ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ PE PLAN

EUROPEAN ŞI MONDIAL

1.1. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în ţările foste comuniste

1.1.1. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în
Polonia
Dintre ţările foste comuniste, Polonia este ţara cu cel mai
puternic sistem de consultanţă agricolă. Ea a avut ca model ţările vest-
europene cu sisteme publice de consultanţă: Danemarca, Germania,
Olanda şi Austria. În Polonia extensia agricolă are o tradiţie
îndelungată, suferind permanente schimbări, simultan cu procesul de
reformă economică din agricultură1. Penultima reorganizare a
serviciului de extensie, în concordanţă cu evoluţiile economiei, a
constat în înfiinţarea în 1991, în toate cele 49 de provincii ale Poloniei,
a Centrelor de Instruire Agricolă (ODR) care au înlocuit fostele Centre
pentru Progres Agricol (WOPR). Acestea din urmă au fost divizate în două părţi:
1. Compartimentele de Management a Fermelor – preluate mai târziu de
Agenţia de Proprietate a Averilor Statului.
2. Compartimentele de Instruire Agricolă (ODR), a căror principală sarcină
este furnizarea de servicii de instruire pentru populaţia rurală, încă puternic dependentă de
agricultură.
Transformarea serviciului de extensie agricolă a avut la bază următoarele obiective:
socializarea extensiei agricole, astfel încât fermierii să deţină o influenţă reală
asupra conţinutului şi formelor serviciilor de extensie;
menţinerea gratuităţii serviciilor de extensie agricolă şi la dispoziţia fiecărui
fermier;
asigurarea finanţării extensiei agricole în principal din fonduri bugetare;
satisfacerea nevoile fermierilor într-o economie de piaţă competitivă, printr-un
sistem adecvat de calificare şi perfecţionare profesională.
Managementul ODR-urilor a fost încredinţat Consiliilor de Instruire Publică (SRDR)
organizate la nivel de provincie. Este acceptat ca o regulă faptul că 70% din membrii SRDR-
1
www.cdr.gov.pl

55
urilor sunt fermieri.
Obiectivele şi sarcinile extensiei agricole
Principalele sarcini ale Centrelor de Instruire Agricolă sunt următoarele:
instruirea fermierilor privind tehnologiile de producţie, economia, organizarea
şi managementul fermelor, desfacerea produselor agricole, posibilităţi de
îmbunătăţire a condiţiilor sociale;
dezvoltarea calităţilor şi calificărilor pentru care fermierii au vocaţie;
difuzarea de informaţii privind piaţa produselor agroalimentare;
difuzarea de analize, prognoze şi programe întocmite de experţi în domeniu;
popularizarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi definirea nevoilor practice în
acest sector;
indicarea surselor de obţinere de venituri alternative;
promovarea activităţilor inovatoare ale sătenilor;
formularea şi participarea la realizarea programelor de dezvoltare rurală
referitoare la agricultură, mediul său natural şi social;
selectarea şi instruirea liderilor comunităţilor rurale;
instruirea tineretului din mediul rural;
Programul activităţilor derulate în fiecare centru de instruire depinde de realităţile
locale şi condiţiile regionale. În practică, fiecare centru îşi promovează propriile moduri de
instruire şi popularizare a muncii, fiind folosite programe diferite, numeroase forme şi metode
diverse de monitorizare şi evaluare a instructajelor.
Modul de organizare al extensiei agricole
Structura organizatorică a sistemului polonez de extensie agricolă cuprinde 3 niveluri
de ierarhizare:
1. Nivelul naţional, care include:
Departamentul de Ştiinţe Agricole, Educaţie şi Extensie din Ministerul Agriculturii şi
Economiei Alimentare;
Centrul Naţional de Extensie şi Educaţie în Agricultură;
Consiliul Naţional de Instruire Publică.
Ministerul Agriculturii joacă rolul de sistem coordonator, dezvoltând şi propunând
direcţiile de dezvoltare strategică ale serviciului de extensie agricolă, dar şi finanţând proiecte
supuse discuţiilor, care privesc priorităţile implementării politicii agricole. Consiliul Naţional
de Instruire Publică este un organism de consultanţă pentru Ministerul Agriculturii. Centrul
Naţional de Extensie şi Educaţie în Agricultură este o unitate bugetară, direct subordonată

56
Ministerului Agriculturii. Principalele sale responsabilităţi sunt:
programarea soluţiilor strategice în extensia agricolă;
ajutor metodologic, informativ şi de instruire pentru ODR-uri;
cooperare internă;
serviciu intern de instruire pentru instructorii agricoli;
publicarea şi distribuirea de ghiduri şi materiale didactice;
stabilirea legăturilor de cooperare cu cercetarea agricolă.
2. Nivelul provincial, care include:
49 de Centre Provinciale de Instruire Agricolă (ODR-uri);
49 de Consilii Provinciale de Instruire Publică.
Centrele de Instruire Agricolă sunt departamente specifice care se ocupă cu
producţia cerealieră şi horticolă, creşterea bovinelor, creşterea porcilor, creşterea cailor,
evidenţa mijloacelor fixe şi mecanizarea lucrărilor agricole, evidenţa contabilă şi
managementul fermelor, instruirea tineretului, economia casnică, calificarea profesională şi
informarea.
Activităţile de extensie sunt finanţate în principal din fonduri bugetare. Aceste fonduri
sunt transmise de la bugetul naţional prin birourile provinciale. Cea de-a doua sursă
importantă de finanţare a activităţilor de instruire asigurate de ODR-uri o reprezintă fondurile
speciale ale Ministerului Agriculturii.
3. Nivelul raional, care include:
Birourile Raionale de Instruire Agricolă care au instructori la nivel de
raioane şi comune; ele raportează activitatea lor Centrului de Instruire Agricolă
Provincial de care aparţin;
Consiliile Raionale de Instruire Publică Agricolă.
Activităţile instructorilor locali sunt coordonate şi monitorizate de instructorii aflaţi la
Centrele Provinciale de Instruire Agricolă.
Actualmente, în Polonia consultanţa agricolă este furnizată de:
- Serviciile publice de consultanţă;
- Asociaţiile de fermieri ;
- Firme private de consultanţă.
Sistemul public de consultanţă are însă rolul dominant în Polonia, serviciile sale fiind
oferite tuturor fermierilor prin centrele regionale de consultanţă agricolă (ASC).
În anul 2004 Parlamentul polonez a votat o nouă lege, care a fost implementată în
ianuarie 2005, în legătură cu unităţile de consultanţă agricolă.

57
 Conform acestei legi, unităţile de consultanţă sunt organizaţii cu personalitate juridică
desfăşurând activităţi în domeniul agricol, dezvoltare rurală, servicii rurale, pieţe agricole.
Legea a stabilit următoarele unităţi de consultanţă:
- Centrul de Consultanţă Agricolă din Brwinow şi ramurile sale din Kraków,
Poznań şi Radom, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
(MARD)
- 16 noi centre de consultanţă provinciale
În prima jumătate a anului 2005 unităţile de consultanţă aveau 5600 de angajaţi, din
care mai bine de 200 erau angajaţi la Centrul de consultanţă din Brwinow. În Polonia unui
consultant îi revin 470 de ferme.

1.1.2. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Cehia

În Cehia experienţa fermierilor variază în funcţie de perioada în care şi-au început
activitatea (înainte sau după 1990) Specialiştii sunt de acord asupra faptului că numărul
fermierilor neexperimentaţi este relativ mare (aproape toţi cei care şi-au început activitatea
după restituirea pământurilor). Republica Cehă încurajează modernizarea fermelor de o
manieră care să atragă băncile, fapt care permite fermierilor să aibă acces la serviciile de
consultanţă oferite de companiile private. Cei mai mulţi fermieri solicită consultanţă în
diverse domenii, dar în multe cazuri nu reuşesc să pună în practică sugestiile primite,
neputând astfel să aprecieze avantajele acestora2.
Politica naţională în materie de consultanţă agricolă
Cu toate că fermierii beneficiază deja de numeroase programe de asistenţă, în prezent
nu există nici un serviciu de consultanţă la nivel central. Republica Cehă desfăşoară şi
finanţează următoarele activităţi:
 pregătirea consultanţilor privaţi pe teme de
management economic (Programul DIGIT);
 asigurarea de suport financiar pentru companiile de
consultanţă private;
 asigurarea de suport financiar pentru consultanţă
furnizată de Camerele de Agricultură regionale;
 asigurarea de suport financiar pentru pregătirea
fermierilor.
2
Kohout, P., 1997 - Czech Country Report of the International Workshop on „Addressing Agricultural
Extension Needs", Nitra, Slovakia.

58
Alte servicii prevăzute în programul de extensie cuprind:
• popularizarea informaţiilor pentru fermieri prin radio şi televiziune;
• publicarea de cărţi şi realizarea de materiale video, precum şi organizarea de târguri şi
expoziţii demonstrative;
• promovarea unor programe de cercetare cu caracter aplicativ.
Aceste activităţi sunt deosebit de benefice pentru toate companiile agricole şi fermierii
privaţi, dar companiile bine conduse beneficiază cel mai mult de pe urma acestora.
Din 1992, prin activităţi de perfecţionare profesională au fost pregătite peste 300 de
persoane în diferite specializări cu ajutorul experţilor din Marea Britanie, SUA, Canada,
Germania şi Institutul Ceh de Cercetare. În prezent se continuă activităţile de pregătire
intensivă în cadrul Programului DIGIT pentru firme de consultanţă private. După absolvirea
programului de pregătire, candidaţilor li se acordă un certificat care le permite să desfăşoare
activităţile prevăzute în program.
Suma alocată pentru consultanţă în 1996 s-a ridicat la aproximativ 10% din totalul
bugetului pentru cercetare.
Este foarte dificil să se evalueze eficienţa consultanţei în Republica Cehă, pentru că
aprecierea activităţii consultanţilor provine direct de la companiile care îi angajează, acestea
neputându-se evalua singure, situaţie valabilă şi pentru consultanţii plătiţi de stat. Cu toate
acestea, se poate aprecia că influenţa consultanţilor asupra activităţilor fermierilor activi este
foarte mare şi, datorită acestora, procesul de tranziţie s-a desfăşurat mult mai rapid.
O situaţie tipică pentru multe din ţările care au traversat o perioadă de tranziţie este
aceea că asistenţa statului nu este accesibilă tocmai celor care au mai multă nevoie de ea, dar
în Republica Cehă această situaţie a fost acceptată ca un efect normal al trecerii la capitalism.

1.1.3. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă din Lituania

Serviciul Lituanian de Consultanţă Agricolă (S.L.C.A.)
În Lituania fermierii şi alţi angajaţi din agricultură sunt pregătiţi, iar abilităţile lor sunt
îmbunătăţite de către Serviciul Lituanian de Consultanţă Agricolă.
În procesul de reformă agricolă, producţia în sectorul zootehnic şi cel vegetal a scăzut
dramatic. Una dintre cauzele acestei situaţii a fost faptul că a apărut un număr mare de mici
producători agricoli, în locul fermelor mari, motiv pentru care instituţiile de instruire nu au
reuşit să le ofere suport. Drepturile de proprietate au fost obţinute de un număr mare de
cetăţeni şi locuitori din mediul rural, care au început să cultive pământul fără a avea parte de

59
instruire, lipsindu-le cunoştinţele necesare pentru a dezvolta o fermă modernă, în mod
profitabil. În această situaţie a crescut mult cererea de consultanţă şi instruire a fermierilor.
Pentru a rezolva această problemă, a fost creat Serviciul Lituanian de Consultanţă Agricolă.
Fondatorii acestui serviciu sunt:
Ministerul Lituanian al Agriculturii
Uniunea Fermierilor Lituanieni
Asociaţia Lituaniană a Companiilor Agricole
Serviciul Lituanian de Consultanţă Agricolă a fost fondat pe 1 iunie 1993. Pe 3 iunie
1997, Serviciul de Consultanţă a fost reorganizat, devenind instituţie publică non-profit -
Serviciul Lituanian de Consultanţă Agricolă.
Deprinderea cu serviciile de consultanţă aplicate în diferite ţări a necesitat o perioadă
lungă de timp, dar modelul ales şi adaptat a fost acela al Danemarcei.
Descrierea organizării
Serviciul Lituanian de Consultanţă Agricolă şi birourile sale deservesc întreaga
Lituanie. Oficii de consultanţă (ramuri) sunt disponibile în fiecare district. În total sunt 44 de
oficii cuprinzând de la 3 până la 6 specialişti: consultanţi în economia fermelor, creşterea
animalelor, producţia vegetală, construcţii de clădiri, mecanizare şi turism rural.
Specializarea are la bază cererea de servicii, luând în considerare nevoile utilizatorilor
şi condiţiile locale. Fermierii beneficiază de servicii calificate şi consultaţii în cultivarea
plantelor, creşterea animalelor, contabilitatea şi economia fermelor, construcţia de clădiri
agricole, mecanizare şi alte probleme. În plus, consultanţii organizează cursuri şi seminarii şi
ajută fermierii să implementeze rezultatele proiectelor comune, cu parteneri lituanieni şi
străini. Aceste măsuri stimulează fermierii să ia decizii optime şi să sporească competitivitatea
fermelor.
Serviciul de Consultanţă are subdivizii specializate în: creşterea animalelor,
construcţia de clădiri şi horticultura, subdivizii ce oferă ajutor calificat (informaţii), în funcţie
de diferitele domenii de activitate. Un consultant specializat în creşterea animalelor identifică
metode de testare în creşterea animalelor, pune la punct proiecte naţionale de creşterea
animalelor şi pregăteşte materiale educaţionale metodice pentru consultanţii în creşterea
animalelor. Consultanţii specializaţi în horticultură ţin cursuri, pregătesc materiale
educaţionale metodice şi organizează ieşiri pe teren. O ramură specializată, cea a
consultanţilor în construcţia de clădiri, întocmeşte proiecte de construire a clădirilor agricole.

60
 Figura nr.
1.1. Reţeaua de
oficii districtuale
de consultanţă lituaniene

Structura grafică de management

Organismul suprem de conducere al Serviciului Lituanian de Consultanţă Agricolă
este Adunarea Generală, la care participă fondatorii Serviciului de Consultanţă – cu drept de
vot decisiv şi membrii Comitetului Naţional de Consultanţă şi ai Administraţiei – cu drept de
vot deliberativ. Comitetul Naţional de Consultanţă este un organism de conducere, colegial
ales, ce coordonează activităţile Serviciului de Consultanţă, între adunările generale. Un
comitet de consultanţă al oficiului districtual este un organism de conducere colegial, de
Consultanţă şi furnizează recomandări.  Serviciul de Consultanţă este condus de
Administraţie, condusă la rândul său de Director.
Serviciul de Consultanţă a fost stabilit chiar în centrul Lituaniei – în micul oraş
Akademija, unitatea administrativă Dotnuva, districtul Kedainiai. Departamentele următoare
se află în sediul central:    
Departamentul de producţia plantelor
Departamentul de creşterea animalelor
Departamentul de mecanizare şi construcţie de clădiri
Departamentul de marketing
Departamentul de Planificare a programelor şi calificare la locul de muncă
Departamentul de contabilitate
Departamentul de economia afacerilor
Departamentul de audit intern

61
 Adunarea generală
21 membri
(2 de la fiecare fondator şi 15 delegaţi
de Comitetul Naţional de Consultanţă)

44 Districte şi 4 Comitete
Municipale de Consultanţă

4 membrii delegaţi de 2 membrii delegaţi de 1 membru delegat de

Uniunea Fermierilor Asociaţia Companiilor Ministerul Agriculturii
Lituanieni Agricole Lituaniene

Figura nr. 1.2. Structura de conducere a SLC

Departamentul de producţia plantelor

Specialiştii S.L.C.A. în producţia vegetală, împreună cu consultanţii districtuali în
producţie vegetală ajută fermierii să dezvolte în mod profitabil cultura plantelor, fără a afecta
mediul înconjurător. Una dintre sarcinile cele mai importante ale angajaţilor departamentului
este aceea de a creşte calitatea producţiei vegetale şi de a reduce costurile de producţie. Pentru
a obţine aceste două performanţe, specialiştii departamentului, alături de consultanţi se ocupă
de întocmirea planului de dezvoltare a producţiei pe fermă, luând în calcul indicatorii
economici. Prin pregătirea planurilor de rotaţie a culturilor, selectarea speciilor de plante şi
promovarea respectării cerinţelor agrotehnice în rândul fermierilor, aceştia ajută la
economisirea resurselor interne ale fermelor. Analiza solului şi planurile computerizate de
fertilizare facilitează identificarea dozelor adecvate de fertilizare (per suprafaţă, fermă,
plantă).
Specialiştii departamentului de producţia plantelor, împreună cu angajaţii Institutelor
agricole şi de ştiinţa animalelor au implementat în Lituania, pentru al doilea an consecutiv,
Proiectul de îmbunătăţire a normelor de fertilizare şi a standardelor de îngrăşăminte. Proiectul
va ajuta la folosirea corectă a fertilizatorilor minerali şi organici, ceea ce va reduce filtrarea
substanţelor nutritive şi poluarea mediului.
      Activităţile departamentului:

62
 Furnizarea de servicii de consultanţă, facilitând o
activitate agricolă profitabilă
 Implementarea tehnologiilor avansate care sporesc
calitatea producţiei şi reduc costurile de producţie în cadrul fermei
 Prezentarea inovaţiilor din cercetare, din testele
demonstrative în cadrul fermelor, prin rezumarea, analiza şi diseminarea rezultatelor
acestor testări
 Pregătirea broşurilor informative şi a altor materiale
informative cu privire la problemele producţiei vegetale pentru toţi cei ce activează în
domeniu
 Organizarea cursurilor de îmbunătăţire a
competenţelor şi de calificare la locul de muncă, pentru toţi fermierii şi consultanţii
districtuali
 Aplicarea noilor măsuri şi metode de consultanţă
 Participarea la implementarea proiectelor
internaţionale şi implementarea rezultatelor acestor proiecte
 Colaborarea cu instituţiile lituaniene de educaţie şi
cercetare şi cu serviciile străine de consultanţă
      Servicii:
1. Planificarea rotaţiei culturilor, fertilizarea solului şi protecţia plantelor
2. Furnizarea informaţiilor de ultimă oră, cu privire la producţia de plante
3. Organizarea de seminarii, sesiuni de pregătire şi ieşiri pe teren
4. Furnizarea de observaţii dinamice referitoare la starea fitosanitară a culturilor
5. Efectuarea de teste demonstrative şi discutarea rezultatelor

Departamentul de creşterea animalelor

Principala sarcină a specialiştilor Departamentului de creşterea animalelor este aceea
de a furniza servicii de consultanţă şi informaţii de ultimă oră asupra tehnologiilor de hrănire,
îngrijire şi înmulţire a animalelor, pentru fermieri şi companii agricole. Alături de consultanţii
districtuali în creşterea animalelor, specialiştii pun la punct planurile de hrănire, îngrijire şi
înmulţire a animalelor, stabilesc raţiile, iau mostre de furaj pentru analiza chimică, evaluează
clădirile destinate adăpostirii animalelor şi trasează planurile de renovare ale acestora.
      Activităţile departamentului:

63
 Furnizarea de servicii de consultanţă în creşterea
animalelor pentru fermieri
 Căutarea şi aplicarea metodelor de reducere a
costurilor de producţie şi de îmbunătăţire a calităţii
 Aplicarea realizărilor şi inovaţiilor obţinute în urma
cercetărilor, organizarea testelor demonstrative pentru creşterea animalelor, pe ferme şi în
companii agricole
 Căutarea şi aplicarea de noi tehnologii, pentru a
promova interesul în rândul fermierilor pentru inovaţiile din cercetare
 Aducerea în atenţia fermierilor a informaţiilor de
ultimă oră şi pregătirea noilor publicaţii informative
 Participarea la proiecte internaţionale şi locale şi
implementarea rezultatelor în cadrul fermelor
 Colaborarea cu instituţiile lituaniene de educaţie şi
cercetare şi cu serviciile străine de consultanţă
      Servicii:
1. Consultaţii referitoare la problemele legate de creşterea animalelor (telefonic, în cadrul
birourilor, la ferme)
2. Organizarea de sesiuni de pregătire, seminarii, ieşiri pe teren, etc
3. Furnizarea de informaţii necesare (prospecte şi broşuri informative, etc.)
4. Efectuarea de teste demonstrative pentru creşterea animalelor
5. Calcularea raţiilor de hrană pentru diferite categorii de vârstă ale animalelor
6. Prelevarea de mostre de hrană pentru analize de laborator
7. Calcularea necesităţilor de hrană
8. Pregătirea pentru planurile de înnoire şi stabilire a păşunilor
9. Stabilirea calendarului de administrare a fâneţelor
10. Evaluarea posibilităţilor de aplicare a noilor tehnologii
11. Punerea la punct a planurilor de reproducţie
12. Evaluarea eficienţei economice a fermelor de lapte

