PRECIZIA LA

AŞCHIERE

17.1. Generalităţi

Precizia unei piese prelucrate prin aşchiere este caracterizată de ansamblul

următoarelor categorii abateri şi toleranţe:

- precizia geometrică afectată de abaterile de formă, poziţie şi ondulaţii,

care sunt cuprinse în categoria macrogeometrie şi rugozitatea suprafeţei
care este numită microgeometria suprafeţei.
- precizia stării fizico-mecanice a suprafeţei, care se referă la
microduritatea superficială, starea de ecruisare şi adâncimea stratului
ecruisat, tensiunile remanente şi tratamentele termochimice aplicate
suprafeţelor aşchiate ale pieselor.
- Precizia dimensională, în concordanţă cu recomandările de pe desenul de
execuţie şi cu clasele de precizie recomandate pentru piesa respectivă.
- Abaterile de ordinul 1, care se referă la forma geometrică a suprafeţelor
obţinute faţă de forma teoretică recomandată pe desen (formă conică,
butoi, şa etc.).
- Abaterile de ordinul 2, care se referă la ondulaţii şi care sunt caracterizate
de un pas mare în raport cu înălţimea lor.
- Abaterile de ordinul 3 şi 4, care se referă la rugozitate adică la profilul
microgeometriei reale a suprafeţei prelucrate; cele de ordinul 3 sunt cele
rezultate în urma formei şi cinematicii sculei, iar cele de ordinul 4 sunt
cele cu caracter aleatoriu ca: depuneri pe tăiş, smulgeri de material,
deformaţii plastice, pori, etc.
- Abateri de poziţie, sunt cele care arată diferenţa între poziţia relativă a
suprafeţelor reale faţă de poziţia teoretică recomandată
(perpendicularitate, simetrie, paralelism, etc.)

17.2 Macroneregularităţi

Cauzele principale ale abaterilor de formă şi poziţie sunt:

- abaterile maşinilor-unelte de la forma şi geometria proiectată:
rectilinitatea ghidajelor, neparalelismul ghidaje-arbore principal, care se
copiază pe piese şi dau abaterile amintite;
312 PRECIZIA LA AŞCHIERE

- deformaţiile termice ale sculei şi ale semifabricatului, care se manifestă

îndeosebi în regim nestaţionar când temperatura este variabilă;
- abaterile iniţiale ale semifabricatelor, care se copiază pe piesa finită
producând forţe variabile care produc deformaţii ale sistemului tehnologic
creând abateri la piesa finită.
- Tensiunile remanente interne rămase de la elaborarea semifabricatelor.
- Ecruisarea stratului superficial şi distrugerea structurii sub linia de
aşchiere.

17.2.1 Deformarea elastică a semifabricatului

Considerând o operaţie de strunjire a unui semifabricat prins în universal şi liber

la celălalt capăt, conform figuri 17.1 se poate observa că datorită forţelor de
aşchiere acesta face o săgeată maximă la capătul liber. Datorită săgeţii
adâncimea de aşchiere este egală cu adâncimea teoretică din care se scade
valoarea fmax, a săgeţii maxime făcută de semifabricat. Deoarece săgeata este
mai mică spre încastrarea semifabricatului va rezulta că adâncimea de aşchiere
va fi din ce în ce mai mare spre parte de prindere, de unde rezultă că forma
piesei va fi conică.

