STUDIEREA RELAȚIILOR INTERPERSONALE DIN FAMILIE

Tehnica “ Adolescenții despre parinți ” – ADOR

Fișa de lucru la ADOR. Atitudinea față de mamă/tată

Numele, prenumele Vîrsta Data

Nr. Varianta de răspuns
d/o Afirmații Da Adese Nu
a
1. Foarte des îmi zîmbește. 2 1 0
2. Insistă ca eu să înțeleg ce se permite să fac și ce nu. 2 1 0
3. Nu este tolerant cu mine. 2 1 0
4. Dacă plec undeva mama/tata decide cînd trebuie să mă întorc. 2 1 0
5. Întotdeauna el/ea uită repede ce mi-a spus sau mi-a poruncit. 2 1 0
6. Mă îndeamnă să mă liniștesc sau să mă distrez dacă vede că sunt 2 1 0
indispus.
7. Consideră că eu sunt obligat să respect anumite norme de 2 1 0
conduită.
8. Sistematic se plînge cuiva pe mine. 2 1 0
9. Îmi oferă atîta libertate de cită am nevoie. 2 1 0
10. Pentru aceeași faptă rea uneori mă pedepsește, alteori mă iartă. 2 1 0
11. Preferă să facem ceva împreună. 2 1 0
12. Dacă îmi propune o activitate, cosideră că trebuie să mă ocup de 2 1 0
ea pînă o finisez.
13. Se supără și se revoltă de acțiunile mele nechibzuite. 2 1 0
14. Îmi permite să plec unde doresc, fără să-I cer permisiunea. 2 1 0
15. În funcție de dispoziție, îmi refuză multe lucruri, activități 2 1 0
preferate.
16. În caz în care sunt trist încearcă să mă înveselească sau să mă 2 1 0
provoace la actiuni nobile.
17. Întotdeauna insistă să fiu pedepsit pentru orice faptă rea. 2 1 0
18. Puțin se interesează de lucrurile care mă frămîntă sau de ceea ce 2 1 0
îmi doresc.
19. Îmi permite să plec unde prefer în fiecare seară. 2 1 0
20. Unele reguli uneori le respectă, alteori nu. 2 1 0
21. Întotdeauna cu răbdare ține cont de părerea și viziunea mea asupra 2 1 0
unor probleme.
22. Supraveghează ca eu să îndeplinesc tot ce mi-a poruncit. 2 1 0
23. Uneori am senzația că îi sunt antipatic. 2 1 0
24. În principiu, îmi permite să fac tot ce îmi doresc. 2 1 0
25. Își schimbă parearea așa cum îi este convenabil. 2 1 0
26. Deseori mă laudă. 2 1 0
27. Întotdeauna dorește să cunoască cu exacticitate cu ce mă ocup și 2 1 0
unde sunt.
28. Ar dori ca eu să fiu altfel, să mă schimb. 2 1 0
29. Îmi permite să-mi aleg activități după dorință 2 1 0
30. Uneori mă iartă foarte ușor, alteori nu. 2 1 0
31. Consideră că trebuie să îmi demonstreze deschis că mă iubește. 2 1 0
32. Mă urmărește ce fac în stradă sau la școală. 2 1 0
33. Permanent vorbește despre greșelile pe care le-am comis. 2 1 0
34. Îmi oferă multă libertate. Foarte rar îmi spune “trebuie” sau “nu se 2 1 0
poate”.
35. Este greu să fac prognoze cum va proceda mama/tata dacă eu voi 2 1 0
face o faptă bună sau indecentă.
36. Consideră că eu trebuie să am propria opinie vizavi de diverse 2 1 0
probleme.
37. Mereu îmi analizează prietenii sau îi caracterizeaza. 2 1 0
38. Când îl ofensez cu ceva sau îl supăr, nu vorbește cu mine pînă eu 2 1 0
nu încep discuția.
39. Întotdeauna mă iartă ușor. 2 1 0
40. Mă laudă și mă pedepsește inconsecvent: uneori prea mult, alteori 2 1 0
prea putin.
41. Întotdeauna găsește timp pentru mine, cînd eu am nevoie de el/ea. 2 1 0
42. Mereu îmi dă indicații, cum să mă comport. 2 1 0
43. Posibil că în general mă urăște. 2 1 0
44. Pot planifica să-mi petrec vacanța așa după cum doresc. 2 1 0
45. Uneori mă poate ofensa, alteori e bun și înțelegător. 2 1 0
46. Întotdeauna îmi răspunde sincer la orice întrebare. 2 1 0
47. Adesea verifică dacă am făcut ordine, așa cum mi-a indicat. 2 1 0
48. Am senzația că mama/tata mă ignoră. 2 1 0
49. Nimeni nu-mi face observație dacă fac ordine în odaie (colțișorul 2 1 0
meu) sau nu – aici este cetatea mea.
50. Își exprimă difuz dorințele și indicațiile. 2 1 0
 Chestionarul “Adolescenții despre părinți”- (cunoscut în literature de specialitate sub
abrevierea ADOR), este alcătuit în baza chestionarului elaborate de Șafer în 1965. Această
tehnică are drept temei concepția lui Șafer, care consider că educația efectuată de părinți se
reduce la 3 factori: acceptare – respingere emoțională, control psihologic – autonomie
psihologică, control latent – control deschis.