Departamentul de construcţie de clădiri şi mecanizare

Principala sarcină a consultanţilor în construcţia de clădiri şi mecanizare este aceea de
a furniza consultaţii pentru fermieri şi angajaţi ai companiilor agricole şi de a prezenta

64
informaţii de ultimă oră referitoare la problemele utilizării sistemelor mecanice, ale
mentenanţei, reparaţiilor, costurilor, reconstrucţiei de clădiri şi securităţii la locul de muncă.
      Activităţile departamentului:
 Activităţi educaţionale (seminarii, sesiuni de
pregătire, cursuri, ieşiri pe teren)
 Furnizarea de servicii de consultanţă în construcţia
de clădiri şi sisteme mecanice pentru fermieri
 Implementarea de tehnologii ce reduc costurile
echipamentelor agricole
 Pregătirea de publicaţii şi alte materiale informative,
referitoare la construcţia de clădiri şi la mecanizare, destinate fermierilor
 Participarea la implementarea proiectelor
internaţionale şi aplicarea rezultatelor acestor proiecte
 Colaborarea cu instituţii lituaniene de educaţie şi
cercetare

Servicii:
1. Ajutor furnizat fermierilor în pregătirea planurilor de afaceri
2. Furnizarea informaţiilor de ultimă oră, cu privire la construcţia de clădiri şi mecanizare
3. Punerea la punct a unui plan de nevoi pentru un parc de maşini agricole, furnizarea
instrucţiunilor de mentenanţă, evaluarea investiţiilor funciare, tendinţele de dezvoltare ale
fermelor şi alţi parametri şi cerinţe luate în calcul.
4. Calcularea costurilor de funcţionare a uneia sau mai multor maşini agricole şi prezentarea
concluziilor
5. Pregătirea instrucţiunilor de protecţie la locul de muncă şi adaptarea acestora la specificul
fermelor
6. Ajutor în stabilirea oricăror tipuri de cooperative
7. Trasarea planurilor de construcţie şi reconstrucţie a clădirilor
8. Selecţionarea maşinilor pentru tehnologia de producţie, luând în calcul natura producţiei şi
calculele economice

Departamentul de marketing
Principalul obiectiv al departamentului de marketing este analiza mediului intern şi
extern al Serviciului de Consultanţă, în vederea dezvoltării unei pieţe de utilizatori ai

65
serviciilor, întâmpinând nevoile clienţilor şi dezvoltând imaginea Serviciului de consultanţă.
      Activităţile departamentului:
 Investigarea şi analiza mediului intern şi extern al Serviciului de consultanţă
 Dezvoltarea imaginii Serviciului de consultanţă, publicitatea şi colaborarea cu
mass media
 Pregătirea şi diseminarea informaţiilor şi a materialelor publicitare
 Reprezentarea Serviciului de consultanţă în cadru diferitelor evenimente
 Monitorizarea şi analiza rezultatelor legate de planificarea muncii şi
implementării planului de muncă în birourile districtuale
 Pregătirea rapoartelor semestriale şi anuale, cu privire la activităţile Serviciului
de consultanţă
 Participarea la pregătirea Programului de Activităţi al Serviciului de
Consultanţă
 Administrarea şi monitorizarea bazei de date a clienţilor
 Analiza schimbărilor pe fermele cliente
 Organizarea participării la expoziţiile naţionale
 Organizarea Concursului naţional al plugarilor; coordonarea sa, în colaborare
cu Asociaţia lituaniană a plugarilor, specialiştii şi consultanţii AS, diferite firme şi
organizaţii
 Realizarea de materiale video, în colaborare cu specialiştii şi consultanţii AS,
precum şi cu alte organizaţii
 Colaborarea cu alte organizaţii
 Planificarea publicaţiilor (cărţi, broşuri, prospecte informative, etc.), în
conformitate cu nevoile fermierilor şi situaţia de pe piaţă
 Pregătirea pentru publicarea materialelor publicitare (broşuri, cărţi
promoţionale, etc.)
 Diseminarea materialelor informative publicate, prin birouri districtuale, în
spectacole şi evenimente pentru fermieri
Servicii:
1. Editarea publicaţiilor
2. Tehnoredactare şi design al publicaţiilor

Departamentul de Planificare a programelor şi calificare la locul de muncă

      Activităţile departamentului:

66
 Pregătirea programelor de instruire pentru îmbunătăţirea abilităţilor fermierilor
şi ale locuitorilor din zona rurală.
 Organizarea cursurilor de calificare la locul de muncă, pentru noii consultanţi.
 Mentenanţă şi management al programului computerizat de calificare la locul
de muncă.
 Coordonarea instruirii profesionale, în directă legătură cu piaţa muncii,
organizată de Serviciul de consultanţă
 Organizarea şi implementarea activităţilor Centrului de Calificare Continuă la
Locul de Muncă pentru Nivelul Regional 2-3, al Serviciului Lituanian de Consultanţă
Agricolă
 Participarea la programe, competiţii şi proiecte legate de activităţile
educaţionale.
 Pregătirea aplicaţiilor, conform cu măsura CPD „Instruire” şi activitatea
„Furnizare de Servicii de Consultanţă şi Extindere pentru Ferme”, precum şi a măsurii
„Promovarea Adaptării şi Dezvoltării Zonelor Rurale”
 Participarea la implementarea măsurii CPD „Dezvoltarea Competenţelor Forţei
de Muncă şi a Abilităţii de Adaptare la Schimbări”
 Completarea şi diseminarea informaţiei referitoare la activităţile educaţionale
ale Serviciului de Consultanţă
 Participarea la activităţile şi grupurile de lucru ale Comitetului Educaţional al
Fermierilor
 Colaborarea cu alte organizaţii.

Fondatori:
- Ministerul Lituanian al Agriculturii
- Uniunea Fermierilor Lituanieni
- Asociaţia Companiilor Agricole Lituaniene

DIRECTOR

Departamentul de Secţia de audit intern Departamentul de

mentenanţă informaţii

Director Consultanţi
adjunct ai birourilor districtuale dedeconsultanţă pentru:
Departamentul Director adjunct
- producţia plantelorcontabilitate
- creşterea animalelor
- economia şi contabilitatea fermelor 67
- contabili
Depart. de producţia plantelor Depart. pt.
de marketing
educaţie
tehnologia informaţiei
Depart. pt. contabilitatea
Departamentul
creşterea
economia
de inginerie
animalelor
afacerilor
fermei Publicaţia „Ferma mea”
 Figura nr. 1.3. Organizarea Serviciului Naţional de Consultanţă din Lituania
Departamentul de contabilitate
Principalul obiectiv al Departamentului de contabilitate este de a uşura munca
consultanţilor districtuali în ceea ce priveşte contabilitatea fermelor.
Activităţile departamentului:
 Dezvoltarea şi utilizarea programelor pe calculator
 Pregătirea informaţiilor metodice
 Îmbunătăţirea abilităţilor consultanţilor
 Colaborarea cu instituţiile educaţionale şi de cercetare
 Participarea la proiecte internaţionale
Principalul obiectiv al muncii consilierilor districtuali în contabilitatea fermelor este
acela de a obţine informaţii sigure de la fermieri, de a înregistra corespunzător datele
contabile ce vor fi folosite de organizaţiile agricole în managementul fermelor. Aceste date ar
putea fi necesare pe viitor pentru a obţine susţinere şi pentru a fi puse la dispoziţia altor
utilizatori.
Activităţile consultanţilor districtuali:
 Ţinerea registrelor de conturi, planificarea
activităţilor, analiza economică, manevrarea diferitelor documente contabile

68
  Transmiterea de informaţii către sistemul naţional
agricol de informare: ţinerea contabilităţii pentru ferme selectate, trimiterea rezultatelor
activităţii economico-financiare a fermelor selectate către Reţeaua de Date a
Contabilităţii Fermelor (RDCF)

Departamentul de economia afacerilor

Departamentul de economia afacerilor al Serviciului Lituanian de Consultanţă
Agricolă este o subdivizie independentă structural a Serviciului, fondată pe 29 noiembrie
2004, prin Ordinul nr. P-24 al Directorului.
Obiectivele activităţii generale:
 Punerea la dispoziţia entităţilor agricole a
posibilităţii de a obţine cunoştinţe economice şi de a le folosi în activităţile specifice;
 Furnizarea de servicii entităţilor agricole, în
dezvoltarea activităţilor financiar-economice.
Obiectivele activităţii departamentului:
 Transmiterea regulilor UE referitoare la politica
agricolă către fermieri;
 Furnizarea de servicii şi consultaţii de calitate, prin
activitatea calificată a consultanţilor districtuali în economia fermelor;
 Îmbunătăţirea abilităţilor consultanţilor districtuali şi
furnizarea de consultaţii referitoare la activităţile economice;
 Diseminarea cunoştinţelor economice către angajaţii
agricoli;
Activităţile departamentului
 Pregătirea informaţiei metodice pentru cursuri, seminarii şi sesiuni de instruire;
 Pregătirea, dezvoltarea şi utilizarea programelor de calculator;
 Instruire şi îmbunătăţirea abilităţilor consultanţilor;
 Colaborarea cu institutele de cercetare şi educaţie;
 Participarea la proiecte internaţionale;
Activităţile consilierilor districtuali pentru economia fermelor:
 Activităţi educaţionale: consultaţii, seminarii,
cursuri, sesiuni de instruire, relaţii publice şi legături cu mass media, distribuţia de
informaţii;

69
  Servicii furnizate: planificarea activităţilor pe ferme,
analiza economică a fermelor, pregătirea planurilor de afaceri şi a aplicaţiilor pentru
obţinerea de susţinere de la Fondurile Structurale, manevrarea diferitelor documente
necesare pentru ferme;
 Trimiterea informaţiilor către sistemul naţional
agricol de informare;

Departamentul de audit intern

Departamentul de audit intern al Serviciului Lituanian de Consultanţă Agricolă este o
subdivizie structurală independentă a Serviciului, fondată pe 9 mai 2003, prin Ordinul nr. 103
al Directorului. Departamentul este controlat direct de director, căruia îi prezintă rapoartele de
activitate.
Obiectivul acestui departament îl constituie facilitarea sporirii eficienţei activităţilor
efectuate de Serviciu şi birourile sale regionale, implementarea strategiei de activitate,
programelor de activitate, planurilor şi procedurilor.   
Activităţile departamentului:
 Implicarea în activităţile independente de
investigaţie imparţiala, evaluare şi consultanţă, pentru a îmbunătăţi activităţile generale
ale Serviciului. Activităţile departamentului sunt bazate pe principiile corectitudinii şi
imparţialităţii.
 Acţiuni independente de procedurile sistemului
intern de control, efectuate de liderii tuturor nivelurilor Serviciului.
 Respectarea Legii Controlului Intern şi a Auditului
Intern al Republicii Lituaniene, a Statutelor Departamentului de Audit Intern al
Serviciului şi a altor legi referitoare la auditul intern.
Sarcini:
În urmărirea obiectivului planificat, Departamentul implementează următoarele
sarcini:
 Verifică şi evaluează dacă sistemul intern de control
introdus de Serviciu şi subdiviziunile sale este suficient şi efectiv, dacă activităţile sunt
efectuate în mod responsabil, respectând legislaţia, conform deciziilor luate în cadrul
adunărilor generale ale fondatorilor, ordinelor directorului, recomandărilor comitetului
de consultanţă şi altor acte legale locale. Departamentul verifică dacă informaţiile
referitoare la activităţile financiare şi alte tipuri de activităţi sunt sustenabile şi detaliate,

70
 dacă obiectivele şi sarcinile plănuite sunt implementate. De asemenea, departamentul
trimite informaţii imparţiale şi sigure către administraţia Serviciului, cu privire la
problemele menţionate mai sus şi informează Serviciul cu privire la posibile riscuri.
 Verifică şi evaluează modul în care fondurile
obţinute de la Ministerul Agriculturii, subsidiile şi banii câştigaţi din servicii sunt
administraţi în cadrul Serviciului şi al subdiviziunilor structurale.
 Pregăteşte rapoarte interne de audit, completate cu
recomandări şi concluzii cu privire la corectarea discrepanţelor descoperite pe parcursul
procesului de audit intern, cu privire la îmbunătăţirea activităţilor şi a controlului intern
al Serviciului şi al subdiviziunilor sale structurale – birourile districtuale de consultanţă
 Verifică dacă paşii necesari sunt bine stabiliţi pentru
eliminarea erorilor descoperite în procesul de audit intern.

1.1.4. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Slovenia

Consultanţa agricolă are vechi tradiţii în Slovenia3. Acum un secol existau deja
societăţi şi cooperative agricole care acordau consultanţă fermierilor, contribuind în acest fel
la răspândirea cunoştinţelor în ceea ce priveşte producţia agricolă. În paralel cu aceste
societăţi s-au dezvoltat şi instituţii de învăţământ agricol.
Înaintea celui de-al doilea război mondial fermierii au pus bazele unui organism care să
reprezinte interesul lor profesional - Camera Agricolă, care însă nu a fost foarte activă din
cauza războiului. După război au fost create uniunile locale de cooperative, care au influenţat
dezvoltarea agriculturii private. După 1960 cooperativele locale şi federale au fost desfiinţate.
Serviciul Profesional Agricol a fost reînfiinţat în 1972, acesta îndeplinind şi funcţiile de
organizator-cumpărător al producţiei agricole. Serviciul era finanţat de către stat,
municipalităţi şi cooperative agricole. Din 1990 acesta se numeşte Serviciul de Consultantă
Agricolă şi este finanţat în totalitate de către stat, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Alimentaţiei. Acest serviciu operează în teritoriu în cadrul Departamentelor de Consultanţă
Agricolă ale instituţiilor regionale agricole de producţie şi veterinare.
Obiectivele Serviciului de Consultanţă Agricolă
Obiectivele Serviciului de Consultanţă Agricolă reprezintă şi principalele obiective ale

3
Country Paper of Slovenia at the International "Workshop on „Addressing Agricultural Extension needs",
Nitra, Slovakia, 1997.

71
politicii agricole a Sloveniei, care sunt la rândul lor definite în conformitate cu strategia de
dezvoltare a agriculturii slovene. Aceste obiective sunt:
 creşterea venitului fermelor, corelată cu scăderea costurilor produselor agricole;
 mai buna calificare a fermierilor şi a membrilor familiilor acestora în vederea
administrării fermelor;
 dezvoltarea zonelor rurale;
 producerea unor tehnici de producţie care să nu dăuneze protecţiei ecologice şi
fertilităţii solului;
 ajustarea producţiei agricole la condiţiile naturale şi cele de piaţă;
 asigurarea unei educaţii şi calificări profesionale corespunzătoare pentru consultanţii
agricoli.
Serviciul de Consultanţă Agricolă al Sloveniei colaborează la elaborarea şi
implementarea reglementărilor politicii agricole prin următoarele activităţi specifice:
 supervizează datele statistice privind producţia
agricolă în districtele teritoriale;
 oferă servicii de monitorizare şi prognoză pentru
protecţia plantelor;
 monitorizează preţul de cumpărare a celor mai
importante produse şi materii prime agricole;
 se ocupă cu contabilitatea fermelor şi procesări de
date;
 colaborează la proiecte de dezvoltare rurală şi
modernizare a satelor;
 ajută la asigurarea resurselor financiare pentru
prezervarea şi dezvoltarea agriculturii;
 colaborează cu industria alimentară;
 colaborează la programe agricole ale comunităţilor şi
municipalităţilor locale;
 asigură informaţii din teritoriu pentru a ajuta
parlamentul la elaborarea reglementărilor politicii agricole.
Personalul Serviciului de Consultanţă Agricolă urmează cu regularitate diverse cursuri
de perfecţionare. Membrii acestuia au obligaţia de a participa la 3-5 seminare de câte două
zile în fiecare an. Aceste seminare sunt concepute astfel încât să asigure specializarea şi

72
calificarea necesară pentru a desfăşura activităţi în domeniul consultanţei agricole. Scopul
pregătirii şi calificării consultanţilor agricoli este acumularea de cunoştinţe pentru dezvoltarea
unitară a acestui domeniu de activitate. Pentru a putea activa în cadrul Serviciului de
Consultanţă Agricolă este necesară absolvirea cursului postuniversitar de un an cu tema
„Consultanţa în Agricultură".
Printre activităţile şi programele Serviciului de Consultanţă Agricolă se numără şi
pregătirea unor programe de investiţii (ceea ce presupune şi evaluarea economică a investiţiei)
pentru renovări, construcţii, achiziţionări de echipamente, activităţi complementare în cadrul
fermelor etc.
Serviciul de Consultantă Agricolă supervizează aceste investiţii. Serviciul reprezintă
interesele fermierilor în afaceri în relaţiile cu instituţiile finanţatoare şi cu statul.
Consultanţii agricoli folosesc metode şi forme de educaţie recomandate pentru
persoanele mature (consultanţă directă, instrucţiuni scrise, comentarii, demonstraţii, articole
profesionale, lecţii în şcoli pentru tineret, lecţii pentru fermieri, cursuri, mese rotunde,
discuţii, consultanţă în ceea ce priveşte fertilizarea pe bază de analize, calcularea raţiilor de
furaje, excursii, degustări de vinuri, prezentarea unor specialităţi culinare etc).
Angajaţii Serviciului de Consultanţă Agricolă sunt consilieri sau secretari ai unor
organizaţii rurale (asociaţii de crescători de bovine, caprine, cai, porci, cultivatori de plante
furajere, vii, pomi fructiferi, căpşuni, legume, măslini, asociaţii agrare, ecologice, de
deţinători de echipamente, asociaţii de femei şi tineret).
Diversele asociaţii sunt organizate în uniuni sau alte organizaţii non-guvernamentale
dintre care pot fi menţionate următoarele:
 Uniunea Asociaţiilor Slovene de Crescători de Bovine Mici;
 Uniunea Slovenă a Femeilor de la Sate;
 Uniunea Slovenă a Crescătorilor de Vite;
 Uniunea Slovenă a Viticultorilor Privaţi;
 Asociaţia de întrajutorare şi Bună Vecinătate – asociaţii slovene de deţinători de
echipamente;
 Uniunea Slovenă a Fermierilor Ecologişti.
Consultanţii agricoli sunt organizaţi în Asociaţia Slovenă a Consultanţilor Agricoli
care publică o revistă agricolă numită „Kmetovalek" (Fermierul).
Serviciul de Consultanţă Agricolă este organizat pe trei niveluri: local, regional şi
naţional. Toţi fermierii pot beneficia de serviciile consultanţilor agricoli locali (pe teme

73
generale) şi ale specialiştilor în diferite domenii specifice.
Comisiile care supervizează activităţile şi rezultatele Serviciului de Consultanţă
Agricolă operează la nivel de municipalitate (local). Acest sistem de control include numai
consultanţii locali, nu şi specialiştii şi consultanţii care activează la nivel naţional. Se aşteaptă
ca în viitor Camera Agricolă să supervizeze activităţile la nivel naţional.
Serviciul de Consultanţă Agricolă elaborează în fiecare an un raport public asupra
activităţilor desfăşurate în cursul anului precedent, ca şi programul pentru anul în curs, pe care
le pune la dispoziţia clienţilor. Ca şi fermierii, Serviciul de Consultanţă Agricolă are un mare
grad de autonomie, fiind însă controlat în mod eficient din interior.
În conformitate cu acordurile dintre Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Alimentaţiei,
instituţiile agricole, veterinare, furnizorii agricoli şi Departamentele regionale de Consultanţă
Agricolă, sarcinile Serviciului de Consultanţă Agricolă sunt următoarele:
• pregătirea şi calificarea fermierilor şi membrilor familiilor acestora;
 organizarea activităţilor de promovare profesională;
 elaborarea programelor de investiţii;
 organizarea fermierilor în asociaţii;
 pregătirea şi calificarea consultanţilor agricoli;
 colaborarea la redactarea şi implementarea măsurilor politicii agricole naţionale.
Slovenia este împărţită în 182 districte de consultanţă, care la rândul lor sunt
constituite din districte de recensământ, care reprezintă cele mai mici unităţi în conformitate
cu împărţirea cadastrală. Biroul de Statistică al Sloveniei a adoptat de asemenea această
organizare. Fiecare fermă are posibilitatea de a beneficia de serviciile unui serviciu de
consultanţă gratuit. Fiecare fermă are alocat un consultant agricol. Fiecare consultant agricol
deserveşte cea 500 de ferme.
În viitor, Slovenia îşi propune să dezvolte agricultura punând accent pe agricultura
ecologică pentru protecţia mediului. Condiţiile naturale nu permit practicarea agriculturii
intensive, cu excepţia viticulturii, pomiculturii şi grădinăritului. Agricultura în Slovenia nu are
ca scop numai obţinerea de producţii ridicate, ci şi cultivarea zonelor muntoase pentru
prezervarea peisajului cultural şi a potenţialului terenului în cazul unei eventuale situaţii de
criză alimentară.

