Eficiența metodelor interactive în procesul de predare-învățare- evaluare

Prof.Berceanu Mirela Cătălina

Colegiul Național ”Ion Creangă” București

Integrarea diferitelor tehnologii educaționale relativ noi (TIC şi nu numai) în procesul

educaţional contribuie decisiv la schimbarea tipului de predare, dintr-un un model static, în care
elevul este un simplu “receptor” pentru ceea ce predă profesorul, într-unul dinamic, în care
procesul de predare-învăţare se ghidează după elev iar acesta este atras să caute pe cont propriu
noi surse de cunoaştere.
Noile tehnologii îmbină o serie întreagă de elemente de pedagogie, de psihologie (e.g.,
profilul psihologic al “Generaţiei Y”, sau mai recent generația ”Snowflake”), de motivare a
elevilor şi de tehnică IT cu o gamă foarte largă de instrumente TIC în ideea creşterii gradului de
atracţie pentru elevi şi, nu mai puţin important, în ideea eficientizării muncii profesorilor.
Acestea presupun o interactivitate foarte mare. Temele practice sunt cele care ocupă cel mai mult
din bugetul de timp alocat orei, iar rolul lor este să-i determine să exploreze noile tehnologii
într-o manieră cât mai apropiată de ceea ce vor face pe viitor.
În noile orientări ale învăţământului problema interacţiunii pedagogului şi elevului este
una fundamentală. În acest context apare evident necesitatea de a transforma învăţământul într-
un sistem educaţional centrat pe elev, care se axează în acest sens pe nivelul de dezvoltare a
potenţialului acestuia, aplicând tehnologii adecvate.
Din păcate, școala nu este conectată la realitățile societății decât parțial. Competențele
secolului XXI (gândirea critică, creativitatea, lucrul în echipă, multiculturalitatea, comunicarea,
tehnologiile, autodirec ționarea activității) se formează numai dacă încercăm să reformulăm
modul de a organiza activitatea didactică.
Utilizarea metodelor de predare interactive bazate pe tehnologii novatoare aduce
beneficii vizibile în ceea ce priveşte rezultatele la învăţătură ale elevilor, stimulează creativitatea,
potenţează atenţia şi încurajează lucrul în grup. Metodele educaţionale interactive sunt direcţia
pe care sistemul de învăţământ trebuie să o urmeze pentru a se obţine rezultate optime.
Stilul de predare şi personalitatea profesorului sunt catalizatori ai motivaţiei învăţării.
Un cadru didactic poate apropia elevul de disciplina respectivă sau îl poate îndepărta iremediabil.
Din acest motiv, crearea unui canal de comunicare bidirecţional bazat pe deschidere şi empatie
este un deziderat important în actul educaţional.
 Prin intermediul metodelor educaţionale promovate de noile tehnologii profesorul trebuie să fie
capabil să creeze situaţii în care elevii să fie obligaţi să utilizeze o gamă vastă de procese şi operaţii
mintale, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a folosi materialul predat pentru rezolvarea sarcinilor
date.
Creativitatea este una din cele patru activităţi umane considerată a fi pe treapta
superioară şi neaccesibilă tuturor. Dispunând de informaţia digitală, creativitatea poate fi
transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de
noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie şi factor de producţie pentru economia
digitală.
Creativitatea profesorului este o condiţie sine-qua-non a reuşitei elevului. Acesta va
realiza analiza nevoilor de învăţare, va încuraja autonomia şi va stimula curiozitatatea elevilor săi
într-un mod susţinut, va proiecta şi dezvolta resurse pentru predare şi va monitoriza nivelul
competenţelor formate. Pentru a răspunde surselor nelimitate de informaţii este necesară
înţelegerea nu doar a modalităţii de utilizare a acestor surse informaţionale, dar şi dezvoltarea
capacităţii de a organiza şi a discrimina tipurile de informaţii oferite. Utilizarea informaţiei în
cadrul învăţării se referă la modul în care un elev reuşeşte să adune, să stocheze şi să folosească
informaţia într-o varietate de moduri . Informaţiile din cărţi sunt completate de aplicaţii
multimedia.
Totuşi, lărgirea oportunităţilor necesită o corectă selecţie a informaţiilor, iar tehnologia
modernă oferă o varietate de mijloace de a stoca şi organiza informaţia, sprijinind învăţarea în
procesul de ordonare a cunoştinţelor şi contribuind la înregistrarea evoluţiei copilului în procesul
de învăţare. Folosirea TIC presupune o atentă stabilire a obiectivelor ce urmăresc deprinderea
competenţelor de a lucra la computer, folosirea computerului în toate ariile de interes şi
înţelegerea corectă a modului în care deprinderile şi capacităţile fiecăruia sunt puse în practică.
Folosirea TIC permite copiilor să devină din spectatori, participanţi, iar apoi creatori.
Metodele învăţământului tradiţional nu vor mai putea face faţă avalanşei de cunoştinţe şi
acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate, care devin tot
mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate. În sprijinul educaţiei intervin
tehnologiile societăţii informaţionale – tehnologiile informaţiilor şi comunicaţiilor.