Matei Vişniec

TREI NOPŢI CU MADOX

Piesă într-un act

Personaje:

BRUNO
GRUBI
SEZAR
CLARA
MĂTURĂTORUL
 2

Un fel de pensiune, undeva la marginea mării. Un bar. O masă de biliard.

Mese, scaune. Trepte care duc la camera de la etaj. Un cuier. Pe
tejgheaua barului – un aparat de radio care mârâie o melodie. Afară
plouă. SE aude vuietul mării, valurile care se sparg de ţărm, ţipetele
pescăruşilor, sirena unui vapor.. BRUNO, aplecat asupra mesei de biliard,
tocmai se pregăteşte să lovească o bilă. El loveşte cu tacul în momentul în
care uşa se deschide.

BRUNO (furios): Fir-ar…

(Bila se rostogoleşte şi loveşte alte bile. Intră GRUBI.)

GRUBI: Fir-ar … Sunt mort…. (Se prăbuşeşte, ud şi obosit mort, pe un scaun.)

Salut.
BRUNO: Salut.

(GRUBI oftează, se ridică de pe scaun şi îşi scoate pelerina.)

GRUBI: Ce vreme de rahat.

BRUNO (care studiază poziţia bilelor pa masa de biliard): Hm? (O nouă lovitură.
Rostogolirea bilelor.) Cum merge?
GRUBI: Prost. (Îşi suflă nasul.) Şi tu? (Îşi freacă mâinile, îşi usucă faţa cu un
prosop.) Te-ai apucat să joci de unu’ singur?
BRUNO: Ţţţ. Studiez o lovitură… (Tăcere. Apoi o nouă lovitură.) Tot aşa plouă?
GRUBI: M-a udat până la piele. (Îşi scutură pelerina.) Nu mai sunt pelerine ca
altădată… (Şi-o inspectează.) Nenorociţii ăştia au început să vândă
pelerine cu găuri…
BRUNO: Ce bei?
GRUBI: Pff…. Ce beau?...
BRUNO (umple două pahare): Hai că te-nvit.
GRUBI: Cuuum?
BRUNO: Azi plăteşte casa.
GRUBI: Mă, tu ai câştigat la Loto.
BRUNO: Hai slăbeşte-mă!

(Pauză. Cei doi bărbaţi beau în tăcere. BRUNO priveşte absent pe

fereastră.)

GRUBI : Ce ai?
BRUNO: Nimic.
 3
GRUBI: Te doare hernia?
BRUNO: Nu.
GRUBI: Atunci la ce te uiţi?
BRUNO: La ploaie.
GRUBI: La ploaie?
BRUNO: Tu nu vezi cum plouă?
GRUBI: Şi ce dacă plouă?
BRUNO:Tu n-ai observat nimic?
GRUBI : Nu.

(GRUBI soarbe din nou paharul cu alcool. Tac amândoi.)

GRUBI: Stai jos. (BRUNO se aşează ca un om în transă.) Ce să observ?

BRUNO: Tu n-ai observat că de câţiva ani buni plouă numai duminica.
GRUBI: Zău?
BRUNO: Pe bune.
GRUBI: De unde-ai mai scos-o şi pe asta?
BRUNO: Aşa e… Gândeşte-te puţin…

(BRUNO se ridică, aduce sticla, umple din nou paharele.)

GRUBI (se gândeşte): Da, aşa e…

BRUNO ( bea scurt, plescăie): Nu-mi place ploaia… La ploaie… (Bea.) Mă doare
ceafa… Şi mă ia şi o greaţă.
GRUBI (privind şi el pe fereastră de parcă tocmai ar fi descoperit ploaia): Asta
pentru că eşti meteodependent.
BRUNO: Sunt meteo… cum?
GRUBI: Aşa se spune . Meteodependent. Ar trebui să-nchizi puţin la prânz şi să
tragi un pui de somn.
BRUNO: Cum să-nchid la prânz? Pierd clienţii.
GRUBI: Ei aş!
BRUNO: şi oricum, nu pot să dorm când plouă.
GRUBI: Nu?
BRUNO: Nu.
GRUBI: Asta aşa e. Şi eu stau toată noapte-n far şi mă uit… afară… până unde
bate farul…
BRUNO: Tu stai în far şi te uiţi până bate farul?
GRUBI: Da… Ce?!
BRUNO: Minţi.
GRUBI: Eu mint?
BRUNO: Toată lumea ştie că dormi în timpul nopţii.
GRUBI : Eu dorm în timpul nopţii?
BRUNO: Dormi!
 4
GRUBI: Cine-a zis asta?
BRUNO: Lumea.
GRUBI: Vaxuri. N-are lumea de unde să ştie.
BRUNO: Te-a văzut odată un beţiv… cum dormeai în far.
GRUBI: Nu. Nu-i adevărat. Era o vreme când adormeam chiar cum mă puneam să
dorm. Da’ acu’ nu mai pot s-adorm. Şi nu mai dorm. Pentru că nu mai pot
s-adorm…
BRUNO: Da’ recunoşti că dormeai totuşi?
GRUBI: Ce-ai zis?
BRUNO: N-am zis nimic.
GRUBI: Eşti sictirit?
BRUNO: Nu sunt sictirit.
GRUBI: Ba eşti sictirit.
BRUNO: Aşa e, sunt sictirit.
GRUBI: Cu cine-ai jucat?
BRUNO: Am un client…
GRUBI: Un tip, aşa.. cu faţa subţire?
BRUNO: Da.
GRUBI: Cu o cămaşă fără guler?
BRUNO: Da.
GRUBI: Şi ce zici că acesta stă la tine?
BRUNO: Da.
GRUBI: De câte zile?
BRUNO: De trei zile.
GRUBI : Am mirosit eu… Am ştiut eu că iese de la tine. Nu ştiu de ce, da’ cum l-
am văzut mi-am spus „ia te uită, Bruno are un client nou”. Da’ e un tip de
treabă.
BRUNO: E.
GRUBI: Mi-a ţinut de urât toată noaptea.
BRUNO: Şi mie. Am jucat cu el biliard toată noaptea.

(CLARA intră ca o furtună. Este îmbrăcată ca pentru o serată. Într-o

mână ţine o uriaşă umbrelă iar în cealaltă un fel de cuşcă ciudată, care
seamănă şi cu o casă de păpuşi. În interior se află un fel de papagal, dar
care seamănă şi cu o păpuşă. CLARA pare foarte grăbită. Cei doi bărbaţi
o privesc uluiţi.)

GRUBI: Clara?!
CLARA (furioasă): Oh, fir-ar să fie! Nu se mai opreşte niciodată! Niciodată! (Îşi
scutură umbrela.)
BRUNO: Ce te-a mai apucat măi fetiţo?
 5
(CLARA caută un loc pentru „cuşca” sa. Până la urmă o aşează pe un
scaun într-un colţ al încăperii.)

CLARA (excitată, grăbită, furioasă): Nu se-opreşte, nu…

BRUNO: Dumnezeule, nu-i adevărat….
CLARA: Îl las un pic aici, da? Uf!... S-a trezit?
BRUNO: Cine?
CLARA: Dacă coboară, spune-i că sunt aici. Da?
BRUNO: Aici unde?
CALARA (ieşind): Şi că revin imediat… Da?.... (Le trimite amândorura câte o
bezea.) Şi voi? Cum vă merge? Aveţi nişte mutre… Două bombonele. A
trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut. Hm….

(Redeschide umbrela şi dispare.)

BRUNO: A-nebunit!
GRUBI (încercând să vadă ce se ascunde în interiorul „cuştii”.): Ce-o fi şi asta?
BRUNO: Habar n-am… E papagal?
GRUBI: Habar n-am.

(BRUNO acoperă „cuşca” punând deasupra ei prosopul cu care a şters ,

poate, ceva mai devreme, pahare. Apoi deschide uşa şi încearcă să vadă
în ce direcţie a plecat CLARA. Ploaia şi vântul pătrund în încăpere.
BRUNO ridică din umeri şi închide uşa. Se duce în spatele tejghelei şi
umple două pahare.)

GRUBI : Ce-ai zis adineauri?