1.1.5. Organizarea activităţii de

consultanţă agricolă în Ungaria
Condiţiile naturale din Ungaria sunt

74
favorabile producţiei agricole, aproximativ 66,5% din teritoriul ţării putând fi folosit pentru
agricultură. 77% din această suprafaţă reprezintă pământ arabil şi fiecărui locuitor îi revin în
medie 0,6 ha de teren. Climatul continental şi calitatea eterogenă, dar în ansamblu bună a
solurilor, ca şi rezervele naturale de apă, care permit irigarea a 10-12% din suprafaţa totală a
terenului, fac posibilă obţinerea unei game largi de produse agricole.
Condiţiile naturale, situaţia geopolitică a ţării, relaţiile sale economice tradiţionale,
lipsa de resurse minerale şi respectul oamenilor pentru pământ sunt deosebit de semnificative
şi conferă agriculturii un important rol economic pe plan naţional4.
În anii cu un climat normal se înregistrează un surplus în producţia agricolă, ca şi în
cea agroalimentară, oferta depăşind cererea internă. 8% din populaţia activă îşi câştigă
existenţa de pe urma agriculturii. Astfel, 20-22% din exporturi provin din industria
alimentară, iar industria forestieră, de agrement şi pescuitul contribuie cu 7,2% la PIB.
Din punct de vedere al structurii fermelor agricole, înainte de schimbarea regimului
comunist predominau fermele mari. Existau cea 1.500 de ferme mari a câte 4.500 ha în medie,
cuprinzând 90% din suprafaţa terenului arabil. După schimbarea regimului, pământul a
revenit în posesia deţinătorilor privaţi şi dimensiunea fermelor s-a redus în mare măsură.
În prezent, în Ungaria, o treime din proprietari îşi arendează pământul, iar fermele de
peste 100 ha ocupă cca 79% din teritoriul ţării.

Politica guvernului cu privire la consultanţa profesională

Pentru a crea un sistem de consultanţă agricolă de calitate, guvernul şi-a asumat
sarcina de a îndeplini condiţiile privitoare la suportul tehnic prevăzute în cadrul Programului
Internaţional de Exporturi Agricole (PIEA) semnat în 1990 şi finanţat prin Banca Mondială.
Cadrul conceptual pentru crearea centrelor de consultantă profesională, instruirea privitoare la
activitatea acestora şi dotarea lor cu tehnologie informaţională s-au realizat în cadrul
subprogramului PIEA-TS finanţat prin programe PHARE între anii 1990-1993.
Sistemul de consultanţă a fost creat pe baza unui acord bilateral, serviciile fiind
furnizate contra unei taxe a cărei contravaloare este în mare măsură subvenţionată de către
stat.
Organizarea consultanţei profesionale
Consultanţa profesională este furnizată de către unităţi special create în acest scop,
aflate în subordinea Ministerului Agriculturii. Pentru soluţionarea problemelor de profil cu
4
Bela Szekeres and Jozsef Vincze, 1997 - Country Paper of Hungary at the International Workshop on
„Addressing Agricultural Extension Needs", Nitra, Slovakia.

75
caracter general există două persoane în cadrul Departamentului Agricol şi câte o persoană în
fiecare din cele 19 birouri regionale aflate în subordinea acestuia. Consultanţa de specialitate
este acordată de experţi care figurează în registrele Departamentului Agricol.
Condiţiile necesare pentru înregistrarea ca expert sunt reglementate printr-un decret
emis de către departament. Pe lângă înregistrare, decretul prevede şi administrarea
subvenţiilor de stat precum şi administrarea,
evaluarea şi implementarea altor forme de
suport.

Fermă de creştere a păsărilor în Ungaria

Experţii activează ca întreprinzători independenţi, persoane fizice sau împuterniciţi.

Resursele umane ale consultanţei profesionale sunt determinate de numărul de cereri
de înregistrare primite la Departamentul Agricol. În prezent, consultanţa profesională poate fi
acordată de către orice persoană fizică sau juridică, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de
înregistrare.
Un astfel de exemplu este firma de consultanţă pentru agricultură şi dezvoltare rurală
EURAGRO5. Fondatorii şi membrii asociaţi ai acesteia au o experienţă de mai bine de 30 de
ani, acumulată în Ungaria şi în străinătate, în domeniul producţiei agricole, al consultanţei, al
trening-ului în domeniul dezvoltării rurale şi al managementului afacerilor. Din anul 2003 şi
până în prezent, EURAGRO a fost partener şi colaborator la numeroase proiecte europene şi
internaţionale privind implementarea noilor tehnologii agricole, dezvoltarea serviciilor
agricole, managementul afacerilor din agricultură, dezvoltarea turismului rural, dezvoltarea
rurală în general, etc.
Obiectivele consultanţei profesionale
Scopul consultanţei profesionale este ca prin aceasta să se ofere asistenţă pentru
întreaga gamă de producători agricoli, dar în special pentru aceia care administrează ferme
mici şi mijlocii, în scopul creşterii eficienţei şi profitabilităţii fermelor, stimulării competiţiei
şi diminuării gradului de poluare a mediului.

5
www.euragro.hu

76
 Fermă familială în Villany – sudul Ungariei,
lângă Croaţia.

Consultanţii sunt implicaţi în prezent

în programe de pregătire pe bază de cursuri
pentru extinderea cunoştinţelor fermierilor,
suportate de către stat în proporţie de 50%. Consultanţii au un rol important în implementarea
strategiei de producţie a acestui sector, motiv pentru care departamentele încredinţează
organizaţiilor corespunzătoare sarcina de a introduce cursuri avansate de pregătire, obligatorii
şi gratuite pentru consultanţi. În cadrul acestor cursuri obligatorii consultanţii primesc
informaţii cu privire la problemele strategice actuale ale sectorului.
Cererile producătorilor şi fermierilor şi oferta consultanţilor, ca factori economici ce
funcţionează în conformitate cu regulile stabilite de piaţă, sunt principalele criterii pentru
stabilirea unei relaţii între aceştia. Departamentul Agricol şi organizaţiile sale locale pot ajuta
la stabilirea acestei relaţii emiţând un decret public prin care să asigure un sprijin substanţial
pentru consultanţă, făcând publice sarcinile mai importante ale consultanţilor. Termenii
esenţiali cu privire la consultanţă, prevăzuţi în cadrul contractelor bilaterale, cum ar fi
conţinutul, scadenţa, taxe, proceduri legale, standarde profesionale, sunt cercetate şi
monitorizate de către Departamentul Agricol şi birourile sale regionale.
Legea cu privire la Camerele Economice pune accent pe calitatea obligatorie de
membru a fermierilor - producători. Camerele Economice funcţionează ca organisme publice.
Fermierii producători au astfel posibilitatea de a-şi exercita drepturile în ceea ce priveşte
consultanţa datorită calităţii lor de membri ai acestor camere, mai ales că reînnoirea
contractelor consultanţilor este bazată pe recomandarea Camerei. Reprezentanţii Camerelor
Economice sunt solicitaţi de către departament pentru a participa la luarea deciziilor
importante.
Decretul cu privire la rolul consultanţilor precizează cele 22 de domenii diferite în care
poate fi acordată consultanţă de specialitate: cultivarea cerealelor şi plantelor tehnice;
horticultura; cultivarea viţei de vie şi vinificaţia; cultivarea, prelucrarea şi stocarea plantelor
furajere; cultivarea păşunilor; irigaţii; creşterea animalelor de fermă; creşterea animalelor de
talie mică; protecţia şi îngrijirea plantelor; administrarea pădurilor; managementul resurselor

77
naturale; echipamente tehnice; bio-producţie; alte domenii profesionale agricole; activităţi de
agrement; pescuitul; prelucrarea produselor de origine animală; prelucrarea produselor de
origine vegetală; prelucrarea legumelor şi fructelor; producţia de băuturi alcoolice şi
răcoritoare; producţia de tutun; prelucrarea alimentelor; turism rural. Activitatea
consultanţilor înregistraţi nu este limitată de bariere administrative, aceştia putându-şi
desfăşura activităţile pe tot cuprinsul ţării.
Grupurile vizate pentru consultanţă sunt determinate de structura proprietăţii fermelor
şi a utilizării pământului.
Resursele furnizate de stat pentru consultanţă au dus la formarea unui nou sector
capabil să deservească politica guvernului într-o mai mare măsură.

1.1.6. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Bulgaria

În condiţiile actuale ale economiei de piaţă, este dificilă gestionarea proceselor care au
loc în agricultura Bulgariei dacă nu există nişte structuri de stat adecvate care, pe de o parte,
pot sprijini, sfătui şi direcţiona producătorii agricoli şi, pe de altă parte, pot ajuta statul să ducă
o politică agricolă corespunzătoare. Acesta este unul din principalele motive care au dus la
crearea şi dezvoltarea Sistemului Naţional de Consultanţă Agricolă (SNCA)6.
Sistemul a fost creat în 1995 şi funcţionează în cadrul Ministerului Agriculturii,
Silviculturii şi Reformei Agrare (MASRA) şi al Academiei Agricole.
Structura SNCA este concepută pe 3 niveluri cu funcţii şi sarcini specifice:
I. Nivelul naţional
Serviciul de extensie aflat în subordinea Departamentului de Cercetare, Educaţie şi
Dezvoltare din cadrul MASRA, gestionează toate activităţile funcţionale ale SNCA.
Principalele sale sarcini sunt:
elaborarea şi implementarea politicii naţionale pentru servicii de extensie în
agricultură;
elaborarea şi controlul implementării programelor naţionale şi regionale pentru
servicii de extensie;
gestionarea şi controlul financiar al executării programelor la diferite niveluri
ale SNCA;
furnizarea de asistenţă metodologică consultanţilor regionali şi locali;

6
Pavlov, L, 1997 - Establishement and development of the National Agricultural Advisory System in Bulgaria.
Proceeding of the International Workshop on „Addressing Agricultural Extension Needs", Nitra, Slovakia.

78
 stabilirea unor relaţii directe cu instituţii ştiinţifice din domeniul agricol,
Consiliul Naţional de Agricultură şi alte servicii specializate ale Ministerului
Agriculturii, Silviculturii şi Reformei Agrare;
reprezentarea MASRA în relaţiile cu organizaţii internaţionale specializate;
participarea la elaborarea şi executarea unor proiecte internaţionale de servicii
de extensie;
participarea la elaborarea actelor normative din domeniu.
Centrele naţionale îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional şi includ următoarele
unităţi:
 Centrul de agribusiness şi management
 Centrul de informaţii
 Centrul de pregătire
 Laboratorul de analiză a solului, apei şi
plantelor.
Aceste centre au fost create în cadrul unor structuri ale Academiei Agricole, fiind
echipate şi funcţionând iniţial cu sprijin financiar din partea programului PHARE.
II. Nivelul regional
În conformitate cu noile funcţii şi sarcini ale MASRA, ministerul a creat departamente
agricole regionale cu două secţii - cea tehnologică şi un consiliu regional pentru servicii de
extensie.
Conducerea acestor secţii coordonează activităţile tuturor serviciilor de extensie de pe
teritoriul regiunii respective. Toate birourile regionale de consultanţă sunt dotate cu
echipamente moderne pentru a putea desfăşura activităţi în domeniul serviciilor de extensie.
III. Nivelul local
La nivel local au fost create pentru început 19 birouri locale de consultanţă (BLC), cu
următoarele atribuţii:
 coordonarea activităţilor şi păstrarea legăturilor cu Staţiunile de Cercetare ale
Academiei Agricole din cadrul SNCA;
 elaborarea şi implementarea programelor serviciilor locale de extensie;
 obţinerea şi analizarea informaţiilor privitoare la situaţia agricolă din zona
respectivă, având în vedere atât obiectivele serviciilor de extensie cât şi informaţiile
necesare la nivelul MASRA;
 menţinerea relaţiilor profesionale cu alte servicii naţionale specializate şi
valorificarea expertizei acestora pentru rezolvarea diferitelor probleme;

79
  popularizarea de materiale realizate în centrul de informaţii al SNCA (broşuri, foi
volante, casete video) şi diseminarea lor printre fermieri;
 acordarea de asistenţă tehnică pe probleme specifice;
 sprijinirea administraţiei regionale de stat pentru rezolvarea problemelor agricole
ale regiunii;
 păstrarea legăturilor strânse cu instituţii de stat responsabile cu politica de investiţii
a regiunii;
 acordarea de asistenţă pentru organizarea pieţei funciare şi pieţei de muncă din
regiune şi evaluarea dificultăţilor din domeniu.
SNCA a fost creată şi a funcţionat în condiţiile economice dificile ale perioadei de
tranziţie către economia de piaţă. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea sa au depins în mare măsură de
eficienţa activităţilor birourilor locale de consultanţă. În acest sens, unul din principalele
obiective ale activităţilor ulterioare ale SNCA a fost stabilirea unor relaţii mai bune şi o mai
bună coordonare între diversele servicii de cercetare, educaţie şi extensie pe plan local.
Academia Agricolă a Bulgariei şi-a asumat responsabilitatea şi obligaţia de a participa
la activităţile de service ştiinţific ca parte integrantă a Sistemului Naţional de Consultanţă
înfiinţat de către Ministerul Agriculturii, Silviculturii şi Reformei Agrare.
Service-ul ştiinţific pentru agricultură cuprinde activităţi de cercetare aplicativă,
dezvoltare, proiectare şi consultanţă, ca şi de pregătire şi creştere a calificării profesionale a
fermierilor şi specialiştilor. Reglementările cu privire la organizarea activităţilor de service
ştiinţific în cadrul sistemului Academiei Agricole au fost elaborate şi adoptate din anul 1995.
Principala sarcină ce revine Academiei Agricole, este transferul rapid al rezultatelor
cercetării ştiinţifice la utilizatorii direcţi, cum ar fi fermieri, cooperative şi alte structuri de
producţie şi service.
În cadrul Academiei Agricole a fost creată o structură în conformitate cu posibilităţile
unităţilor sale componente, după cum urmează:
1. Departamentul de service ştiinţific, coordonat de către Consiliul Central al Academiei.
2. Birouri de service ştiinţific în cadrul institutelor de cercetare şi dezvoltare.
3. Staţii de service ştiinţific, care acoperă anumite regiuni ale ţării.
Departamentul de service ştiinţific este condus de către vicepreşedintele Academiei
Agricole. Principala sa sarcină este administrarea şi coordonarea unităţilor care desfăşoară
activităţi de service ştiinţific, ca şi coordonarea activităţilor cu cele ale Ministerului
Agriculturii. Departamentul este format din specialişti în agronomie, creşterea animalelor,
medicină veterinară, economie agrară. Ulterior, personalul departamentului a fost mărit prin

80
includerea unor specialişti în servicii de informaţii, marketing şi publicitate.
Au fost înfiinţate birouri de service ştiinţific în cadrul tuturor celor 36 de institute de
cercetare care intră în componenţa Academiei Agricole.
Staţiile de service ştiinţific sunt foste staţiuni specializate, complexe, care au fost
transformate conform proiectului de restructurare a cercetării agricole şi deciziei Academiei
Agricole de înfiinţare a sistemului de service ştiinţific.
Staţiile veterinare regionale, în număr de 15, sunt incluse de asemenea în grupul de 18
unităţi. Aceste staţii veterinare desfăşoară activităţi puternic specializate în domeniul
serviciilor de medicină veterinară.
Problemele care stau în prezent în atenţia Academiei Agricole au în vedere rezolvarea
următoarelor deziderate:
• aplicarea reglementărilor cu privire la finanţarea activităţilor de service ştiinţific din
resurse bugetare, având în vedere faptul că în stadiul actual al dezvoltării agriculturii, noii
fermieri şi cooperativele manifestă o reticenţă în a plăti pentru aceste servicii. Deocamdată,
Academia Agricolă finanţează aceste activităţi din fondurile destinate cercetării ştiinţifice;
• organizarea sistemului informaţional de service ştiinţific care să cuprindă toate
structurile sistemului naţional de consultanţă ale organismelor guvernamentale din cadrul
Ministerului Agriculturii şi ale altor departamente, precum şi toate categoriile de utilizatori.

1.2. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în unele ţări din UE 15

1.2.1. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Marea Britanie
1.2.1.1. Serviciul de Consultanţă şi Dezvoltare Agricolă (ADAS)
Aşa cum s-a amintit şi în capitolul anterior, extensia are un istoric îndelungat în Marea
Britanie, deşi mult timp s-a practicat o activitate de extensie-rudimentară şi necoordonată.
Acelaşi lucru se întâmpla şi la începutul secolului trecut, când această activitate se baza mai
mult pe acţiuni organizate prin universităţi, colegii şi guvernul local. În timpul celui de-al
doilea război mondial, această activitate era coordonată de către Ministerul Agriculturii,
Pisciculturii şi Alimentaţiei (MAFF), cu un control strict al activităţilor fermierilor şi
distribuţiei produselor alimentare, precum şi al furnizării consultanţei tehnice.
În 1946 a fost creat un Serviciu Naţional de Consultanţă Agricolă (NAAS),
constituindu-se prima formă de abordare a extensiei la nivel naţional, în scopul îmbunătăţirii
productivităţii agricole şi horticole, asigurării securităţii alimentare, îmbunătăţirii balanţei
comerciale şi creşterii standardului de viaţă în comunităţile rurale.

81
 În anii '50 şi '60, dimensiunile şi capacitatea NAAS au crescut, beneficiind de o gamă
largă de specialişti şi laboratoare de cercetare. Au fost achiziţionate 20 ferme pentru
desfăşurarea cercetărilor şi a activităţilor demonstrative. NAAS a abordat activităţi de
cercetare-dezvoltare şi extensie, dar în acelaşi timp s-a dezvoltat şi consultanţa de specialitate
pentru micii întreprinzători. S-a stabilit principiul conform căruia serviciile de consultanţă să
fie furnizate gratuit, în interesul fermierilor şi afacerilor acestora. Au fost desfăşurate activităţi
substanţiale pentru MAFF care au contribuit la implementarea politicii de accelerare a
modernizării fermelor.
În 1971 a luat naştere Serviciul de Dezvoltare şi Consultanţă Agricolă (ADAS) 7 prin
fuzionarea NASS cu alte servicii tehnice ale MAFF. Încă de la început, acesta a desfăşurat o
gamă cuprinzătoare de expertize efectuate cu ajutorul laboratoarelor proprii, menţinând în
acelaşi timp legături puternice cu toate organizaţiile implicate în Sistemul de Cunoştinţe şi
Informaţii Agricole (AKIS). În paralel cu acesta, organizaţiile de consultanţă private
desfăşurau o puternică activitate, în sistem concurenţial, dar erau de dimensiuni mici şi foarte
selective în privinţa clientelei şi a serviciilor prestate (se asigura în principal consultanţa în
domeniul managementului afacerilor). Acest lucru a făcut ca, încă de la început, ADAS să fie
de departe cel mai vast serviciu de consultanţă agricolă, creându-şi o reputaţie excelentă în
industria agricolă.
Evoluţia agriculturii, noile tehnologii de exploatare modernă a pământului, rapida
ameliorare a rezervelor alimentare din anii 1960, au făcut ca politica agricolă să se orienteze
înspre îmbunătăţirea productivităţii, MAFF introducând politici de încurajare a modernizării
fermelor. ADAS şi-a extins în continuare serviciile de consultanţă, având activitatea de
extensie tot mai puternic legată de politicile specifice ale MAFF.
Aderarea Marei Britanii, în 1973, la Comunitatea Europeană a dus la o creştere rapidă
a preţurilor mărfurilor agricole şi a coincis cu importante descoperiri tehnice, cu repercusiuni,
în special, în sfera producţiei agricole. Surplusul de produse alimentare şi costul transportului
şi depozitării acestora au devenit probleme majore. Au fost introduse politici de control
ale surplusului de produse agricole, printr-un control direct al producţiei şi prin direcţionarea
resurselor înspre activităţi în afara domeniului agricol. Fermierii au fost încurajaţi să-şi
diversifice şi valorifice producţia, dar să rămână în mediul rural. Îmbunătăţirea marketingului
era imperios necesară datorită schimbărilor rapide de pe piaţa comerţului cu amănuntul.
ADAS s-a adaptat acestor schimbări, ajutând la aplicarea politicii MAFF, dar
menţinând independenţa serviciilor de consultanţă, care erau considerate vitale pentru
7
Agricultural Strategy 1996. ADAS - The independent outlook for the Agricultural Industry