Fig.17.1 Forma conică la o piesă încastrată la un capăt

Considerând că forţa rezultantă de aşchiere este dată de relaţia:

FR = 1.12Fy , (17.1)
unde FR este forţa rezultantă, iar Fy este forţa principală de aşchiere, săgeata
maximă obţinută va avea valoarea:
 PRECIZIA LA AŞCHIERE 313

1,12 ⋅ Fy ⋅ l3
f max = , (17.2)
3⋅ E ⋅ I
în care l este lungimea în consolă a semifabricatului;
E, modulul de elasticitate, în daN/mm2;
I, momentul de inerţie al secţiunii semifabricatului , în mm2.
Rezultă că diametrul pentru capătul liber d’1 va fi:

d1' = d − 2 t ' = d − ( t − f max ) = d − 2t + 2f max , (17.3)

unde t este adâncimea de aşchiere.
Pentru a limita abaterile datorate deformaţiilor elastice ale piesei se va stabili o
săgeată admisibilă în funcţie de tipul prelucrării (degroşare –0,1-0,2 mm sau
finisare ¼ din toleranţa de execuţie a cotei respective) şi se va limita avansul de
lucru în aşa fel încât săgeata maximă dată de formula (17.2) să fie mai mică sau
cel mult egală cu săgeata admisibilă.
Considerând restricţia aceasta şi formula forţei principale de aşchiere se ajunge
la:

xFy yFy
1,12 ⋅ C Fy ⋅ a p ⋅ f ⋅ l3 ≤ 3E ⋅ I ⋅ f adm , (17.4)

de unde se obţine valoarea avansului pentru care se respectă condiţia de precizie

impusă:

f adm ⋅ 3 ⋅ E ⋅ I
f ≤y Fy
xF 3
. (17.5)
1,12C Fy ⋅ a p y ⋅l

Cu ajutorul acestei relaţii se stabileşte valoarea limită a avansului de lucru

pentru care precizia impusă este respectată.
Pentru alte tipuri de prindere valoarea săgeţii maxime se stabileşte
conform relaţiilor corespunzătoare :

1,12Fy ⋅ l3
f max = , (17.6)
ε⋅E⋅I

în care ε = 110, pentru prinderea în universal şi vârf, (fig17.2);

ε = 70, pentru prinderea între vârfuri, (fig.17.3).
314 PRECIZIA LA AŞCHIERE

Fig.17.2 Forma butoi la prinderea în universal şi vârf

Fig.17.3 Forma butoi la prinderea între vârfuri

Stabilirea săgeţii admisibile se poate face şi pornind de la adaosul minim de

finisare necesar la ultima operaţie. In acest caz se ţine seama de rugozitatea
maximă şi de grosimea stratului deformat de sub linia de aşchiere.

17.2.2 Deformarea termică

Ca urmare a căldurii produse în procesul de aşchiere temperatura

semifabricatului şi a sculei cresc şi la un moment dat se ajunge în regim
staţionar. Datorită creşterii temperaturii se produce o dilatare, care produce
alungirea sculei ceea ce duce la abateri dimensionale.
 PRECIZIA LA AŞCHIERE 315

Cele mai importante influenţe ale regimului de aşchiere sunt:

creşterea temperaturii sculei datorită uzurii;
influenţa vitezei de aşchiere asupra temperaturii sculei;
influenţa avansului de lucru nu este foarte mare:
influenţa adâncimii de aşchiere are o mai mare pondere decât avansul
asupra alungirii termice a cuţitului de strunjit;
unghiul de degajare nu are o influenţă semnificativă asupra deformaţiilor
termice ale sculei;
secţiunea transversală a cuţitului are o influenţă marte asupra
deformaţiilor termice ale cuţitului;
răcirea cuţitului reduce foarte mult deformaţia termică.

17.2.3 Ondulaţii

Aceste abateri, (fig.17.4) au aspectul unor valuri care se succed periodic atât pe
direcţia vitezei principale de aşchiere cât şi pe cea a direcţiei de avans. Ceea ce
distinge ondulaţiile de rugozitate este raportul între lungimea de undă şi
înălţimea acestora, care este de ordinul zecilor sau sutelor faţă de rugozitate
unde este de ordinul unităţilor.

Fig. 17.4 Ondulaţii

Dacă se observă ondulaţii care nu au caracter periodic înseamnă că este vorba de

alt tip de abateri de la forma geometrică şi nu de ondulaţii. In general acestea
rezultă ca urmare a unor fenomene vibratorii care însoţesc procesul de aşchiere,
cedări elastice ale sistemului tehnologic, unele bătăi radiale sau frontale ale
dinţilor unor scule aşchietoare.