BRUNO: Când?
GRUBI: Adineauri… cu biliardul?
BRUNO: Nimic.
GRUBI: Ai zis c-ai jucat toată noaptea…
BRUNO: A! da…
GRUBI: C-ai jucat cu.. (Face semn către camera de la etaj.) Ai jucat sau n-ai
jucat?
BRUNO: Am jucat.
GRUBI: Noaptea asta?
BRUNO: Da.
GRUBI: Toată?
BRUNO: Da. Până pe la patru dimineaţa….
GRUBI: Până pe la patru dimineaţa… Cu tipu’ ăsta… Cum dracu a zis că-l
cheamă?
BRUNO: Ceva cu … C…
GRUBI: Sau ceva cu M?... Martin? Ma… cu X… Max?
 6
BRUNO: Ei, Ma! Ceva cu K… Mak… Ma…
GRUBI : Are o tăietură în dreptul ochiului.
BRUNO: Da.
GRUBI: Şi zici c-ai jucat cu el până la patru dimineaţa?
BRUNO: Da.
GRUBI (râs nervos): Eşti sigur?
BRUNO: Sigur că sunt sigur.
GRUBI: Şi cine-a câştigat?
BRUNO: El… Da’ nu contează… A fost frumos…
GRUBI (râde cumplit, bea): Mare mincinos mai eşti Bruno!
BRUNO: Eu sunt mincinos?
GRUBI: Eşti! (Râde sec.) Da.
BRUNO: Eu?
GRUBI: Tu! ( Râde mârâind. BRUNO îl priveşte contrariat.) Chestia cu
biliardul… Nu ţine .
BRUNO: Cum adică?
GRUBI: Pentru că tipul… Max, Mark, Ma… ăsta…. Faţa… a stat toată noaptea cu
mine…
BRUNO: Ăsta?
GRUBI : Da.
BRUNO: Max… Ma… Martin acesta? Kam…. Ka…. Sam Max acesta?
GRUBI: Da.
BRUNO: Ăsta zici c-a stat cu tine?
GRUBI: Da, a stat cu mine în far. Am jucat zaruri.
BRUNO: Aţi jucat zaruri?!
GRUBI: Am jucata zaruri şi am fumat.
BRUNO: În noaptea asta-asta?
GRUBI : Asta-asta. Până la patru dimineaţa.
BRUNO (tace o clipă, apoi începe să râdă sec): Şi cine-a câştigat?
GRUBI: El… da’ nu contează… A fost frumos.
BRUNO (râde mârâind): Ha! Vezi că te-am prins?
GRUBI: Tu pe mine?
BRUNO: Eu pe tine!
GRUBI: Eşti prost, Bruno. Vii cu nişte chestii…
BRUNO: Eu prost? Mă faci tu pe mine prost? Prost eşti tu. Cum îţi închipui c-ai să
mă faci să cred c-ai stat cu ăsta-n far, cu Xam… cu Maxam acesta… cu
Mişmaş ăsta….
GRUBI : Pentru c-am stat!
BRUNO: Ş-ai jucat zaruri cu el în timp ce eu jucam biliard….
GRUBI: Da!
BRUNO (pufnind): Nu-ţi dai seama ce spui.
GRUBI: Pariu?
BRUNO: Pariu!
 7
GRUBI: Unde-i tipu’?
BRUNO: E sus, doarme. Da’ trebuie să coboare.
GRUBI: Foarte bine. Pariu pe ce?
BRUNO: Pe ce vrei.
GRUBI: Pe… Spune tu. Pe orice.
BRUNO: Pe tot ce am.
GRUBI: Pe tot ce ai… ce?
BRUNO: Tot! Tot!
GRUBI: Foarte bine. Ai să pierzi tot.
BRUNO: Foarte bine. Şi tu?
GRUBI: Păi… şi eu tot… tot. (Dintr-o dată obosit.) Oh, dumnezeule, poate c-ar fi
mai bine să mă car…

(Pauză. Personajele se potrivesc în ochi.)

BRUNO: Auzi, Grubi… Tu îţi baţi joc de mine?

GRUBI: Nu. Da’ tu mă cam duci cu preşu’…
BRUNO (lovind cu palma în masă): N-aş prea crede!
GRUBI: Mă cam iei de fraier.
BRUNO: Lasă… Stăm până se scoală.
GRUBI: Stăm. (Pauză.) La câte se scoală?
BRUNO: Îndată se scoală. Vine la cafea.
GRUBI: Păi fă cafea!

(BRUNO dă drumul la robinet, spală câteva ceşti şi linguriţe , pune în

funcţiune cafetiera, deschide frigiderul, scoate ceva şi închide frigiderul.
Vechea cafetieră gâlgâie ca o locomotivă cu abur.)

GRUBI (după un timp): Auzi, Bruno….

BRUNO: Zi!
GRUBI: Ştii la ce mă gândesc?
BRUNO: Da.
GRUBI: Poate n-o fi acelaşi tip.
BRUNO: Se poate.
GRUBI: De câţi ani ne ştim noi?
BRUNO: Păi… Au trecut ceva…
GRUBI : Vezi?
BRUNO: Ce să văd?
GRUBI: Că nu mint?
BRUNO (urmărind cum gâlgâie cafetiera): Nu văd.
GRUBI: Îţi jur că am jucat toată noaptea zaruri…
BRUNO: Poate c-ai visat.
GRUBI: Nu. Am jucat cu un tip.
 8
BRUNO: Şi ţi-a plăcut cum joacă…
GRUBI : Da. Mi-a plăcut cum joacă…. De fapt, el nu joacă pentru câştig.
BRUNO: Aşa ţi-a zis?
GRUBI: Da.

(Cafetiera pufăie. Apoi o secundă de intensă tăcere.)

BRUNO: Şi mie tot aşa mi-a zis.

GRUBI: Ce?
BRUNO: Că nu joacă pentru câştig şi că lui îi place jocul de dragul jocului.
GRUBI: Da, cam aşa mi-a zis şi mie. Şi că el câştigă întotdeauna la toate
jocurile… (Pufăitul final al cafetierei.) Tot aşa te-a trombonit şi pe tine?
BRUNO: Da, cam aşa…
GRUBI: Urâtă treabă.

(BRUNO pune cafea în două ceşti.)

BRUNO: Ţine.
GRUBI: Hm.. Miroase bine.
BRUNO: Poate-s gemeni.
GRUBI (sorbind zgomotos din cafea): Ţi-a zis povestea cu podul?
BRUNO (sorbind cu zgomot din cafea): Da. Mi-a povestit toată viaţa lui.
GRUBI (sorbind cu zgomot din cafea): Şi mie mi-a povestit…
BRUNO (acelaşi joc): Când era mic se temea să treacă peste pod…
GRUBI: Da, n-avea curajul să se apropie de apă…
BRUNO: Ţi-a arătat fotografii?
GRUBI: El cu…
BRUNO: Cu borcanul de muşte în mână…
GRUBI: Da… Cred că-i acelaşi tip…

(Pauză. Cei doi beau cafeaua şi privesc în gol pe fereastră.)

BRUNO: Auzi, Grubi… Cred că te-am minţit totuşi puţin….

GRUBI: Da?
BRUNO: De fapt asta e a treia noapte când joc biliard cu el.

(CLARA intră ca o furtună cu uriaşa sa umbrelă şi cu două cutii mari

rotunde, din acelea în care se ţin pălăriile. CLARA aşează cutiile pe un
scaun şi-şi scutură umbrela.)

CLARA: Oh! Ce potop! Ce nebunie! (Observă că peste „cuşca” sa a fost pusă

cârpa de şters vas. ) Ha! Cine-a făcut asta?
BRUNO (rătând spre GRUBI): El.
 9
GRUBI (arătând spre BRUNO): El.
CLARA (vorbind cu „animalul –păpuşă” pe care-l scarpină sub guşă) : Gâli-gâli-
gâli… Vreţi să-l înăbuşiţi? (Excitată, radioasă.) A coborât?
BRUNO: Cine?
GRUBI: Cine?
CLARA: Dacă coboară…
BRUNO: Te-ntorci imediat, ştiu.
CALARA : Da. (Ieşind.) Îi spui că-s aici.
BRUNO: Nu vrei să bei ceva?
CLARA: Hm? Nu, trebuie să lichidez întâi cu… Să-i ia dracu’ pe toţi, niciodată nu
găseşti un taxi... Mă-ntorc într-un minut, da?

