Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îngrijiri Paliative
An: III-C
Îngrijirea Paliativă
“Studiul şi managementul pacienţilor cu boală activă, progresivă, foarte
avansată, în care prognosticul este limitat şi focalizarea se face pe calitatea
vieţii”.
specialitate medicală relativ nouă, recunoscută formal în România
arie distinctă de practică derivată din îngrijirea spitalicească
Hospice
–concept originar în Evul Mediu
– conceptul modern (asistenţa pacienţilor cu stare terminală) –
Beneficiarii
Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc
disconfort, limiteaza activitatea zilnica şi au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de
tratamente de sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru
realizarea activitatii cotidiene.
Copii sau adulti cu boala terminala
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme
severe, leucemii acute, accidente vasculare) unde vindecarea este un
scop realist, dar boala insasi sau tratamentele asociate aduc cu sine o
suferinta semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive (cancer, boala vasculara
periferica, insuficiente renale sau hepatice, boli cardiace sau pulmonare
avansate, boli degenerative neurologice).
Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata, rezultate in
urma unor accidente sau traumatisme severe.
Echipa interdisciplinara
Ingrijirea paliativa este o munca de echipa, în conformitate cu standardele
nationale de ingrijiri paliative. Componenta minima:
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
Psiholog
Kinetoterapeut
Terapeut prin joc
Logoped
Dietetician
Serviciile de ingrijiri paliative
Este necesara infiintarea si organizarea unei retele nationale de servicii
paliative care se va face sub coordonarea ,monitorizarea si cu avizul
MSP,MMSSF si a organismelor nationale din domeniul ingrijirilor paliative.
Pot fi o parte a sistemului public de sanatate, organizatii
neguvernamentale, sau alte unitati private cu obiect de activitate medical.
Finantarea serviciilor de ingrijire paliativa:
- Case de Asigurari
- Programul national de ingrijiri paliative
- Autoritati locale
- Donatii, sponsorizari
- Autofinantare in conditiile legii.
– Dispnee 22%
– Confuzie 9%
– Agitaţie 42%
– Incontinenţă 32%
– Transpiraţie 14%
– Anorexie 80%
– Constipaţia
– Astenia fizică
– Dispneea
– Îngrijirea plăgilor
– Limfedemul
– Anxietatea şi depresia
– Confuzia
Durerea
Durerea continuă să rămână simptomul dominant, cauzator de teamă şi de
multe ori subtratat la pacienţii cu cancer în stadii finale, la care prezintă
numeroase dimensiuni şi este adesea descrisă ca „durere totală”.
Tratarea durerii în stadiile terminale presupune:
– Evaluarea permanentă a medicaţiei şi modificarea acesteia indiferent de doze,
până la obţinerea dispariţiei ei necondiţionate, prin utilizarea scalei OMS de
tratament antalgic.
– Morfina este cel mai puternic opioid de elecţie, şi trebuie administrată până la
calmarea totală a durerii.
Hidratarea Şi Nutriţia
Refuzul total al pacientului de a mânca şi a bea este un stadiu firesc al
stării terminale.
Foamea rareori este o sursă de disconfort!
La cererea familiei, terapeutul tinde să instituie măsuri de hidratare I.V. sau
să instaleze o sondă de nutriţie enterală – nu este necesară (nu
prelungeşte supravieţuirea, nu ameliorează starea de nutriţie şi pierderea
ponderală şi nu face pacientul să se simtă mai puternic; de asemenea, au
ca efect creşterea distanţei emoţionale faţă de familie)
Deshidratarea în starea terminală scade secreţiile pulmonare şi creşte
dispneea, scade debitului urinar cu diminuarea incontinenţei, şi
minimalizează posibilitatea apariţiei vomismentelor.
Hidratarea prin metode artificiale determină disconfort şi se va utiliza
numai când pacientul se plânge de sete şi nu este capabil să bea.
Importanţa Comunicării
Un subiect important în îngrijirea terminală este realizarea unei comunicări
consistente între membrii echipei de îngrijire, pacienţi şi familia acestora.
Cele 6 subiecte de importanţă în comunicarea cu pacientul cu cancer în
stare terminală sunt următoarele:
– a vorbi cu sinceritate şi onestitate
– a asculta pacienţii
Concluzii
Pacientul terminal trebuie asistat cu dragoste şi devotament.
Nu va fi forţat să mănânce şi nu se vor indica manevre agresive de
restabilire a aportului nutritiv (gavaj, tubaj, nutriţie parenterală pe vene centrale);
se poate recurge la o perfuzie de soluţii izotone pe venă periferică sau
hipodermocliză.
Decizia terapeutică va ţine cont în primul rând de confortul pacientului, în
condiţiile în care încercările de suplimentare calorică a pacienţilor cu cancer în
fază terminală nu au demonstrat un impact semnificativ asupra supravieţuirii şi a
calităţii vieţii.
Se va insista predominant asupra ameliorării simptomelor dominante
(dureri, dispnee, somnolenţă, vărsături, hipersecreţii, respiraţie zgomotoasă,
insuficienţă sfincteriană), lăsând aportul alimentar în plan secundar.
Explicarea situaţiei şi implicarea, pe cât posibil, a pacientului şi familiei în
deciziile terapeutice ameliorează stresul psihologic.