82
păstrarea încrederii fermierilor. ADAS a introdus noi facilităţi, în special în domeniul
consultanţei pentru managementul afacerilor. Cu toate acestea, era tot mai evident faptul că
ADAS era o organizaţie vastă şi costisitoare, deservind o industrie deja modernizată şi
competitivă ce producea un surplus de produse alimentare. Existau tot mai multe argumente
în defavoarea unui serviciu de extensie gratuit, printre care:
consultanţă mai orientată înspre segmentul de piaţă,
mai bună folosire a resurselor,
calitate mai bună a serviciilor în raport cu cerinţele reale,
relaţii mai profesionale cu fermierii.
Cu toate acestea, existau şi potenţiale dezavantaje. Fermierii cu venituri mici puteau
aprecia că nu-şi pot permite taxele pentru consultanţă, nefiind convinşi că beneficiile vor
depăşi costurile.
În 1984/1985 s-a abordat pentru prima dat problema finanţării, Guvernul Marii
Britanii luând decizia ca întreprinderile individuale ce beneficiază în mod direct de pe urma
activităţilor de consultanţă să contribuie la finanţarea acestora. Primele taxe au fost introduse
în aprilie 1987, iar ADAS a reacţionat prin schimbarea abordării consultanţei, fixându-şi
treptat atenţia asupra fermierilor dispuşi să plătească. ADAS şi-a fixat ca prim obiectiv
realizarea unui venit modest, în funcţie de acesta stabilindu-se şi valoarea taxelor practicate.
Acestea au fost destul de mici la început, fiind destul de dificilă majorarea lor ulterioară.
Obiectivul venitului modest a fost înlocuit în 1988 cu cel legat de reducerea costurilor, iniţial
fixându-se un procent de 15%, cu obiectivul de a se ajunge la 50% în termen de 5 ani şi la
recuperarea totală a costurilor.
Introducerea taxelor pentru consultanţă a coincis cu decizia MAFF de a retrage o mare
parte din fondurile pentru cercetarea - dezvoltarea „de piaţă". ADAS era obligat să caute noi
clienţi, în timp ce staţiunile de cercetare, deja puţine la număr, căutau noi finanţări, dar
continuau să preia programe specifice de cercetare - dezvoltare pentru MAFF, în domeniul
formulării politicilor.
La sfârşitul anilor '80, Guvernul Marii Britanii a introdus o iniţiativă numită „Paşii
Următori" pentru crearea unor „agenţii" care să preia unele activităţi desfăşurate până atunci
în cadrul departamentelor guvernamentale. În acest context, ADAS a devenit o asemenea
agenţie în aprilie 1992, conferindu-i-se o autonomie considerabilă, deşi în continuare era în
subordinea MAFF.
Treptat, ADAS - ului i s-au acordat libertăţi mai mari, dar încă existau constrângeri
semnificative. În anul 1994 o analiză a activităţii ADAS, care cuprindea şi schiţa unei strategii

83
pentru viitor, a dus la concluzia că ADAS trebuie privatizat în 1997, în condiţiile în care un
progres constant, ar putea duce la recuperarea integrală a costurilor. Astfel, începând cu 1
aprilie 1996 nu s-au mai acordat subvenţii guvernamentale pentru activităţile preluate de către
ADAS.
În prezent ADAS funcţionează sub forma unei agenţii privatizate. Organizaţia a fost
oferită spre vânzare în martie 1997, fiind primită o ofertă satisfăcătoare din partea
personalului său. Noua organizaţie are cca. 1400 salariaţi, ceilalţi 350 fiind transferaţi la o
nouă agenţie din subordinea MAFF, care a preluat activităţile desfăşurate anterior de ADAS
pentru MAFF şi despre care Guvernul consideră că nu pot fi trecute în responsabilitatea
sectorului privat. ADAS continuă să execute atât activităţi de consultanţă cât şi de cercetare-
dezvoltare pentru MAFF, aflându-se totuşi în competiţie cu alte organizaţii de consultanţă
pentru contractele respective.
De la introducerea de către ADAS a taxelor pentru consultanţă în 1987, piaţa de
consultanţă s-a extins în mod semnificativ, atât ADAS cât şi concurenţii acestuia beneficiind
de pe urma acestui fapt. Clientela ADAS s-a schimbat, dar MAFF a rămas cel mai important
client al agenţiei şi multe din activităţile desfăşurate pentru acesta pot fi încă descrise în sens
larg drept „extensie". ADAS şi-a format o clientelă nouă constând din corporaţii cu activităţi
în domeniul agricol, desfăşurând totodată activităţi pe scară din ce în ce mai largă în alte ţări.
Relaţiile cu toate grupurile de clienţi s-au schimbat, fiind în prezent mult mai axate pe afaceri,
ceea ce este benefic pentru toate părţile.
Un bun indicator al îmbunătăţirii eficienţei agenţiei este procentul din timpul
disponibil utilizat pentru lucrul cu clienţii; acesta a crescut de la an la an şi se apropie în
prezent de maximul posibil. Eficienţa financiară a activităţii ADAS a crescut datorită unei
reduceri semnificative a costurilor unitare şi datorită fermierilor care pretind beneficii clare de
pe urma serviciilor furnizate. Relaţiile cu MAFF s-au îmbunătăţit datorită statutului de agenţie
şi autonomiei deosebite de care se bucură ADAS. Relaţiile cu ceilalţi clienţi s-au îmbunătăţit
de asemenea, datorită faptului că abordarea axată inerent pe afaceri din partea ambelor părţi a
direcţionat activităţile de consultanţă către priorităţi. Personalul ADAS s-a adaptat cu succes
la noile cerinţe de lucru şi obţine însemnate satisfacţii profesionale de pe urma certitudinii că
activităţile de consultanţă pe care le prestează sunt benefice pentru afacerile clienţilor. În
urma introducerii taxelor, ADAS este într-o măsură mai mică la îndemâna micilor fermieri,
care nu au posibilitatea sau nu doresc să plătească pentru consultanţă. Aceasta nu este o
problemă semnificativă în Marea Britanie, pentru că ei au acces larg la informaţie din alte
surse. Nivelul de ansamblu al contactului cu fermierii este mai scăzut, dar în cazurile când se

84
oferă consultanţă, relaţiile sunt mai strânse şi aduc beneficii clare. Se poate argumenta că nu
există neconcordanţe cu principiile extensiei, pentru că fermierii au ca şi mai înainte
posibilitatea de a observa schimbările adoptate de către vecinii lor şi le pot urma exemplul.
ADAS se concentrează într-o măsură mult mai mică asupra promovării tehnologiilor şi
furnizează mai puţine publicaţii şi demonstraţii practice pentru ferme, dar trebuie recunoscut
faptul că în Marea Britanie fermierii au acces la o mare cantitate de informaţii prin alte surse.
Divizia de Servicii Internaţionale a ADAS a fost prezentă în România în intervalul
1995-1996 în cadrul Proiectului Phare RO 9203-04-02 cu titlul „Asistenţă Tehnică pentru
Dezvoltarea unui Serviciu de Extensie Agricolă".

1.2.1.2. Colegiul Scoţian de Agricultură (SAC) - Scoţia

SAC (Scottish Agricultural College/Colegiul Agricol din
Scoţia) furnizează o gamă largă de servicii de consultanţă unui număr
de peste 12.000 de clienţi din Scoţia, Regatul Unit şi din lumea
întreagă8.
Echipa SAC numără peste 375 consultanţi, medici veterinari,
tehnicieni şi personal auxiliar ce furnizează servicii accesibile şi de
calitate fermierilor, oamenilor de afaceri din mediul rural,
procesatorilor alimentari şi furnizorilor. Portofoliul SAC cuprinde de
la servicii de analiză, până la servicii solicitate în cadrul contractelor individuale de
consultanţă, însă toate sunt create pentru a satisface cerinţele clienţilor. Toţi clienţii au acces
direct la resursele SAC prin intermediul unui manager al serviciului cu clienţii.
SAC este o instituţie unică în Regatul Unit. Acesta asigură servicii de consultanţă,
întreprinde cercetări avansate şi de dezvoltare, furnizând cursuri de instruire pentru studenţi şi
absolvenţi, în principal destinate sectorului rural şi industriilor înrudite. În strânsă legătură cu
Universităţi din Scoţia şi Institute de cercetare biologică din Scoţia (SABRIs), SAC ocupă un
loc central în procesul de transfer tehnologic de la cercetător la fermier, într-un mod unic
integrat în “sistemul scoţian”.
Colegiile agricole regionale în Scoţia au fost înfiinţate la începutul secolului ca trei
organizaţii separate cu scopul de a forma fermieri şi de a oferi consultanţă. Activităţile
agricole de extensie, legate de cercetare şi dezvoltare şi cursuri de pregătire au fost finanţate
în întregime prin subvenţii guvernamentale, începând cu anul 1987, deşi în 1972 au fost
introduse taxe modeste pentru anumite servicii de analiză. Cele trei colegii s-au unit într-un
8
http://www.sac.ac.uk/consultancy/

85
singur organism (SAC) în aprilie 1987, în principal ca reacţie la măsura de reducere a
fondurilor pentru cercetare şi consultanţă, impusă de guvern în acel an.
Din punct de vedere constituţional SAC este o companie privată independentă cu
răspundere limitată şi cu statut caritabil, cu un consiliu de directori, din care doi fac parte din
personalul SAC. SAC nu depinde de stat iar personalul angajat nu are obligaţii statutare aşa
cum sunt constrângerile reglementate în restul Regatului Unit sau UE, care afectează
fermierii. Oficiul Scoţian furnizează subvenţii către SAC în vederea susţinerii activităţilor de
consultanţă, cercetare-dezvoltare şi educaţionale întreprinse de SAC în interes public. Pentru a
promova dezvoltarea sa comercială, SAC a înfiinţat, prin intermediul Fundaţiei SAC,
compania comercială COSAR Ltd.
În prezent, SAC funcţionează într-o economie de piaţă bine dezvoltată în care politica
guvernamentală este ca fermierii şi alţi clienţi să plătească pentru consultanţa tehnică şi de
afaceri de care beneficiază. SAC împreună cu societatea comercială COSAR Ltd, deservesc
clienţi din lumea întreagă, accentuând prezenţa lor la nivel internaţional. SAC a reuşit să facă
faţă cu succes provocării comerciale la care a fost supus. Cifra de afaceri a crescut de la 18
mil.£ în 1986/87, în principal din subvenţii, la 43 mil.£ în 1994/95, din care doar 45% a fost
asigurată de Oficiul Scoţian, ca subvenţii menite să sprijine funcţionarea celor trei centre de
studiu SAC din Scoţia. În prezent, SAC obţine cea mai mare parte din profit din taxele
impuse clienţilor şi din alte surse neguvernamentale.
Operaţiunile SAC se bazează pe trei Centre de Studiu (la Aberdeen, Auchincruive şi
Edinburgh), cu o reţea de 24 oficii de consultanţă deservind întreg teritoriul Scoţiei, şi 8
centre veterinare, cu 7 ferme. În prezent SAC are 1.370 de angajaţi, din care 87 sunt
consultanţi profesionişti ce lucrează cu fermieri şi alţi administratori funciari, iar alţi 200 sunt
experţi în ştiinţe şi producţie, furnizând servicii de consultanţă, analiză şi diagnostic. Aproape
toţi experţii sunt implicaţi fie în activităţi de cercetare-dezvoltare fie în educaţie, fie în
ambele.
Misiunea SAC este “Să sporească durabilitatea zonelor rurale şi a comunităţilor
precum şi viabilitatea industriilor de care acestea depind”. SAC furnizează servicii de
consultanţă în domenii precum managementul afacerilor, creşterea animalelor şi cultivarea
plantelor precum şi consultanţă legată de protecţia mediului, habitat şi conservarea vieţii
sălbatice şi bunăstarea animalelor. În Scoţia, SAC este fără îndoială lider pe acest sector de
piaţă cu o reputaţie respectată pentru independenţa şi imparţialitatea sa.
Schemele de abonare (Premium, Abonament simplu, Abonamente pentru micii
pomicultori) oferite de Serviciul de Consultanţă şi abordarea sa privind managementul

86
clienţilor au constituit un factor important în trecerea cu succes de la un serviciu de extensie
complet subvenţionat la un serviciu de consultanţă comercial care preia şi munca de extensie
subvenţionată, prestată în interes public. Peste 6500 de fermieri şi mici cultivatori din Scoţia
aparţin uneia din cele trei scheme de adeziune promovate de SAC.
La nevoie, SAC colaborează strâns cu alte organizaţii din sectorul rural. Astfel,
Serviciul de Consultanţă cooperează la nivel local cu organizaţii din toata Scoţia. Există o
legătura specială cu FWAG, Grupul de Consultanţă privind agricultura şi natura sălbatică, din
cadrul căruia toţi consultanţii, cu excepţia unuia, activează în Oficiile de Consultanţă ale
SAC. Pe partea comercială există o relaţie foarte strânsă cu multe companii şi trusturi locale
sponsorizate de Scottish Enterprise and Highlands şi Islands Enterprise.
Divizia Serviciilor de Consultanţă are în prezent o cifră de afaceri de 5 mil. £/an, din
care 2 mil.£ provin din subvenţii iar 3 mil.£ venituri comerciale.
Personalul serviciului de consultanţă include 375 de consultanţi, 41 secretari, 2 ofiţeri
ştiinţifici şi doi ofiţeri tehnici. Personalul angajat pentru servicii de consultanţă este
specializat în agricultură, afaceri rurale, horticultură, management, dezvoltare rurală,
procesarea alimentelor, servicii rurale, marketing,
etc. Fiecare oficiu de consultanţă funcţionează cu
buget şi obiective proprii. Numărul de consultanţi
din fiecare oficiu variază între 1 si 6, în funcţie de
necesităţile locale.
SAC furnizează servicii de consultanţă
unei game variate de clienţi, în număr de peste
12.000, din Scoţia, alte zone ale Regatului Unit şi
străinătate. Trei sferturi din clienţii Serviciului de
Consultanţă sunt abonaţi, aceştia aducând trei sferturi din veniturile comerciale ale serviciului.
Abonamentele aduc 25% din veniturile comerciale ale Serviciului de Consultanţă iar
serviciile de consultanţă doar jumătate. Din veniturile comerciale facturate de Serviciul de
Consultanţă, 37% revine Departamentelor Specializate ale SAC şi laboratoarelor Analitice,
pentru serviciile furnizate clienţilor pe baza de subcontracte.
În cazul abonamentului Premium consultantul sau specialistul SAC efectuează şi
vizite la fermă, maximum patru ore pe an, oferindu-se şi reduceri pentru anumite servicii
SAC. Mulţi clienţi preferă contracte mai mari cu SAC, prin care beneficiază de o gamă largă
de servicii create după nevoile lor, însă cuprinzând beneficii din abonamentul Premium.
Pentru o fermă vegetală un astfel de contract poate include vizite la fermă, planificarea

87
culturilor şi analize de sol, rapoarte săptămânale de protecţia culturilor, şi balanţe de plaţi,
bugete şi monitorizare. Pentru o fermă de animale un astfel de contract poate include vizite
regulate la ferma, analiza furajelor, stabilirea raţiilor pentru animale, note lunare privind
efectivele de caprine şi bovine. Mulţi fermieri fac parte din organizaţii ale crescătorilor de
animale sau cultivatorilor vegetali. Acestea aduc în centrul atenţiei şi spre dezbatere pentru
membrii şi consultanţii SAC descoperiri ştiinţifice, previziuni şi managementul necesitaţilor
pe sezoane.
Consultanţii SAC deţin cunoştinţe temeinice despre schemele de culturi vegetale şi
animale din UE şi Regatul Unit, prin care se limitează producţia şi se fac plaţi către fermieri,
asistând astfel clienţii în luarea deciziilor legate de structura afacerii şi a tipului de
întreprindere mixtă care să le optimizeze veniturile. Prin consultanţii locali ai SAC, fermierii
au acces la o gamă largă de servicii de inginerie şi proiecte de construcţie, inclusiv evaluări şi
sfaturi legate de reglementările UE şi ale Regatului Unit privind siguranţa la locul de muncă şi
protecţia mediului.
O comparaţie privind evoluţia cererii de servicii către SAC, pune în evidenţă faptul că
anumite componente (cultura plantelor, creşterea animalelor, trainingul, subvenţiile) au scăzut
în favoarea atenţiei acordate mediului (32%) şi managementului financiar (figura 2.4.)

Figura nr. 1.4. Cererea de servicii SAC în 1997 şi 2004

Mediu
19%
11% Subventii, granturi, cote

13%
Management & Financiar
11%
Training

5% Animale
1%
8% Culturi vegetale
32%
Amenajarea terit.

Diversificare

88
 Mediu

Subventii, granturi, cote

8% 6% 1% Management & Financiar

7% 36%
Training
15%
Animale
27%

Culturi vegetale

Diversificare

Toate aceste servicii sunt susţinute prin facilitaţi de analize şi diagnostic în laborator
pentru sol, analize privind hrana animalelor, diagnosticare bolilor, dăunătorilor şi bolilor
culturilor şi plantelor, igiena laptelui şi igiena alimentară, sănătatea animalelor şi a peştilor.

1.2.2. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă din Germania

În limba germană consultanţa este denumită „Beratung", ceea ce înseamnă „sfătuire".
Strategia companiilor ce prestează servicii de tip „Beratung" este aceea de a cunoaşte situaţia
fermierilor individuali sau a grupurilor omogene de fermieri şi de a acorda consultanţă pentru
rezolvarea problemelor fermierilor, cu scopul îmbunătăţirii situaţiei socio-economice a
acestora.
Datorită structurii federative a Germaniei, serviciile de extensie şi consultanţă pentru
agricultură diferă de la land la land9. În general, se poate aprecia că de la sud (Bavaria), unde
predomină structura agricolă de scară mică, la nord (Niedersachsen) şi est (fosta RDG), unde
predomină fermele mari, serviciile de consultanţă furnizate gratuit de către guvern au evoluat
către servicii mixte sau total private, pe bază de taxe.
Din cauza declinului relativ al situaţiei economice, importanţei reduse a agriculturii
comparativ cu alte sectoare şi tendinţei de diminuare a intervenţiilor din partea guvernului şi
de extindere a sectorului privat, sistemul de consultanţă gratuit, sponsorizat de guvern, a
continuat să se restrângă.
Bavaria este singurul land din Germania unde aceste servicii sunt în continuare
gratuite. Motivul, aşa cum a fost prezentat de către guvernul Bavariei, este structura de scară
mică şi situaţia agro-ecologică specifică ce situează agricultura Bavariei pe o poziţie
dezavantajată în comparaţie cu alte regiuni ale Germaniei.
In celelalte landuri se practică variante ale unui sistem mixt de servicii gratuite şi

9
E. Wetzel, 1998 - Funcţionalitatea serviciilor de tip „Beratung" în Germania

89
plătite.

1.2.2.1. Serviciul de consultanţă agricolă bavarez

Serviciul de consultanţă bavarez s-a dezvoltat în
concordanţă cu specificul agricol al acestui land10.
În ultimii 40 de ani, Bavaria a evoluat dintr-un land
preponderent agricol, într-o zonă cu industrie bine
dezvoltată. Chiar şi după Reunificare Bavaria a rămas cel
mai important land pentru agricultura Germaniei, deţinând
20% din suprafaţa arabilă. Una din 8 slujbe depinde de agricultură şi domeniul silvic;
proximativ 86% din fondul funciar bavarez (6,1 milioane ha) este destinat agriculturii,
pădurilor, pieţei florilor şi pescuitului. Producţia fermelor bavareze atinge o valoare anuală de
aproximativ 6,1 miliarde euro.
Fermele bavareze produc un sfert din producţia de lapte şi aproximativ o cincime din
producţia de cereale a Germaniei, 29% din producţia de carne de vită şi 14% din cea de porc.
Grâul şi orzul sunt principalele culturi din Bavaria, alături de porumb, rapiţă, sfeclă de zahăr
şi cartof.
O trăsătură distinctivă a agriculturii bavareze este caracterul familial al fermelor sale.
Fermele au în medie o suprafaţă de aproximativ 22 de hectare, majoritatea acestora obţinând
profit din creşterea animalelor şi alte activităţi conexe.
Fermierii bavarezi sunt dependenţi de exportul producţiei obţinute în fermele lor, în
special carne şi lapte. În ultimii 10 ani exportul de produse agricole a variat între 3 şi 4,1
miliarde euro anual, estimându-se faptul că mulţi ani de acum înainte soldul balanţei
comerciale, la acest capitol, va fi pozitiv.
Aproximativ 61% din suprafaţa arabilă din Bavaria
aparţine zonelor montane sau zonelor mai puţin favorabile
practicării agriculturii.
Serviciul de consultanţă agricolă de stat din Bavaria
activează sub supravegherea Ministerului de Stat pentru
Agricultură şi Silvicultură din Bavaria. S-a estimat că reforma
PAC va avea numai efecte minore asupra sistemului de
consultanţă agricolă de stat din Bavaria.