Prin acceptare se înțelege atitudinea pozitivănecondiționată față de copil, indiferent de

așteptările părinților. Respingerea emoțională atestă atitudinea negativă față de copil sau chiar
dușmănie. Controlul psihologic presupune exercitarea tesiunii asupra copilului și dirijare
premediată, nivelul consecutivității realizării principiilor educaționale.

Scopul: studierea atitudinii, comportamentului și metodelor educaționele ale părinților

percepute de preadolescenți.

Vîrsta: 10-17 ani.

Modalități de aplicare: individual și în grup.

Tehnica de aplicare: Subiectului I se propune tabelul cu afirmații și fișa de răspuns, aparte

pentru fiecare părinte: mai întîi pentru unul, apoi pentru altul, după ce predă fișa de răspuns
îndeplinită pentru unul dintre părinți (de exemplu: inițial pentru tata, apoi pentru mama).
Examinatorul este obligat să cunoască preventiv componența familiei subiectului cercetat,
situația din familie. Testul nu este indicat pentru minorii la care părinții au decedat sau pentru cei
care nu știu de existența lor.

Instrucțiunea: “ Vă propunem să apreciați, reieșind din propria experiență, care dintre

sugestiile propuse sunt specifice pentru mama/tatăl Dvs. Dacă considerați că afirmația dată
corespunde totalmente mamei sau tatălui, luați în cerculeț cifra “2”. În cazul cînd considerați că
afirmația dată parțial comportamentului, acțiunilor efectuate de unul dintre părinți (mamei sau
tatălui) luați în cerculeț cifra “1”. Dacă afirmația dată este în discordanță cu acțiunile și
comportamentul părinților (mamei sau tatălui) luați în cerculeț cifra “0”.

Aprecierea atitudinii mamei de către fecior

Scala interesului pozitiv. Pentru băieți acceptarea pozitivă este percepută ca o atitudine
critic a mamei față de ei. Preadolescenții, adolescenții au trebuința de a fi susținuți de mamă,
deseori sunt cazuri că iau în considerație părerea ei, sunt de acord cu ea. Însă comportamentu
autoritar, tendința de lider în familie, suspiciunea este respinsă. În același timp feciorii nu accept
de la mamă conformismul, pînă la tendința de a “a veni în întîmpinare”. Un comportament
adecvat, comunicarea prietenoasă, relațiile emoționale positive, nu sunt suficiente pentru ca
feciorul să afirme că mama manifestă față de el un interes pozitiv. Totodată ei tind spre tutelă din
partea unei personae independente, puternice.