17.3 Microneregularităţi

Microneregularităţile formează rugozitatea suprafeţei. Cercetările efectuate

asupra influenţei rugozităţii asupra rezistenţei generale a pieselor prelucrate prin
aşchiere, în special rezistenţa la oboseală. Această influenţă se datorează
efectului de concetratori de tensiuni ale rizurilor de pe suprafaţa prelucrată
316 PRECIZIA LA AŞCHIERE

precum şi a tensiunilor remanente şi a stratului distrus de sub linia de aşchiere.

După cum s-a arătat există rugozităţi de ordinul 1…4 şi acestea se vor analiza
succint în cele ce urmează.

17.3.1 Rugozităţi din grupa întâi

Acestea sunt caracterizate prin periodicitatea apariţiei lor, perioada fiind egalã
cu mărimea avansului generator sau director. Mărimea acestor rugozităţi poate
fi calculată exact.

Fig.17.5. Rugozitatea de ordin Fig.17.6. Schema de calcul a

întâi rugozităţii de ordinul
întâi la strunjire

In cazul strunjirii, rugozitatea calculată (teoretică) are valoarea:

• In cazul în care cuţitul nu are rază la vârf (fig.17.5.a şi fig. 17.6.a):

Rc = BD
AD = BD . ctg κ’r
CD = BD . ctg κr
f = AD + CD = BD . (ctg κ’r + ctg κr )

Rezultă valoarea rugozităţii teoretice :

f
Rc = , (17.7)
ctgκ r + ctgκ r/
unde: f este avansul în mm/rot;
κr - unghiul de atac principal;
 PRECIZIA LA AŞCHIERE 317

κ′r - unghiul de atac secundar.

• In cazul în care cuţitul are raza de racordare rε (fig.17.5.b şi fig.17.5.b):

Rc = O1B - EC

Rezultă valoarea rugozităţii teoretice :

f2
R c = rε − rε −2

sau cu aproximaţie:

f2
Rc = . (17.8)
8rε

In cazul frezării frontale (pentru prelucrarea suprafeţelor plane) relaţiile

de calcul sunt asemănătoare cu cele din cazul strunjirii.
In cazul frezării cilindrice (fig.8.2.8) înălţimea rugozităţii calculate este:

Fig. 17.7 Rugozitatea de ordin întâi (geometrică)la frezare

u2 u 2z
Rc = = , (17.9)
8rz 2 8r

unde u reprezintă avansul director pe rotaţie al frezei, r şi z reprezintă raza şi

numărul de dinţi ai sculei , iar uz reprezintă avansul director pe dinte. Este de
318 PRECIZIA LA AŞCHIERE

remarcat faptul că rugozitatea reală la frezarea cilindrică este cu până la două

ordine de mărime mai mare decât cea calculată.

17.3.2 Rugozităţi din grupa a doua

Rugozităţile din grupa a doua (fig.17.8) se datorează fenomenelor plastice legate

de formarea aşchiei, precum şi unor fenomene dinamice.
Se prezintă următoarele forme:
1. Ondulaţii (1) ale suprafeţei prelucrate în raport cu suprafaţa
teoretică a piesei. Acestea se datorează apariţiei de vibraţii în timpul prelucrării
prin aşchiere.
2. Solzi de depunere (2) lucioşi şi duri. Se prezintă sub forma unor
solzi sau a unor suprafeţe lucioase a căror duritate depăşeşte duritatea
materialului piesei. Aceştia sunt particule desprinse din depunerile de pe tăişul
sculei care s-au rupt de pe acesta şi au fost înglobate în masa de bază a piesei.
3. Fisurile (3) sunt urme ale locurilor în care s-a făcut desprinderea
aşchiei de pe suprafaţa prelucrată. Apar în cazul prelucrărilor cu unghi de
degajare negativ sau în cazul prelucrării materialelor fragile, urma smulgerii
aşchiei găsindu-se sub suprafaţa prelucrată.
4. Cratere sau porozităţi (4) apar la smulgerea unor particule dure
care au fost înglobate în masa de bază a piesei. La prelucrarea fontelor apar de
asemenea cratere prin smulgerea grăunţilor de grafit.