10
www.bayern.de/.../Agriculture/

90
 În prezent, aproximativ 570 de consultanţi activează în cadrul serviciilor de
consultanţă de stat. Pe lângă activităţile de consultanţă, aceştia sunt de asemenea responsabili
pentru alte sarcini precum formarea, aspectele legale şi
măsurile de sprijin financiar, astfel încât pentru
activităţile de consultanţă directă este disponibil un
număr total de aproximativ 150 de consultanţi.
Consultanţii de stat deservesc un număr de
aproximativ 130.000 ferme din Bavaria, cu un număr
total de 149.700 de persoane care lucrează în agricultură
(unitate de mână de lucru). Dimensiunea medie a terenurilor fermelor este de 25 ha; 55% din
agricultori sunt agricultori cu normă parţială, în timp ce 45% sunt agricultori cu normă
întreagă. (pe baza datelor din 2003)
Personalul de consultanţă este organizat în echipe aflate în 47 de birouri pentru
agricultură:
 27 de echipe pentru producţia vegetală (aproximativ 120 de consultanţi)
 7 echipe pentru ecologie agricolă şi sol (aproximativ 14 consultanţi)
 7 echipe pentru producţia vegetală specială, protecţia plantelor şi cercetarea plantelor
(aproximativ 66 de consultanţi)
 30 de echipe pentru producţia de lapte (aproximativ 130 de consultanţi)
 4 echipe pentru îngrăşarea bovinelor (aproximativ 15 consultanţi)
 10 echipe pentru creşterea bovinelor (aproximativ 70 de consultanţi)
 9 echipe pentru creşterea porcilor (aproximativ 45 de consultanţi)
 4 echipe pentru agricultura biologică (aproximativ 10 consultanţi)
 2 echipe pentru agricultura în zone înalte
 2 echipe pentru oi şi animale mici (aproximativ 5
consultanţi)
 2 echipe pentru creşterea cailor (aproximativ 6
consultanţi)
 4 de echipe pentru horticultură (aproximativ 50 de
consultanţi)
Fiecărei echipe de consultanţă îi este alocată o anumită regiune. Activităţile de
consultanţă pentru producţia de vin, hamei, miere şi pentru piscicultură se desfăşoară central
de către respectivele instituţii de cercetare („Landesanstalten”).
Diferite echipe de consultanţă sunt responsabile pentru diferite ferme. În fiecare

91
echipă există specialişti în tehnici de producţie şi în economia/managementul fermelor.
Serviciile de consultanţă pentru agricultura biologică sunt disponibile în patru birouri din
Bavaria. În plus, există aproximativ 25 de consultanţi care activează la asociaţiile
producătorilor („Erzeugerringe”) care sunt finanţate în principal de stat.
În fiecare din cele 47 de birouri pentru agricultură, două compartimente sunt
însărcinate cu dezvoltarea rurală. În nouă locuri sunt administrate proiecte mari (Interreg,
Leader+). În ceea ce priveşte măsurile de consolidare a terenului şi modernizare rurală, sunt
responsabile şapte „birouri de dezvoltare rurală" suplimentare. Totuşi, acestea se ocupă mai
mult de activităţi administrative, serviciile de consultanţă jucând doar un rol minor.
Activităţile de consultanţă de stat din Bavaria sunt desfăşurate de către un personal de
stat (funcţionari publici). Pentru serviciile oferite nu se cere o taxă. Nu există niciun sprijin
financiar din partea serviciilor de consultanţă negurvenamentale în afară de anumite asociaţii
ale producătorilor pentru agricultura biologică.
Serviciile de consultanţă negurvamentale sunt oferite într-o mică măsură de societăţi
private şi consultanţi. Aceste servicii de consultanţă nu obţin nici un sprijin financiar din
partea guvernului.
Pentru personalul de consultanţă de stat, calificarea minimă necesară este o diplomă în
agricultură, de la o universitate tradiţională sau de la o universitate de ştiinţe aplicate.
Înainte ca absolvenţii să devină consultanţi, aceştia trebuie să finalizeze o perioadă de
doi ani ca stagiari în diferite instituţii ale Ministerului de Agricultură şi Silvicultură din
Bavaria şi în final să treacă de examinarea de stat din Bavaria.
Consultanţii de stat şi consultanţii asociaţiilor de producători sunt supravegheaţi,
sprijiniţi şi formaţi în permanenţă de un institut de formare special de elită de stat, instituţii de
cercetare şi alte centre de formare, în toate aspectele activităţii acestora.
Ministerul Agriculturii şi Silviculturii din Bavaria este responsabil de instruirea
consultanţilor şi în acest sens, a înfiinţat un „Institut de formare de stat de elită”.
În fiecare an, sunt obligatorii şapte zile de perfecţionare profesională, în timp ce există
o gamă largă de cursuri suplimentare.
Instituţiile de cercetare agricolă („Landesanstalten”) oferă baza profesională pentru
serviciile de consultanţă de stat şi coordonează, în colaborare cu Institutul de formare de stat
de elită, serviciile de consultanţă din diferite regiuni.
Consultanţilor de stat li se oferă o gamă largă de pachete software şi au acces la
biblioteci extinse pe internet şi intranet furnizate de instituţiile de cercetare agricolă
(„Landesanstalten”) şi de Institutul de formare de elită de stat.

92
 1.2.2.2. Compania de consultanţă Agricolă şi Hidrotehnică - AHT International
GmbH Management & Engineering
În paralel cu serviciile de consultanţă existente în fiecare land, în Germania mai
funcţionează şi o firmă independentă de consultanţă, cu o experienţă şi reputaţie internaţională
de peste 35 ani. Clientela companiei cuprinde guverne naţionale, organizaţii de dezvoltare
internaţionale, ca şi investitori privaţi. Gama serviciilor oferite de firmă acoperă toate fazele
unui proiect, începând cu studii preliminare ale locaţiei şi identificarea proiectului, studii de
fezabilitate, proiectare detaliată, inclusiv implementarea proiectului şi instruirea personalului.
Cu ani în urmă, în desfăşurarea activităţii AHT11, se punea accentul pe agricultură şi
proiecte de inginerie în strânsă legătură cu agricultura. Cerinţele în continuă schimbare de-a
lungul anilor au dus la extinderea serviciilor sale de consultanţă, astfel încât acestea includ în
prezent planificarea regională, planificarea superioară a resurselor de apă, conservarea
resurselor naturale, sprijinirea procesului de privatizare şi dezvoltarea resurselor umane.
Competenta profesională a AHT International GmbH este bazată pe un personal
permanent format din experţi bilingvi, cu o înaltă calificare şi o bogată experienţă în
principalele domenii de consultanţă. Personalul AHT numără cea 90 membri, din care
aproximativ 70% desfăşoară activităţi în domenii tehnice. AHT dispune şi de o reţea
internaţională de peste 2 500 experţi independenţi din diferite domenii de specialitate, care pot
fi contactaţi la nevoie. Această combinaţie de experţi permanenţi şi temporari garantează
continuitatea personalului.
Principalii clienţi ai proiectelor AHT International GmbH sunt cei din afara
Germaniei.
O fracţiune mai redusă a venitului AHT International provine din activităţile de
consultanţă şi studii efectuate în Germania, cum ar fi: investigarea şi evaluarea proiectelor de
investiţii agricole, elaborarea conceptelor şi planurilor de afaceri, planificarea fermelor din
punct de vedere economic, financiar şi tehnic, consultanţa şi asistenţa pentru înfiinţarea şi
managementul fermelor moderne (implementarea planurilor de afaceri), restructurarea
fermelor, studii regionale de fezabilitate şi concepte cu privire la agricultură şi dezvoltare
rurală, alte studii în domenii agricole, expertize pentru protecţia mediului, expertize pentru
dezvoltare regională etc.
AHT International GmbH este organizat în următoarele departamente:
Departamentul de Consultanţă Agricolă care asigură următoarele servicii:
11
J. Schroeder & E. Schroeder, 1998 -AHT GmbH International, Department of Agricultural Consulting.

93
  Consultanţă în management şi business pentru ferme
 Servicii de consultanţă pentru dezvoltare structurală
 Servicii de extensie şi asistenţă tehnică
Departamentul pentru administrarea resurselor naturale şi planificarea
folosinţei terenurilor care oferă următoarele servicii:
 asistenţă tehnică pe termen scurt sau lung pe tot parcursul desfăşurării
proiectului (identificare, planificare, modalităţi de plată, executarea
proiectului, management, monitorizare şi evaluare);
 transpunerea în practică a studiilor specializate (planuri de acţiune,
studii asupra impactului proiectului, studii socio-economice, organizare
instituţională, studii tehnice).
Departamentul sistemelor de management şi informaţii pentru resursele
de apă, cu principalele sale domenii de activitate:
 Administrarea generală a resurselor de apă (analiza proceselor
hidrologice şi meteorologice; simulări, buletine şi prognoze hidrologice
şi meteorologice; evaluarea riscurilor în administrarea apelor, etc.)
 Modele matematice (simularea evoluţiei apelor freatice; modele de
precipitaţii şi gradul de valorificare a acestora; optimizarea utilizării
surselor de apă, etc)
 Sisteme de informaţii (proiectarea şi programarea bazelor de date
relaţionale; realizarea sistemelor de informaţii pentru managementul
integrat al resurselor de apă, etc)
 Servicii de consultanţă (consultanţă acordată instituţiilor implicate în
administrarea resurselor de apă; consultanţă asupra legislaţiei naţionale
şi internaţionale cu privire la ape; redactarea programelor pentru un
management de calitate).
 Planificare (administrarea bazinelor hidrografice; evaluarea impactului
asupra mediului în ceea ce priveşte apele freatice şi de suprafaţă).
 Prelucrarea datelor (procurarea şi instalarea echipamentelor hardware şi
software; configurarea sistemelor informatice, etc).
Departamentul de inginerie hidrotehnică, rurală şi a mediului care desfăşoară
activităţi specifice în următoarele domenii:
 Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de irigaţii şi drenaje

94
  Acordarea de asistenţă privind constituirea de organizaţii ale
utilizatorilor de apă şi privatizare a amenajărilor interioare.
Departamentul de dezvoltare rurală cu principalele sale domenii de activitate:
 Promovarea instituţiilor rurale în domenii de credit, marketing,
prelucrare, furnizarea de materii prime, planificare, dezvoltare
conceptuală, precum şi acordarea de sprijin în management şi instruire
organizaţională.
 Privatizarea serviciilor şi transferul responsabilităţilor înspre organizaţii
profesionale şi grupuri locale cu autofinanţare.
 Sprijin pentru unităţile de management şi coordonare a proiectelor.
 Planificarea şi realizarea dezvoltării regionale.
 Dezvoltarea multidisciplinară în zonele rurale.
 Promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
 Realizarea microproiectelor.
 Dezvoltarea pieţelor de desfacere cu amănuntul şi en-gros.
Departamentul de management urban cu următoarele domenii de activitate:
 Finanţe şi administrare urbană
 Promovarea afacerilor
 Sprijin pentru construirea de locuinţe şi îmbunătăţirea mediilor
rezidenţiale
 Administrarea folosirii pământului
 Infrastructură şi servicii
 Managementul mediului

1.2.3. Organizarea activităţii de consultanţă

agricolă în Olanda
Duch Agricultural Advisory Service (DLV)
În Olanda extensia agricolă se realizează printr-o
organizaţie care oferă servicii fermierilor, organizaţiilor
particulare şi instituţiilor publice naţionale şi internaţionale.
Aceste servicii acoperă întreg spectrul de activităţi agricole,
de la aspectele tehnice şi economice ale producţiei agricole la

95
nivel de fermă până la formularea politicii agricole naţionale. Baza serviciilor DLV 12 o
constituie totuşi furnizarea directă de consultanţă tehnică şi economică fermierilor.
De-a lungul istoriei sale de 100 de ani această organizaţie a avut un rol important în
câştigarea de către Olanda a unei poziţii internaţionale de vârf, ca producător şi exportator.
Compania are în prezent 720 salariaţi, dintre care 560 consultanţi agricoli bine calificaţi. Două
treimi din venitul net al companiei este obţinut direct din plăţile pentru consultanţa la nivel de
fermă ale clienţilor-fermieri olandezi şi din ce în ce mai mulţi din regiunile de graniţă ale
Belgiei şi Germaniei. Restul constă în cea mai mare parte din plăţi provenite din partea
organismelor de conducere naţionale, provinciale şi locale pentru derularea unor programe
specifice de implementare a politicilor agricole şi de administrare a terenului.
DLV Agriconsult BV este o companie derivată din DLV, creată în 1993 pentru
internaţionalizarea serviciilor oferite. DLV Agriconsult coordonează furnizarea serviciilor de
consultanţă pentru fermieri şi companii din afara Olandei şi totodată preia, coordonează şi
derulează proiecte de dezvoltare agricolă finanţate de sponsori naţionali şi internaţionali.
Baza afacerilor DLV o constituie consultanţa acordată fermierilor în toate sectoarele
agricole pentru optimizarea producţiei, atât din punct de vedere tehnic cât şi economic. Pentru
furnizarea acesteia în cele mai bune condiţii, există 37 echipe de specialişti perfecţionaţi în
toate sectoarele agricole importante: producţia de lapte, producţia de carne de
vită, creşterea porcilor, creşterea păsărilor de curte,
culturi de fermă, cultivarea legumelor în aer liber,
producţia de bulbi, cultivarea florilor în aer liber,
culturi de seră, pepiniere de arbori, producţia de
fructe, creşterea oilor, creşterea cailor şi cultivarea
ciupercilor. De asemenea, ca urmare a cererii tot
mai mari din partea consumatorilor pentru produsele
agricole obţinute fără utilizarea chimicalelor şi a
interesului fermierilor pentru aceste modalităţi de
producţie, a fost creată o echipă de specialişti în agricultura organică. De asemenea, a fost
creată o echipă ce furnizează consultanţă pentru companiile implicate în contractarea de
maşini agricole.
Echipele DLV au sediul în birouri regionale, situate în centrele de producţie, aproape
de locurile de activitate ale fermierilor. Din aceste birouri, echipele de specialişti deservesc
toţi clienţii - fermieri implicaţi în sectoare de producţie specifice. Baza de cunoştinţe şi
12
www.dlv.nl/media/documents

96
informaţii oferite de DLV este făcută publică sub formă scrisă (prin foi volante, broşuri şi
articole în presa agricolă), prin cursuri, demonstraţii şi workshopuri, întâlniri şi alte activităţi
de grup. Cele mai importante sunt totuşi contactele personale directe dintre consultanţi şi
fermieri, prin legături telefonice şi, în special, vizite la ferme. Comunicaţia prin mass-media şi
activităţile de extensie în grup constituie în jur de 5% şi respectiv 10-20% din activitatea de
extensie a DLV, în timp ce consultanţa individuală reprezintă 75% ca pondere din totalul
activităţilor.
Experţii DLV îşi completează în permanenţă cunoştinţele asupra tehnicilor agricole,
economiei fermelor, construcţiei dependinţelor fermelor şi ingineriei mecanice. De asemenea,
au loc în mod regulat activităţi de perfecţionare în metodologia extensiei, în domenii cum at fi
abilităţi de extensie, comunicare şi diseminarea internă a cunoştinţelor. în acest scop, DLV
angajează specialişti care îşi redactează propriul lor material de perfecţionare şi ale căror
servicii sunt făcute publice şi pentru ale părţi interesate.
Deşi consultanţa tehnică asupra practicilor de cultivare şi management rămâne o
componentă cheie a consultanţei DLV, importanţa consultanţei economice, în cea mai vastă
accepţie a termenului, este în continuă creştere. Consultanţa asupra investiţiilor în echipament
şi infrastructură (grajduri, sere, facilităţi de stocare), rotaţiei culturilor şi utilizării optime a
resurselor fermelor fără a dăuna mediului, sunt importante domenii de activitate.
DLV a creat atât o bază de date cât şi programe software specializate. Acestea din
urmă permit consultanţilor să stocheze date relevante din domenii diverse, cum ar fi folosirea
îngrăşămintelor, calcularea sau folosirea energiei în sere, ajungându-se în acest fel la
utilizarea optimă a datelor de intrare din punct de vedere tehnic şi economic. In plus,
consultanţii DLV folosesc programe software specializate pentru a-i ajuta pe fermieri să
determine fezabilitatea economică a investiţiilor în teren, dependinţe sau echipamente,
precum şi în alte aspecte privitoare la luarea deciziilor strategice în managementul fermelor.
Pe lângă consultanţa directă la nivel de fermă, DLV derulează, de asemenea, programe
finanţate de conducerile administraţiilor centrale şi locale. Majoritatea acestor programe au ca
scop reducerea presiunii asupra mediului cauzate de caracterul intensiv al agriculturii
olandeze, menţinându-se sau crescându-se profitabilitatea economică şi competitivitatea
internaţională. Mai jos sunt prezente exemplificativ câteva modele de consultanţă directă.

Consultanţa la nivel de fermă pentru sectorul creşterii vacilor de lapte

Scopul principal al consultanţilor DLV este să ajute clienţii să-şi crească veniturile
prin îmbunătăţirea operaţiilor la nivel de fermă. Acest obiectiv este valabil pentru toate

97
sectoarele, dar în scop ilustrativ se va analiza mai îndeaproape sectorul creşterii vacilor de
lapte.
În fiecare an, cca 53% din cei 35 000
de fermieri olandezi care se ocupă de
creşterea vacilor de lapte apelează la serviciile
DLV. Cei 160 consultanţi ai DLV, împărţiţi
în 10 echipe, deservesc 5 000 ferme de vaci
de lapte pe bază de contract, prin vizite
periodice. Câteva din temele abordate şi
rezultatele obţinute sunt următoarele:
 Un mai bun management a păşunilor a dus la un ciclu de producţie mai lung şi la
producţii mai bune, precum şi o necesitate de rotaţie a păşunilor mai scăzută.
 Planurile de fertilizare a păşunilor, alcătuite pentru 4 000 de ferme, au contribuit la
optimizarea folosirii îngrăşămintelor naturale provenite de la animalele fermelor.
DLV a promovat fertilizarea complementară, ceea ce a condus la creşteri ale
producţiei.
 In urma consultanţei DLV, în cazul a 2 000 de ferme s-a optat pentru îmbunătăţirea
raţiilor printr-un amestec optim de furaje produse la fermă şi concentrate favorabile,
prin aceasta veniturile fermierilor crescând considerabil.
 Un mai bun management al animalelor a condus la creşterea productivităţii şi a
perioadei de timp în care vacile de lapte s-au aflat în producţie, fapt ce a dus la
obţinerea de venituri suplimentare.
 Pentru îmbunătăţirea sănătăţii animalelor, consultanţii DLV promovează îngrijirea
preventivă, evidenţiind dezavantajele în cazul îmbolnăvirilor,
în ceea ce priveşte producţia pierdută şi taxele veterinare.
 Observarea îndeaproape a condiţiilor financiare duce adesea
la identificarea oportunităţilor de împrumuturi cu rate scăzute
ale dobânzilor.
 Pentru 200 de ferme s-au efectuat analize ale beneficiilor
investiţiilor în maşini agricole. S-a arătat că pentru
majoritatea fermelor, contractarea maşinilor este mult mai economică decât
cumpărarea acestora.
 Consultanţa asupra achiziţionării de echipamente, constând în ajutorul oferit
fermierilor în analiza ofertelor de echipamente, cum ar fi maşini de muls şi

98
 realizarea contactelor dintre fermieri şi furnizori, au dus la economii considerabile
pentru fermele deservite.
După începerea procesului de privatizare, DLV a abordat noi activităţi dintr-o mare
varietate de domenii, după cum urmează:
 DLV Datanet: Compararea eficienţei fermelor
 Biroul de Consultanţă pentru Construcţii al DLV
 Recreerea în aer liber
 Lanţuri de produse agricole
 Reprezentanţe ale Comunităţii Europene
 Mediere în probleme de cote şi drepturi de producţie
 ECAS: Sectorul Agricol European de Certificare
Pe măsură ce contribuţiile financiare ale Ministerului Agriculturii s-au diminuat, DLV
s-a transformat într-o organizaţie de piaţă, orientată înspre satisfacerea cererilor şi nevoilor
fermierilor. Pentru a putea satisface în mod optim cererea, DLV a fost descentralizat,
devenind o organizaţie în cadrul căreia unităţile care funcţionează în mod autonom în
structura generală sunt responsabile pentru propriile planuri de afaceri. Echipele, cu sprijinul
conducerii, au conceput planuri şi strategii de marketing pentru toate sectoarele. Aceste
planuri sunt în prezent puse în aplicare de către echipele de sector. Conducerea generală a
DLV, coordonată de către Directorul General, este împărţită în trei divizii:
• Afaceri Financiare şi Materiale;
• Sisteme de Automatizare/Computerizare;
• Personal, Organizare şi Comunicare.
Echipele de teren sunt coordonate de trei unităţi
administrative, fiecare condusă de câte un director:
• Ferme arabile, culturi de seră, floricultură în aer liber
şi de interior;
• Creşterea animalelor, contractarea agricolă;
• Legume, bulbi, fructe, ciuperci, pepiniere de arbori, agricultură organică, recreere în
aer liber.
Biroul central al DLV îşi are sediul în oraşul Wageningen, unde se mai află
Universitatea Agricolă Olandeză, majoritatea institutelor de cercetare agricolă fundamentală
şi strategică olandeze, precum şi multe organizaţii private şi publice implicate în Sistemul
Olandez de Informaţii şi Cunoştinţe Agricole (AKIS).

