Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Umanismul Romanesc
Umanismul Romanesc
romane
Umanismul
Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat in perioada Renasterii (sec XIV –
XVI).
Renasterea este perioada din istoria omenirii caracterizata printr-o dezvoltare sincrona, fara precedent a
stiintei, artelor si a civilizatiei in general.
Caracteristici:
Umanismul Romanesc
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor
carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii
romanesti:
Reprezentanti:
Moldova:
Grigore Ureche („Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pana la a doua domnie a
lui Aron Voda – 1359”)
Miron Costin („Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace”pana la domnia
lui Dabija Voda)
Ion Neculce (Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Dabija Voda pana la a
doua domnie a lui Constantin Mavrocordat – 1743”)
Muntenia:
Cronica Balenilor (ANONIMA)
Letopisetul Cantacuzinesc (ANONIMA)
Radu Greceanu
Radu Popescu
1. Grigore Ureche:
Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureche s-a pierdut si de aceea multa vreme
cronica a fost atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este in afara de orice indoiala
ca Letopisetul apartine lui Grigore Ureche asa cum stabilise in 1852 Mihail Kogalniceanu. „Letopisetul
Tarii Moldovei” scris de Grigore Ureche in ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea incepe cu anul
intemeierii Moldovei (1359) „cand s-au descalecat tara” si se opreste in anul 1594 „cand au venit Loboda
cu oaste cazaceasca si au gonit pe Aron – Voda de-n scaun si au ars Targul Iasi.” Este necesar sa precizam
ca au existat trei copisti ai Letopisetului (Simion Dascalul, Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care au
considerat necesar, in momentul in care au copiat, sa completeze cronica cu ceea ce i-a scapat cronicarului
sau n-a stiut.
Interpretarile lui Simion Dascalul sunt lipsite de simt critic si au fost semnalate in mare parte si de
cronicarii urmatori care le-au combatut.
Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai
pentru a informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un indreptar de viata: „sa ramaie feciorilor si nepotilor,
sa le fie invatatura… ”.Istoria este necesara „ca sa nu se inece a toate tarile anii trecuti”, este o datorie
patriotica obligatorie pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a culturii. Grigore Ureche
este primul cronicar care simte nevoia de a respecta adevarul fortelor consemnate „ca sa nu ma aflu
scriitoriu de cuvinte desarte, ci de dreptate”.
Cronica oglindeste oranduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii boierimi.
2. Miron Costin:
Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o perioada cand poezia nu era deloc o indeletnicire
obisnuita. Poemul filosofic „Viata Lumii” a fost scris cand Miron Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto
extras din „Ecleziast” : „vanitas vanitatum et omnia vanitas”(desertaciunea desertaciunilor si toate sunt
desarte) care concentreaza tema poemului larg raspandita in literatura universala, aceea a sortii alunecoase
(Fortuna labilis) care nu poate fi stapanita. Viata omului este comparata cu o ata subtire care se poate rupe
oricand, mari personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar concluzia este una filosofica: „existenta
fiind scurta, omul trebuie sa se ilustreze prin fapte bune pentru ca binele este telul suprem al omului”.
A fost scrisa de Miron Costin in ultimii anin ai vietii sale dupa multa ezitare si numai cand cronicarul
a considerat ca detine suficienta informatie pentru argumentarea sa. Intreaga opera exprima sentimente de
inalt patriotism. Exista la inceputul operei o predoslovie prin care autorul justifica scrierea acestei
opere: „inceputul tarilor acestora si neamului moldovenesc si muntenesc si cati sunt si in tarile unguresti cu
acest nume, romani si pana astazi, de unde sunt si din ce semintie, de cand si cum au descalecat aceste parti
de pamant a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru”. De Neamul Moldovenilor este o
opera polemica care intentioneaza sa puna la punct unii impostori cum a fost Simion Dascalul care a
denigrat poporul roman. Miron Costin spune ca: „nici este saga a scrie ocara viacinica unui neam. Cand
ocarasc intr-o zi pe cineva este greu a rabda; dara in veaci.”
Aceasta opera chiar daca are in cuprinsul ei unele inexactitati, este de remarcat pentru informatiile si
argumentele aduse in sprijinul ideii romanitatii poporului roman.
Este scris in jurul varstei de 40 de ani in scopuri informative „sa nu se uite lucrurile si cursul
tarii” si educative „sa hie de invatatura ce este bine si ce este rau si de ce sa se fereasca si ce va urma”.
Ca si la Grigore Ureche, in cronica lui Miron Costin, apar conceptele clasei boieresti si el e convins
ca nu domnitorul trebuie sa conduca, ci si boierimea, iar cei mai mici trebuie sa se teama de cei mari.
Cronicarul manifesteaza interes pentru toate aspectele vietii sociale, ura latirea puterii turcesti si lacomia
Imperiului Otoman: „pantecele turcilor fara fund”.
Valoarea literara a cronicii lui Costin o intrece pe cea a lui Ureche; Costin este un memorialist atent
asupra vietii si asupra oamenilor, scriitor in adevaratul sens al cuvantului, prozator, zugrav de moravuri si
caractere. Ultima parte a cronicii are desfasurarea epica a unui roman: exista descrieri, tablouri pitoresti
care infatiseaza armata (cea poloneza, infanteria moldoveneasca) ca in romanele istorice.
Autorul pare a se implica in evenimente pentru ca unele dintre ele s-au petrecut in timpul vietii sale.
Datorita acestui fapt, atentia fata de eroi si intamplari este sporita.
In explicarea victorii lor militare s-au infrangerilor, Miron Costin nu introduce factori divini, totusi
crede in semne dumnezaiesti si interpreteaza calamitati naturale ca pe niste „pedepse ceresti”(interesanta
este prin viziunea apocaliptica descrierea unei invazii de lacuste). Miron Costin are intuitie psihologica si
tendinta de a filozofa pe marginea faptelor, reuseste astfel sa realizeze caracterizari, naratiuni umoristice etc.
Fiind intr-o oarecare masura si filosof, cronicarul face un fel de teorie a cunoasterii vorbind despre
cele cinci simturi si oprindu-se asupra importantei vazului. Influenta limbii vorbite este mai mica in opera
lui Miron Costin, el fiind un cronicar cult intalnim totusi cateva expresii si proverbe populare:
Istoriografia in limba romana s-a dezvoltat incepand cu sfarsitul sec XVI odata cu ridicarea noii
boierimi si aparitia primilor carturari; un rol important l-a avut raspandirea umanismului.
Grigore Ureche este cel dintai care vorbeste despre originea romanilor „si toti de la rami se
trag.”.
in cronici exista primele dovezi ale limbii romane in diferite perioade ale evolutiei;
oglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare intr-un mijloc de
transmitere a culturii.
Grigore Ureche:
Primul portret al lui Stefan cel Mare.
Portrete, tablouri, schite de nuvele.
Miron Costin:
Primul poet („Viata Luminii” – poem filosofic si „Stihurile de descalecatul tarii” –
aflate la inceputul letopisetului).
Memorialist, zugrav de moravuri si caractere
Povestiri (descrierea unei invazii de lacuste)a
il899s9277hllx
Ion Neculce:
Realizeaza o opera personala bazata pe evenimente traite de el insusi sau auzite.
Creeaza personaje de fictiune.
Este uneori impersonal ca un adevarat scriitor.
Detine arta povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).
Realizeaza tablouri de epoca.
Este prezent hazul & ironia.
Relateaza intamplari anecdotice.
CONCLUZII: