Sisteme Informatice Pentru Administratia PDF

(EDITIE ONLINE, 2011)
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cuprins

SISTEME INFORMATICE
PENTRU
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
(ediţie online, 2011)
Concepte teoretice, tehnologii şi soluții de implementare
ADMINISTRAŢIA Cuprins
Volum finanțat din bugetul Grantului C.N.C.S.I.S. 1614/2007
Referenți:
prof. dr. Bogdan GHILIC‐MICU, Academia de Studii Economice, Bucureşti

prof. dr. Mircea GEORGESCU , Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi

PENTRU
Coperta şi fotografii: Camelia Margea
Layout editor: Camelia Margea
INFORMATICE

SISTEME
© 2008 Toate drepturile sunt rezervate autorilor
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Doina Dănăiață
Luminița Hurbean
Camelia Margea
(coordonatori)

SISTEME INFORMATICE
PENTRU
PENTRU
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

INFORMATICE

SISTEME
(EDITIE ONLINE,
2011)
ISBN: 978-973-0-11765-3
SISTEME INFORMATICE PENTRU ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

ISBN: 978-973-0-11765-3
Cuprins (ediţie online, 2011)
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

PREFAȚĂ

În prezent e‐guvernarea este o practică largă pe mapamond.
În afara jurnalelor ştiințifice şi a conferințelor pe această temă
organizate în mediul academic, un număr mare de publicații sunt
disponibile în domeniul practicienilor. Este vorba despre o literatură
PENTRU
de profil care pune accentul pe prezentarea experiențelor şi aşa‐
numitelor "bune practici" în e‐guvernare.
Cu toate acestea, cercetarea în domeniul guvernării
electronice nu a ajuns încă la maturitate, existând unele neclarități în
privința scopului şi conținutului său, precum şi o abordare
multidisciplinară deocamdată incompletă. Considerăm e‐guvernarea
un domeniu de cercetare cu un pregnant caracter interdisciplinar, în
care, alături de ştiințele politice, management, sociologie, drept şi
multe altele, informatica are un rol important în dezvoltarea
cercetărilor în direcția INTEGRĂRII sistemelor informaționale din
INFORMATICE
administrația publică.
Cu această carte am dorit să contribuim la sporirea
volumului de cunoştințe existent în literatura autohtonă cu privire la
guvernarea electronică. Necesitatea unei astfel de lucrări s‐a bazat pe
premiza că acest domeniu de cercetare suportă clarificări teoretice,
ținând cont de deficitul informațional datorat absenței unor surse
bibliografice româneşti consistente. În acest sens, sperăm să fie un
material teoretic util atât managerilor, specialiştilor IT şi
funcționarilor din administrația publică, cât şi mediului academic de
care aparține colectivul de autori.
Lucrarea este structurată în patru secțiuni, într‐o construcție
logică, pornind de la abordarea e‐guvernării ca sistem informațional,
continuând cu o serie de clarificări conceptuale şi radiografierea
stadiului e‐guvernării în România comparativ cu cel din Uniunea
Europeană, apoi prezentarea impactului TIC asupra domeniului
SISTEME
cercetat şi încheindu‐se cu prezentarea transformărilor vizate de noul
val al e‐guvernării la începutul secolului XXI.
Volumul de față este rezultatul eforturilor depuse de un
colectiv format din zece persoane, cadre didactice şi masteranzi ai
Facultății de Economie şi de Administrarea Afacerilor din cadrul
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Universității de Vest din Timişoara, toți aceştia fiind implicați în
grantul de cercetare C.N.C.S.I.S. cu tema ”E‐TIM ‐ METODE MODERNE
DE CREŞTERE A E‐PERFORMANȚEI LA NIVELUL ADMINISTRAȚIEI
PUBLICE LOCALE TIMIŞ”. Se cuvine să mulțumesc autorilor pentru
eforturile depuse în vederea parcurgerii unui număr important de
lucrări străine achiziționate din fondurile grantului (peste 50 cărți de
ultimă oră), pentru a fi reuşit să contribuie prin lucrările elaborate la
acoperirea unei problematici vaste din domeniul cercetat.
Doresc să‐mi exprim recunoştința față de colegele mele
Luminița Hurbean şi Camelia Margea care au fost alături de mine în
toate etapele elaborării acestui volum, începând cu stabilirea
structurii şi terminând cu finisarea materialelor. Am convingerea că
fără contribuția lor substanțială la coordonarea lucrării, rezultatul
final nu ar fi fost cel dorit.
În numele întregii echipe doresc să transmit calde mulțumiri
profesorilor Bogdan Ghilic‐Micu şi Mircea Georgescu pentru faptul că
au avut amabilitatea să accepte rolul de referenți ştiințifici,
competența dânşilor în domeniul e‐guvernării constituind un suport
PENTRU
important în demersul nostru.
Nădăjduind că lucrarea va fi utilă în procesul de
implementare a e‐guvernării în administrația publică românească, ne
declarăm intenția de a continua cercetările cu o şi mai mare
motivare, anunțând proiectul unui al doilea volum – o abordare
practică asupra sistemului de e‐guvernare. Cercetarea aplicativă va
viza instituțiile de administrație publică ale județului Timiş, cu scopul
de a ”diagnostica” stadiul existent al e‐guvernării şi de a veni cu
”rețete” de bune practici bazate pe bogata experiență a altora
INFORMATICE
(administrații publice moderne din țări ale căror guverne au trecut de
la stadiul de intenții transformatoare la strategii coerente cu rezultate
meritorii) şi pe eforturile noastre de adaptare a acestora la specificul
administrației publice timişene.
Cu speranța că Banatul va fi fruntea şi în implementarea
conceptului de e‐guvernare colaborativă (expus în lucrarea de față),
mulțumesc anticipat factorilor de decizie din cadrul Consiliului
Județean Timiş şi din cadrul Primăriei Timişoara pentru suportul lor în
derularea cercetării aplicative.
Închei cu convingerea că din colaborarea tuturor celor
interesați în modernizarea guvernării locale (administrație publică,
firme şi cetățeni, mediu academic), cetățenii vor fi cei care vor avea
de câştigat.

SISTEME

Prof. univ. dr. Doina Dănăiață,
Director Grant CNCSIS 1614/2007,
cetățean al Timişoarei
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

CUPRINS

SECȚIUNEA I
SISTEMUL INFORMAȚIONAL –
EVOLUȚIE ŞI TRANSFORMARE ÎN ERA DIGITALĂ 9
PENTRU
Considerații privind rolul sistemelor informaționale în era
digitală ....................................................................................11
(Călin Hurbean)
Abordarea e‐Guvernării ca sistem informațional ..............33
(Luminița Hurbean)
Integrarea informațională în sectorul public prin
INFORMATICE
sisteme ERP ............................................................................40
(Luminița Hurbean)
SECȚIUNEA A II‐A
GUVERNAREA DIGITALĂ 51
O abordare conceptuală a guvernării digitale .....................53
(Doina Dănăiață, Simona Biriescu)
Un model european de referință pentru e‐Guvernare .......71
(Luminița Hurbean)
Imaginea României în peisajul e‐Guvernării la nivel global ... 86
(Doina Dănăiață)
SISTEME
e‐Guvernarea în abordare europeană.
Obiective şi realizări ..............................................................99
(Flavius Dăescu)
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
SECȚIUNEA A III‐A
IMPACTUL TIC ÎN E‐GUVERNARE .................................. 109
Tehnologiile Internet în sprijinul democrației ....................111
(Romeo Margea)
De la electronic la mobil în procesele de guvernare...........118
(Ioan Bandu, Romeo Margea)
Din experiența internațională în adoptarea de soluții
mobile în guvernarea locală: proiectul mCity.....................125
(Camelia Margea)
Knowledge Management şi e‐guvernare..........................135
(Ileana Hauer)
Spre „Knowledge city” prin încorporarea tehnologiilor
PENTRU
colaborative, de tip Open‐Source........................................149
(Camelia Margea)
SECȚIUNEA A IV‐A
TRANSFORMAREA GUVERNĂRII PENTRU SECOLUL XXI....... 161
De la e‐guvernare la t‐guvernare.......................................163
(Doina Dănăiață)
INFORMATICE
Calea de mijloc între e‐ şi guvernare: abordarea hibrid....173
(Ileana Hauer, Călin Hurbean)
Aspecte privind guvernarea colaborativă ..........................182
(Luminița Hurbean)
Transformarea relației guvern‐cetățean
într‐o democrație electronică..............................................189
(Doina Dănăiață, Camelia Margea, Alexandra Popovics)
SISTEME
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

Secțiunea I
SISTEMUL
INFORMAȚIONAL
–
PENTRU
EVOLUȚIE
ŞI
TRANSFORMARE
ÎN
ERA
INFORMATICE
DIGITALĂ

SISTEME
ISBN: 978-973-0-11765-3

Cuprins
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

CONSIDERAȚII PRIVIND
ROLUL SISTEMELOR
INFORMAȚIONALE Tehnologiile informaționale,
inclusiv sistemele
ÎN ERA DIGITALĂ informaționale bazate pe
Internet joacă în afaceri un rol
important, aflat în expansiune.
CĂLIN HURBEAN Tehnologia informațională
sprijină toate tipurile de
organizații să‐şi crească
1. Introducere eficiența şi eficacitatea
PENTRU
proceselor economice,
Studiul sistemelor informaționale performanțele în procesul de
se află la intersecția mai multor domenii luare a deciziilor, precum şi
(tehnologii informaționale, management, colaborarea în grupurile de
lucru, ceea ce determină
sistemică, contabilitate şi gestiune, analiză întărirea poziției lor
şi proiectare, cultură organizațională), competitive într‐o piață extrem
constituind o adevărată provocare pentru de schimbătoare. Fie că
cei care încearcă să‐l pătrundă. Literatura sprijină echipele ce dezvoltă un
produs, relațiile cu clienții,
INFORMATICE
de specialitate apreciază că acestea

tranzacțiile de comerț
reprezintă o componentă esențială în orice electronic ori alte zone ale
program de studii din economie şi afacerii, sistemele
administrarea afacerilor. informaționale reprezintă un
Într‐o definiție uzitată, un sistem ingredient indispensabil al
succesului în afaceri într‐un
informațional este o combinație organizată mediu economic caracterizat
de oameni, echipamente, programe de astăzi prin globalizare,
aplicații, rețele de comunicații, date, prefacere şi instabilitate.
politici şi proceduri care acumulează,
regăsesc, prelucrează şi diseminează
informații într‐o organizație. Oamenii se bazează pe sistemele informatice
moderne pentru a comunica între ei, folosind o diversitate de dispozitive
(hardware/echipamente), instrucțiuni şi proceduri de prelucrare a datelor
SISTEME
(software/programe), canale de comunicații (rețele) şi datele stocate. Am

utilizat aici termenul de sistem informatic, care desemnează utilizarea TIC în
derularea activităților din organizații. În acest sens, se impune precizarea că
omenirea utilizează dintotdeauna diferite forme de sisteme informaționale,

11
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cu mult înainte de apariția calculatorului electronic. În condițiile în care
utilizarea calculatoarelor este astăzi generalizată, delimitarea între sistemul
informațional şi sistemul informatic nu mai este necesară, iar în text cele
două noțiuni sunt utilizate cu aceeaşi semnificație.
2. Evoluţia sistemelor informaţionale

Există trei motive fundamentale pe care se fundamentează
aplicarea în economie a tehnologiei informației şi comunicațiilor. Acestea se
regăsesc în trei roluri fundamentale pe care sistemele informaționale le
joacă în asigurarea succesului unei organizații, şi anume:
• suport pentru activitățile şi procesele operaționale ale organizației ;
• suport decizional pentru angajații şi managerii acesteia;
• suport pentru strategiile legate de avantajul competitiv.
Figura 1 ilustrează modul în care interacționează rolurile
PENTRU
fundamentale ale sistemelor informaționale într‐o organizație.
Suport pentru
strategiile legate
de avantajul
competitiv
INFORMATICE
Suport pentru
luarea deciziilor
Suport pentru activitățile şi procesele
operaționale ale organizației

Figura 1 – Cele trei roluri fundamentale ale aplicațiilor sistemelor informaționale
Astfel, în orice moment, sistemele informaționale proiectate să
sprijine activitățile şi procesele operaționale pot, totodată, transmite sau
SISTEME
recepționa date de la sistemele orientate pe luarea deciziilor sau pe
dobândirea avantajului competitiv. Acelaşi lucru este valabil şi pentru
celelalte două roluri fundamentale ale sistemelor informaționale. Ca atare,
organizațiile depun un efort permanent de a obține integrarea propriilor

12
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
sisteme informaționale, în scopul de a permite informațiilor să circule liber
în cadrul sistemelor sale, asigurând astfel o şi mai mare flexibilitate şi un
suport mai bun decât cel oferit de oricare rol individual.
Aceste roluri vitale sunt implementate prin intermediul a mai
multor tipuri diferite de sisteme informaționale. Totodată, posibilitățile,
respectiv funcțiile acestor sisteme s‐au amplificat semnificativ de‐a lungul
anilor. În Figura 2 sunt prezentate schematic aceste schimbări.
La mijlocul anilor ’50, au apărut aplicațiile de prelucrare
electronică a datelor (Electronic Data Processing), îndeosebi în domeniul
contabilității întrucât utilizează un volum mare de date. Ulterior, sfera
acestor sisteme s‐a extins şi asupra prelucrării tranzacțiilor, evidenței
primare, marketingului, personalului, fabricației etc., având ca rol principal
colectarea datelor din domeniile specificate.
Ulterior datele, odată culese, au început a fi prelucrate în vederea
satisfacerii cererilor de informații ale managerilor, adăugându‐se astfel un
PENTRU
nou rol al sistemelor informaționale. S‐a născut astfel conceptul Sistemelor
Informaționale pentru Management (Management Information Systems
sau Management Reporting Systems), acestea fiind orientate spre
furnizarea informațiilor pentru conducerea tactică, sub forma rapoartelor şi
a altor situații predefinite care asigurau managerilor informațiile necesare
proceselor decizionale. Aceste sisteme au intrat în scenă în anii ’60.
La începutul anilor ’70 se încearcă uşurarea procesului decizional,
INFORMATICE
prin preluarea unei părți din efortul organelor de decizie, deoarece devenise
evident că produsele informaționale predeterminate nu răspundeau în mod
corespunzător multora din nevoile decizionale ale managementului. În
consecință, s‐a născut conceptul de Sisteme de Suport Decizional (Decision
Support Systems). Noul rol al sistemelor informaționale consta în a oferi
managerilor utilizatori un sprijin ad‐hoc şi interactiv al proceselor lor
decizionale. Acest ajutor trebuie să fie adaptat deciziilor şi stilurilor
decizionale proprii ale managerilor şi să răspundă tipurilor concrete de
probleme din lumea reală a afacerilor cu care aceştia se confruntă.
În anii ’80 au apărut câteva roluri noi ale sistemelor informaționale.
În primul rând, dezvoltarea rapidă a puterii de prelucrare a
microcalculatoarelor, a pachetelor software de aplicații şi a rețelelor de
telecomunicații a dat naştere fenomenului numit informatica utilizatorului
SISTEME
final. Acum utilizatorii pot folosi propriile resurse de calcul pentru a‐şi
îndeplini sarcinile implicate de activitatea lor, fără a mai aştepta sprijinul
indirect al departamentelor de servicii informatice centralizate ale organizației.

13
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
1990‐2000:
Etapa comerțului şi afacerilor electronice
Sisteme informatice de e‐business şi e‐commerce
Activități e‐business şi comerț electronic la
nivel global bazate pe Internet, intraneturi,
extraneturi şi alte rețele
1980‐1990:
Etapa sprijinului strategic şi al utilizatorului
Sisteme pentru utilizatorii finali
Sprijin computerizat pentru sporirea
Participarea crescândă a utilizatorilor şi managerilor în SI
productivității utilizatorilor şi colaborare pe
echipe şi grupuri de lucru
Sisteme informatice pentru executivul de vârf
Rolul crescând al SI în afaceri şi management
Informații critice pentru top management
Sisteme expert
Sprijin expert pentru utilizatori bazat pe
PENTRU
cunoştințe
Sisteme informaționale strategice
Produse şi servicii strategice pentru avantaj
competitiv
1970‐1980:
Etapa suportului decizional
Sisteme de suport decizional
Sprijin interactiv ad‐hoc al procesului
decizional al managerilor
INFORMATICE
1960‐1970:
Etapa raportărilor pentru management
Sisteme informaționale pentru management
Rapoarte pentru management cu informații
prespecificate pentru sprijinirea procesului
decizional
1950‐1960:
Etapa prelucrării datelor
Sisteme de prelucrare electronică a datelor
Prelucrare a tranzacțiilor, evidență primară şi
aplicații contabile
Figura 2 – Modificarea rolului sistemelor info
rmaționale şi a impactului acestora
Sursa: prelucrare după O’Brien J. A., “Management Information Systems”,
SISTEME
Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 11
Apar astfel sistemele de automatizare a muncii de birou cunoscute sub
denumirea mai scurtă de (sisteme de) birotică (Office Automation Systems)
şi sistemele de colaborare pe echipe şi grupuri de lucru (Enterprise

14
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Collaboration Systems). Noile sisteme se ocupă cu tratarea comunicației

umane, prezența lor fiind simțită în toate tipurile de sisteme informatice.
În al doilea rând, a devenit tot mai evident că cea mai mare parte a
managerilor de vârf ai organizațiilor nu utilizau în mod direct nici rapoartele
oferite de sistemele informaționale de management şi nici facilitățile de
modelare analitică ale sistemelor de suport decizional. S‐a dezvoltat ca
atare conceptul de Sisteme Informatice pentru Executivul de Vârf
(Executive Information Systems). Ele îşi propun mult mai mult decât
“clasicul” tablou de bord sau arhiuzitatele sisteme de rapoarte, despre care
mulți conducători spuneau cu malițiozitate că îi adormeau înainte de a
apuca să le citească în întregime. Nici formele moderne de informare mult
mai succintă, prin grafice, tabele, scheme, nu i‐au mulțumit. Veritabilii
conducători, buni strategi, de multe ori sunt interesați mai întâi să ştie ce fac
alții, ce se întâmplă pe piața globală şi abia apoi doresc să ştie detalii despre
firma lor. Astfel, aceste sisteme informaționale încearcă să ofere nivelului
PENTRU
strategic al conducerii o modalitate accesibilă de a obține informațiile

critice dorite, atunci când este nevoie şi „croite” în formatele preferate.
În al treilea rând, s‐au înregistrat progrese importante privind
dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor de inteligență artificială (IA) la sistemele
informaționale de afaceri. Astfel, la mijlocul anilor ’80, deşi primele
încercări din alte domenii decât cel economic sunt mai timpurii, proliferează
un nou tip de sisteme, şi anume Sistemele Expert (Expert Systems) şi alte
INFORMATICE
Sisteme Bazate pe Cunoştințe (Knowledge Based Systems), prin care se
trece la prelucrarea cunoştințelor umane. Sistemele actuale includ agenți
software inteligenți ce pot fi programați şi realizați pentru a acționa la
dorința utilizatorului, funcții sistem ce se pot adapta automat la nevoile
imediate ale acestuia, aplicații de realitate virtuală, robotică avansată,
prelucrarea limbajului natural şi o multitudine de alte aplicații în care
inteligența artificială înlătură necesitatea intervenției omului, eliberând
astfel personalul în vederea realizării unor sarcini mai complexe. Aceste
sisteme pot prelua deci, sub forme mult mai performante, o parte din
activitățile surprinse prin tipurile de sisteme menționate până acum, jucând
rolul unor consultanți pentru utilizatorii lor prin oferirea de sfaturi
profesionale (cu un ridicat nivel de expertiză) în anumite domenii concrete.
În anii ’90 s‐a conturat un important rol nou al sistemelor
SISTEME
informaționale şi anume cel strategic, sistemele respective fiind cunoscute
uneori şi sub numele de Sisteme Informatice Strategice (Strategic
Information Systems). În cadrul acestui concept, tehnologia informațională

15
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
devine o parte integrantă a proceselor economice, a produselor şi serviciilor
ce ajută o organizație să câştige un avantaj competitiv pe piața globală.
Spre mijlocul anilor ’90 îşi fac apariția revoluționară Sistemele pe
Planificare a Resurselor Întreprinderii (Enterprise Resource Planning).
Această variantă a unui sistem informațional strategic adaptată la specificul
unei organizații integrează toate laturile activității acesteia, incluzând
planificarea, producția, vânzările, managementul resurselor, relațiile cu clienții,
operațiile de inventariere, evidența comenzilor, managementul financiar,
resursele umane, marketingul, teoretic fiecare funcțiune a organizației.
Avantajul principal al acestor sisteme ERP rezidă în interfața comună pentru
toate funcțiunile organizaționale informatizate, deplina lor integrare şi
partajarea datelor necesare unui proces decizional strategic flexibil.
În fine, dezvoltarea rapidă a Internetului, intraneturilor, extraneturilor
şi altor rețele globale interconectate după anii ’90 provoacă schimbarea
dramatică a posibilităților sistemelor informaționale din domeniul afacerilor
PENTRU
la începutul noului mileniu. Astfel, organizațiile pregătite pentru Web, care
se bazează pe Internet în activitatea lor şi sistemele globale de comerț şi
afaceri electronice au devenit numitorul comun al operațiunilor şi
managementului întreprinderilor actuale.
Putem concluziona vis‐à‐vis de evoluția sistemelor informaționale
că, în timp ce utilizatorii şi‐au extins abilitățile în ceea ce priveşte utilizarea
tehnologiei informației în gestionarea activității organizațiilor, sistemele
INFORMATICE
informaționale actuale îndeplinesc aceleaşi funcții de bază ca în urmă cu 50
de ani. Şi acum trebuie prelucrate tranzacțiile, ținută evidența, furnizate
rapoarte managerilor, asigurat suport sistemelor contabile şi proceselor
primare ale organizației. Ceea ce totuşi s‐a schimbat vizează faptul că în
prezent există un nivel mult mai ridicat de integrare a funcțiunilor
sistemului între diversele aplicații, o mai mare conectivitate atât a
componentelor de acelaşi tip cât şi a celor de tipuri diferite, precum şi
posibilitatea de a realoca sarcini critice cum ar fi stocarea, prelucrarea şi
transmiterea datelor, astfel încât să se profite la maxim de oportunitățile
ivite în activitatea organizației şi de cele strategice. Ca urmare a acestor
facilități sporite, sistemele informaționale viitoare vor fi orientate atât pe
sporirea vitezei cât şi a ariei lor de cuprindere în vederea asigurării unei
integrări şi mai ridicate, în condițiile unei flexibilități sporite.
SISTEME
3. Tipologia sistemelor informatice

Din punct de vedere conceptual, sistemele informaționale
implementate în organizațiile actuale pot fi clasificate în mai multe moduri.

16
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
De pildă, sistemele informaționale pot fi grupate în două mari categorii:
sisteme suport pentru procesele operaționale şi sisteme suport pentru
management. Această clasificare, prezentată în Figura 3, este menită să
evidențieze rolurile principale ale fiecărei categorii de sisteme
informaționale în desfăşurarea proceselor economice, respectiv în
managementul unei organizații.
SISTEME INFORMAȚIONALE
Sisteme suport pentru Sisteme suport pentru
procesele operaționale management
PENTRU
Sisteme de Sisteme de Sisteme de Sisteme Sisteme Sisteme

prelucrare a control al colaborare informa‐ pentru informatice
tranzacțiilor proceselor organiza‐ ționale de suport pt. executivul
țională management decizional de vârf
Sisteme Sisteme de Sisteme Sisteme

expert management al informaționale informaționale
cunoştințelor strategice funcționale
INFORMATICE

Figura 3 – Clasificarea sistemelor informatice
Sursa: prelucrare după O’Brien J. A., Enterprise Information Systems,
Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 14”, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 14
Vom prezenta pe scurt în cele ce urmează caracteristicile acestor
tipuri de sisteme informaționale.
A. Sistemele suport pentru procesele operaționale. Sistemele
informaționale au fost utilizate întotdeauna pentru prelucrarea datelor
generate de, şi utilizate în, activitatea de bază a unei organizații,
răspunzând necesităților curente de prelucrare a informațiilor în cadrul
acesteia. Sistemele respective produc o gamă variată de informații
destinate atât uzului intern cât şi extern, nefiind orientate însă cu precădere
pe obținerea produselor informaționale specifice ce pot fi utilizate de către
SISTEME
manageri. Ca atare, este necesară de regulă prelucrarea lor în continuare de
către sistemele informaționale pentru management.
Sistemele suport pentru procesele operaționale au, în principal,
rolul de a asigura prelucrarea eficientă a tranzacțiilor organizației, de a

17
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
controla procesele industriale, de a sprijini comunicarea şi colaborarea în

cadrul firmei şi de actualiza bazele de date ale acesteia, după cum va fi
descris în continuare.
1) Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor (SPT) procesează şi
înregistrează datele rezultate din operațiile şi activitățile firmei. Exemple
tipice sunt sistemele informatice care prelucrează vânzările, cumpărările şi
mişcările de stocuri. Rezultatele acestor prelucrări sunt utilizate pentru a
actualiza bazele de date privind clienții, stocurile şi alte baze de date ale
organizației. Acestea oferă apoi resurse de date ce pot fi prelucrate şi
utilizate de sistemele informaționale pentru management.
Aceste sisteme produc, de asemenea, o varietate de produse
informaționale destinate uzului intern sau extern, precum facturi, chitanțe,
state de plată, comenzi, ordine de plată, situații financiare. Sistemele de
prelucrare a tranzacțiilor procesează tranzacțiile în două moduri principale, şi
anume:
PENTRU
• prelucrare în loturi – datele sunt acumulate de‐a lungul unei

perioade de timp şi prelucrate periodic;
• prelucrare în timp real (sau online) – datele sunt prelucrate
imediat după efectuarea unei tranzacții.
De exemplu, sistemele punctelor de vânzare (POS) ale magazinelor
cu amănuntul pot utiliza terminale electronice la casele de marcat, pentru a
culege şi transmite electronic datele privind vânzările, prin intermediul
INFORMATICE
legăturilor de telecomunicații, către centrele informatice regionale în

vederea prelucrării imediate (în timp real) sau pe timpul nopții (în loturi).
2) Sistemele de control al proceselor (SCP) monitorizează şi
controlează procesele fizice, în cadrul lor deciziile de rutină prin care se
reglează sistemul de producție fiind luate în mod automat de către
calculatoare. Ca exemple putem da deciziile de lansarea automată a
comenzilor privind produsele din stoc sau cele privind controlul producției.
De pildă, o rafinărie de petrol foloseşte senzori electronici legați la
un calculator pentru a supraveghea în mod continuu procesele chimice.
Computerele monitorizează astfel procesele chimice, înregistrează şi
prelucrează datele detectate şi realizează ajustări instantanee (în timp real)
ale proceselor corespunzătoare din cadrul rafinăriei.
3) Sistemele de colaborare organizațională (SCO) utilizează o
SISTEME
varietate de tehnologii informaționale pentru a ajuta oamenii să lucreze

împreună, incluzând aplicații pentru automatizarea muncii de birou, numite
şi de birotică (Office Automation Systems). Ele sprijină angajații să
colaboreze prin comunicarea ideilor, împărțirea resurselor, coordonarea

18
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
eforturilor comune în calitate de participanți la diferite activități din cadrul
firmei, echipe de proiect şi alte grupuri de lucru, ce constituie o parte vitală
a organizațiilor din ziua de azi. Astfel, scopul acestor sisteme îl constituie
utilizarea tehnologiilor informaționale pentru a îmbunătăți productivitatea,
eficiența şi, totodată, spiritul creativ al echipelor şi grupurilor de lucru din
întreprinderea modernă (vezi Figura 4).
În acelaşi timp La momente diferite
Întâlniri față‐în‐față Echipe la lucru
• Planşete electronice • Camere pentru lucrul în
• Camere de suport decizional echipă
Acelaşi electronic • Instrumente groupware
loc
• Instrumente de realizare a
echipelor
Platforme
PENTRU

• Rețele locale, intraneturi
• Internet, extraneturi
• Alte rețele
• Stații de lucru avansate
• Suite integrate de birou
Întâlniri la distanță Coordonare continuă
INFORMATICE
• Audioconferințe • Poştă vocală
Locuri
• Teleconferințe • Poştă electronică
diferite
• Videoconferințe • Editare în grup
• Managementul /
programarea proiectelor
• Sisteme de flux al activității
Figura 4 – Sistemele de colaborare organizațională
De exemplu, multe organizații formează echipe de ingineri,
specialişti în marketing şi alți lucrători cu cunoştințe pentru a dezvolta noi
produse sau a le perfecționa pe cele existente. Se pot forma echipe virtuale
alcătuite din personal din diferite departamente şi locuri de muncă din
cadrul unei firme, precum şi consultanți din afară. Astfel de echipe vor
SISTEME
folosi din plin Internet‐ul, intranet‐urile şi extranet‐urile firmei şi soft de
colaborare cunoscut sub numele de groupware. Apoi vor putea colabora cu
uşurință via poştă electronică, forumuri de discuții, video‐conferințe şi site‐
uri Web multimedia de proiect pe intranet‐ul firmei. În felul acesta, s‐ar

19
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
putea asigura comunicarea eficientă şi coordonarea activităților în cadrul

unei echipe de dezvoltare a unui produs, realizându‐se colaborarea efectivă
în dezvoltarea sau perfecționarea produselor şi serviciilor.
B. Sistemele suport pentru management reprezintă acele sisteme
informaționale orientate pe furnizarea de informații şi oferirea de sprijin
managerilor în vederea luării unor decizii documentate şi eficiente. Acest
sisteme au apărut odată cu conceptul de sisteme informaționale pentru
management (SIM) în anii ’60. SIM a devenit laitmotivul (şi cuvântul la
modă) pentru aproape toate încercările de a lega tehnologia computerelor
şi teoria sistemelor de prelucrarea datelor în organizații. În aceea perioadă
devenise evident că folosirea calculatoarelor pentru a oferi soluții la
problemele de afaceri se făcea într‐un mod necorespunzător, prin
orientarea aproape în întregime către informatizarea sarcinilor
administrative şi de evidență. Conceptul de sisteme informaționale pentru
management a apărut astfel ca o reacție la dezvoltarea ineficientă şi la
PENTRU
utilizarea lipsită de eficacitate a calculatoarelor. Deşi a pierdut din

„strălucire” datorită unor eşecuri timpurii, conceptul de SIM este încă
recunoscut ca vital pentru eficiența şi eficacitatea sistemelor informaționale
ale organizațiilor din două motive principale:
• pune în evidență orientarea spre management a tehnologiei
informaționale în cadrul organizațiilor. Astfel, unul din scopurile
majore ale sistemelor informatice ar trebui să fie sprijinirea
INFORMATICE
procesului de luare a deciziilor manageriale şi nu doar

prelucrarea datelor generate de activitățile firmei;
• subliniază faptul că trebuiesc folosite noțiunile teoriei sistemelor
pentru organizarea aplicațiilor sistemelor informaționale. Ca
atare, aplicațiile tehnologiei informaționale în cadrul unei firme
trebuie privite ca sisteme informatice integrate şi legate între ele
şi nu ca activități independente de prelucrare a datelor.
1) Sistemele informaționale pentru management (SIM) reprezintă
forma cea mai răspândită a sistemelor de suport al managementului. Ele
asigură utilizatorilor manageri produsele informaționale ce sprijină o mare
parte a nevoilor lor decizionale curente, oferindu‐le o diversitate de
rapoarte şi situații. Conținutul acestor produse informaționale este
specificat în avans de către manageri astfel încât ele să conțină informațiile
SISTEME
de care aceştia au nevoie. Sistemele informaționale pentru management

culeg informații privind activitățile interne din bazele de date ce au fost
actualizate de sistemele de prelucrare a tranzacțiilor. Informațiile privind
mediul de afaceri sunt obținute din surse externe.

20
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Produsele informaționale oferite managerilor sunt expuneri, situații
şi rapoarte ce pot fi furnizate (a) la cerere, (b) periodic, conform unui
program predefinit, sau (c) oricând sunt întrunite anumite condiții
excepționale. De exemplu, managerii de vânzări pot (1) utiliza un navigator
Web pentru a primi pe stațiile lor de lucru informații imediate privind
vânzările unui anumit produs; (2) accesa zilnic, prin Intranet, rapoarte de
analiză a vânzărilor pe produs, agent şi zonă de vânzări; sau (3) primi
rapoarte generate automat ori de câte ori un agent de vânzări nu îşi
îndeplineşte cota de vânzări pe o anumită perioadă.
2) Sistemele de suport decizional (SSD) reprezintă un progres firesc
al sistemelor de prelucrare a tranzacțiilor şi al sistemelor informaționale
pentru management. Ele sunt sisteme informatice interactive ce folosesc
modele decizionale şi baze de date specializate ce sprijină procesele
decizionale ale managerilor ce le utilizează. Astfel, ele sunt diferite de
sistemele de prelucrare a tranzacțiilor ce sunt orientate pe prelucrarea
PENTRU
datelor generate de desfăşurarea operațiilor şi activităților firmei, deşi îşi
extrag datele din bazele de date ale organizației, întreținute de aceste din
urmă sisteme. Ele diferă şi de sistemele informaționale pentru
management, care sunt orientate pe furnizarea de informații (rapoarte)
dinainte specificate managerilor, informații ce‐i pot ajuta să ia decizii de tip
structurat mai eficiente.
Sistemele de suport decizional oferă utilizatorilor finali manageri
INFORMATICE
informații în cadrul unor sesiuni interactive, într‐un mod ad‐hoc (atunci
când este nevoie). Un SSD pune la dispoziția managerilor facilități de
modelare analitică, simulare, extragerea datelor şi prezentarea
informațiilor. Managerii generează informația de care au nevoie pentru
tipuri de decizii semi sau nestructurate în cadrul unor procese interactive,
bazate pe simulări. Astfel, programele de calcul tabelar şi alte aplicații
software permit unui utilizator manager să pună o serie de întrebări de
genul “what‐if” şi să primească răspunsuri interactive la astfel de cereri ad‐
hoc de informații, simulând şi explorând diferite scenarii posibile, bazându‐
se pe seturi alternative de supoziții.
De pildă, un manager de producție poate utiliza un astfel de sistem
pentru a decide ce cantitate de produse să lanseze în fabricație pe baza
datelor privind vânzările estimate generate de o viitoare promoție şi celor
SISTEME
legate de disponibilitatea materiilor prime necesare.
3) Sistemele informatice pentru executivul de vârf sunt adaptate
la nevoile de informații strategice ale managementului de vârf. Directorii
executivi obțin informațiile de care au nevoie din surse variate, cuprinzând

21
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
scrisori, comunicări, mesaje, note, periodice, diferite rapoarte şi situații

generate atât manual cât şi de către sisteme computerizate. Alte surse de
informații pentru top management le pot constitui întâlnirile, convorbirile
telefonice, activitățile sociale ş.a. Astfel, o mare parte a informațiilor unui
director executiv provin din surse „necomputerizate”, cele generate de
calculator nejucând un rol esențial în satisfacerea nevoilor de informații ale
multor manageri de vârf.
Dezideratul acestor sisteme este de a oferi eşalonului superior al
managementului acces imediat şi facil la informații selective privind factorii
cheie care sunt vitali pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale
organizației. Ca atare, sunt utilizate pe larg reprezentări grafice uşor de
înțeles şi este asigurat accesul imediat la baze de date interne şi externe.
Sunt furnizate informații atât despre starea curentă cât şi privind tendințele
previzionate pentru factorii cheie selectați de directorii executivi. De
exemplu, executivii de vârf pot utiliza terminale cu ecran tactil pentru
PENTRU
vizualizarea rapidă de text şi grafice care evidențiază zonele cheie ale
performanței organizaționale şi avantajului competitiv.
Relaţiile dintre sistemele informaţionale

Într‐o situație ideală, principalele tipuri de sisteme informaționale
descrise sunt legate între ele după cum este ilustrat în Figura 5.
Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor sunt, în mod obişnuit, o
INFORMATICE
importantă sursă de date pentru alte sisteme, în timp ce sistemele
informatice pentru executivul de vârf reprezintă, în principal, un colector al
datelor din sistemele de nivel inferior. Celelalte tipuri de sisteme pot
schimba, de asemenea, date între ele. Datele pot fi, totodată, schimbate
între sistemele ce deservesc diferite arii funcționale. De pildă, o comandă
înregistrată de un sistem de vânzări poate fi transmisă unui sistem de
producție ca o tranzacție pentru realizarea sau livrarea produsului specificat
în comandă sau unui sistem informațional pentru management în vederea
raportărilor financiare. În realitate, în majoritatea companiilor, aceste sisteme
sunt doar parțial integrate, neexistând posibilitatea mutării rapide a datelor
dintr‐un sistem în altul şi ca atare, de a răspunde oportun provocărilor din
mediul de afaceri. Această situație se schimbă în contextul implementării
noilor tehnologii bazate pe rețele interconectate şi a aplicațiilor integrate la
SISTEME
nivelul întregii companii, ce vor fi descrise în cele ce urmează.

22
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Sisteme
informatice
pentru
executivul de
vârf (SIEV)
Sisteme Sisteme
informaționale pentru
pentru suport
management decizional
(SIM) (SSD)
PENTRU
Sisteme de
prelucrare a
tranzacțiilor
(SPT)

Figura 5 – Interdependențele dintre diferitele tipuri de sisteme informaționale
dintr‐o firmă
INFORMATICE
Sisteme informatice extinse în întreaga organizaţie

În faza de început a informatizării activității dintr‐o firmă, cel mai
adesea din considerente financiare, dar şi datorită limitelor tehnologiilor
informaționale, s‐a decis achiziția/dezvoltarea de aplicații pentru activitățile
de contabilitate, apoi cele financiare, pentru salarizare, apoi pentru vânzări,
pentru aprovizionare sau alte departamente, dar fără nici o asociație între
ele sau în logica economică a proceselor pe care le sprijină. Această viziune
funcțională s‐a materializat în definirea sistemelor informaționale
funcționale, care analizează alocarea resurselor sistemului informațional
fiecărei funcțiuni din organizație: financiar‐contabilitate, resurse umane,
vânzări, producție, aprovizionare. Nevoia firească de comunicare între
departamente şi de a partaja informațiile a determinat construirea de
SISTEME
legături între aceste aplicații insulare, concretizate în interfețe personalizate
ce realizează integrarea punct‐la‐punct între două aplicații.
A devenit evident că creşterea economică a unei organizații
depinde esențial de abilitatea ei de a actualiza, integra, customiza şi extinde

23
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
aplicațiile, oferind acces rapid, interactiv şi consistent la date tuturor
utilizatorilor, atât interni, cât şi externi. Pentru asigurarea eficienței,
organizațiile trebuie să standardizeze gestiunea proceselor economice care
cuprind multe aplicații, diferite departamente, dar şi entități externe.
A. Sisteme integrate
Atingerea obiectivului de a face ca diferitele sisteme informatice
dintr‐o întreprindere să lucreze împreună reprezintă o provocare majoră. În
mod obişnuit, corporațiile se dezvoltă atât prin creştere normală „organică”
sau internă, cât şi prin achiziționarea de firme mai mici. În ceea de‐a doua
situație, după perioadele de achiziții, corporațiile ajung în posesia unei
colecții de sisteme, majoritatea vechi, aflându‐se în situația de a trebui să le
facă să „se înțeleagă” unele cu altele şi să lucreze împreună ca un singur
sistem al întregii corporații.
Una dintre soluțiile la această provocare se regăseşte în
PENTRU
implementarea sistemelor integrate, ce se constituie în sisteme informatice
ce cuprind toate funcțiunile întreprinderii, sunt orientate pe executarea
proceselor economice ale acesteia şi includ toate nivelele de management.
Astfel, sistemele integrate ajută organizațiile să devină mai flexibile şi mai
productive prin coordonarea activităților lor operaționale şi prin integrarea
grupurilor de activități în vederea unui management eficient al resurselor şi
unei mai bune deserviri a clienților.
În practică se întâlnesc patru tipuri principale de sisteme integrate:
INFORMATICE
sisteme de întreprindere (ERP), sisteme de management al lanțului de
aprovizionare (SCM), sisteme de management al relațiilor cu clienții (CRM)
şi sisteme de management al cunoştințelor (KMS).
Fiecare dintre acestea integrează un set înrudit funcții şi procese
economice în vederea îmbunătățirii performanțelor organizației în
ansamblu. Figura 6 prezintă o perspectivă a sistemelor integrate, care
vizează procese ce acoperă întreaga organizație şi, în unele cazuri, se întind
şi în afara ei la clienți, furnizori şi alți parteneri cheie ai afacerii.
1) Sistemele de întreprindere, cunoscute sub denumirea de
sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (Enterprise Resource
Planning – ERP), colectează date din diferite activități cheie ale procesului
de fabricație, finanțelor şi contabilității, vânzărilor şi marketingului,
resurselor umane, stochează datele într‐o bază de date unică şi le pune la
SISTEME
dispoziția tuturor celor interesați. Astfel devine posibil ca informația,

înainte fragmentată în diferite sisteme, să fie colectată într‐un singur punct
şi partajată în întreaga firmă, astfel încât diferitele părți ale afacerii să
lucreze mai bine împreună (vezi Figura 7).

