DISCIPLINA:

PROCEDURI CONSTITUȚIONALE

TEMA:
DECIZIILE CURȚII CONSTITUȚIONALE ÎN LUMINA
PRINCIPIULUI SECURITĂȚII JURIDICE

PROFESOR COORDONATOR:

Prof. Univ. Dr. Nasty Marian VLĂDOIU

AUTOR:

Vlăduță Bianca – Andreea

Brașov

2020

1
CUPRINS

2
 1. PRINCIPIUL SECURITĂȚII JURIDICE

1.1. Noțiune și conținut

Apariția principiului securității juridice reprezintă o consecință specifică

dreptului modern care, atât prin complexitatea sa, cât și prin rapida
succesiune a normelor în timp, devine greu de perceput de către
destinatarii săi. Astfel, deși scopul final al oricărei reglementări trebuie să
fie cel de a proteja drepturile și libertățile fundamentale, se ajunge la
situația paradoxală în care o reglementare prea complexă tinde, în fapt, să
le încalce. Pentru o mai bună percepere a aplicării conceptului de
securitate juridică de către instanțe, trebuie menționat că acesta a fost
pentru prima dată evidențiat de către juristul german Gustav Radbruch,
potrivit căruia pentru buna funcționare a societății nu este suficientă
existența normelor, ci și capacitatea indivizilor de a le percepe pe acestea
drept imperativ, precum și certitudinea că implementarea acestora va fi
asigurată de către o forță superioară, respectiv de către stat.

În doctrina română, principiul securității juridice a fost evidențiat în

special în raport cu componența sa privind conflictul legilor în timp și
neretroactivitatea legii. Astfel, așa cum s-a arătat, ”dacă legea nouă nu ar
respecta ceea ce a fost făcut în cadrul prevederilor legii vechi, încrederea
ar dispărea și, odată cu ea, ar fi atinsă autoritatea legii, căci voințan de a
da ascultare poruncilor și opiniilor legale ar fi, desigur, în bună măsură
demobilizată dacă cel ce s-a supus nu ar fi sigur că, procedând astfel, va
sta sub scutul legii”.

Distinct de alte principii fundamentale ale unui sistem juridic, principiul

securității juridice se află încă în construcție, iar ”judecătorul constituțional
nu este decât un actor printre mulți alții din cadrul jurisdicțiilor naționale,
aflați cu toții sub coordonarea judecătorilor europeni, ce dirijează conform
unui plan care, deși atât de dezordonat, duce în mod paradoxal la rezultate
convergente”.

Principiul stabilității și securității raporturilor juridice nu este consacrat în

mod expres de Constituția României, dar, la fel ca și alte principii

3
constituționale, este implicat de dispozițiile normative constituționale,
respectiv art. 1 alin. (3), care consacră caracterul de stat de drept. În acest
fel, instanța noastră constituțională acceptă deducerea, pe cale de
interpretare, a unor principii de drept implicate de normele exprese ale
Legii fundamentale. În acest sens, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008,
Curtea Constituțională a statuat că: „Principiul stabilității și securității
raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția
României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3),
potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din
preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în jurisprudența sa”.

Mai mult, instanța noastră constituțională a considerat că principiul

securității raporturilor juridice civile constituie o dimensiune fundamentală a
statului de drept. Curtea Constituțională se pronunță în mod constant
pentru claritatea și predictibilitatea legii, acestea fiind cerințe ale statului de
drept. Astfel, „existența unor soluții legislative contradictorii și anularea unor
dispoziții legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în același act
normativ conduc la încălcarea principiului securității raporturilor juridice, ca
urmare a lipsei de claritate și predictibilitate a normei, principii ce constituie
o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este
consacrat în mod expres prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din legea
fundamentală.