(CLARA iese. Furtuna de afară invadează încăperea pentru câteva

secunde. Cei doi bărbaţi se privesc îndelung.)

GRUBI: Ştii, Bruno.. De fapt, nu m-ai minţit…

BRUNO: Nu?
GRUBI: Nu. Şi la mine tot…
BRUNO: Tot a treia noapte?
GRUBI: Da.
BRUNO: De aia ai început să-mi ceri ţigări…
GRUBI: Da. Tipul fumează mult. N-aş fi vrut să-l las fără ţigări.
BRUNO: Da, fumează cam mult.
GRUBI: Fumează cam tot timpul.
BRUNO: Tot pe nas dădea fumul şi la tine?
GRUBI: Tot pe nas.

(Pauză. Vuietul furtunii, ţipătul unui pescăruş, o secundă de tăcere

intensă.)

BRUNO: Auzi… Nu ţi se pare c-am cam luat-o razna?

GRUBI: Ba da.
BRUNO: Poate c-ar trebui s-o lăsăm baltă.
GRUBI: Nu ştiu.
BRUNO: Îţi spun eu. N-o să ajungem nicăieri.
GRUBI: Cred c-am să mă duc să mă culc.
BRUNO: Du-te.
GRUBI: Ştii, sunt cam obosit.
BRUNO: Ştiu, e nasoală munca de noapte.
GRUBI: Şi ploaia asta… Mi se varsă în creier… (Se pocneşte cu palma peste
creştet.) Aici…
BRUNO: Da, ştiu.
GRUBI: Mă omoară…
 10
BRUNO: Da…
GRUBI: Şi ţie ţi se rupe…
BRUNO: Ba nu…
GRUBI (îşi lasă capul pe masă; plâns grotesc; lovindu-se cu capul de masă.): Ba
da, ba da…
BRUNO: Plângi?
GRUBI: da.
BRUNO: De ce?
GRUBI: Pentru că îţi baţi joc de mine.
BRUNO: Eu?
GRUBI: da… Şi nici nu mă crezi…
BRUNO: Ba da, te cred.
GRUBI: Nu, nu mă crezi… Te porţi cu mine de parc-aş fi un imbecil. Când plouă
ai întotdeauna ceva cu mine…
BRUNO: N-am nimic cu tine. Eu am minţit.
GRUBI: Ai minţit?
BRUNO: Da.
GRUBI (ştergându-şi nasul): Să nu mai minţi!
BRUNO: N-o să mai mint.

(Pauză. Afară se aude o maşină frânând. Intră CEZAR.)

SEZAR: Bună!
BRUNO: Bună!
GRUBI: Bună..
SEZAR: Ce vreme de rahat! Cum merge?
BRUNO: Merge… Te-a găsit?
CEZAR: Cine?
BRUNO: Clara. Căuta un taxi.
SEZAR: Ia te uită! Da’ ce-a apucat-o?
GRUBI: A-nnebunit de tot. Poftim… (Deschide una din cutiile rotunde ale
CLAREI, scoate o pălărie de damă şi şi-o pune pe cap.) Numai că la drept
vorbind, cred că şi noi ne-am cam dilit.
CEZAR: Ce ai, Grubi? (Către BRUNO.) Ce are?
BRUNO: E obosit.
SEZAR (se aşează la bar): Şi eu sunt terminat. Slujbele astea de noapte sunt
nasoale. (Îşi freacă mâinile.) Dă-i o tărie. (BRUNO îi umple un pahar,
SEZAR bea.) Sunt stors. (Bea din nou, clepfăie.) Sunt amorţit de tot. Toată
noaptea am condus.
BRUNO: Pe ploaia asta?
SEZAR: Da.
BRUNO: Cum mai ţine rabla aia?
SEZAR: Ţine.
 11

(GRUBI pune pălăria la lor, apoi se apleacă asupra „cuştii”.)

GRUBI: Gâli-gâli-gâli..
SEZA: Ce ai, măi?
GRUBI: Nimic… (Jucându-se cu păpuşa pasăre.) Gâli-gâli-gâli…
SEZAR: Hai că fac cinste.
BRUNO: Mă tu ai câştigat la LOTO!
GRUBI: Ai dat lovitura?
SEZAR: Am un client.
BRUNO: Nu e rău.

(BRUNO toarnă alcool în trei pahare. Cei trei se aşează la masă.)

SEZAR: Da, cade bine… (Cască.) Da’ sunt frânt. (Întinde paharul.) Mai pune-un
deget.
BRUNO: Vezi că te matoleşti.
SEZAR: Şi?
BRUNO: Ai să ciobeşti rabla.
SEZAR: Nu, că ziua nu mai conduc.
GRUBI (cu o sclipire de interes): Cum aşa?
SEZAR: Nu conduc decât noaptea.
GRUBI: Noaptea? Şi cine te plăteşte pe tine noaptea?
SEZAR: Nu ţi-am zis? Am un client. M-a angajat cineva.
GRUBI: Pentru noapte?
SEZAR: Da. Şi eu m-am mirat la început. Da’ tipu’ e de treabă. Plăteşte.
GRUBI: Plăteşte pentru ce?
SEZAR: Are un fix. Îi place să se plimbe noaptea.
GRUBI: Cum arată tipu’?
SEZAR: E un tip… aşa… Are o faţă subţire…
GRUBI: Are un semn sub ochi?
SEZAR: Da.
GRUBI (începe să râdă fad): Ce părere ai Bruno?
BRUNO (către SEZAR): Şi de câte nopţi îl plimbi?
SEZAR: De trei nopţi.
BRUNO: Şi noaptea asta?
SEZAR: Şi. L-am învârtit pe toate străzile. Din când în când mai culegeam câte un
beţiv şi-l duceam acasă.
GRUBI: Nu se poate!
SEZAR: Ce nu se poate?
GRUBI: Nimic, ziceam şi eu.
BRUNO: Cum îl cheamă? Ţi-a spus cum îl cheamă?
 12
SEZAR: Mi-a zis… (Se gândeşte puţin.) Da’ am uitat… Ceva cu M… Cu X…
Maxi… Xami… Da’ e un tip de treabă… Îmi ţine de urât.
BRUNO: Ştim.
SEZAR: Îl ştiţi?
GRUBI: E aici, sus.
SEZAR: Unde?
BRUNO: Doarme sus. E chiriaşul meu de trei zile.
SEZAR: Ţine-l bine. E plin de bani Ţi-a arătat o fotografie?
SEZAR: O fotografie?
BRUNO: El cu fratele său… Cu un borcan cu muşte în mână..
SEZAR: Da, o poartă cu el. Ţine mult la borcanu’ acela cu muşte…
BRUNO. Auzi, Sezar… Şi zici că-n noaptea asta ai umblat pe străzi cu tipu’ ăsta?
SEZAR: Da.

(BRUNO şi GRUBI încep să râdă.)

SEZAR: Nu mă credeţi? Sunteţi capsomani. N-aveţi decât să-întrebaţi.

BRUNO: Ce să-l mai întreb….
SEZAR (îl priveşte uimit): Aţi luat-o devreme… (Scoate o bancnotă.) Sunteţi deja
cuc... Mă duc să mă culc.
BRUNO: Somn uşor, Sezar… (Gâdilă păpuşa-pasăre.) Gâli-gâli-gâli…
SEZAR: Ţine-aici. (Pune bancnota pe tejghea.)
BRUNO: Lasă, eşti invitatul meu… Hai du-te şi culcă-te. Munca de noapte e
nasoală.
SEZAR: Pe mâine atunci.
BRUNO: Da’ ţigări nu iei?
SEZAR: A, da! Uitam!
BRUNO (râzând sec îi dă ţigările): Da’ tu nu fumai, Sezar. Ce dracu’ faci cu
ţigările?
SEZAR: Ce te bagi? (Încurcat.) Le ţin.
GRUBI: Te-a dus şi pe tine, gata…
SEZAR (tot mai furios): Cine m-a dus?
GRUBI: Te-a fraierit, Sezar… Clientul tău. Madox acela..
BRUNO: Madox! Asta e!
SEZAR: Ce vrei să spui?
BRUNO: Vrea să zică pur şi simplu că tipu’ acesta apare în trei locuri deodată… şi
în acelaşi timp. (Râs sardonic.) Ştiai?

(BRUNO şi cu GRUBI încep să râdă în hohote dar râsul e schimonosit.)

