Importanta jocului didactic matematic

Jocurile şi problemele distractive formează un adevărat

univers. În ultimul timp ele au devenit o componentă a vieţii
cotidiene. Omul modern, tot mai şcolit şi beneficiind de tot mai
mult timp liber, este tot mai interesat de activităţile intelectuale,
iar jocurile sunt ideale ca teren de antrenament şi problemele
obiect de aplicare a priceperii de a raţiona.
Problemele şi jocurile matematice îşi dau întâlnire cu
isteţimea, subtilitatea, inteligenţa, perspicacitatea, spiritul de
observaţie, deducţia şi gândirea logică a celui care participă la
desfăşurarea lor.

Lecţia, în învăţământul contemporan, trebuie să aibă un

caracter creator, dinamic, simplu, novator, să fie „eliberată“ de
schematism, rigiditate şi formalism. Aceasta se asigură prin
introducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică.
Pentru ca matematica din clasele primare să constituie o
bază solidă pentru studiul ulterior al acestei ştiinţe, trebuie să le
dezvoltăm copiilor interesul şi pasiunea pentru rezolvarea de
exerciţii şi probleme.
Folosirea jocului didactic în orele de matematică se
corelează/ asociază cu introducerea unor metode şi procedee de
muncă individuală. Pe această cale, elevul îşi însuşeşte
deprinderea de a învăţa, de a studia, este condus pe căile
autocunoaşterii şi autoexigenţei, dezvoltându-şi astfel un ritm de
muncă susţinut, continuu şi rapid.
Utilizarea jocului didactic antrenează şi stimulează
imaginaţia, gândirea creatoare, reprezentările, memoria, precum
şi unele trăsături pozitive de voinţă şi caracter.
Chiar dacă jocul didactic îndeplineşte numai o parte din
funcţiile instruirii, el reprezintă o modalitate de lucru eficientă,
alături de celelalte, la care se apelează în diferite etape ale
lecţiei. Orice joc este folositor, realizează o sarcină, completează
o lacună. Orice exerciţiu sau problemă de matematică poate fi
organizat sub formă de joc.
Folosind jocul didactic ca mijloc de învăţare, se reuseste a
se omogeniza colectivul de elevi, înlăturând, în mare parte, la
copiii mai puţin dotaţi, unele obstacole ca: teama de greşeală,
timiditatea, descurajarea.
În joc elevii işi valorifica cunoştinţele şi deprinderile
însuşite, işi manifesta spontan calităţile comportamentale, işi
stimuleaza atitudinea pozitivă faţă de muncă şi învăţătură,
relaţiile colegiale.
Prin caracterul său explorativ, inedit, de angajare, jocul
didactic a contribuit la dobândirea unei experienţe pregătitoare a
acţiunilor şi activităţilor de mai târziu.

Jocul introduce un element de noutate în lecţiile de

matematică. Ele trezesc dorinţa de a câştiga, mobilizând
capacităţile intelectuale ale copiilor, cu condiţia ca ele să aibă un
caracter serios, nu de amuzament. Jocurile, folosite cu precauţie,
pentru a nu transforma activitatea de instruire în ceva neserios,
reuşesc să îmbine utilul cu plăcutul. Ele pot duce la formarea unor
deprinderi trainice şi, implicit, la un progres evident al proceselor
psihice, al nivelului intelectual al elevilor.
În ceea ce priveşte atitudinea copiilor faţă de sarcinile
jocurilor, aceştia nu sunt suprasolicitaţi de ele, ci le doresc, le
aşteptă, le solicită. După joc elevii par mai odihniţi, sunt mai bine
dispuşi, nu e ca atunci când sunt obligaţi să înveţe. Chiar şi copiii
timizi sau mai slabi la învăţătură au dobândit încredere în forţele
proprii, au dorit să încerce să obţină prin joc rezultate mai bune.
Pentru ca momentul în care este folosit jocul să fie eficient,
este necesară realizarea unei corelări cât mai strânse între
conţinutul lecţiilor predate şi sarcina didactică a jocului,
cunoscându-se, de fapt, că la lecţii accentul se pune îndeosebi pe
predarea cunoştinţelor, jocul didactic fiind/ devenind o activitate
de completare a cunoştinţelor.
Jocul didactic matematic are valenţe formativ educative:
creşterea randamentului şcolar, recuperarea unor rămâneri în
urmă a unor copii, creşterea motivaţiei şcolare. Totodată, jocul
didactic a influenţat pozitiv volumul şi calitatea cunoştinţelor
elevilor, formarea şi consolidarea deprinderilor de calcul mintal
rapid şi corect, capacitatea de înţelegere şi rezolvare a
problemelor, perspicacitatea şi potenţialul lor creativ.
Deşi jocurile pot fi folosite cu succes în orele de
matematică, efectul lor instructiv-educativ este limitat. Lecţia de
matematică rămâne forma de bază a procesului instructiv-
educativ de formare a cunoştinţelor matematice în ciclul primar,
iar jocul constituie o metodă de lucru integrată în aceasta.

Necesitatea de a ne distra, dar în primul rând jocul,

însoţeşte omul încă din copilărie şi se termină cu perioada
vârstnică, până la final.
Aşadar, să îndreptăm recreaţia copiilor spre jocurile
raţionale şi vom creşte generaţii cu un plus de creativitate. Să ne
destindem cu jocuri raţionale şi vom reuşi să rezolvăm mai bine,
mai creator, mai novator problemele profesionale curente. Să
oferim publicului larg, pentru timpul liber, cât mai multe jocuri de
minte şi va spori în acest fel creativitatea individului.

„Jocurile în general fac corpul mai viguros, mai suplu, mai

rezistent, vederea mai pătrunzătoare, tactilul mai subtil, spiritul
mai metodic şi mai ingenios. Orice joc întăreşte, ascute vreuna
din capacităţile fizice sau intelectuale.“ (R. Caillois)