Fig. 17.8 Rugozităţi din grupa a doua

O caracteristică împortantă a acestor rugozităţi este că apariţia lor are un

caracter aleator şi reprezintă un procent mult mai mare decât rugozitatea
calculată în cadrul rugozităţii totale a suprafeţei.
In tabelul 17.2 sunt prezentate limitele valorilor rugozităţilor în cazul
diferitelor tipuri de prelucrări.
 PRECIZIA LA AŞCHIERE 319

Tabelul 17.2 Valori informative ale rugozităţii suprafeţelor obţinute prin diferite
procedee tehnologice
Denumirea procedeului Valori medii ale rugozităţii, Ra , [µm]
tehnologic
100 25 6.3 1.6 0.4 0.1 0.02
5
50 12.5 3.2 0.8 0.2 0.05 0.012
Turnarea în forme de nisip x x x
Turnarea în forme coajă x x x x x
Turnare în cochilă x x x x x
Turnare sub presiune x x x x x
Turnare de precizie x x
Matriţare x x x
Ambutisare x x
Extrudare x x x
Forjare x x x x x
Strunjire - degroşare x x
Strunjire - semifinisare x x
Strunjire - finisare x x x x
Rabotare - degroşare x x x
Rabotare - semifinisare x x
Rabotare - finisare (cuţit lat) x x
Mortezare x x x
Burghiere x x
Lărgire x x x
Adâncire x x
Alezare - semifină x
Alezare - fină x x
Frezare cilindrică degroşare x x x
Frezare cilindrică -finisare x x x
Frezare frontală degroşare x x
Frezare frontală semifinisare x x x
Frezare frontală finisare x x x
Broşare x x x x
Rectificare - degrosare x
Rectificare - finisare x x x
Rectificare foarte fină x x
Polizare x x x
Lepuire x x x x
Lustruire x x x x x x x
Honuire x x x x x x
Superfinisare x x x
320 PRECIZIA LA AŞCHIERE

17.4 Influenţa parametrilor procesului de aşchiere asupra

rugozităţii suprafeţelor prelucrate

Asupra calităţii suprafeţelor prelucrate prin aşchiere au o mare influenţă toate

elementele sistemului de prelucrare, aşa cum sunt prezentate în figura 17.9.

Fig.17.9 Influenţa elementelor sistemului tehnologic

17.4.1 Influenţa materialului aşchiat

Formarea rugozităţilor din grupa a doua depinde de modul de detaşare a aşchiei,
deci de caracteristicile plastice, respectiv de constituenţii chimici şi
metalografici ai materialului. Materialele fragile şi cele cu formaţiuni de
cementită grosolană vor prezenta asperităţi datorită ondulaţiilor, smulgerilor şi
fisurărilor [7].

a) b)
Fig. 17.10 Rugozitatea în funcţie de material
Tabelul 17.1 Aspecte ale calităţii suprafeţelor, [1]
PRECIZIA LA AŞCHIERE
321
 322

Tabelul 17.1 Aspecte ale calităţii suprafeţelor, (continuare)

PRECIZIA LA AŞCHIERE
 PRECIZIA LA AŞCHIERE 323

Materialele tenace cu conţinut mic de carbon având tendinţa pronunţată de

adeziune şi deformare a tăişului de depunere vor prezenta rugozităţi mari, în
special sub forma solzilor de depunere, care pe măsura creşterii conţinutului de
carbon sub formă de perlită precum şi cu creşterea rezistenţei se vor atenua
treptat, [1].
O influenţă importantă o are structura materialelor. In lucrarea [4] este
prezentată comportarea materialelor cu structură de perlită globulară, perlită
lamelară, sorbită şi troostită.