24
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Furnizori şi
Parteneri de Clienți şi
afaceri Procese Distribuitori
ERP
Procese
SCM CRM
Procese
PENTRU
KMS
Vânzări şi Finanțe şi Resurse umane

Producție
Marketing Contabilitate
Zone funcționale
INFORMATICE
Figura 6 – Sistemele integrate intra‐ şi inter‐organizaționale
Sistemele de întreprindere accelerează diseminarea informațiilor în
cadrul companiei, facilitând coordonarea mai bună a operațiilor zilnice. De
exemplu, când un client face o comandă, datele respective sunt transmise
automat spre celelalte părți ale companiei vizate de acestea. Drept urmare,
tranzacția referitoare la comandă determină depozitul să pregătească
produsele comandate şi să programeze livrarea. În continuare, depozitul
informează producția să completeze articolele care vor fi fost livrate. În
acelaşi timp, departamentul de contabilitate este notificat să emită factura
clientului. Ulterior, reprezentanții de la departamentul de relații cu clienții
sunt atenționați să urmărească fiecare etapă a procesului de onorare a
comenzii în vederea informării clienților asupra situației comenzilor acestora.
SISTEME
Astfel, sistemele de întreprindere oferă companiilor flexibilitatea

de a răspunde rapid la cererile clienților, de a produce şi stoca doar
articolele necesare pentru onorarea comenzilor existente. Capacitatea lor
de a îmbunătăți corectitudinea şi promptitudinea în efectuarea livrărilor, de

25
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
a minimiza costurile şi de a spori satisfacția clienților contribuie la obținerea
unei profitabilități ridicate.
Producție Finanțe şi
Contabilitate
Proces economic
Proces economic
Furnizori Clienți
Proces economic

Procese economice din companie
PENTRU
Resurse umane Vânzări şi
Marketing

Figura 7 – Sistemele de întreprindere (ERP)
Totodată, sistemele de întreprindere oferă informații valoroase
INFORMATICE
pentru ridicarea calității procesului decizional al managerilor. Managerii au
astfel acces la date de ultimă oră privind vânzările, stocurile şi producția,
putând utiliza aceste informații pentru a realiza previziuni mai exacte relativ
la producție şi vânzări. De asemenea, sistemele de întreprindere furnizează
informații din întreaga organizație ce sprijină managerii în analiza
profitabilității globale a unui produs sau a structurii costurilor.
2) Sistemele de management al lanțului de aprovizionare (Supply
Chain Management – SCM) sprijină companiile în gestionarea relațiilor cu
furnizorii. Aceste sisteme oferă informațiile ce servesc furnizorilor, firmelor
de aprovizionare, distribuitorilor şi companiilor de logistică să partajeze
informații legate de comenzi, producție, nivelul stocurilor şi livrarea
produselor şi serviciilor astfel încât acestea să poată identifica, produce şi
livra bunuri şi servicii în mod eficient. În esență, obiectivul acestor sisteme
SISTEME
este de a aduce cantitatea necesară din produsul respectiv de la sursă la
punctul de consum în cel mai scurt timp posibil şi cu cele mai mici costuri.
Atunci când o companie şi rețeaua ei de furnizori nu au informațiile
corecte, cel mai probabil vor fi împovărați cu stocuri supradimensionate,

26
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
planuri de fabricație necorespunzătoare şi programări ale producției ce nu
pot fi îndeplinite. Nu se vor putea lua decizii corecte privind volumul
producției, cum să fie alocat personalul sau cum să fie respectate termenele
de livrare solicitate de clienți. Totodată, incapacitatea de a muta produsele
eficient de‐a lungul lanțului de aprovizionare sporeşte costurile şi afectează
buna deservire a clientelei.
Sistemele SCM sunt sisteme inter‐organizaționale prin faptul că ele
automatizează fluxul informațiilor în organizații şi între acestea. De
exemplu, atunci când se cumpără o carte sau un DVD de pe Amazon.com şi
se doreşte urmărirea stării comenzii, informația cerută este oferită de
sistemul de urmărire al firmei care face livrarea, prin site‐ul Web al
companiei Amazon. Sau când se face, prin Internet, o rezervare de zbor la
Hotels.com de pildă, utilizatorul interacționează de fapt cu câteva sisteme
inter‐organizaționale ce leagă sistemele de rezervări de pe Web cu
sistemele de evidență a zborurilor şi cele de inventar al camerelor, operate
PENTRU
de liniile aeriene, respectiv de hoteluri. Aceste sisteme devin din ce în ce
mai răspândite pe măsură ce firmele îşi unesc eforturile pentru a putea
oferi clienților o experiență integrată de cumpărături on‐line.
3) Sistemele de management al relațiilor cu clienții (Customer
Relationship Management – CRM) ajută firmele să‐şi gestioneze mai
eficient relațiile cu clienții. Ele furnizează informații pentru coordonarea
tuturor proceselor economice legate de clienți, privind vânzările,
INFORMATICE
marketingul şi serviciile în vederea optimizării veniturilor, gradului de

satisfacție a clienților şi de retenție a acestora. Aceste informații sprijină
firma în identificarea, atragerea şi păstrarea celor mai profitabili clienți, în
oferirea de servicii cât mai bune clienților existenți şi în sporirea vânzărilor.
În trecut, procesele unei firme legate de vânzări, service şi marketing
erau diseminate pe diverse departamente care nu‐şi partajau informațiile
esențiale despre clienți. De exemplu, anumite informații privind un anume
client erau stocate şi organizate în contul respectivului deschis în contabilitatea
firmei. Alte informații privind acelaşi client erau grupate după produsele
cumpărate, neexistând o modalitate de a consolida toate aceste informații
spre a asigura o vedere unitară asupra unui client în întreaga companie.
Sistemele CRM încearcă să rezolve această problemă prin
integrarea proceselor firmei legate de clienți şi prin consolidarea
SISTEME
informațiilor privind clienții din diverse canale de comunicare precum

telefon, poştă electronică, dispozitive fără fir, locații de vânzare sau
internet. Astfel, cunoaşterea detaliată şi exactă a clienților şi preferințelor

27
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
acestora serveşte firmelor la a creşte eficiența campaniilor de marketing şi
la a oferi clienților servicii de înaltă calitate.
4) Sistemele de management al cunoştințelor (Knowledge
Management Systems – KMS) pornesc de la premiza că valoarea
produselor şi serviciilor unei firme nu rezidă doar în resursele ei fizice ci şi în
acumulările intangibile de cunoştințe. După anumite estimări, mai bine de
jumătate din valoarea de piață a unei companii rezultă din activele
intangibile, din care o mare parte este dată de cunoştințe. Astfel, unele
firme se „descurcă” mai bine decât altele deoarece au cunoştințe mai bune
în ceea ce priveşte modul de a crea, produce şi livra produse şi servicii.
Cunoştințele unei firme sunt greu de imitat, fiind unice şi pot asigura
avantajul unor beneficii strategice pe termen lung.
Sistemele KM dau posibilitatea organizațiilor de a gestiona mai bine
procesele de colectare şi aplicare a cunoştințelor şi expertizei. Aceste
sisteme adună toate cunoştințele şi experiența relevantă dintr‐o organizație
PENTRU
şi le face disponibile oricând şi oriunde sunt necesare pentru a îmbunătăți
atât eficiența operațională, cât şi deciziile manageriale. Ele leagă, totodată,
organizația cu surse externe de cunoştințe.
KMS sprijină procesele de dobândire, stocare, distribuire şi aplicare
a cunoştințelor, precum şi procesele de creare de noi cunoştințe şi de
integrare a acestora în cadrul organizației. Ele includ sisteme extinse la
nivelul întregii organizații pentru managementul şi distribuirea documentelor,
INFORMATICE
graficelor şi altor categorii de suporturi digitale de cunoştințe; sisteme ce
permit crearea de înregistrări, la nivelul firmei, cu acei angajați ce au un
nivel special de expertiză; sisteme de birotică pentru distribuirea de informații
şi cunoştințe; sisteme de lucru cu cunoştințele, ce facilitează crearea de noi
cunoştințe. Alte aplicații de management al cunoştințelor pot utiliza tehnici
inteligente ce codifică cunoştințele în vederea utilizării de către alți membri
ai organizației şi instrumente pentru identificarea cunoştințelor ce recunosc
anumite şabloane şi tipuri de relații în cadrul colecțiilor mari de date.
B. Intraneturi şi extraneturi
Sistemele integrate provoacă schimbări profunde în modul în care
o companie îşi desfăşoară activitatea, implicând însă deseori costuri mari de
implementare. Organizațiile ce nu dispun de resursele necesare pentru a
investi în aceste sisteme pot totuşi să beneficieze de o anumită integrare a
SISTEME
informației prin utilizarea intraneturilor şi extraneturilor.
Intraneturile şi extraneturile sunt mai degrabă platforme tehnologice
decât aplicații specializate, dar ele trebuiesc menționate aici ca instrumente

28
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
pe care firmele le utilizează pentru a creşte gradul de integrare şi a accelera
transmiterea informațiilor în cadrul firmei şi către clienți şi furnizori.
Intraneturile sunt rețele interne realizate cu aceleaşi instrumente şi
standarde de comunicații ca şi Internetul, fiind utilizate pentru diseminarea
internă a informațiilor către angajați şi ca entități de stocare pentru
politicile corporației, programe şi date. Extraneturile sunt intraneturi extinse la
utilizatori autorizați din afara companiei.
Un intranet, în mod obişnuit, prezintă utilizatorilor informații prin
intermediul unui portal privat ce oferă un punct unic de acces la informații
din diferite sisteme şi la documente, folosind o interfață Web. La fel cum
portalul public al firmei Yahoo! combină informații din surse multiple şi
poate fi adaptat preferințelor utilizatorului, tot aşa portalurile companiilor
pot fi adaptate să răspundă necesităților informaționale ale diferitelor
grupuri profesionale şi utilizatorilor individuali. Totodată, aceste portaluri
includ, de regulă, şi facilități de poştă electronică, instrumente de colaborare
PENTRU
organizațională şi pentru regăsirea documentelor din cadrul organizației.
Extraneturile accelerează transmiterea informațiilor între organizație
şi furnizorii sau clienții ei. De pildă, SwissAir foloseşte un extranet pentru a
oferi agenților săi de călătorie datele de zbor, în format digital, din
intranetul companiei. Alte firme folosesc extraneturi pentru a permite
cumpărătorilor să comande electronic diverse articole de pe site‐ul
furnizorilor şi să urmărească situația onorării comenzilor. Extraneturile pot
INFORMATICE
fi utilizate şi pentru a facilita diferitelor firme să colaboreze la proiectarea,
fabricarea şi marketingul unor produse.
C. E-business, e-commerce şi e-government
Sistemele şi tehnologiile descrise transformă modul în care se
desfăşoară afacerile şi munca oamenilor, precum şi relațiile firmelor cu
clienții, furnizorii, angajații şi partenerii logistici în relații digitale prin
utilizarea rețelelor şi Internetului. Astfel, numeroase organizații din ziua de
azi utilizează tehnologiile Internet în vederea remodelării proceselor şi
activităților operaționale, creării de aplicații e‐business novatoare. O
reprezentare a acestui model este realizată în Figura 8.
Conceptul de afaceri electronice (e‐business) poate fi definit, pe
scurt ca utilizarea tehnologiilor digitale şi a Internetului pentru realizarea
principalelor procese economice dintr‐o organizație. E‐business include şi
SISTEME
activități de management intern şi pentru coordonarea relațiilor cu

furnizorii, clienții şi alți parteneri de afaceri. Include, de asemenea, şi
comerțul electronic. În esență, afacerile electronice pot fi privite ca un
schimb online de valoare. Astfel, orice schimb online de informații, bani,

29
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
resurse, servicii sau o combinație între acestea se încadrează în acest
concept.
INFORMATICE PENTRU

Figura 8 – Model de organizare a activității unei organizații
”pregătită pentru Internet”
Internetul, rețelele bazate pe tehnologiile internet dintr‐o
organizație (intranet) şi între aceasta şi partenerii ei comerciali (extranet) au
devenit infrastructura TI primară ce asigură aplicațiile e‐business ale multor
companii. Aceste firme utilizează afacerile electronice pentru reproiectarea
proceselor economice interne, implementarea sistemelor de comerț
electronic cu furnizorii şi clienții şi promovarea colaborării organizaționale
în cadrul echipelor şi grupurilor de lucru.
Comerțul electronic (e‐commerce) reprezintă acea componentă a
afacerilor electronice răspunzătoare de cumpărarea şi vânzarea bunurilor şi
serviciilor prin Internet. În ziua de azi, numeroase organizații utilizează
SISTEME
Internetul, intraneturile, extraneturile şi alte rețele pentru a sprijini fiecare
etapă a proceselor de aprovizionare şi desfacere. Comerțul electronic
vizează, ca atare, toate aspectele, de la publicitate, marketing, vânzări şi
service clienți pe Web până la mecanisme de securitate şi plată prin

30
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Internet ce asigură finalizarea proceselor de livrare şi achitare. De exemplu,
sistemele de comerț electronic includ site‐uri Web pentru vânzări online,
acces prin extranet pentru clienții importanți la bazele de date cu situația
stocurilor şi utilizarea intraneturilor firmei de către agenții de vânzări
pentru a accesa înregistrările clienților în cadrul activității de gestionare a
relațiilor cu clienții (CRM).
Guvernarea electronică (e‐government). Tehnologiile asociate cu
e‐business au determinat schimbări similare şi în sectorul public. Instituțiile
guvernamentale, la toate nivelurile, utilizează tehnologiile Internet pentru a
oferi informații şi servicii cetățenilor, funcționarilor şi organizațiilor cu care
interacționează.
e‐Guvernarea vizează utilizarea Internet‐ului şi tehnologiilor de
rețea în vederea relaționării digitale între guvern şi alte instituții din
sectorul public, pe de o parte, cetățeni, companii şi alte entități
guvernamentale, de cealaltă parte. Pe lângă îmbunătățirea modului de
PENTRU
prestare a serviciilor guvernamentale, e‐guvernarea poate face activitățile

din sectorul public mai eficiente şi, de asemenea, poate permite cetățenilor
accesul mai uşor la informații şi posibilitatea de a interacționa electronic cu
alți cetățeni. De exemplu, cetățenii pot afla şi chiar plăti on‐line impozitele
pe diferite categorii de bunuri, pot să‐şi reînnoiască permisul de conducere
sau să solicite ajutorul de şomaj. Totodată, Internetul a devenit o unealtă
puternică pentru mobilizarea grupurilor de interese în vederea acțiunilor
INFORMATICE
politice şi strângerilor de fonduri, dar şi pentru implicarea mai mare a
cetățenilor în viața politică (e‐democrație).
Bibliografie
Airinei D. ş.a. (2006),
Tehnologii informaţionale pentru afaceri, Editura Sedcom Libris, Iaşi
Dănăiață D. ş.a. (2006),
Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor pentru economişti, Editura Mirton, Timişoara
Fotache D., Hurbean L. (2004),
Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor, Editura Economică,
Bucureşti
Hurbean C. (2001),
Sisteme informatice pentru managementul firmei, Editura Mirton, Timişoara
Kalakota R., Robinson M. (2001),
SISTEME
eBusiness 2.0: Roadmap for success, Addison‐Wesley, Reading
Laudon K. C., Laudon J. P. (2006),
Management Information Systems. Managing the Digital Firm, Pearson Prentice Hall
O’Brien J. A. (2007),
Management Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill

31
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Oprea D., Airinei D., Fotache M. (ed.) (2002),
Sisteme informaţionale pentru afaceri, Editura Polirom, Iaşi
Turban, E. (2002),
Information Technology for Management, John Willey & Sons
SISTEME INFORMATICE PENTRU

32
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
ABORDAREA
E‐GUVERNĂRII
CA SISTEM INFORMAȚIONAL
Eşecul multor inițiative de
e‐guvernare impune
LUMINIȚA HURBEAN reconsiderarea modului de
abordare al acestora.
Tratarea lor ca sisteme
e‐Guvernarea este un fenomen în informaționale socio‐
tehnologice poate reduce
continuă expansiune, cu un ritm de prăpastia dintre proiectare şi
dezvoltare susținut şi cu influență realitate. Practica sistemelor
PENTRU
puternică asupra activităților din sectorul informaționale a consacrat

public, ceea ce explică şi/sau impune utilizarea de liste de verificare
deosebit de utile în descrierea
creşterea cheltuielilor alocate în bugetul
detaliată a unui sistem
public. e‐Guvernarea promite soluționarea informațional atât ca
problemelor administrației publice. structură (ITPOSMO), cât şi
Şi totuşi, multe proiecte de sub aspectul proceselor
e‐guvernare eşuează – fie sunt eşecuri (CIPSODA).
totale, în sensul că sistemul nu este
INFORMATICE
implementat deloc sau abandonat după

implementare, fie eşecuri parți‐ale, atunci când obiectivele principale ale
proiectelor nu sunt atinse. Analizele Gartner arată o rată de succes de doar
40% [Gartner 2002], iar alte studii reduc această rată până la 20% (spre
exemplu, studiul publicat în 2003 de UNDESA – United Nations Department
for Economic and Social Affairs în revista Development Administration, nr.
106, pp. 6‐8). Vorbim aşadar despre o divergență clară între entuziasmul
manifestat în promovarea soluțiilor IT în sectorul public de teoreticieni şi
banala realitate. În multe cazuri s‐au risipit importante resurse financiare,
umane şi chiar politice fără a putea oferi îmbunătățirile promise
beneficiarilor.
Cifrele date publicității arată că în ultimul deceniu al secolului
SISTEME
trecut s‐au cheltuit la nivel mondial circa 3 miliarde USD în domeniul
administrației publice [Gubbins 2004].
Partea bună este că se cunosc cauzele eşecurilor şi că putem învăța
din greşelile trecutului. Vina principală se găseşte în managementul

33
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
defectuos al proiectelor de e‐guvernare. O abordare corectă şi competentă
a acestor proiecte, identificarea particularităților acestora, dar şi
înțelegerea conceptelor e‐Guvernării contribuie la reducerea ratei de
insucces şi eliminarea risipei de resurse.
1. e-Guvernarea - sistem informaţional

Într‐o definiție simplă, e‐guvernarea reprezintă utilizarea IT de către
organizațiile din sectorul public. Credem că această definiție spune totul şi
nimic. Un cititor puțin avizat poate înțelege că e vorba despre internet şi
despre utilizarea de echipamente şi programe specializate. Şi totuşi nu este
doar asta. Mai mult decât atât, unii autori apreciază că e‐guvernarea este
prezentă de mult, cu mult înainte ca acest termen să se inventeze [Heeks
2006, p.4]. Se apreciază că e‐guvernarea s‐a manifestat prin aplicațiile de
birotică, cele ale sistemelor informaționale de raportare sau ale sistemelor
PENTRU
expert implementate în administrația publică cu mult timp în urmă.
Această constatare justifică abordarea e‐Guvernării ca sistem
informațional – în prezentarea schematică din figura 1 se regăsesc
componentele unui sistem informațional: echipamente, programe (software),
date, oameni. Sistemul culege, prelucrează, păstrează date, obține şi
comunică informații, gestionează cunoştințe. Aşa cum se ştie, existența
sistemelor informaționale nu a fost condiționată de utilizarea tehnologiilor
informaționale – mai ales în administrația publică unde şi astăzi o mare
INFORMATICE
parte a operațiunilor se realizează manual. Deci utilizarea tehnologiilor

informaționale nu defineşte sistemul informațional, ci îl optimizează.
În schema prezentată se observă în partea centrală, în nucleul sis‐
temului informațional, datele, informațiile şi cunoştințele apoi componen‐
tele de IT, care sprijină culegerea, prelucrarea, stocarea şi comunicarea
acestora. Pentru ca e‐guvernarea să fie un sistem informațional, la amestecul
bine proporționat de date/informații şi diverse tehnologii se adaugă
oamenii, care dau sistemului un scop şi un sens şi procesele organizaționale
care sunt executate şi duse la bun sfârşit pe baza mai multor proceduri.
Conform schemei din figura 1, în definirea e‐Guvernării trebuie
folosită sintagma de sistem "socio‐tehnologic" [Heeks 2006, p.4], pentru a
indica importanța componentei sociale (oamenii). Acest aspect este adesea
insuficient sau prost gestionat în cadrul proiectelor de e‐guvernare –
SISTEME
practica a demonstrat că mai multe eşecuri se datorează acestui aspect
decât problemelor legate de tehnologie. În opinia noastră, sintagma
completă ar fi "sistem socio‐economic şi tehnologic", pentru a puncta şi
componenta de procese. Înțelegerea proceselor organizaționale este

34
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
esențială succesul proiectului, fie că urmează ca proiectele să fie
reproiectate sau doar automatizate prin aplicații specializate.
In for maţii
Date
Cunoştinţe

PENTRU
Figura 1 ‐ e‐Guvernarea ca sistem informațional – vedere structurală
Sursa: Adaptare după [Heeks 2006], p. 4
Din schema ilustrată în figura 1 lipseşte mediul în care "funcționează"
sistemul informațional, aspect remediat prin reprezentarea din figura 2.
Mediul
INFORMATICE
In formaţii
Date
Cunoştinţe
SISTEME
Sistemul Organizaţia
informaţional
Figura 2 ‐ e‐Guvernarea ca sistem informațional – vedere structurală

35
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Sistemul informațional de e‐guvernare este implementat într‐o

organizație publică, care se individualizează prin structuri organizatorice,
sistem de conducere, strategie, politică, cultură organizațională, procese
economice şi resurse disponibile. La rândul ei, organizația funcționează într‐
un mediu cu aspecte specifice din punct de vedere economic, politic, legal,
social‐cultural şi tehnic – un context larg de legi şi valori, sisteme economice
şi inovații tehnologice.
2. Descrierea sistemului informaţional al e-Guvernării

Descrierea completă a oricărui sistem informațional în general şi a
sistemului e‐Guvernării în particular înseamnă prezentarea fiecăreia din
cele peste 20 de componente arătate în figura 2. Pentru a reduce
complexitatea, practica sistemelor informaționale a lansat ideea unor liste
de "verificare". Între cele mai cunoscute sunt ITPOSMO (Information,
PENTRU
Technology, Processes, Objectives, Skills, Management Systems, Other

Resources) şi CIPSODA (Capture, Input, Processing, Storage, Output,
Decision‐making, and Action) pe care le vom utiliza în continuare.
Prezentarea după lista ITPOSMO include următoarele dimensiuni
de studiat:
• informații, cu referire la informațiile formale deținute de către
sistemele electronice şi cele informale, utilizate de oamenii
implicați în sistem;
INFORMATICE
• tehnologia, în principal tehnologii informaționale, dar şi altele

(telefon, fax etc.);
• procesele, corespunzătoare activităților desfăşurate în
administrația publică, atât cele interne, de gestiune, cât şi cele de
interacțiune cu partenerii şi cetățenii;
• obiectivele şi valorile, care sunt foarte relevante deoarece indică pe
de o parte interesele şi politica organizațională, iar pe de altă parte
aspecte privind cultura organizațională, dar şi valorile prețuite de
cetățeni;
• schema de personal şi abilitățile acestuia ca utilizatori în sistemul
informațional,
• managementul şi structurile organizatorice;
SISTEME
• o – alte resurse (în special resursele financiare şi de timp necesare).
Dat fiind specificul e‐Guvernării, la această listă se mai poate
adăuga mediul extern, deoarece factorii politici, economici, legali, socio‐

36
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
culturali şi tehnologici care îl caracterizează influențează semnificativ

sistemul informațional al e‐Guvernării.
Lista de verificare CIPSODA se concentrează asupra activităților din
sistemul informațional, care presupun lucrul cu date, informații, cunoştințe.
Practic, vorbim despre o altă perspectivă asupra sistemului informațional
decât cea structurală descrisă mai sus, orientată asupra informațiilor şi
gestiunii acestora. Corespunzător clasicului ciclu de prelucrare a datelor
(vezi figura 3), lista de verificare CIPSODA include următoarele activități:
• culegerea/găsirea datelor;
• introducerea datelor în sistem;
• prelucrarea datelor;
• stocarea datelor şi a rezultatelor prelucrărilor;
• obținerea rezultatelor în forma dorită;
• luarea deciziei, sprijinită de informațiile obținute prin prelucrarea
PENTRU
datelor;
• acțiunea de implementare, materializare a deciziei luate.
Acestor activități li se adaugă şi cea de comunicare, esențială
pentru buna desfăşurare a tuturor celorlalte.
Spre exemplu, să considerăm plata impozitului pe alte venituri
decât salariul de către un cetățean. Fazele descrise în figura 3 vor fi:
• adunarea datelor necesare din diferite documente/ declarații ale
INFORMATICE
cetățeanului;
• introducerea datelor în sistem (dacă ne gândim la un sistem de
e‐guvernare acestea vor fi introduse de către cetățean într‐un
formular electronic pe site‐ul web al administrației financiare);
• prelucrarea datelor preluate (pe baza datelor grupate sau adunate
şi a algoritmului de calcul implementat într‐o aplicație specializată)
şi determinarea impozitului datorat;
• stocarea, atât a datelor primare, cât şi a celor rezultate prin
prelucrare;
• obținerea rezultatelor înseamnă comunicarea informațiilor privind
suma datorată de cetățean;
• luarea deciziei de a contesta, amâna sau efectua plata sumei
SISTEME
datorate;
• desfăşurarea acțiunii corespunzătoare deciziei luate.

37
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tranzacţia Documente
economică sursă
Preluare Pregătire
date date
Prelucrare Obţinere
Fişier de
date informaţii
tranzacţii
Ieşiri
Întreţinere Fişier
fişiere permanent

Figura 3 – Fazele ciclului de prelucrare a datelor
PENTRU
Figura 4 reprezintă succesiunea acestor activități. Dacă repre‐

zentarea din figura 2 ne arată ce este şi ce conține sistemul informațional,
în figura 4 vedem ce face acesta.
Stocare
CUNOŞTINŢE
INFORMATICE
(învăţare)
DATE Obţinere INFORMAŢII
Culegere Introducere rezultate Luare
Sursa Prelucrare Recipient DECIZIE
Im plementare
ACŢIUNE
Figura 4 ‐ Activitățile sistemului informațional de e‐guvernare
SISTEME

38
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3. În loc de concluzii
Spuneam în paragraful 1 că un sistem de e‐guvernare este un
sistem socio‐tehnologic. Dincolo de aspectele formale, concrete,
tehnologice dintr‐o organizație, definirea sistemului informațional vizează şi
aspectele informale, calitative, în general sociale. Asocierea (eronată) a
e‐Guvernării cu tehnologia informațională poate avea cele mai nedorite
efecte în practică. Abordarea proiectelor de e‐guvernare trebuie să fie una
hibridă, care combină obiectivitatea tehnologiei informaționale şi caracterul
informal, flexibil al proceselor din sectorul public.
Bibliografie
[Gartner 2002]
GartnerEXP says a majority of EGovernment initiatives fail or fall short of
expectations, 2002, disponibil la adresa http://symposium.gartner.com/
story.php.id.1367.s.5.html
PENTRU
[Gubbins 2004]
Gubbins M., Global IT spending by sector, în Computing, aprilie 2004, p. 28
[Gubbins 2005]
Garson D., Handbook of Public Information Systems, Taylor and Francis, 2005
[Heeks 2006]
Heeks R., Implementing and managing eGovernment, Sage Publications, 2006
[O"Brien 2007]
O’Brien J. A., Management Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill, 2007
INFORMATICE
[Sommer 2006]
Sommer R., Public Sector Enterprise Resource Planning: Issues in Change
Management, E. Elgar Publishing, 2006
SISTEME

39
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

INTEGRAREA
INFORMAȚIONALĂ
ÎN SECTORUL PUBLIC
Această lucrare îşi propune să
PRIN SISTEME ERP explice şi să motiveze nevoia
de sisteme informatice
integrate şi să promoveze
LUMINIȚA HURBEAN implementarea acestora în
sectorul public, ca fundament
al realizării unor sisteme
informatice eficiente, în
1. Introducere
contextul şi sub influența e‐
PENTRU
Organizațiile din sectorul public, guvernării. De asemenea,

vom dezbate cele mai
ca şi cele din sectorul privat, au nevoie de
importante bariere şi
procese, structuri şi aplicații care să dificultăți în implementarea
îmbunătățească productivitatea angajaților. sistemelor ERP, aşa cum
În condițiile în care administrațiile se rezultă ele din studiile de caz
schimbă mai rapid decât în afacerile analizate. Din analiză s‐au
desprins patru elemente
private, ca şi reglementările la nivelul esențiale care trebuie avute în
INFORMATICE
executivului, sistemul informațional vedere pentru a depăşi

trebuie să flexibil şi adaptabil – integrarea obstacolele din calea
informațională este o sarcină mai dificilă sistemelor integrate şi a
obține o infrastructură solidă
decât în organizațiile private.
pentru e‐guvernare.
Se manifestă tendința de a
introduce în administrația publică diverse
tehnologii informaționale (în special aplicații) eficiente în firmele private.
Neadaptarea acestora la particularitățile sectorului public, care nu este
angajat în maximizarea veniturilor şi creşterea profitului, duce la eşecul
acestor inițiative. În sectorul public ținta este reducerea drastică a
birocrației, a volumului de muncă de birou manuală, iar ieşirile înseamnă
proceduri şi reglementări îmbunătățite. Spre deosebire de sectorul privat,
în administrația publică nu se ținteşte creşterea competitivității, ci
SISTEME
satisfacerea publicului, a celor în slujba cărora se află. Chiar dacă teoria şi
mijloacele de realizare sunt cam aceleaşi, obiectivele şi ieşirile sunt
fundamental diferite, astfel că abordarea proiectelor IT în administrația
publică este substanțial diferită.

40
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Într‐un raport al Națiunilor Unite (World Public Sector Report: E‐

Government at the Crossroads, 2003) e‐guvernarea este definită prin
"utilizarea tehnologiilor informaționale (TI) pentru sprijinirea activităților
guvernamentale, implicarea cetățenilor şi furnizarea de servicii". Din
această definiție se deduc cele trei zone de acțiune ale TI: back‐office, e‐
democrație şi front‐office. Dacă includem e‐democrația în front‐office,
putem reprezenta sistemul informațional al e‐guvernării ca în figura 1.
F Interfaţa cu cetăţenii (portalul

R I Aplicaţii specializate (izolate B
O web) A
N sau integrate într-un sistem
N Servicii electonice pentru T C
T cetăţeni şi firme E
ERP) K
- Servicii tradiţionale (manuale G Procese intra-guvernamentale -
O ori sprijinite de TI) R Procese inter-guvernamentale O
F A Aplicaţii moştenite F
F E-democraţie (democraţie F
R Tehnologii, procese, abilităţi şi
I participativă, transparenţă şi E I
mentalitate moştenite
PENTRU
C deschidere, răspundere C
E publică) E
Figura 1— Sistemul informațional de e‐guvernare
Sursa: adaptare după [Millard 2003, p. 49]
2. Locul şi rolul ERP în sistemul informaţional al e-guvernării

În realizarea integrării informaționale, organizațiile publice se
INFORMATICE
confruntă cu mai multe impedimente, precum cele legate de rigiditatea
sistemului public, resursele financiare necesare, arhitectură informațională
şi infrastructură învechite.
Ca în orice organizație, una din preocupările comune este reducerea
costurilor, cu atât mai mult cu cât aici apar constrângeri determinate de
scăderea bugetelor. Prelucrarea manuală, bazată pe hârtie este scumpă şi
implică risipa de resurse. Este simplu de spus că aceasta trebuie înlocuită cu
prelucrarea automată şi informatizarea activităților. În condițiile unor
bugete modeste, costurile aferente sunt o piedică greu de depăşit.
Conform studiului realizat de ANIAP la nivelul administrației publice
din România, peste jumătate din unitățile administrative au implementat
diverse aplicații, asigurând informatizarea principalelor funcționalități.
Topul funcționalităților informatizate în România arată astfel:
SISTEME
1. salarizare 83.20%
2. buget şi execuție bugetară 79.44%
3. contabilitate 79.19%
4. legislație oficială 74.43%

41
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
impozite şi taxe 68.33%
5.
gestiunea trezoreriei 51.68%
6.
gestiunea mijloacelor fixe 51.14%
7.
gestiunea obiectelor de inventar 49.65%
8.
gestiunea materialelor 48.36%.
9.
Dincolo de aspectul pozitiv al informatizării, abordarea
"fragmentată" a activității din organizațiile publice nu sprijină dezideratul
integrării informaționale. Sistemul informațional dintr‐o organizație publică
cuprinde mai multe aplicații izolate, care nu comunică între ele, situație
descrisă prin sintagma "insule informaționale".
Literatura străină de specialitate 1 a prezentat şi promovat
integrarea informațională încă din anii '90 – concepte precum "Enterprise
Resource Planning" (ERP) şi "business process reengineering" (BPR) au avut
un impact major asupra activității economice în acea perioadă. Valoarea şi
avantajele integrării informaționale, îmbunătățirea proceselor economice
PENTRU
prin adoptarea celor mai bune practici au devenit evidente nu doar pentru
firmele private, ci şi pentru cele publice.
National Public Academy of Public Administration, o organizație
americană care a împlinit 40 de ani de activitate şi expertiză în domeniul
administrației publice, a promovat aceste noi tendințe la sfârşitul mileniului
trecut. Într‐un raport publicat în 1999, citat în [Heeks 1999] se arăta că
"reproiectarea activităților din sectorul public reprezintă o îmbunătățire
INFORMATICE
radicală care vizează examinarea, regândirea şi reproiectarea proceselor şi
sub‐proceselor, cu un câştig esențial de performanță din perspectiva clienților
şi a întregului public". Reproiectarea proceselor economice reprezintă o
direcție esențială pentru reforma sectorului public, deoarece aduce
schimbări radicale în modul în care guvernul îşi conduce activitatea curentă.
Pe lângă schimbările ce trebuie realizate în componenta de "front‐
office", de interacțiune cu diverşii actori implicați, transformarea din zona
internă este la fel de importantă. Componenta de "back‐office" este cea
răspunzătoare pentru obținerea de economii importante, în condițiile unor
resurse limitate şi în scădere, de aceea guvernele au inițiat proiecte de

1 Menționăm aici contribuțiile lui Michael Hammer şi James Champy (Reengineering the
SISTEME
Corporation: A Manifesto for Business Revolution, Harper Business Books, 2003),

Michael Scott Morton (The Corporation of the 1990s: Information Technology and
Organizational Transformation, Oxford University Press, 1991) şi Thomas Davenport
(Process Innovation: Reenginnering Work through Information Technology, Harvard
Business School Press, 2003).

42
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
integrare a proceselor interne: contabilitate, salarizare, bugete, impozite şi
taxe prin sisteme ERP. Dacă la începutul anilor 2000 s‐a observat o poziție
defensivă a sectorului public datorită experiențelor dureroase ale firmelor
private în implementarea ERP, ulterior aceasta s‐a ameliorat – lecții au fost
învățate şi riscurile au devenit vizibile şi "tratabile". De asemenea, lipsa de
experiență şi know‐how poate fi compensată prin împărtăşirea acestora de
către organizații cu proiecte similare şi adoptarea celor mai bune practici.
Noile tehnologii informaționale şi de comunicații deschid multiple
oportunități, iar ERP constituie doar un prim pas în direcția cea bună. Chiar
în condițiile utilizării unui ERP, informațiile interne şi externe sunt
dispersate în diferite departamente sau entități publice, fiind dificil de
accesat. La aceasta se adaugă inconsistența standardelor şi formatelor
utilizate. Având în vedere volumul copleşitor de informații din sectorul
public, pentru a realiza un sistem eficient de e‐guvernare trebuie să se
accentueze nu doar aspectul de integrare, ci şi capabilitățile colaborative,
PENTRU
flexibile şi orientate spre autoservire. O imagine mai detaliata a sistemului
informațional de e‐guvernare şi a actorilor implicați este cea din figura 2.
Servicii publice şi
aplicaţii
Infokiosk ERP
Cetăţeni
Telefon Resurse umane Inteligenţă publică
Wireless Livrare servicii Alte aplicaţii
Firme Formulare Servicii de plăţi Managementul
Autentificare Logica proceselor conţinutului
INFORMATICE
E-mail PORTAL Servicii electronice Managementul

Angajaţi Fax Call center informaţiilor şi
Scrisori Servicii colaborative cunoştinţelor
Faţă-în-
Alte org. guv. faţă
Servicii de integrare şi conectivitate
> Workflow > publicare

> Servicii Web > rutare

Figura 2 — Componentele şi actorii sistemului informațional de e‐guvernare
Realizarea integrării informaționale depăşeşte deci faza implementării
ERP, dar depinde esențial de succesul acesteia. Sistemul ERP trebuie extins
prin implementarea de noi componente colaborative şi de inteligență
SISTEME
economică (managementul documentelor, managementul cunoştințelor).

43
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3. Dificultăţile proiectelor ERP în contextul e-guvernării şi

recomandări pentru ameliorarea acestora
Fiecare implementare ERP este unică şi prezintă propriile sale
provocări, riscuri, sacrificii şi oportunități. În continuare vom prezenta
principalele aspecte din categoria riscurilor şi provocărilor în implementarea
ERP în sectorul public.
Lipsa unei arhitecturi şi viziuni operaționale pe termen lung.
Multe organizații publice au început implementarea de sisteme ERP pentru
a înlocui aplicațiile vechi, dar fără a avea o imagine clară asupra arhitecturii
informaționale. Nu puține sunt cazurile în care definirea arhitecturii este
inițiată după încheierea proiectului ERP, când devine evident că nu sunt
atinse beneficiile aşteptate. Arhitectura informațională identifică şi descrie
procesele economice pornind de la clarificarea scopului final. Pentru
început trebuie cunoscute în detaliu procesele "de facto", creionându‐se o
PENTRU
imagine asupra organizației din perspectiva proceselor derulate. În

continuare se determină unde doreşte organizația să ajungă la sfârşitul
implementării – pornind de la reprezentarea operațională din perspectivă
se determină noile procese economice. Definirea viziunii operaționale
impune reproiectarea proceselor în condiții de noi reguli de afaceri, politici
şi proceduri de lucru. Analiza timpurie a arhitecturii informaționale sprijină
esențial managementul aplicațiilor existente, integrarea proceselor inter‐
departamentale, identificarea şi înțelegerea interfețelor necesare în
INFORMATICE
perspectiva implementării ERP.
Necunoaşterea sistemului curent în ansamblu şi a portofoliului de
procese. Multe implementări ERP încep la nivel de compartiment şi nu la
nivelul organizației, având temei perspectiva funcțională, nu cea orizontală,
orientată pe procese („de la cap la coadă”). Un proiect ERP se constituie pe
procese. Neglijarea fazei de analiză a sistemului existent şi de studiu a
proceselor are consecințe grave asupra efortului de reproiectare. Situația
este mai încurcată decât în firmele private, deoarece o organizație din
sectorul public trebuie să aibă interfețe cu multe alte sisteme externe.
Astfel, sistemul ERP trebuie să co‐existe împreună cu unele aplicații vechi,
specializate, dar şi să comunice cu sisteme externe.
Aspecte referitoare la costuri. Ca şi în cazul proiectelor din
organizații private, şi în sectorul public există dificultăți în estimarea
SISTEME
costurilor şi în managementul acestora pe parcursul implementării.

Specifică şi totodată complicată este procedura de aprobare a resurselor,
deoarece depinde de procesul de bugetare. De asemenea, este dificilă
corelarea cheltuielilor bugetare cu costurile ERP deoarece mărimea

44
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
concretă a acestora va fi cunoscută abia după începerea proiectului, în faza
de analiză a cerințelor. În debutul proiectului costurile sunt doar estimate,
de multe ori subestimate, cu consecințe nefaste care obstrucționează sau
pot chiar întrerupe desfăşurarea acestuia. Altă dată proiectul ERP se
confruntă cu situația în care expiră perioada de utilizare a fondurilor alocate
– o situație comună pentru banii publici: „greu de obținut, greu de cheltuit”.
Pentru proiectele ERP sunt frecvente întârzierile şi depăşirile de termen, ceea
ce creează o constrângere suplimentară în managementul proiectului. În
fine, particular în administrația publică este că nu se recompensează realizarea
de economii, ci încadrarea în termene şi prevenirea pierderii fondurilor.
Expertiza echipei. În organizațiile publice echipele de proiecte se
confruntă cu lipsa de resurse şi personal calificat. În pozițiile cheie sunt
necesare persoane cu experiență în managementul de proiect, dar şi
expertiză funcțională. Un rol important revine membrilor echipei din
interiorul organizației, deoarece ei favorizează schimbarea proceselor. Este
PENTRU
laborioasă găsirea şi numirea persoanelor potrivite, cu însuşirile potrivite în
pozițiile potrivite în cadrul echipei de implementare. Managerul de proiect
trebuie să aleagă între a educa propriul personal şi a solicita resurse umane
din alte departamente sau chiar din exterior.
Implicarea şi sprijinul top‐managerilor. La fel ca în firmele private,
succesul unui proiect ERP depinde substanțial de sprijinul conducerii la vârf
încă din etapa inițiativei ERP, materializat în timp, dedicare şi participare
INFORMATICE
activă. Top‐managerii sunt motorul transformării organizațiilor lor – ei sunt
cei care inițiază schimbarea, supervizează reproiectarea proceselor şi
aprobă noile reguli de afaceri. În organizațiile publice, asumarea acestui rol
este dificilă – adesea puterea de decizie este difuzată sau influențată de
factorul politic. Pe lângă aceasta, conducerea la vârf dintr‐o organizație
publică este aleasă pe criterii politice, astfel că atitudinea ei față de
tehnologiile informaționale poate fi negativă ca efect al necunoaşterii. În
administrația publică apreciem ca esențial rolul managerilor subordonați
direct conducerii, de obicei persoane care au competență şi experiență în
practica administrației publice.
Abordarea „big‐bang”. Această abordare, căreia îi corespunde şi o
metodologie de implementare corespunzătoare, urmăreşte implementarea
unui sistem ERP în ideea minimizării costurilor şi timpului alocat. În această
SISTEME
abordare sunt eliminate multe activități specifice proiectului, în special din
fazele inițiale, de analiză. În condițiile în care implementarea ERP acoperă
un număr mare de funcțiuni, proiectul poate eşua prin complexitate.
Datorită particularităților sectorului public, este recomandată o abordare

45
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
progresivă, cu mai multe proiecte mici care pot asigura atingerea
obiectivelor şi o rată de recuperare a investiției acceptabilă. Ideea principală a
metodologiei „big‐bang” este potrivită proiectelor în organizațiile publice
atâta vreme cât acestea nu sunt de amploare. Având în vedere că una din
motivațiile principale ale proiectelor ERP este eliminarea aplicațiilor
moştenite [Sommer 2006, p. 69], generatoare de costuri mari de întreținere,
se poate aplica abordarea „big‐bang” pentru fiecare mini‐proiect în parte,
dar ca parte componentă a unui proiect de integrare la nivel de organizație.
Insuficienta cunoaştere a proceselor din sfera administrației
publice de către integratorii/implementatorii de sistem. Adesea experiența
implementatorului în proiecte de administrație publică este prea puțină,
ceea ce influențează negativ cursul proiectului. Mulți implementatori se
angajează în astfel de proiecte fără a înțelege în detaliu activitățile, dar şi
imaginea de ansamblu a sistemului existent. Realitatea relevă o arhitectură
complicată, cu multiple sisteme şi aplicații moştenite, cele mai multe
PENTRU
izolate, altele conectate prin interfețe particularizate. Fiecare din aceste

sisteme/aplicații a fost dezvoltat cu scopul de a răspunde unor cerințe
concrete, funcționale şi nu ca şi componentă a unui sistem integrat, ceea ce
le face dificil de gestionat. Experiența implementatorului valorează extrem de
mult, el poate sprijini efortul de creare a unui sistem integrat la nivel de
organizație.
Recomandări
INFORMATICE
Este bine că multe organizații îşi asumă inițiative ERP, este
regretabil că acestea sunt tratate ca banale înlocuiri ale vechilor aplicații
moştenite. După ce devine limpede caracterul integrat al sistemelor ERP, se
iau în discuție procesele şi modul în care acestea pot fi „aclimatizate” în
arhitectura informațională. Această abordare tardivă implică schimbări „din
mers” în cadrul implementării şi creează un mediu instabil şi anarhic.
Consecințele merg de la întârzieri şi depăşiri ale costurilor la abandonarea
proiectelor. Evitarea acestor situații este realizabilă atunci când între
activitățile inițiale se numără şi definirea viziunii şi obiectivelor pe termen
lung. Pe acestea se fundamentează obiectivele proiectului ERP,
determinându‐se cât de amplă va fi implementarea, care este cea mai
potrivită strategie şi metodologie de implementare.
Se spune că în implementările de sisteme integrate în organizațiile
SISTEME
mari problemele de personal şi de cultură organizațională sunt cele
dificile, nu cele tehnologice. Problemele tehnologice sunt de obicei clar
definite, astfel că trebuie să existe un cap limpede şi multă muncă pentru a
le rezolva. Dacă apar obstacole legate de oameni, de cultură sau

46
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
mentalitate e mult mai greu. Birocrația este considerată o piedică majoră în
inovarea tehnologică, deoarece o creație nouă reprezintă o amenințare
pentru comodul status‐quo. Orice inovație îi forțează pe salariați să
modifice praxisul, să schimbe obişnuințele, să dezvolte noi relații de muncă
şi chiar să‐şi sacrifice autonomia. Deşi este o activitate necesară în orice
proiect ERP, în zona administrației publice, educarea salariaților este mai
mult decât benefică, este vitală pentru succesul oricărui proiect care implică
tehnologiile informaționale.
În plus, echipa unui proiect ERP este eterogenă, ea reuneşte
diverse grupuri din zone diferite: administrația publică locală şi cea
națională, furnizorul soluției ERP, implementatorul soluției, furnizori de
echipamente, furnizorul bazei de date, firme de consultanță şi de instruire.
Toți oamenii implicați trebuie să formeze o echipă, să comunice între ei şi,
cel mai important, să‐şi asume responsabilitatea şi apartenența la proiect.
În zilele noastre, tehnologia informațională, aflată în continuă
PENTRU
evoluție este catalizatorul schimbărilor în organizații. În acest sens, este
hotărâtor ca managerii publici să dea importanța cuvenită TI, să înțeleagă
efectele acestora şi să învețe să gestioneze eficient schimbările generate de
noile TI. Totuşi, tehnologia singură nu este de nici un folos acolo unde
politica şi reglementările diferitelor departamente administrative nu se
potrivesc ori sunt potrivnice acesteia. O a treia recomandare vizează
schimbarea organizațională. Realizarea integrării informaționale la nivel de
INFORMATICE
organizație se bazează pe implementarea de procese „de la cap la coadă”,
chiar dacă acestea depăşesc granițele departamentale. Creşterea eficienței
administrației publice depinde de măsura în care unitățile componente sunt
dispuse să realizeze schimbări de proces – reproiectarea proceselor
economice va realiza un salt calitativ în performanțe dacă este înțeleasă şi
pusă în practică după regulile sale (nu după ureche). În sprijinul acesteia pot
fi utilizate „cele mai bune practici”, rezultate din experiența acumulată de
consultanți şi firmele integratoare de sistem.
Impactul ERP asupra mediului organizațional poate fi comparat cu
cel al unui seism, schimbările în modul de desfăşurare al activității şi cele
care țin de organizare constituind un motiv important de panică pentru
organizațiile care ezită să meargă pe drumul integrării prin ERP. Un alt
aspect care îi surprinde pe manageri are în vedere durata acestui
SISTEME
angajament, care nu se încheie la finalizarea proiectului ERP propus. Dacă
simpla adoptare a unei soluții ERP pare a fi la început soluția tuturor
problemelor, mai târziu se dovedeşte a fi doar un prim pas către crearea

47
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
unei infrastructuri competitive, conectată în permanență la evoluția

tehnologiilor informaționale [Fotache 2004, p. 69].
Chiar dacă sistemele ERP se răspândesc pe zi ce trece, ele nu pot
acoperi în totalitate cerințele e‐guvernării. Aşa cum am arătat mai sus,
sistemul informațional al e‐guvernării reuneşte mai multe componente,
ERP‐ul reprezentând doar o parte a integrării interne. La fel cum
organizațiile private tind să‐şi elimine barierele organizaționale, aceeaşi
tendință colaborativă se manifestă şi în sectorul public. Sistemului ERP, cel
care automatizează şi eficientizează procesele interne, i se adaugă noi
componente care asigură integrarea orizontală a datelor din cadrul tuturor
aplicațiilor în corelație cu procesele guvernamentale. Cu ajutorul
instrumentelor colaborative se poate asigura interoperabilitatea între
diferite structuri administrative, cu participarea tuturor actorilor implicați
(angajați, cetățeni, firme private). La nivelul unei unități administrative de
genul județului angajații din sectorul public pot colabora într‐un sistem de
PENTRU
management al documentelor, privit ca un rezervor de informații şi
cunoştințe, accesibil prin intermediul unui portal Web, indiferent de
localizarea angajatului.
4. Concluzii
Concluzia principală este aceea că în mod unanim ERP este
proiectul de integrare cel mai frecvent şi în sectorul public. Mai mult decât
INFORMATICE
atât, i se recunoaşte meritul de a face parte din infrastructura tehnologică
de bază a e‐guvernării.
Din analiza sistemelor informaționale din administrația publică se
observă că:
• procesele economice sunt izolate, fiind fărâmițate între
departamente sau unități administrative;
• regulile şi procedurile birocratice aferente serviciilor publice
sunt concepute astfel încât să uşureze munca administrativă a
fiecărui departament şi nu promovează simplificarea demersului
cetățeanului sau firmei care solicită serviciul;
• există o cultură anti‐cooperare, de fragmentare organizațională,
cu tendința de demarcare a „teritoriului” fiecărei unități
administrative;
SISTEME
• arhitectura sistemului informațional şi infrastructura
tehnologică au un caracter închis, orientat spre interiorul
organizației.