SEZAR (către GRUBI, arătând spre BRUNO): Ce are? S-a pilit?

GRUBI (alt hohot de râs): Da, s-a făcut praf…
 13
BRUNO: Stai jos Cezar… Stai jos.. Omu’ acesta al tău… Comax acesta… Ne-a
făcut o figură grozavă….
SEZAR: A jmanglit ceva?
BRUNO: Nu, nu… mai rău…
SEZAR: Sforăie?
GRUBI: Îşi bagă nasu’ peste tot.
BRUNO: Tipu’ acesta… de care zici tu… a stat toată noaptea aici şi a jucat biliard
cu mine…
SEZAR: Ei şi?
BRUNO: Da, da’ nu s-a mulţumit numai cu asta… A jucat şi zaruri cu Grubi…
SEZAR: Tot în noaptea asta?
GRUBI (râzând): Da…
SEZAR: Păi nu se poate… Unu’ din voi minte.

(BRUNO şi GRUBI într-un râs scrâşnit.)

BRUNO: Păi aia e, că nu minte…

SEZAR: Cum?
BRUNO: D-aia, pentru că gorobetele acesta, acesta cu…Mix… şi cu Kix… a
umblat toată noaptea şi prin oraş…
GRUBI: Şi-a găsit un prostănac ca să-l plimbe cu maşina… Gâli-gâli-gâli….
SEZAR: Cu care maşină?
GRUBI: Cu a ta!
SEZAR (începe să râdă uşor): V-aţi dilit!
BRUNO: Păi nu?
GRUBI (către SEZAR): Ţi-a povestit chestia cu apa?
BRUNO: Că n-a avut niciodată curaj să intre în mare?
SEZAR: Da.
GRUBI: Chestia cu podu’ ţi-a zis-o?
SEZAR: Cu podu’?
BRUNO: Podu’… Podeţu’ de lângă casa cu părinţii… când era mic şi n-avea
curajul să-l treacă…
SEZAR: A, da! Şi se privea tot timpu’ în pârâiaş şi se arunca în propria imagine
din pârâiaş…. Şi frate-su îl trăgea d-acolo… şi….
GRUBI: De jucat, n-aţi jucat nimic?
SEZAR: De unde ştii?
BRUNO: Spune c-ai jucat!
SEZAR: Am jucat şeptic american.
GRUBI: Şi?
SEZAR: Ce?
GRUBI: Ai cam pierdut, nu?
SEZAR: Să zicem mai bine că nu am câştigat.
BRUNO: Da’ el s-a scuzat, nu?
 14
SEZAR: Da, a zis că el nu poate să piardă…
GRUBI: Ştim figura cu jocu’… Şi se simţea şi nefericit, nu?
SEZAR: Oarecum.
GRUBI: Asta e. Acum te-ai prins.
SEZAR: Nu.
BRUNO: Nu pricepi? Te-a avut! Şi-a bătut joc de tine.
SEZAR: Nu… Nu cred…
BRUNO: Şi ţi-a mai fumat şi ţigările….
SEZAR: E drept că fuma tot timpu’.
GRUBI: Şi ţi-a fost milă să-l laşi fără ţigări…
SEZAR: Zău, parcă sunteţi…. Ce-aveţi cu el?
BRUNO: Noi? Nimic.
GRUBI: Absolut nimic.
BRUNO: E un tip de treabă…
GRUBI: Ţi-a povestit toată viaţa lui, nu?
BRUNO: Nu-i aşa că povesteşte frumos?
SEZAR: E drept că povesteşte frumos…
BRUNO: Ceasul de argint ţi l-a arătat?
GRUBI: Ţi l-a pus să cânte? Kling-kling-klang… Kling-kling-klang…
SEZAR: Mi l-a pus.
GRUBI: Bancu’ cu broscoiu’ ţi l-a spus?
SEZAR: He-he… da.
BRUNO: He-he…. Şi nouă.
GRUBI: De trei nopţi ne zice aceeaşi poveste la toţi trei.
SEZAR: Nu cred.
BRUNO: Nu-i nimic. Îl întrebi.
GRUBI: Tipu’ coboară-ndată la cafea.
SEZAR: Cum să-l întreb? Eu nu-l întreb nimic. Mie nu-mi place să întreb.
GRUBI: Rău faci. Gorobete e periculos.
SEZAR: Mie nu mia făcut nimic.
GRUBI: Nu poţi să ştii.
BRUNO: Tu nu pricepi că tipu’ acesta apare în trei locuri deodată? He-he… Ţi se
pare de râs?
SEZAR: Da’ ce, e-nterzis să apari în trei locuri deodată? E vreo lege să n-apari în
trei locuri deodată?

(Pauză. BRUNO reflectează.)

BRUNO: Păi cum?

GRUBI (către BRUNO): Asta cam aşa e…
BRUNO: Cum aşa?
GRUBI: Legea nu zice nimic.
SEZAR: Vezi? Tipu’ n-a făcut nimic rău.
 15
BRUNO: Eu nu cred c-a făcut nici un rău. Eu unu’ cred că un om care apare aşa,
peste tot, e capabil de orice, de absolut orice. Eu unu’ cred că un astfel de
individ e periculos… absolut periculos pentru populaţie şi pentru Stat… şi
pentru absolut toată lumea!
SEZAR: Ţi-a făcut vreun rău? Ţi-a şterpelit ceva? A trişat la biliard?
BRUNO: Nu… Ei, şi? Nu e cinstit să apari în trei locuri deodată. Şi în acelaşi
timp! Nu e frumos şi nu e cinstit să fumezi în acelaşi timp în trei locuri
deodată şi să le zici la toţi aceeaşi poveste şi în acelaşi timp. Eu unu’ nu
cred că e normal şi… (Acces de tuse nervoasă.)
SEZAR: Ce te-amesteci tu? Ţi-a plătit chiria? Ţi-a plătit. Îţi ţine de urât? Îţi ţine.
Cine dracu’ a mai jucat cu tine biliard când toată lumea ştie că joci ca o
cizmă.
BRUNO: Eu joc ca o cizmă?
SEZAR: Vrei să facem o partidă?
BRUNO: Era să-l bat…. Poate că noaptea asta îl bat….
SEZAR: Nu cred. A zis ca noaptea asta pleacă…
GRUBI: Aşa e’ a zis că pleacă. Am uitat…
BRUNO: Ce? Vrea să plece?
SEZAR (privind în gol): Da…
GRUBI (privind în gol): Da…
BRUNO: Să plece? Vrea să plece în noaptea asta?.. A, nu! Nu-l las eu să plece!
Asta n-o să rămână aşa! N-are cum să plece! Unde să plece? Asta seamănă
a fugă…
GRUBI: Da.
SEZAR: Da.
BRUGI: Simt că-mi crapă capu’.
SEZAR: Ca să fiu sincer, mie îmi pare rău că pleacă…. Începusem să mă
obişnuiesc cu el…
BRUBI: Şi eu…
SEZAR: E un tip de treabă. Ne-am distrat bine nopţile astea…. Ştie să stea de
vorbă cu
beţivanii. A fost haios… Poanta cu jocu’ v-a spus-o?
GRUBI: Cu jocu’ cel nou?
SEZAR: Ţi-a spus-o Bruno?
BRUNO (moroconăs): Nu ştiu.
SEZAR: Are-n cap un joc nou. Un joc la care nimeni nu pierde şi nimeni nu
câştigă.
BRUNO: Ştiu. Da’ acesta nu e joc. E rahat.

(CLARA deschide uşa şi împinge în încăpere o valiză. Tăcere uluită.

CLARA împinge o a doua valiză în interior. Din nou tăcere. O a treia
valiză este împinsă în interior. În sfârşit CLARA îşi face apariţia şi se
prăbuşeşte, epuizată, pe una din valize. Îşi închide umbrela uriaşă. Îi
 16
priveşte lung pe cei trei bărbaţi. BRUNO, GRUBI şi SEZAR se privesc
sideraţi.)

CLARA (voce cavernoasă): Bună!

BRUNO (excedat): Pff….

(CLARA îi priveşte pe toţi prin lentilele ude.)