Scala direcționării. Băieții percep direcționarea prin impunerea sentimentului de vină de

către mamă în raport cu ei, prin declarațiile ei sistematice despre aceea că a “renunțat la tot”
pentru feciorul ei, că poartă responsabilitate de tot ceea ce face și ce va face copilul ei.
Confirmînd dependența primară de mamă elaborează un “etalon-copil”, excluzînd posibilitatea
altor variante de autoexprimare. Astfel, mama se străduiește cu orice preț să nu recunoască sau să
nege orice comportament incorrect al feciorului astfel încît ea “să nu se facă de rușine”. Formele
de conduită pozitivă ale mamei, ca exprimarea simpatiei, relațiile emoționale positive se percep
de către fecior ca negative, fiind correlate cu formele de conduit direcțională.

Scala ostilității. Minorul percepe atitudinea ostilă a mamei, atunci cînd mama este prea severă
și acționează agresiv în relații cu el. Orientarea mamei în exclusivitate spre sine, orgoliul,
respectful de sine exagerat al mamei respinge copilul. Copilul are rolul de rival, pe care trebuie
să-l învingă, pentru a-și demonstra importanța proprie. Atitudinea distanțată, relațiile reci cu fiul
sunt mascate prin reținerea în comunicare, modestie, respectarea unei “etichete” în relațiile cu
fiul. Concomitent se manifestă suspiciunea, tendința spre critica severă și frecventă a feciorului,
urmărind scopul să-l înjosească în ochii altora. Permanent evidențiază în formă verbal importanța
sa, responsabilitatea ei de soarta feciorului.

Scala autonomiei. Autonomia relațiilor dintre mamă și fiu sunt percepute de acesta ca
impunere, conducere totalitară, fără recunoașterea unor abateri.

În așa caz mama nu percepe copilul ca personalitate, cu anumite sentimente, gînduri, vise,
motive. Ea manipulează cu puterea și ambițiile proprii, cerînd ca toți să i se supună, indifferent
de ce s-ar întîmpla.

Autoritatea mamei bazată pe stimă și încredere, pe unele forme de severitate, acceptabile și

vehemență în funcție de situație, nu sunt caracteristice pentru autonomia mamei în raport cu
feciorul. După părerea feciorilor, nu e sufficient doar atașamentul emoțional și stilul amical de
comunicare ci e necesară și implicarea mamei în problemele fiului.

Scala inconsecvenței. Inconsecvența în educație din partea mamei este percepută de fecior ca
o alternare (în funcție de importanța tendințelor psihologice ca dominarea puterii, ambițiile cu
supunerile) resemnare, ascultare, altruism exagerat și suspiciune, neîncredere. Toate acestea au
forme extremale de exprimare.

Aprecierea tatălui de către fecior

Scala interesului pozitiv. Interesul pozitiv în relațiile cu feciorul se percepe prin excluderea
din educație a forței fizice, tendința spre dominarea indivizibilă în comunicare.

Adolescenții vorbesc despre interesul pozitiv al tatălui, atunci cînd acesta se străduie să obțină
simpatia ți respectful, autoritatea de tată, fără să recurgă la declararea diferitor dogme.
Acceptarea psihologică a feciorului de către tată se bazează pe încredere. În asemenea relații este
necesar de a găsi adevărul în dispută, ținînd cont de anumite argument, acceptînd ideile logice,
judecata sănătoasă. Se exclude conformismul.

Scala direcționării. Îndrumarea din partea tatălui se percepe de către fecior în cazul cînd tata
are tendința de a fi lider pe calea obținerii autorității în baza stilului dominant de comunicare și
realizărilor obținute. Dominarea asupra feciorului se exprimă prin dirijarea și corecția imediată a
conduitei copilului, excluzînd despotismul ambițios. Cu toate acestea, el îi dă foarte clar de
înțeles copilului că pentru binele lui renunță la anumită parte de autoritate, se străduie să
soluționeze totul pașnic, indifferent de cît este de iritat.
 Scala ostilității. Tatăl ostil cade de accord cu părerea acceptată de alții, se conduce de
convenții, tinde să satisfacă trebuințele altora, arătînd că este un tată bun și menține relații bune.
Educînd feciorul, se străduie să-l muștruluiască în corespundere cu părerea general a oamenilor
(ori a celor din jur).

