Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Maşini
Elemente de asamblare
arbore-butuc
4.1. Elemente de asamblare arbore-butuc
Caneluri:
Prin formă
-profil Momente de torsiune mari, cu schimbare de sens,
dreptunghiular butuci mobili.
-cu profil evolventic
- cu profil Momente de torsiune mici, asamblări cu arbori tubulari.
triunghiular
Ştifturi şi bolţuri Momente de torsiune, forţe axiale
Penele au o înclinare de 1%, iar canalul corespunzător din butuc are aceeaşi
înclinare. Contactul se realizează pe suprafeţele inferioară şi superioară ale
penei, iar pe feţele laterale pana se montează cu joc.
• În cazul penele înclinate pot să aibă următoarele forme constructive:
- pană îngropată în canal;
- pană care are contact cu arborele pe suprafaţă plană sau concavă.
Se remarcă faptul că din cauza penei există o dezechilibrare dată de masa excentrică
care s-a creat prin montarea penei. Din acest motiv asamblarea se poate utiliza
numai la viteze şi precizii mijlocii. În cazul vitezelor mari este necesară rectificarea şi
echilibrarea ansamblului după montarea penei.
4.2. Pene
• Pene longitudinale montate fără strângere
Penele longitudinale montate fără strângere sunt de următoarele tipuri, a, b -
pene paralele, c- pene disc şi d- pene cilindrice
♦ Pene paralele
Penele paralele sunt cele mai utilizate tipuri de pene pentru asamblare.
Acestea se montează longitudinal în canale executate în butuc şi arbore
şi pot să funcţioneze ca asamblări fixe, figura 8.6, a, sau ca asamblari
mobile, b. În cel de al doilea caz, din cauză că în timpul funcţionării
pana are tendinţa de a se roti în locaş şi a ieşi din acesta, se fixează cu
şuruburi, f.
Din punct de vedere al formei constructive penele paralele se realizează în trei forme :
- cu capete rotunjite;
- cu capete drepte;
- cu un capăt rotunjit
şi un capăt drept, e, f şi g.
4.2. Pene
Calculul penelor paralele
Pentru tensiunea admisibilă la torsiune se poate folosii valoarea indicată la calculul penelor paralele.
Alegerea din STAS, în funcţie de da a parametrilor asamblării: d, D, b, g, z, unde b este laţimea
canelurii şi z- nr. de caneluri.
Determinarea suprafeţei portante necesare S’ pentru transmiterea momentului.
2M t
s as
În relaţie dm este diametrul mediu . dmS '
4M t
Suprafaţa portantă necesară este egală cu S'
(D d ) as
D d
Calculul suprafeţei portante unitare corespunzătoare celor z caneluri. s ' k 2g z
2
unde k este coeficient de reducere a suprafeţei portante care ţine cont că asamblarea canelată este
neuniform încărcată pe lungimea canelurilor. Uzual k=0.75.
Determinarea lungimii minime a asamblarii canelate.
S'
Lmin
s'
Dacă asamblarea este mobilă tensinea
de strivire se înlocuieşte cu presiunea de contact.
4.4. Asamblări prin ştifturi şi bolţuri
Ştifturile sunt organe de maşini constituite dintr-o tija metalică plină sau
tubulară cu diametru mic, care la montare se introduce în două găuri
executate în două piese în contact care urmeaza să fie asamblate.
Asamblarea poate fi domentabilă sau nedemontabilă.
Asamblările prin ştifuri se utilizează în următoarele scopuri:
- centrarea a două elemente care se montează repetat, în vederea
restabilirii poziţiei iniţiale (semicarcasele unui reductor) -ştifturi de centrare;
- asamblarea demontabilă a două elemente care în funcţionare trebuie
rigidizate, ştiftul funcţionand ca o pană transversală sau longitudinală
(asamblarea unui butuc pe arbore)- ştifturi de fixare;
- ca element de siguranţă împotriva suprasarcinilor;
- fixarea a două piese care formează o articulaţie cilindrică ( articulaţia de
tip furcă)- ştift de articulaţie.
• Bolţurile pot fi considerate ştifturi cu diametru mare, de exemplu bolţul de la
asamblarea cilindru motor- bielă.
4.4. Asamblări prin ştifturi şi bolţuri
• Ştifturi de centrare
Ştifturile de centrare se montează în cele două piese în contact într-un alezaj cilindric sau
conic.
În cazul ştifturilor cilindrice acestea sunt rectificate pentru a se realiza o suprafaţă netedă
şi precizie ridicată, iar găurile sunt alezate. Ajustajul indicat este H7/m6.
Ştifturile conice pot fi cu sau fără cap filetat. Din punct de vedere al demontării este mai
simplu ca acesta să aibă cap filetat şi puliţă pentru tragerea acestuia. Ştifturile de
centrare se execută în general din oţeluri carbon de uz general OL 50, OL 60 şi în
cazuri speciale din oţeluri carbon de calitate. Acestea nu sunt solicitate şi nu se
dimensionează din punct de vedere al rezistenţei.