48
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
La nivel de back‐office fiecare entitate publică sau departament îşi
urmăreşte propriile scopuri şi utilizează în acest scop sisteme diferite
(manuale sau informatizate) pentru culegerea, stocarea, prelucrarea şi
regăsirea datelor. Unele entități sunt satisfăcute de aplicațiile moştenite,
altele au implementat aplicații noi, în ambele cazuri fiind vorba despre
aplicații izolate, aşa‐numite „insule informaționale” în sistemul
informațional al administrației publice locale. Chiar atunci când sunt
recunoscute nevoia de schimbare şi beneficiile integrării informaționale,
simpla implementare a unei soluții ERP nu rezolvă deficiențele majore ale
sistemului, în lipsa unei strategii şi a unei viziuni organizaționale şi în
condițiile menținerii aceloraşi procese cu performanțe slabe. Sectorul public
face greu față efortului de înnoire, reproiectarea proceselor este frânată de
rigiditatea mediului organizațional şi rezistența la schimbare a utilizatorilor.
Toate aceste aspecte influențează negativ orice proiect care îşi
propune implementarea noilor tehnologii informaționale şi de comunicații,
PENTRU
fie vorba de ERP, intranet, portaluri, sisteme colaborative, sisteme de
management al documentelor etc. În majoritatea entităților publice
angajații au o mentalitate închisă, am spune chiar închistată, trăind fiecare
„în cercul său strâmt” şi fără dorința de a trece dincolo de granițele
departamentului său. Apreciem că schimbarea stării de spirit şi a atitudinii
față de nou şi inovație este una din marile provocări ale reformei
administrației publice. În crearea unui sistem informațional competitiv
INFORMATICE
cultura este cheia succesului.
Cât despre implementarea unei soluții informatice, apreciem că
mai mult decât tehnologie şi instruirea utilizatorilor este nevoie de asistență
– expertiza adunată în „cele mai bune practici” şi experiența altor
implementări sunt indispensabile pentru succesul proiectului. Se vorbeşte
astăzi despre proiecte de management al cunoştințelor şi în administrația
publică, care să susțină o cultură a comunicării şi colaborării, astfel încât
unitățile administrației publice să se bucure de beneficiile integrării
informaționale interne şi externe.
Bibliografie
[Bekkers 2005]
Bekkers V., Homburg V. (2005). – The Information Ecology of EGovernment, IOS
SISTEME
Press, Amsterdam
[Davenport 1993]
Davenport, Thomas H. (1993). – Process Innovation: Reengineering Work
Through Information Technology, Harvard Business School Press.

49
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
[Fotache 2004]
Fotache D., Hurbean L. (2004). – Soluţii informatice integrate pentru gestiunea
afacerilor – ERP, Editura Economică, Bucureşti
[Garson 2005]
Garson D. (2005). – Handbook of Public Information Systems, Taylor and Francis,
Boca Raton
[Heeks 1999]
Heeks, R. (1999). – Reinventing Government in the Information Age: International
practice in ITenabled public sector reform, Routledge, Taylor & Francis Group
[Millard 2003]
Millard J., "The R(e)‐Balancing of Government", in Upgrade IV(2), 2003, p. 49
[Miranda 1999]
Miranda, R. (1999). – “The Rise of ERP Technology in the Public Sector”,
Government Finance Review, August, pp. 9‐17.
[Morton 1991]
Morton, M. S. (1991). – The Corporation of the 1990s: Information Technology
and Organizational Transformation, Oxford University Press, New York.
PENTRU
[Raymond 2006]
Raymond L., Uwizeyemungu S., Bergeron F. (2006). – "Motivations to implement
ERP in e‐government: an analysis from success stories", in Electronic
Government, an International Journal, Vol. 3, No. 3
[Sommer 2006]
Sommer R.A. (2006). – Public Sector Enterprise Resource Planning. Issues in
Change Management, Edward Elgar Publishing
[West 2005]
West, D. (2005). – Digital Government. Technology and Public Sector Performance,
INFORMATICE
Princeton University Press , New Jersey
***, World Public Sector Report: E‐Government at the Crossroads, New York, United
Nations, 2003
http://www.aniap.ro [2 December 2007]
http://www.eguvernare.ro [2 December 2007]
http://www.gov.ro/obiective/map/e‐administration.pdf [2 December 2007]
SISTEME

50
ISBN: 978-973-0-11765-3

Secțiunea a II‐a

DIGITALĂ
GUVERNAREA
Cuprins
ISBN: 978-973-0-11765-3

Cuprins
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

O ABORDARE
CONCEPTUALĂ A Demersurile e‐guvernării
vizează utilizarea tehnologiei
GUVERNĂRII DIGITALE informației şi comunicațiilor,
în special Internet şi aplicațiile
DOINA DĂNĂIAȚĂ bazate pe web în îmbunătățirea
funcțiilor fundamentale ale
SIMONA BIRIESCU administrației publice. Date
fiind diversitatea tehnologiilor
şi a soluțiilor, complexitatea
1. Informaţia din perspectiva sectorului public şi
particularitățile culturii
guvernării prezente şi viitoare
PENTRU
organizaționale, abordările
O realitate de necontestat a ultimi‐ sunt extrem de numeroase şi
diverse. După conturarea
lor ani este faptul că e‐guvernarea sau
domeniului şi a evoluției sale,
guvernarea digitală a devenit o caracteris‐ lucrarea încearcă să
tică majoră a noii societăți bazate pe infor‐ delimiteze principalele
mație şi cunoştințe. În România procesul de concepte şi să le descrie
reformă a afectat şi procesul de guvernare, pentru a înțelege apoi fazele pe
care le parcurge e‐guvernarea.
integrarea în UE obligând guvernul să Avantajele ce le poate aduce
INFORMATICE
adopte măsuri pentru soluționarea unor e‐guvernarea reprezintă

probleme majore cum ar fi: lipsa de inte‐ următorul subiect abordat.
grare, de uniformitate a scopului, de vizi‐ Pentru finalul lucrării, am
considerat utilă o prezentare
une împărtăşită şi utilizarea inadecvată a
sintetică a factorilor de care
oportunităților oferite de tehnologia trebuie să se țină seama în
informației şi a comunicațiilor (TIC). implementarea sistemelor de
Țările dezvoltate ale lumii şi o serie e‐guvernare.
de organizații internaționale sunt preocupate
de respectarea unui drept esențial al omului
– libertatea de informare, mai exact dreptul de a cere şi de a primi informații
de interes public de la cei care dețin puterea (autoritățile publice). Acest
drept ar trebui să ofere cetățeanului posibilitatea de a controla acțiunile
celor care au fost aleşi în mod democratic pentru a exercita funcțiile puterii
SISTEME
şi pentru a conduce destinele societății spre binele tuturor.
Dreptul de a avea acces liber la informație este de o importanță
vitală, cel puțin din următoarele motive:

53
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• este un drept crucial al omului, necesar pentru a putea fi
respectate alte drepturi ale sale;
• permite ca acțiunile puterii să fie transparente şi controlabile;
• facilitează participarea publică la politicile sociale şi la procesul
de luare a deciziilor de către guvernanți.
În plus, dreptul la liberul acces la informații devine efectiv doar
dacă este protejat prin lege şi impus în acord cu standardele internaționale.
Internetul ca infrastructură tehnologică este util pentru a răspândi
mai uşor “oxigenul democrație” – oferind o modalitate de diseminare şi
accesare a informației care poate sprijini autoritățile statului în îndeplinirea
obligațiilor lor. Acceptarea accesului liber la informații reprezintă un punct
de cotitură în transformarea statului şi a administrației sale dintr‐un aparat
de represiune şi putere, într‐un sistem angrenat în serviciul public.
Un angajament politic, un cadru legal adecvat şi o bună educație
PENTRU
sunt cele trei ingrediente ale rețetei pentru accesul lărgit la Internet. Dacă
acestea trei sunt realizate, atunci cetățenii pot beneficia din plin de
beneficiile noii societăți informaționale şi de oportunitățile accesului liber la
informație prin intermediul unui mediu online.
Acesta e motivul pentru care în multe țări, mai ales cele în tranziție,
un element cheie în reformarea statului este legat de programul de
e‐guvernare sau e‐administrație, ca parte a procesului general de
digitalizare a serviciilor guvernamentale.
INFORMATICE
2. Originile şi evoluţia conceptului de e-government

Termenul e‐government (guvern electronic) a apărut la sfârşitul
anilor ’90, dar utilizarea tehnicii de calcul în organizațiile guvernamentale
poate fi regăsită privind înapoi până la începuturile istoriei computerului.
Astfel, referiri despre “IT în guvernare” pot fi găsite cel puțin
începând cu anii 1970 (Danziger and Andersen, 2002). In vreme ce acele
lucrări de specialitate tratau utilizarea TIC în cadrul instituțiilor
guvernamentale, literatura recentă abordează din ce în ce mai mult
utilizarea externă a TIC sub forma serviciilor oferite cetățenilor (Ho, 2002).
Dacă vechile abordări privind utilizarea tehnologiei informaționale în
guvernare, cum ar fi spre exemplu automatizarea birourilor, nu mai au
mare relevanță în cercetarea recentă, au apărut în schimb multe abordări
SISTEME
noi, cum ar fi luarea deciziilor, oferirea de servicii, valoarea acestora ş.a.
Toate definițiile actuale privesc în spatele serviciilor oferite cetățenilor,
pentru a surprinde schimbările de tip organizațional şi a rolului guvernării.

54
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Ambele abordări din literatura de specialitate luate împreună constituie

bazele domeniului e‐guvernării.
Ca şi termenul de comerț electronic, termenul de guvernare
electronică s‐a născut tot din boom‐ul Internetului. Cu toate că nu se
limitează la utilizarea Internetului şi a sistemelor accesibile public de către
clienți sau cetățeni, conceptul de e‐guvernare a avut din start o orientare
spre practică, prin unificarea eforturilor practicienilor de a face față noilor
provocări ale Internetului prin implementarea în mod creativ de noi sisteme.
În cele ce urmează vom prezenta o imagine asupra domeniului
e‐guvernării prin intermediul conferințelor, jurnalelor şi cărților, dar şi a
studiilor realizate pe această temă.
a) Conferinţe, jurnale, literatura de profil
Ținând cont de aspectele menționate anterior, nu surprinde pe
nimeni că majoritatea conferințelor vizând tematica e‐guvernării care au
PENTRU
avut loc până în prezent s‐au axat spre problemele practicilor în domeniul
guvernării.
Multe conferințe reunesc doar practicieni ai guvernării şi invită
cercetători doar în calitate de “guest speakers”. Există şi conferințe în care
predomină lucrările academice dar încearcă să atragă o audiență mixtă,
cum ar fi: conferința europeană DEXA E‐GOV (www.dexa.org), conferința
americană US Digital Government (http://www.diggov.org/) şi conferința
europeană privind e‐guvernarea ECEG (http://www.academic–conferences.
INFORMATICE
org/eceg2005/eceg2005‐home.htm). În acelaşi timp, alte conferințe sau

secțiuni distincte vizează doar schimbul de cunoştințe între cercetători.
Acest grup include workshop‐uri mai mici care au loc cu regularitate, ca de
exemplu IFIP WG 8.5 (International Federation of Information Processing) şi
EGPA (European Group of Public Administration). De peste un deceniu
ultimele două organisme enumerate au organizat conferințe anuale pe
diverse teme privind e‐guvernarea. Multe conferințe cu tematica mai largă,
cum ar fi HICSS, ECIS, IFIP’s I3E (E‐Commerce, E‐Business and E‐Government,
http://www.informatik.unitrier.de), AMCIS şi Bled eConference,
(http://www.bledconference.org), desfăşurate în ultimii 4 ani – toate au
adăugat secțiuni speciale de e‐Guvernare.
În ultimul timp au apărut noi concepte care au contribuit la
creşterea în popularitate a noilor tehnologii. De exemplu, în 2005 a apărut
SISTEME
prima conferință americano‐europeano‐asiatică pe tema m‐government,

unde “m” se referă la tehnologia mobilă (http://www.icmg.mgovernment.org/).
Merită menționate în mod special, deşi nu se focalizează doar pe
e‐guvernare şi au caracter mai degrabă politic, decât ştiințific, următoarele

55
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
manifestări internaționale: World Summit on the Information Society

(http://www.itu.int/wsis/) şi forumurile pregătitoare World Forum on the
Information Society şi WITFOR (World IT FORum), sponsorizate în principal
de Națiunile Unite şi respectiv UNESCO (dar şi de mulți alți actori), care au
menirea de a creşte într‐o perspectivă globală interesul în e‐guvernare
(printre alte probleme majore ale societății informaționale).
În 2004 şi 2005 au început să fie lansate jurnale dedicate
e‐guvernării, cum ar fi e‐Government Quarterly (eGQ), International Journal
of Electronic Government Research (IJEGR) şi Journal of E‐Government (JEG).
Înaintea acestor apariții, lucrările pe tema e‐Guvernării erau publicate în
jurnale academice. Ele apăreau în unele reviste în domenii învecinate, ca
e‐commerce, adesea în secțiuni speciale, sau în reviste dedicate ştiințelor sociale.
Există unele discuții asupra dimensiunilor acestui domeniu nou de
studiu. O căutare făcută pe Internet privind articole pe tema e‐guvernării
publicate între 1994 şi 2004 a condus la găsirea a doar 40 de articole
PENTRU
publicate (sau în curs de publicare). O altă căutare făcută de Andersen şi
Henriksen (2005) a găsit 167 lucrări pe perioada 1998‐2003. Ambele ar
putea fi subestimări ale mărimii domeniului întrucât multe articole despre
guvernarea electronică s‐ar putea să nu fi folosit explicit termenul respectiv
(cum ar fi unele articole din sfera ştiințelor politice). Un număr mare de
publicații apar în afara jurnalelor ştiințifice şi a conferințelor. E vorba de
literatură de profil, care are cu precădere o orientare de natură practică
INFORMATICE
(multe studii de caz şi rapoarte pe țări), punând accentul pe prezentarea
experiențelor şi a aşa‐numitelor "good practices" în e‐guvernare.
Un număr foarte mare de proiecte de e‐guvernare au fost lansate
în majoritatea țărilor de pe glob. Multe tentative sunt făcute pentru a
estima dezvoltarea e‐guvernării bazată pe astfel de proiecte. Analizele
acoperă atât arii geografice cât şi subiecte diferite. Aici este necesară o
distincție, deoarece multe lucrări ştiințifice acoperă dezvoltări în țările
industrializate ale lumii, pe când țările în curs de devoltare sunt acoperite
de cercetarea şi dezvoltarea sponsorizată de organizații importante precum
Banca Mondială sau Națiunile Unite.
Analizând scopul scrierilor ştiințifice din domeniul e‐guvernării,
avem de‐a face cu lucrări de tip surveys (privire generală), lucrări de tip
benchmarking (referințe, standarde), studii critice, manuale şi alte tipuri de
SISTEME
literatură.
b) Studii de ansamblu (surveys)
O serie de lucrări tip surveys acoperă proiecte de e‐guvernare.
Acestea pot fi găsite pe diverse portaluri pe Internet. Multe dintre aceste

56
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
studii sunt de tip vitrină (showcase), altele sunt doar directoare, dar există
şi un număr de studii analitice. Multe din aceste lucrări sunt studii de caz
detaliate calitativ asupra unor proiecte de e‐guvernare de succes (Van Den
Berg et al, 2006; Ke and Wei, 2004; Di Maria and Micelli, 2004).
c) Studii de referinţă (benchmarking)
Un număr de studii de referință mai mult sau mai puțin periodice
acoperă zone geografice ca UE, SUA sau întreg mapamondul, ca de exemplu
(Accenture, 2004; UNDESA, 2003a; West, 2003). Aceste studii acoperă
diverse aspecte, plecând de la implementarea de servicii până la indicatori
de tip “e‐readiness” cu acoperire multidimensională (UNDESA, 2003; IBM
and EIU, 2002; EIU, 2004; WEF, 2003). Un exemplu de studiu de e‐readiness
este seria de 10 lucrări privind Globalizarea şi E‐Commerce publicate în anul
2003 în Volumul 10 al revistei Communications of AIS.
d) Studii critice
PENTRU
Unele studii critice vizează cum şi când să se măsoare succesul (de
exemplu studiul lui De intitulat “E‐Government Systems in Developing
Countries: Some Research Issues", Pre‐ICIS workshop on eGovernment,
Washington, December, 2004 analizeaza efectele imediate şi pe termen
lung). Altele se focalizează pe legăturile dintre dezvoltarea guvernului
electronic şi dezvoltarea democratică (Accenture, 2003). În cazul fiecărui
studiu evaluarea e‐guvernării se face în mod diferit, datorită focalizării pe
diferite aspecte ale guvernării.
INFORMATICE
3. Delimitări conceptuale:
E-Guvern, E-Administraţie, E-Guvernare
Pentru a înțelege mai bine conceptele de e‐administrație şi
e‐guvernare, vom face o delimitare între aceste două noțiuni. Lor li se
adaugă un al treilea concept ‐ e‐guvern, acesta fiind de asemenea definit în
cele ce urmează. Chiar dacă cele trei noțiuni par similare, dacă nu chiar
identice, există diferențe certe între ele şi numai analizând aceste diferențe
putem avea o imagine coerentă şi detaliată asupra rolului lor în societate şi
aportul la îmbunătățirea serviciilor publice.
3.1. e-Guvern
SISTEME
Nu există o definiție comun acceptată pentru e‐government, cu

toate că termenul este des folosit. Din punct de vedere tehnic,
e‐government este privit ca o expresie a tehnologiei care integrează bazele

57
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
de date individuale şi website‐urile departamentelor şi instituțiilor

guvernamentale.
O definiție mai completă are în vedere şi actorii implicați:
e‐government (într‐o traducere mai mult sau mai puțin inspirată ‐ guvern
electronic) reprezintă furnizarea integrată de informații şi servicii de către
guvernarea centrală şi locală pentru cetățeni, firme private şi entități
publice prin intermediul canalelor electronice, mai ales Internetul.
Inițial acest proces era realizat prin servicii de telefonie şi radio‐TV,
dar progresele importante au apărut odată cu generalizarea utilizării
Internetului şi a tehnologiilor de comunicație asociate. Odată cu creşterea
eficienței operaționale dată de eliminarea hârtiilor şi reducerea timpului de
acces la resursele publice, aplicațiile de e‐government câştigă încrederea
populației şi îmbunătățesc continuu serviciile publice, contribuind la
procesul de democratizare a societății în ansamblul ei.
Conceptul de guvern electronic s‐a născut din nevoia de îmbunătă‐
PENTRU
țire a conexiunilor multiple care există între autorități şi alte entități, cum ar fi:
• relația guvern – cetățeni (G2C);
• relația guvern – firme (G2B);
• relația guvern – angajați proprii (G2E);
• relația guvern – alte instituții guvernamentale (G2G).
După cum se poate observa, în procesul de guvernare sunt implicați, în
general vorbind, trei mari categorii de participanți:
INFORMATICE
• participanții publici, guvernul sau statul, atât organizațiile de la

nivel local, cât şi cele de la nivel central (G);
• cetățenii țării respective (C);
• firmele private, care organizează activități comerciale, luând în
considerare profitul şi activând într‐un context concurențial de
piață (B).
Între aceşti participanți se nasc relații specifice de comunicare şi
tranzacționare, împărțite în câteva mari grupe de componente ale
guvernării electronice. Există multiple moduri în care informația poate
curge între participanții la procesul de guvernare. O distincție a acestor
fluxuri informaționale şi tranzacționale se poate face împărțindu‐le în
fluxuri interne şi externe. Fluxurile interne sunt cele în cadrul unei clase de
participanți (de exemplu cele dintre instituții publice, precum două
SISTEME
ministere, sau Parlament şi Guvern etc.). Fluxurile externe sunt cele care se
nasc între participanți din clase diferite (de exemplu fluxurile care se nasc
între cetățeni şi o instituție publică precum Primăria sau Prefectura).

58
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Principalele componente ale guvernării electronice sunt prezentate
în figura 1, iar în continuare fiecare dintre ele va fi descrisă.
G2G

…
Guvern Guvern
țara 1
G2G țara N

G2G G2G
Guvernul
propriei țări
G2G
C2G G2E
G2B

PENTRU

G2C B2G
Administrație publică centrală
G2G
G2E
Cetățean C2G G2B Firmă

INFORMATICE

G2C B2G
Administrație publică locală
Legendă:
organizația Sistem de e‐guvernare
Actor proces publică al unei națiuni
Figura 1 Componentele guvernării electronice
Relaţia GuvernGuvern (G2G)
Prin G2G înțelegem comunicarea între instituțiile publice prin
mijloace electronice. Această comunicare are loc datorită faptului că
SISTEME
rezolvarea unor probleme presupune soluții complexe, care necesită

prelucrarea unor date deținute de către instituții diferite. În acest caz
comunicarea electronică dintre deținătorii unei părți din soluția la problemă
se poate efectua fie prin intermediul unor rețele dedicate sau chiar prin

59
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
intermediul Internetului şi a rețelelor virtuale private (VPN – Virtual Private
Network).
Relaţia Guvern – Angajaţi guvernamentali (G2E)
Această categorie a relațiilor din sferă publică presupune
managementul online a relațiilor dintre guvern şi angajații săi prin
intermediul noilor tehnologii informaționale şi a Internetului.
Relaţia GuvernCetăţeni (G2C)
Această componentă a guvernării electronice care acoperă relațiile
guvern‐cetățean realizate prin intermediul noilor tehnologii este una dintre
cele mai dezbătute arii de inițiative guvernamentale în toata țările care au
programe de dezvoltare în această direcție. În esență, serviciile din această
categorie înseamnă în final aducerea guvernului mai aproape de cetățeni.
Mai întâi se urmăreşte aducerea on‐line a unor informații simple, apoi
relația cetățean‐guvern devine interactivă, existând comunicare şi
PENTRU
schimburi de date în ambele direcții şi în sfârşit relațiile devin
tranzacționale, aceasta însemnând că unele servicii furnizate de guvern
cetățenilor pot fi prestate complet on‐line – pe site‐urile de Internet ale
instituțiilor publice respective sau pe portaluri guvernamentale globale –
aşa numitele portaluri “one stop shop”.
Relaţia Guvern – Firme (G2B)
Relațiile dintre guvern şi companii sunt probabil unele dintre cele
INFORMATICE
mai disputate şi mai analizate relații din sfera guvernării electronice.
Principala cauză a acestei atenții speciale este, pe de o parte, faptul că
firmele private reprezintă motorul creşterii economice a unei țări şi
serviciile furnizate de stat pe Internet în favoarea acestui sector ar trebui să
fie pe măsura importanței sale. Pe de altă parte, achizițiile şi licitațiile
guvernamentale se mută din ce în ce mai mult pe Internet, acest lucru
însemnând mai multă transparență şi costuri mai scăzute, bineînțeles dacă
aceste avantaje sunt dorite de guvern. În acest al doilea caz avem de‐a face
cu relații de tip B2G.
Independent de tipul de relații, conceptul de guvern electronic a
evoluat trecând prin mai multe stadii:
• Prezență inițială – apariția paginilor web şi/sau site‐urilor web
oficiale, cu legături către diferite departamente şi instituții;
SISTEME
arhivarea unor informații de interes general (cum ar fi mesajele
şefului statului) ; totuşi majoritatea informației este statică.
• Prezență sporită – posibilitatea de a descărca unele politici publice,
legi, reglementări, buletine de ştiri şi baze de date; site‐urile web

60
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
oferă deja secțiuni help şi o hartă a site‐ului, dar circuitul informației
este unidirecțional, de la guvern la grupurile de interesați;
• Prezență interactivă – dezvoltarea unei noi ere a interactivității –
cetățeanul poate descărca formulare pentru plata taxelor, cereri
pentru reînnoirea permiselor şi autorizațiilor etc.;
• Prezență tranzacțională – interacțiuni bidirecționale între
cetățeni şi guvern – opțiuni pentru plata taxelor, solicitarea de
cărți de identitate, certificate de naştere, paşapoarte, autorizații,
precum şi alte interacțiuni de tip C2G, în regim de 24 ore/zi.
Cetățenii pot plăti pentru diverse servicii publice, iar furnizorii de
bunuri şi servicii pot licita online pentru contracte publice prin
legături securizate.
• Prezență în rețea – cel mai sofisticat nivel din cadrul inițiativelor
de tip e‐government, acest stadiu poate fi caracterizat prin
integrarea interacțiunilor de tip G2G, G2C sau C2G (şi invers);
PENTRU
apar noi facilități interactive, cum ar fi formulare pentru

comentarii pe web, sau mecanisme de consultare online prin
care guvernul solicită opinii asupra politicilor publice, procesului
de elaborare a legilor şi adoptarea democratică a deciziilor.
Soluțiile dedicate sectorului public acoperă diverse nevoi ale
instituțiilor publice şi simplifică modul în care are loc comunicarea cu
cetățenii. Aceste tipuri de soluții necesită integrarea sistemelor informaționale
INFORMATICE
care folosesc tehnologii web capabile de a oferi nivele înalte de conectare
pentru utilizatori. Iată câteva din avantajele utilizării acestor tehnologii:
• oferirea de servicii publice mai ieftin şi mai eficient decât prin
metodele tradiționale;
• serviciile electronice sunt oferite 24 ore/zi, 7 zile/săptămână;
• promovarea competiției pe piața digitală;
• dezvoltarea structurilor sociale de conducere;
• încurajarea investițiilor şi achizițiilor publice în domeniul IT;
• contribuția la recâştigarea încrederii cetățenilor în guvern;
• contribuția la creşterea economică;
• creşterea caracterului participativ al procesului de guvernare;
• promovarea soluțiilor de e‐learning.
SISTEME
3.2. e-Administraţie
E‐Administrația (engl. E‐Administration) este o soluție TIC pentru
comunicații în interiorul şi în afara unei organizații, bazată pe web şi în care
nu este nevoie de hârtie. Ea se referă la acele mecanisme care transformă

61
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
biroul tradițional, care procesează pe bază de hârtie în prelucrări
electronice, cu scopul final de a crea biroul fără hârtie.
Termenul denotă folosirea tehnologiei informației şi a comuni‐
cațiilor pentru sprijinirea transmiterii de informații şi comunicarea în cadrul
şi în afara autorității publice. Câteva exemple în acest sens ar fi: transmiterea
pe cale electronică a declarațiilor de taxe (e‐Taxe), recensământul populației
online (e‐Recensământ). Într‐un sens mai restrâns, e‐administrația descrie
modul de procesare a tranzacțiilor cu bază legală derulate pe cale electronică.
E‐administrația, într‐un sens mai larg, include şi fazele preliminare şi
premergătoare care inițiază tranzacția, respectiv o procesează efectiv.
E‐administrația se referă la următoarele clase de acțiuni
(www.gov.ro/obiective/map/e‐administration.pdf):
• computerizarea menită să crească eficiența organizațională în
cadrul organizațiilor publice centrale şi locale;
• computerizarea serviciilor către cetățeni şi companii, adeseori
PENTRU
implicând şi integrarea serviciilor oferite de administrația publică
centrală cu cele oferite de administrațiile publice locale;
• furnizarea de acces bazat pe TIC către utilizatorii finali ai
serviciilor şi informațiilor oferite de administrația publică.
Acțiunile cu cel mai mare impact şi vizibilitate pentru utilizatorii
finali sunt de ultimele două tipuri.
Soluțiile de e‐administrație îşi propun să rezolve prin instrumente
INFORMATICE
IT specifice modul de comunicare, schimbul de date, sau în general toate
activitățile din cadrul instituțiilor, toate serviciile pentru cetățeni, către alte
instituții sau către mediul de afaceri. Pentru cetățeni, guvernarea electronică
oferă posibilitatea de a trimite cereri şi de a primi astfel servicii personalizate.
Printre cele mai importante beneficii potențiale pentru mediul de
afaceri sunt: comerțul electronic la nivel municipal şi inițiativele de achiziții
electronice. Acestea pot conduce la o scădere a costurilor de operare şi
obținerea unor costuri de tranzacționare mult mai mici pentru majoritatea
agenților.
3.3. e-Guvernare
Termenul de guvernare nu se referă automat la guvern ca entitate
fizică, aşa cum nu reprezintă implicit nici actul de a guverna al unor
SISTEME
persoane responsabile cu acest lucru. Într‐un mod mult mai realist,
guvernarea este înțeleasă mai degrabă ca un proces – procesul prin care
instituții, organizații şi cetățeni se auto‐conduc (auto‐ghidează).

62
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Conceptul de guvernare vizează de asemenea şi interacțiunea în

cadrul sectorului public, modul în care societatea se auto‐organizează
pentru luarea deciziilor colective, precum şi furnizarea de mecanisme
transparente pentru adoptarea şi punerea în practică a deciziilor respective.
Revenind la noțiunea de e‐guvernare, ea este un angajament
neechivoc luat de decidenți să îmbunătățească parteneriatul dintre cetățeni
şi sectorul public.
Guvernarea electronică constă în interacțiunea dintre guvern,
parlament şi alte instituții publice cu cetățenii prin intermediul mijloacelor
electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate în discuție şi
emiterea de păreri de către cetățeni, plata taxelor de către contribuabili,
completarea unor plângeri şi petiții online reprezintă mijloace eficiente
puse la dispoziție de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale
ale cetățenilor. Aşadar sensul implementării guvernării electronice este de
sus în jos, de la stat către cetățean.
PENTRU
e‐Guvernarea (E‐Governance) constă în folosirea de către sectorul

public a celor mai inovative tehnologii ale informației şi comunicării, cum ar
fi Internetul, pentru a oferi cetățenilor servicii îmbunătățite, informații
consistente şi mai multe cunoştințe, în aşa fel încât să faciliteze accesul şi să
încurajeze participarea cetățenilor la procesul de guvernare. (Ronaghan,
S.A., 2001: 53).
Guvernul digital are potențialul de a conecta fiecare cetățean cu
INFORMATICE
aleşii statului şi cu decidenții din spațiul public. Acesta oferă individului
acces îmbunătățit, manifestat într‐o nouă formă, la informații şi cunoştințe,
contribuind în acest fel la redefinirea noțiunii de libertate personală.
Introducerea şi acceptarea e‐guvernării este un mod de a garanta
certitudinea că fiecare cetățean are drepturi egale în a participa la procesul
de adoptare a deciziilor care îi afectează în mod direct sau indirect. De
asemenea, cetățenii vor avea capacitatea de a influența procesul decizional
în aşa fel încât să ducă la îmbunătățirea condițiilor şi calității vieții lor.
e‐Guvernarea are potențialul de a transforma cetățenii din
consumatori pasivi de servicii publice în consumatori activi, care joacă un
rol proactiv în a decide ce fel de servicii doresc şi modul de furnizare care
le‐ar conveni cel mai mult.
Sintetizând cele prezentate anterior, în tabelul 1 se pot observa
SISTEME
foarte uşor diferențele conceptuale dintre noțiunile e‐Guvern,

e‐Administrație şi e‐Guvernare. Astfel, prima se referă la relații inter‐
organizaționale, a doua la relații intra‐organizaționale, iar ultima la
interacțiunile dintre cetățeni, guvern, oficialii aleşi şi organizații.

63
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 1
Delimitări conceptuale
Denumire
Tip de relații Tip de implicare
concept
E‐Guvern Relații inter‐ • Coordonarea politicilor
sau organizaționale • Implementarea politicilor
Guvern • Furnizarea de servicii publice
electronic
E‐Administrație Relații intra‐ • Dezvoltarea politicilor
sau organizaționale • Activități organizaționale
Administrație • Managementul cunoştințelor
electronică
E‐Guvernare Interacțiuni între • Procesul democratic
sau cetățeni, guvern, • Guvern deschis
Guvernare organizații şi oficiali • Proces decizional transparent
electronică aleşi
PENTRU
Sursa: prelucrare după Ronaghan, S.A, 2001, p. 54.
4. Beneficiile e-guvernării
Beneficiile aduse atât cetățenilor, cât şi sectorului privat rezultă
chiar din caracteristicile noilor servicii electronice (e‐services), după cum
urmează (Perez‐Villaplana 2005):
INFORMATICE
a. deschiderea şi participarea (şansa de a‐ți exprima opinia precum
şi de a avea o influență mai puternică asupra deciziilor care te
afectează);
b. accesibilitatea (costuri mai scăzute şi acces integral pentru toți
cetățenii);
c. uşurința folosirii (limbaj simplu si paşi uşor de urmat);
d. disponibilitatea (tot ce îşi doresc cetățenii, oriunde şi oricând);
e. rapiditatea (reducerea timpului de acces).
În tabelul 2 sunt grupate câteva din îmbunătățirile pe care le aduce
adoptarea sistemelor de e‐guvernare.
Cu toate că guvernarea digitală oferă potențialul pentru schimbări
radicale, obținerea tuturor beneficiilor promise este rareori realizată,
datorită influenței factorilor economici, sociali şi nu în ultimul rând politici.
SISTEME
În general, un program de e‐guvernare cuprinde ca măsuri specifice:
• cooperarea cu autoritățile locale pentru dezvoltarea rețelelor
informatice care asigură funcționarea rețelelor regionale de
învățare şi a grupurilor de competență;

64
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 2
Beneficiile aduse de e‐guvernare
Beneficii Descriere
Prin intermediul sistemului de mesagerie electronică
(e‐mail), municipalitatea poate menține un canal direct de
Acces direct
comunicare cu cetățenii. Domeniul de aplicare al
şi
mesageriei electronice este foarte vast, de exemplu pentru:
instantaneu
trimitere de sugestii şi reclamații, depunere de cereri,
înscrierea la audiențe, rezervări şi închirieri etc.
Câteodată există perioade în care este o afluență masivă a
Reducerea
cetățenilor spre acelaşi serviciu public. Aceasta produce
cozilor
cozi şi timpi mari de aşteptare, chiar dacă se alocă mai
şi blocajelor
multe ghişee sau personal.
Scurtarea timpului Folosind instrumente informatice moderne, timpul de
procedurilor răspuns între transmiterea cererii cetățeanului şi primirea
PENTRU
de rutină unui răspuns scade în mod considerabil.
Etapele procedurale sunt rezolvate în acelaşi timp,
nemaifiind astfel nevoie ca cetățeanul să revină în altă zi
Rezolvare rapidă
pentru obținerea documentelor. Posibilitatea de a elibera
şi
documente oficiale imediat poate conduce la eliminarea
interactivă
întârzierilor şi reducerea costurilor expedierilor poştale
tradiționale către domiciliul cetățeanului.
Informația Sistemul informatic permite actualizarea automată a
este întotdeauna datelor. Atât eficiența, cât şi imaginea administrației
INFORMATICE
actuală publice sunt îmbunătățite.
Timpul necesar procesării documentelor scade în medie cu
Reducerea reală 15‐20%, iar timpul necesar cetățenilor de a‐şi rezolva
a costurilor problemele scade cu până la 70%. De asemenea, multe
administrative resurse umane valoroase sunt eliberate de munci inutile şi
pot fi redistribuite spre sarcini productive.

• cooperarea cu primăriile, serviciile descentralizate şi deconcentrate,
spitale, şcoli, instituții culturale, pentru realizarea unei rețele
metropolitane de comunicații (City Net) ca sistem de management
al informației, pentru furnizarea următoarelor servicii:
• evidența populației;
• planurile digitale ale localităților şi ale teritoriului aparținând
SISTEME
acestora;
• GIS (Geographical Information Systems);
• managementul serviciilor publice, al utilităților publice, al sistemelor
de infrastructură, precum şi managementul funcției publice;

65
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• colectarea taxelor de la cetățeni;
• managementul activităților de educație şi cultură;
• înregistrarea societăților comerciale;
• buget şi contabilitate;
• centru de reclamații primite de la cetățeni;
• controlul traficului urban;
• sistemul de monitorizare şi evaluare a performanței organizaționale;
• aplicarea unui program special de informatizare a primăriilor din
mediul rural.
5. Factorii care influenţează e-guvernarea

Strategiile şi planurile de implementare a sistemelor de
e‐guvernare în țările în curs de dezvoltare, se bazează de cele mai multe ori
pe teoriile şi experiențele țărilor dezvoltate (Huang et al. 2006). Pentru a
PENTRU
scurta perioada de implementare a e‐guvernării, țările în curs de dezvoltare
nu au o altă cale decât să “sară” în vagonul implementărilor de
e‐guvernare a statelor dezvoltate, urmând strategiile de implementare şi
dezvoltare a acestor sisteme propuse de aceste state (Chen et al. 2006).
Implementarea e‐guvernării în statele în curs de dezvoltare, şi în
particular în România, este influențată de o serie de factori majori,
identificați şi analizați în literatura autohtonă de specialitate (Raboca 2006).
Conform unui studiu realizate de Centru pentru Dezvoltare
INFORMATICE
Internațională a Universității Harvard SUA, care a vizat diferențele în

implementarea e‐guvernării în țările dezvoltate şi țările în curs de
dezvoltare (Kirkman et al. 2002), au fost identificați patru factori de impact
prezentați în Tabelul 3.
Dacă factorii prezentați în tabelul 3 au o influență pozitivă asupra
implementării sistemelor de e‐guvernare, în literatura de specialitate au
fost identificați şi o serie de factori cu influență negativă, care frânează
dezvoltarea în timp a sistemelor de e‐guvernare deja existente.
În general, dacă guvernul în procesul de implementare sau
dezvoltare a unui sistem de e‐guvernare nu ține cont de influența şi
impactul diferiților factori menționați anterior, aceşti factori se întorc
împotriva implementării devenind adevărate bariere, dificil de surmontat
de către guvern.
SISTEME
Conform publicației OECD Observer (2006), au fost identificate trei
grupe de factori cu influență negativă asupra e‐guvernării: 1) bariere
legislative, 2) bariere tehnologice şi 3) constrângeri bugetare.

66
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 3
Factori cu impact pozitiv asupra e‐guvernării
Factori Descriere
Accesibilitatea Dezvoltarea infrastructurii
la Resursele alocate şi susținerea tehnologiei informației şi a
rețeaua comunicării – TIC
Internet Nivelul de utilizare a netului de către populație
Gradul în care sistemul educațional reuşeşte să integreze
Invățarea
tehnologia informației şi a comunicării într‐un proces care să
şi
contribuie la îmbunătățirea învățământului
utilizarea
Existența în comunități a unor programe de pregătire în
Internetului
scopul instruirii persoanelor în domeniul TIC
Economia
Nivelul folosirii tehnologiei informației şi a comunicării de
de
către firmele private şi sectorul public pentru a interacționa
tip digital
PENTRU
Politicile Politicile de promovare sau de descurajare referitoare la

referitoare la folosirea şi/sau implementare tehnologiei informației şi a
Internet comunicării

O altă clasificare a factorilor care restricționează implementarea
sistemelor de e‐guvernare, ceva mai nuanțată decât prima (V. Costas et al.
2005), grupează factorii respectivi în 5 categorii, prezentate în tabelul 4.