Tatăl se străduie să-i dea copilului o instruire select, să-i dezvolte diverse aptitudini (muzică,
dansuri, sport) ceea ce în ultimă instanță conduc la istovirea organismului. La acest tată se
evidențiază o dependență totală de părerea altora, frică și neajutorare, imposibilitatea de a se
opune lor. În relațiile cu fiul este sever și pedant. Feciorul permanent este anxios în așteptarea
aprecierii scăzute a oricărei activități și a pedepsei prin respingerea paternă după formula “cum
încerci tu să nu corespunzi la ceea ce aștept eu de la tine, eu doar renunț la toate ca tu să devii
om”. În formă verbală sistematic se menționează insatisfacția, atitudinea sceptică față de anumite
realizări ale feciorului, fapt ce conduce la scăderea motivației activității lui.

Scala autonomiei. Autonomia tatălui în relații cu feciorul se manifestă prin atitudinea formal
în educație, prin surplusul de obiective, nepărtinitor în procesul comunicării.

Interacțiunea dintre tată și fiu se bazează pe putere și despotism. Tatăl “observă” feciorul în
condițiile, cînd acesta face o “șotie”, dar nici atunci nu are timp să clarifice ce a făcut și din ce
motive. Tatăl este prea ocupat de problemele sale și nu are timp să pătrundă în esența
problemelor și vieții feciorului. Despre aceste probleme el aude doar dacă este rugat să-l ajute la
ceva sau să-i dea sfaturi cum să procedeze în anumite situații, fără să-și facă problem cu multe
explicații. Nu-l interesează pasiunile feciorului, cercul de prieteni, succesul lui la școală doar
face impresia că-l preocupă. Adesea se irită cînd feciorul se adresează după sfaturi. În opinia lui
“fecirul singur trebuie să știe și să poată totul”.

Scala inconsecvenței. Fiul simte inconsecvența în educație

din partea tatălui și doar presupune cum va reacționa acesta într-un caz sau altul: feciorul nu știe
niciodată – pentru această faptă neînsemnată va fi pedepsit, sau pentru alta mai severă va fi puțin
cicălit, cerîndu-i-se doar să promită că nu se va mai repeta. Un asemenea tată în unele și aceleași
cazuri o să-l cicălească timp îndelungat, iar altă dată o să-l apere, ca fiind nevinovat crezînd
aceasta fără ca feciorul să confirme.

Prin compararea aprecierei mamei și tatălui de către fecior devin relevante următoarele
deosebiri. În cazul tatălui tatălui spre deosebire de mama, lipsește tendința dominantă de lider,
deoarece el se străduie să obțină autoritate fără să implice puterea, pe cînd mama își permite
stilul autoritar doar pentru “binele copilului”.

În același timp, interesul pozitiv al mamei, feciorii îl percep prin manifestarea “hipertutelei” și
atitudinea critic față de ei, iar tatei îi este caracteristică independent și poziția dură.

La scala direcționării, cu toate că la mamă pe primul plan devine evidentă tendința spre tutelă,
ea recurge la compromise pentru a-și atinge scopul, pe cînd tata prefer autoritatea, forța.

Ostilitatea mamei se deosebește de cea a tatălui prin aceea că mama o manifestă în urma luptei
pentru independență, iar tata prin tendința spre conformism cu cei din jur.
 Autonomia tatălui și a mamei se bazează pe puterea despotică oarbă, ce nu suportă îngăduință.
La mamă se observă lipsa cerințelor – interziceri în raport cu fiul, iar la tată – separarea. La
ambii părinți lipsește tendința de a proteja copilul, cu toate că tata poate face excepții să se
distragă de la alte activități și să pătrundă în esența problemelor feciorului.