99
 DLV colaborează îndeaproape cu institutele de cercetare şi educaţie agricolă pentru a
asigura diseminarea celor mai noi informaţii în mod constant. Problemele practice complicate
sunt deferite sistemului de cercetare, pentru ca cercetătorii
să fie informaţi în legătură cu problemele de producţie care
apar la nivel de câmp. De asemenea, DLV are un rol central
în schimbul mutual de informaţii între fermieri, înfiinţând,
printre altele, cluburile de studii pentru fermieri. Schimbul
intensiv de informaţii între cercetători, extensionişti şi
fermieri este unul din principalii factori-cheie datorită
căruia Olanda a devenit unul dintre marii exportatori
agricoli ai lumii.
La toate nivelurile de organizare, activitatea DLV este sprijinită şi monitorizată prin
rapoarte din partea principalelor părţi implicate în agricultura olandeză. Conducerea generală
este sprijinită de către un Consiliu format din reprezentanţi ai federaţiei organizaţiilor de
fermieri, sindicatului lucrătorilor din ferme şi Ministerului Agriculturii. În plus, fiecare echipă
are propriul său Comitet Director, care comentează şi raportează activitatea echipei şi
colaborează cu organizaţii implicate în cercetarea aplicativă şi învăţământul agricol.
Comitetele Directoare includ reprezentanţi ai organizaţiilor comerciale regionale (formate din
fermieri angajaţi în aceleaşi forme de producţie), reprezentanţi ai uniunilor fermierilor şi un
reprezentant al uniunii comerciale din industria alimentară.
DLV deserveşte aproape 75% din fermierii olandezi şi, pe ansamblu, clienţii sunt
satisfăcuţi. Aceasta a întărit poziţia de lider a DLV în furnizarea de consultanţă tehnică în
Olanda. Gradul de satisfacere a clienţilor este apreciat prin sondaje anuale; în plus, după
fiecare vizită din partea consultanţilor, fermierii au ocazia să se exprime asupra serviciilor
furnizate, completând formulare speciale care sunt adăugate recomandărilor scrise. Într-un
sondaj prin telefon la care au participat 800 de fermieri (efectuat de către un birou
independent), aceştia au arătat că de la privatizarea sa, DLV a devenit mai activ şi calitatea
consultanţei oferite s-a îmbunătăţit. Conform sondajului, DLV se distinge prin independenţă,
obiectivitate şi profesionalism.
Menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii este o strategie necesară unei organizaţii
profesionale, orientată spre piaţă cum e DLV, pentru a-şi menţine poziţia dominantă. Pe plan
intern sunt folosite o serie de instrumente de management pentru atingerea acestui scop. Unul
dintre acestea este TOP - Programul de Dezvoltare pentru Echipe. Monitorizarea
performanţelor echipelor este un important instrument managerial. Printre indicatorii folosiţi

100
se numără venitul pe echipă şi pe consultant, procentul clienţilor pierduţi şi cel al noilor
clienţi, venitul adus de noile produse de extensie, satisfacerea clientelei şi satisfacerea
personalului.
Conducerea DLV pleacă de la premiza că pentru a se comporta în mod optim,
salariaţii nu trebuie numai să aibă calităţi profesionale deosebite şi o înaltă calificare, ci să fie
şi puternic motivaţi. Motivaţia, la rândul ei, depinde atât de satisfacţia profesională cât şi de
condiţiile atractive de angajare.

1.2.4. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Franţa

Agricultura franceză a acoperit rapid deficitul său de producţie şi întârzierea
tehnologică de după război, Franţa devenind o putere agricolă de prim plan datorită:
• calităţii şi diversităţii resurselor agricole;
• priceperii şi formării agricultorilor săi;
• cercetării şi unui sistem performant de dezvoltare.
Din cele 55 de milioane de hectare ale teritoriului francez, cca 60% este destinat
agriculturii. Acest teritoriu agricol s-a micşorat încet, dar continuu, în favoarea împăduririi şi
urbanizării. În ciuda acestei diminuări a suprafeţelor cultivate, producţia a crescut puternic şi
câştigurile de productivitate sunt considerabile, datorită efectului combinat a 3 factori:
• diminuarea populaţiei implicate în agricultură;
• progresul tehnic şi avansarea tehnologică de excepţie;
• creşterea ponderii mijloacelor de producţie şi a capitalului utilizat în exploatări.
Din 1970 până în 1990, populaţia agricolă activă a scăzut de la 12,8% la 5,6% din
populaţia totală activă a Franţei. În acelaşi interval exploataţiile agricole s-au diminuat cu
aproape 600.000 de unităţi (925.000 în 1990). Numărul de exploataţii mai mici de 5 ha dispar
aproape în totalitate (-5% pe an în medie), în timp ce numărul exploataţiilor mai mari de 100
ha creşte. Suprafaţa medie a unei exploataţii agricole atinge 30 ha în 1990, faţă de 20 ha în
1970.
În acelaşi timp, progresul tehnic permite importante creşteri de productivitate. Aceste
progrese tehnice n-au fost posibile decât cu o creştere importantă a mijloacelor de producţie şi
a capitalului utilizat în exploataţii (fertilizare, tehnologii adecvate, maşini agricole
performante).
Creşterea randamentelor a mers în paralel cu o scădere a preţurilor practicate pe pieţe,
acestea apropiindu-se de preţurile de producţie. Producţia s-a adaptat atât la creşterea şi
exigenţele de calitate ale industriei agro-alimentare şi ale distribuţiei, cât şi la diversificarea

101
cerinţelor consumatorilor.
Această evoluţie tehnică, economică şi socială a remodelat profund structurile,
demografia şi modul de viaţă al sectorului agricol şi rural. Practic, s-a realizat deschiderea
progresivă a exploataţiilor agricole către pieţele de forţă de muncă, de capital şi de produse,
lărgite la dimensiunea UE. Cu 30 milioane de hectare de suprafaţă agricolă (din care 40% în
zone defavorizate), Franţa reprezintă aproximativ un sfert din potenţialul comunitar şi
furnizează o cincime din producţia agricolă a UE.
O astfel de schimbare s-a realizat în cadrul unei intervenţii constante a statului, decisă
şi pusă în aplicare în colaborare cu organizaţiile profesionale agricole, în materie de gestiune a
pieţelor, ajutor pentru investiţii, ajutor pentru creaţia şi răspândirea inovaţiilor tehnice.
Astăzi, mişcarea de modernizare se pune în termeni diferiţi, mai ales în materie de
evoluţie a politicii agricole comune. Excedentele de producţie, creşterea concurenţei,
mondializarea pieţelor, creează o situaţie economică fragilă. Politica agricolă a Comunităţii
Europene, încheierea unor acorduri internaţionale pertinente şi o politică naţională de
acompaniere, permit găsirea unor soluţii pentru a face faţă noului context.
Pentru majoritatea agricultorilor francezi, dezvoltarea pe termen lung vizează o
finalitate dublă, tehnico-economică şi socială care se traduce printr-o competitivitate crescută
şi o solidaritate întărită.
Metoda de lucru în grup utilizată de Centrele de Studii Tehnice Agricole (CETA) în
anii '50 s-a generalizat şi impus ca mijloc de transmitere a progresului. Astăzi există o mare
diversitate de moduri de funcţionare în cadrul acestor grupuri născute din iniţiative diverse,
mai ales sindicale:
Grupurile de bază de mărime redusă, permit oricărui membru din grup să fie în
relaţie directă cu fiecare dintre ceilalţi. Această formulă, care favorizează schimbul şi
dezvoltarea personală, a fost iniţiată de către Centrele de Studii Tehnice Agricole
(CETA) şi adoptată de Centrele de Studii Tehnice de Economie Forestieră (CETEF).
Grupările cu deschidere mai generală, constituite din membrii aparţinând unei zone
geografice date, participă la sensibilizarea, la motivarea şi la adoptarea schimbărilor
inovatoare. Îşi organizează deseori activităţile în comisii specializate pe teme şi tipuri de
activităţi. Dintre acestea fac parte:
• Grupurile de Popularizare Agricolă (GVA)
• Grupurile de Studii şi Dezvoltare Agricolă (GEDA)
• Centrele de Informare şi Popularizare Agricolă în Mediul Rural (CIVAM)
• Centrele Regionale ale Proprietăţii Funciare (CRPF)

102
 • Asociaţiile Salariaţilor Agricoli pentru Popularizare şi Progres în Agricultură
(ASAVPA)
• Grupurile specializate de prestări servicii şi cercetare a referinţelor economice
(centre de gestiune şi compatibilitate).
O bună parte din aceste grupări beneficiază de sprijinul consilierilor Camerelor de
Agricultură. Celelalte sunt autonome şi administrate de către aderenţii lor, cu o implicare în
general importantă în organizaţiile agricole.
Succesul grupurilor în experienţa franceză este legat esenţial de rolul lor de stimulator
al schimbării, prin analiză comună şi schimb de experienţă. Funcţionalitatea lor implică şi
responsabilizează cel mai mare număr de agricultori. Ele participă la alegerea proiectelor
locale de dezvoltare şi la punerea lor în aplicare. Ele sunt o şcoală de formare a asumării
responsabilităţii pentru adepţii lor şi un mijloc economic al răspândirii progresului.
În afara formaţiunilor specificate, în faţa deciziilor pe care trebuie să le ia, agricultorul
francez mai poate beneficia de următoarele ajutoare:
Sfaturi individuale de orientare şi ajutor în luarea deciziei, date de consilierii
agricoli. Este vorba despre sfaturi cu caracter de sinteză, care iau în calcul întreaga
exploataţie, avantajele şi dezavantajele sale, evaluarea rezultatelor anterioare şi care
conduc la opţiuni asupra producţiei, la coordonarea ulterioară a tehnologiei culturilor,
sau sistemelor de creştere a animalelor.
Sprijin punctual, legat de realizarea unei acţiuni anume sau aplicarea unei tehnici noi.
Acest sprijin specializat este furnizat de consilieri, dar şi de tehnicienii diverselor
organisme specializate, de cooperative, de firme private.
Formare profesională sau stagii de perfecţionare, pentru însuşirea unei practici noi,
sau a unei specializări într-o disciplină agricolă. Acest demers priveşte în principal tinerii
fermieri în curs de instalare, agricultorii în dificultate, sau persoane aflate în procesul
reconversiei profesionale.
În cadrul acestor acţiuni de sprijin individual, animarea, sensibilizare, informarea şi
difuzarea de masă, pe teme de interes mai general, sunt utilizate pentru a atinge un maxim de
audienţă, mai ales în rândul celor care rămân în afara grupurilor de popularizare. Acţiunile pot
lua forma campaniilor multimedia de iniţiativă naţională, completate de acţiuni locale
concertate.
Accesul colectiv la informaţie şi la băncile de date este posibil ca urmare a introducerii
pe scara largă a telematicii (prognoze fitosanitare, agrometeorologice etc).
Structurile organizatorice de sprijin şi coordonare a fermierilor francezi, în vederea

103
dezvoltării, funcţionează pe două nivele:
1. La nivel local există o reţea locală de sprijin pentru agricultori cu parteneri
numeroşi, acoperind ansamblul acţiunilor de dezvoltare. Această reţea locală cu
responsabilitate profesională este organizată pe bază departamentală, în jurul Camerelor de
Agricultură, care coordonează acţiunile de dezvoltare puse în practică în cadrul unui program
plurianual. În cadrul acestui nivel funcţionează următoarele structuri:
Camerele de Agricultură
Specialiştii din cadrul Camerelor de Agricultură oferă sfaturi de orientare şi sfaturi
specializate, cu prioritate pentru grupurile de dezvoltare. Aici se elaborează cerinţele
principale în legătură cu planurile de cercetare aplicată ale Institutelor Tehnice şi se realizează
acţiuni de formare şi de informare colective. În afară de serviciul de dezvoltare propriu-zis,
ele dispun şi de servicii funciare, de construcţii, mecanizare, turism, economie, formare
profesională.
Camerele Departamentale de Agricultură ale aceleiaşi regiuni sunt grupate în cadrul
unei Camere Regionale. Aceasta are în special misiunea de a coordona acţiunile în cadrul
Programelor Plurianuale de Dezvoltare Agricolă, elaborate cu participarea unor parteneri din
cercetare şi dezvoltare.
Organismele tehnice de acţiune colectivă
Sunt cooperative sau sindicate ale căror activităţi colective sunt indispensabile
dezvoltării producţiilor de animale:
 cooperativele sau centrele de însămânţare artificială;
 sindicatele de control a performanţelor din sectorul creşterii animalelor (controlul
laptelui, controlul creşterii, identificare etc);
 grupurile de protecţie sanitară (sănătate animală, profilaxie).
În afara funcţiilor lor principale economice şi comerciale, cooperativele pun la
dispoziţia producătorilor servicii de îndrumare şi formare. Grupările de producători asigură în
egală măsură soluţii tehnice motivate de disciplina de producţie care necesită o desfacere a
produselor în cele mai bune condiţii. În micile organisme, acelaşi agent asigură funcţiile
comerciale şi de îndrumare. Din contră, unele cooperative importante au veritabile servicii
tehnice de experimentare, îndrumare şi formare profesională.
Organismele sindicale
Reţeaua locală de sprijin a agricultorilor este susţinută de acţiunea sindicatelor care, în
plus faţă de misiunea lor principală de apărare şi de promovare a agriculturii, participă activ la

104
dezvoltarea acesteia. Ele exercită un rol de sensibilizare a agricultorilor faţă de importanţa
progresului tehnic, economic şi social în cadrul acţiunilor de informare şi formare
profesională. Agricultorii aderă în majoritate la două formaţiuni sindicale care sunt: Federaţia
Naţională a Sindicatelor Exploataţiilor Agricole (FNSEA) şi Centrul Naţional al Tinerilor
Agricultori (CNJA) cât şi la asociaţii sindicale specializate aderente la FNSEA, ca Asociaţia
Generală a Producătorilor de Grâu sau Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine.
Instituţiile de formare profesională
Instituţiile publice şi private de formare profesională, respectiv liceele agricole şi
centrele de formare profesională, asigură instruirea iniţială şi continuă a agricultorilor şi a
viitorilor consilieri şi sunt, printre altele, puncte de sprijin pentru dezvoltare; ele asigură mai
ales un important program de experimentare, dispunând de o reţea de 160 exploataţii agricole
ataşate instituţiilor, conduse cel mai frecvent în asociere cu organismele profesionale.
2. La nivel naţional există o reţea naţională de cercetare aplicată, informare şi
perfecţionare. Create şi gestionate de către agricultori, Institutele şi Centrele Tehnice Agricole
cu un personal de cea 1 000 ingineri şi tehnicieni, sunt organisme de cercetare aplicată, de
sprijin tehnic şi de informare. Unele au un caracter interprofesional. Ele exercită funcţia de
legătură între cercetare şi popularizare. Ele joacă astfel un rol esenţial în crearea şi răspândirea
progresului în agricultură. Specializate pe domenii de producţie şi regrupate în interiorul
Asociaţiei de Coordonare Tehnică Agricolă (ACTA), ele asigură realizarea următoarelor 3
obiective:
Definirea orientării tehnice în funcţie de mediul economic cu toţi partenerii
filierei. Pentru aceasta ele asociază cercetătorii, agricultorii, industriaşii,
comercianţii, cooperativele.
Realizarea cercetărilor aplicate şi experimentărilor care să permită adaptarea
rezultatelor din laboratoarele de cercetare fundamentală asupra producţiei
agro-alimentare şi mediului. Ele răspund cererii imediate şi nevoilor exprimate
de către agricultori;
Sprijinirea dezvoltării prin informare şi formare.
Rezultatele cercetărilor Institutelor şi Centrelor Tehnice sunt făcute cunoscute
utilizatorilor din agricultură printr-un amplu program de informare care este completat de un
program de formare şi perfecţionare. În fiecare an, 7 000 de tehnicieni agricoli beneficiază de
această instruire cu ocazia a mai mult de 300 de stagii de lucru puse în aplicare şi conduse de
către Institutele Tehnice şi ACTA, de tipul:.
 stagii de perfecţionare a cunoştinţelor pe teme

105
 specializate;
 instruirea formatorilor vizând facilitatea acţiunilor
organizate de agenţiile de dezvoltare la solicitarea producătorilor;
 instruirea la cerere şi sprijin pentru organizarea de
sesiuni de informare profesională.

Asociaţia Naţională pentru Dezvoltarea Agricolă (ANDA)

Această organizaţie complexă13 are nevoie, pentru o bună funcţionare, de existenţa
unei bune colaborări între:
Numeroşii parteneri angajaţi în programele de dezvoltare.
Organizaţiile profesionale şi colectivele teritoriale, mai ales regionale, pentru a
integra acţiunile de dezvoltare ale filierelor de producţie, echipamentele rurale
şi formaţiunile în planul regional de dezvoltare economică socială şi culturală.
Organismele administrative şi profesionale, pentru definirea orientărilor
dezvoltării.
Structură paritară între organizaţiile profesionale agricole şi puterile publice, ANDA
înfiinţată în 1966, este locul unde se elaborează politica dezvoltării agricole. Este totodată o
instanţă de co-gestiune a Fondului Naţional de Dezvoltare Agricolă (FNDA) care participă la
finanţarea programelor de dezvoltare.
Resursele ANDA provin din taxe para-fiscale plătite de către agricultori la produsele
lor. Aceste resurse sunt apoi repartizate ţinând cont de o anume solidaritate cu sectoarele de
producţie şi regiunile mai puţin favorizate. Actualmente este căutat un nou echilibru mai just.
Sectoarele hameiului şi cartofului contribuie la această finanţare din 1992, iar cele ale
fructelor şi legumelor din 1993.
FNDA nu reprezintă decât o cincime din mijloacele strânse pentru ansamblul
dezvoltării sub diverse forme: taxe, impozite, cotizaţii, prestaţii plătite, credite bugetare,
ajutoare diverse. De exemplu, birourile pe produse specifice contribuie cu o parte din
resursele lor la acţiuni vizând ameliorarea produselor. Colectivităţile teritoriale (comunale,
consilii generale şi regionale) aduc o contribuţie care tinde să motiveze mai tare
descentralizarea. În sfârşit, agricultorii participă direct la finanţarea dezvoltării prin plătirea de
cotizaţii specifice şi prestări de servicii. Sursele de finanţare variază după natura programelor
(cercetare aplicată sau dezvoltare).
13
L'experience Francise du Developpement Agricole - Document realise sous la responsabilite de l'ANDA.

106
 ANDA, ca instanţă de orientare şi coordonare, acompaniază tehnic şi financiar acţiuni
din categoria celor specificate, dar nu realizează ea însăşi aplicarea programelor de dezvoltare
teritorială. Ea se sprijină pentru acest fapt pe reţeaua de operatori descrisă anterior (Camere
Agricole, cooperative, structuri asociative), respectiv organismele de cercetare (Institutele
Tehnice, staţiunile experimentale) şi instituţiile de învăţământ. Prin responsabilităţile sale
financiare, ANDA veghează să păstreze coerenţa în intervenţiile partenerilor din acest
dispozitiv (căutarea complementarităţii între proiectele naţionale şi proiectele teritoriale). Ea
susţine în egală măsură proiecte de interes naţional, stimulează iniţiativele şi ia în calcul
preocupările noi, de exemplu în materie de mediu şi de gestiune a spaţiului rural.
În concluzie, se poate spune că agricultorul francez se găseşte în centrul unei reţele
„Cercetare, Formare, Dezvoltare". El participă la propria orientare, la aplicarea şi finanţarea
ei. El găseşte, după nevoile sale, asistenţa şi instruirea care îi permit să-şi controleze opţiunile,
să scoată cele mai bune rezultate din resursele sale şi să prevadă evoluţiile viitoare ale
sectorului.

1.2.5. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Danemarca

Danemarca este situată în partea de nord a
Europei şi este una din ţările scandinave. Este o ţară
mică cu o populaţie de 5,3 milioane de locuitori, cu
un PIB de 35.000 USD/locuitor.
Danemarca este o ţară de câmpie, cu un
pământ sărac pentru agricultură şi cu un climat
temperat. Verile sunt în general calde, cu o medie a
temperaturilor de 16,4 C, iar temperaturile scăzute se
menţin adesea iarna pentru perioade destul de lungi
de timp. Media anuală a precipitaţiilor este de
664mm.
2,7 milioane hectare sau 63% din suprafaţa Danemarcei sunt cultivate în cadrul
fermelor. Producţia de cereale reprezintă jumătate din producţia agricolă daneză. Suprafeţele
cele mai mari sunt ocupate de grâu, orzoaică şi secară. Suprafeţe mari sunt ocupate de sfeclă
şi păşuni. Două treimi din producţia obţinută
este utilizată în hrana animalelor.
În Danemarca sunt produşi anual 23
milioane de porci, trei sferturi din această

107
producţie fiind destinată exportului. Exportul de porci reprezintă 7% din exportul total al
Danemarcei. Faţă de anul 1980 producţia de porci a crescut cu aproape 50%. În aceeaşi
perioadă producţia de lapte a crescut cu 15%, în parte, acesta fiind rezultatul introducerii
cotelor de lapte.
Din anul 1930, suprafaţa destinată agriculturii a scăzut cu aproape 3,2 milioane
hectare, în favoarea dezvoltării urbane, mai ales în jurul anului 1960. În acelaşi timp au avut
loc profunde schimbări şi în structura fermelor.
În prima jumătate a secolului 20 erau aproximativ 200.000 de ferme, cu o suprafaţă
medie de 16 ha, dar după 1950 numărul acestora a intrat în declin uşor. Începând cu anul 1960
procesul s-a accelerat, astfel că, începând cu acest an, dispăreau cam 5000 de ferme anual. În
anii 1970 şi 1980 nivelul declinului ajunsese la 2600 ferme anual, iar în anul 1990 la 2300
ferme anual. În anul 1999 numărul total al fermelor ajunsese la 58.000, cu o suprafaţă medie
de 46 ha.
În acest context, serviciul danez de
consultanţă agricolă s-a dezvoltat şi adaptat
continuu la cerinţele impuse.

