Etica academică și problemele sale specifice

3.1.1 Etica academică

Există multe definiții și caracterizări ale eticii academice. Într-o primă
accepțiune, cea a lui Lobkowicz (1984), etica academică este o aplicare a
eticii în general la situația specială a unei anumite profesii și a instituției în
care se defășoară profesia. Autorul consideră că pentru a defini corect etica
academică este necesară o caracterizare a comunității academice.
Universitățile, spune Lobkowicz, sunt „școli în care profesorii sunt oameni de
știință implicați activ în cercerate” (p. 236). Ideea de universitate îi obligă pe
profesori nu numai să formeze practicieni pentru acele profesii care presupun
cunoaștere teoretică, dar și să educe. Universitățile trebuie să contribuie la
formarea studenților, adică să le formeze caracterul, oferindu-le o perspectivă
asupra posibilităților și limitelor ființei umane (Lobkowicz, 1984).
În accepțiunea unor cercetători români (Socaciu, 2017) etica academică
aduce lalolaltă elemente din etica unei profesii și etica cercetării.
Comunitatea academică internalizează anumite standarde etice care
reprezintă un răspuns la așteptările exprimate de societate față de această
comunitate. Ideea referitoare la responsabilitatea universităților în formarea
caracterului studenților este susținută și de Couch și Dodd (2005). Autoarele
fac distincția între pregătirea etică a viitorilor specialiști (medici, ingineri,
avocați) și pregătirea etică a studenților ca membri ai comunității academice.
Aici se impune diferențierea între etica profesională și etica activității la clasă
a profesorului și a studenților săi. Astfel, etica în clasă și în afara acesteia
vizează, în opinia autoarelor aminitite, „angajarea maximă a studenților în
procesul de învățare” (p.20). Învățarea experiențială poate să personalizeze și
să legitimeze instrucția tradițională în clasă, dând studenților oportunitatea să
ia în considerare dimensiunea socială și economică a problemelor etice.
În contextul eticii academice, studenții sunt învățați să gândească la
deciziile etice, învață să recunoască problemele etice ale vieții reale, prin
reflecție și dialog (Couch și Dodd, 2005). Spre deosebire de această abordare,
etica profesională, susțin Erich, Cranston, Kimber și Starr (2012, p. 102)
reprezintă extensia eticii de zi cu zi la nuanțele practicii profesionale. Ea
cuprinde valorile și credințele care ghidează un grup de profesioniști în
relațiile lor cu clienții. Etica profesională este strâns relaționată cu codurile
profesionale de etică, diferite de la o profesiune la alta.