Inconsecvența în educație a părinților este apreciată de minor ca tendința spre forme extremale
de conduit contradictorie. La mamă se manifestă mai pronunțat puterea și neîncrederea, opuse
cedării și hiperproiectării, la tată – încrederea și conformismul.

Aprecierea mamei de către fiică

Scala interesului pozitiv. Atitudinea pozitivă bazată pe acceptarea psihologică este percepută
de fiică drept atitudinea mamei ca față de un copil mic, care necesită atenție, grijă, ajutor, acolo
unde singur nu se prea isprăvește. Astfel mama apreciază cînd fiica se adresează după sfaturi,
ajutor în caz de conflicte sau dificultăți, pe de o parte, și îi limitează independența, pe de altă
parte. Minorele în același timp indică la toleranță atunci, cînd mama este gata să le satisfacă orice
dorință.

Scala direcționării. Descriind atitudinea directivă a mamei, fiica menționează că mama duce
un control sever, are tendința de a recurge la autoritate, bazată pe ambiții. În același timp, mama
nu susține exprimarea propriei păreri a fiicii, considerînd că ea întotdeauna are dreptate, iar
copilul este prea mic ca să judece despre aceasta.

Scala ostilității. Fiica apreciază dușmănia mamei prin atitudinea ei suspicioasă față de
mediul familial și menținerea distanței în relațiile mamei cu membrii familiei, în special în
relațiile cu copiii. Comportamentul suspicios și refuzul de la normele sociale de conduit ale
mamei conduc la izolarea și ridicarea autorității sale în fața copiilor.

Scala autonomiei. Autonomia mamei exclude grija față de copil, stările și cerințele lui, lipsa
protecției.

Astfel mama este apreciată de fiica-preadolescent ca mamă binevoitoare, indulgent,

nepretențioasă. Ea nu încurajează fiica, rar îi face observații, nu acordă atenție educației.

Scala inconsecvenței. Fiica explică inconsecvența mamei prin schimbarea bruscă a stilului,
procedeelor de educație, trecînd brusc de la cele mai severe la cele mai liberale și invers, de la
acceptarea psihologică la respingerea emoțională a fiicei.

Aprecierea tatălui de către fiică

Scala interesului pozitiv. Fiica apreciază interesul pozitiv al tatălui prin așa manifestări ca
încrederea în forțele proprii, atenția acordată, relațiile calde, sincere între ei. Acceptarea
psihologică a fiicii se caracterizează prin dominarea relațiilor calde, cu anumite limite clare ce se
permite și ce nu. Interzicerile din partea tatălui sunt făcute cu dragoste.

Scala direcționării. Fiica își percepe tatăl ca pe un chip al “mînii puternice de bărbat”,
pregătită să se strîngă în pumn, sau să indice la locul ei în societate, și în special în familie. Tatăl
directive orientează fiica pe o cale dreaptă impunînd-o să se supună legilor și normelor de
conduit acceptate în societate și într-o anumită cultură, implantînd în sufletul ei legile moralității.

Scala ostilității. Atitudinea ostilă a tatălui față de fiică se manifestă prin îmbinarea dintre
cerințele exagerate orientate spre “copilul ideal” și dependeța exagerată, pe de o parte, și relații
emoționale reci, de respingere, pe de altă parte. Aceste relații generează încordarea, instabilitatea
emoțională, nervozitatea adolescentei.

Scala autonomiei. Fiica descrie autonomia tatălui ca pretendent de a fi lider, unul inaccesibil,
și imposibil de a interacționa cu el. Acest tată reprezintă persoana izolată de problemele familie
ca un perete invizibil ce există parallel cu alți membri ai familiei. Tatăl este indiferent la ce se
întîmplă în jur. Acțiunile lui sunt în discordanță cu trebuințele și cerințele celor apropiați, ale
căror interese sunt ignorate.

Scala inconsecvenței. Fiica îl caracterizează pe tată ca pe o persoană imprevizibilă. În conduit

lui, poate manifesta tendințe psihologice contradictorii, avînd o amplitudine de deviere maximă.

