic, actualizată în 2016;
19.Legea 672/2002, legea privind auditul public intern, actualizată 2015;
20.Legea 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie, republicata în
Monitorul Oficial, Partea I nr 143 din 26 februarie 2014;
21. Legea 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate, publicată în
Monitorul Oficial nr. 376 din 7 iunie 2010;
22. Legea 120/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului
nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului
forestier national, publicată în Monitorul Oficial nr. 408 din 6 mai 2004;
23. Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;
24. Legea nr. 3/02.02.2001 privind ratificarea Protocolul de la Kyoto la
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
25. Legea 141-1999 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 96/1998
privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier
national, publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 27 iulie 1999;
26. Legea nr. 158/1999 privind constituirea Consiliul Naţional pentru Mediu şi
Dezvoltare Durabilă;
27. Legea nr. 13/1993 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatului;
28. Legea federală a Germaniei;
29. Legea pădurilor pentru Bavaria – Germania;
30. Legea regională a Sardiniei – Italia:
31. Hotărârea de Guvern nr. 743/2015 privind organizarea și funcționarea
Gărzilor forestiere a modificat Hotărârea de Guvern nr. 333/2005 privind
reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare în
inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare;
32. Hotărârea de Guvern 1185/2014 a modificat Hotărârea nr. 385/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; a
intrat în vigoare de la 15.01.2015;
33. Hotărârea nr. 470 din 4 iunie 2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la
provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul
spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat
lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr.
995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010
de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi
produse din lemn;
34. Hotărârea nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de
acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile
a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a
celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi
pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a
controalelor de fond este în vigoare de la data de 18.08.2009;
35. Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 modifică Hotărârea de Guvern
1105/25.09.2003;
36. Noul Cod Forestier Francez;
37. Ordonanţa de urgenţă nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor Forestiere;
38. Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare
a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora,
publicată Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 15.11.2006;
39. Regulamentul Uniunii Europene nr. 3626/1992;
40. JRC Technical Reports, Forest Fires in Europe, Middle East and North
Africa 2014;
41. Judecătoria Focşani, Sentinta penala nr. 1797 /2015 ;
42. Judecătoria Reşiţa, Sentinta penala nr 234/31.07.2014;
43. Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Îndreptar privind
inspecţia silvică şi cinegetică, Ediţia 2006;
44. Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Strategia dezvoltării
durabile a silviculturii din România în perioada 2000-2020;
45. Ministerul Mediului și Pădurilor, Strategia Națională a României Privind
Schimbările Climatice 2013-2020,, Bruxelles, 2014;
46. Planul naţional de combatere a tăierilor ilegale de arbori, 2016;
47. Planul Național de Eficiență Energetică a fost adoptat prin Legea 121/02014
privind eficiența energetică, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574
din 1 august 2014;
48. PNDR, Analiza socio-economică în perspectiva dezvoltării rurale 2014-
2020, Draft, iulie 2013;
49. Programul FLEG în Asia și Pacific, Conferința Ministerială AFLEG în
Africa și Conferința Ministearială din Europa și Asia de Nord privind
aplicarea legislației în domeniul forestier
50. Proiect de OM – Variantă consolidată februarie 2016;
51. Protocolul de colaborare incheiat în vederea prevenirii și combaterii tăierilor
ilegale de arbori, a braconajului piscicol și cinegetic, prevenirea și
combaterea incendiilor în fondul forestier național, asigurarea protecției
mediului și a sănătății populației, față de acțiunea negativă a substanțelor
chimice periculoase, deșurilor și a produselor de protecție a plantelor.,
încheiat între IPJ Caraș-Severin, Direcția Silvică Reșița, Inspectoral de
 Jandarmi Județean Caraș-Severin, Garda Forestieră Timișoara, Poliția de
Frontieră Caraș-Severin, AMPA Oltenia, ISU Caraș-Severin, Garda
Națională de Mediu Caraș-Severin, Direcția Agricolă Județeană Caraș-
Severin, Ocolul Silvic privat Bănia și Ocolul Silvic privat Valea-Bistrei,
semnat în februarie 2014;
52. Raport Direcția Silvică Caraș-Severin, 2015;
53. Raport FAO 2000;
54. Raportul FAO 2015,
55. Raportul Greenpeace Starea pădurilor la nivel național și mondial, 2015;
56. Raportul Greenpeace pentru România în anul 2015;
57. Raportul IPCC 2015;
58. Raportul SEC 2009;
59. Raportul UNFF din 2011;
60. Raportul World Bank, Forest Sector Review, 1999;
61. Rezoluţia celui de al-XI-lea Congres Forestier Mondial desfăşurat în Turcia,
1998;
62. Strategia Băncii Mondiale, anul 1991;
63. Strategia de dezvoltare 2014-2020: Strategia de dezvoltare a comunei
Măgirești;
64. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-
2020-2030;
65. Tribunalul Suprem, Decizia nr, VII/1952;
66. Tribunalul Suprem, Decizia nr, 845/1967;
67. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Decizia nr. 328/1969;
68. Tribunalul Suprem, Secţia penală, Decizia nr. 7/1972;
69. Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 471/1987;
70. WCED, Our Common Future, 1987;
Surse internet
1. http://www.advocate.ro;
2. http://www.agric.gov.ab.ca;
3. http://agricultute.gouv.fr/;
4. http://www.apsap.ro/suportcurs/gestiunea%20resurselor%20si%20dezvoltar
e%20durabila.pdf;
5. http://www.bizenergy.ro/;
6. http://www.bmelv.de/SharedDocs/Rechtsgrundlagen/H/Holzbeschaffung-
Erlass.html;
7. https://www.cdp.net;
8. http://www.cnpf.fr;
9. www.cpet.org.uk/;
10. http://www/cepf-eu.org;
11. http://www.consilium.europa.eu/;
12. https://dexonline.ro/;
13. http://diffusion.lavoisier.fr;
14. http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_silvic.php;
15. http://www.dw.com;
16. http://earthobservatory.nasa.gov;
17. http://www.environmentforbeginners.com/;
18. http://www.euflegt.efi.int;
19. https://ec.europa.eu;
20. http://ec.europa.eu/eurostat;
21. https://ec.europa.eu/commission;
22. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained;
23. http://eur-lex.europa.eu/;
24. http://eur-lex.europa.eu/legal-content;
25. http://www.europarl.europa.eu,
26. http://www.fao.org;
27. http://www.fireparadox.org/forest_fires.php;
28. http://www.flegt.org/evaluation;
29. http://forest.jrc.ec.europa.eu/effis/reports/annual-fire-reports/;
30. http://www.fs.fed.us;
31. http://www.huffingtonpost.com;
32. http://www.greenpeace.org;
33. http://www.ipcc.ch;
34. www.insse.ro;
35. http://www.landesrecht-bw.de;
36. http://magiresti.ro/wp-content/uploads/2015/01/Strategia-Magiresti-
PDF.pdf;
37. http://www.mmediu.ro;
38. http://www.merpano.ro;
39. http://news.nationalgeographic.com;
40. http://www.nmsea.org;
41. http://www.nrcan.gc.ca/;
42. http://www.onf.fr;
43. http://www.onfinternational.org;
44. http://portail.fncofor.fr;
45. http://www.rainforestconservation.org;ons
46. http://resita.rosilva.ro;
47. http://www.rosilva.ro/;
48. https://sustainabledevelopment.un.org
49. www.skovognatur.dk/Udgivelser/Tidligere/2003/Tropical_timber.htm;
50. http://www.ucsusa.org;
51. http://www.unece.org/;
52. http://www.wald-prinz.de;
53. http://www.wwf.ro.