CLARA: Ia te uită! Toată banda e-aici! Da’ ce plăcere să vă revăd! Toţi trei
adunaţi… Bună seara Sezar! Ia te uită, deci aici erai…. Maşina din faţă e a
ta?
SEZAR: Da.
CLARA: Ce rablă! Niciodată nu te găseşte omu’ când te caută…. Sunt ani de zile
de când
n-am mai ieşit. Şi azi, când să chem şi eu un taxi… pustiu….
SEZAR: Azi? La ce oră?
CLARA: Azi.
CEZAR : Îmi pare rău…
CLAR: Îţi pare rău pe dracu’. Da’ ai putea şi tu să mă pupi de bucurie că mă vezi,
nu?
SEZAR (dă din colţ în colţ): Da, păi… eu…
CLARA: Că d-acu’ s-a terminat… S-a terminat, bandă de neputincioşi!
SEZAR: Da? Ce?
CLARA (către BRUNO): A coborât?
BRUNO: Bei ceva Clara?
CLARA: N-aş zice nu… Brr… M-a cam pătruns… (Bea şui tuşeşte cavernos.) Da’
acu’ s-a terminat. (Observă că una din cutiile sale rotunde pentru pălării a
fost deschisă.)
Cine a făcut asta? Cine?
BRUNO (arătând către SEZAR): El.
GRUBI (arătând către BRUNO): El.
SEZAR (arătând către GRUBI): El.
CLARA: Aţi înăbuşit pălăria! (BRUNO îi întinde un pahar plin.) Mulţumesc
iepuraşule, mulţumesc… Vino să-ţi dau un pup… Gâli-gâli-gâli…. (Foarte
emoţionată.) Ştii Bruno, că ani de zile am aşteptat să treci pe la mine… (Îşi
şterge o lacrimă.) De ce n-ai mai venit?
BRUNO (face feţe-feţe): Cine?... Eu?
CLARA (dă din mână): Vai de capu’ tău… Da’ acu’ s-a terminat! Plec!
BRUNO (semn către ceilalţi că e nebună): Pleacă…
CLARA: Da, plec. (Către GRUBI) Ce mai faci, Grubi? Vino să-ţi dau un pup de
bucurie că mă vezi….
GRUBI (fără să se mişte): Vin….
CLARA: Ai auzit că plec?
 17
GRUBI: Da.
CLARA: Şi tu? De ce n-ai mai trecut pe la mine?
GRUBI: Păi… am….
CLARA (scoate un pacheţel şi i-l întinde lui BRUNO): Ţine… Pentru micul
dejun….
BRUNO: Pentru noi?
CLARA: Ei na! (Tuşeşte. Ecou plămânilor cavernoşi. Îl fixează apoi pe SEZAR.)
Şi tu, iepuraşule? De ce n-ai mai trecut pe la mine?
SEZAR (înghite în sec): Umblu tot timpu’, înţelegi?
CLARA (care a uitat că l-a mai întrebat o dată de maşină): Maşina din faţă e-a ta?
SEZAR: Da.
CLARA: Niciodată nu te găseşte omu’ când te caută… Niciodată… Când cauţi nu
găseşti niciodată pe nimeni…
SEZAR: Pentru că…
CLARA: Da’ acu’ s-a terminat!
SEZAR: Da.
CLARA: Da, plec. (Către Bruno.) S-a trezit?
BRUNO: Cine?
CLARA (arătând spre pacheţel): Asta-i pentru micul dejun. Halva…
BRUNO: Halva?
GRUBI: Halva?
SEZAR: Halva?
CLARA (mândră, superioară): Pentru el.
BRUNO: Pentru cine?
CLARA: Ştii tu foarte bine.
SEZAR (către BRUNO): Ştii?
BRUNO (furios): Nu. Nu ştiu nimic.
CLARA: Ai pe cineva sus?
BRUNO: Da.
CLARA: S-a sculat?
BRUNO: Nu.
CLARA: Atunci aştept.

(Tăcere. Cei trei bărbaţi rămân perplexaţi. BRUNO îi umple paharul

CLAREI.)

BRUNO: Mai iei un sirop? Hai că fac cinste.

CLARA: Da’ ce generos eşti astăzi… Măi, măi…. Ai câştigat la Loto? Nu mai
pune că
m-abţiguiesc.
BRUNO: Un strop mic, mic.
SEZAR: Un strop, hai, ca să te-ncălzeşti.
CLARA: Un strop mic, mic.
 18
GRUBI (către CLARA): Îl cunoşti pe tipu’ de sus? De când?
CLARA: De trei zile.
GRUBI: Am auzit că pleacă şi el azi, aşa-i?
CLARA: Da… D-aia-am venit. (Bea. Îl priveşte aerian pe BRUNO ca şi cum l-ar
vedea pentru prima dată.) Şi tu? Mai trăieşti? Ce mai faci? De ce n-ai mai
trecut pe la mine?
BRUNO (câteva clipe rămâne interzis; apoi, invocând argumentul suprem): Tu
nu vezi cum plouă?
CLARA: Şi ce dacă plouă?
GRUBI: Auzi, ce mai fac fetele?
CLARA: Bine.
SEZAR: Brunhilda ce mai face?
CLARA: Bine.
GRUBI: Da’ Luluş?
CLARA: Bine.
SEZAR: Da’ Mimi?
CLARA: Bine.
BRUNO: Da’ Suzy?
CLARA: Bine. A murit.
GRUBI: Da’ Iola?
BRUNO: Cum? Suzy a murit?
CLARA: A murit de apendicită.

(Pauză. CLARA bea din nou.)

SEZAR (tuşeşte puţin; către CLARA): Te duc eu înapoi… Dacă vrei….

CLARA: Mă duci înapoi?
SEZAR: Te duc cu taxiul.
CLARA: Bine. (Îl sărută zgomotos pe obraz.) Tu eşti! Tu eşti singurul pe care l-
am iubit cu adevărat. Da’ înapoi eu nu mai plec. Pentru că azi plec!
BRUNO: Unde pleci?
CLARA: Plec… pur şi simplu.
GRUBI: Unde?
CLARA: Nu ştiu. El ştie. (Privire spre camera de sus.)
GRUBI: Auzi, cum îl cheamă pe tipu’ acesta… pe care-l aştepţi?
CLARA: Pe Madox?
GRUBI: Da.
SEZAR: Exact.
BRUNO:Îl cunoşti?
CLARA: Da, îl cheamă ceva cu Max… cu Ax… cu…În orice caz, are cămaşă fără
guler.
GRUBI: Fără guler, da.
BRUNO (către Clara): Încă un strop mic?
 19
SEZAR: Hai că te pune-n mişcare.
CLARA: Atâtica. Uh, ce m-am încălzit!
GRUBI: Şi zici că a fost pe la voi?
CLARA: A fost.
BRUNO şi GRUBI: Când?
CLARA: Aseară . Şi alaltăseară.
GRUBI : ŞI răsalatăieriseară?
CLARA: Şi.
GRUBI: Da… şi?
CLARA: Ce porc eşti Grubi! (Visătoare.) Ne-a învăţat un joc.
BRUNO (ironic): Şi zi aşa… V-a învăţat un joc….
CLARA: A stat la noi şi ne-a învăţat un joc nou.
SEZAR: Un joc nou?
BRUNO: Un joc nou…
SEZAR: Şi cum e?
CLARA: E simplu. Nimeni nu pierde şi nimeni nu câştigă.
GRUBI: Adânc….
SEZAR: Şi-l mai ştii?
CLARA: Sigur că-l ştiu. L-am jucat c fetele.
BRUNO:L-ai jucat cu fetele….
GRUBI: Şi astă noapte a stat la voi?
CLARA (cu o anumită voluptate): Daaa…
BRUNO: Toată noaptea?
CLARA: Daaa…
GRUBI: V-a arătat borcanu’ cu muşte?
CLARA: Daaa…
SEZAR: A fumat întruna?
CLARA: Daaa…
GRUBI: A dat fumu’ pe nas?
CLARA: Daaa…
SEZAR: V-a arătat un ceas?
CLARA: Un ceas care cântă?
SEZAR: Daaa…
CLARA: Un ceas de argint?
BRUNO, GRUBI şi SEZAR: Daaa…
CLARA: Mare, aşa ca o solniţă?
BRUNO, GRUBI şi SEZAR: Daaa
CLARA: Nu, n-a vrut să ni-l arate…. Kling-kling-klang…. Kling-kling-klang….
GRUBI: Îşi bate joc de noi, am impresia….
BRUNO: V-am spus că tipu’ e periculos.
SEZAR: Ascultă, Clara…. Tipu’ v-a povestit ceva?
CLARA: Da.
SEZAR şi BRUNO: Ce?
 20
CLARA: Nu e treaba voastră.
SEZAR: Te rog, Clara, spune ce ţi-a spus.
CLARA: A spus că i-e frică de apă.
BRUNO: Şi mai ce?
CLARA: Şi că-i era frică să treacă peste nu ştiu care pod…
SEZAR: Şi mai ce?
CLARA: Şi că frate-su s-a înecat într-un butoi cu apă de ploaie.
BRUNO: Aşa….
CLARA: Asta e tot.
SEZAR: Hai, încearcă să-ţi mai aminteşti.
CLARA: Şi ne-a povestit viaţa lui care e foarte frumoasă…
SEZAR: V-a spus ceva de halva?
CLARA (arătând sper pacheţel): Îi plăcea să mănânce la nesfârşit când era mic.
Fetele i-au făcut rost de nişte halva… Dacă tot pleacă, măcar să-i dăm nişte
halva..