INFORMATICE
Tabelul 4
Factori cu impact negativ asupra e‐guvernării
Factori Descriere
Lipsa unor legi, proceduri, reglementări şi directive specifice
Bariere
care să permită sau să faciliteze dezvoltarea serviciilor
legislative
electronice
Lipsa unui personal calificat
Bariere Mentalitățile personalului din sfera serviciilor publice
administrative Lipsa reformelor structurale în administrație
Lipsa fondurilor necesare achiziției TIC
Infrastructura TIC neadecvată
SISTEME
Bariere Varietatea aplicațiilor informatice
tehnologice Lipsa de integrare a sistemelor informatice
Lipsa unor standarde şi norme de securitate

67
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Factori Descriere
Atitudinea populației față de TIC
Abilitățile în folosirea noilor tehnologii de informare şi
comunicare,
Neîncredere a cetățenilor în soluțiile propuse prin
Bariere
sistemele electronice de guvernare
culturale
Nivelul costurilor pe care utilizatorii le generează în
procesul utilizării serviciilor electronice
Lipsa politicilor de promovare a implementării noilor
tehnologii ale informației şi comunicării
Frica pierderii locului de muncă sau a degradării
statutului social
Amenințarea de scădere a puterii pe care o au unele
organizații asupra cetățenilor datorită dezvoltării
contactelor de tip "rețele net" – o mare parte dintre
Bariere sociale
cetățeni, în cazul folosirii serviciilor electronice, fiind într‐
PENTRU
o mică măsură la "discreția" angajaților organizațiilor
publice
Rezistența la schimbare a personalului, datorită modului
greoi de adaptare şi adoptare a inovațiilor tehnologice

Bibliografie
Andersen, K.V., Henriksen, H.Z. (2005),
INFORMATICE
The First Leg of Egovernment Research: Domains and Application Areas 1998
2003. Center for Research on IT in Policy Settings (CIPS), Department of
Informatics, Copenhagen Business School
Chen, Y. N., Chen, H.M., Huang, W., Ching, R.K.H. (2006),
E‐Goverment Strategies in developed and Developing Countries: An
Implementation Framework and case Study, Journal of Global Information
Management, Vol. 14, pg.23
Cojocaru, S. St. (2004),
"E‐guvernare", Computerworld Romania, No. 14 (252), pp. 6‐8
Costas V., Lepouras G., Fraser J., Georgiatis P. (2005),
"Barriers to Electronic Service Development", EService Journal, Vol.4, p. 41
Danziger, J. N. and K. V. Andersen (2002),
„The Impacts of Information Technology in Public Administration: An Analysis
of Empirical Research from the «Golden Age» of Transformation”, International
Journal of Public Administration (25)5, pp.591‐627
SISTEME
De, R. (2004),
EGovernment Systems in Developing Countries: Some Research Issues, Pre‐ICIS
workshop on eGovernment, Washington, December 2004.

68
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Di Maria, E., Micelli S. (2004),
Online citizenship: emerging technologies for european cities, Springer
Grant, G., Chau, D. (2005),
„Developing a Generic Framework for Egovernment”, Journal of Global
Information Management, 13(1), pp 1‐30, Jan‐March 2005
Grönlund, Å., Horan , T (2005),
Introducing EGov: History, Definitions, and Issues, Communications of AIS,
Volume 15, Article 39, June 2005
Ho, A. T.‐K. (2002),
Reinventing Local Government and the Egovernment Initiative, Public
Administration Review, (62)4, pp. 434‐444.
Huang W., D'Ambra J., Bhalla V. (2006),
„An empirical investigation of adoptation of e‐government in Australian
citizens: Some unexpected reseach findings”, Journal of Computer Information
Systems, No.3, p.15
Ke, W. and Wei, K. K. (2004),
Successful eGovernment in Singapore, Communications of the ACM, 47(6), pp.
PENTRU
95‐99.
Kirkman G.S., Osorio C.A., Sachs J.D., (2002),
"The networked readiness index: Measuring the preparedness of nations for
networked world", in The global information technology report: Readiness far
the networked world, Oxford University Press, p.10
LaVigne, M. (2002),
„Electronic Government: A Vision of a Future that is already here”, Syracuse
Law Review, Volume 52, Number 4
Pérez‐Villaplana J., (2007),
INFORMATICE
„Retechnology for e‐Goverment: A Study Case”, The European Journal for the
Informatics Professional, Vol.IV, nr.2
Raboca, H.M., (2006),
EGoverment şi administraţia publică – analiza factorilor care influenteaza
implementarea sistemului de EGoverment, Studia UniversitaTis Seria
Economica UVV Goldis, NR 16 2006 (http://www.uvvg.ro/studia/
economice/index.php?categoryid=10&p2_articleid=86)
Ronaghan, S.A. (2001),
Benchmarking EGovernment: A global perspective. Assessing the progress of the
UN member states,
http://www.itpolicy.gov.it/topics_egov/docs/benchmarking.pdf
Salem, J.A. (2003),
„Public and Private Sector Interests in e‐Government: A Look at the DOE's
PubSCIENCE”, Government Information Quarterly, nr. 20, pp. 13‐27
Van Den Berg, L., Van Den Meer, A., Van Winden, W., Woets, P.,
SISTEME
EGovernance in European and South African cities, Ashgate Publishing,
Hampshire, 2006
Zamfirescu, C.B.,. Filip, F.G., Bărbat, B.E. (2005),
“Future Prospects in Romania: Scenarios for the Development of the Knowledge

69
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Society in Romania”, http://fistera.jrc.es/docs/Future%20Prospects%20in
%20Romania.pdf
***, Accenture (2003), EGovernment Leadership – Realizing the Vision.
http://www.accenture.com/xd/xd.asp?it=enweb&xd=industries%5Cgovernme
nt%5Cgove_egov_leader.xml
***, Accenture (2004), eGovernment Leadership: High Performance, Maximum Value
http://www.accenture.com/xdoc/en/industries/ government/
gove_egov_value.pdf, http://www.accenture.com/xd/xd.asp?it=enweb&xd=
industries\government\gove_egov_value.xml
***, The egovernment imperative: main findings, OECD Observer, 2003
***, Digital Governance (http://www.cddc.vt.edu/digitalgov/gov‐menu.html)
***, EGovernment glossary – EAdministration http://glossar.iwv.ch/content.
asp?id=8&sprache=en
***, Europe’s Information Society Thematic Portal (2005), 2010 Challenges Content and
Services, http://europa.eu.int/information_society/eeurope/
i2010/content_and_services/index_en.htm
***, European Commission Directorate General for Information Society and Media,
PENTRU
Online Availability of Public Services: How is Europe Progressing? Web Based
Survey on Electronic Public Services. Report of the Fifth Measurement, October
2004,
http://europa.eu.int/information_society/eeurope/2005/doc/all_about/online
availability_public_services_5th_measurement_fv4.PDF
***, OECD (2004), Imperativele eGuvernării, Editura AISTEDA, Alba‐Iulia.
***, RITI dot‐GOV Internews Network ‐ Utilizarea calculatorului si a serviciilor
electronice. Ghid pentru funcţionarii publici (www.mcti.ro)
INFORMATICE
***, SIBIS (2003), Statistical Indicators Benchmarking the Information Society. WP5
Country Report ROMANIA, http://www.empirica.biz/sibis/files/WP5.3_Country
Report_RO.pdf
***, UNDESA (2003a). UN Global eGovernment Survey 2003. United Nations Department of
Economic and Social Affairs. United Nations, New York. WB (2004) World Bank
E*Government http://www1.worldbank.org/publicsector/
egov/
***, United Nations Global e‐Government Readiness Report 2004. Towards access for
opportunity, http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/docu
ments/un/unpan019207.pdf
***, World Bank eGove‐Govstudies: http://www1.worldbank.org/publicsector/
egov/egostudies.htm
http://www.wikipedia.org
SISTEME

70
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

UN MODEL EUROPEAN
DE REFERINȚĂ
PENTRU E‐GUVERNARE Despre e‐guvernare se scrie
enorm (7.180.000 rezultate
LUMINIȚA HURBEAN am obținut la începutul lui
martie 2008 în căutarea de pe
google.com). Şi România face
paşi importanți pe calea
1. Introducere maturizării (111.000 rezultate
româneşti am găsit la aceeaşi
Un studiu realizat în 2001 de către dată). Date fiind realizările şi
Institutul pentru Servicii Publice al
PENTRU
progresul înregistrat de țările
Universității din St. Gallen a analizat 32 de dezvoltate, țara noastră
rapoarte şi lucrări despre e‐guvernare ale poate profita de experiența
liderilor politici din Europa. Rezultatele acestora şi poate beneficia de
cele mai bune practici. De
studiului indică în principal premizele, asemenea, modelele de
motivele şi obiectivele adoptării proiectelor e‐guvernare consacrate în
de e‐guvernare (Schedler K., Summermatter practica altor țări pot fi
L., Was treibt das e‐Government?, în studiate şi adaptate la
INFORMATICE
specificul național. Lucrarea
[Spahni 2002, pp. 105‐122]). de față prezintă un astfel de
Sub aspectul premizelor şi motivelor model, discutând fiecare din
de demarare a proiectelor de e‐guvernare, componentele sale şi
s‐au identificat două grupe de motive: interacțiunea dintre aceste
1. motive reactive, în sensul de a componente.
reacționa la potențialul intern de
schimbare (în mai mică măsură) sau cel extern, constând în
principal din dezvoltarea TIC (influență mai mare);
2. motive strategice, atunci când inițiativa răspunde nevoilor sporite
ale clienților sistemului sau competiției instituționale sau unor
obiective strategice clare.
Ni se par foarte interesante concluziile referitoare la obiectivele
urmărite prin implementarea aplicațiilor e‐guvernării (Schedler K.,
SISTEME
Summermatter L., Was treibt das e‐Government?, în [Spahni 2002, p. 119]):
• creşterea eficienței (37%);
• reforma guvernamentală (29%);
• câştig de imagine (15%);

71
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• sporirea participării politice (12%);
• contribuție la crearea societății informaționale (7%).
Se pare că majoritatea proiectelor au ca principală forță directoare
dezvoltarea TIC (36% din răspunsuri). Aşa cum au remarcat şi alți specialişti
care au analizat acest studiu [Schedler 2004, p. 9], adoptarea e‐guvernării
nu trebuie să fie doar o reacție la potențialul oferit de noile tehnologii. Se
poate ajunge în acest caz la înregistrarea câtorva succese în acțiuni
independente, concretizate prin aplicații izolate. Lipsa perspectivei
strategice într‐o inițiativă de e‐guvernare poate duce la eşecul acesteia,
deoarece îi inhibă potențialul de dezvoltare pe termen lung. Ca şi în cazul
organizațiilor economice, tehnologia este doar un factor de sprijin, care
facilitează transformări pozitive atunci când proiectele se încadrează într‐o
viziune pe termen lung şi sunt abordate de o manieră comprehensivă şi
orientată asupra proceselor, nu doar asupra funcțiunilor.
PENTRU
2. Model de referinţă pentru e-guvernare

Ce este de fapt e‐guvernarea? Pentru a răspunde concret acestei
întrebări, altfel decât printr‐o definiție, o să prezentăm în continuare un
model de e‐guvernare, prin utilizarea căruia orice municipalitate, agenție
sau altă structură a administrației publice poate să‐şi evalueze situația
curentă şi să‐şi formeze o imagine asupra stadiului de e‐guvernare în care
se găseşte. Modelul este propus de o echipă de la Institutul pentru Turism şi
INFORMATICE
Servicii Publice de la Universitatea St. Gallen din Elveția, sub coordonarea
prof. dr. Kuno Schedler [Schedler 2004, pp. 23‐54]. Ne‐am permis unele
adaptări, pentru a îl potrivi în contextul României.
Crearea de modele asigură un cadru de acțiune pentru dezvoltarea
viitoare a e‐guvernării. Modelele oferă perspectiva asupra conținutului,
arată legăturile şi explică posibilitățile şi riscurile utilizării lor practice.
Un model reprezintă o construcție structurată şi comprehensivă de
e‐guvernare în administrația publică. Aplicațiile de e‐guvernare existente
sunt descrise, iar procedurile administrative sunt clasificate. De asemenea,
interacțiunile din cadrul şi din afara administrației publice sunt luate în
considerare.
E‐guvernarea sprijină interacțiunile externe, cu structurile politice,
parlamentare şi alte structuri legislative, dar şi cu cetățenii şi grupurile de
SISTEME
decizie ale procesului democrației, cu firmele (furnizori sau alți parteneri),
precum şi cu alte componente externe ale administrației. Totodată,
interacțiunile interne pot fi redefinite prin e‐guvernare şi integrate în
sistemul general.

72
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Prin asocierea acestor interacțiuni tipurilor specifice de proceduri

administrative, distingem patru componente de bază:
1. democrația electronică şi participarea (eDP);
2. rețele electronice de producție (eRP);
3. servicii publice electronice (eSP);
4. colaborare internă electronică (eCI).
În ceea ce priveşte implicarea partenerilor de interacțiune, dacă îi
grupăm pe categorii obținem reprezentarea din tabelul 1.
Tabelul 1
Implicarea partenerilor de interacțiune în fiecare componentă de e‐guvernare
eDP eRP eSP eCI
Cetățean Client /
Politician
Indivizi Votant Beneficiar al
serviciilor
Grup de interese
PENTRU
Client /
Firme Sponsor Furnizor Beneficiar al
Reprezentant Partener
serviciilor
Client /
Organizații non‐
guv./ non‐profit Reprezentant Partener Beneficiar al
serviciilor
Legislator
Parlament Factor de decizie
Justiție Reprezentanți
Client /
INFORMATICE
Alte struct. Furnizor Beneficiar al

administr. Partener
serviciilor
Furnizor
Administrația Partener
proprie
Client
sursa: adaptare după [Schedler 2004], p. 24
2.1 Componenta eDP – democrația electronică şi participarea
Există o distincție clară între democrație şi participare. Democrația
se bazează pe drepturile cetățenilor de a alege (dreptul activ) şi a fi ales
(dreptul pasiv). Ea se fundamentează pe proceduri formale care urmează şi
aplică principiul egalității de şanse. Participarea se bazează pe includerea
voluntară a celor afectați de o anume decizie (de exemplu, inițiativele
rezidenților dintr‐un cartier sau zonă, participarea la crearea bugetelor,
SISTEME
dorința unei colectivități privind limitarea vitezei pe o anume stradă). Dacă
democrația este garantată prin legea fundamentală a unei țări, participarea
este mai degrabă un indicator al civilizației unei societăți.

73
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Componenta eDP descrie suportul şi pregătirea procedurilor de

luare a deciziilor în mediul electronic. Termenul "democrație electronică"
este nimerit şi justificat într‐o țară în care sistemul politic se bazează pe o
democrație directă sau reprezentativă. Altfel, ar trebui să i se spună
"politică electronică".
Aşa cum se observă din tabelul 1, partenerii de interacțiune sunt
cetățenii sau grupurile de cetățeni, văzuți ca formatori de opinie politică şi
decidenți, precum şi organele politice legitimate în mod democratic.
Suportul electronic al interacțiunii dintre organele politice, parlament şi
guvern este de asemenea cuprins în eDP.
Utilizatorii noilor TIC în procesele democratice şi politice se bucură
de foarte multă atenție în ultimul timp. Introducerea votului electronic şi a
procedurilor electronice de votare pot conduce la crearea unui sistem de vot
corect şi echitabil. Votarea prin internet reprezintă în multe țări (şi punem
pe primul loc SUA, iar din Europa Elveția) o manifestare a e‐democrației.
PENTRU
Un astfel de program de reformă a sistemului de votare presupune:
• crearea bazelor de date pentru votanți;
• redefinirea procedurilor şi regulilor de votare (identificarea
votanților, numărarea şi procesarea voturilor exprimate);
• crearea de comisii de susținere şi suport.
De altfel, termenul "e‐voting" s‐a consacrat în multe țări cu
democrație avansată. Totuşi, eforturile de implementare sunt mari, cele
INFORMATICE
mai importante probleme fiind implementarea de standarde referitoare la
securitate, confidențialitate şi echitate – mult mai complicate decât în alte
aplicații de e‐guvernare. Abordarea riscurilor votării prin internet este
susținută de perfecționarea tehnologiilor informaționale şi comunicațiilor.
Pe lângă "e‐voting", eDP înseamnă multe alte posibile aplicații. Un
loc important revine sprijinirii şi amplificării participării politice. Prin e‐
democrație noile tehnologii sunt utilizate pentru a facilita participarea pe
scară largă, imediată şi eficientă (Collins N., Butler P., Under some delusion:
Considerations on the limits of e‐democracy, în [Schmidt 2001, p. 723]).
Participarea în formarea de opinie politică şi în procesul de luare a
deciziilor trebuie să fie deschisă oricui. Uniunea Europeană a dezvoltat
numeroase inițiative de îmbunătățire a contactului direct cu cetățenii săi, cu
sprijinul TIC.
SISTEME
Aplicațiile eDP pot fi prezentate astfel [Schedler 2004, pp. 28‐29]:
A. Informare şi consultare:
• informații oferite de site‐urile web ale guvernului despre
evenimentele politice;

74
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• informații oferite de site‐urile web ale guvernului despre sistemul
politic şi procesele politice în vederea educației politice generale;
• informații oferite de site‐urile web ale guvernului despre politicieni;
• contactarea prin e‐mail a politicienilor sau prin chat;
• contactarea cetățenilor şi a formatorilor de opinie prin chat sau
forumuri de discuții;
• studii/chestionare consultative în rândul cetățenilor pe teme
specifice;
• realizarea de petiții pe internet de către grupurile de interese.
B. Sprijinirea electronică a procedurilor democratice de luare a deciziilor:
• informații despre votare pe site‐ul web al administrației publice
(date, localități, proceduri);
• aplicații speciale de votare prin e‐mail sau poşta clasică;
• descărcarea documentelor de votare;
PENTRU
• e‐voting (votare prin internet);
• strângerea de semnături pentru referendumuri.
C. Interacțiunea dintre politic, parlament şi guvern:
• simplificarea schimbului de informații şi crearea transparenței
interne prin informare pe site‐uri web;
• comunicare prin e‐mail;
• simplificarea interacțiunii şi comunicării prin aplicații intranet şi
extranet: acces la date şi documente pentru grupuri legislative
INFORMATICE
specifice, depunerea de cereri şi petiții, planificarea de întâlniri

printr‐un calendar comun accesibil.
Cele mai uşor de implementat, sub aspect tehnic, sunt aplicațiile
din categoria C. De regulă, acestea sunt primele cu care debutează
implementarea eDP, la nivel local, regional sau național. Mai mult decât
atât, se poate spune că pe existența lor se bazează implementarea
celorlalte două categorii.
2.2 Componenta eRP – rețele electronice de producție
Prin eRP se referă sprijinul electronic pentru colaborarea între
public şi privat sau între public şi organizații publice care prestează servicii.
Pe scurt, vorbim despre rețele electronice implementate cu scopul
SISTEME
îndeplinirii sarcinilor publice.
Colaborarea între diferitele departamente guvernamentale şi
existența mai multor niveluri de guvernare determină integrarea atât pe
verticală, cât şi pe orizontală. În cadrul eRP există diverse posibilități pentru

75
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
colaborare: munca poate fi divizată între componente diverse. Prin punerea
în comun a sarcinilor de lucru – spre exemplu între municipalități învecinate
– se pot obține economii importante: se evită utilizarea discontinuă sau în
salturi a capacităților de lucru şi se reduce presiunea asupra muncii în
perioadele de vârf.
Noile modalități de cooperare construiesc pasarele spațiale sau
organizaționale, astfel că pot fi soluționate problemele de stabilire şi
desfăşurare a specialiştilor din toate zonele administrației publice.
Beneficiile comunicării şi colaborării între angajați sunt:
• circuitul documentelor este simplificat şi devine ordonat;
• fluxurile de informații devin clare şi eficiente;
• se asigură o bună coordonare a acțiunilor şi proiectelor;
• se reduc activitățile inutile;
• se elimină suprapunerea activităților;
• creşte flexibilitatea în constituirea de echipe de lucru
PENTRU
interdepartamentale;
• se simplifică depistarea şi comunicarea problemelor;
• eforturile se concentrează pe problemele cu prioritate ridicată.
Prin cooperarea cu firmele private sau alte structuri ale
administrației publice se poate reduce gama de servicii produse, ceea ce
înseamnă că mai puține servicii sunt produse într‐o anume structură
guvernamentală şi mai multe sunt comisionate către terți. Noile TIC
INFORMATICE
simplifică monitorizarea şi coordonarea acestor externalizări.
Unele servicii sau părți ale acestora pot fi transmise electronic,
ceea ce deschide noi posibilități de divizare, separare a proceselor între
diferite autorități administrative, fără a solicita cheltuieli adiționale
costisitoare în vederea coordonării. TI facilitează luarea deciziilor privind
gama de servicii produse de administrația publică de o manieră mult mai
diversificată sub aspectul opțiunilor decât până acum. Externalizarea unor
părți de proces se realizează mult mai uşor.
Pentru cooperarea externă există atât posibilitatea parteneriatelor
cu firmele private (desfăşurarea unor sarcini publice prin colaborarea între
industria privată şi guvern), cât şi posibilitatea de a derula relații cu diverşi
furnizori, de asemenea firme private (Lenk K., Traunmuller R., Broadening
the concept of electronic government, în [Prins 2001, p. 72]).
SISTEME
Cel mai mare beneficiu al e‐guvernării este îmbunătățirea

colaborării între diferitele structuri ale administrației publice şi între
acestea şi industria privată, ducând la creşterea eficienței. Investițiile mari
solicitate de eRP sunt deplin justificate.

76
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cele mai răspândite aplicații vizează achizițiile publice – majoritatea
proiectelor implementează aprovizionarea electronică (e‐procurement). Un
sistem e‐procurement vizează procesele electronice dintre
autorități/companii şi furnizori comerciali pentru procurarea de bunuri şi
servicii pe internet. Aria de cuprindere a aplicațiilor de e‐procurement este
mare, extinzându‐se de la simpla aprovizionare pe internet la procese
complexe de câştigare şi derulare de contracte. Toți paşii specifici
aprovizionării – de la cererea de ofertă, la depunerea şi evaluarea ofertelor,
la tranzacțiile de plăți pot fi realizate în totalitate electronic.
Soluțiile e‐procurement contribuie la consolidarea activităților de
aprovizionare pentru a beneficia de avantajele negocierii prețurilor în
achizițiile publice. Una din variantele cele mai bune de implementare a
soluțiilor e‐procurement o constituie portalul. Prin intermediul acestuia
cumpărătorii ce reprezintă statul utilizează internetul pentru a posta
cererile de aprovizionare, pentru a primi oferte şi a desfăşura tranzacțiile.
PENTRU
Soluția oferă avantajul comunicării în timp real, ca şi posibilitatea de a
realiza tranzacțiile economice într‐un mediu fără hârtie. Responsabilii cu
aprovizionarea pot obține răspuns la solicitările lor în câteva minute, ceea
ce elimină riscul creşterii prețurilor. Costurile administrative scad
considerabil. De asemenea, se marchează economii prin eliminarea
achizițiilor întâmplătoare, iar prin cooperare inter‐organizațională se
măreşte puterea de cumpărare. Aria furnizorilor se lărgeşte, în rândul
INFORMATICE
acestora sporeşte competiția, în beneficiul cumpărătorilor. Nu în ultimul

rând, inițiativele de e‐procurement măresc transparența în domeniul
achizițiilor publice, cu efecte pozitive privind legitimitatea tranzacțiilor
publice şi eliminarea corupției.
Numeroasele aplicații din aria eRP pot fi diferențiate în funcție de im‐
plicarea sau nu a organizațiilor externe (adaptare după [Schedler 2004, p. 33]).
A) Aplicațiile care implică participarea organizațiilor externe cuprind:
• informare pe site‐uri web pentru furnizori sau alte companii, cu
sau fără acces separat (proceduri de organizare şi câştigare a
licitațiilor publice, cererile de oferte deschise, procedurile de
plată etc.);
• contractare prin e‐mail pentru furnizori sau alte companii;
• formulare electronice pentru depunerea de oferte;
SISTEME
• administrarea electronică a ofertelor depuse, aplicații de analiză
a ofertelor;
• crearea unui extranet pentru furnizori în vederea schimbului
securizat de date;

77
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• tranzacții de plăți electronice cu furnizorii;
• crearea unei piețe electronice pentru a gestiona cererile şi ofertele.
B) Aplicațiile în care nu sunt implicate firme externe, ci unul sau mai multe
structuri/departamente din administrația publică includ:
• comunicare prin e‐mail;
• crearea unui intranet accesibil din toate posturile administrative
pentru schimbul electronic de date în cadrul acțiunilor comune;
• crearea unei rețele comune pentru mai multe posturi
administrative;
• colectarea tuturor cererilor de aprovizionare;
• standardizarea interfețelor.
Cei mai relevanți factori pentru succesul acestor aplicații de e‐
guvernare sunt: în primul rând securitatea, dar şi schimbările în cultura
organizațională, pregătirea şi instruirea utilizatorilor [Joia 2003].
PENTRU
2.3 Componenta eSP – servicii publice electronice
Aplicațiile eSP se referă la livrarea electronică a serviciilor publice
către indivizi sau grupuri. Pentru publicul larg, pe lângă participare, eSP este
partea cea mai vizibilă a e‐guvernării.
Numeroase servicii guvernamentale sunt deja disponibile pe internet.
Pe măsură ce posibilitățile tehnologice devin tot mai extinse asistăm la
apariția de noi astfel de servicii. Astfel, există pe site‐urile web servicii de
INFORMATICE
informare, sisteme de înregistrare şi plăți online pentru firme, baze de date
despre firme, servicii de licențiere şi autorizare etc. Serviciile de informare
includ date istorice, arhive, dar şi informații despre alegeri şi votare, inclusiv
informații privind fondurile de finanțare a campaniilor electorale.
Efectele noilor tehnologii se manifestă atât prin creşterea eficienței
serviciilor, cât şi prin îmbunătățirea calității acestora.
Concepte precum "one‐stop shop" şi "life situation principle" sunt
asociate cu eSP, ambele urmărind acelaşi scop: să ofere un serviciu orientat
către client şi nu către nevoile administrației publice. Cei care solicită acel
serviciu nu trebuie să aibă ştire sau habar de procedurile şi structurile
administrative. Accentul cade pe rezolvarea problemelor cetățenilor.
"One‐stop shop" oferă acele servicii publice corespunzătoare
nevoilor clienților obişnuiți într‐un singur loc, fizic sau electronic [Reeder
SISTEME
1998, p. 11]. Fizic, vorbim despre un singur ghişeu (orig. single window
access), iar electronic despre implementarea unui portal. În literatură se
utilizează termenul "life event portal" în sensul de a urmări scopurile
diferitelor servicii publice, grupate conform problemelor sau situațiilor de

78
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
viață ale cetățenilor. Indiferent de subordonarea diferitelor servicii în cadrul
administrației publice, ideea este de a le grupa după nevoile cetățenilor
[von Lucke 2000, p.14].
Un exemplu comun este acela al unei persoane care îşi schimbă
domiciliul în alt județ. Ținând cont de structura organizatorică a
administrației publice, aceasta ar avea de bătut la foarte multe uşi, în locuri
diferite, pentru a solicita înregistrarea sa. Printr‐un portal, persoana
respectivă, care nu cunoaşte (şi nici nu doreşte să cunoască) termenii
tehnici sau specifici administrației şi nici structura organizatorică publică. De
asemenea, ea nu trebuie să caute şi să acceseze mai multe site‐uri web,
fiecare pentru una din solicitările sale, ci găseşte toate serviciile într‐un
singur loc.
Dincolo de aducerea serviciilor într‐un singur loc, cel mai important
avantaj îl oferă gruparea lor pe "situații de viață". Spre exemplu, mutarea
de care am vorbit mai sus presupune solicitarea unor anume servicii către
PENTRU
autoritățile locale şi companiile publice. Portalul nu doar oferă acces
electronic către acestea, dar îl ajută pe cetățeanul aflat într‐o anume
situație, îl informează în legătură cu ce trebuie să facă şi îl îndrumă direct
către "furnizorul" serviciilor.
În varianta extinsă de portal, acesta include şi servicii oferite de
terți, firme private externe. Aceasta vine tot în sprijinul cetățeanului,
deoarece respectivele servicii "țin" tot de diferite situații de viață – el are la
INFORMATICE
dispoziție, în aceeaşi locație, o gamă completă de servicii pentru rezolvarea
problemelor sale.
Multe proiecte de acest tip s‐au realizat prin realizarea de parteneriate
cu firme IT care dezvoltă şi întrețin portalul. Acesta este destinat cetățenilor,
cărora le oferă servicii publice, dar şi servicii complementare, ale unor terțe
firme, care au legătură cu diverse situații de viață.
În vederea oferirii de servicii publice prin intermediul portalurilor,
sunt definite mai multe cerințe speciale care trebuie îndeplinite [Wimmer
2003, p.168]:
• utilizatorul nu trebuie să‐şi dea seama de fragmentarea
funcțională a administrației publice atunci când solicită un
anume serviciu;
• structura ofertei de servicii publice şi navigarea prin portal
SISTEME
trebuie să permită găsirea unui serviciu public prin doar câteva
clicuri de mouse;
• informațiile despre serviciile publice trebuie să fie clare, intuitive
şi pe înțelesul cetățeanului (sub aspectul exprimării);

79
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• cetățeanul trebuie să înțeleagă paşii pe care îi parcurge, să îşi
dea seama de stadiul în care se găseşte şi ce mai are de făcut;
• sistemul trebuie să ofere ajutor şi suport în parcurgerea fiecărui pas.
Totuşi, datorită complexității şi diversității domeniului serviciilor
publice, în practică sunt întâlnite două tipuri de portaluri: primul care
acoperă o arie largă de servicii, dar oferă doar informații sau formulare care
pot fi descărcate şi al doilea care asigură soluții sofisticate pentru servicii,
dar sunt limitate ca utilitate a serviciilor oferite [Leben 2003].
Rezumativ, aplicațiile eSP pot fi clasificate în următoarele trei
categorii [Schedler 2004, pp. 38‐39]:
1) Informare pe internet prin intermediul site‐urilor web, conținând o largă
varietate de subiecte despre care oferă informații precum adrese,
posibilități de contact, orar de funcționare. Următoarele categorii de
informații sunt necesare şi utile:
PENTRU
• numele şi responsabilitățile funcționarilor, precum datele de

contact (telefon, e‐mail);
• suport şi explicare a procedurilor administrative, direct sau prin
intermediul unei pagini de întrebări frecvente (FAQ);
• activități programate sau orarul diverselor activități;
• informații legale, despre cereri de autorizare, ghiduri de
activitate (îndrumare);
• activitate politică, rapoarte de presă, comunicate sau discursuri
INFORMATICE
ale politicienilor;
• informații externe, de inters general (vremea, timp liber etc.);
• informații utile – link‐uri de interes, eventual grupate pe categorii.
2) Funcțiuni adiționale pe site‐ul web:
• funcție de căutare, harta site‐ului;
• newsletter prin e‐mail;
• funcție de imprimare în format prietenos a informațiilor;
• funcție de personalizare a paginii (înregistrarea vizitatorilor).
3) Aplicații complementare şi aplicații avansate:
• asigurare contact prin e‐mail;
• descărcare de formulare aferente serviciilor publice;
• formulare electronice pentru solicitarea de servicii şi transmisia
SISTEME
de date structurate, transmiterea electronică a documentelor

către utilizatorul serviciului;
• urmărire a stadiului de prelucrare a solicitărilor/cererilor;

80
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• tranzacții de plăți pentru prelucrarea electronică completă a

serviciilor publice;
• interconectarea diferitelor structuri ale administrației publice în
vederea creării unui portal comun ce oferă servicii grupate în
funcție de interesele cetățenilor, indiferent de structura
organizațională publică (după principiul situațiilor de viață).
2.4 Componenta eCI – colaborare internă electronică
Spre deosebire de celelalte trei componente prezentate, care țin
seama de interacțiunile externe, această componentă vizează procesele
interne şi procedurile de comunicare specifice administrației publice.
Procesele organizaționale specifice sunt inter‐corelate cu aplicațiile de e‐
guvernare, iar schimbul de date şi informații se bazează pe sistemele de e‐
mail, alte aplicații Internet, dar şi numeroase aplicații de Intranet. În cadrul
sistemului informațional integrat, numeroasele procese sunt reprezentate
PENTRU
şi gestionate electronic ca fluxuri de activități (workflow).
eCI cuprinde procesele care au loc "în spatele scenei", componentă
denumită "back‐office" în literatura de specialitate. Corespunzător, primele
trei componente vizează partea de "front‐office", a interacțiunii dintre
administrația publică şi actorii externi. În mod clar, funcționarea acestor
componente se bazează pe buna funcționare a componentei de colaborare
şi integrare internă.
INFORMATICE
Particularitățile proceselor specifice administrației publice ridică

numeroase provocări în crearea unui sistem eCI eficient. Pe de o parte este
necesară cunoaşterea în detaliu a proceselor, pe de altă parte este esențială
imaginea de ansamblu asupra sistemului de e‐guvernare: aplicațiile trebuie
văzute într‐un ansamblu integrat şi nu separat. Abordarea pe procese
permite crearea unui sistem de fluxuri electronice, adică procese de lucru
realizate complet electronic. Aceasta înseamnă adesea şi regândirea, adaptarea
proceselor şi structurilor existente. Îmbunătățirile calitative sunt obținute în
primul rând prin eliminarea întreruperilor în fluxurile şi schimburile de
informații. În procesele din administrația publică sunt frecvente schimbările
suporturilor de informații (vezi figura 1), ceea ce duce la "scurtcircuitarea"
schimbului de informații şi ridică probleme precum:
• fiecare transfer de pe un suport pe altul constituie o potențială
SISTEME
sursă de erori;
• fiecare transfer înseamnă o întârziere suplimentară;
• fiecare transfer reprezintă o cheltuială, deci o creştere a
costurilor asociate procesului.

81
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Fax Calculator Arhivă

Telefon
documente
Vorbit Scris Date Scris

Figura 1– Scurtcircuitarea fluxurilor de informații
Aplicațiile din componenta eCI sunt cele mai puțin "spectaculoase"
şi mai puțin vizibile pentru public, dar se constituie în temelia unui sistem
de e‐guvernare deoarece leagă între ele toate componentele şi oferă
eficiența operațională.
Aplicațiile de e‐guvernare specifice acestei componente vizează
[Schedler 2004, p. 41]:
• accesul la internet;
• comunicarea prin e‐mail;
PENTRU
• crearea unei rețele interne sau a unui intranet prin care pot fi
distribuite numeroase informații: publicarea de instrucțiuni,
regulamente etc., difuzarea de informații de interes general
intern (newsletter) etc.;
• administrarea electronică a arhivelor, gestiunea documentelor
electronice înregistrarea electronică (dosare electronice);
• baze de cunoştințe vizând probleme concrete şi specifice
INFORMATICE
(contactare parteneri, acces documente sau legături cu forumuri
de cunoştințe – comunități de practici);
• crearea de platforme de e‐learning;
• desfăşurarea de sondaje interne şi studii de opinie în rândul
angajaților.
3. Vedere de ansamblu asupra celor patru componente

Aşa cum am văzut, fiecare din cele patru componente are
caracteristicile sale distinctive, care influențează atât implementarea, cât
mai ales nivelul de performanță pe care îl pot atinge (vezi tabelul 2).
În democrația şi participarea electronică, aplicațiile sunt orientate
către cetățeni ca deținători ai unor drepturi fundamentale (democrația) şi
ca persoane implicate, interesate de soarta lor (participare). Scopul
SISTEME
principal este de a atrage cât mai mulți cetățeni şi a‐i implica astfel încât
vocea lor să determine sau să influențeze decizii politice. Mijlocul de
atingere a acestui țel este garantarea accesului tuturor cetățenilor, iar
principalul obstacol care trebuie depăşit este "segregarea" digitală.

82
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 2
Caracteristicile celor patru componente ale modelului
eDP eRP eSP eCI
Focus cetățeni furnizori sau clienți angajați
parteneri
Obiective atragere şi eficiență utilitate integrare
includere
Mijloace accesibilitate standardizare individualizare automatizare
Obstacole divizare lipsa de suport lipsa de scurtcircuitarea
de depăşit digitală şi implicare flexibilitate fluxurilor

În rețele de producție electronice sunt implicate firme specializate
pentru rolul de furnizori sau intermediari. Scopul cel mai important este de
PENTRU
a crea căile eficiente de producere de valoare prin implicarea activă a
tuturor partenerilor. Atingerea lui presupune standardizarea proceselor şi
interfețelor, lucru dificil în condițiile în care partenerii nu se implică şi nu
sprijină derularea unor necesare proiecte tehnice.
Serviciile publice online țintesc către sporirea valorii pentru client
prin simplificarea şi îmbunătățirea modului de oferire al serviciilor.
Utilitatea, adică obligația administrației publice de a răspunde nevoilor
cetățenilor solicitanți, se obține printr‐o individualizare de suprafață, în
INFORMATICE
sensul personalizării paginilor web accesate sau a reunirii solicitărilor pe

grupuri de cetățeni. Lipsa flexibilității la nivelul administrației publice, sub
aspect cultural, tehnic sau al structurii constituie principala barieră în
implementarea acestor aplicații.
În fine, colaborarea electronică vizează angajații şi modul în care
aceştia pot utiliza TIC în desfăşurarea activității lor. Aici cuvântul‐cheie este
integrare, care împreună cu automatizarea urmăreşte stabilirea de legături
şi colaborarea între diferitele sisteme existente. Regândirea fluxurilor de
activități este necesară pentru a elimina întreruperile determinate de
amalgamul de suporturi de stocare a informațiilor şi utilizarea lor
combinată într‐un flux de activități.
Dincolo de această clasificare a aplicațiilor, trebuie spus că putem
vorbi de e‐guvernare doar atunci când se au în vedere toate tipurile de
SISTEME
activități şi acestea sunt proiectate (gândite) şi implementate împreună,

într‐un model coerent de e‐guvernare [Schedler 2004, p. 42].

83
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Aceste patru componente utilizate împreună formează modelul de
bază al e‐guvernării (vezi figura 2). Se observă că cele trei direcții de
interacțiune externă se bazează pe componenta de colaborare internă.
eDP
eRP eCI eSP

PENTRU

Figura 2 ‐ Model de bază pentru e‐guvernare
Sursa: adaptare după [Schedler 2004, p. 43]
Realizările practice arată dezvoltări inegale ale componentelor

modelului de mai sus. Vorbim despre niveluri diferite de dezvoltare a e‐
guvernării, descrise în literatura de specialitate prin intermediul unor
INFORMATICE
indicatori analizați:
• informațiile, extrem de diverse, posibil ordonate sau clasificate,
generate dinamic şi eventual adaptate individual. Ele pot fi
solicitate de către un grup țintă sau pot fi voluntar trimise către
grupuri țintă – în ambele variante este vorba despre furnizare de
date subiectivă, cu un singur sens;
• comunicarea, care trebuie să depăşească pe cât posibil toate
barierele şi limitele, să fie rapidă şi eficientă sub aspectul
costurilor. Comunicarea se bazează tot mai mult pe serviciile
Internet (e‐mail, mesagerie instant, grupuri de discuții, forumuri
ş.a.) şi se realizează între indivizi sau între grupuri de oameni. În
oricare variante este vorba despre schimb reciproc de date şi
informații, în ambele sensuri;
SISTEME
• tranzacțiile descriu desfăşurarea propriu‐zisă a activităților

specifice – spre exemplu plasarea unei solicitări sau efectuarea
unei plăți electronice. În viitorul apropiat se preconizează ca
extinderea posibilităților de utilizare a Internet în derularea

84
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
tranzacțiilor. Un important criteriu de succes este eliminarea

discontinuităților datorate schimbării mediilor de stocare a datelor.
Bibliografie
[Schmidt 2001]
Schmidt B. ş.a., Towards the esociety: ecommerce, ebusiness, Kluwer, 2001
[Joia 2003]
Joia L.A., Key success factors for electronic interorganisational cooperation
between government agencies, Proceedings of the 4th International Conference
Knowledge Management in electronic government, Greece, 2003
[Leben 2003]
Leben A., Bohanec M., Evaluation of lifeevent portals: Multiattribute model and
case study, Proceedings of the 4th International Conference Knowledge
Management in electronic government, Greece, 2003
[Prins 2001]
Prins J., Designing egovernment: On the crossroads of technological innovation
PENTRU
and institutional change, Kluwer Law International, 2001
[Reeder 1998]
Reeder F.S., Information technology as an instrument of public management
reform: A study of five OECD countries, Paris, 1998
[Schedler 2004]
Schedler K., Managing the Electronic Government, Information Age Publishing,
2004
[Spahni 2002]
Spahni D. (ed.), eGovernment2: Perspektiven und Prognosen, Paul Haupt, Wien,
INFORMATICE
2002
[von Lucke 2000]
von Lucke J., Reinermann H., rezultatele proiectului "Government and
administration in the IT age", disponibil la http://foev.dhv‐speyer.de/ruvii/sp‐
egov.pdf, 2000
[Wimmer 2003]
Wimmer M.A., Holler U., Applying a holistic approach to develop userfriendly,
customeroriented egovernment portal interfaces, în volumul Conferinței
"Universal Access: Theoretical Perspectives, Practice, and Experience", Berlin,
2003
SISTEME

85
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

IMAGINEA ROMÂNIEI
ÎN PEISAJUL
E‐GUVERNĂRII Lucrarea de față îşi propune o
radiografiere a stadiului
LA NIVEL GLOBAL e‐guvernării în România, atât
la nivel central, cât şi local.
DOINA DĂNĂIAȚĂ Pornind de la poziția țării
noastre în clasamentele
mondiale privind măsura în
care țările sunt pregătite
1. Preambul pentru economia digitală,
PENTRU
vom analiza apoi plasarea
Din perspectivă istorică, România a României în clasamentul
fost un lider în domeniul tehnologiei guvernării electronice. Ne
informației: primul computer a fost vom muta apoi la nivelul
proiectat şi fabricat în România în 1957, administrației publice locale şi
cu ajutorul datelor furnizate
contribuind la lansarea industriei IT de studiul ANIAP vom creiona
indigene. În anii '90 țara noastră a devenit situația e‐guvernării la acest
un important exportator de hardware, dar nivel. În final sunt formulate
INFORMATICE
mai ales software. În cadrul unei clasificări câteva concluzii şi perspective
ale e‐guvernării în România.
pe zone geografice, raportul din 2002 al
The Brain Bench Global IT IQ plasează
România pe primul loc în Europa şi locul 6 în lume cu cea mai mare
concentrare de personal calificat în domeniul IT.
Dintr‐un studiu al e‐Data pentru MCTI realizat în anul 2006
urmărind armonizarea procedurilor şi fluxurilor informaționale la nivelul
administrației publice centrale, am desprins alte câteva date statistice
relevante :
• numărul total de specialişti în domeniul IT&C este de 63.600, din
care 45.444 lucrează în sectorul privat, iar restul în sectorul public;
• potrivit estimărilor MCTI, actualmente 25% din angajații
sectorului public utilizează instrumentele tehnologiei informației
SISTEME
şi comunicațiilor în activitățile lor curente.
După schimbarea regimului, începând din 1990 dezvoltarea
societății informaționale în țara noastră a devenit un obiectiv strategic şi o
prioritate a guvernării în România, indiferent de coloratura politică aflată la

86
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cuprins
putere. Alături de guvernanți, în acest proces au fost implicați o serie de
factori importanți, precum societatea academică, societatea civilă, dar şi
sectorul privat. Prin adoptarea în octombrie 2001 a Strategiei Guvernamentale
cu privire la accelerarea reformei în administrația publică, s‐au creat bazele
necesare pentru lansarea unui proces de reformă extinsă şi coerentă, atât la
nivel central cât şi la nivel local. Unii cercetători români 1 consideră că
începând cu anul 2001 Guvernul României "a devenit un campion în
promovarea serviciilor de e‐guvernare". Prin utilizarea tot mai mare a TIC în
e‐guvernare era de aşteptat să crească transparența în relațiile dintre
cetățeni şi statul român. O confirmare a eforturilor în direcția e‐guvernării o
reprezintă acordarea în cadrul World Summit of Information Society din
decembrie 2003 a premiului “best e‐government digital content” pentru
portalul de e‐guvernare al țării noastre.
O realizare importantă a fost impunerea utilizării aplicațiilor de tip
e‐procurement pentru achizițiile publice de produse şi servicii pentru
PENTRU
administrația centrală şi locală. Mai mult decât atât, toate primăriile marilor
oraşe au fost obligate să dezvolte servicii on‐line pentru plata taxelor prin
Internet. În ciuda faptului că în România încă predomină “cultura cash‐ului”
datorită unui sistem e‐banking insuficient dezvoltat şi a deficiențelor
sistemului electronic de plăți, se aşteaptă ca numărul serviciilor disponibile
online să fie extins succesiv, prin decizii ale Guvernului.
Astfel, din bugetul pe anul 2007 al MCTI un procent de 6%
INFORMATICE
(reprezentând 1.570.000 RON)a fost alocat programului bugetar Trecerea

României la guvernare electronică e‐Government, având ca scop eliminarea
procedurilor birocratice şi simplificarea metodologiilor de lucru; creşterea
gradului de transparență a modului de utilizare şi administrare a fondurilor
publice. Prin continuarea finanțării acestui program în perioada 2008‐2009
(câte 1.200.000 RON pe an), se urmăreşte şi îmbunătățirea schimbului de
informații/servicii în administrația publică centrală.
2. Statistici privind procesul de digitalizare a serviciilor

publice în Romania
Richard Heeks, un renumit specialist englez în domeniul e‐
guvernării, remarca faptul că majoritatea studiilor de referință sunt
focalizate pe e‐guvernarea la nivel de țară, acestea furnizând o bază de
SISTEME

1 Zamfirescu G., Filip F., Bărbat B., Future Prospects in Romania: Scenarios for the
Development of the Knowledge Society in Romania, p. 25

87
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
analiză comparativă între națiuni 2 . El considera că pe baza studiilor de
referință (benchmarking surveys) existente, prea puțin se poate şti despre
nevoia pentru e‐guvernare şi despre realizările acesteia. În consecință, ceea
ce aflăm din evaluările acestor rapoarte poate să difere de informația pe
care caută să o obțină factorii politici. Heeks susține că prezentele abordări
în evaluarea stadiului e‐guvernării sunt destul de înguste. Întrebări ca "De
ce să evaluăm e‐guvernarea?", "Ce să evaluăm?", "Cum să evaluăm?" şi
"Cum să raportăm?" au luat naştere în mod justificat. Analizând rezultatele
mai multor tipuri de abordări în măsurarea e‐guvernării, Heeks a
concluzionat că aceste studii evaluează o serie de indicatori complecşi ca e‐
readiness, disponibilitatea e‐guvernării, aducerea guvernului electronic la
îndemâna cetățeanului şi evaluarea impactului programelor de e‐guvernare. În
măsurarea schimbării în procesul de e‐guvernare ar trebui să se adopte o
abordare mult mai dinamică. Apare necesitatea de a trece la modele mult
mai ample în care măsurarea nevoii şi a impactului e‐guvernării să fie de
PENTRU
asemenea avute în vedere.
A. Situația României în privința “e‐Readiness”
Studiind câteva rapoarte de referință privind evoluția e‐readiness 3
la nivel global în perioada 2004‐2007, am încercat să analizăm progresul
făcut de România în acest domeniu.
Raportul din 2007 privind topul e‐readiness realizat de The
Economist Intelligence Unit 4 scoate în evidență faptul că au câştigat poziții
INFORMATICE
semnificative, atât în top, cât şi ca scor, acele țări care s‐au angajat serios în
inițiative de creştere a infrastructurii la nivel național şi programe coerente
de stimulare a dezvoltării acesteia. Consultând patru studii anuale
consecutive focusate pe e‐readiness la nivel global, am centralizat datele în
Tabelul 1 pentru a permite o analiză cronologică a progresului făcut de
România în această privință.