Serviciul danez de consultanţă

agricolă, numit „modelul danez”, se
caracterizează printr-o serie de cuvinte cheie şi
a fost dezvoltat de organizaţiile de fermieri în decursul anilor14. Aceste cuvinte cheie sunt:
un serviciu condus şi organizat de utilizatorii acestuia, organizaţiile de fermieri
un serviciu subvenţionat de stat
un serviciu “oficial” şi recunoscut de departe ca fiind imparţial.
furnizează servicii de consultanţă pentru toate tipurile de ferme de producţie.
un serviciu dezvoltat pe două nivele.
Un serviciu de consultanţă caracterizat astfel nu poate fi înfiinţat peste noapte ci printr-
o evoluţie continuă. Privind înapoi la modul de dezvoltare al serviciului danez de consultanţă
reiese ca anul 1971 a fost într-adevăr anul epocal de înfiinţare al consultanţei moderne. În acel
an s-a înfiinţat un număr de comitete naţionale, fiecare responsabil, la nivel naţional, de
serviciul de consultanţă specific producţiei lor agricole.
Această inovaţie a fost concepută cu câţiva ani înainte de a conştientiza că diviziunea
provincială aplicată până atunci nu mai era potrivită, datorită, de exemplu, schimbărilor
14
www.landscentret.dk

108
drastice şi rapide cu care s-a confruntat agricultura daneză în perioada postbelică. Un alt
factor important au fost, fără îndoială, speranţele mari asociate cu intrarea Danemarcei în CEE
şi consecinţele acesteia asupra agriculturii.
Numărul potenţialilor membri activi a scăzut cu 120.000 în doar 3 decenii, făcând
extrem de necesară raţionalizarea structurii serviciului de consultanţă. Trebuie totuşi amintit
faptul ca suprafaţa agricolă totală a Danemarcei ocupă nu mai puţin de 63% din suprafaţa
totală a ţării, fiind unul din cele mai ridicate procente, dacă nu cel mai ridicat, din lume. În 6
decenii suprafaţa agricolă s-a redus cu 575.000 ha, transformate în zone urbane, şosele etc.
Simultan, productivitatea a crescut semnificativ astfel încât producţia agricolă totală a
Danemarcei continuă să fie ridicată; în termeni reali, suficientă cât să satisfacă de trei ori
necesarul populaţiei.
Această dezvoltare a ridicat şi cererea fermierilor în ceea ce priveşte serviciile de
consultanţă, institutele de cercetare şi educaţia agricolă. Se aşteaptă ca aceste cereri să crească
proporţional cu productivitatea şi producţia agricolă. Nu mai mică va fi cererea pentru
managementul fermei.
Unul din cuvintele cheie despre care s-a amintit la început a fost că serviciul danez de
consultanţă este administrat de utilizatorii acestuia şi de organizaţiile de fermieri. De departe
cea mai mare organizaţie este Uniunea fermierilor danezi, organizaţia centrală a tuturor
uniunilor locale de fermieri. Asociaţia Daneză a Familiilor de Fermieri este o altă
organizaţie importantă, cu o contribuţie de 15-20% la producţia daneză. În ciuda faptului că
politica privind calitatea de membru este diferită în cadrul acestor două organizaţii, fiind
reflectată în domeniul poticii fermei, acestea au reuşit să înfiinţeze Centrul Naţional de
Consultanţă Agricolă.
A fost un progres imens pentru serviciul danez de consultanţă agricolă, deoarece prin
această decizie organizaţiile centrale au pus foarte clar în evidenţă nevoia unui serviciu de
consultanţă calificat, indiferent de apartenenţa la una din cele două organizaţii a celor care îl
solicită.
Istoria DAAS a început practic în jurul anului 1875 când organizaţiile fermierilor au
început să-şi angajeze proprii consultanţi. În anul 1910 erau 121 de angajaţi, pentru ca astăzi
DAAS să fie unul din liderii serviciilor de consultanţă agricolă din Europa.
Serviciul Naţional de Consultanţă Agricolă (The Danish Agricultural Advisory
Service - DAAS) a fost constituit ca un parteneriat între cele 46 de centre locale de
consultanţă şi Centrul Naţional.
Centrul Naţional de Consultanţă Agricolă este situat în nordul localităţii Aarhus, în

109
Peninsula Jutland. CNCA al DAAS are 500 de angajaţi, organizaţi în departamente, în funcţie
de domeniul de pregătire profesională. Numărul total al angajaţilor DAAS este de 3200.

Figura 1.5. Centrul Naţional de Consultanţă Agricolă – DAAS

Figura 1.6. Centrele locale de consultanţă agricolă din Danemarca

Serviciile de consultanţă acoperă următoarele domenii: producţia plantelor, creşterea

bovinelor, creşterea porcilor, economie şi legislaţie, construcţii şi maşini agricole, creşterea
cailor, creşterea păsărilor şi a animalelor pentru blană.

Servicii subvenţionate de stat

De la înfiinţarea serviciului de consultanţă, agricultura daneză a beneficiat de
subvenţii publice, subvenţii ce acopereau în principal salariile consultanţilor şi cheltuielile de

110
călătorie. Subvenţia se acorda pe baza unei legislaţii speciale, marja cheltuielilor fiind inclusă
în bugetul anual şi supusă astfel dezbaterilor şi deciziilor partidelor politice. În 1972 numărul
angajaţilor a fost limitat iar de atunci subvenţiile acordate consultanţilor implicaţi în
contabilitatea fermelor şi economia domestică au fost retrase. Din aceste motive, subvenţiile
actuale acoperă aproximativ 13% din bugetul serviciului de consultanţă local – şi numai 5%
din bugetul Centrului Naţional de Consultanţă Agricolă. Cu alte cuvinte: în serviciul danez
de consultanţă numărul serviciilor plătite de utilizatori creşte drastic.

Relaţiile la nivel naţional şi local între serviciile de consultanţă

În principiu, există o diviziune clară a muncii: serviciul local furnizează fermierilor
servicii de consultanţă, pe când Centrul Naţional sprijină centrele locale de consultanţă şi
constituie o legătură cu institutele de cercetare din Danemarca şi din străinătate. În fine,
Centrul de consultanţă agricolă este responsabil de sarcinile care se rezolvă cel mai raţional la
nivel central, de exemplu, Programe informatice (de înregistrare a producţiei de lapte,

111
planificarea alimentaţiei, planificarea fertilizatorilor, bugetului şi economiei). Ceea ce
înseamnă că centrul dezvoltă şi deţine toate programele informatice centrale folosite în
agricultura daneză, iar majoritatea programelor sunt create şi comercializate de Centrul
Naţional de Consultanţă Agricolă.

Servicii agricole create pentru întreaga fermă

Iniţial, serviciile de consultanţă se adresau
întreprinderilor cu un singur tip de producţie, de exemplu:
bovine, porcine sau vegetală. Din punctul de vedere al
fermierilor nu era o situaţie ideală. Ca administrator de fermă,
fermierul răspunde de întreaga fermă. Dacă, de exemplu,
consultanţa pentru hrănirea animalelor implică schimbări în
producţia de furaje, fermierul poate fi supus aşa numitului efect
„de orchestră”, impactul global asupra economiei fermei fiind
astfel greu de estimat.
Pentru a rezolva această problemă, în vederea creării
unui serviciu de consultanţă orientat spre o producţie originală, organizaţiile de fermieri au
decis spre sfârşitul anilor 80‫ ׳‬că serviciile de consultanţă ar trebui să demareze dezvoltarea
unui program de administrare a fermei, şi anume, BEDRIFTSLØSNINGEN. Acest program
are următoarele 4 caracteristici:
 este un pachet de programe informatice, folosind o linie telefonică
modernă pentru conectarea la baza de date centrală.
 aceleaşi programe sunt folosite atât de fermierii cu PC-uri personale cât şi
de consultanţii ce utilizează laptop-uri în cadrul centrelor de consultanţă.
 oricine cumpără o parte din pachetul de programe se abonează şi la
versiuni actualizate, asigurându-se astfel folosirea ultimei versiuni.
 vânzările şi servirea au loc prin centrele de consultanţă, pentru ca fermierii
implicaţi să beneficieze în permanenţă de un serviciu de urgenţă.

MANAGEMENT
Managing Director

Secretariat &
Cercetare Comunicare

Resurse Web Info

umane
112
Legislaţie şi
Federaţia
Producţia daneză
de cereale Serviciu de consultanţă
Financiar
Producţia
Dezvoltare
IT
Planificare
Agriculturade
contabilitate
pentru bovineşiorganică
porci
mediu Animale
Păsări
Relaţii
Tineri
Horticultură
Consultanţă
Centrul
Cai
pt. fermieri
internaţionale
fructede
pentru
şiconferinţe
DLRB
danezi
blană
legume
 Figura nr. 1.7. Organizarea pe departamente a DAAS
Serviciul de consultanţă agricolă s-a bazat foarte mult pe dezvoltarea acestui program
complex de management. Când propunerea a fost prezentată pentru prima dată, părerea
multor persoane a fost aceea că programul este destul de costisitor. Era de asemenea un
concept nou la care departamentele diferitelor întreprinderi de producţie urmau să colaboreze,
însemnând că se va renunţa la unele culturi foarte diferite, acceptându-se ideea că acestea nu
mai reprezentau o soluţie tehnică. Însă acum acest program funcţionează şi mulţi fermieri
danezi investesc în anumite segmente ale pachetului de programe, la fel şi în centrele locale
de consultanţă şi în şcolile agricole (figura 1.8.).

113
Figura nr. 1.8. Pagina de pornire DAAS www.lr.dk/landbrugsinfo (lista de verificare
dezvoltată de DAAS; Versiunea electronică a legislaţiei daneze pe portalul web; Diferite
aplicaţii software)

114
115
 Tendinţe în sistemul de consultanţă danez
În ceea ce priveşte adaptarea structurală a fermelor de producţie primară, tendinţa este
aceea de scădere a numărului de ferme full-time, printr-o creştere continuă a dimensiunilor.
De asemenea, efectivele de bovine şi porcine din cadrul fermelor va fi redus, probabil fără a
modifica semnificativ aria de producţie. Drept urmare, efectivele de bovine vor cunoaşte o
tendinţă de creştere însă nu vor apărea întreprinderi mamut ca în alte ţări. Acest lucru este
prevenit prin reglementările de mediu ale UE, care stipulează un număr limită al efectivelor
de animale per ha. În Danemarca, este ilegal să se achiziţioneze un număr nelimitat de ferme
care apoi să fie închise.

Cum vor fi influenţate serviciile de consultanţă de dezvoltarea agriculturii?

Cu siguranţă tendinţele descrise vor influenţa în special organizarea serviciilor locale
de consultanţă. Pentru a sigura continuitatea, Uniunea fermierilor danezi a anunţat cu mult
timp în urmă că centrele locale de consultanţă ar trebui să acopere 4 tipuri de întreprinderi de
producţie: bovine, porcine, culturi vegetale, contabilitatea şi economia fermei, cu cel puţin 2
consultanţi specializaţi pe tipul de producţie.
Multe centre locale nu fac faţă acestor condiţii datorită numărului redus de membri.
Deşi unele organizaţii locale de fermieri fuzionează, este dificil pentru cei implicaţi să ia o
astfel de decizie. Există câteva cazuri în care organizaţiile de fermieri dintr-o regiune sau
departament au găsit un centru comun de consultanţă. Aceasta este o soluţie extrem de
convenabilă, deoarece asigură centrului de consultanţă structura necesară şi în acelaşi timp
păstrează valoarea locală - aceea de a avea o uniune a fermierilor.
Acesta este un exemplu excelent că agricultura daneză – organizaţiile şi serviciile de
consultanţă – încearcă să fie la zi şi să se adapteze realităţii.

1.3. Modele de organizare a serviciului de consultanţă agricolă la nivel mondial

1.3.1. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în S.U.A.
Structura organizatorică a Serviciului American Cooperativ de Extensie
Activităţile de extensie agricolă au o veche tradiţie în Statele Unite. Prima lege a
senatorului Morrill promulgată în 1862 de către preşedintele Abraham Lincoln a încurajat
dezvoltarea sistemului educaţional în beneficiul populaţiei rurale, prin acordarea de teren
agricol, în vederea creării şi menţinerii în funcţiune a unui Colegiu de Agricultură, în fiecare
stat din cadrul federaţiei. Aceste instituţii, în prezent în număr de 105, sunt denumite „Land-
Grand Colleges and State Universities" (LGCSU), cooperând pe plan intern în cadrul unei

116
asociaţii naţionale (NASULGC)15.
Legea introdusă în Congresul SUA în anul 1887 de către senatorul William Henry
Hatch din Missouri prevedea alocarea de fonduri în vederea înfiinţării câte unei Baze
Experimentale Agricole pe lângă fiecare Colegiu de Agricultură creat în baza Legii Morrill.
Aceste baze experimentale alcătuite din câmpuri de cercetare şi laboratoare de analize dotate
adecvat, aveau responsabilitatea iniţierii şi promovării de cercetări avansate în toate domeniile
agriculturii.
Ultima lege importantă în acest domeniu ce a asigurat continuitatea şi valorificarea pe
un plan superior a primelor două, este cunoscută sub numele de Legea Smith-Lever,
promovată în 1914. Această lege prevedea transferul către utilizatori a informaţiilor provenite
din cercetarea agricolă, asigurând în fapt crearea Serviciului American Cooperativ de
Extensie (CES).
În cadrul acestui sistem, în fiecare stat, pe lângă o LGGSU au fost create birouri ale
Serviciului de Extensie la nivel zonal, prevăzute cu facilităţi de întrunire, comunicare,
multiplicare şi transport, agenţii extensionişti fiind salariaţi ai Colegiului de Agricultură, cu
locul de muncă în zonele respective. Principalele responsabilităţi ale acestora constau în
implementarea programelor de extensie specifice zonelor rurale, diseminarea în diferite forme
a informaţiilor provenite din cercetarea aplicativă universitară, colaborarea cu autorităţile şi
cu alte organizaţii implicate în activităţi de extensie rurală. De regulă, într-un asemenea birou
activează între 3 şi 5 agenţi specializaţi într-una din cele trei activităţi de bază: agricultura
generală (Agriculture), probleme privind copiii şi tineretul (4- H/Youth Development),
probleme privind economia casnică (Home Economics). Agenţii extensionişti sunt instruiţi
periodic de către cadrele didactice ale universităţii, fiind implicaţi frecvent în tematicile de
cercetare aplicativă.
In general, fiecare profesor universitar din cadrul unui Colegiu
de Agricultură ce aparţine unei Land-Grand Universities îndeplineşte
două din cele trei funcţii de bază ale acestei instituţii: cea didactică, de
cercetare şi cea de extensie. Profesorii universitari sunt consideraţi
specialişti la nivel statal pe domenii specifice, ei având sarcina elaborării şi coordonării
programelor locale de extensie, adaptând totodată cercetările aplicative în funcţie de cerinţele
locale. Ei asigură instruirea agenţilor extensionişti şi frecvent chiar a fermierilor, în special în
perioadele de iarnă, pe probleme cu caracter specific. Studenţii şi doctoranzii primesc, de
asemenea, informaţiile necesare privind adaptarea cercetărilor aplicative pentru uzul
15
www.usda.gov/

117
fermierilor, fiind familiarizaţi şi de multe ori implicaţi în proiectele de extensie agricolă.
Salariaţii Serviciului Cooperativ de Extensie pot
beneficia de toate facilităţile de dotare ale centrului
universitar: câmpuri şi laboratoare de cercetare, săli de
cursuri, calculatoare, aparatură audio-vizuală, biblioteci
etc.

John Strang, consultant horticultor, la Colegiul

de Agricultură din cadrul Universităţii Kentucky,
examinând pagubele produse de îngheţ la plantaţia de
coacăz a fermei de Cercetări Horticole din Lexington.

Fermierii, la rândul lor, beneficiază la cerere de

numeroase servicii specializate ce se efectuează în cadrul
laboratoarelor universităţii, ca: analize de produse
alimentare, controlul seminţelor şi produselor fertilizante,
analize veterinare, informaţii agro-meteorologice etc. Prin birourile de extensie judeţene se
distribuie gratuit fermierilor diverse materiale documentare sub formă de broşuri, casete
video, CD-uri cu programe software etc.
O caracteristică aparte a sistemului de extensie american o constituie implicarea
voluntarilor în acest gen de activităţi. Voluntarii provin din rândul fermierilor şi familiilor
acestora, contribuind benevol la identificarea problemelor specifice din cadrul comunităţii
precum şi a resurselor disponibile, colaborând cu agenţii extensionişti în vederea
implementării şi evaluării eficienţei programelor educaţionale. Liderii echipelor de voluntari
sunt organizaţi în consilii la nivel regional şi statal, asigurând adevăratul feedbeck al
activităţii de extensie.
Un exemplu de asemenea colegiu este Colegiul de Agricultură al Universităţii
Statului Kentucky, universitate înfiinţată în 1865, una din cele 105 „Land Grant Colleges
and State Universities" de pe teritoriul Statelor Unite şi una din cele 59 instituţii publice
clasificate ca Universităţi de Cercetare de categoria I16.
În cadrul Campusului Universitar din Lexington funcţionează Colegiile de
Agricultură, Comerţ şi Economie, Educaţie, Inginerie, Drept, Informatică, Arhitectură,
Comunicaţii, Ştiinţe Sociale, Artă şi Muzică.
16
www.uky.edu/

118
 Sistemul de Colegii Publice include 14 instituţii cu durata de studii de 2 ani, localizate
în diferite zone ale Statului Kentucky.
Colegiul de Agricultură compus din Departamentele de Agronomie, Horticultura,
Arhitectură Peisajeră, Zootehnie, Economie Agrară, Inginerie Agricolă, Sociologie Rurală,
Entomologie, Patologie, Medicină Veterinară şi Silvicultură, funcţionează cu un personal
compus din 250 cadre universitare şi 590 cadre auxiliare, având o cifră medie anuală de
şcolarizare de 900 studenţi si 300 doctoranzi.
In afara sediului central din Lexington, Colegiul de Agricultură mai are două filiale
regionale în Princeton, în vestul Statului Kentucky şi Quicksand, deservind zona de est, zone
cu condiţii pedoclimatice diferite.