(Tăcere lungă, incomodă)

BRUNO: E bun de gură omu’ nostru.

GRUBI (către Clara): Şi v-a spus şi unde vrea să plece?
CLARA: Da.
BRUNO: Unde?
SEZAR: Unde?
CLARA: Cu mine!
GRUBI: Ce?
SEZAR: Cum?
CLARA: Gâli-gâli-gâli… Plecăm împreună. Da.
BRUNO: Da, da’ unde?
CLARA: Păi… luăm trenul de noapte şi plecăm.
BRUNO: Care tren de noapte? Pe aici nu trece nici un tren de noapte.
CLARA: Ba da. A zis că este un tren de noapte care ajunge aici la miezul nopţii…
şi se opreşte un minut … şi apoi pleacă mai departe...
SEZAR: Clara, trezeşte-te! Cască ochii! Oraşu’ acesta e capăt de linie! Staţia
terminus!
GRUBI: Mai departe … e marea. Pricepi? Nu se poate să meargă mai departe decât
marea…
CLARA: Tocmai! Toată lumea zice aşa da’ el a zis că nu –i adevărat. Trenul de
noapte există şi trece pe la noi şi se opreşte…. Bineînţeles, nu se opreşte în
fiecare zi, asta-i adevărat…. Nu se opreşte decât din când în când…
Câteodată trece şi nu se opreşte. Ce să faci? Aşa-i… Câteodată se opreşte
o dată la zece zile. Câteodată se opreşte o dată la trei luni… Sau o dată pe
an. Da, ce să faci, aşa e cu trenu’ acesta. El a zis…. Trenul acesta,
înţelegeţi, are un orar special… Da’ noi avem baftă pentru că el ştie.. ştie
 21
când se opreşte trenu’ şi când nu opreşte trenu’…. Iar azi se opreşte… Şi
d-aia a zis că astăzi putem pleca… Da… Acesta e trenu’ care ajunge cu
puţin înainte de miezul nopţii, se opreşte un minut şi apoi continuă uite-
aşa, drept spre mare… da, spre mare… Că pentru trenu’ ăsta nu există
staţie terminus…. Trenu’ ăsta are linia lui care o ia drept spre dunele de
nisip spre mare… şi coboară uşor în mare… şi continuă tot aşa…. Până
când traversează marea… Da, aşa e cu trenu’ ăsta…. Traversează mare
prin mare, traversează munţii prin munţi şi câmpia prin câmpie… El a
zis… şi tot ce-a zis e adevărat… Şi mi-a dat şi locurile… Rezervările…
Biletele... Că a rezervat, înţelegeţi, a rezervat două locuri pentru mine şi
pentru el… Şi-s la mine…. Eu le ţin… (Scoate biletele de tren) Eu le ţin..
Poftim, sunt la mine… Locurile 36 şi 38, că sunt faţă-n faţă… Poftim….
Faşă-n faţă la nefumători…
GRUBI (pentru sine): Acesta la nefumători…
CLARA: Două cuşete… că sunt cuşete… pentru că nici el nu stă aşa bine cu
banii….
SEZAR: Mira- m-aş….
CLARA (în transă): Şi în orice caz, e bine şi la cuşete…. E bine, e confortabil…
Da…. Şi o să aşteptăm trenu’, da, înainte de miezul nopţii, da…amândoi,
da… şi o să urcăm şi o să plecăm sper sud… Spre Marele Sud! Spre
Soarele Sudului... Spre Sudul Etern… Daaa… Că avem vagonul 27…
pentru că trenu’ e destul de lung… Odată el a şi numărat vagoanele, da, şi
a zis că uneori trenu’ are până la o sută de vagoane. E trenu’ de noapte cel
mai lung… De aia are o sută de vagoane… Aşa-s trenurile de noapte,
lungi… Da’ acesta al nostru e chiar mai lung decât celelalte treburi de
noapte… Cât e ceasul? Ar trebui poate să-l trezim ca să se pregătească şi
el. Că ne-aşteaptă o călătorie lungă şi… are şi el nevoie, nu, să-şi cumpere
câteva nimicuri…

(Tăcere apăsătoare.)

SEZAR (arătând sper cuşca cu „păpuşa-pasăre”): Şi… paţachina… o luaţi cu

voi?
CLARA: Da. Că eu voiam mult şi el a zis „da, o luăm”.

(BRUNO umple paharele. Toţi beau în tăcere.)

BRUNO (către GRUBI şi SEZAR): Ce v-a spus? Asta-i omu’!” Nu trebuie să-l
lăsăm să scape! Trebuie să punem laba pe el.
GRUBI: Numa’ gura de el….
SEZAR: E dat în paşte, amatorul acesta de halva.
GRUBI: Ce-mi pare mai rău …. E că m-am lăsat prostit şi că i-am povestit şi eu o
groază de lucruri….
 22
BRUNO: Te-a tras de limbă. Nu?
GRUBI: Şi pe tine te-a tras?
BRUNO: Eu mai mult am ascultat.
SEZAR: Nu te cred.
BRUNO: Nu mă crezi?
SEZAR: Tipu’ nu e chiar prea vorbăreţ. Dacă stau să mă gândesc bine… nu ştiu
dacă a scos mai mult de zece vorbe pe noapte.
GRUBI: Da… Cred ca mai mult am vorbit eu decât el…
BRUNO: Ce bestie!
GRUBI: Ce prost am fost!
BRUNO: Parcă ce puteai să-i spui?
GRUBI: Putea, nu puteam… Treaba e că i-am spus…
SEZAR: Asta e o şmecherie de-a lui… Se preface că vorbeşte, da’ de fapt ascultă.
CLARA (care-şi revine pentru o secundă din transă): E un tip de treabă. Numai
că apare-n mai multe locuri deodată.

(Pauză. Stupoare.)

BRUNO: V-a spus el asta?

CLARA: Da. S-a scuzat.
BRUNO: V-a spus că apare-n mai multe locuri deodată? V-a spus el ? A
recunoscut?
CLARA: Da. Ne-a spus. Ne-a spus să nu-i purtăm pică pe chestia asta.
GRUBI: E nebun. E total nebun. Trebuie legat. Trebuie prins.
SEZAR: Dă-mi să beau, Bruno.
BRUNO: Eu îl împuşc!
GRUBI: Mia bine o lăsăm baltă de la-nceput.
SEZAR: Îl împuşti tu, da’ … nu cred că-i chiar aşa uşor să-mpuşti pe cineva care
apare în mai multe locuri deodată.
BRUNO: Las’ că-l aranjez eu! Eu nu mă las păcălit! Am, mai întâlnit eu tipi din
ăştia…. Ştiu eu ce-i în capu’ lor…. Cu tipi din ăştia, eu cred că trebuie
făcut…

(În faţa cafenelei se opreşte un camion. Zgomot de tomberoane târâte pe

trotuar, descărcate, răsturnate.. Voce MĂTURĂTORULUI care strigă de
câteva ori „Ah, fir-ar să fie!” BRUNO iese în faţa pensiunii sale.)