2 Heeks R., Implementing and managing e‐Government: an international text, Sage
SISTEME
Publications, 2005
3 Acest termen desemnează măsura în care o țară este pregătită pentru economia
digitală, prin analiza mai multor factori, cu ponderi diferite în obținerea scorului final.
4 The 2007 ereadiness rankings, in The Economist ‐ Economist Intelligence Unit, p. 4

88
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 1
Progresul României în privința e‐readiness în perioada 2004‐2007
E‐Readiness 2004 2005 2006 2007
Poziție (din 69) 50 47 49 45
Scor (din 10) 4.23 4.19 4.44 5.32
Pe baza datelor din raportul The Economist Intelligence Unit 2007,
am selectat cele mai recente scoruri pe categorii pentru România şi le‐am
comparat cu ale primei şi ultimei țări clasate în acest top (vezi Tabelul 2).
Bulgaria a fost introdusă în analiza noastră comparativă fiind partenerul
României în procesul de integrare în Uniunea Europeană.
Tabelul 2
Scoruri comparative în Raportul Economist Intelligence Unit 2007
Denmark
Romania* Bulgaria Iran
PENTRU
Scoruri pe categorii (primul
(poz. 45 (poz. 48 (ultimul loc
(pondere în scorul general) loc
din 69) din 69) în top)
în top)
Scor general 8.88 5.32 5.01 3.08
Conectivitate şi infrastructură 8.40 4.20 4.40 2.80
tehnologică (20%)
Mediu de afaceri (15%) 8.65 6.73 6.67 4.17
Mediu social şi cultural (15%) 8.60 5.00 4.80 4.60
Mediul legislativ (10%) 8.50 6.45 6.20 2.10
INFORMATICE
Politicile şi viziunea 9.85 5.60 4.55 2.50

guvernamentală (15%)
Adoptarea de către firme şi 9.15 4.95 4.45 2.50
cetățeni (25%)
Analizând categoriile luate în studiu, se observă că ponderea cea
mai mare în scorul general o are categoria privind utilizarea canalelor
digitale de către cetățeni şi firme (ultima din Tabelul 2), aceasta fiind
considerată o măsură a implementării cu succes a elementelor specifice e‐
readiness‐ului în țara respectivă. The Economist Intelligence Unit ia în calcul
sumele cheltuite de către firme şi cetățeni pentru accesarea serviciilor bazate
pe TIC. Pentru raportul din 2007, The Economist Intelligence Unit a procedat
la reorientarea acestei categorii pentru a permite includerea analizei
SISTEME
disponibilității canalelor digitale pentru accesarea serviciilor guvernamentale.
Aşa cum se poate observa în Tabelul 2, la nivel național categoria cu
cel mai mare scor pentru România este mediul de afaceri (6.73), iar cea cu
cel mai mic scor este conectivitatea şi infrastructură tehnologică (4.20).

89
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
B. Situația e‐guvernării în România
Amalgamul de studii existente pe tema 'e‐Government' oferă o
imagine destul de restrictivă, focalizându‐se puternic pe furnizarea de
servicii electronice către cetățeni şi firme. Ele nu acoperă suficient impactul
pe care l‐ar avea aceste servicii, o justificare fiind faptul că efectele sunt mai
greu de măsurat decât oferta de servicii existente. S‐au publicat foarte
puține date cu privire la aspectele intra‐guvernamentale ale e‐guvernării,
mai ales cele privind serviciile publice legate de sănătate şi educație.
Evoluția (mai bine zis involuția) prezentată în Tabelul 3 denotă
faptul că anul 2003 a reprezentat cea mai bună referință pentru poziția
României în acest top privind e‐guvernarea la nivel global. De atunci situația
țării noaste s‐a schimbat, dar nu în mod pozitiv. În 2006 rata privind e‐
guvernarea în România a scăzut cu aproape 14 puncte. În anul 2007 situația
s‐a înrăutățit şi mai mult, cu o rata de 30.1, țara noastră aflându‐se în
PENTRU
“cădere liberă” de pe locul 61 pe locul 98.
Tabelul 3
Situația e‐guvernării în România în perioada 2003‐2007
E‐Government 2003 2004 2005 2006 2007
Poziție (din 198) 38 50 55 62 98
Rating (out of 100 Pts) 32.8 38 44 30.2 30.1
Din raportul Global E‐government din 2007 am selectat datele despre
INFORMATICE
România privind acele caracteristici folosite pentru conturarea profilul de

țară în ce priveşte implementarea sistemului de e‐guvenare. Pentru o
poziționare clară a României în contextul global al e‐guvernării, am comparat
datele cu cele ale primei şi ultimei țări clasate în acest top (vezi Tabelul 4).
Bulgaria a fost introdusă şi în acest caz în analiza noastră comparativă.
După cum se poate observa, Coreea de Sud a câştigat supremația la
nivel internațional între site‐urile Web de e‐guvernare în principal prin
puterea serviciilor on‐line oferite. Fiecare site examinat conținea servicii
online, de remarcat fiind portalul de e‐guvernare al acestei țări, care
conținea peste 800 de servicii. Nu numai că aceste site‐uri conțin o
multitudine de informații şi servicii, ele satisfac şi din punct de vedere
estetic şi al uşurinței în navigare, experiența utilizatorilor fiind susținută prin
conținutul sporit de elemente multimedia (clipuri audio sau video) şi
SISTEME
caracteristicile interactive oferite (utilizarea aproape generalizată a

formelor de tip feedback, personalizarea utilizatorului, actualizări şi acces
PDA). De asemenea, fiecare din site‐urile analizate conțineau anumite
forme de politici de confidențialitate.

90
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 4
Profilul de țară pentru caracteristicile selectate în
Raportul 2007 Global E‐Government
Corea de Sud Bulgaria Romania* Burundi
Caracteristici
(prima (poz. 86 (poz. 98 (ultima
selectate
în top) din 198) din 198) în top)
Servicii on‐line 85 0 0 (6 în 2006) 0
Publicații 100 75 100 (idem în 2006) 0
Baze de date 100 100 88 (82 în 2006) 0

Politica de
85 0 0 (idem în 2006) 0
confidențialitate
Politica de
15 0 0 (6 în 2006) 0
securitate
PENTRU
Accesibilitatea
persoanelor cu 15 0 0 (idem în 2006) 0
dizabilități (W3C)
Sursa: West D., Global Egovernment, 2007, disponibil la http://www.insidepolitics.org/
egovt07int.pdf
Prin comparație cu Coreea de Sud, România se află într‐un stadiu
relativ incipient de implementare a guvernării electronice (undeva între
stadiul de informare şi cel de furnizare de servicii parțiale). Bulgaria se află
INFORMATICE
cu 12 poziții în fața noastră în cadrul topului analizat.
Aşa cum se observă în Raportul Anual i2010 pentru România 5 ,
procentul românilor care folosesc în mod regulat Internetul este printre
cele mai joase din Europa. În jur de o treime din domiciliile cu Internet
utilizează accesul pe bandă largă, cifră mult sub media UE. Utilizarea
serviciilor oferite prin Internet este printre cele mai scăzute din Europa la
toate categoriile de servicii măsurate, incluzând aici şi serviciile de e‐
Government. În opinia realizatorilor studiului respectiv, nivelul scăzut al
penetrării rețelei de telefonie fixă în România este în mod evident unul din
obstacolele principale pentru dezvoltarea accesului la Internet pe bandă
largă. Abilitățile în utilizarea TIC ale angajaților, precum şi utilizarea
Internetului de către aceştia se află la un nivel scăzut.
Legat de tematica lucrării de față, am considerat relevant să
SISTEME
selectăm dintr‐un raport de țară mai vechi (SIBIS, 2003) un grafic (vezi

5 i2010 Annual Report: Romania (http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/
i2010/index_en.htm)

91
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Figura 1) referitor la entuziasmul românilor în utilizarea TI în relațiile cu
autoritățile publice. Prin contrast cu alte țări membre ale UE, modalitatea
dorită de români pentru a interacționa cu serviciile publice o reprezintă
Internetul, considerat o metodă facilă pentru reducerea birocrației şi
economisirea timpului.
Putem trage concluzia că între dorință şi putință este încă o mare
diferență. Aceasta nu înseamnă că dorința cetățenilor nu va putea deveni
realitate într‐o bună zi. Soluția acestei probleme depinde cel mai mult de
viziunea şi strategia la nivel național în domeniul e‐guvernării, căci idei de
proiecte sunt, iar acum se vor găsi şi sursele de finanțare necesare punerii
lor în practică.
INFORMATICE PENTRU

Figura 1 – Preferințele cetățenilor în interacțiunea cu serviciile publice
Source: SIBIS, 2003: 33
3. Stadiul e-guvernării la nivel de administraţie locală

În contextul promovării societății informaționale şi al reformării
administrației publice, în anul 2003 a fost adoptată o importantă lege cu
privire la transparența informațiilor şi serviciilor furnizate de administrația
publică prin mijloace electronice. Acest act legislativ include cele mai
SISTEME
importante obiective ale strategiilor adoptate anterior, în special cele

referitoare la e‐guvernare şi vizează integrarea entităților publice într‐un
sistem unitar denumit SEN (Sistemul Electronic Național). Mai mult decât
atât, acest act legislativ stabileşte un număr de măsuri şi termene stricte de

92
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
realizare în ce priveşte prezența on‐line a administrațiilor publice locale şi
disponibilitatea pe Internet a serviciilor de bază oferite de acestea, atât
pentru firme/companii cât şi pentru cetățeni.
Un rol important în accelerarea procesului de implementare a e‐
administrației în România îl joacă Asociația Națională a Informaticienilor din
Administrația Publică 6 (pe scurt ANIAP), o organizație activă, cu un impact
puternic asupra digitalizării unităților administrativ teritoriale, al cărei scop
declarat este realizarea unui sistem informatic unitar al administrației
publice în conformitate cu strategia națională de informatizare şi cu
standardele Uniunii Europene.
ANIAP are meritul de a fi făcut primul studiu amplu şi detaliat al
situației e‐administrației publice locale 7 . Această lucrare a fost extrem de
utilă pentru obținerea unei imagini realiste asupra stadiului digitalizării
administrației locale în România. Analiza ANIAP s‐a desfăşurat în doi ani
consecutivi (2006 şi 2007) şi s‐a axat pe următoarele elemente:
PENTRU
• infrastructura hardware şi de comunicații;
• resursa umană specializată în domeniul IT /cu abilități în IT;
• servicii electronice;
• transparența în luarea deciziilor prin mijloace electronice;
• sisteme informatice.
Metoda de cercetare s‐a bazat pe un chestionar complex
distribuit consiliilor județene şi primăriilor din toate județele țării. Dintr‐
INFORMATICE
un număr total de 3225 unități administrativ teritoriale (UAT) aflate în
evidența Ministerului Finanțelor, 2236 UAT au răspuns la chestionare în
anul 2006 şi 2225 UAT în 2007. Rata medie de răspuns în 2007 a fost de
69%, acest procent fiind considerat suficient pentru extrapolarea analizei
la nivel național.
Studiul cuprinde doar entitățile principale ale administrației
publice locale, excluzând instituțiile subordonate, după cum urmează: 41
de consilii județene plus primăria Bucureşti; 108 primării municipale; 213
primării orăşeneşti; 2862 primării comunale. Cifre relevante sunt
prezentate sintetic în Tabelele 5, 6, 7 şi 8.
SISTEME

6 www.aniap.ro
7 www.aniap.ro/downloads/STUDIU_IAPL.pdf

93
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 5
Situația centralizată a infrastructurii hardware şi de comunicații
Nivele administrativ teritoriale
Indicatori Anul Total
Județe Municipii Oraşe Comune
Număr de Unități 2006 36 89 150 1961 2236
Administrativ
Teritoriale (UAT) 2007 39 78 150 1958 2225
Număr de
2006 3692 8655 2885 10888 26120
computere desktop
2007 5081 8729 3279 13092 30181
+% computere
37.62% 0.85% 13.66% 20.24% 15.55%
desktop
Număr de angajați
2007 6212 16263 8341 33747 64563
în 2007
PENTRU
Număr de
computere/Număr 2007 0.82 0.54 0.39 0.39 0.47
de angajați
Populație (mii
2007 20333 6280 1460 6613 20333
locuitori)
Număr de
computere/1000 2007 0.25 1.39 2.25 1.98 1.48
locuitori
INFORMATICE
Număr de 2006 3491 7912 2114 4358 17874

computere în rețea
2007 4650 8148 2435 6015 21248
% computere în 2006 94.56% 91.42% 73.28% 40.03% 68.43%
rețea
2007 91.52% 93.34% 74.26% 45.94% 70.40%
+% computere în
33.20% 2.97% 15.18% 38.01% 18.88%
rețea
Cifrele de mai sus ilustrează o creştere semnificativă a
infrastructurii hardware, cu o creştere a mediei naționale de 15.55%
comparativ cu 2006.
În domeniul conexiunilor la Internet o importantă creştere a avut
SISTEME
loc, atât cantitativ (creștere cu 17%), cât şi din punct de vedere al calității

conexiunilor (reducerea conexiunilor tip dial‐up în favoarea celor mai
moderne).

94
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Tabelul 6
Situația conexiunilor la Internet în cadrul
administrației locale din România
Tip de conexiune Total Nivele administrativ teritoriale Total
Internet 2006 Județe Municipii Oraşe Comune 2007
fără conexiune 26.79% ‐ ‐ 0.67% 11% 9.44%
% cu conexiune la
73.21% 100.00% 100.00% 99.33% 89.33% 90.56%
Internet
% conexiune prin
58.95% 0.00% 0.00% 1.14% 40.10% 41.24%
dial‐up
% linie închiriată 9.29% 0.15% 0.35% 1.04% 10.77% 12.31%
% linie conexiune
5.68% 0.20% 0.30% 0.40% 5.16% 6.05%
prin cablu TV
% conexiune radio 12.77% 0.25% 0.45% 1.19% 11.76% 13.65%
% fibră optică 9.65% 0.94% 1.99% 1.14% 7.69% 11.76%
PENTRU
% bandă largă
(DSL, FWA, GPRS, 9.65% 0.40% 0.79% 2.48% 7.00% 10.67%
UTMS. CDMA)
% telefonie
mobilă cu acces la 3.67% 0.00% 0.00% 0.00% 4.32% 4.32%
Internet

INFORMATICE
Tabelul 7
Stadiul implementării serviciilor on‐line
Nivele administrativ teritoriale
Indicatori Anul Total
Județe Municipii Oraşe Comune
Număr de Unități
Administrativ 2007 39 78 150 1958 2225
Teritoriale (UAT)
Număr de UAT
cu minimum 2007 39 67 27 53 186
1 serviciu electronic
% site‐uri 2006 100.00% 79.78% 19.33% 0.92% 6.89%

cu servicii on‐line 2007 100.00% 85.90% 18.00% 2.71% 8.36%
SISTEME

Studiul rezumă situația celor 20 de servicii on‐line în concordanță
cu sistemul de monitorizare al UE. Doar 1015 UAT sunt prezente pe Internet
şi, chiar mai rău, doar 186 din acestea oferă cel puțin un serviciu electronic.

95
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Rata de creştere este de doar 1.47% comparativ cu anul 2006. În ce priveşte
stadiu în care se află serviciilor electronice, majoritatea sunt doar în primul
sau în al doilea stadiu de dezvoltare.
Tabelul 8
Situația implementării sistemelor informatice
Număr de UAT % în total Poz. % în total
Tipuri de aplicații Poz. în
în stadiul 3 UAT în UAT
(primele 7 din 20) 2007
(operațional) (2018) 2006 (2223)
Salarii 1679 1 83.20% 1 64.69%
Buget 1603 2 79.44% 3 56.19%
Financiar‐contabilitate 1598 3 79.19% 2 57.09%
Legislație 1502 4 74.43% 4 54.03%
Taxe 1379 5 68.33% 5 51.10%
Contabilitate financiară 1043 6 51.68% 7 32.03%
PENTRU
Managementul capitalului fix 1032 7 51.14% 6 35.13%

Raportul scoate în evidență faptul că administrația publică locală a
făcut eforturi în implementarea aplicațiilor computerizate, majoritatea
vizând domenii funcționale specifice (salarizare, contabilitate, taxe etc.).
Studiul omite însă să cerceteze problema integrării sistemelor informatice,
neputând furniza o imagine din acest punct de vedere. În această privință,
opinia noastră este că aplicațiile izolate (de tip insular) sunt predominante
INFORMATICE
în administrația publică locală.
Concluzia ANIAP este că anul 2007 poate fi caracterizat prin
progresul înregistrat în toate cele cinci domenii analizate, tendința
dominantă fiind aceea a acumulărilor cantitative în infrastructură. O
observație corectă este aceea că există multe UAT focalizate pe achiziția de
hardware şi conexiuni Internet, pentru a ține pasul cu liderii, neglijându‐se
calitatea serviciilor publice oferite.
4. Concluzii şi perspective
Vorbind la modul general despre e‐guvernarea din România, putem
afirma cu certitudine că majoritatea site‐urilor româneşti ale unităților de
administrație publică se află încă blocate în stadiul informațional (billboard)
şi oferă în varianta on‐line doar publicații, baze de date, notificări şi
SISTEME
informații de contact. Unele dintre ele (în special cele de la nivelul oraşelor
mari) au progresat la stadiul oferirii de servicii electronice parțiale (partial
service delivery stage), implementând o serie de servicii sau caracteristici
interactive. Multe din site‐urile respective ar putea fi transformate în

96
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
portaluri cu servicii integrate şi funcționale, pentru a veni în întâmpinarea
cerințelor unei democrații interactive. Considerăm că e o chestiune de
realizat pe termen scurt ca stadiul al treilea să fie realizat şi în România –
mai ales că UE pune presiune pe administrația publică să țină pasul cu
dezvoltarea altor țări europene. România va trebui să absoarbă în 2008
între 2,5 şi 3 bilioane de euro din fondurile structurale europene, pentru a fi
mai expliciți să dubleze sumele absorbite în 2007 8 .
Birocrația e un obstacol important în inovarea tehnologică deoarece
cele mai noi creații reprezintă o schimbare a status quo‐ului. Orice nouă
inovație forțează funcționarii publici să elimine unele activități de rutină, să
dezvolte noi relații de muncă şi să sacrifice autonomia. Educarea
funcționarilor publici devine o problemă esențială care ar putea contribui la
diseminarea inovării şi a ideilor noi în cadrul administrației publice.
Accesul la guvernarea digitală pentru toți cetățenii României e o
mare provocare. Cu problema divizării digitale (engl. digital divide) se
PENTRU
confruntă şi țara noastră, România fiind determinată să elimine decalajele

existente față de țările dezvoltate. În acest sens, barierele sunt diverse:
educația, vârsta, resursele financiare, disponibilitatea serviciilor on‐line.
Strategia guvernamentală prevede conectarea la Internet a tuturor şcolilor
şi bibliotecilor, ceea ce implică eforturi financiare substanțiale şi câțiva ani
pentru realizare. Programul Info‐Kiosk‐urilor vine de asemenea în
întâmpinarea accesului cetățenilor la facilitățile oferite de digitalizarea
INFORMATICE
administrației publice.
Fără îndoială că inovarea tehnologică şi construirea interfețelor
electronice în cadrul unităților de administrație publică nu vor elimina
sistemele tradiționale de informare şi livrare a serviciilor (față în față, prin
telefon, poştă clasică). Unitățile de administrație publică nu‐şi pot permite
să închidă birourile şi oficiile de relații cu publicul, sau să nu mai răspundă la
solicitările telefonice ale cetățenilor atunci când implementează noile
sisteme de e‐mail şi servicii on‐line, mai ales că mulți cetățeni nu dispun de
acces la Internet, fie datorită limitelor penetrării rețelei, fie că nu îşi permit
sau pur şi simplu nu vor să audă de asta.
Sistemul tradițional va fi probabil eliminat de generația tânără a
internauților, care au crescut odată cu Internetul, participă la grupuri de
chat şi leagă prietenii pe Internet, cumpără bunuri şi chiar beneficiază de
SISTEME
educație on‐line.

8 http://www.romani‐online.co.uk/content/view/20389/113/

97
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Bibliografie
Bekkers V., Homburg V. (2005),
The Information Ecology of EGovernment. Amsterdam: IOS Press.
Borins, S., Kernaghan, K., Brown, D., Bontis, N., Perri F., Thompson, F. (2007),
Digital State at the Leading Edge. Toronto: University of Toronto Press.
Brainbench Global IT IQ Report (2002).,
http://www.brainbench.com/pdf/globalitiq.pdf. [7 January 2008]
Garson D. (2003),
Public Information Technology: Policy and Management Issues, Idea Publishing
Group.
Garson D. (2005),
Handbook of Public Information Systems. Boca Raton: Taylor and Francis.
Heeks R. (2005),
Implementing and managing eGovernment: an international text, Sage
Publications.
Schedler K., Summermatter L., Schmidt B. (2004),
PENTRU
Managing the electronic government: from vision to practice, Information Age
Publishing.
Van Den Berg L., et al (2006),
Egovernance in European and South African cities. Ashgate Publishing
West, D. (2005),
Digital Government. Technology and Public Sector Performance. New Jersey:
Princeton University Press.
West D. (2007),
Global Egovernment. http://www.insidepolitics.org/egovt07int.pdf.
INFORMATICE
Zamfirescu G., Filip F., Bărbat B.,
Future Prospects in Romania: Scenarios for the Development of the Knowledge
Society in Romania,
http://fistera.jrc.es/docs/Future%20Prospects%20in%20Romania.pdf
*** ‐ The 2007 ereadiness rankings, in The Economist ‐ Economist Intelligence Unit
*** ‐ SIBIS ‐ Statistical Indicators Benchmarking the Information Society. WP5 Country
Report ROMANIA, http://www. empirica.biz/ibis/files/WP5.3_Country
Report_RO.pdf
http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/index_en.htm [18 martie
2006]
http://ro‐gateway.ro/node/280201/comfile/download/plenary_1/PMT.ppt [10
January 2008]
http://www.aniap.ro [10 January 2008]
http://www.eguvernare.ro [10 January 2008]
SISTEME
http://www.gov.ro/obiective/map/e‐administration.pdf [2 octombrie 2007]
http://www.mcti.ro [10 January 2008]
http://www.romani‐online.co.uk/content/view/20389/113/ [10 January 2008]

98
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

E‐GUVERNAREA
ÎN ABORDARE EUROPEANĂ.
OBIECTIVE ŞI REALIZĂRI
Acest text va oferi o vedere de
ansamblu asupra politicilor şi
FLAVIUS DĂESCU progresului e‐guvernării în
Europa. Ajutată de
implementarea Planurilor de
Acțiune eEurope 2002 şi 2005,
1. Introducere
eforturi susținute de cercetare
Introducerea tehnologiei informa‐ şi dezvoltare şi de stabilirea
de strategii în aplicarea
țiilor şi comunicațiilor (TIC) în administrație
PENTRU
tehnologiilor TIC între
nu este o discuție nouă. După Kono administrațiile țărilor EU,
Schedler şi Lukas Summermatter e‐guvernarea a cunoscut o
cercetarea în acest domeniu, în Elveția, a dezvoltare radicală.
fost începută de către Brinkmann (1974) şi Lucrarea prezintă specificul
e‐guvernării în 5 țări membre
continuată de Grimmer (1986) sub UE: Marea Britanie,
denumirea de „Administrație TI”. Odată cu Germania, Franța, Elveția şi
apariția Internet, e‐guvernarea a trezit Danemarca.
INFORMATICE
interes în rândul administrațiilor publice,

fiind privită ca un „nou set de reglementări
al Administrației TI”. Această evoluție are la baza doi factori esențiali:
tehnologia curentă ce permite adaptabilitatea aplicațiilor şi dezvoltarea
unor soluții orientate spre consumator care au la bază ideea descentralizării.
Pentru a putea înțelege dezvoltarea e‐guvernării în statele
europene este necesară o analiză în prealabil a elementelor de e‐guvernare
specifice contextului respectiv. O generalizare necesită prezentarea a patru
domenii de interes: politică, legislație, societate şi dezvoltare tehnologică în
afară administrației.
Politică: Factorii ce țin de împărțirea puterii între executiv, legislativ
şi popor, dar şi gradul de descentralizare şi de diferențiere a deciziilor
politico‐administrative au o relevanță deosebită, dată fiind implicarea
SISTEME
cetățenilor în procesele de decizie. Conform OECD (2000) clasa politică
joacă un rol esențial în e‐guvernare.
Legislație: Implementarea e‐guvernării necesită o legislație
corespunzătoare. Un cadru legislativ neadecvat poate avea un efect nociv

99
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
asupra e‐guvernării şi a implementării acesteia. Aceste neconcordanțe au

fost privite ca un obstacol major în dezvoltare (Mais, 2000, 7). Este
impetuoasă crearea unor mecanisme care să identifice şi să accelereze
schimbarea legislației (NECCC 2000). Putem da ca şi exemplu semnătura
digitală, protecția datelor, procedurile şi formalitățile diverselor documente.
Societatea: Atitudinea societății fată de tehnologie şi inovație este
punctul cheie (ch. Jaufmann & Kistler 1991). Societatea reprezintă factorul
influent care descrie potențialul şi utilizarea curentă a serviciilor
electronice. Totuşi se observă că există o oarecare dependență față de
infrastructură, cerințele de securitate, dar şi de exemplele din sectorul
privat (Shutter 2000, 24,31;Schily 2001, 2; Deloitte Consulting 2000, 5).
Dezvoltarea tehnologică: Este descrisă ca fiind viteza progresului
tehnic din cadrul mediului guvernamental.
De asemenea, pentru a uniformiza pe cât posibil analiza, se face
referire la un model bazat pe interacțiunea structurată şi structura
PENTRU
multilaterală a e‐guvernării. Acest model include patru componente de

bază aflate în interacțiune: democrație electronică şi participare (eDP),
rețele de producție electronică (ePN), servicii publice electronice (eSP) şi
cooperare internă electronică (eIC) 1 .
2. Specificul e-guvernării în unele ţări ale Uniunii Europene.

Elemente generale şi strategii aplicate
INFORMATICE
Vom prezenta cinci țări a căror situație este diferită: Marea

Britanie, Germania, Franța, Elveția şi Danemarca (Curtin 2003, pp. 255‐277).
Deşi dezvoltarea tehnologică este un factor esențial, nu o vom mai aminti,
din moment ce toate aceste țări prezintă o situație asemănătoare.
2.1. Marea Britanie
Blair şi Cunningham (1999) au prezentat Parlamentului un program
care prevedea ca un procent de 50% din problemele administrative să fie
soluționate online până în 2005, urmând ca până în 2008 aceasta să se
realizeze integral (excluzându‐se cazurile speciale). În 2002, Tony Blair a
revizuit acest obiectiv, făcându‐le disponibile în 2005 prin intermediul
PC/notebook‐ului, telefoniei sau televiziunii digitale. Având acest obiectiv,
primul raport online al Marii Britanii a dezvoltat o strategie ce priveşte e‐
SISTEME

1 Pentru prezentarea detaliată a acestui model, propus de o echipă condusă de Kuno
Schedler, vezi paginile lucrării nr. 2 a acestui volum, intitulată " Un model european de
referință pentru e‐guvernare".

100
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
guvernarea având ca şi elemente cheie viziunea pe termen lung, obiective
bine definite şi un plan de acțiune (Central IT Unit, 2000). S‐a prevăzut
existența unor rapoarte lunare care furnizau informații privind
implementarea unui plan de masuri individuale (Office of the e‐Envoy 2002).
Stabilirea acestei instituții alături de e‐Minister, în septembrie
1999, a reprezentat un factor important în acest proces. Intenția de a
înființa aceste doua instituții datează dintrun raport al „Unității de
Performanța şi Inovație” din 1999. Menționarea acestor organisme se
datorează faptului că ele sunt responsabile de probleme domeniului
electronic atât în ceea ce priveşte e‐Business, cât şi în e‐guvernare, fapt ce
este specific Marii Britanii unde separarea între sectorul public şi cel privat
nu este atât de clară comparativ cu Europa Continentală.
În 2000 se legalizează utilizarea semnăturii electronice creând
oportunitatea de înlocuire a celei clasice. Grabtree (2001) şi Colemen
(2001) remarcă apatia clasei politice în ceea ce priveşte folosirea
PENTRU
potențialului Internet pentru a câştiga voturi.
Utilizarea TIC la cote înalte, dar diferențiată pe regiuni este
prezentată de Hansard Society (2002) unde se observă faptul că ministerele
din Irlanda de Nord şi Scoția primesc mai multe e‐mailuri decât scrisori, iar
în restul Marii Britanii se observă contrariul.
Cetățenii Marii Britanii doresc ca politicienii să aibă informațiile
actualizate pe site‐urile lor, o parte dintre ei insistând ca dezbaterile din
INFORMATICE
parlament să fie publicate online.
Conform unor sondaje de opinie se observă creşterea utilizării
Internet de la 33% la 56% în mai 2002, dar în ce priveşte serviciile
guvernamentale online acestea se află sub media mondială. Unul din
motive este teama ca acest guvern online nu prezintă siguranța şi securitate.
Strategia prevede o îmbunătățire a accesului şi oferirea unui mediu
prietenos în accesarea serviciilor guvernamentale. Se doreşte o separare a
entităților, însemnând ca cetățenii şi companiile să beneficieze de portaluri
separate. Cooperarea internă este de asemenea prevăzută în această
strategie. Părțile implicate sunt conectate la rețele intranet şi dotați cu
acces la Internet şi serviciile de e‐mail.
2.2. Germania
SISTEME
Din punctul de vedere al unui observator extern se observă că
reforma din Germania s‐a inspirat considerabil din modelul Marii Britanii.
Activitățile Germaniei sunt descrise având viziune în BundOnline 2005, care
a fost prezentat de cancelarul Schroder (2000). Schroeder şi‐a expus ideea

101
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
de a face toate serviciile disponibile online până în anul 2006. După o
dezbatere mai amănunțită, planul de acțiune în vederea realizării acestei
implementări este prezentat un an mai târziu.
Planul de implementare susține anumite schimbări legislative cum
ar fi: semnătura electronică, posibilitatea de a folosi fax‐ul şi e‐mailul în
instanță ca fiind documente autentice. Punctul slab este neîncrederea
germanilor în securitate. Peste 82% privesc cu neîncredere serviciile
administrative online. Acest procent se datorează în mare parte şi
numărului redus de participanți care folosesc aceste servicii (24%). Nu s‐a
găsit o explicație clară care să justifice diferența dintre Germania şi restul
Europei în această privință.
Guvernul federal şi‐a stabilit ca obiectiv publicarea tuturor
serviciilor online pană în anul 2005. Ținta principală sunt serviciile publice
online, dar este amintită şi colaborarea internă. În această strategie nu sunt
menționate democrația şi participarea electronică.
PENTRU
2.3. Franța
Franța este privită ca un model pentru guvernarea puternic
centralizată, acest fapt ridicând aşteptările legate de e‐guvernare. Jospin
(1997) a anunțat intenția de a aduce Franța în era informațională drept o
prioritate a guvernării sale. Ca şi în cazurile precedente au avut loc
schimbări legislative în ce priveşte semnătură digitală şi caracterul personal
INFORMATICE
al datelor. Între 1998 şi 2001, administrația franceză a creat 3500 de site‐uri
administrative care includeau 900 de documente tipizate. Cetățenii au
conştientizat instantaneu acest avantaj şi au profitat din plin. Franța nu a
reuşit să se ridice la nivelul Scandinaviei, dar a întrecut țări precum
Germania şi Marea Britanie.
Securitatea s‐a dovedit a fi o problemă şi pentru Franța, 15% din
populația adultă nu avea încredere în serviciile online (Mellor 2002, 18).
Franța intenționează mărirea numărului de terminale publice şi
extinderea tehnologiilor, respectiv dezvoltarea infrastructurii în zone mai
puțin dotate.
Guvernul francez şi‐a concentrat atenția asupra a două elemente
strategice: simplificarea accesului către autorități şi modernizări interne.
Primul element este legat de serviciile electronice (de exemplu, informațiile
SISTEME
publice sunt oferite online gratuit, iar relația cu unitățile administrative se
face prin e‐mail). Cel de‐al doilea element este legat de colaborarea internă
(modernizarea sistemelor informaționale, training avansat al angajaților,
colaborarea între unitățile administrative).

102
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
2.4. Elveția
Elveția îşi păstrează statutul de ultim poziționat în acest domeniu,
primind cotații slabe din partea organismelor internaționale. Primul pas a
avut loc în 1998 când guvernul federal adoptă o strategie privind societatea
informațională.
Paşii mărunți s‐au putut observa datorită caracterului site‐urilor de
„bruchureware” (site‐uri de prezentare) şi faptul ca strategia nu era
prezentă în toate cantoanele. Într‐un sondaj din 2002, 72% din cantoane
aveau o strategie sau cel puțin parțial. În acelaşi an a fost adoptată o
strategie la nivel federal.
Proiectul Votul Electronic oferă cetățenilor posibilitatea de a vota în
cadrul alegerilor, referendumurilor sau a semna anumite inițiative
legislative pe Internet (Bundesrat 2001). Cu toate acestea, alte posibilități
de implicare a cetățenilor nu au fost considerate prioritare.
PENTRU
Media utilizatorilor de Internet din Elveția (46%) se aproprie de
media europeană, iar un număr 74% din ce intervievați la momentul
respectiv îşi doreau să comunice cu administrația prin e‐mail.
În ce priveşte strategia, Guvernul federal a stabilit trei priorități:
crearea unor elemente de bază e‐guvernului, promovarea unor servicii bine
structurare şi stabilirea unei rețele. Prima se referă la colaborarea internă, a
doua se referă la serviciile publice electronice şi anume posibilitatea de a le
face mai transparente şi mai atractive pentru utilizatori si ce din urmă rețelele
INFORMATICE
electronice de producție. Se remarcă faptul că democrația si participarea
electronică nu reprezintă o prioritate din motive ce țin de eficiența şi
rapiditatea sistemului de votare şi de centralizare a voturilor din Elveția.
2.5. Danemarca
Țările Scandive sunt privite ca fiind cele mai pragmatice din Europa,
oferind o gamă largă de soluții descentralizate. Având o cultura bazată pe
contact multe dintre soluții au fost concepute implicând direct persoanele
interesate. Fundația dezvoltării e‐guvernării în Danemarca a fost stabilită de
IT Policy Plan în 1997. Acest plan prevede protecția informațiilor,
promovarea capacităților TI, schimbarea conceputul de relație cetățean‐
administrație, creând un sector public deschis, dar şi oferirea de soluții
legate de securitatea în rețea.
SISTEME
Obiectivul lor a fost să furnizeze cel mai bun şi cel mai eficient
serviciu public în țările nordice. Pentru realizarea acestui obiectiv s‐a stabilit
o strategie în care au fost implicați reprezentați centrali, regionali şi locali
care au beneficiat de toate resursele necesare (Den Digitale Taskforce

103
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
2002). Acest proiect a fost realizat de un parteneriat între Centrul TI al
Ministerului Ştiinței, Tehnologiei şi Inovației şi Digital Task Force, cel din
urmă fiind parte a Ministerului de Finanțe. Planul de acțiune a urmat paşii
tipici culturii nordice, adică implicarea integrală a tuturor ramurilor
guvernului, a posibililor beneficiari şi a agențiilor guvernamentale.
În Mai 2001 s‐a aprobat legea semnăturii digitale (Lov om
elektoniske signaturer). Pentru eficientizarea acestui proces în care 200000
de semnături electronice au fost eliberate către companii şi cetățeni,
guvernul a acordat sprijin financiar.
Un factor distinctiv este percepția discordantă a acestei țări în ceea
ce priveşte riscurile şi securitatea. Peste 40% consideră Internetul sigur
pentru a derula activitățile de e‐guvernare. Danezii nu se rezumă doar la
informare, ei fiind pregătiți să contribuie şi la dezvoltarea serviciilor.
Viziunea strategică a Danemarcei are patru mari componente: e‐
guvernul este parte integrantă a societății informaționale, noile tehnologii
PENTRU
sunt permanent implementate în sectorul public, comunicația trebuie să se
desfăşoare electronic, iar serviciile trebuie să fie orientate spre consumator.
Folosirea IT‐ului in organizațiile publice a devenit deja o tradiție
pentru danezi. OIO2 (Public Information Online) este pagina oficială care
prezintă serviciile computerizate ale instituțiilor publice daneze şi ale
companiilor private care colaborează cu aceste instituții. OIO este parte
integrată a KIU3 şi a fost conceput ca şi instrument de colaborare intre
INFORMATICE
guvern şi municipalități. Ministerul Ştiinței, Tehnologiei si Inovației (MVTU)
este responsabil cu întreținerea şi actualizarea acestui site. Rolul site‐ului
oio.dk este în primul rând de a furniza diverse servicii şi informații privind
aspectele tehnice ale e‐Guvernării. 4
Strategia e‐guvernării în Danemarca a fost continuată cu lucrarea
„Strategie pentru un Guvern Digital 2004‐2006” (Regjeringen 2004).
Această strategie a fost întreruptă la sfârşitul anul 2006, iar în prezent
Danemarca concepe o nouă strategie care urmează să fie aplicată până în
2010. Viziunea acestei strategii este: „digitalizarea va contribui la realizarea
unui sector public eficace şi coordonat care să furnizeze servicii de înaltă

2 OIO = Offentlig Information Online – Informații publice online
SISTEME
3 KIU = Det Koordinerende Informationsudvalg (The Coordination Information Committee) –

Comitetul de organizare al informatiilor
4 eGovernment Project. Study and use of some eGovernmental Technologies, Pascale Furnier,
Chresten Boje Rasmussen, Rune Andersen, Frederic Cler, 2005, Roskilde University

104
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
calitate, unde cetățenii şi sectorul privat sunt obiectivul principal”

(Redjeringen et al., 2004, p. 4)
Strategia guvernamentală este reglementată de cinci arii unde se
urmăresc diverse obiective (Regjeringen et al., 2004). Cuvintele cheie
atribuite celor cinci arii sunt:
• sectorul public trebuie să ofere servicii profesioniste orientate
spre cetățean şi sectorul privat;
• digitalizarea guvernului va contribui la creşterea calității
serviciilor şi a de‐birocratizării;
• sectorul public va comunica digital;
• guvernul digital va avea o infrastructură TIC coordonată şi flexibilă;
• oficialitățile vor asigura ca integrarea să se facă cat mai eficient şi
fără abateri de la viziune.
Progresul este măsurat şi asigurat de o serie de reglementări
PENTRU
instituționale supervizate de Comitetul Unit al e‐Guvernării. Spre deosebire
de alte țări nordice, cum ar fi Norvegia, a cărui Minister de Modernizare
propune o viziune bazată pe folosirea tehnologiilor care uşurează viața de zi
cu zi, Danemarca consideră importantă calitatea serviciilor, eliberarea
resurselor, precum şi existența unui sector public coerent.
În 2007 municipalitățile au fost supuse unei reforme începute in
2005, iar în urma implementării acestei reforme portalul are rolul de a
uşura navigarea în contextul schimbării unor proceduri. Scopul acestei
INFORMATICE
reforme este de a face guvernul mai coerent, orientat spre cetățean şi
eficient este corelat cu obiectivele strategiei e‐Guvernare, iar succesul pe
termen lung al acestei reforme este influențat de implementarea şi succesul
e‐Guvernării. De asemenea, au fost luate în considerare costurile unor
structuri TI & C, dar „mini reforma structurală” din cadrul insulei Bornholm
a arătat că reducerea costurilor este posibilă.
Ideea de a avea un portal orientat către cetățeni şi către firme a
pornit odată cu un amplu sondaj care a evidențiat importanța comunicării
digitale între instituțiile publice şi cetățeanul de rând (Videnskabsministreriet,
2005). În cadrul sondajului, cetățenii şi‐au manifestat interesul pentru a
avea un sistem informatic în care informațiile să fie legate de problemele
lor zilnice ca punct de pornire, în locul idei de a avea o simplă organizație
guvernamentală.
SISTEME
S‐a impus crearea unui portal care a înlocuit netborger.dk şi

portalul guvernamental danmark.dk. Danemarca a insistat în ideea că
realizarea unui portal complex este o activitate pe termen lung care trebuie
să treacă prin faze şi etape distincte. Prima versiune a site‐ului borger.dk