Astfel diferențele în aprecierea de către fiică a educației realizată de către mamă și tată se pot
interpreta în felul următor:

Interesul pozitiv și acceptarea psihologică din partea mamei spre deosebire de a tatălui se
manifestă în primul rînd prin încredere și supoșenie. La tată domină încrederea în sine și lipsa
cruzimii, autoritarismul în relațiile cu fiica exclude mijloacele de educație forțată.

Direcționarea mamei se bazează în exclusivitate pe pretenții ambițioase de a domina dur

conduit fiicii, iar directiva tatălui se manifestă în felul următor: tatăl este dependent de părerea
celor din jur fiindu-i teamă să nu i lezeze amorul propriu. În cazul ostilității, respingerii
emoționale, la mamă se evidențiază conformismul opozițional și dependența de părerea celor din
jur.

La tată, însă atitudinea ostilă față de fiică rezidă în cruzimea și autoafirmarea prin putere,
autoritate.

Autonomia mamei se deosebește prin lipsa relațiilor umane și separării de problemele și

interesele fiicei, iar la tată autonomia se exprimă prin tendințele de lider în familie și
imposibilitatea fiicii de a comunica cu el. În cazul educației inconsecvente manifestările
controversate ale mamei și tatălui sunt echivalente. Deosebirea constă în tendințele de
autoafirmare ostilă, neîmpăcare a tatălui și supoșenie, neîncredere din partea mamei în relațiile
cu fiica. Atragem atenție la importanța interpretării calitative a testului. Rațional este să începem
cu punctajul standard, care se reprezintă grafic în profil elaborate. Se atrage atenție la deosebirile
dintre profilul “mamei” și al “tatălui”. Compararea lor poate indica atmosfera din familie,
acțiunile commune și antagoniste, probabilitatea conflictelor și tensiunii din familie au a
colaborării și unității în educație.

Cotarea și interpretarea rezultatelor: Datele din fișa de răspuns a subiectului examinat se

rezumă în lista de apreciere, separat pentru fiecare părinte. Se calculează suma punctajului brut
pentru fiecare parametru (POZ – interes pozitiv, DIR – direcționare – îndrumare, HOS –
ostilitate, AUT – autonomie, NED – inconsecvență). Apoi punctajul brut se împarte în punctaj
standard. Datele standard se repartizează de la 1 la 5, norma se consideră 3. Dacă la parametrul
dat se obține suma de 1-2 puncte, se consideră că fenomenul dat se manifestă neesențial, iar dacă
se obțin 4-5 puncte, fenomenul dat se manifestă intens, apoi se alcătuiește profilul perceperii
atitudinii mamei și a tatălui de către copil.

Punctajul maxim la scala POZ și minim la HOZ indică probabilitatea tendinței de a idealiza
situația reală, sau simularea conștientă a comportamentului unuia dintre părinți. În caz contrar,
aceasta se poate interpreta ori că copilul cere o dragoste necondiționată ori cere să fie adorat.

Exemplele contradictorii pot indica faptul că copilul se străduie să falsifice chipul real al unuia
dintre părinți, descriind atitudinea lor ca negativă sau vrea să ponegrească părinții în fața
psihologului.

Punctajul maxim la scala NED poate reflecta nu numai inconsecvența în comportamentul

tatălui sau al mamei, dar și ignorarea, aprecierea inadecvată a atitudinii copilului.

Fișa de răspuns la testul ADOR

Nr. Punc- Nr. Punc- Nr. Punc- Nr. Punc- Nr. Punc-
afir- taj afir- taj afir- taj afir- taj afir- taj
mației mației mației mației mației
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10
11 12 13 14 15
16 17 18 19 20
21 22 23 24 25
26 27 28 29 30
31 32 33 34 35
36 37 38 39 40
41 42 43 44 45
46 47 48 49 50
Punctaj
brut
Punctaj
stan-
dard
POZ DIR HOS AUT NED