BRUNO: Miciurin!
MĂTURĂTORUL: Trăiţi, dom’ Bruno!
BRUNO: Hai să te-ncălzeşti puţin.
MĂTURĂORUL: Vin, dom’ Bruno. (Intrând.) Ah, fir-ar să fie! Cu vântu’ ăsta-l
lor ….
Mi-au răsturnat toate tomberoanele… Bună ziua.
 23
CLARA: Bună, Miciurin.
MICIURIL: Aaaa…. Sărut-mâna….
CLARA: Plec.
MĂTURĂTORUL: Poftim?
BRUNO (întinzându-i un pahar plin MĂTURĂTORULUI.): Ia-l.
MĂTURĂTORUL: Ooooo….. păi…..
BRUNO: Hai că fac cinste…. Stai jos.
MĂTURĂTORUL: Ha! Aţi câştigat la….
BRUNO: Stai jos am spus.
MNĂTURĂTORUL: Da, dom’ Bruno.
GRUBI: Bea!

(MĂTURĂTORUL bea. SEZAR îi întinde o ţigară.)

SEZAR: Ia aici!

(MĂTURĂTORUL ia o ţigară. SEZAR i-o aprinde.)

BRUNO: Unde-ai fost astă-noapte?

MĂTURĂTORUL: Jos, în port…
BRUNO: Şi ieri noapte unde-ai fost?
MĂTURĂTORUL: Tot acolo.
SEZAR: Singur?
MĂTURĂTORUL: Eu…
GRUBI (îi umple paharul): Bea.
CLARA (care pare aţipită, dar din când în când tresare pentru a rosti o replică.):
Gâli-gâi-gâli…. Spune tot. Dacă nu, îţi mutăm fălcile…. Gâli-gâi-gâli….
MĂTURĂTORUL (interzis): Cum?
SEZAR: Şi cu cine-ai stat?
MĂTURĂTORUL: Cu Madox.
GRUBI: Cu cine?
MĂTURĂTORUL: Un tip….
BRUNO: Cum arăta?
MĂTURĂTORUL: Aşa ş-aşa.
SEZAR: Avea ţigări?
MĂTURĂTORUL: Nu. Da’ aveam eu.
GRUBI: Ce-aţi jucat?
MĂTURĂTORUL: Poker.
BRUNO: În doi?
MĂTURĂTORUL : Da.
BRUNO: Pe ce?
MĂTURĂTORUL: Pe nimic.
GRUBI: Cine-a câştigat?
 24
MĂTURĂTORUL: El.
SEZAR: Avea ceas?
MĂTURĂTORUL: Avea.
BRUNO: Şi cânta?
MĂTURĂTORUL: Cânta foarte frumos…. Cam aşa…. Kling-kling-klang…..
Kling-kling-klang…..
CLARA (în acelaşi timp): Kling-kling-klang….. Kling-kling-klang…..
cunoaştem….
MĂTURĂTORUL: Poftim?
BRUNO (către CLARA): Gura!
SEZAR: Psst!
CLARA: O, Miciurin, ce bine cânţi…. (În şoaptă.) Plec... Ai auzit? (Îl gâdilă sub
bărbie.) Gâli-gâli-gâli…
GRUBI (către MĂTURĂTOR): Ţi-a spus de apă?
MĂTURĂTORUL: Mi-a spus.
BRUNO: Pe la ce oră a plecat?
MĂTURĂTORUL: Pe la patru dimineaţa.
BRUNO: Aha!
SEZAR: Tu ştii că omul ăsta apare peste tot?
MĂTURĂTORUL: Ştiu.
GRUBI: De unde ştii?
MĂTURĂTORUL: Ştiu.
GRUBI: De unde ştii?
MĂTURĂTORUL: Păi…. În timp ce jucam poker cu el… (Rânjeşte.)
BRUNO: Zi!
MĂTURĂTORUL: A trecut el pe acolo… şi l-am văzut.
SEZAR (izbucneşte în hohote): E bună!
CLARA (care se amuză şi ea tresărind din toropeală): Normal.
GRUBI: Hai, varsă tot. Adică Cum a trecut pe acolo?
MĂTURĂTORUL: Păi… am jucat noi ce-am jucat… şi ne-am matolit…..
BRUNO: Aţi avut pileală?
MĂTURĂTORUL: A avut el.
GRUBI: Şi?
MĂTURĂTORUL: Şi eram atât de matoli că nu ne puteam ridica de jos.
GRUBI: Şi?
MĂTURĂTORUL: Şi atunci a venit o rablă… ce s-a oprit… şi el şi cu dom’ Sezar
erau în ea…
SEZAR: Ai văzut tu asta? Eşti sigur? Nu era de pileală?
BRUNO (către SEZAR): Auzi, Sezar? Auzi, porcule?
CLARA (tresărind): Ha! E bună! W bună!
GRUBI: Şi? Şi?
 25
MĂTURĂTORUL: Şi el, tipu’, a coborât din rabla lui dom’ Sezar şi ne-a pus în
spate pe rând şi ne-a urcat în rabla lui dom’ Sezar şi ne-a pus pe bancheta
din spate… p-amândoi…
BRUNO: P-amândoi… adică pe care?
MĂTURĂTORUL: Păi… adică întâi pe mine… adică…. Da, pe mine…. Şi dup-
aia… pe el, pe tip…
BRUNO: Adică el cu el în spate, hâţ, în maşină?
MĂTURĂTORUL: Păi da.
GRUBI: Şi unde v-a dus?
MĂTURĂTORUL: Păi…. Întâi s-a dus pe el, adică per el, s-a lăsat, adică l-a dat
pe el jos aici, la dom’ Bruno… Şi dup-aia m-a dus pe mine acasă.
BRUNO: Şi tu n-ai zis nimic?
MĂTURĂTORUL: Ce era să zic?
BRUNO: Auzi Sezar? Ai de zis ceva?
SEZAR: Ce să zic? Ce era să zic?
CLARA: Ce putea să zică? Era normal…. Hi, hi, e bună!
BRUNO (către Sezar): Tu n-ai văzut că erau doi?
SEZAR: B-am văzut.
BRUNO: Ş-ai tăcut.
SEZAR: Păi… Ce treab-aveam eu?
MĂTURĂTORUL: Pe mine m-a ajutat şi la tomberoane…
BRUNO (către Sezar): Care va să zică ştiai.
SEZAR: Ştiam.
CALARA: Tot oraşul ştie.
MĂTURĂTORUL: Da, tot oraşu’ ştie.
GRUBI: Ce ştie?
MĂTURĂTORUL: Că vine des în mai multe locuri deodată.
BRUNO: Care oraş? De unde ştie oraşul?
CLARA: Eşti un prost , Bruno.
MĂTURĂTORUL: Aşa e. Toată lumea ştie…. Chiar şi fufele…. Pfff, mă iertaţi,
dom’şoră Clara….
SEZAR: Chiar şi tu, Bruno. Şi tu ştii.
BRUNO: Eu ştiu? Eu? Ce ştiu eu?
CLARA (aeriană): Da, da, da… Ştii.
SEZAR: Bat pariu unu’ la o mie că nu-ţi plăteşte nici o chirie.
BRUNO: Mie să nu-mi plătească? Cât pui la bătaie?
SEZAR: Tot. Nu-ţi plăteşte nici o chirie.
BRUNO: De unde–ai scos-o şi pe asta?
SEZAR: Îl ţii că ţi-e urât. D-aia-l ţii.
BRUNO (roşu de mânie): Nu-i adevărat!
GRUBI (amuzat): Zău? Aşa e Bruno?
BRUNO: Nu-i adevărat!
CLARA: Nu striga că-l trezeşti.
 26
BRUNO: Sunteţi nişte ordinari, toţi! Din cauza voastră umblă acesta prin mai
multe locuri deodată… (Către SEZAR.) Parcă tu îi ceri ceva pentru
maşină?
SEZAR: Cum?
BRUNO: Minţi ca un porc, Sezar. N-ai nici un client. Tipu’ nu-ţi dă nici un sfanţ.
Îl plimbi pentru că n-ai ce face. De zece ani n-ai mai avut nici un client.
SEZAR: Parcă-n şandramaua ta a mai venit cineva de zece ani….
BRUNO: A venit! A venit! În fiecare săptămână am avut pe cineva.
SEZAR: Canci!
BRUNO: Poate-ţi cârpesc una!
CLARA (tresare excitată): A Dă-i! Dă-i! Dă-i! Ha! E bună! E bună!
GRUBI: Psst!