Ştifturile conice pot fi cu sau fără cap filetat. Din punct de vedere al demontării este mai simplu ca
acesta să aibă cap filetat şi puliţă pentru tragerea acestuia. Ştifturile de centrare se execută în
general din oţeluri carbon de uz general OL 50, OL 60 şi în cazuri speciale din oţeluri carbon de
calitate. Acestea nu sunt solicitate şi nu se dimensionează din punct de vedere al rezistenţei.
4.4. Asamblări prin ştifturi şi bolţuri
• Ştifturi de fixare şi asigurare
♦ Ştifturile de fixare
Acestea sunt utilizate pentru solidarizarea a două sau mai multe piese, în vederea
transmiterii unei forţe sau a momentului de torsiune. Acestea se montează în două
moduri: transversal faţă de axa pieselor şi longitudinal. În general ştifturile de fixare
se execută din aceleaşi materiale ca şi cele de centrare, ţinându-se cont de
materialele din care sunt confecţionate cele două piese care se asamblează.
4.4. Asamblări prin ştifturi şi bolţuri
♦ Ştifturi de asigurare
Aceste tipuri de stifturi nu preiau solicitarea principală, forţă sau moment, dar sunt
montate pentru a preântâmpina desfacerea altor elemente asamblate. Acestea sunt
de două tipuri:
● Cuie spintecate care se montează pentru a împiedică deşurubarea piuliţelor sau să
împiedice deplasarea axială a bolţurilor, figura 8.16; În figură sunt prezentate şi trei
soluţii constructive: cuiul spintecat trece prin piuliţă, este plasat în spatele piuliţei şi
cui spintecat plasat pe piesă cilindrică netedă.
● ştifturi inelare elastice care se utilizează ca element de blocare contra deplasărilor
axiale, dar poate fi utilizat şi ca element de fixare pentru transmiterea momentului de
torsiune. Acestea se utilizează singure, sau în montaj “compound” (două ştifturi
elastice introduce unul în celălalt). Ştifturile sunt confecţionate din oţel arc OLC55A,
OLC65A, tratate termic.
Ştifturile elastice sunt de unică folosinţă.
4.4. Asamblări prin ştifturi şi bolţuri
Bolţuri şi ştifturi de articulaţie
• Ştifturile de îmbinare sunt utilizate cu
precădere la asamblări care realizeaza
articulaţii cilindrice. Se disting două
cazuri: rotaţia piesei montată pe bolţ
acoperă un unghi de 360o, şi rotaţie
limitată (unghiul de rotire este mai mic
decât 360º.
• În aceste situaţii, în funcţie de
încărcările la care sunt supuse
asamblările, ştifturile pot fi înlocuite cu
bolţuri. Acestea se confecţionează din
oţeluri carbon de uz general OL 42,
OL 50 sau oţeluri carbon de calitate
OLC 15, OLC 20, OLC45, tratate
termic, după caz şi în funcţie de starea
de încărcare şi vitezele periferice la
care funcţionează asamblarea.
♦ Asamblări cu ştift sau bolţ în consolă
Aceste asamblări sunt utilizate la
mecanismele bielă- manivelă, în cazul
fixării arcurilor elicoidale de tracţiune,
sau a cârligelor de remorcare.
4.4. Asamblări prin ştifturi şi bolţuri
♦ Asamblări cu bolţuri şi ştifturi în furcă
Se consideră asamblarea tip furcă din figura 8.20. Aceasta permite o
incărcare uniformă a bolţului, acesta fiind solicitat la forfecare,
strivire şi încovoiere.
2P
t af
d2
Tensiunea de contact dintre bolţ şi furcă este
P
sf as
2bd
iar între bolţ şi tijă
P
st as
da
Considerându-se bolţul plin şi sarcina uniform distribuită, tensiunea de
încovoiere este
Mi
i a
Wz
unde
P a b P a 2b
Mi
2 4 2 8
Asamblări prin forte de frecare
Asamblari cu strangere pe suprafate cilindrice sau conice
Asamblările prin forţe de frecare sunt
folosite pentru solidarizarea
cuplurilor de piese.
Exemple: butuc - arbore, fus -
manivelă, inel de rulment – lagăr,
sau alte forme asamblate de tip
arbore – bucşă.
Forţele de frecare apar pe întreaga
suprafaţă în contact, la acţiunea
presiunilor de contact care se
crează între suprafeţele în
contact. În funcţie de modul de
generare a presiunilor de contact,
asamblările se pot împarţi în
următoarele moduri:
asamblări prin forţe de frecare cu
forţa de strângere axială, figurile
a şi b;
asamblări prin forţe de frecare cu
forţa de strângere radială, figura
c;
asamblări prin forţe de frecare cu
forţa de strângere tangenţială,
figura d.
