Demonstrează relația de cauzalitate dintre mișcarea de

eliberare națională din anii 80 și proclamatea independentei

R. Moldova.
Obtinerea independentei de catre Republica Moldova a fost un process lung si anevoios. Acesta ia
insa amploare in a doua jumatate a anilor ’80 cind are loc miscarea de eliberare nationala, care a
determinat ulterior proclamarea independentei. Principalele evenimente care au facut posibil acest
eveniment sunt: venirea lui Gorbaciov la putere, scriitori care au impulsionat si grabit procesul de
redesteptare a constiintei naionale, marea adunare nationala din 1989.

Odata cu alegerea lui Mihail Gorbaciov secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice in
primavara anului 1985 s-a incercat refacerea sistemului rigid al dirijarii societatii sovietice de catre
partidul communist. Acest lucru trebuia pus in practica prin aplicarea politicii Perestroika care tindea sa
armonizeze relatiile din uniunea sovietica. Aceasta insa nu face decit sa fie consecinta directa a
miscarilor nationale ce au avut loc in toate republicile unionale, inclusiv RSS Moldoveneasca. A urmat
perioada cuprinsa intre anii 1985-1988 care sa caracterizat prin aparitia premiselor pentru desfasurarea
unei miscari democratice in masa.

In fruntea procesului mentionat mai sus au stat fara indoiala scriitorii. Adunarea Generala a Uniunii
Scriitorilor alege in 1987 un nou comitet de conducere in care au fost incluse personalitati ce vor juca un
rol esential in miscarea nationala din aceasta perioada. Ca sai enumar numai pe citiva: Grigore Vieru,
Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi si Ion Hadirca au fost pilonii de baza care au facut
posibila patrunderea ideilor reformatoare in rindul maselor largi ale populatiei si pierderea monopolului
partidului asupra vietii politice. In central atentiei miscarii nationale din 1988-1989 se situeaza
problema limbii nationale a românilor basarabeni. Aceasta a fost abordata de catre cenaclul “Alexei
Mateievici” si de catre grupul de initiative Miscarea Democratica pentru Sustinerea Restructurarii care
apare la 3 iunie 1988. Mai tirziu, cea din urma mentionata va evolua in Frontul Popular din Moldova. In
primele rinduri ale acestora se afla intelectualitatea progresista care solicita revenirea la limba materna
si la alfabetul latin.

In perioada respectiva apar numeroase partie, formatiuni, ligi, miscari, care aparau interesele
diferitor grupuri sociale si etnice . Astfel conducerea comunista de la Chisinau a fost nevoita la 27 aprilie
1988 sa discute problema oficializarii limbi romine si trecerea la alfabetul latin. Componenta
conservatoare a plenarei, in frute cu S.Grossu a pledat pentru bilingvismul “moldovenesc-rus”. Drept
urmare partidul pierde controlul asupra situatiei si a fost nevoit sa cedeze cerintelor intelectualitatii
nationale. Mai tirziu la 31 octombrie 1988, la Chisinau a fost convocata o Conferinta a lingvistilor
romanisti din U.R.S.S care a recomandat din nou de a decreta limba nationala din R.S.S.M drept limba de
stat. Toate aceste momente ale miscarii nationale au pregatit punctul ei culminant- Marea Adunare
Nationala de la 27 august 1989, prin care se adopta hotarirea de a acorda limbii române statutul de
limba de stat si se revine la grafia latina.

Astfel “Perestroika” garbaciovista care a avut drept final prabusirea imperiului multinational, a fost
un prilej pentru românii basarabeni de a-si constientiza identitatea lor culturala si istorica. Aceste
evenimente cruciale, de o imortanta covirsitoare in istoria tarii au facut posibil ca la data de 27 august,
1991 sa fie convocata la Chisinau Marea Adunare nationala(600.000 de participant) si proclamata
Independenta Republici Moldova. Astfel acest popor si-a revendicat drepturile dupa o perioada inceputa
inca in 1940 de umilinta, terorizare, deznationalizare si subjugare realizata de catre Uniunea Sovietica.