105
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
(Cetațean.dk) se datorează unei colaborări între VTU si KL, nefiind inclusă în
mod explicit în planul de acțiune. Actuala versiune a site‐ului, borger.dk, are
o strategie care trebuie să fie funcționabilă până în 2010 (Den Digitale
TaskForce 2006). Această strategie prevede ca cetățenii să beneficieze pe
Internet de self‐service, să încurajeze folosirea acestuia şi alte servicii
digitale. Un ultim obiectiv este de a oferi o vedere de ansamblu asupra
sectorului public şi a democrației (IT – of Telestryrelsen, 2006).
În prezent Borger.dk conține informați structurate în 18 categorii, care
pot fi accesate la alegerea utilizatorului în ordine alfabetică. Componenta
de self‐service are rolul de a face legătura între autoritățile publice şi
diverse agenții cu scopul de a oferi servicii interactive. Aceasta poate varia
de la listarea unui formular până la notificări privind schimbarea adresei.
Rigurozitatea şi cultura nordică şi‐au pus amprenta şi asupra
acestui portal în sensul că toate agențiile şi instituțiile implicate s‐au înscris
în acest site realizând că rolul de partener poate ajuta cetățeanul în a găsi
PENTRU
informația căutată. Cu toate acestea, integrarea noilor servicii nu este
privită ca şi o prioritate din moment ce portalul este in construcție.
În ce priveşte securitatea, serviciile borger.dk necesită introducerea
codului PIN al utilizatorului sau al semnăturii digitale, iar furnizorul
serviciilor va decide care dintre acestea este necesară. Autentificarea este
de tip single sign‐on. Totodată datele stocate în cadrul portalului vor fi
reduse pe cât posibil.
INFORMATICE
Succesul de care s‐a bucurat acest site a fost vizibil după primele două
săptămâni de la lansare ajungându‐se un număr de 250.000 de utilizatori.
Bibliografie
Blair, T., Cunningham J. (1999),
Modernising Government [online]
URL: http://www.archive.official‐documents.co.uk/document/
m43/4310/4310‐03.htm [Ultima vizitare 03.03.2008]
Borger.dk (2007),
Flyvende start for Borger.dk, præssemeddelelse
URL: http://www.borger.dk/forside/aktuelt/faktaside?p_nyhedid=141 [Ultima
vizitare 03.03.2008]
Blauenfeldt, A. (2001),
Danskerees internetvaner [web site]
URL: http://znail.dk/survey/ [Ultima vizitare 03.03.2008]
SISTEME
Central IT Unit (2000),
EGovernment: A strategic framework for Public Services in the Information Age,
Londra

106
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Coleman, S. (2001),
Cyber Space Odyssey, London: Hansard Society.
Curtin, G.G., Sommer. M.H., Vis‐Sommer V, (ed.) (2003),
The World of EGovernment, The Haworth Press, New York
Deloitte Consulting, and Deloitte & Touche (2000),
At the Dawn of eGovernment: The Citizen as Customer. New York
Den Digitale Taskforce [web site]
URL: http://e.gov.dk [Ultima vizitare 03.03.2008]
Die Bundregierung (2001)
BundOnline 2005: Umsetzungplan fur the eGovernmentInitiative. Berlin
eGovernment Project.
Study and use of some eGovernmental Technologies, Pascale Furnier, Chresten
Boje Rasmussen, Rune Andersen, Frederic Cler, 2005, Roskilde University
European Comission [web site]
URL: http://ec.europa.eu [Ultima vizitare 03.03.2008]
Forskningministeriet (2005),
Digital DenmarkConversion to the Network Society
PENTRU
URL: http://videnskabsministeriet.dk/site/frontpage [Ultima vizitare
03.03.2008]
„From Policy to Practice”, Report from Ministerial eGovernment conference in Brussels,
29‐30, November 2001
Furuli K., Kongsrud S. (2007),
”Mypage and borger.dk – A Case Study of Two Government Service”, The
Electronic Journal of eGovernment Volume 5, Issue 2, p. 165
Hansard Society (2002),
INFORMATICE
Technology: Enchanging Representative Democracy in the UK?, Londra
IT of Telestyrelsen (2006),
"eDenmark om kommunikation, innovation og teknik", in eDanmark nr. 2/2006,
Danemarca. URL: http://www.itst.dk/wimpdoc.asp?page=tema&objno=
115891331 [Ultima vizitare 03.03.2008]
Liikanen, E. (2002),
"Exploiting the Broadband Potential", Europeand Broadband Communication,
2002, Brussels
Liikanen, E. (2002),
„Status of the Information Society in the European Union and Future Challenges”
Biel’s 1st Communication Days, Biel‐Binne, Elvetia
Liikanen E., (2002),
The EuropeanCommision’s Vision on eGovernment, Antwerp Digital Mainport
Mellor, Wendy & Parr V. (2002),
Government On‐line – An International Perspective,
SISTEME
URL: http://www.tnsofres.com/gostudy2002/download/
J20244_global_summary_revised.pdf
OIO (Offentlig Information Online ) [web site]
URL: http://www.oio.dk [Ultima vizitare 03.03.2008]

107
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Regjeringen, KL, (2004),
Amstrådsforeningen, Københavns kommune and Fredriksberg kommune, Den
offentlige sektors strategi for digitale forvalting 2004‐2006 – realisering av
potentialet. Den digitale Taskforce, København, Denmark
Videnskabsministeriet (2005),
Digital kommunikation mellon det offentlige og borgerne.
URL: http://Videnskabsministeriet.dk/site/forside [Ultima vizitare 03.03.2008]


108
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

Secțiunea a III‐a
IMPACTUL
TIC
ÎN
E‐GUVERNARE
PENTRU

SISTEME INFORMATICE
ISBN: 978-973-0-11765-3

Cuprins
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

TEHNOLOGIILE INTERNET
ÎN SPRIJINUL
DEMOCRAȚIEI
În ce mod utilizarea
tehnologiilor Internet ar putea
ROMEO MARGEA veni în sprijinul democrației –
este întrebarea la care îşi
doreşte să răspundă această
lucrare. Sunt menționate
1. Legătura internet - caracteristicile principale şi
democraţie modul de utilizare a trei dintre
aceste tehnologii: weblog‐ul,
Funcționarea democrației se
PENTRU
wiki şi slash.dot. Ultimul, chiar
bazează pe cetățeni angajați şi informați – dacă nu se poate numi în sine
este o idee devenită clişeu, dar adesea o tehnologie, are caracteristici
uitată sau trecută cu vederea în lupta care îi dau o notă aparte în
pentru putere şi pentru bunăstare sprijinirea ideii de democrație
şi de contribuții on‐line.
materială. Cum poate veni tehnologia în
sprijinul proceselor de democratizare?
Cum se pot implica cetățenii în acest demers? Un posibil răspuns la aceste
INFORMATICE
întrebări poate fi dezvoltarea Marii rețele. Fără a vedea în Internet
panaceul universal, soluția perfectă, totuşi tendințele care se conturează,
deprinderile care se formează în utilizarea anumitor componente ale sale
pot fi luate în considerare atunci când e vorba de „exersarea democrației”.
Asemenea multor altor lucruri, democrația se învață şi trebuie să fie
sprijinită prin cât mai multe mijloace.
Pe măsură ce baza de utilizatori ai Internetului creşte, rețeaua este
antrenată în a deservi unei game tot mai largi de scopuri. Dezvoltarea
instrumentelor care fac posibile discuțiile la o viteză mare şi unele
combinații ale acestora pot ajunge într‐o zi să depăşească problemele
descurajatoare ale dimensiunii, care stau în calea angrenării cetățenilor din
rețea.
La nivel macroeconomic, Northrop şi Kraemer (2000) au
SISTEME
demonstrat strânsa legătură între gradul de computerizare al unei societăți
şi nivelul său de dezvoltare socio‐economică. Răspândirea pe scară largă a
tehnicii de calcul este asociată nu numai cu un nivel avansat de
industrializare, ci şi cu oferirea unei educații în masă, cu infiltrarea cu toate

111
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
formele de „societate informatizată”, de la utilizarea extinsă a telefoanelor
şi televiziunii, până la oferirea unui acces liber la informații. Kedzie (1995)
merge mai departe, argumentând că societatea informațională cere o
deschidere către informații, iar în acest demers, democratizarea este o
condiție fundamentală. În termeni politici, competitivitatea tehnologică
este văzută ca „o nouă frontieră” în competiția mondială, cu implicația că
„națiunile care vor să concureze trebuie în aceeaşi măsură să se
democratizeze şi să se computerizeze, iar democratizarea şi computerizarea
sunt procese ce se consolidează reciproc” (Garson, 2005, pp. 670‐671).
În lucrare sunt descrise trei familii de inițiative software, fiecare
ilustrând o cale diferită în care instrumentele Internet permit îmbunătățirea
substanțială a conversațiilor. Instrumente precum blog‐urile, siturile wiki
sau Slash sunt exponente ale proceselor de democratizare sprijinite de
tehnologie (şi în mod special de tehnologia internet). Ele ilustrează modul în
PENTRU
care uşurința publicării poate stimula dezbaterile: blogger‐ii adesea citesc şi
reacționează la munca altuia, creând un nou bun public; siturile wiki
ilustrează instrumente de creare colaborativă a documentelor asemenea
unei forme de conversație; slashdot.org este un exemplu elocvent de forum
de discuții bazat pe o comunitate cu filtrare colaborativă.
Astfel, Internetul poate fi văzut ca un gigantic „festival al
conversațiilor electronice”, un mediu al discuțiilor fără limită. Mulțumită
hardware‐ului şi software‐ului care fac posibil acest lucru, pentru mulți
INFORMATICE
utilizatori Internetul a devenit un schimb de informații şi o bună parte din
aceste informații sunt dezbătute şi argumentate.
2. Blog-urile
Blog‐urile încurajează cetățenii la exerciții intelectuale de
examinare a vieții din perspectiva altora, de a se pune în situația altuia, de
a‐i respecta pe alții suficient încât dialogul să devină posibil. Blog‐urile
afişează unele semne de potențială evoluție într‐o sferă publică în
miniatură, bazată de interese comune şi mai puțin pe arealul geografic.
Asistăm la o adevărată cultură a blog‐ului. Chiar dacă este vorba despre una
creată în cea mai mare parte din nonpolitic, exclusiv din jurnale personale,
această cultură poate îmbogăți sfera publică. Impulsul de a citi câteva blog‐
uri poate să nu fie atât de diferit de impulsul care aduce oamenii la teatru,
SISTEME
dar experiența întâlnirii cu regularitate cu jurnalul altei persoane, luarea la
cunoştință a unor experiențe sau relatări din viața unui străin, poate avea
valoare.

112
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Principalul atu al acestui instrument este considerat a fi faptul că
„face posibilă crearea unor pagini Web elegante fără a avea idee de HTML,
limbaje pentru formatări sau instrumente de scripting nefamiliare”
(Froomkin, 2004, p.10). Site‐uri de găzduire web specializate au eliminat
barierele tehnice de intrare şi oferă locații centralizate unde cititorii pot găsi
blog‐urile, şi unde blogger‐ii se pot găsi unii pe alții. Această dezvoltare nu
doar extinde numărul de vorbitori, ci datorită actualizării foarte facile, ea
reuşeşte să schimbe natura conversațiilor online.
În timp ce paginile web sunt în mod normal un mediu unul‐la‐mulți,
blogger‐ii politici adesea citesc şi leagă site‐urile unul cu altul şi invită
cititorii să răspundă şi să comenteze ceea ce au spus alți blogger‐i. Un
mediu care arhitectural este unul‐la‐mulți, devine astfel unul hibrid, cu
conversații de la egal‐la‐egal cu mai mulți interlocutori. Apar adesea ca şi
efect ceea ce se numeşte „blogstorm” sau „blogswarm” ‐ atunci când există
PENTRU
o explozie de interes, sau o publicare numeroasă de opinii sau informații
referitoare la un anumit subiect.
O gamă numeroasă de pachete software oferă posibilitatea de a
alege tipul de blog adecvat scopului (• tip jurnal personal, • cugetări pe o
anumită temă, • de ştiri colaborativ/colectiv/de grup, • politic: include
blogul de gardă în care unul sau mai mulți autori critică ceea ce văd ca erori
sau devieri în ziarele online sau site‐urile de ştiri, • legislativ: adesea
denumite „blawgs”, • repertoriu: colectează numeroase site‐uri web cu
INFORMATICE
conținut sau teme date, • de corporație: angajații postează blog‐uri oficiale
sau semioficiale despre munca lor, • cu sfaturi: site‐uri care oferă sfaturi
tehnice ale experților, • specializate pe un anumit format: site‐uri cu o
formă specializată de prezentare, cum ar fi imagini sau video, sau o anumită
tematică ‐ weblog‐uri audio, fotografie şi video (vlog)). Printre cele mai
populare se numără pachetele software GreatestJournal, Pitas, Blogger,
LiveJournal şi Xanga (Wikipedia). Companii de găzduire Web şi publicații
online oferă şi ele instrumente de creare a blog‐urilor, cum sunt: Salon,
Tripod şi Bravenet. Acestea oferă nivele variate de suport şi funcționalitate,
deci trebuie ales pachetul care se potriveşte cel mai bine necesităților şi
aptitudinilor utilizatorului. Pentru blogger‐ii mai avansați există o serie de
instrumente software specializate pentru publicarea propriilor site‐uri web
sau pentru a găzdui un grup de blog‐uri, cum ar fi: Nucleus CMS, Movable
SISTEME
Type şi WordPress, dar pot fi şi Weblog‐uri programate utilizând PHP, CGI
sau alt software specializat, care permite o mai mare libertate de creație,
chiar dacă posibilitatea de configurare şi întreținere s‐ar putea să fie mai
dificil de realizat.

113
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3. Wiki şi alte instrumente colaborative

Sistemele colaborative permit mai multor oameni să lucreze
împreună şi chiar concomitent, la un document sau seturi de documente
partajate. Colaboratorii nu trebuie să fie online în acelaşi timp, sistemul
permițând comunicații asincrone de‐a lungul rețelei. Wiki Wiki („repede” în
hawaiană) este un exemplu de software colaborativ.
Utilizatorii wiki creează categorii generale şi apoi clasifică
contribuțiile proprii. Numele unei categorii la singular se referă la obiecte
specifice ale discuțiilor, în timp ce pluralul se referă la discuții generale sau
topicuri. Actualmente, originalul Wiki conține zeci de mii de titluri de pagini,
organizate în 16 categorii. Categoriile principale se încadrează în trei zone
principale: tehnologie, preocupări intelectuale generale şi Wiki. În categoria
preocupări intelectuale generale, topic‐urile includ discuții despre cărți,
abilități lingvistice, divertisment, istorisiri, recenzii ale filmelor. Wiki Wiki se
PENTRU
descrie ca fiind un „sistem compus, un mediu de discuții, un depozit, un
sistem de email, un instrument de colaborare, o modalitate amuzantă de
comunicare”. Într‐adevăr, originalul Wiki a dat naştere la o largă, foarte
neorganizată, comunitate colaborativă care a produs o cantitate imensă
de texte.
Siturile Wiki sunt accesate de către browserele Web în modul
obişnuit. În primul rând, orice vizitator poate actualiza sau şterge orice
INFORMATICE
conținut existent din orice pagină de pe site‐ul Wiki ‐ fapt care ilustrează o
potențială problemă de securitate în instalarea Wiki Wiki de bază. A al 2‐lea
rând, orice vizitator poate crea pagini noi sau să adauge conținut la Wiki.
Spre deosebire de paginile Web obişnuite, site‐urile Wiki afişează toate
legăturile interne care conduc la o pagină dată, în plus la toate legăturile
care pornesc de la aceasta. Există de asemenea, o categorie specială care
urmăreşte modificările recente din Wiki.
Spre deosebire de alte clone Wiki, originalul site Wiki este larg
deschis. Deşi utilizatorii se pot identifica, fie după adresa IP sau după
numele de utilizator şi pot crea pagini de start (home pages) în sistem, nu
este necesar ca ei să facă acest lucru. Orice utilizator Wiki poate adăuga sau
schimba conținut oriunde în sistem. Deschiderea extremă a originalului Wiki
şi vulnerabilitatea la vandalismul electronic, care rezultă din această
SISTEME
deschidere şi persistența ca instrument colaborativ viabil, sugerează că

autorii poate au găsit o modalitate pentru ca comunitatea să se protejeze
singură. Bineînțeles, parte a explicației dezvoltării Wiki, poate fi lipsa
rafinamentului în procesul de editare al conținutului; vandalii nu au răbdare

114
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
să schimbe multe pagini. Utilizatorii Wiki cred că un alt motiv pentru care
conținutul lor supraviețuieşte este acela că timpul necesar creării de
conținut plus relativa uşurință cu care acesta poate fi înlocuit stimulează şi
încurajează deliberarea şi descurajează abuzurile verbale şi accesele de
furie, din moment ce acestea pot fi şterse foarte repede.
4. Slash şi alte instrumente de filtrare colaborativă

Deşi departe de a fi cel mai bun în domeniul său, Slash, software‐ul
din spatele popularului website Slashdot.org, este un exemplu despre cum
software‐ul poate facilita discuțiile online. Slashdot este un instrument de
discuții în comunitate, care permite discuții libere ample şi aproape
nelimitate, permițând participanților să se organizeze şi să gestioneze
articolele ‐ de exemplu, prin limitarea contribuției la care alți membrii ai
comunității au considerat că merită citit. Site‐ul Slashdot.org însuşi este
PENTRU
devotat sloganurilor „news for nerds” (ştiri pentru studioşi) şi „stuff that
matters” (chestii care contează), cu aceşti termeni referindu‐se la o bogăție
de discuții tehnice printre discuții pe chestiuni sociale. Reflectând
obligativitatea reprogramatorilor de a alimenta discuțiile bazate pe
comunitate, software‐ul este open‐source şi disponibil gratuit, astfel că o
largă varietate de comunități online îl utilizează pentru a‐şi organiza
conversațiile.
Oricine vizitează pagina Web Slashdot poate sugera un topic de
INFORMATICE
discuții, dar în principiu „articolul” apare pe prima pagină numai dacă unul
sau câțiva editori (oamenii care întrețin software‐ul) îl aprobă. Editorii pot
de asemenea, iniția propriile lor articole. Odată ce un articol este postat
pentru discuții, oricine poate adăuga comentarii la el. Remarcile postate pot
fi semnate, pseudonime sau anonime. Ceea ce face Slashdot eficace este
comunitatea utilizatorilor, care este recrutată pentru a ajuta la evaluarea
comentariilor.
Fiecare comentariu postat pe Slashdot poartă un rating proiectat să
reflecte decizia comunității referitor la cât contribuie la discuții respectivul
comentariu. Comentariile anonime intră în sistemul de evaluare cu 0
puncte. Comentariile semnate cu un nume nou şi astfel de neîncredere, sau
pseudonim, intră în sistemul de rating cu un punct. Comentariile veteranilor
care au adus contribuții folositoare, intră în sistemul de evaluare cu două
SISTEME
puncte.
Odată ce un utilizator introduce un comentariu în sistem, alt
utilizator este recrutat pentru a decide dacă ratingul comentariului va fi

115
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
crescut sau scăzut. Software‐ul Slash selectează un grup aleator şi constant
schimbat de utilizatori, care au vizitat site‐ul de un număr suficient de ori,
pentru a servi ca moderatori temporari şi dă fiecăruia cinci „puncte de
moderare” pentru a le aplica comentariilor altora. Moderatorii pot utiliza
fiecare dintre punctele de moderare pentru a creşte sau scădea statutul
comentariului altcuiva cu un punct, dar nu pot modera postări pe un topic
în care ei au ales să comenteze. Dacă un utilizator intră mai târziu într‐o
discuție pe un topic pe care îl moderează, el pierde punctele de moderare.
Între timp, fiecare vizitator de pe site‐ul Slashdot poate face
propria personalizare, astfel încât site‐ul să afişeze doar acele comentarii
care au dobândit un minim de puncte. Nici un comentariu nu este şters
pentru un rating scăzut, deci nu există o cenzură, ci doar o filtrare
colaborativă. Mai mult, sistemul este construit ca feedback.
„Metamoderația” reduce incidența abuzurilor moderatorilor. Utilizatorilor
PENTRU
obişnuiți ai site‐ului li se oferă zilnic un set de zece decizii de moderare
făcute de alții şi sunt întrebați dacă fiecare este corectă sau abuzivă.
Utilizatorii ai căror decizii de moderare sunt constant etichetate ca abuzive
prin metamoderare, vor constata că punctele lor karma scad şi proporțional
scad şi şansele de a fi solicitați pentru a modera pe viitor.
5. Concluzie
Se poate spune că Internetul suportă numeroase şi variate
INFORMATICE
instrumente care au potențial pentru a facilita nu doar un discurs oarecare,
ci chiar un discurs bun. Nu se poate spune încă dacă utilizarea pe scară largă
a acestor instrumente, sau a celor care le vor urma, exacerbează mai mult
inegalitățile sociale (conceptul de digital divide), sau măreşte mai mult
grupul celor care beneficiază de avantajele date de accesul la tehnologia
informatică. În afara problemelor legate de acces, se ridică însă noi factori
de luat în considerare, precum abilitățile şi dorința de a apela la variantele
online de exprimare a opiniilor.
Crearea unor obişnuințe în a utiliza în mod adecvat soluții de tipul
celor anterior enumerate, familiarizarea cu aceste sisteme democratice de
participare la diferite activități sociale poate fi un pas înainte spre realizarea
proceselor democratice, spre înțelegerea, respectarea reciprocă a muncii,
contribuțiilor şi părerilor „celorlalți”. Pătrunderea, integrarea şi adoptarea
SISTEME
de asemenea soluții, în diferite sisteme informatice destinate unor grupe de
cetățeni foarte variate ca vârstă, gen, pregătire profesională etc. poate fi un
punct de pornire în acest demers.

116
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Bibliografie
Garson, G.D. (Ed.) (2005),
„Information Systems, Politics and Government: Leading Theoretical
Perspective”, în Handbook of Public Information Systems – 2nd ed., Garson G.D.,
Ed., CRC Taylor&Francis Group, Boca Raton, pp. 665‐668
Gasco, M. (2003),
„New technologies and institutional change in public administration”, Social
Science Computer Review, 21, pp.6‐14
Kedzie, C.R. (1995),
”Democracy and Network Interconectivity,” RAND, Santa Monica, CA
Kushchu, I. şi Kuscu, M. H. (2003),
„From e‐Government to m‐Government: Facing the Inevitable”. În the Proceeding
of the 3rd European Conference on eGovernment (ECEG 2003), Trinity College,
Dublin, 3‐4 iulie (pp. 253‐260). Reading, UK: Academic Conferences
International, disponibil on‐line la adresa
http://topics.developmentgateway.org/egovernment/rc/filedownload.do~itemI
d=396584, accesat: decembrie, 2007
PENTRU
Northrop, A. şi Kraemer, K.L. (2000),
„The information age: which nations will benefit?”, în Handbook of Public
Information Systems, Garson G.D., Ed., Marcel Decker, New York
Shane, P. M. (Ed.) (2004),
“Democracy Online: the prospects for political renewal through the Internet”,
Routledge
***
“The Global E‐Government Readiness Index”, disponibil la United Nations
E‐Government Readiness Knowledge Base (UNKB),
INFORMATICE
http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

SISTEME

117
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

DE LA ELECTRONIC
LA MOBIL
ÎN PROCESELE DE
Lucrarea face o scurtă
GUVERNARE prezentare a m‐guvernării,
subliniind trecerea firească de
la e‐guvernare la m‐
ROMEO MARGEA guvernare, pentru ca apoi să
se axeze pe diferențele pe
IOAN BANDU
care această din urmă
modalitate de interacțiune
între participanții la procesele
PENTRU
1. Tranziţia de la e-guvernare de guvernare se diferențiază

la m-Guvernare de mai vechiul concept de
guvernare electronică. În final
Utilizarea TI pentru libera circulație a sunt prezentate cele mai
informațiilor a căpătat noi valori prin relevante probleme de
implementarea în domeniul guvernării. Nu implementare menționate de
literatura de specialitate.
doar eliberarea de hârtii şi sistematizarea
informațiilor deja existente într‐o formă
INFORMATICE
tradițională anterioară, ci şi depăşirea unor granițe nevăzute privind

participarea la dezbateri, la informarea şi luarea unor decizii privind
problemele cu care cetățenii se confruntă sunt câteva dintre motivele care
au impulsionat puternic dezvoltarea formei electronice de guvernare.
Ideea de interacțiune şi modalitate de lucru computerizate între
guverne şi stakeholder‐ii acestora îşi are rădăcinile din anii ’50, dar cu
preocupări mai speciale în operațiunile interne ale administrațiilor publice,
cum ar fi contabilitatea (Anttiroiko şi Malkia, 2006). O perspectivă mai largă
a fost deschisă în anii ’80, prin combinarea domeniilor TI şi TC. Explozia
Internet din anii ’93‐’94 a potențat puterea transformatoare a e‐guvernării,
iar accesibilitatea oferită de telefonia mobilă (atât ca şi acoperire, cât şi ca
preț) a dus la noi direcții de dezvoltare.
Ca şi urmare firească, asemenea altor activități derulate din
SISTEME
societatea contemporană (cum ar fi comerțul, învățarea ş.a.m.d.),

guvernarea s‐a diversificat şi au rezultat curente separate, adaptate stilului
de viață specific utilizatorilor mobili. Avem astfel, nu doar procese de
mCommerce, mLearning, ci şi de mGoverning.

118
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
m‐Guvernarea este construită pe eforturile e‐guvernării, iar privitor
tranziția de la „e” (electronic) la „m” (mobil) două chestiuni importante
afectează relațiile dintre acestea:
• inevitabilitatea m‐guvernării: dată de forțele majore care
influențează adoptarea m‐guvernării – (a) progresul tehnologic
curent în domeniul Web şi Internet‐ul wireless (fără fir), (b)
beneficiile care pot fi obținute din valoarea adăugată
modelelor de afaceri susținute de această dezvoltare şi (c)
aşteptările cetățenilor pentru servicii de guvernare mai bune şi
mai comode;
• complementaritatea m‐guvernării față de e‐guvernare: unele
servicii ale m‐guvernării sunt replici ale serviciilor de e‐
guvernare pe platformele mobile; cu toate acestea, valoarea
reală a eforturilor m‐guvernării iese la suprafață prin aceste
PENTRU
servicii şi aplicații care sunt posibile numai utilizând

infrastructuri wireless şi mobile.
Sinergia dintre e‐guvernare şi m‐guvernare poate fi un motiv de
îngrijorare în special pentru acele țări care au pornit deja în realizarea unor
investiții substanțiale în implementarea e‐guvernării. Acum, când m‐
guvernarea este inevitabilă, extinderea activităților la dispozitivele şi
rețelele fără fir, va permite acestor țări să devină proactive în operațiile şi
serviciile lor, furnizând informații în timp real şi de actualitate oficialităților
INFORMATICE
în mişcare şi oferind cetățenilor o vastă gamă de selecție între multiple
interacțiuni. Pentru aceste țări, implementările m‐guvernării reies ca una
dintre caracteristicile adiționale aducătoare de valoare. Valoarea adăugată
priveşte comunicarea de date integrată şi flexibilă şi mecanismul de schimb
de‐a lungul unităților de guvernare. Ele pot utiliza aplicații wireless mai
avansate, cum ar fi schimbul de informații localizate. De la aceste aplicații
apărute se aşteaptă ca m‐guvernarea să fie stimulată, prin îmbunătățirea
unor servicii localizate cum ar fi incendiile şi urgențele medicale. Dacă este
necesar, aceste tehnologii pot fi utilizate pentru a transfera informații
specifice unei locații către utilizatorii de dispozitive mobile (de exemplu,
informații despre condițiile de trafic sau vreme).
Care sunt însă implicațiile pentru acele țări care nu au pornit încă
SISTEME
sau sunt în stadii incipiente ale strategiei e‐guvernării şi proceselor de
implementare? Kuscu, Kushchu şi Yu (2007, p.8), arată că aceste țări pot
avea mai multe avantaje, în funcție de tipul de probleme ale guvernării. În
țările în curs de dezvoltare, aplicațiile m‐guvernării pot deveni o metodă

119
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cheie pentru îmbogățirea cetățenilor şi promovarea schimbului de

comunicații, în special când sunt utilizate la distanță. În astfel de țări cu
infrastructuri de telecomunicații convenționale insuficiente şi o foarte bună
acceptare a telefoanelor mobile, abilitatea de a pătrunde în zonele rurale
poate fi considerată o importantă caracteristică a m‐guvernării.
2. Caracteristici ale m-guvernării

M‐guvernarea implică o strategie şi implementare a serviciilor
guvernamentale prin intermediul unei platforme mobile, pentru a oferi
utilizatorilor beneficiile obținerii serviciilor şi informațiilor oriunde şi
oricând (Kushchu şi Kuscu, 2003). Utilizarea tehnologiei şi aplicațiilor
mobile diferențiază m‐guvernarea de oricare alte dezvoltări din sectorul
public care utilizează noile tehnologii, inclusiv e‐guvernarea. Pe baza a
numeroase studii ale aplicațiilor m‐guvernare şi pe utilizarea lor în
PENTRU
practică, pot fi identificați un număr de factori caracteristici m‐

guvernării, comparativ cu e‐guvernarea: o mai bună precizie şi
personalizare privind orientarea utilizatorilor şi oferirea de conținut,
prin accesibilitate şi disponibilitate convenabilă şi o bază de utilizatori
mai extinsă (Kuscu, Kushchu şi Yu, 2007, p.6).
Accesibilitatea şi disponibilitatea comodă este facilitată prin
câteva caracteristici ale dispozitivelor mobile. Astfel:
• m‐guvernarea îmbunătățeşte adoptarea serviciilor
INFORMATICE
guvernamentale online de către cetățeni, prin oferirea unui grad
de comoditate suplimentar; astfel, cetățenii pot utiliza serviciile
guvernamentale online nu doar "oricând" ci şi "oriunde";
• dispozitivele mobile sunt mai întotdeauna pornite – aceasta este
o mare diferență comparativ cu computerele personale, despre
care nu se poate spune acelaşi lucru; chiar dacă dispozitivele
mobile sunt în stare de inactivitate, aplicațiile le pot activa,
transformându‐le în instrumente de atenționare sau reamintire,
pentru o informare rapidă şi la obiect;
• dispozitivele mobile sunt făcute pentru a fi purtate de către
utilizator, motiv pentru care pot fi proiectate aplicații care să
ofere instant informații utilizatorilor, de exemplu în cazul
SISTEME
survenirii unor evenimente neprevăzute.
Mai buna precizie şi personalizare în țintirea utilizatorilor şi
furnizarea de conținut este dată de caracteristicile constructive ale
dispozitivelor mobile, făcute pentru a fi utilizate de către un singur

120
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
utilizator. Faptul că un computer poate fi utilizat de către mai mulți
utilizatori, face adesea ca informațiile personalizate să nu ajungă mereu la
acelaşi utilizator, oricând, prin acelaşi dispozitiv specific.
Acceptarea m‐guvernării este îmbunătățită aşadar de faptul că serviciile
guvernamentale online pot ajunge la cetățeni prin intermediul unor
dispozitive mai personale, familiare şi prietenoase şi nu în ultimul rând, mai
accesibile din punct de vedere financiar.
Baza de utilizatori mai largă şi mai extinsă este dată de faptul că
m‐guvernarea ajunge la un mare număr de oameni prin intermediul
dispozitivelor mobile, care adesea depăşeşte comunitatea utilizatorilor de
Internet prin fir. Se atinge astfel o audiență variată, incluzând oameni care
nu au instruire sau experiență cu computerele şi Internetul, dar sunt
utilizatori activi ai comunicațiilor mobile.
3. Probleme de implementare
PENTRU
Implementarea m‐guvernării aduce o serie de provocări. Unele

dintre acestea sunt cele desprinse din eforturile e‐guvernării. Câteva dintre
aceste provocări, mai relevante pentru m‐guvernare, includ: dezvoltarea
infrastructurii, intimitatea şi securitatea, legislația, rata de penetrare a
mobilității şi accesibilitatea.
Dezvoltarea de rețele wireless şi mobile şi a infrastructurii
INFORMATICE
aferente
Pentru ca m‐guvernarea să prospere este necesar să existe
infrastructura TIC. Această infrastructură este atât fizică (tehnologie,
echipament şi rețea) cât şi „soft” (cum ar fi reglementările instituționale şi
software‐ul care face posibile tranzacțiile).
Promovarea penetrării mobilității şi sporirea accesibilității
Succesul m‐guvernării depinde în mare măsură de numărul
principalilor săi utilizatori: cetățenii. Factori socio‐economici precum
venitul, nivelul de educație, genul (masculin sau feminin), vârsta,
anumite dizabilități, diferențe lingvistice şi discrepanțe regionale,
afectează atitudinea cetățenilor față de m‐guvernare. Pentru a spori
participarea cetățenilor şi a oferi servicii orientate spre cetățean,
SISTEME
guvernarea trebuie să ofere un acces uşor la informațiile m‐guvernare în
forme alternative, utilizând comunicații video şi voce.

121
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Protejarea intimității şi furnizarea securității pentru date

şi interacțiuni
Intimitatea şi securitatea sunt cele mai semnificative temeri pe
care le au cetățenii cu privire la m‐guvernare. Teama generală este
aceea că numerele telefoanelor mobile vor fi urmărite atunci când vor
trimite opiniile lor şi se informează despre guvernare. Guvernarea şi
părțile relaționate trebuie să treacă peste neîncredere şi să asigure
utilizatorii de mobile că intimitatea oamenilor este protejată şi
informațiile nu vor fi furnizate unei terțe părți.
Reglementarea şi dezvoltarea aspectelor legale ale aplicațiilor
mobile şi utilizării serviciilor mobile
Multe țări din lume nu au adoptat încă o legislație pentru uzanța
datelor şi informațiilor, care să vizeze drepturile cetățenilor şi
responsabilitățile deținătorilor datelor (guvernarea). În unele cazuri,
PENTRU
legea nu recunoaşte documentele şi tranzacțiile mobile. Nu există un
statut clar pentru publicațiile online guvernamentale, reglementările şi
legile sunt insuficiente pentru completarea online a formularelor,
semnăturile online şi tranzacțiile taxabile online.
În ciuda acestor ultime elemente descrise, nivelul la care se
situează România în ceea ce priveşte pregătirea/dorința de a utiliza
serviciile electronice 1 , față de alte țări (cu experiență în domeniul
INFORMATICE
guvernării cu ajutorul mijloacelor TIC) şi față de valorile medii la nivel
mondial şi european (Figura 1) este unul încurajator pentru a duce mai
departe şi la noi în țară inițiative de genul e‐guvernării sau/şi m‐
guvernării.
Utilizatorii care şi‐au dezvoltat abilitățile şi deschiderea către e‐
guvernare sunt printre potențialii beneficiari ai m‐guvernării. Complexitatea
tot mai mare pe care tind să o înglobeze dispozitivele mobile, face ca
deschiderea care există deja pentru mediul electronic în general să se
transfere practic către dispozitive mobile multiple, cum ar fi PDA, tablet‐PC‐
uri, telefoane mobile din categoria „smart” etc.
SISTEME

1 Pentru descrierea indicelui eReadiness, a definirii şi a modului în care se măsoară, se
poate consulta http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

122
PENTRU PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

Figura 1 Indicele eReadiness (comparație între țări şi media mondială şi
europeană)
Sursa: generat pe baza datelor oferite de United Nations EGovernment Readiness
Knowledge Base, disponibile on‐line la adresa http://www.unpan.org/egovkb/
INFORMATICE
Practic, sunt două obiective contradictorii care sunt direcționate

către furnizorii de servicii publice şi private: îmbunătățirea metodologiilor
prin care deservesc utilizatorii, încorporând noi canale de livrare a serviciilor
şi reducerea costurilor implicate de furnizarea serviciilor lor.

Bibliografie
Anttiroiko, Ari‐Veikko; Malkia, Matti (Eds.) (2006)
“Encyclopedia of Digital Government”, Hershey:IGI Global,
http://www.igi‐pub.com/reference/details.asp?ID=5066&v=preface
Kuscu, M. H.; Kushchu, I. şi Yu, Betty (2007)
SISTEME
„Introducing Mobile Government”. În Kushchu, I. (pp. 1‐11), „Mobile
Government: An Emerging Direction in EGovernment”, Hershey & New York: IGI
Publishing

123
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Kushchu, I. şi Kuscu, M. H. (2003)
„From eGovernment to mGovernment: Facing the Inevitable”. În the Proceeding
of the 3rd European Conference on eGovernment (ECEG 2003), Trinity College,
Dublin, 3‐4 iulie (pp. 253‐260). Reading, UK: Academic Conferences
International, disponibil on‐line la adresa
http://topics.developmentgateway.org/egovernment/rc/filedownload.do~itemI
d=396584, accesat: decembrie, 2007
***
“The Global EGovernment Readiness Index”, disponibil la United Nations
EGovernment Readiness Knowledge Base (UNKB),
http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

124
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

DIN EXPERIENȚA
INTERNAȚIONALĂ
ÎN ADOPTAREA DE SOLUȚII
m‐Guvernarea a apărut ca un
MOBILE ÎN GUVERNAREA nou val în procesul de utilizare
a TIC în sectorul public. Una
dintre experiențele conturate
LOCALĂ: PROIECTUL MCITY la nivel internațional în acest
sens este concretizată de
CAMELIA MARGEA proiectul mCity – un proiect
deținut de oraşul Stockholm,
având drept țintă crearea de
PENTRU
servicii mobile accesibile, în
1. Implicarea TIC în sectorul colaborare cu mediul de
public prin m-guvernare – o afaceri. În centrul atenției
nouă direcţie desprinsă din este utilizatorul final, astfel că
e-guvernare mCity se concentrează pe
modul în care să satisfacă
Zona oraşelor şi a vecinătății lor se nevoile existente în
constituie într‐un subiect aparte în ceea ce comunitate, inițiind teste pilot
în cadrul unei game largi de
priveşte implicarea TIC în sectorul public.
INFORMATICE
domenii, de la sănătate şi
Literatura de specialitate semnalează de educație, până la turism şi
circa 10 ani preocuparea în acest domeniu. afaceri. Ideea de reținut este
Astfel, Castells, evidenția într‐o lucrare că centrarea pe utilizatorul
apărută în 1997, că în afară de faptul că final determină trezirea
interesului din partea acesto‐
oferă servicii pentru turism, cetățeni şi ra şi conduce la dezvoltarea
firme, TIC este şi un important factor de de sisteme sustenabile, care
dezvoltare pentru oraşe şi vecinătatea lor sunt cu adevărat folosite du‐
(apud Hallin şi Lundevall, 2007, p.13). pă ce au fost implementate.
Acest lucru reprezintă o
Conceptul de m‐guvernare (m Government
resursă importantă nu doar
sau mobile Government) este una din pentru municipalități şi
direcțiile în care a evoluat e‐guvernarea. guvernare, dar şi pentru
„Mobilitatea nu mai înseamnă o revoluție industria TIC în ansamblu.
tehnologică. Ea înseamnă mai mult modul
SISTEME
în care afacerile şi guvernele pot furniza o infrastructură socială mai bună
prin aplicații şi servicii mobile. […] Cererea publică de mobilitate, eficiența şi

125
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
productivitatea câştigate de sectorul public prin mobilitate, conduc către o
deplasare firească de la e‐guvernare la m‐guvernare.” 1
Printre altele, „mobile government se referă la utilizarea
dispozitivelor mobile şi aplicațiilor aferente în rețelele fără fir pentru
comunicări de voce/date şi tranzacții integrate, deschizând noi dimensiuni
şi căi către această viziune” (Sholl et al., 2006).
Înființarea unui Consorțiu Internațional 2 dedicat acestui curent
demonstrează potențialul uriaş care se întrevede şi importanța acordată
acestui curent la nivel internațional.
2. Proiecte de m-guvernare
Câteva dintre proiectele din acest domeniu inițiate la nivel
internațional sunt: „The Fully Mobile City” – dezvoltat de oraşul Seattle,
“Municipal m‐Services using SMS” – al oraşului Mexico, mCity – lansat de
PENTRU
oraşul Stockholm.
INFORMATICE

Figura 1 Arhitectura tehnologică a unui proiect de m‐guvernare
Sursa: Adaptare după Bremer, A. A.; López Prado, L.A. „Municipal m‐Services using
SMS”, în Proceedings of the Second European Conference on Mobile Goverment
(EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment: adapting to mobile and
ubiquitous business”, p. 49

SISTEME
1 Din prefața cărții „Mobile Government: An Emerging Direction in E‐government”
(Kushchu, 2007, p.vii). Descrierea este disponibilă şi online la adresa
http://www.amazon.com / Mobile‐Government‐Emerging‐Direction‐E‐government/
dp/1591408849#sipbody
2 Mobile Government Consortium International, http://www.mgovernment.org

126
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
În figura 1 este prezentată arhitectura tehnologică a unui

asemenea proiect, desprinsă din cazul proiectului derulat de oraşul Mexico,
anterior menționat.
De notat este că proiectele de m‐guvernare sunt un demers
complex, care antrenează multiple categorii de persoane şi instituții sau
firme, din diferite domenii de activitate. Elementele informale de
organizare au un rol esențial în răspândirea acestui fenomen, dincolo de
dimensiunea pur tehnologică. Astfel, în afară de municipalitatea locală sau
guvernarea națională sunt adesea implicate şi alte instituții, precum centre
de învățământ superior locale şi firme din zonă.
Un cadru de lucru pe care se poate sprijini un proiect de m‐
guvernare este descris în tabelul 1.
Tabelul 1
Analiza cadrului de lucru pentru un proiect de m‐guvernare
PENTRU
Dimensiuni Elemente de analizat
• Ce elemente din afara organizației afectează
Analiza mediului de procesele de muncă ale organizației sau a
1. celor ce o formează ? Care sunt limitele
lucru
pentru cadrul de muncă?
• Care sunt țelurile, prioritățile şi restricțiile
domeniului de lucru?
Analiza domeniilor
INFORMATICE
2. • Care sunt funcțiile şi procesele fizice care se

de muncă derulează?
• Ce instrumente sunt antrenate în acest sens?
• Cum se împarte munca între echipe?
• Ce criterii sunt folosite?
Analiza • Care este natura organizării?
3.
organizațională • Care sunt valorile organizaționale?
• Care este diviziunea muncii între membrii din
cadrul echipelor de lucru?
• Care sunt sarcinile curente?
• Care sunt scopurile activităților din domeniul
Analiza activității în de lucru?
SISTEME
4. termenii • Care sunt restricțiile?

domeniului de lucru
• Care sunt funcțiile implicate?
• Care este tehnologia utilizată?