Asamblări prin forte de frecare
Asamblari cu strangere pe suprafate cilindrice sau conice
• Asamblări prin forţe de frecare cu forţa de strângere axială
Forţele de frecare, respectiv forţele de apăsare pe suprafeţe sunt produse de forţele
axiale de strângere a şuruburilor care solidarizează cele două corpuri în contact,
respectiv momentele de torsiune de strângere a acestor şuruburi.
Tipuri:
Asamblare cilindrică cu suprafeţe de frecare frontală
Asamblare cu strângere pe con
Asamblările cu strângere cu inele conice.
Asamblare cilindrică cu
suprafeţe de frecare frontală
Se consideră o asamblare dintre o piesă tip
arbore şi o bucşă cilindrică, figura a.
Momentul de tosiune se transmite datorită
forţelor de frecare care apar între
suprafeţele frontale inelare (umărul
arborelui şi şaiba plată) şi feţele laterale
ale piesei tip bucşă, la apariţia forţei axiale
rezultată în urma strângerii piuliţei. unde i se alege pentru umărul din drepta şi din
Pentru calculul momentului de frecare stânga.
rezultant dintre suprafeţe, se consideră un Presiunea este rezultatul forţei de strângere
element de suprafaţă frontală a unei
suprafeţe de frecare, figura b.
Considerându-se la limită că momentele de torsiune Momentul total pe cele două suprafeţe este
şi momentele de frecare sunt egale, pe elementul
de suprafaţă, momentele infinitesimale sunt de
asemenea egale.
Considerându-se că suprafeţele de contact sunt egale
Forţa de frecare infinitesimală se calculează Forţa axială de strângere este dată de relaţia
cu relaţia
Asamblări prin forte de frecare
Asamblări prin forţe de frecare cu forţă de strângere axială
• Forme constructive
de asamblări cu inele
Exemple de soluţii de asamblare:
• fixare roţi dinţate pe arbore,
figura a, d;
• fixare roţi de curea, figura b;
• fixare tambur de coveior, figura
c.
Asamblări prin forte de frecare
Asamblări prin forţe de frecare cu forţă de strângere axială
Asamblări prin forte de frecare
Asamblări prin forţă de strângere radială
• Asamblările prin forţe de frecare cu forţă de strângere radială sunt numite şi
asamblări cu strângere proprie.
• Acestea permit rigidizarea reciprocă a două piese, prin strângerea unei piese
cuprinse (piesă tip arbore) de către o piesă cuprinzătoare (piesa tip bucşă).
• Fixarea se realizează datorită forţelor de frecare care apar între suprafeţe.
• Aceste forţe apar ca urmare a presiunii uniforme p care se crează pe circumferinţa
pieselor în contact .
• Dimensiunea piesei cuprinzătoare este mai mică decât piesa cuprinsă asfel încât
între cele două se realizează un ajustaj cu strângere.
• În urma montării, între cele două suprafeţe apar deformaţii elastice, asperitaţile unei
suprafeţe interferând cu asperităţile celeilalte. Deformaţiile elastice produc în zonele
de contact presiuni normale, apărând forţe de frecare care împiedică deplasarea
relativă între piese.
• În urma asamblării, asperităţile celor două suprafeţe se întrepătrund. Din cauza
diferenţelor de diametre apar deformaţii elasto-plasice. Cele două fenomene,
întrepătrunderea asperităţilor şi apariţia deformaţiilor, împiedică rotirea relativă a
pieselor.
• Asamblările sunt în general nedemontabile şi după fixare nu mai este posibilă
repoziţionarea pieselor. În ultima vreme au apărut şi asamblări demontabile, de
exemplu fixarea prin fretare a unei scule în alezajul portsculei.
Asamblări prin forte de frecare
Asamblări prin forţă de strângere radială
Scopuri
• Elemente de calcul
• Asamblarile prin presare sunt solicitate cu
precădere la torsiune şi de multe ori la
încovoiere rotativă. Ciclurile de
funcţionare sunt pulsator sau alternant.
• Relaţia dintre cele două diametre este
• Dacă se consideră presiunea minimă dintre arbore şi bucşă, strângerea teoretică este
unde
Asamblări prin forte de frecare
Asamblări prin forţă de strângere radială
5. Alegerea ajustajului
• Tipul ajustajului; Pentru transmiterea forţei sau momentului se alege un ajustaj cu stângere. În
cazul ajustajului cu strângere dimensiunea minimă a arborelui este egală sau mai mare decât
dimensiunea maximă a alezajului, figura 5.7.
• Toleranţele de execuţie. Toleranţele de execuţie sunt exprimate prin abaterile inferioară şi
superioară corespunzătoare Câmpului de toleranţă şi preciziei selectate.
Asamblări prin forte de frecare
Asamblări prin forţă de strângere radială
6. Deformaţiile radiale
7. Tensiunea maximă de contact
8. Forţa necesară de presare
9. Temperatura de asamblare transversală prin încălzire
Asamblări prin forte de frecare
Asamblările prin forţe de strângere tangenţială