17.4.2 Influenţa parametrilor regimului de aşchiere

In figura 8.3.3. este arătat modul în care viteza influenţează rugozitatea. La

viteze mici, valoarea Ry este mică. La viteze de 20-30 m/min, ea capătă o
valoare maximă datorită fenomenelor legate de formarea tăişului de depunere,
după care la viteze mai mari (peste 50 m/min), rugozitatea va scădea fiind
formată în general numai de urmele lăsate de sculă şi de ondulaţiile datorate
vibraţiilor.
Avansul influenţează într-o mare măsură valoarea rugozităţii. De fapt
criteriul principal de stabilire a avansului îl constituie valoarea rugozităţii.
La avansuri mici (0.1-0.2 mm/rot) valoarea vitezei corespunzătoare
maximului rugozităţii se deplasează spre 25-30 m/min, în timp ce la avansuri
mai mari se deplasează spre viteze mai mici (15 m/min). De asemenea la valori
mici ale avansului, rugozitatea
variază foarte puţin. Aceasta arată
justeţea teoriilor moderne care afirmă
că la finisare nu este necesar a se
micşora la maximum avansul
deoarece aceasta nu conduce la o
îmbunătăţire a rugozităţii şi totodată
determină micşorarea productivităţii.
La finisare îmbunătăţirea
rugozităţii se poate obţine printr-o
Fig. 17.11 Rugozitatea în funcţie de viteză
mărire a vitezei de aşchiere. Cele
prezentate anterior sunt valabile în cazul prelucrării materialelor tenace
(fig.17.11).
In cazul prelucrării materialelor fragile (fontă, bronz etc.) curba Ry = f(v),
nu prezintă un maxim ci are o variaţie monotonă, datorită faptului că nu mai
apar deformaţii plastice iar adeziunea moleculară între materialul sculei şi al
piesei este redusă. Influenţa adâncimii de aşchiere asupra rugozităţii este
neglijabilă din punct de vedere teoretic, dar este considerabilă în realitate prin
amplificarea fenomenelor dinamice care apar în proces.
324 PRECIZIA LA AŞCHIERE

17.4.3 Influenţa geometriei sculei

Teoretic, unghiurile de atac principal (κr) şi secundar (κ’r) influenţează în aceiaşi
măsură valoarea rugozităţii şi anume cu micşorarea acestor unghiuri, valoarea
rugozităţii se micşorează. In practică se alege o valoare cât mai mică a unghiului
de atac secundar, chiar faţetă cu acest unghi egal cu zero (geometrie de tip
Kolesov), deoarece unghiul de atac principal se alege după alte criterii decât

Fig. 17.12 Rugozitatea în funcţie de unghiurile de atac

(a-unghi de atac principal; b- unghi de atac secundar)

rugozitatea. În figura 17.12 se observă că odată cu creşterea unghiurilor κr şi κ’r ,

rugozitatea se măreşte, lucru pus în evidenţă în special la avansuri mari.
Pentru finisare, în cazul în care rigiditatea sistemului sculă-maşină
unealtă-dispozitiv de prindere semifabricat-semifabricat este mare, se pot folosi
cuţite ce prezintă un tăiş intermediar cu unghi de atac nul (fig 17.13,a) caz în
care se obţine o netezite foarte bună a suprafeţei. La cuţitul de tip Kolesov
(fig.17.13,b), condiţia ca netezirea să fie foarte bună, fără urme este ca : b ≥ f;
unde b este lăţimea tăişului intermediar cu unghi de atac nul şi f reprezintă
avansul. Folosirea acestui tip de geometrie se poate face numai dacă precizia de
realizare şi poziţionare a faţetei de trecere este foarte bună. In cazul unui
neparalelism între axa de rotaţie a piesei şi faţetă se produc erori hiperbolice,
care apar ca ondulaţii ale suprafeţei. De asemenea, creşte şi forţa de respingere
din partea piesei precum şi forţa de frecare.

