Alcătuiţi un eseu în care veţi valorifica, la alegere, unul dintre textele bilingve de mai jos, evidentiind

principalele aspecte ale liricii horaţiene.

Puncte de reper în redactarea eseului:
• specificul liricii horaţiene, ilustrat de textele propuse – interpretarea poeziei: temă, motive, cuvinte-cheie,
funcţia interdicţiei / îndemnului, relaţia fiinţă - timp etc.
• identificarea a cel puţin două elemente stilistice relevante şi comentarea rolului lor în construcţia textului
poetic
I [...] Permitte divis cetera, qui simul Tot restu-n seama zeilor lasã-l; când
stravere ventos aequore fervido ei vânturi care-n fierberea mãrilor
deproeliantes, nec cupressi se luptã-au potolit, nici vechii
nec veteres agitantur orni. frasini se clatin şi nici chiparoşii.
Quid si futurum cras, fuge quaerere, et Ce fi-va mâine-feri sã întrebi: o zi,
quem fors dierum cumque dabit, lucro oricum, de-ţi mai dã Soarta, câştigului
adpone nec dulces amores s-o treci şi, june, nu fugi de
sperne, puer, neque tu choreas. dulcile dragoste, nici de hore.”
(Carmina, I, 9, 9-16)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
II Eheu fugaces, Postume, Postume, Hei, Postume, Postume-n aprigă fugă
labuntur anni nec pietas moram se spulberă anii şi-n van e-orice rugă,
rugis et instanti senectae căci nici bătrâneţii ce vine grozavă,
afferet indomitaeque morti; nici morţii neînfrânte n-aduce zăbavă.

non, si trecenis quotquot eunt dies, n-aduce [zăbavă], lui Pluton cel crunt de-ai jertfi,
amice, places illacrimabilem amice, trei sute de tauri pe zi;
Plutona tauris, qui ter amplum el [Cocytul] şi pe-ntreitul Geryon cufundă
Geryonen Tityonque tristi ca şi pe Tityos, în jalnica-i undă
compescit unda, scilicet omnibus pe care – e lege ce nimeni n-a frânt –
quicumque terrae munere vescimur câţi roadem din rodul acestui pământ
enaviganda, sive reges vom trece-o cu toţii, chiar rege de eşti,
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
III Tu ne quaesieris (scire nefas) quem mihi, quem tibi
finem di dederint, Leuconoë, nec Babylonios
temptaris numeros. Ut melius quicquid erit pati!
Seu plures hiemes seu tribuit Iuppiter ultimam,

quae nunc oppositis debilitat pumicibus mare

Tyrrhenum, sapias, vina liques et spatio brevi
spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida
aetas: carpe diem, quam minimum credula postero.
(Carmina, I, 11)

Nu cerceta – căci nu se cade! – o, Leuconoe, ce sfârşit

meniră vieţii noastre zeii, nu ispiti necontenit
pe zodierii din Caldeea – şi radbă orice-ar fi, mai bine!
Au Joe da-ţi-a ierni mai multe, au cea din urmă pentru tine

e asta care-acuma frânge de stânci tireniana mare,

fii înţeleaptă, limpezeşte prin sită vinul în pahare,
scurtează-ţi după timp speranţa; rea, vremea trece cât vorbim.
Culege ziua cea de astăzi: ce va fi mâine noi nu ştim.