127
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Dimensiuni Elemente de analizat
• Ce decizii sunt luate?
• Ce informații sunt necesare?
Analiza activităților • Ce surse de informare sunt utile?
5. în termeni de luare • Ce informații sunt create?
a deciziilor • Ce informații sunt partajate şi de către
cine/cu cine?
• Ce informații sunt diseminate?
• Ce strategii sunt posibile?
Analiza activităților
în termenii • Ce strategii preferă actorul uman?
6.
strategiei ce poate • Ce tip de informații sunt necesare?
fi utilizată • Ce surse de informații preferă actorul?
• Care este pregătirea formală a actorului?
PENTRU
• Care este domeniul de expertiză?
Analiza resurselor şi • Are experiență cu domeniul subiectului şi cu
7. domeniul de lucru?
valorilor actorilor
• Care sunt prioritățile personale?
• Care sunt valorile personale?
Sursa: prelucrare după Scholl, H.J.; Fidel, R.; Mai, J.E. şi Unsworth, K. „Seattle’s Mobile
City Project”, în Proceedings of the Second European Conference on Mobile
INFORMATICE
Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment: adapting to
mobile and ubiquitous business”, p. 147
3. Proiectul mCity
Un proiect mai deosebit este mCity – lansat de oraşul Stockholm în
ianuarie 2002, având drept scop organizarea prin implementarea
tehnologiilor IC a unui „oraş mobil”. De remarcat este faptul că proiectul
mCity a fost realizat inițial prin mici proiecte‐pilot, la scară mică, centrate pe
identificarea nevoilor din comunitate şi crearea de soluții pentru acestea.
După lansarea acestor proiecte, decizia de a duce proiectul mai departe, de
a‐l dezvolta şi de a‐l face complet operațional, precum şi responsabilitatea
financiară a proiectului viitor, a fost la latitudinea consiliilor de cartier, a
administrațiilor speciale sau a firmelor municipale implicate.
SISTEME
Proiectele‐pilot lansate şi finanțate de la lansarea mCity, din 2002,
au vizat câteva segmente de persoane (grupuri de utilizatori) din cadrul
celor care lucrează, trăiesc sau vizitează oraşul – arată autoarele Anette
Hallin şi Kristina Lundevall (în Kushchu, 2007, p.14).

128
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Oraşul Stockholm este cel mai mare municipiu din Suedia (circa
760.000 locuitori), dar comparativ cu alte capitale ale lumii este un oraş
mic. Forma de guvernare suedeză pune mari responsabilități în sarcina
municipalității: îngrijirea copiilor, educația primară şi secundară, îngrijirea
celor vârstnici, combaterea incendiilor, planificarea etc. Toate aceste
responsabilități sunt finanțate prin impozite, la niveluri fixate de oraş, fără
intervenții la nivel național. Proiectele TIC sunt încurajate în Stockholm prin
„e‐strategia Stockholm” – un document strategic şi vizionar formulat
(issued) la începutul lui 2001. Acesta subliniază rolul cetățeanului ca
element central al tuturor activităților din organizarea oraşului.
Inițiativa a avut drept determinant principal lansarea rețelelor 3G şi
a serviciilor aferente. Aceasta a pornit drept propunere din partea unui fost
comisar european (Martin Bangeman), care a avut drept principal mobil
stimularea utilizării în vederea dezvoltării şi vânzării serviciilor 3G care
urmau să apară. S‐a decis pornirea unui proiect mai mic, mCity, care a avut
PENTRU
drept scopuri clar formulate:
• îmbunătățirea mediului de lucru pentru angajații metropolei
Stockholm;
• sporirea calității serviciilor către cetățeni;
• stimularea afacerilor din regiune (din domeniul tehnologiei
informatice în special);
• reîntărirea reputației oraşului, ca pilon în domeniul TI;
INFORMATICE
• oferirea unui exemplu pozitiv.
Persoanele care ar avea nevoie de servicii care puteau fi potențial
furnizate prin facilitățile tehnologice prevăzute în proiect, au fost împărțite
în următoarele cinci focus‐grupuri: turişti, studenți, întreprinderi mici şi
mijlocii, navetişti, angajați.
Primul proiect din cadrul mCity a fost cel destinat turiştilor. În acest
cadru, o bază de date cuprinzând evenimentele oficiale a fost făcută
disponibilă via mobile Internet. Aceasta a fost legată şi de aniversarea de
750 de ani a oraşului, ocazie cu care s‐a decis că trebuie testat ceva nou,
motiv pentru care s‐a ales WAP‐ul.
În 2004, s‐a dezvoltat un alt serviciu, vizând aceeaşi țintă – turiştii –,
cu participarea unui grup de studenți de la Royal Institute of Technology.
Proiectul numit .tourism, a fost inițiat de către Consiliul de Artă al
SISTEME
Administrației Culturale, pentru a găsi noi modalități de a face disponibile

informații despre Stockholm, prin intermediul noilor tehnologii.
Concretizarea a fost un site Web cu informații legate de statui, obiecte de
artă, clădiri importante, informații disponibile via Internet fix sau mobil, la

129
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
adresa www.explore.stockholm.se. Serverul recunoaşte dispozitivul de pe

care utilizatorul accesează site‐ul (PDA, laptop, telefon mobil). Utilizând
apoi funcționalități XML, sunt oferite diferite interfețe, în concordanță cu
dispozitivul de acces. Astfel i se oferă utilizatorului cea mai bună experiență
posibilă, conform dispozitivului folosit la accesarea site‐ului.
Căutările pe site se pot face după numele unui obiect, locației sau a
străzii, oferind astfel posibilitatea de a vizualiza lista tuturor atracțiilor din
cadrul unui cartier al oraşului.
mStudent – un alt proiect pilot din cadrul mCities, este un proiect
de tip joint‐venture între trei parteneri: federația Asociațiilor Studențeşti
din Stockholm, Forumul Academic din Stockholm şi oraşul Stockholm.
Obiectul acestui proiect este dezvoltarea de servicii mobile care sunt utile
studenților din zona oraşului, servicii de genul: notificarea prin SMS în cazul
nesusținerii unui curs, oferind astfel studentului posibilitatea de a‐şi
gestiona timpul mai bine.
PENTRU
În primăvara lui 2003, 28 de studenți din opt universități şi diferite
colegii universitare din zona Stockholm‐ului au participat la un studiu de
fezabilitate privind identificarea unui număr de servicii care ar interesa
studenții. Această primă fază a proiectului a fost desfăşurată cu participarea
celor mai mari operatori de telecomunicații din Suedia (Telia şi Ericsson) şi a
uneia dintre cele mai mari corporații bancare din Suedia –
Föreningssparbanken. Pentru a‐şi pune ideile novatoare în practică, li s‐a
INFORMATICE
oferit tuturor studenților, de către firma Ericsson, cel mai modern telefon
mobil şi li s‐a permis utilizarea acestuia fără limite. Acest lucru i‐a făcut
experți în utilizarea serviciilor disponibile şi buni evaluatori a noilor servicii.
Astăzi, mStudent inițiază şi administrează diferite forme de teste şi
evaluări a serviciilor mobile în cooperare cu mediul de afaceri din
Stockholm. Scopul este acela de a încuraja firmele şi universitățile să
dezvolte şi să utilizeze servicii mobile îmbunătățite şi ca urmare, să
perfecționeze calitatea serviciilor către grupul de studenți‐utilizatori.
Activitățile desfăşurate se bazează pe o listă de servicii mobile pe care
studenții le‐au identificat în prima fază, ca fiind interesante. Pe lângă
aceasta, mStudent a devenit un câmp pentru testarea şi evaluarea tuturor
tipurilor de servicii mobile care ar putea fi interesante pentru studenți. Aşa‐
numiții “piloți de testare” sunt în totalitate studenți în cadrul universităților
SISTEME
şi colegiilor universitare din Stockholm. Proiectul mStudent reuneşte

studenții din focus‐grup în cadrul a diferite activități, cum ar fi workshopuri şi
evaluări. Unele firme deja lucrează “cot la cot” cu grupuri de referință formate
din studenți, pentru a primi feedback privind serviciile pe care le plănuiesc.

130
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Colaborarea cu grupul de firme mici şi mijlocii din cadrul
proiectului mCity a fost realizată în cadrul unei strânse conlucrări dintre
proprietarii de magazine şi administrația unuia dintre mall‐urile din centrul
Stockholm‐ului – Söderhallarna. Magazinele de aici pot folosi internetul şi
tehnologia mobilă pentru a comunica atât cu clienții, cât şi cu administrația
mall‐ului. Se asigură astfel nu doar îmbunătățirea comunicării interne, dar
se şi oferă noi modalități de abordare a relațiilor cu clienții folosind
serviciile mobile. Spre exemplu, magazinele pot acum să informeze clienții
săi în legătură cu ofertele sau noile produse prin SMS sau e‐mail. Un alt
exemplu, este al unuia dintre restaurante, care primesc comenzi de la
clienți prin SMS, crescând astfel probabilitatea ca mâncarea să fie pregătită
la timp. Conducerea de marketing a mall‐ului mai foloseşte tehnologiile
pentru a crea oferte de tip VIP pentru anumiți clienți şi a le comunica
posesorilor de magazine sau altor categorii de personal (celor care se ocupă
de pază, de exemplu).
PENTRU
Pentru focus‐grupul format din navetişti (în general, pentru cei

care străbat zilnic distanțe lungi cu anumite puncte de plecare‐sosire, în
anumite momente din zi), au fost puse la dispoziție informații actualizate
privind traficul, furnizate, printre alții, de către primăria oraşului Stockholm
şi Administrația suedeză de drumuri. Acestea pot fi obținute via internet şi
wap, pe site‐ul www.trafiken.nu. În plus, au fost dezvoltate noi modalități
de accesare a informațiilor privind traficul, pentru ca acestea să devină
INFORMATICE
disponibile indiferent de loc sau timp, dată fiind utilitatea lor pentru cei
care le folosesc. Astfel, utilizatorii care călătoresc mai mult, cum ar fi
navetiştii, îşi pot îmbunătăți itinerariul şi alege mijloacele şi/sau ruta de
transport pe baza informațiilor privind starea curentă a traficului.
Proiectul mCity este implicat în câteva proiecte pilot din domeniul
traficului, toate fiind inițiate cu un studiu preliminar destinat aflării de
informații care prezintă interes şi de care ar beneficia navetiştii. Într‐unul
dintre proiecte, mCity a finanțat dezvoltarea utilizării vocii dinamice pentru
a prezenta informațiile disponibile pe site. Vocea sintetizată începe citirea
noilor informații atunci când un navetist apelează un număr de telefon
special. În alt proiect, navetiştii pot subscrie pentru a fi informați pe rute
specifice. Navetiştii submit în pagina web anumite intervale de timp pentru
care ei sunt interesați să afle informații privind tulburările de trafic, astfel că
SISTEME
imediat ce are loc un eveniment pe ruta de interes şi la momentul de timp
care se încadrează în intervalul precizat, se trimite un SMS cu aceste informații.
În cadrul mCity s‐au inițiat împreună cu organizațiile municipale din
Stockholm şi câteva sisteme de management bazate pe SMS. Chiar dacă

131
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
tehnologia folosită este una de bază, simplă, impactul este mare. Exemple
de soluții de SMS ce au fost dezvoltate în cadrul mCity sunt:
• managementul absențelor (în şcoli);
• programarea serviciilor (pentru îngrijirea persoanelor);
• managementul înlocuirilor (în domeniul îngrijirii persoanelor) –
este strâns legat de soluția anterioară.
Pentru a lua contact cu personalul care trebuie să facă înlocuirea
celui existent, în locul telefoanelor făcute pentru fiecare persoană în parte,
este folosit SMS‐ul trimis în grup – acesta creează oportunități mai bune
pentru planificarea celorlalte activități care intervin în munca acestor
categorii de persoane. Pe lângă aceasta, managerii au descoperit şi o
modalitate de încurajare a staff‐ului, prin trimiterea ocazională a unor SMS‐
uri de genul „Week‐end plăcut!”. Acestea sunt apreciate foarte mult de
personalul angajat în asemenea munci, pentru că fiind mai mult plecați pe
PENTRU
teren nu îşi pot vedea prea des colegii şi managerii.
Sistemul de SMS a fost deosebit de bine primit, fiind un exemplu care
arată că implicarea utilizatorilor care în mod obişnuit sunt clasificați drept
„nedezvoltați în domeniul TIC” poate reduce „separarea digitală” (digital
divide). Un alt efect pozitiv observat este acela că utilizatorii se
autoapreciază atunci când simt că experiența lor este valoroasă şi are un
impact real.
„Utilizatorul final” utilizat în proiectele la scară mică trebuie să fie
INFORMATICE
într‐adevăr cel care va folosi sistemul în cele din urmă, nu managerul sau
supervizorul. Din punct de vedere al managementului, asemenea proiecte
trebuie să implice adesea mai multe niveluri: cei care utilizează sistemul, cei
care pot supraveghea desfăşurarea proceselor de lucru şi cei care vor face
plata sistemului. Exemplele arată că există domenii cu mare potențial, iar
utilizarea şi cunoaşterea TIC, chiar dacă sunt folosite tehnologii simple, poate
deveni un pas important către utilizarea unor servicii mobile mai avansate.
Desigur, de obicei nu este uşor să fie implicate persoane cu abilități
şi cunoştințe tehnologice limitate în proiecte care implică tehnologia.
Scepticismul sau dezinteresul pentru a schimba ceva în munca lor prin
aceste metode poate fi adesea o barieră pentru asemenea proiecte.
Este important deci să recunoaştem că artefactele tehnologice sunt
SISTEME
deopotrivă obiecte sociale şi tehnologice, care afectează modul de viață al
oamenilor pe măsură ce timpul şi spațiul se schimbă (Brown, 2002; Glimel &
Juhlin, 2001; Urry, 2000, apud Hallin & Lundevall, 2007, p.22). Pentru a
implica utilizatorul final, proiectul trebuie să fie prezentat de asemenea

132
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
manieră încât să rezulte că este un proiect ce va duce la schimbări în mai
bine, evidente, ci nu să se pună accentul mai întâi pe latura sa tehnologică.
Utilizatorii finali implicați nu sunt în general entuziasmați de tehnologie de
dragul tehnologiei, ci de faptul că noul proiect sau ideile pe care le va
genera ar putea contribui la îmbunătățirea muncii lor.
Cheia este să se pornească de la utilizatorul final şi să se aibă
permanent în vedere utilizatorul serviciilor. Testarea la scară mică are şi ea
limitările ei, atunci când e vorba de tehnologie. Adesea aceste integrări
tehnologice par şi poate chiar sunt realmente inutile, dar dacă e vorba de
extinderea la o scară mare şi foarte mare, utilitatea este incomparabil şi
indubitabil foarte mare. Exemplele oferite anterior pentru turişti, şcoli sau
îngrijirea bătrânilor au demonstrat acest lucru.
În exemplele oferite, crearea unui proiect pentru SMS de grup cu
implementare la scară mare necesită integrarea câtorva programe interne,
cum ar fi un sistem de corespondență şi un portal de identificare. În cazul
PENTRU
municipalității este necesar să fie luat în considerare costul implementării
noii tehnologii, noile servicii trebuind să ofere costuri mai reduse sau alt
gen de câştiguri pentru oraş. Dezvoltarea de servicii doar pentru
amuzament sau doar pentru că înglobează tehnologie de vârf nu sunt
motive suficiente.

INFORMATICE

Bibliografie
Bremer, A. A.; López Prado, L.A. (2006),
„Municipal m‐Services using SMS”, în Proceedings of the Second European
Conference on Mobile Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for
eGovernment: adapting to mobile and ubiquitous business”, pp. 45‐50, disponibil
la adresa http://www.mgovernment.org/resurces/euromgvo2006/PDF/
6_Bremer.pdf, accesat: decembrie, 2007
Brown, B. (2002),
”Studying the use of mobile technology”. În B. Brown, N. Green&R.Harper,
Wireless world. Social and interactional aspects of the mobile age (pp. 3‐15).
London: Springer
Glimel, H. & Juhlin, O. (2001),
The social production of technology. On the everyday life with things. Göteborg:
BAS
SISTEME
Hallin, Anette şi Lundevall, Kristina (2007),
„mCity: User Focused Development of Mobile Services Within the City of
Stockholm”. În Kushchu, I. (pp. 12‐29), „Mobile Government: An Emerging
Direction in E‐government”, Hershey & New York: IGI Publishing

133
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Hinas, Maria (2003),
„Stockholm Pilots mCity Mobile Project”, Government Technology magazine,
January 2003, disponibil la adresa
http://www.centerdigitalgov.com/international/story.php?docid=38037,
accesat: decembrie, 2007
Kushchu, I. (2007),
„Mobile Government: An Emerging Direction in E‐government”, Hershey & New
York: IGI Publishing
Scholl, H.J.; Fidel, R.; Mai, J.E. şi Unsworth, K. (2006),
„Seattle’s Mobile City Project”, în Proceedings of the Second European Conference
on Mobile Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment:
adapting to mobile and ubiquitous business”, pp. 144‐153, disponibil la adresa
http://www.mgovernment.org/resurces/euromgvo2006/PDF/16_Jochen.pdf,
accesat: decembrie, 2007
Urry, J. (2000),
Sociology behind societies, mobilities for the twenty‐first century. London & New
York: Routledge

134
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

KNOWLEDGE
MANAGEMENT ŞI
E‐GUVERNARE Lucrarea evidențiază
elemente ale societății bazate
pe cunoștințe: cunoștințele,
ILEANA HAUER cu cele două categorii
fundamentale, tacită și
explicită, dar și alte tipologii,
1. Introducere managementul cunoștințelor,
ca o disciplină care integrează
Economiile actuale se bazează tot managementul oamenilor,
mai mult pe cunoaştere şi informație. proceselor şi tehnologiilor în
PENTRU
scopul de a genera, captura şi
Cunoaşterea este recunoscută acum ca utiliza cunoaştere valoroasă
motor al productivității şi al creşterii în organizație și e‐guverna‐
economice, conducând la un nouă rea, care promovează
concentrare pe rolul informației, tehnologiei implementarea sistemelor
şi învățării în performanța economică. informatice ca alternativă de
acces a cetățenilor la serviciile
Într‐o societate dependentă de oferite de către administrația
informație, dar şi de creşterea numerică a centrală şi locală.
INFORMATICE
organizațiilor (ca expresie a comunicării

sporite şi complexității relațiilor sociale),
Cunoaşterea pare a fi singura putere ce garantează progresul social,
economic şi democratic care nu se erodează în timp. Orientarea spre
captarea şi asimilarea de cunoaştere este pentru cele mai multe dintre
organizații confirmarea unei anumite maturități funcționale, concordante cu
esența societății informaționale de care este legată (Munteanu, Ioniță, 2005).
Cunoaşterea (Knowledge) este definită, de regulă, drept puterea de
a înțelege şi de a surprinde esența faptelor, valorificarea certitudinilor şi a
informației, obținută sub forma unor experiențe sau învățăminte. În
funcționarea unor asemenea organizații, determinante sunt procesele
desemnate generic prin sintagma celor “3 I”, respectiv inovare (crearea de
cunoştințe noi), învățare (asimilarea de cunoştințe noi) şi interactivitate
SISTEME
partenerială referitoare la cunoaştere (Drucker, 1992).
Cunoaşterea reprezintă un concept filozofic definit de Platon ca
fiind o credință susținută de o cauză sau de o explicație (Blair, 2002). În
contextul cunoaşterii din cadrul unei organizații, definiția sugerează că

135
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
aceasta reprezintă abilitatea de a utiliza informația disponibilă pentru

obținerea de rezultate pentru acționari (Leiponen, 2006). O importantă
creştere a nivelului de cunoştințe în şcoală s‐a înregistrat, ceea ce sugerează
că generarea şi controlul cunoştințelor pot avea efecte pozitive asupra
performanțelor firmelor (Di Mattia, Scott, 1999).
Nevoia de a gestiona cunoaşterea pare să reprezinte un fenomen
natural, ca urmare a unor intense discuții privitor la rolul şi intensitatea
procesului de valorificare a capitalului intelectual în societățile post‐
capitaliste. În acest context, managementul cunoştințelor 1 cuprinde
identificarea şi localizarea valorilor intelectuale într‐o anumită organizație,
generarea de cunoştințe noi cu scopul reliefării avantajelor competitive,
accesarea integrală a informației corporative, diseminarea de practici
pozitive şi accesul la tehnologii de codificare şi utilizare a informației.
2. Despre cunoaştere/cunoştinţe
PENTRU
Cu studiul cunoaşterii se ocupă ştiința numită epistemologie, care

are în obiectiv studiul naturii, structurii şi originii cunoaşterii. Este necesară
definirea şi înțelegerea diferiților actori implicați activ în cunoaştere, dar şi
interconexiunea între aceştia. Cook şi Brown (1999) identificau necesitatea
diferențierii între conceptele cunoştințe şi cunoaştere.
• Cunoştințele reprezintă un sistem stabilizat ce poate fi
formalizat şi transportat şi ca efect poate fi acumulat şi avut în
INFORMATICE
proprietate. Indiferent dacă aceste cunoştințe sunt explicite sau
implicite, deținute individual sau colectiv, diferitele cercetări
concentrate asupra acestora se bazează pe “epistemologia
elementelor aflate în posesie”.
• Cunoaşterea privită ca un proces continuu de creare a
cunoştințelor este intrinsec asociată cu acțiunea şi este
înțeleasă ca o parte a activității practice, bazată pe un efort
epistemologic definit ca “epistemologie a acțiunii”.
Deşi cei doi termeni sunt diferiți, primul desemnând un sistem de
elemente, celălalt desemnând un proces, ei sunt folosiți adesea
interschimbabil.
SISTEME

1 Pentru managementul cunoaşterii / cunoştințelor vom folosi acronimul KM, fiind
termenul consacrat în literatura de specialitate, care derivă din knowledge
management, în limba engleză

136
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
2.1. Tipologia cunoaşterii

Cunoştințele, spre deosebire de date şi informații, se manifestă în
mai multe forme sau tipuri. În domeniul managementului cunoaşterii există
două tipuri ale cunoaşterii cu totul diferite şi pretutindeni acceptate: tacită
şi explicită.
Cunoaşterea tacită
După cum a fost definită de Polyani (1958, 1966), cunoaşterea
tacită este aceea care este greu de codificat şi comunicat. Este efemeră şi
trecătoare şi nu poate fi descompusă în informații sau enumerată în felul
caracteristic al informației” (Hey, 2004). Mai mult, cunoaşterea tacită este
personală, are context specific şi este greu de formalizat (Nonaka şi
Takeuchi, 1995).
Cunoaşterea explicită
PENTRU
Spre celălalt capăt al scării, cunoaşterea explicită este exact acel tip
care nu poate fi codificat şi este transmisibil în limbă, încă o dată prin
metafora conduitei. Cunoaşterea explicită este cea pe care cele mai curente
practici de management încearcă, şi chiar pot, să o captureze, dobândească,
să o creeze, să o sprijine, să o rețină, să o codifice, să o depoziteze, transfere
şi să o împărtăşească.
După cum este arătat în figura 1, Nonaka şi Takeuchi (1995) afirmă
că cele patru procese de conversie care implică aceste două tipuri de
INFORMATICE
cunoaştere constituie esența creației cunoaşterii:
• De la tacită la tacită ( ex. socializarea),
Deoarece cunoştințele tacite nu se pot explicita folosind un limbaj
verbal, rezultă că acest proces de conversie este de fapt un proces de
transfer direct de experiență printr‐un limbaj nonverbal. De exemplu
profesorul de tenis îşi arată cum se ține corect racheta în mână printr‐o
simplă demonstrație nonverbală. Cu alte cuvinte meseria se fură, nu se
învață. Deci conversia tacit‐tacit se realizează prin observație şi imitație,
când una din persoane are o experiență mai bogată decât cealaltă. O
organizație nu poate crea cunoştințe prin ea însăşi. Experiența şi
cunoştințele constituie capitalul uman specific fiecărui individ, angajat al
companiei (Brătianu, 2006).
SISTEME
• De la tacită la explicită (ex. externalizarea),
Al doilea proces este externalizarea, în care cunoştințele tacite sunt
transformate în cunoştințe explicite, care pot fi comunicate. Generarea

137
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cunoştințelor prin acest proces este specifică creatorilor din domeniul tehnologic,
scriitorilor. În formularea noilor cunoştințe se ține cont de “propria
experiență şi de viață, educația şcolară, modelele de gândire formate în anii
de şcoală şi universitate jucând un rol important” (Brătianu, 2006).
• De la explicită la explicită (ex. combinarea),
Al treilea proces este combinarea, în care cunoştințele explicite
sunt convertite sub o altă formă de cunoştințe explicite. Este cel mai
cunoscut mod de transmitere a informațiilor şi cunoştințelor. Procesul de
învățământ din şcoli este şi din universități se bazează în mod preponderent
pe acest tip de conversie. Tehnologiile informaționale s‐au dezvoltat pentru
a procesa şi transmite cunoştințele explicite. Un exemplu poate fi scrierea
unei lucrări care include cunoştințe explicite sau crearea unui site Web care
conține cunoştințe explicite.
• De la explicită la tacită ( ex. internalizarea)
PENTRU
Ultimul proces este internalizarea, prin care se internalizează o

serie de cunoştințe şi se dezvoltă abilități şi comportamente bazate pe
valorificarea acestor cunoştințe. Este procesul tipic de învățare al elevului,
al studentului sau al individului autodidact (Brătianu, 2006). Conversia
presupune o anumită filtrare a cunoştințelor şi structurarea lor astfel încât
să permită o dezvoltarea a experienței individuale, a abilităților necesare
într‐un anumit domeniu. Managementul cunoştințelor valorifică acest
INFORMATICE
proces de conversie atunci când în compania respectivă se implementează
un nou proces tehnologic sau o nouă strategie organizațională, care
necesită o anumită instruire.
Cunoaştere tacită Cunoaştere explicită
Cunoaştere
tacită
Socializare Externalizare
Cunoaştere Internalizare Combinare
explicită
Figura 1 – Procesele umane corespunzătoare proceselor de conversie a cunoaşterii
Sursa: Adaptare după Nonaka and Takeuki, 1995, The KnowledgeCreating Company:
SISTEME
How Japanese Companies Create the Dynamics of Innovation
Psihologii cognitivi clasifică cunoaşterea în două categorii:

cunoaştere procedurală şi cunoaştere declarativă (Becerra‐Fernandez,

138
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Sabherwal, 2001). Alții adaugă o a treia categorie, numită cunoaştere

strategică (Wickramasinghe, von Lubitz, 2007).
Cunoaşterea declarativă are multe în comun cu cunoaşterea
explicită, deoarece cunoaşterea declarativă constă din descrierea faptelor şi
a lucrurilor sau a metodelor şi procedurilor (Becerra‐Fernandez, Sabherwal,
2001; Roberts, 2000). Pentru cele mai multe scopuri practice cunoaşterea
declarativă şi cunoaşterea explicită pot fi tratate ca sinonime.
Cunoaşterea procedurală este acea cunoaştere care se manifestă
făcând ceva (Becerra‐Fernandez, Sabherwal, 2001; Srikantaiah, 2000). Ca
urmare este reflectată în abilități motorii sau manuale, cognitive sau
mentale (noi gândim, raționăm, decidem, dansăm, cântăm la pian, mergem
cu bicicleta, observăm fețele clienților sau stările de spirit etc.). Altă vedere
asupra cunoaşterii procedurale o prezintă ca fiind cunoaşterea despre cum
faci ceva (how to do). Această vedere a cunoaşterii procedurale o acceptă
ca o descriere a unor paşi a unei sarcini sau proceduri. Deficiența evidentă a
PENTRU
acestei vederi este că nu mai este nici o diferență față de cunoaşterea
declarativă exceptând că sarcinile şi metodele sunt descrise în locul faptelor
şi lucrurilor. Cum poate fi rezolvată acestă confuzie? Este recunoscut că
multe persoane se referă la descrierea sarcinilor, metodelor şi procedurilor
ca fiind cunoaştere declarativă, în timp ce alții le privesc ca cunoaştere
procedurală. O soluție utilă ar fi clasificarea tuturor descrierilor cunoaşterii
ca fiind cunoaştere declarativă şi rezervarea pentru cunoaşterea
INFORMATICE
procedurală a situațiilor în care cunoaşterea este despre cum faci ceva
(Wickramasinghe, von Lubitz, 2007).
Cunoaşterea strategică se referă la “a şti când “ şi “a şti de ce“
(know‐when şi know‐why) (Stratigos, 2001; Thorne, Smith, 2000). Deşi este
rezonabil să ne imaginăm aceste aspecte ale acțiunii, este dificil să ni le
imaginăm separat de acțiunea însăşi. Cu alte cuvinte, putem distinge
cunoaşterea strategică numai în descriere, nu şi a face ceva. În consecință
cunoaşterea strategică este cel mai bine un subset al cunoaşterii declarative, în
loc să fie o categorie separată (Wickramasinghe, von Lubitz, 2007).
2.2 Ciclu de viaţă al cunoaşterii
Ciclu de viață al cunoştințelor (figura 2) este despre achiziționarea
şi crearea cunoaşterii, distribuția cunoaşterii şi aplicarea cunoaşterii, şi
SISTEME
utilizarea şi reutilizarea ei (Alavi, Leidner, 2001; Levine, 2001).

139
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Creare, generare
Aplicare Reprezentare,
CUNOAŞTERE
stocare
Distribuire,
utilizare, reutilizare
Figura 2 – Ciclu de viață al cunoaşterii
Sursa: Wickramasinghe, von Lubitz, 2007, Knowledge‐based enterprise. Theories and
PENTRU
fundamentals
Activitățile cunoaşterii sunt centrate în procesele psihologice

umane ca experiența, percepția şi emoția. În loc să fie un set izolat, fapte
lipsite de context, cunoaşterea este ataşată de inteligența umană, alcătuită
din însuşiri umane şi necesitând angajament activ din partea celor implicați
în structura de activități ale cunoaşterii organizaționale.
După Wickramasinghe (2005) într‐o organizație sunt patru majore
INFORMATICE
activități de cunoaştere interactive.
• Prima este achiziționarea cunoaşterii (knowledge aquisition),
care se referă la actul de internalizare a informației existente.
• A doua dimensiune este crearea cunoaşterii (knowledge
creation), care descrie actul de creare al noii cunoaşteri.
• A treia activitate a cunoaşterii este distribuția cunoaşterii
(knowledge distribution), care este actul de răspândire al
cunoaşterii peste tot în organizație.
• Ultima activitate este aplicarea cunoaşterii (knowledge
application), care este demonstrată odată ce cunoaşterea este
posedată.
Ciclu de viață al cunoaşterii sugerează că achiziția cunoaşterii este
punctul de plecare al tuturor activităților organizaționale. După ce o
SISTEME
organizație achiziționează cunoaşterea, o poate utiliza pentru a crea noua

cunoaştere (knowledge creation). Organizațiile pot răspândi cunoaşterea
existentă către membrii potriviți din interiorul organizației. Dacă o
organizație alege să creeze o nouă cunoaştere sau un surplus bazat pe

140
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cunoaşterea sa de bază, organizația poate de asemenea să distribuie şi
această cunoaştere odată ce a fost creată. După ce cunoaşterea a fost
răspândită şi poate fi utilizabilă prin procesul de distribuție a cunoaşterii,
organizația o poate aplica in contextul cel mai potrivit. Odată ce
cunoaşterea este aplicată, rezultatele pot produce informație adițională
care poate fi utilizată în procesul de creare al noii cunoaşteri. Cunoaşterea
existentă, ca punct de plecare pentru cunoaşterea organizațională, este
blocul de construit pentru toată cunoaşterea organizațională.
Deşi tehnologia poate ajuta în procesul activității cunoaşterii, nu
poate iniția procesul cunoaşterii fără interacțiunea cu partea umană, care
furnizează perspectivele contextuale necesare pentru generația de
cunoaştere relevantă într‐o încercare de a înțelege realitatea (Swan, et al.,
1999; Wickramasinghe, 2005). Factorii uman şi social au un rol central în
crearea şi comunicarea cunoaşterii.
Pentru a servi clienții şi a rămâne în afaceri companiile trebuie să
PENTRU
reducă timpii de repetare, să opereze cu un minim de bunuri fixe, să
scurteze timpul de dezvoltare a producției, să îmbunătățească serviciul
clienți, să împuternicească angajații, să inoveze şi să furnizeze produse de
înaltă calitate, să îmbunătățească flexibilitatea şi adoptarea, capturarea
informației, crearea cunoaşterii, împărțirea şi învățarea (Grey, 2002). Nici
una din acestea nu ar fi posibilă fără un focus continuu pe creare,
actualizare, disponibilitate, calitate şi utilizare a cunoaşterii de toți angajații
INFORMATICE
şi echipele, la locul de muncă şi pe piață.
3. Managementul cunoaşterii în e-guvernare

3.1 KM, definiții şi concepte
Managementul cunoaşterii (KM) îşi propune să explice subiecte
cheie precum: adaptarea organizațională, supraviețuirea şi creşterea
competențelor în condițiile evoluției continue ale mediului.
Termenul KM este atribuit lui Karl Wigg (Gupta, Sharma, 2004a),
care l‐a utilizat în 1986. El defineşte KM ca fiind “construirea sistematică,
explicită şi deliberată, cât şi reînnoirea şi aplicarea cunoaşterii, pentru a
maximiza eficiența bazată pe cunoaştere a întreprinderii şi veniturile din
valorile cunoaşterii“.
Luând în considerare numai procesele cunoaşterii, Gupta şi Sharma
SISTEME
(2004b) au definit KM ca "un model de afacere interdisciplinar care acoperă
toate aspectele cunoaşterii din interiorul unei firme, incluzând crearea,
codificarea, împărțirea, şi utilizarea acestor activități pentru promovarea
învățării şi inovării". Acestea includ generarea noii cunoaşteri,

141
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
achiziționarea cunoaşterii de valoare din surse externe, utilizarea ei în
procesele de luare a deciziilor, încrustarea cunoaşterii în procese, produse
şi/sau servicii, codarea informației în documente, baze de date şi software,
facilitarea creşterii cunoaşterii, transferarea cunoaşterii către alte părți ale
organizației, şi măsurarea valorii bunurilor cunoaşterii, şi/sau impactul KM
(Gupta, Sharma, 2004b).
KM este esențial pentru cunoaştere, în special pentru transferul
cunoaşterii. În general membrii unei organizații posedă diferite tipuri de
cunoaştere (amintite anterior). Scopul KM este de a facilita transferul
efectiv al cunoaşterii către aceia care au nevoie de ea pentru a‐şi îndeplini
responsabilitățile în organizație (Mahesh, Suresh, 2004). Alte activități ca şi
capturarea, stocarea, recuperarea cunoştințelor şi a meta‐cunoştințelor
sunt importante doar pentru miezul obiectivului de transferare a
cunoştințelor către membrii organizației.
După Edvinsson (2002), KM include managementul informației
PENTRU
(cunoaştere explicită), managementul proceselor (cunoaştere întrupată),

managementul oamenilor (cunoaştere tacită), managementul inovației
(conversia cunoaşterii) şi managementul bunurilor (capital intelectual).
Alții (Huotari, Iivonen, 2004) spun că KM “înglobează managementul
oamenilor ca şi creatori ai cunoaşterii şi managementul informației ca
material brut al proceselor legate de crearea cunoaşterii şi producției“.
Alte abordări văd KM ca “o disciplină care integrează managementul
INFORMATICE
oamenilor, proceselor şi tehnologiilor în scopul de a genera, captura şi
utiliza cunoaştere valoroasă în organizație”. Cu alte cuvinte KM este “o
tehnologie pentru multiplicarea memoriei organizaționale, inteligenței şi
creativității în mod sistematic şi continuu” (Comisia Europeană, 2004). De
asemenea tot specialiştii din Comisia Europeană au observat că KM
operează în două direcții:
• gestionează cunoaşterea deja existentă în organizație;
• îmbunătățeşte capacitatea firmei de a avea avantaje din noua
cunoaştere, capturată din surse externe sau generată de
cunoaşterea internă (Comisia Europeană, 2004).
Scopul managementului cunoştințelor este de captura, stoca,
menține şi furniza cunoştințe utile într‐o formă cu înțeles, către oricine are
nevoie, din orice loc şi în orice moment, în cadrul unei organizații. KM
SISTEME
desemnează colaborarea la nivelul unei organizații (Turban, et.al, 2007).
Un sistem de management al cunoştințelor (KMS) constă dintr‐un
ansamblu de metode şi tehnici prin care se operaționalizează procesele de
management al cunoştințelor, incluzând soluții de regăsire a documentelor,

142
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
baze de date de expertiză, liste de discuții şi sisteme de căutare după
conținut, precum şi tehnologii colaborative de filtrare (Radu, et al., 2005).
KMS se referă la utilizarea tehnologiilor informaționale (Internet,
intranet, extranet, groupware, agenți software, depozite de date) pentru a
sistematiza, spori şi disemina cunoaşterii într‐o organizație (Alavi, Leidner,
1999).
Orice KMS trebuie să îndeplinească două cerințe fundamentale
(Close, 2000):
• să faciliteze lucrul colaborativ între utilizatorii implicați în
derularea proceselor de management al cunoştințelor;
• să asigure administrarea informațiilor de la baza sistemului.
În vederea satisfacerii acestor cerințe, KMS utilizează o serie de
instrumente care permit integrarea cunoştințelor sub formă de baze de
cunoştințe sau memorii colective.
PENTRU
Printr‐un climat organizațional susținut de tehnologii informaționale

(TI) moderne, o organizație îşi poate utiliza întreaga memorie
organizațională pentru a rezolva orice problemă, oriunde în lume, în orice
moment (Bock, et al., 2005).
3.2. Necesitatea KM în administrația publică
În general, KM se dovedeşte necesar în trei domenii: relațiile cu
publicul, departamentele guvernamentale şi coordonarea dintre
INFORMATICE
departamentele guvernului (Wagner, et al., 2003).
În relația cu publicul KM apare de la interacțiunea cu publicul şi
necesitatea de a răspunde întrebărilor publicului. Cu cât mai repede
guvernul invită la interacțiune, sau tranzacții, cetățenii şi oamenii de afaceri
vor pune întrebări şi vor spera că problemele lor vor fi rezolvate. De
exemplu, ar putea permite cetățenilor să cumpere licențe de afaceri on‐
line, sau să plătească taxele on‐line. Aceasta va declanşa întrebări despre
licențe (de ex. cine trebuie să depună, care sunt cerințele etc.) sau despre
întrebări despre taxe. Aceste întrebări trebuie să fie rezolvate de persoane
„cunoscătoare” sau de „un sistem informațional cunoscător”, adică un
sistem de management al cunoştințelor (KMS).
Înăuntrul departamentelor, KM poate îmbunătăți eficiența
operațiilor care ar putea necesita cunoştințe considerabile.
SISTEME
Cunoştințele utilizate între departamente au scopul în general de a
reutiliza cunoştințele, de a aplica cele mai bune practici, pentru evitarea
dublării efortului.

143
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3.3 Tipologia soluțiilor de KM
KM cuprinde bunurile companiilor cum ar fi competențele, relațiile
şi informațiile (Moore, 2000; Parent et.al, 2000). Acestea pot exista virtual
într‐o organizație, de la mințile angajaților până la fişierele din bazele de
date. Putem spune simplist că tehnologiile KM funcționează ca un portal,
unde companiile pot captura, stoca şi aplica capitalul lor intelectual. Dar
întrucât portalurile oferă numai o vedere a informației, tehnologiile KM
oferă un mediu bazat pe Web unde capitalul intelectual poate fi organizat,
dezvoltat şi aplicat interactiv. În final tehnologiile KM ajută companiile să
acceseze şi să cultive cunoaşterea afacerii pe care o caută.
Când oamenii părăsesc o organizație, o mare cantitate de pregătire
şi investiții pleacă o dată cu ei (Wickramasinghe, Von Lubitz, 2007). Cum
poate fi capturată, conservată şi aplicată cunoaşterea companiilor?
Tehnologiile KM ajută companiile prin:
PENTRU
• identificarea şi promovarea celor mai bune practici de afaceri;
• trăsăturile colaborative fac eficace managementul de proiect;
• acces rapid la informații: din mai multe surse cu o singură
interfață.
De‐a lungul anilor au fost dezvoltate numeroase soluții informatice
pentru KM. (ex. McKellar, 2003). Multe dintre ele au avut ca țintă
întreprinderile mari, fiind proiectate pentru a gestiona o mare cantitate de
cunoştințe şi informații, pentru a fi accesate de mai mulți utilizatori din mai
INFORMATICE
multe locații, fiind găzduite de platforme hardware multi‐raft. Desigur

pentru implementare eforturile sunt considerabile, iar costurile sunt mari.
a. Portaluri şi Portaluri de KM
Portalurile nu creează informație sau cunoaştere, dar o pot colecta,
organiza şi distribui; de aceea ele se focalizează pe schimbul de informații şi
cunoştințe. Separat de funcțiile specifice KM, portalurile furnizează aplicații
ca e‐mail, forumuri de discuții, ştiri personalizate, motoare de căutare,
multe dintre ele cu mari beneficii pentru schimbul de informații şi cunoştințe.
Multe portaluri guvernamentale au fost deja înființate pentru
comunicarea internă, între departamente sau guvern‐cetățean. Chiar şi
guvernele cu resurse puține s‐au angajat în dezvoltarea unui portal, de
exemplu Rusia şi Thailanda (Wagner, et al., 2003). Totuşi, guvernele
SISTEME
angajate în dezvoltarea unui portal învață că deşi costurile de dezvoltare şi
efortul sunt substanțiale, întreținerea lor necesită şi mai multe resurse. În
lipsa actualizărilor frecvente, portalul devine ‘vechi’ şi îşi pierde vizitatorii.

144
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cauzele principale ale insatisfacției sunt informațiile învechite,

dificultatea de a localiza site‐uri web, link‐uri care nu mai sunt valabile,
dificultatea de găsi informații.
b. Customer Relationship Management Software
Aplicațiile de management al relațiilor cu clienții (CRM) au ca scop
gestiunea interacțiunilor dintre organizație şi clienți, văzute ca relații, şi nu
ca tranzacții individuale. CRM oferă organizației informații vis‐a‐vis de
profilul clienților şi o ajută să le furnizeze cele mai potivite servicii.
Software‐ul CRM poate ajuta e‐guvernarea printr‐o mai bună
recunoaştere a cerințelor cetățenilor, prin crearea profilului cetățenilor şi
servirea corespunzătoare a acestora. De exemplu e‐guvernul din Singapore
separă serviciile pentru e‐cetățeni pe grupuri de utilizatori diferiți, furnizând
oferte şi informații de interes exclusiv pentru copii, pentru adolescenți sau
pentru pensionari (Wagner, et al., 2003). Costurile pentru implementarea
PENTRU
sistemelor CRM sunt considerabile, ceea ce limitează utilizarea lor.
c. Data Mining and Text Mining
Conform lui Fayyad and Uthrusamy (1996), mineritul de date
reprezintă un proces de descoperire a cunoştințelor în baze de date
(knowledge discovery in databases ‐ KDD), de identificare a tiparelor valide,
noi, potențial utile şi semnificative din date. Rezultatul este de obicei o
relație, formulă, regulă, care poate fi aplicată ca euristică pentru a realiza
INFORMATICE
activități viitoare.
Data mining se regăseşte într‐o varietate de domenii de aplicații:
marketing (identificarea profilului clienților, găsirea asocierilor dintre
clienți, aspectul demografic etc.), bănci (detectarea tipurilor de utilizare
frauduloasă a cardurilor de credit, identificarea clienților fideli, predicția
schimbării preferințelor clienților cu privire la credite etc.), asigurări şi
sănătate (identificarea clienților care îşi fac asigurări medicale etc.),
transport, telecomunicații.
În e‐guvernare, mineritul de date vizează interacțiunile dintre
guvern şi cetățeni. Aplicațiile de data mining pot extrage cunoştințe din
datele tranzacționale, pot uşura sarcina de a trata volume mari de tranzacții
şi în final pot îmbunătăți abilitatea de a lua decizii.
Text mining este definit ca procesul de analiză al textului şi
SISTEME
extragerea informației pentru scopuri particulare (Liddy, 2000). El aplică

tehnicile de data mining pentru a localiza tiparele în textul natural.