Fig.17.13 Tipuri de cuţite

In cazul construcţiei cuţitelor cu unghi de atac mic apare o forţă

apreciabilă (Fx) pe direcţia x, care are tendinţa de a determina apariţia vibraţiilor.
 PRECIZIA LA AŞCHIERE 325

Deci în cazul sistemelor de prelucrare mai puţin rigide se va prefera folosirea

unui unghi de atac de valoare mare (fig.17.13,c).
Cercetările teoretice şi experimentale au condus la concluzia că pentru
condiţiile de aşchiere larg utilizate (semifinisare şi finisare) la modificarea
unghiului de degajare (γ) are loc o variaţie minoră a rugozităţii cu o uşoară
tendinţă de micşorare a înălţimii asperităţilor la trecerea de la valori negative la
cele pozitive. Prin mărirea unghiului de aşezare (α) se creează condiţii
favorabile pentru micşorarea rugozităţii, deoarece raza tăişului se va micşora iar
deformaţiile plastice se vor diminua ca urmare a unei suprafeţe de contact mai
mici şi a unei uzuri mai puţin accentuate a tăişului sculei. La valori mai mici ale
unghiului de aşezare, uzura feţei de aşezare (VB) fiind mai pronunţată,
neregularităţile datorate profilului uzat al tăişului apar mai repede şi sunt mai
pronunţate sub influenţa frecărilor mari dintre faţa de aşezare a cuţitului şi piesa
de prelucrat.
Influenţa unghiului de înclinare (λT) asupra rugozităţi prezintă importanţă
practică numai atunci când se trece de la valori negative ale unghiului λT, la
valori pozitive. Se ştie că la valori negative aşchia este dirijată dinspre sculă spre
suprafaţa prelucrată, ceea ce duce la înrăutăţirea calităţii acesteia. La cuţitele de
finisare este raţional sa se adopte o valoare pozitivă a acestui unghi.
Uzura sculei are şi ea o mare influenţă asupra rugozităţii. La amorsarea
procesului de uzură rugozitatea scade deoarece suprafeţele active ale sculei se
auto-netezesc, iar apoi pe măsură ce uzura creşte, creşte şi rugozitatea.
Folosirea fluidelor de aşchiere duce la scăderea rugozităţii prin efectul de
răcire şi mai ales prin efectul de ungere.

BIBLIOGRAFIE

1. Beju, Livia, Contribuţii asupra studiului calităţii suprafeţelor prelucrate prin aşchiere cu
scule cu tăişuri multiple. Teză de doctorat. Universitatea “Politehnica” Bucureşti, 1997.
2. Brîndaşu,D., ş.a. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Lucrări de laborator . I.I.S.
Sibiu, 1997.
3. Duca,Z Bazele teoretice ale prelucrărilor pe maşini unelte. Editura didactică si
pedagogică, Bucureşti, 1969.
4. Enache,St. La qualite des surfaces metaliques. Editura tehnică, Bucureşti, 1994.
5. Lazărescu,I. Teoria aşchierii metalelor şi proiectarea sculelor. Editura didactică si
pedagogică, Bucureşti, 1964.
6. Minciu, C., Predincea, N. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Editura Institutului
Politehnic din Bucureşti, 1992.
7. Oprean, A., ş.a. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1981.
8. Popescu, I. Teoria aşchierii. Editura Universităţii din Craiova, 1994.
9. Steţiu, G. ş.a. Teoria şi practica sculelor aşchietoare. Editura Universităţii din Sibiu,
1994.
10. Smith,G.T. Advanced Machining. The Handbook of Cutting Technology. IFS Publications,
Springer Verlag, 1989.