Fermă tipică de cai din

Kentucky

Baza Experimentală Agricolă ce

aparţine Colegiului de Agricultură a
fost înfiinţată în anul 1885 şi include 6
câmpuri de cercetare ce totalizează cea
3 000 ha, specializate pe diferite
tematici de cercetare privind culturile
cerealiere, furajere, horticole, cultura tutunului, creşterea animalelor, precum şi o zonă
forestieră de 6 220 ha, destinată cercetărilor silvice. Cercetările efectuate în cadrul Bazei
Experimentale Agricole sunt atât de natură fundamentală cât şi aplicativă, implicând toate
Departamentele Colegiului de Agricultură. O mare parte din cercetările aplicative, inclusiv
câmpurile demonstrative sunt organizate direct în ferme, cu acordul proprietarilor.
Bugetul de cercetare al Colegiului pe anul 1995 a fost de cca 26 milioane USD, 25%
provenind din fonduri federale, iar restul din fonduri statale. Fiecare cadru didactic din cadrul
Colegiului este implicat în cel puţin două din cele trei activităţi de bază: cea didactică, de
cercetare şi cea de extensie. Decanul Colegiului de Agricultură este în acelaşi timp director al
Bazei Experimentale Agricole şi al Serviciului Cooperativ de Extensie. Serviciul Cooperativ
de Extensie (KyCES) funcţionează cu un buget anual de cea. 40 milioane USD, din care 25%
provin din fonduri federale, 50% din fonduri statale şi 25% din fonduri judeţene, proporţia
acestora variind de la un an la altul.
Personalul implicat în activităţi de extensie la nivelul Colegiului de Agricultură

119
totalizează 546 persoane. Dintre aceştia, 380 sunt agenţi extensionişti judeţeni, 14 sunt
directori de extensie la nivel regional (fiecare director având responsabilitatea coordonării
echipelor de extensionişti de pe raza a 10 regiuni), iar 152 sunt profesori universitari cu
responsabilităţi pentru activităţile de extensie, din care 7 îndeplinesc şi funcţia de directori de
Departamente, având responsabilitatea gestionării fondurilor şi coordonării programelor de
extensie la nivel statal. Programele de extensie sunt de două categorii: (i) programe declarate
priorităţi naţionale, stabilite de către USDA-CSREES şi finanţate integral din fonduri
federale; (ii) programe specifice la nivel statal, stabilite de conducerea KyCES de comun
acord cu liderii organizaţiilor judeţene de voluntari, care sunt finanţate prin participare
cooperativă.
Din categoria priorităţilor naţionale, în cadrul KyCES s-au derulat programe ca:
♦ Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor
♦ Aprecierea impactului pesticidelor
♦ Administrarea afacerilor la nivel de fermă
♦ Tehnologii de comunicare şi educare la distanţă
♦ Copiii, tineretul şi familiile defavorizate
Din categoria de programe cu specific statal derulate în aceeaşi perioadă, se
menţionează:
♦ Afaceri la domiciliu
♦ Program de educaţie financiară pentru femei
♦ Dezvoltarea agroturismului comunitar
♦ Satisfacerea cerinţelor agriculturii organice
♦ Tehnologii pentru fermele de mici dimensiuni
În activitatea de extensie agricolă din statutul Kentucky mai sunt implicate şi alte
instituţii:
A. United States Department of Agriculture (USDA)
Din cadrul celor 17 Direcţii existente în actuala structură organizatorică a USDA, 6
sunt prezente prin activităţi specifice la nivelul statului Kentucky, după cum urmează:
 Cooperative State Research, Education and Extension Service (CSREES)
 Natural Resources Conservation Service (NRCS)
 Farm Service Agency (FSA)
 National Agricultura! Statistic Service (NAgSS)
 Rural Utilities Service (RUS)
 Forest Service (FS)

120
  Animal and Plant Health Inspection Service(APHIS)
B. United States Environmental Protection Agency (EPA)
EPA este responsabilă pentru urmărirea aplicării celor 10 legi federale privind
protecţia mediului înconjurător17: Legea protecţiei aerului; Legea protecţiei apei; Legea
menţinerii calităţii apei potabile; Legea urmăririi impactului activităţilor umane asupra
mediului; Legea conservării şi recuperării resurselor naturale, Legea controlului
insecticidelor, fungicidelor, şi rodenticidelor; Legea controlului substanţelor toxice; Legea
protecţiei marine; Legea prelucrării şi depozitării substanţelor radioactive; Legea prevenirii
poluării mediului.
C. United States Fish and Wildlife Service (FWS)
FWS are responsabilitatea conservării şi protejării ecosistemelor acvatice şi a
rezervaţiilor naturale. Principalele preocupări sunt îndreptate spre protejarea păsărilor
migratoare, speciilor pe cale de dispariţie, a anumitor specii de peşti şi mamifere marine.
D. Kentucky Department of Agriculture (DA)
DA asigură la nivel statal, prin cele 5 oficii ale sale, legătura dintre fermieri, sectoarele
de prelucrare şi comercianţi, promovând programe specifice şi asistenţa tehnică de specialitate
în vederea promovării produselor agricole locale pe pieţele interne şi externe. Departamentul
de Agricultură asigură la nivel statal promovarea politicii USDA.
E. Kentucky Department for Public Health (DPH)
DPH elaborează şi asigură derularea programelor de prevenire şi combatere a bolilor
şi accidentelor, atât pentru populaţia din mediul rural cât şi din cel urban. Divizia de control a
calităţii laptelui şi produselor lactate asigură prin laboratoarele sale de specialitate protecţia
populaţiei pe această direcţie.
F. Kentucky Natural Resources and Environmental Protection Cabinet (NREPC)
NREPC, prin cele 3 Departamente, 7 Divizii şi 3 Comisii, promovează la nivel Statal
politica EPA, asigurând totodată populaţiei asistenţa tehnică de specialitate pentru
implementarea tuturor programelor de protecţie a mediului.
G. Kentucky Tourism Cabinet (TC)
TC, compus din 5 Departamente, asigură atât programe de recreere pentru populaţie,
dintre care Agroturismul (Bed and Breakfast) având conexiuni directe cu comunităţile rurale,
cât şi programe de protecţie a mediului în ecosistemele acvatice şi rezervaţiile naturale, în
care se promovează politica Serviciului Federal de specialitate (FWS).
H. Kentucky Private Companies
17
www.epa.gov/

121
 Companiile particulare se împart în două categorii: cele care oferă servicii de
specialitate odată cu vânzarea unor produse specifice (seminţe selecţionate, produse fertilizate
sau fitosanitare, echipamente agricole, sisteme de ambalare etc.) şi respectiv cele care oferă
numai servicii de specialitate contra cost (analize de sol, apă şi plante, elaborarea unor hărţi de
teren, programe software de gestiune economică, protecţie a culturilor, sau în domeniul
creşterii animalelor).
I. Kentucky Farm Bureau
Această organizaţie18 care este constituită din cca 370 000 de familii şi care ar trebui
să fie de fapt beneficiarul serviciilor de extensie şi consultanţa tehnică, asigură şi ea, prin
specialişti angajaţi special în acest scop, o serie de programe de asistenţă în beneficiul
fermierilor, prin oficiile sale amplasate în fiecare judeţ. Cel mai popular program este cel de
asigurări pentru casă, bunuri de gospodărie, maşini şi unele produse agricole. Sunt însă şi
programe speciale pentru tinerii fermieri, soţiile de fermieri, burse de şcolarizare pentru copiii
fermierilor, informaţii, via satelit, privind preţurile produselor agricole pe diferite pieţe etc.
Intre toate aceste organizaţii există o comunicare permanentă, numeroase programe de
extensie lansate la nivel naţional sau statal derulându-se prin cooperare.
Analiza structurii organizatorice şi funcţionale a Serviciului American Cooperativ de
Extensie, precum şi a manierei de abordare şi soluţionare a problemelor de transfer tehnologic
şi asistenţa tehnică, pune în evidenţă următoarele aspecte:
 Existenţa unei legislaţii interne care permite
asigurarea unui suport financiar permanent pentru funcţionarea acestui Serviciu, prin
participare cooperativă: 25% fonduri federale, 50% fonduri statale, 25% fonduri locale.
 Existenţa unei puternice baze materiale la nivel
zonal, constând din Oficii de Extensie dotate cu facilităţi de întrunire, transport,
comunicare, multiplicare.
 Existenţa unor colective de agenţi extensionişti,
instruiţi periodic în cadrul Colegiului de Agricultură, care îşi desfăşoară activitatea
profesională la nivel zonal, având ca principală
misiune transferul rezultatelor cercetărilor aplicative către fermieri şi comunităţile rurale.
 Existenţa unor colective de profesori universitari
implicaţi atât în cercetări aplicative cât şi în lansarea şi coordonarea unor programe de
extensie agricolă la nivel statal.
 Implicarea voluntarilor, proveniţi din rândul
18
www.kyfb.com/

122
 fermierilor, studenţilor şi altor categorii de cetăţeni, în acţiunile de extensie, cu misiunea
identificării problemelor specifice comunităţii, implementării programelor de extensie.
 Menţinerea unor relaţii de colaborare permanentă
atât între diversele instituţii implicate în activităţi de extensie, cât şi între instituţii şi
colectivele de voluntari organizate la diferite niveluri.
 Adaptarea permanentă a programelor de cercetare
aplicativă şi a celor de extensie în funcţie de cerinţele şi nevoile reale ale fermierilor si
comunităţilor rurale.
 Creşterea nivelului profesional al fermierilor prin
derularea unor programe de extensie direcţionate spre creşterea eficienţei
managementului fermei, concomitent cu creşterea nivelului educaţional al familiilor
fermierilor, prin programe special direcţionate pentru femei, tineri şi copii.

1.3.2. Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Canada

Colegiul Agricol Ontario (OAC)
Şcoala de Agricultură şi Ferma Experimentală Ontario, care au
constituit „The Ontario Agricultural College" (OAC), s-au deschis pe 1
mai 1874. Departamentele academice ale instituţiei includeau:
Agricultura, Horticultura, Chimia, Ştiinţele Naturale, Chirurgia Veterinară şi Practica,
Mecanica şi Matematica19.
O altă proprietate a şcolii a constituit-o pământul cumpărat de la Frederick W. Stone,
cuprinzând 550 acri şi câteva case, barăci, grajduri, padocuri de porci, de oi şi alte clădiri, pe
scheletul cărora a fost constituită Ferma Model. Experimentele au început în 1875 şi au inclus
o arie largă de tipuri de culturi aduse în Ontario de fermieri, constituind prima analiză
comparativă a recoltelor din provincie.
In următorii doi ani, activitatea de cercetare s-a extins pentru a include experimente de
nutriţie a bovinelor şi ovinelor şi încercarea a peste 150 linii noi de cereale.
Intre 1 aprilie şi 31 octombrie 1879, s-au înregistrat peste 9 000 de vizitatori ai Şcolii
de Agricultură.
O perioadă de peste 16 ani, din 1950 până în 1967, Prof. J. D. MacLachlan, un distins
botanist, a jucat un rol de pivot în transformarea Colegiului Agrar şi a unităţilor sale înrudite,
Colegiul Veterinar Ontario (CVO) şi Institutul MacDonald, din colegii subordonate
Ministerului Agriculturii din Ontario în fondatori ai Universităţii din Guelph, creată în 1964.
19
OAC - 125 Years of Achievements (1999). University of Guelph; www.uoguelph.ca/

123
Noua instituţie avea propriul său consiliu de guvernare şi primea majoritatea fondurilor
financiare pentru activităţile didactice prin Ministerul Educaţiei, respectiv fonduri pentru
cercetarea agricolă prin Ministerul Agriculturii.
Cu un personal didactic bine calificat şi o puternică dedicaţie pentru agricultură şi
industria alimentară, Colegiul Agrar Ontario a jucat un rol major în administrarea şi
coordonarea activităţilor legate de agricultura zonei.
Programul de studii inginereşti
pentru „fii fermierilor" din 1874 a fost
doar primul dintr-o lungă serie de
servicii de instruire oferite de Colegiul
Agrar Ontario

Colegiul Agricol Ontario

Educaţia pentru adulţi a fost

introdusă pentru mulţi oameni a căror muncă nu le permite prezenţa în timpul zilei la cursuri.
Programele de educaţie prin corespondenţa au satisfăcut nevoile acestui grup de studenţi mare
şi divers şi mulţi studenţi şi-au câştigat diplomele doar prin corespondenţă. Educaţia prin
corespondenţă a fost exportată în ţările în curs de dezvoltare, pentru care au fost concepute
cursuri speciale pentru a satisface nevoile lor specifice. Agenţia Canadiană de Dezvoltare
Internaţională a participat cu asistenţa tehnică în apicultură şi alte discipline cu specific
agricol în diferite ţări în curs de dezvoltare.
Pe măsură ce OAC s-a maturizat şi cadrele sale didactice au lansat programe de
cercetare remarcabile, programele de absolvire s-au dezvoltat atât la nivel de masterat, cât şi
de doctorat. În primii ani ai Universităţii din Guelph, OAC era instrumentul dominant în
studiile de absolvire, Colegiul deţinând aproximativ 40 procente din totalul studenţilor
absolvenţi ai Universităţii.
După cel de-al doilea război mondial şi în special după fondarea Universităţii din
Guelph s-au produs schimbări importante. Odată cu creşterea numărului de studenţi, OAC a
recrutat noi profesori, majoritatea cu doctorate şi o mare dorinţă de cercetare. Au apărut
programe noi pentru absolvenţi, s-au construit laboratoare de cercetare moderne şi au fost
înfiinţate staţiuni noi de cercetare de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei din Ontario,
date în exploatarea Universităţii.
În Canada, ca şi în alte părţi ale lumii, colegiile agrare în mod tradiţional au dezvoltat

124
şi au menţinut strânse legături cu fermierii şi agricultorii. Directorii OAC, începând cu James
Millis, au depus toate eforturile ca agricultorii din Ontario să primească ultimele informaţii de
specialitate.
In anii de început, fermierii au vizitat Colegiul pentru a observa şi învăţa din
experienţele efectuate în cultura plantelor şi creşterea animalelor. Aceste vizite s-au extins
apoi la cursuri scurte de o mare varietate de
subiecte şi informaţii, ştiri şi recomandări legate
de producţia anuală, toate acestea fiind pregătite
şi asigurate de către cadrele didactice ale O AC.

Campusul Colegiului Agricol Ontario

Colegiul a fost, de asemenea, implicat în

distribuirea seminţelor selecţionate către fermieri,
în îmbunătăţirea albinelor matcă pentru apicultorii din Ontario şi în dezvoltarea unui efectiv
de animale de înaltă calitate genetică pentru înmulţire. Cadrele didactice ale OAC şi
personalul de la Departamentul de Fizică au proiectat sisteme de drenaj subteran pentru multe
ferme din Ontario afectate de exces de umiditate. Aceiaşi specialişti au creat Serviciul de
Planificare a Conservării Fermelor, ulterior contribuind la dezvoltarea regulilor practice de
conservare a resurselor, de folosire a deşeurilor de fermă ca îngrăşăminte naturale.
Printre serviciile oferite de-a lungul anilor s-au enumerat: testarea calităţii apei din
fântânile fermelor şi a apei de băut din şcoli; testarea sângelui pentru depistarea cazurilor de
îmbolnăviri la păsările de curte; formarea unui sistem de contabilitate şi evaluare a
rezultatelor în ferme; diagnosticarea problemelor cauzate de dăunători şi stabilirea celor mai
adecvate soluţii de combatere a acestora.
De-a lungul istoriei sale, Colegiul a considerat serviciile şi extensia ca fiind esenţiale
pentru dezvoltarea sistemului agro-alimentar. Cadrele didactice şi-au prezentat descoperirile
la întâlniri speciale organizate cu utilizatorii şi şi-au oferit timpul şi talentul fără rezerve în
folosul acestora.
Dezvoltarea extensiei
De la începuturile sale din 1874, Colegiul Agrar Ontario a fost mereu implicat în
dezvoltarea şi testarea unor noi soiuri de plante şi sisteme de rotaţie a culturilor. Uniunea
Experimentală, fondată în 1876 pentru studenţi, personalul salariat şi absolvenţi, a constituit
un prim efort privind extinderea rezultatelor acestor încercări către fermieri, prin câmpuri

125
experimentale şi demonstraţii practice.
Eforturile OAC de a disemina informaţiile agricole pe scară largă au necesitat un timp
de lucru din ce în ce mai îndelungat din partea personalului. În acelaşi timp, atenţia
guvernului din Ontario s-a mutat de la cultivarea pământului la eficientizarea sa productivă.
In 1906, propunerea d-lui CC. James de a plasa un agricultor instruit în fiecare stat
pentru a preda agricultura şi a lucra cu fermierii locali, a fost acceptată de către guvern.
Preşedintele OAC, G.C. Creelman a selectat şase absolvenţi din promoţia 1907 ce au fost
trimişi în statele Waterloo, Essex, Simcoe, Victoria, Lanark şi Dundas. Instrucţiunile erau să
„studieze oamenii, condiţiile lor, nevoile lor şi să-şi direcţionez munca corespunzător". Se
crede că aceasta a fost prima încercare de a organiza extensia agricolă în America de Nord.
Foarte rapid, aceşti reprezentanţi districtuali la faţa locului au fost implicaţi în
experimente cu varietăţi de plante, expoziţii şcolare, arbitraje în competiţii, demonstraţii de
utilizare a erbicidelor şi cursuri scurte de o lună în agricultura practică pentru tinerii fermieri.
Până în 1914, 40 de state şi districte aveau absolvenţi ai OAC ca reprezentanţi districtuali.
Denumirea a fost schimbată în „reprezentanţi agricoli" în 1918. După cel de-al doilea război
mondial Serviciul de Extensie din Ontario avea reprezentanţi agricoli în toate cele 55 de
districte.
Pe măsură ce extensia a evoluat, OAC, prin reprezentanţii agricoli, s-a implicat în
programe de marketingul fermelor, dezvoltarea conducerii rurale, managementul fermelor şi
dezvoltarea comunităţii rurale. Pentru a îndeplini cererea de instruire specializată, în 1959 a
fost creat Departamentul de Studii de Extensie. Pentru aceasta s-au comasat câteva
departamente ale OAC care au format o Facultate de Extensie full-time sau part-time.
Personalul facultăţii a contribuit la asigurarea programelor de instruire a firmelor comerciale
şi a organizaţiilor fermierilor printr-o serie de cursuri de specializare ca: Şcoala Bancherilor,
Şcoala Crescătorilor de Păsări, ş.a. Organizaţiile fermierilor şi sectorul privat oferă acum
servicii de consultanţă şi finanţează ceea ce a început OAC în 1907.
De la începuturile Colegiului Agrar Ontario, cadrele didactice au fost conştiente de
nevoia transferării tehnologiilor noi către producători într-o manieră cât mai eficientă posibil.
Cea mai benefică colaborare s-a realizat cu industria inseminării artificiale (IA), cadrele
didactice ale OAC şi industria IA devenind parteneri apropiaţi, cu mai mult de 50 de ani în
urmă.
În anul 1940, cele 12 centre diferite de IA din Ontario au realizat necesitatea stabilirii
unui forum care să analizeze probleme de interes comun. Rezultatul a fost formarea Asociaţiei
Crescătorilor de Animale prin Metode Artificiale din Ontario (ACAO). Una din importantele

126
iniţiative luate de ACAO a fost formarea unui comitet de cercetare format din reprezentanţi ai
OAC, Colegiul Veterinar din Ontario (CVO), şi asociaţii de crescători de animale. Acesta a
fost începutul unui parteneriat foarte eficient şi avantajos ce a continuat cu toate că,
coordonarea cercetării a fost transferată ACAO până în 1964 când a fost creată o organizaţie
naţională. Componenta de marketing internaţional a ACAO a devenit „Semex Canada", un
sponsor important al cercetării din cadrul Colegiului de Agricultură.
În timpul primilor ani ai ACAO, cadrele didactice ale OAC au lucrat mult la nivelul
comitetului şi la pregătirea conferinţelor anuale, în colaborare cu cadre didactice de la CVO,
pe lângă aceştia alăturându-se echipei de cercetare şi unii studenţi doctoranzi.
Cei 50 de ani ai acestui parteneriat au marcat introducerea multor perfecţionări
tehnologice care au ajutat industria canadiană de IA să devină un lider internaţional în
furnizarea de materiale genetice pentru bovinele de lapte. Aceste perfecţionări au inclus:
tehnologie avansată de îngheţare a spermei; diluanţi de calitate; metode rafinate de dezgheţare
şi inseminare; un sistem de evaluare a boilor şi vacilor de lapte; indexul de diferenţă a
progeniturilor aşteptate (EPD) pentru bovinele de carne; valoarea estimată de înmulţire (EBV)
pentru porci; caracteristicile EBV-ului pentru bovinele de lapte; indici de viteză a mulsului şi
uşurinţa naşterii; tehnologia „modelului de animal"; şi indexul profitului pe viaţă (LPI).
Cealaltă jumătate a acestui parteneriat de succes a fost formată din preşedinţi, directori
generali şi directori ai Centrelor de IA şi ai organizaţiilor de creştere a animalelor, care au
conlucrat în comitetul de cercetare, au participat în dezbateri şi discuţii, au ajutat la stabilirea
priorităţilor şi la evaluarea rezultatelor.
Din anii 1950 se distribuie anual producătorilor şi furnizorilor în 60.000 copii, două
publicaţii guvernamentale regionale: Ghid de combatere a buruienilor şi Recomandări
asupra culturilor de câmp, ce conţin rezultatele celor mai importante cercetări efectuate la
Colegiului Agrar Ontario. Observaţiile au arătat că cele două publicaţii sunt citite cel mai
frecvent şi influenţează cel mai mult strategia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Afacerilor Rurale.
Personalul OAC conduce majoritatea cercetărilor de cultură şi sol, ale căror rezultate
asigură fundamentarea viitoarelor recomandări. Aceşti profesionişti, alături de cercetători de
la colegiile de tehnologie agricolă şi agro-alimentară din Canada, personal din industrie,
extensie şi fermieri, interpretează şi convertesc rezultatele cercetării în recomandări uşor de
utilizat şi sigure. Recomandările sunt rezultatul statisticilor adunate în fiecare sezon pentru
folosirea de către producătorii agricoli în următorul sezon. Analizarea rezultatelor cercetărilor,
transformarea informaţiilor în recomandări şi expunerea întregii analize în publicaţii şi

127
recomandări prin alte canale de distribuţie, sunt principalele măsuri ce succed cercetările
Colegiului de Agricultură.
Recomandările asupra culturilor de câmp includ solurile, materialele fertilizante,
varietăţile de plante, combaterea dăunătorilor şi informaţii de bază de management pentru a
ajuta producătorii să ia deciziile optime necesare pentru succesul în producerea de produse
agricole de calitate.
Ghidul de combatere a buruienilor se referă la aplicarea erbicidelor pentru culturile de
câmp, culturi horticole, pământurile de lângă şosea şi locurile neproductive, explică
precauţiile, pericolele şi beneficiile utilizării acestora.
Aceste două publicaţii, ca şi publicaţiile cu recomandări pentru fructe, legume, gazon,
grădinărit şi lucrări de seră, sunt foarte căutate atât de producători, cât şi de furnizorii de
input-uri.

128