(Toată lumea ascultă. Sus se aud paşi.)

GRUBI: S-a trezit!

CLARA (fascinată): El e! El e! El e!
GRUBI (cuprins de un frison): El e?
CLARA: El e! (Către Bruno.) Nu-i aşa că e el*
BRUNO: Da. El e. Îşi face bagajele.
SEZAR: Să-l rugăm să mai stea o zi…
CLARA: A, nu! Avem locuri rezervate. Ne ducem. Nu, serios, imposibil.
MĂTURĂTORUL: Da, e drept. A zis că pleacă spre nord….
CLARA (extrem de neliniştită): Cum aşa, spre nord?
MĂTURĂTORUL: Da, a zis că va călători sper nord, cu trenul de nord… care
merge spre nord… care trece sper nord… ca să găsească butoiu’-n care s-a-
necat frate-său.
BRUNO: Un scamator ordinar. Trebuie pus la punct.
GRUBI: Chiar crezi că e scamator?
BRUNO: Ne-a păcălit pe toţi. Ne-a dus de nas.
CLARA: Şi locurile? Doar sunt locuri rezervate… E clar că sunt rezervate…
BRUNO: Nu-şi dai seama , Clara? Tipu’ acesta şi-a bătut joc de noi, s-a vârât în
viaţa noastră.
CLARA: Care e viaţa? De mult nu m-am simţit aşa de bine…
SEZAR: Nici eu.
BRUNO: A, nu! Chestia asta nu rămâne aşa!
SEZAR: Să-l ţinem în pivniţă.
GRUBEI: La ce bun? Să-i facem vânt pe fereastră.
BRUNO: Trebuie să-l strângem de gât!
MĂTURÎTORUL (oarecum în transă): Zice că va călători sper nord, cu trenul de
nord, care trece prin nord… că mi se pare că vrea cu tot dinadinsul să vadă
nordul…. Că m-a întrebat „pe unde e nordul” şi i-am zis că-i pe acolo… E
pe acolo, nu?
 27
SEZAR: Nu, e pe acolo.
MĂTURĂTORUL: Zicea că vrea cu tot dinadinsul să găsească nenorocitu’ acela
de
butoi, să vadă ce se mai poate face….
CLARA (smiorcăindu-se): Cum aşa , sper nord? Mie nu mi-a zis de nord. Mie mi-
a zis cu totul altceva…
MĂTURĂTORUL: Şi mai zice că ştie un joc nou da’ că pe moment nu e bine ca să
se ştie nimic de jocu’ acesta…. Da’ că el va reveni sigur peste câţiva ani că
sunt oameni care ar vrea să joace jocu’ da’ că pe moment nu-s încă
descleştaţi la minte…
CLARA: Da’ nordul nu era prevăzut… nordul… deloc. Cum adică sper nord? Cu
cine? Când adică?... Păi nu e drept…
BRUNO: Nu cred că se mai întoarce…
GRUBI: O s-o şteargă ca din puşcă din gaura asta….
BRUNO: Ce dracu’ facem?
CLARA: Să nu scape! Bruno, fă ceva!
SEZAR: Aşa e, nu trebuie lăsat să plece.
BRUNO: Păi? Mai bine-l omorâm decât să-l lăsăm să plece.
CLARA: În orice caz, nu spre nord! Spre nord , nu!
BRUNO: Hm! (Rânjeşte.) I le plătesc eu pe toate. Să ne-aruncăm toţi trei pe el…
GRUBI: Să-l prindem ca-ntr-un cleşte!
MĂTURĂTORUL: Eu nu ştiu …. zău… dacă…
BRUNO: Psst! Încet…. Uşor… Acum sau niciodată.. Trebuie să lucrăm repede….
GRUBI: Repede că nu se ştie cu el…

(Fiecare pune mâna pe ceva. BRUNO scoate o puşcă de vânătoare cu

două ţevi. GRUBI îşi scoate briceagul. CALARA ia un tac. SEZAR ia o
sticlă goală pe care o ţine de gât. MĂTURĂTORUL apucă un taburet.)

BRUNOI: Sunteţi gata?

GRUBI: Da.
SEZAR : Da.
CLARA: Da.
MĂTURĂTORUL : Da.
BRUNO: Uşor după mine….
GRUBI: Fără zgomot….
BRUNO: Acum ori niciodată. Dacă-l ratăm suntem pierduţi!
CLARA: Şi cu…
Toţi: Pssssst!!

(CLARA tace. Toţi urcă în şir indian, BRUNO primul. Scara scârţâie
îngrozitor.)
 28

BRUNO: Trebuie să lucrăm repede!

GRUBI: Da.
SEZAR: Da.
CLARA: Da.
MĂTURĂTORUL: da.
CLARA: Şi cu….
TOŢI: Psst!!

(CLARA tace. Toţi continuă să urce.)

CLARA: Lucrăm repede… da’ nu-l omorâm…

BRUNO: Tacă-ţi fleanca. Trebuie să-l prindem ca-ntr-un cleşte! Împingem uşa şi
ne repezim toţi deodată şi…
TOŢI fără CLARA: Îl prindem ca-ntr-un cleşte!
GRUBI: Ciudat… Pare că nu-i singur…
BRUNO: Acu’ e momentul! Dacă-l pierdem suntem pierduţi!
GRUBI: Pst! Ce dracu’, ăsta-i cu cineva….
SEZRA: Cum?
GRUBI: Ascultă… E cu cineva şi povesteşte ceva….

(Dinspre uşa încăperii de sus răzbat sunete surde, cuvinte confuze, râsete,
excalamaţii )

BRUNO: Nu se poate! Ăştia-s mai mulţi.

MĂTURAĂTORUL: Da’ nu e vocea lui….
CLARA: Ce facem? Eu mă tem.
MĂTURĂTORUL: Vocea asta… eu ştiu vocea asta…
GRUBI: Care?
BRUNO: Psst! Staţi că vedem noi.

(Priveşte prin gaura cheii.)

CLARA: Ce urât! Prin gaura cheii….

MĂTURĂTORUL: Păi asta-i vocea lui dom’ Sezar… E dom’ Sezar acesta!
SEZAR: Ce?
BRUNO: Are dreptate. Te văd, Sezar, eşti acolo.. Eşti dincolo cu….
SEZAR: Ce?
BRUNO: Are dreptate. Te văd, Sezar. Eşti dincolo… eşti dincolo cu….
SEZAR: Cuum?
BRUNO: Eşti dincolo da, eşti cu…. Dumnezeule, eşti cu mine!
SEZAR: Ai înnebunit? Eu cu tine… Da’ asta-i voce mea!
BRUNO: Nu, el nu. Da’ noi, noi suntem toţi dincolo…
 29
CLARA: Şi eu? Eu sunt şi eu?
BRUNO: Da.
MĂTURĂTORUL: Ia te uită! Da’ asta-i voce mea!
GRUBI: Nu se poate! Nu se poate, măi, gândiţi-vă puţin… Lasă-mă să mă uit şi
eu….
BRUNO: N-ai decât. Suntem toţi dincolo şi jucăm iams.
CLARA: Iams? Şi cine câştigă?

(Din încăperea alăturată se aud din ce în ce mai puternic vocile

personajelor care joacă iams. Ele sunt vesele şi gălăgioase.)

NOTA: Autorul propune un al doilea final pentru regizorii în căutare de

efecte speciale. După replica Lui Bruno:de la pagina …. „Acu e
momentul! Dacă-l pierdem suntem pierduţi!” , nu se va mai rosti nici un
cuvânt. Personajele continuă să urce pe scară , care scârţâie îngrozitor.
Din când în când cei cinci se opresc şi ascultă îndelung. Fiecare este
puţin aplecat înainte, încrâncenat şi tensionat.

Uşa se deschide şi de dincolo ies, ca dintr-o oglindă, un alt BRUNO, un

alt GRUBI, un alt SEZAR, un alt MĂTURĂTOR şi o altă CLARA. Aceşti
„alter ego” sunt şi ei înarmaţi, uşor aplecaţi înainte, încrâncenaţi şi
tensionaţi. Primul şir de personaje urcă, al doilea coboară. Cele două
şiruri de personaje trec unul pe lângă altul fără să se vadă, fără să se
atingă, ca şi cum s-ar deplasa în două lumi paralele.