145
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
d. Content Management
Managementul conținutului se concretizează în sisteme proiectate
pentru a face utilizatorii mai ‘cunoscători‘ (sau cel puțin mai informați)
oferindu‐le accesul on‐line la documentația multor organizații.
Multe guverne (de ex. SUA) consideră managementul de conținut
ca o aplicație esențială, centrul aplicațiilor de KM, care preîntâmpină
problemele de acces la informație.
4. Concluzii
Disponibilitatea cunoştințelor şi informațiilor prin Internet oferă un
potențial semnificativ pentru dezvoltarea țărilor, permițând cetățenilor să‐şi
întărească baza economică, obținând resurse educaționale şi resurse
guvernamentale care anterior nu au fost disponibile. Limitările economice
cer guvernelor din țările în curs de dezvoltare să găsească soluții pentru a
PENTRU
beneficia de avantajele sistemelor de management al cunoştințelor.
Aplicațiile de managementul cunoştințelor sunt utilizate cu
precădere în sectorul privat. Fezabilitatea soluțiilor de KM în e‐guvernare se
bazează pe abilitatea şi disponibilitatea guvernelor de a investi în
tehnologiile informaționale necesare.
Bibliografie
Alavi, M., Leidner, D., (2001),
INFORMATICE
Review: Knowledge management and knowledge management systems: Conceptual
foundations and research issues. MIS Quaterly, 25 (1), pag. 107‐136
Alavi, M., Leidner, D., (1999),
Knowledge Management Systems: A descriptive Study of Key Issues, Challengies and
Benefits. Communications of the AIS.
Becerra‐Fernandez, I., Sabherwal, R., (2001),
Organizational knowledge management: A continecy perspective. Journal of
Management Information Systems, 18(1), pag. 23‐55
Blair, D.C., (2002),
Knowledge management: hype, hope, or help?, Journal of the American Society for
Information Science and Technology, 53(12)
Bock, G.W., et al., (2005),
Behavioural Intention Formation in Knowledge Sharing: Examining the Role of
Extrinsic Motivators, Social Psychlogical Forces and Organizational Climate. MIS
Quaterely Journal, vol.29, no.1
SISTEME
Brătianu, Ct., (2006),
Dinamica generării şi transformării cunoştinţelor, În vol. Societatea cunoaşterii,
editor Roşca I.Gh.
Close, R.C., (2000),
ELearning and Knowledge Technology, Sun Trust Report

146
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cook, J., Brown, J. S. (1999).
Bridging epistemologies: The generative dance between organizational knowledge
and organizational knowing, Organization Science, Vol. 10 No.4, p.381‐400.
Di Mattia, S., Scott, I.A., (1999),
KM: hope, hype or harbinger?, Library Journal, 15 September, 122(15), pag. 33
Drucker, P., (1992),
The new society of organizations,
www.ii.metu.edu.tr/~is526/course_material/papers/The%20New%20Society%
20of%20Organizations‐Drucker‐1992.doc Accesat în 15.11.2007
Edvinsson, L., (2002),
Corporate Longitude, What you need to know to navigate the knowledge economy,
BookHouse Publishing
European Commission. Directorate‐general for Enterprise (2004),
Innovation Management And The Knowledge Driven Economy, ECSC‐EC‐EAEC
Brussels‐Luxembourg, Online: ftp://ftp.cordis.lu/pub/innovation‐
policy/studies/studies_innovation_management_final_report.pdf, Accesat în
10.01.2008
PENTRU
Fayyad, U., Uthurusamy, R. (1996)
Data Mining and Knowledge Discovery in Databases, Communications of the ACM,
39, 11, 24‐26.
Grey, D., (2002),
Views on knowledge and knowledge management. Online http://www.km‐
forum.org/what_is.htm Accesat în 10.01.2008
Gupta, N.D., Sharma, S.K. (editori) (2004a),
Intelligent Enterprises of the 21st Century, Idea Group Publishing
Gupta, N.D., Sharma S.K. (editori) (2004b),
INFORMATICE
Creating Knowledge Based Organizations, Idea Group Publishing
Huotari, M.L., Iivonen, M. (editori) (2004),
Trust in Knowledge Management Systems in Organizations, Idea Group Publishing
Leiponen, A., (2006),
Managing Knowledge for Innovation: The Case of BusinesstoBusiness Services,
Journal of Product Innovation Management
Levine, L., (2001),
Integrating knowledge and processes in a learning organization. Information
Systems Management, 18(1), pag.21‐33
Liddy, E.D. (2000),
Text Mining. Bulletin of the American Society for Information Science. 27, 1,
pag.13‐15.
Mahesh, K., Suresh, J.K., (2004),
What is the K in KM Technology, Electronic Journal of Knowledge Management,
vol.2, issue 2, pag.11‐22
SISTEME
McKellar, H. (2003)
KMWorld’s 100 companies that Matter in Knowledge Management 2003. KMWorld.
http://www.kmworld.com/100.cfm

147
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Moore, K., (2000),
The evolving organization. Ivey Business Journal, 65(2), pag. 25‐28
Munteanu, I., Ioniță, V., (2005),
Managementul cunoştinţelor. Un ghid pentru comunităţile de practicieni, Editura
Cartier
Nonaka, I.,Takeuki, H., (1995),
The KnowledgeCreating Company: How Japanese Companies Create the Dynamics
of Innovation, Oxford University
Parent, M. et al., (2000),
Knowledge creation in focus groups: Can group technology help?
Information&Management, 38, pag.47‐58
Roberts, J., (2000),
From knowhow to showhow? Questionings the role of information and
communication technologies in knowledge transfer.Technology Analysis &
Strategic Management, 12(4), pag.429‐443
Radu, I., et al. (2005),
Informatică şi management, o cale spre performanţă. Ed. Universitară, București
PENTRU
Roșca, I.Gh., ed. (2006),
Societatea cunoașterii, Editura Economică
Srikantaiah, T.K., (2000),
KM for information professionals. ASIS Monograph Series,, Information Today Inc.
Stratigos, A., (2001),
Knowledge management meets future information users. Online www.brint.com,
25(1), pag.65‐67
Swan, et al.(1999),
Knowledge management:The next fad to forget people ? Proceedings of the 7th
INFORMATICE
European Conference in Information Systems(ECIS), 23‐25 June, Copenhagen, Denmark
Thorne, K., Smith, M., (2000),
Competitive advantage in world class organizations. Management Accounting,
78(3), pag. 22‐26
Wagner, C. et al. (2003),
Enhancing Egovernment in Developing Countries: Managing Knowledge through
Virtual Communities, The Electronic Journal on Information Systems in
Developing Countries, vol. 14, issue 4 http://www.ejisdc.org
Wickramasinghe, N., Von Lubitz, D., (2007),
Knowledgebased enterprise. Theories and fundamentals, Idea Group Publishing,
Hershey, SUA
Wickramasinghe, N., (2005),
The phenomen of duality: A key to facilitate the transition from knowledge
management to wisdom for inquiring organizations. În Courtney et al. (Editori),
Inquiering organizations. Hershey, PA: Idea Group Publishing. York: Routledge
SISTEME

148
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

SPRE „KNOWLEDGE CITY”
PRIN ÎNCORPORAREA
TEHNOLOGIILOR O viziune a centrelor urbane
ale viitorului, care au la bază
COLABORATIVE, capitalul uman este
întruchipată sub denumirea de
DE TIP OPEN‐SOURCE “Oraşele cunoaşterii”
(“knowledge cities“ sau “the
cities of knowledge”).
CAMELIA MARGEA Care sunt atributele pe care ar
trebui să le întrunească o
PENTRU
localitate care doreşte să
1. Termeni de descriere a ajungă la acest nivel? Cum pot
contribui soluțiile software
oraşului viitorului: modern,
adoptate la dezvoltarea
inteligent, bazat pe cunoştinţe oraşelor? Care este potențialul
Societate inteligentă, flexibilă, în oferit de sofware‐ul de tip open
source? Acestea sunt câteva
care se învață continuu şi care generează dintre întrebările la care
cunoştințe — sunt caracteristici ale unei încearcă să răspundă lucrarea
societăți ideale, către care tindem. Dacă de față.
INFORMATICE
privim spre anumite state şi la ritmul în

care tehnologia a transformat numeroase aspecte ale vieții contemporane,
ea pare să se fi conturat deja. Drept urmare, noi valențe sunt oferite
educației, culturii, economiei, guvernării, aspectelor politice şi mediului
înconjurător.
Deşi cunoştințele au fost prezente permanent în viața omului, în
prezent o provocare deosebită este ridicată de perfecționarea metodelor
de gestionare a cunoştințelor, de structurare, ordonare şi prezentare a
volumului imens de informații rezultat din surse tot mai abundente şi mai la
îndemână. Accent deosebit se pune pe captarea a cât mai multor idei, pe
codificare, transmiterea şi asimilarea cât mai rapidă a cunoştințelor,
punerea în practică şi generarea altora noi, pentru a dispune de ele la
SISTEME
momentul potrivit şi a câştiga avantajul competitiv de care au nevoile
organizațiile actuale. Experiența celor care sunt cu un pas înainte devine
astfel un element de luat în considerare.

149
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Pentru edilii oraşelor şi administrațiile publice locale, viziunea

centrelor urbane ale viitorului, care au la bază capitalul uman are un nume:
“Oraşul cunoaşterii” (“knowledge cities“ sau “the cities of knowledge”) –
într‐o traducere mot‐à‐mot şi care se pliază pe sintagma „societății
cunoaşterii”. Literatura de specialitate din România foloseşte însă adesea
termenul de oraş inteligent.
Indiferent de terminologia adoptată, se pune accentul pe câteva
direcții‐cheie de dezvoltare urbană, pe care le vom descrie în continuare.
Un stadiu premergător transformării unui oraş într‐un oraş bazat pe
cunoaştere, este oraşul modern, bine dezvoltat. Literatura de specialitate
menționează printre criteriile care sunt indispensabile pentru un centru
urban modern, bine dezvoltat (Ergazakis, 2004, p.6):
• un înalt nivel de trai;
• oferirea unui acces eficient, divers şi competitiv din punct de
vedere al costului, la infrastructura de transport de persoane,
PENTRU
bunuri şi informații;
• un design urban şi o arhitectură care să încorporeze noile
tehnologii;
• strategie fundamentală de educație, incluzând toate facilitățile
şi serviciile culturale;
• economie cu o masă critică suficientă pentru a sprijini
specializarea competitivă de nivel mondial;
INFORMATICE
• rețele de influență comercială, în ideea atragerii de fonduri;
• accesul şi conştientizarea pieței, în sensul unei capacități sporite
de a susține relații comerciale durabile cu alte piețe;
• cultură de afaceri, în acelaşi timp şi colaborativă şi competitivă;
• servicii publice prompte şi creative;
• cultură deschisă, tolerantă şi bazată pe merite şi o societate cu
grad mare de incluziune.
În aceeaşi idee, în lucrarea „Oraşul prezent‐oraşul viitorului”,
Cristina Alpopi denumeşte caracteristicile oraşului viitorului:
„Oraşul viitorului este un oraş bazat pe cunoaştere, un oraş în care
fiecare dintre caracteristicile care coexistă în cadrul lui este dublată de o
bază de informații care transmite în timp real informații către rezidenții
oraşului, către cei care muncesc în oraş şi cei care vizitează oraşul şi care îi
SISTEME
va ajuta cu informații pentru deciziile lor zilnice. În acelaşi timp, aceste
informații vor fi completate cu alte date pentru a‐i determina pe liderii
oraşului să planifice şi să realizeze o revitalizare urbană susținută. Viziunea

150
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
predominantă […] este aceea ca liderii să aibă drept scop menținerea unui
echilibru şi că succesul unui oraş nu poate fi realizat pe seama altuia.” 1
Societatea cunoaşterii sau bazată pe cunoaştere este o sintagmă
deja îndelung uzitată, dar să vedem ce semnificație are atributul
„cunoaştere” asociat termenului de oraş? Revenim pentru acesta la
lucrarea consacrată acestui domeniu – “Knowledge Cities: Approaches,
Experiences, and Perspectives”, în care Francisco Carillo (2006) dă
următoarea definiție:
„Oraşele cunoaşterii sunt oraşele ce au o economie care produce
exporturi de valoare adăugată mare, creată prin intermediul cercetărilor,
tehnologiei şi a forței creierelor. În aceste sectoare, atât sectorul public, cât
şi cel privat aduc valoare cunoaşterii, hrănesc cunoaşterea, cheltuiesc bani
pentru a sprijini diseminarea şi descoperirea cunoştințelor (pentru învățare
şi inovare), şi exploatează cunoştințele pentru a crea produse şi servicii care
adaugă valoare şi creează bunăstare.”
PENTRU
La începutul lui 2005 erau identificate la nivel mondial 65 de
programe de dezvoltare urbană, desemnate formal ca şi oraşe ale
cunoaşterii 2 . Adoptarea de către organizații internaționale importante,
printre care OECD, Banca Mondială, UNESCO, a numeroase planuri
strategice de acțiune ce au în centru cunoaşterea vine în sprijinirea
acestei transformări societale, care aduce laolaltă cercetările din
domeniul dezvoltării urbane, studiile urbane şi planificarea cu ajutorul
INFORMATICE
managementului cunoştințelor şi a capitalului intelectual.
În această idee, setul de caracteristici anterior enumerate pentru
oraşul modern, bine dezvoltat, se modifică şi se completează. Gonzalez
Ovalle (2004, p.2) şi Ergazakis (2004, p.7), identifică următoarele atribute
ale unui oraş al cunoaşterii:
• oferirea accesului la noile tehnologii de comunicație tuturor
cetățenilor;

1 Cristina Alpopi – “Oraşul prezent‐oraşul viitorului”, în Cercetări practice şi teoretice în
managementul urban, revistă electronică, ASE‐Bucureşti, Centrul de Cercetare în
Administrație şi Servicii Publice, Facultatea de Management, Catedra de Administrație
şi Management Public, Noiembrie 2006, Anul I, Nr. 1, http://www.ccasp.ase.ro/
managementurban/
SISTEME
2 Cifre oferite în prezentarea cărții lui Francisco Carillo – “Knowledge Cities: Approaches,
Experiences, and Perspectives. Approaches, Experiences, and Perspectives”,
Butterworth‐Heinemann, 2006, prezentare regăsită la adresa Platformei de
management al cunoştințelor a Know‐Center GmbH, Gratz, Austria:
http://www.pwm.at/index.php?id=30&content=5920, accesată în noiembrie, 2007

151
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• excelența în cercetare, care oferă platforma pentru noile bunuri
şi servicii bazate pe cunoaştere;
• creare şi inovarea să fie elementul central al dezvoltării oraşului;
• legături permanente între universități/firme/creare;
• oferirea de instrumente prin care cunoştințele să fie făcute mai
accesibile cetățenilor, într‐un mod sistematic, eficient şi eficace;
• abilitatea de a genera, atrage şi reține cetățenii cu abilități
deosebite în diferite domenii de activitate;
• existența de centre civice deschise diversității şi care pun accent
pe relațiile față‐în‐față;
• capacitate sporită de a îmbunătăți şi a redresa mediul
înconjurător, şi o implicare mai mare a comunității la luarea
deciziilor ce implică protecția mediului.
Procesul complex şi îndelungat de transformare al unui centru
PENTRU
urban într‐un conglomerat de cunoaştere se poate axa pe urmărirea a
şase factori:
• financiari (asigurarea resurselor financiare, ce pot fi atrase şi
prin acțiuni de marketing),
• societali (standard de viață şi educație de nivel ridicat,
combinate cu o cultură care să încurajeze şi să susțină
partajarea cunoştințelor şi drepturile şi libertatea umană),
• tehnologici (infrastructura TIC cu un grad înalt de accesibilitate
INFORMATICE
şi cetățeni cu competențe digitale de nivel ridicat – pentru a

beneficia de tehnologii),
• strategici (viziune strategică directoare şi planuri de dezvoltare
care să includă şi să ia în considerare noul statut al oraşului),
• politici (dorința politică şi cadrul legislativ corespunzător),
• mediul de activitate (mediul de afaceri şi nevoile pieței, cu
luarea în considerare a sectorului privat şi al ONG‐urilor) – nu în
ultimul rând.
Aceste grupe de factori, împreună cu elementele de structură a
conceptului de oraş al cunoaşterii prezentat într‐o definiție anterioară
sunt ilustrate grafic în Figura 1.
SISTEME

152
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
INFORMATICE PENTRU ADMINISTRAŢIA Cuprins

Figura 1 – O reprezentare abstractă a unui “Oraş al cunoaşterii”
Sursa: adaptare după Ergazakis, K., Metaxiotis, K., Psarras, J (2004), “Towards
knowledge cities: conceptual analysis and success stories”, Journal of
Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, p. 8; Dalkir, K. (2005), Knowledge
Management in Theory and Practice, Elsevier, p.43

2. Rolul tehnologiilor colaborative şi a celor de tip open-

source pentru dezvoltarea oraşelor
Oprindu‐se asupra componentei tehnologice, dintre cele şase

SISTEME
amintite, Baquir şi Kathawala (2004) construiesc un model denumit “casa
cunoaşterii”, care – spun ei – poate reprezenta baza tehnologică ce ar putea
oferi suportul necesar pentru crearea şi managementul cunoştințelor,
pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice cetățenilor din oraşele

153
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cunoaşterii. Modelul abstract al unei asemenea case este construit din
tehnologii structurate ca în Figura 2.
PENTRU

Figura 2 – “Casa cunoaşterii”
Sursa: adaptare după Baquir, M. N., Kathawala, Y. (2004), “Ba for knowledge cities: a
INFORMATICE
futuristic technology model”, Journal of Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, p. 86
În contextul tehnologiilor ce pot fi adoptate pentru sprijinirea unui
viitor bazat pe cunoaştere, atât la nivel individual (învățând pe tot parcursul
vieții), dar şi la nivelul instituțiilor locale, numeroase inițiative de tip
„software deschis” au fost lansate în ultimii ani la nivel mondial. La nivel
național, această tehnologie a fost aproape invizibilă la niveluri oficiale 3 , dar
anul 2007 pare să fie un debut bun către această alternativă software. 4

3 Situația este prezentată sugestiv de articolul “Open Source de România frate cu
Robinson Crusoe”, autor: Chirtoaca, Tudor, prezentat în revista Market Watch – soluţii
informatice pentru management, nr. 91/decembrie 2006, http://www.marketwatch.ro
SISTEME
/index.php?do=2&tl=0&ar=2575&viz=true, accesat în 20 noiembrie 2007
4 un argument care vine să sprijine această afirmație este eLiberatica – o conferință
anuală dedicată Software‐ului Free şi Open Source, organizată de Romanian Free
Software and Open Source Initiative (ROSI – www.rosi.ro ), în parteneriat cu Agora
Media (www.agora.ro) .

154
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Consortium for Open Source Software in Public Administration

(COSPA) 5 – este unul dintre proiectele derulate la nivel european, în perioada
ianuarie 2004‐iunie 2006. Reunind un număr de cincisprezece parteneri
europeni, coordonați de Free University of Bolzano‐Bozen 6 , proiectul a
studiat pe larg problematica introducerii software‐ului open source şi a
standardelor de date deschise (Open Data Standards ‐ ODS), atât pentru
productivitatea personală, dar şi pentru managementul documentelor în
Administrațiile Publice Europene. Acest studiu a fost inițiat atât în ideea
reducerii dramatice a costurilor implicate de procurarea diferitelor licențe
software, dar şi pentru a beneficia de versatilitatea, adaptabilitatea şi
transparența în funcționare pe care o dă această categorie de software.
Beneficiile întrevăzute de acest consorțiu sunt:
• pentru cetățeni: să nu mai fie nevoiți să cumpere software
proprietar pentru accesarea informațiilor şi serviciilor furnizate
de Administrațiile Publice (AP) – ceea ce se presupune a duce la
PENTRU
o creştere a accesibilității serviciilor publice;
• pentru AP: sporirea încrederii şi confidențialității, dată de
utilizarea de tehnologii recunoscute ca fiind transparente şi sigure;
• pentru afaceri: a se bucura de un acces îmbunătățit la serviciile
de guvernare, prin eliminarea impedimentelor digitale posibile.
Rămânând în domeniul tehnologiilor informatice, în contextul
dezvoltării oraşelor cunoaşterii, un rol deosebit îl are educarea, formarea
INFORMATICE
cetățenilor în general şi a pregătirii acestora pentru a utiliza tehnologia de
vârf 7 . Categoria de software denumită generic Open Source 8 , s‐a dovedit a
avea un potențial deosebit în acest sens.
2.1 Cazul regiunii Extremadura (Spania)
Cazul regiunii Extremadura din Spania este unul recunoscut la nivel
mondial ca fiind cel mai important efort public făcut în domeniul sofware‐

5 http://www.cospa‐project.org
6 www.case.unibz.it
7 studiul OECD‐CERI, 2007: „Giving Knowledge for Free – The Emergence of Open
SISTEME
Educational Resources” şi „Open Educational Practices and Resources OLCOS Roadmap
2012”, lucrare publicată de OLCOS – Open eLearning Content Observatory (proiect
finanțat de Comisia Europeană în perioada ianuarie 2006‐decembrie 2007)
8 Sub această denumire sunt adesea avute în vedere categoriile Open Source & Free
Software, sintagma completă fiind Free/Libre/OpenSource Software (pe scurt FLOSS)

155
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
ului open source, şi pare să fie încă de neegalat 9 . Deşi era cea mai săracă
regiune a Spaniei, politica publică deosebit de consistentă privind utilizarea şi
dezvoltarea de software open source, cultura deschisă şi cunoştințele deschise,
au făcut din experiența acestei regiuni un real succes, răspândind rezultatele
eforturilor nu doar în regiunea Extremadura, ci şi în America Latină 10 .
Cazul Extremadura
Prin intermediul fondurilor oferite de Comisia Europeană, în săraca
regiune Extremadura a Spaniei, au fost posibile numeroase investiții în tehnică
şi infrastructură, echipamente şi pregătire. Partidul care era la putere a
considerat că una dintre modalitățile de plată a datoriilor datorate
comunității internaționale este acordarea accesului deschis către toate
beneficiile, în termeni de dezvoltare de software şi resurse deschise de
cunoaştere. A fost lansat un plan format din cinci paşi consecutivi, incluzând
investiții publice în infrastructură şi serviciile TI, extinse facilități de training în
domeniul TI pentru toți, cu accentuarea conectării cu firmele şi instituțiile
sociale.
Alegerea software‐ului de tip open source a rezultat inițial dintr‐o
PENTRU
analiză financiară a costurilor şi oportunităților, care arătau că s‐ar economisi
în acest fel aproximativ 30 milioane de Euro. Software‐ul open source a fost
utilizat mai întâi într‐un vast sistem de computere din sistemul educațional 11 ,
apoi în domeniul serviciilor de sănătate şi în cele din urmă, în toate domeniile
administrației publice. În acest final, guvernul a creat propria distribuție de
Linux, numită Linex 12 , care se poate descărca liber de pe internet. Versiuni
succesive au adaptat această distribuție nevoilor specifice ridicate de
utilizatorii din domeniul educației, sănătății, şi cel public, chiar şi în
întreprinderile mici şi mijlocii. Parlamentul regional a stipulat apoi printr‐un
mandat politic ca întreg guvernul să migreze toate aplicațiile software folosite
INFORMATICE
în diferite domenii publice către variante open source echivalente, urmând
astfel calea deschisă de sectoarele educaționale şi de sănătate.

9 Pedrό, F. (2006) „The Spanish Region of Extremadura. A Case Study of the Interplay
between Government and Universities in the Production and Use of Open Educational
Resources in Higher Education”, noiembrie, OECD, citat în „Giving Knowledge for Free
– The Emergence of Open Educational Resources”, OECD‐CERI, 2007, p.62
10Vezi şi Stockholm Challenge, “Techno‐literacy & Free Source Software GNU/Linex for
everybody”‐ project Summary, http://www.stockholmchallenge.se/data/techno_
literacy_free_sour
11Ricardo Luengo González, Juan Arias Masa şi Miguel Angel Martín Tardío “Detection of
Necessities and Definition of Characteristics for the Implementation of an Autonomous
System for Maintenance of Computer Classrooms in Primary Education”, în “Advances
in TechnologyBased Education: Towards a Knowledge Based Society“ Proceedings of
SISTEME
the II International Conference on Multimedia and Information & Communication
Technologies in Education, A.Méndez‐Vilas, J.A.Mesa González, J.Mesa González
(Editori), Badajoz, Spania, 3‐6 decembrie, 2003, http://www.todowebextremadura.
com/papers/679.pdf, accesat în octombrie 2007
12Stockholm Challenge, Idem ‐ Vision, Objectives and Goals; Transferability, ibidem

156
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cazul Extremadura (continuare)
Acelaşi mandat politic din partea parlamentului anterior menționat a
împuternicit guvernul să ofere accesul liber la tot conținutul legat de cunoştințe,
stocat pe serverele publice. Guvernul caută acum măsuri inovative pentru a
promova această cultură, punând la mijloc stimulente, în special de ordin
material, în vederea producerii de resurse educaționale de tip deschis şi pentru a
face aceste resurse disponibile întregii populații.
Acest caz a dovedit că alternativa open source este de luat în
considerare ca o nouă frontieră, şi că pornind de la o utilizare pe scară largă
a software‐ului open source pentru crearea unei culturi deschise cunoaşterii,
regiuni sărace se pot îndrepta spre realizarea societății bazate pe cunoaştere.
Tradițiile, practicile locale, resursele disponibile la un moment dat
(financiare şi umane) – aşa cum se observă şi în „cazul Extremadura”– îşi
pot pune amprenta asupra perceperii şi utilizării sau neutilizării lor. În
general, cel puțin ideea de actualizare permanentă, de informare pasivă
(găsirea de informații stocate în diverse baze de date de tip catalog sau
PENTRU
directoare pe diferite domenii) şi activă (documente periodice, rapoarte,

broşuri informative etc.) – oferite prin mecanisme directe (centre de
informații, de exemplu) sau/şi indirecte (mediatizare tip reclamă sau
intermedierea de către diferite organizații ale societății civile) nu trebuie
pierdută niciodată din vedere.
2.2 Proiectul Wiki City
INFORMATICE
Îmbinând un concept binecunoscut din spațiul Internet‐ului – de

altfel o variantă de expansiune a sofware‐ului social de tip open source –
mai precis tehnologia Wiki, şi ideea de oraş al societății cunoaşterii,
cercetătorii americani de la SENSEable City Laboratory, din cadrul
Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au dat naştere unui
proiect denumit Wiki City. S‐a făcut astfel „un pas important în cunoaşterea
mai exactă a pulsului la care trăieşte o metropolă” 13 .
Concretizarea fizică este o hartă interactivă (Figura 3), care îşi
schimbă permanent conținutul, pe baza principiilor web‐ului semantic, şi
care oferă informații în timp real despre viața urbană. Acest proiect face ca
oraşul interactiv să devină realitate, hărțile interactive având posibilitatea
de a arăta cea mai scurtă rută spre casă, barurile mai puțin aglomerate, în
general starea mediului urban.
SISTEME

13Marius Cosmeanu, “Wiki City: oraşul interactiv”, în www.cotidianul.ro , 30 Septembrie
2007, categoria “Ştiință şi tehnologie” şi site‐ul oficial al proiectului SenseAble City Lab
– “WikiCity – how can a city perform as an open‐source real‐time system”,
http://senseable.mit.edu/wikicity/index.html

157
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

Figura 3 – Interfața Wiki City Rome (sectiune)
Sursa: http://senseable.mit.edu/wikicity/rome/images/WikiCityRome‐Interface.jpg
În sprijinul conceptului a venit şi numărul tot mai mare de
utilizatori ai telefoanelor mobile sau ai sistemelor GPS, care i‐au ajutat pe
SISTEME
cercetători să monitorizeze mobilitatea orăşenilor. Prima testare a avut loc
la Roma, unde pe o pagină de Internet cu imaginea hărții capitalei italiene
au fost prezentate pe data de 8 septembrie 2007, în timp real, locurile
principalelor evenimente din oraş, poziția mijloacelor de transport în

158
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
comun şi traficul pietonilor. Autobuzele dotate cu sisteme GPS şi
telefoanele mobile ale pietonilor au oferit neîntrerupt informații despre
fluxul urban. De asemenea, o imagine a hărții interactive a fost proiectată
într‐una dintre principalele piețe ale Romei.
Această idee este prevăzută pentru a fi aplicată şi în alte oraşe
partenere cu americanii de la SENSEable City Laboratory, printre care
Copenhaga şi Amsterdam, „pentru că numai acestea, susțin realizatorii, au
spații în aer liber şi o rețea de transport în comun corespunzătoare
obiectivul principal al proiectului, şi anume, acela de a studia şi de a
cunoaşte caracteristicile mobilității oamenilor în spațiul urban”.
Proiectul reprezintă o concretizare remarcabilă a numeroase
direcții de dezvoltare în domeniul tehnologic: hărțile interactive (gen Google
Maps), Wikipedia, informații în timp real tip RSS, sisteme de transport
inteligente, e‐Business, web semantic, WEB 2.0 sunt doar câteva. 14
În sensul oferirii unui suport cultural deschis cunoaşterii, a unui
PENTRU
număr mare de surse de informații, conştientizarea tuturor cetățenilor în
general, în toate domeniile vieții sociale sunt premize ale creării de regiuni
bazate pe cunoaştere şi pentru construirea a ceea ce se denumeşte prin
sintagma „societatea cunoaşterii”.
Voi încheia citând două nume de rezonanță, citate prin care
consider că sunt sintetizate cele prezentate în această lucrare: „Computing
is not about computers anymore. It is about living” – Nicolas Negroponte
INFORMATICE
(fără a omite să subliniem că, aşa cum rezultă din cele expuse în această
lucrare, rolul TIC nu este unul exclusiv) şi „If I give you a penny, you will be
one penny richer and I’ll be one penny poorer. But if I give you an idea, you
will have a new idea, but I shall still have it, too.” (Albert Einstein).
Bibliografie
Baquir, M. N., Kathawala, Y. (2004),
“Ba for knowledge cities: a futuristic technology model”, Journal of Knowledge
Management, Vol. 8, Nr. 5, pp. 83‐95
Berg, L., van den; Peter M. J. Pol, Willem van Winden, Paulus Woets (2005),
”European Cities in the Knowledge Economy: The Cases of Amsterdam,
Dortmund, Eindhoven, Helsinki, Manchaster, Munich, Münster, Rotterdam and
Zaragoza” — EURICUR Series, Ashgate
SISTEME

14Francesco Calabrese, Kristian Kloeckl, Carlo Ratti, “WikiCity: Real‐Time Location‐
Sensitive Tools for the City“, http://senseable.mit.edu/wikicity/papers/wikicity‐at‐
cupum2007.pdf, p.3‐4

159
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Calabrese, Francesco; Kristian Kloeckl, Carlo Ratti,
“WikiCity: Real‐Time Location‐Sensitive Tools for the City“,
http://senseable.mit.edu/wikicity/papers/wikicity‐at‐cupum2007.pdf
Carrillo, F. J. ‐ editor (2006),
”Knowledge Cities. Approaches, Experiences, and Perspectives”, Butterworth‐
Heinemann
Chirtoaca, Tudor,
“Open Source de România frate cu Robinson Crusoe”, în revista Market Watch –
soluţii informatice pentru management, nr. 91/decembrie 2006, http://www.market
watch.ro/index.php?do=2&tl=0&ar=2575&viz=true, accesat în 20 noiembrie 2007
Cosmeanu, Marius,
“Wiki City: orasul interactiv”, în www.cotidianul.ro , 30 Sep 2007
Ergazakis, K., Metaxiotis, K., Psarras, J (2004),
“Towards knowledge cities: conceptual analysis and success stories”, Journal of
Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, pp. 5‐15
Dalkir, K. (2005),
„Knowledge Management in Theory and Practice”, Elsevier, p.43
PENTRU
Ovalle, M.R.G., Marquez, J. A. A., Salomon, S. D. M. (2004),
“A compilation on resources on knowledge cities and knowledge‐based
development”, Journal of Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, pp. 107‐127
Vişan, Maria,
“Săptămâni sau click‐uri pentru certificatul de urbanism?”, în revista Market
Watch – soluţii informatice pentru management, nr. 9/octombrie 2007,
http://www.marketwatch.ro/index.php?do=2&tl=0&ar=2575&viz=true, accesat
în 20 noiembrie 2007
*** “Giving Knowledge for Free – The Emergence of Open Educational Resources”,
INFORMATICE
OECD‐CERI, 2007
*** „Open Educational Practices and Resources OLCOS Roadmap 2012”, OLCOS, 2007
*** “El Plan de Alfabetización Tecnológica y Software Libre de Extremadura”,
http://www.nccextremadura.org//index.php?option=com_frontpage&Itemid=1
*** “Promise and Problems of E‐Democracy: Challenges of Online Citizen Engagement”,
OECD Publications, 2003
*** “Cercetări practice şi teoretice în managementul urban”, revistă electronică, ASE‐
Bucureşti, Centrul de Cercetare în Administrație şi Servicii Publice, Facultatea de
Management, Catedra de Administrație şi Management Public, numerele 2006‐
2008, ISSN 1842‐5712, http://www.ccasp.ase.ro/managementurban/
*** “Oraşul – Revistă de cultură urbană”, Tipografia STUDIA, Cluj‐Napoca, ISSN: 1841‐
9704, disponibilă online la adresa http://www.revistaorasul.ro/
Consortium for Open Source Software in Public Administration: http://www.cospa‐
project.org, accesat în noiembrie, 2007
SISTEME
Know‐Center GmbH, Gratz, Austria: http://www.pwm.at , accesat în noiembrie, 2007
RAISE ‐ „Declarația cetățenilor privind oraşul de mâine (Rezumat)”, www.raise‐eu.org,
accesat în noiembrie, 2007
SenseAble City Lab – “WikiCity – how can a city perform as an open‐source real‐time
system”, http://senseable.mit.edu/wikicity/index.html, accesat în 20 noiembrie 2007

160
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

Secțiunea a IV‐a

TRANSFORMAREA

GUVERNĂRII

PENTRU
PENTRU

SECOLUL

XXI

INFORMATICE

SISTEME
ISBN: 978-973-0-11765-3
Cuprins (ediţie online, 2011)
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

DE LA
E‐GUVERNARE
LA
În ultimele două decenii
T‐GUVERNARE guvernele au început să
depună eforturi pentru a face
față presiunilor puse de
DOINA DĂNĂIAȚĂ procesul de reformă. Aceste
eforturi au fost adesea
ghidate de un set de principii
liber alăturate, cunoscut sub
1. Evoluţia e-guvernării numele de ”noul
PENTRU
Literatura de specialitate oferă mai management public” în cadrul
căruia lecțiile din cadrul
multe abordări ale etapelor prin care a sectorului privat se aplică
trecut procesul de implementare a e‐ guvernării. Apariția societății
guvernării. Fie că e vorba de stadii, fie că e bazate pe cunoaştere a creat
vorba de valuri ale e‐guvernării, începând un nou imperativ pentru
reformă şi a modificat natura
cu anul 2000 acestea arată progresele
transformărilor cerute. În
înregistrate de fiecare țară. ciuda eforturilor semnificative
INFORMATICE
Unii autori (vezi West 2005, pp. 8‐ din perioada anilor 1990 de a
12) au identificat patru stadii generale ale veni în întâmpinarea nevoii de
e‐guvernării: 1 – stadiul de afişare pe Web a opera într‐o lume mult mai
dinamică, guvernele trebuie
(o traducere exactă a denumirii originale să facă față realității faptului
de ”billboard stage” ar fi stadiul de panou, că secolul XXI cere o
avizier); 2 – stadiul de furnizare parțială de schimbare şi mai radicală.
servicii on‐line; 3 – stadiul de portal cu În articolul de față ne‐am
propus să prezentăm evoluția
servicii online complet executabile şi
e‐guvernării, surprinzând şi
integrate (este vorba despre tipul ”one‐ transformările aşteptate
stop” de portal guvernamental); 4 – stadiul pentru guvernele din
democrației interactive cu facilități extinse secolul XXI.
privind participarea publică la guvernare.
Legat de această etapizare, este
SISTEME
necesară observația că nu toate site‐urile guvernamentale parcurg exact

aceşti paşi şi în aceeaşi ordine, constatându‐se o varietate de moduri prin
care a evoluat e‐guvernarea.

163
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Dacă analizăm evoluția e‐guvernării din România prin prisma

încadrării în aceste stadii 1 , se constată că majoritatea site‐urilor
administrației publice locale sunt încă blocate în stadiul de ”billboard”, doar
cele de la nivelul marilor oraşe şi cele de la nivelul administrației centrale
fiind în stadiul al doilea, oferind parțial servicii online. Considerăm că
atingerea celui de‐al treilea stadiu şi în România este un obiectiv prioritar al
strategiei guvernamentale pe termen scurt (un orizont de timp de câțiva
ani) este – mai ales că UE pune presiune pe administrația noastră publică să
țină pasul cu dezvoltarea altor țări europene, oferind acces la importante
fonduri structurale pentru realizarea acestui deziderat.
Revenind la cele patru stadii ale e‐guvernării în abordarea lui
Darrell West, prezentăm în figura 1 viziunea acestuia asupra caracterului
schimbării tehnologice care a însoțit şi influențat procesul evolutiv al
e‐guvernării.
PENTRU
Stadiul 1 Stadiul 2 Stadiul 3 Stadiul 4

Afişare pe Furnizare Portal de tip Democrație
Web parțială de ”one‐stop” interactivă
servicii online
Schimbare incrementală
INFORMATICE
Schimbare seculară
Schimbare transformatoare

Figura 1 – Tipurile de schimbare tehnologică în cadrul evoluției e‐guvernării
Sursa: prelucrare după West 2005, p. 11
Aşa cum se poate observa din figura 1, trecerea de la stadiul
incipient al apariției pe Web la stadiul cel mai avansat al democrației
interactive reprezintă evidența indubitabilă a schimbării transformatoare a
guvernării bazată pe TIC.
Schimbarea incrementală din primele două stadii constă în
încorporarea noilor tehnologii, dar într‐un ritm lent. Odată cu atingerea
SISTEME
stadiului al treilea avem de‐a face o cu o schimbare seculară (semnificativă

1 Vezi lucrarea Imaginea României în peisajul eGuvernării la nivel global din cadrul pre‐
zentului volum.

164
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
şi persistentă), dar ne‐revoluționară. Abia în stadiul al patrulea schimbarea
are un caracter transformator prin eforturile de încorporare a participării
cetățenilor la actul de guvernare. Democrația participativă reprezintă o
utilizare novatoare a tehnologiilor interactive în cadrul site‐urilor
guvernamentale, asistând în acest caz la o transformare a însăşi sistemului
politic şi guvernamental.
Asemănător cu viziunea evoluției în stadii a lui West, un studiu
autorizat de Consiliul Europei (Booz Allen, 2005) prezintă evoluția
e‐guvernării în valuri, tot patru la număr (vezi figura 2).
Beneficii
Valul 4:
Noua generație de
guvernare
3b: Transformarea
proceselor de Valul 3:
PENTRU
afaceri
Transformarea
3a: Automatizarea organizației
proceselor existente
Valul 2:
Furnizarea serviciilor
online
Valul 1:
Promovarea accesului
și a conectivității
INFORMATICE
Timp
e‐Guvernare
t‐Guvernare

Figura 2 – Evoluția e‐guvernării
Sursa: prelucrare după Booz Allen 2005, p. 12
În baza raportului ”Beyond e‐Government: the world’s most

successful technology‐enabled transformations” (Booz Allen 2005, pp. 12‐
13), cele patru valuri din figura 2 sunt descrise prin caracteristicile
prezentate în continuare.
Valul 1 – Promovarea accesului şi a conectivității: Noile tehnologii
ale informației şi comunicațiilor (TIC) introduc noi capacități, constituind
SISTEME
oportunitatea e‐guvernării. În acest prim val accentul cade pe dezvoltarea
infrastructurii şi adaptarea cadrului legislativ pentru a încuraja adoptarea
TIC. Guvernele depun eforturi pentru construirea infrastructurii care să
faciliteze cooperarea viitoare. Măsurarea implementării e‐guvernării în

165
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cadrul primului val se axează pe evaluarea dotării (calculatoare şi alte
echipamente) şi penetrarea echipamentelor de acces la Internet.
Valul 2 – Furnizarea de servicii online: e‐Guvernarea este văzută ca
un ‘add on’, adică un canal de comunicație adițional, iar accentul principal
este pus pe dezvoltarea interfețelor cu consumatorul, pentru ca serviciile
existente să fie disponibile online (de exemplu, plata taxei de drum). În
cadrul guvernului, sunt create portaluri ca puncte de reper pentru serviciile
publice cu autonomie lărgită. Măsurarea se axează pe proporția serviciilor
guvernamentale online şi pe gradul de sofisticare al acelor servicii.
Progresul, în special în cadrul acestui al doilea val, nu a avut loc fără
suferințe. Graba în a oferi servicii online a condus adesea la o digitalizare a
front office‐ului (interacțiunea cu cetățenii şi firmele) fără o digitalizare
corespunzătoare a back office‐ului (eficiența operațională internă).
Persuasivitatea interfeței a contribuit la creşterea aşteptărilor
consumatorului pentru servicii mai eficace, pe care guvernele, luptându‐se
PENTRU
cu aceleaşi sisteme de realizare dintotdeauna, erau incapabile să le ofere.
Consumatorii erau bulversați de o proliferare a canalelor şi serviciilor
oferite, adesea slab coordonate şi insuficient adaptate nevoilor acestora.
Utilizatorii dezamăgiți după o primă experiență stăteau deoparte, iar
adoptarea noilor servicii rămânea scăzută. Costurile totale ale guvernării au
crescut practic datorită susținerii noilor canale electronice costisitoare, fără
posibilitatea de a le reduce pe cele vechi, bazate pe hârtie.
INFORMATICE
Valul 3 ‐ Transformarea organizației: Accentul în cadrul acestui val
se mută de la furnizarea de servicii de bază către impactul e‐guvernării, în
sensul creşterii beneficiilor pentru utilizatorul final şi guvernanți. Se
amplifică importanța automatizării proceselor din back‐office (spre
exemplu, procesarea reclamațiilor) şi a integrării (atât în cadrul, cât şi între
servicii). Măsurarea, în acest caz, se focalizează pe eficiență şi eficacitate.
Concluzia studiului este că majoritatea guvernelor se află în cadrul
celui de‐al treilea val în ce priveşte e‐guvernarea, şi vor rămâne în cadrul
acestuia încă cel puțin câțiva ani.
În cadrul celui de‐al treilea val se disting două sub‐stadii:
– Valul 3a: Orientarea principală vizează automatizarea proceselor
existente: procesarea reclamațiilor, programarea audiențelor şi alte
tranzacții de bază.
SISTEME
– Valul 3b: Guvernele reproiectează în mod fundamental propria

”afacere”, implementând procese mai inteligente, mai rapide, bazate pe
TIC. Noile procese contribuie la restructurarea organizației însăşi – crearea

166
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
unor organizații agile 2 sau atribuirea angajaților proprii a unor roluri care să
adauge valoare prin îmbunătățirea eficacității serviciilor oferite.
Legat de al treilea val, se poate concluziona că acele guverne care
regândesc şi transformă fundamental ceea ce fac şi mai ales cum fac, vor fi
cele care vor obține beneficii mai mari. Punctul forte în cadrul acestui val
este reproiectarea afacerii şi nu tehnologia, considerată doar un factor
favorizant.
Cu toate că analiza făcută în cadrul studiului menționat la
momentul respectiv (2005) nu a scos la iveală decât foarte puține exemple
de guvernări ”luate de al patrulea val”, totuşi autorii au anticipat încă de pe
atunci apariția celui de‐al patrulea val ca punct culminant al evoluției
guvernării electronice facilitate de TIC.
Valul 4 – Noua generație de guvernare: TIC a pătruns atât de mult
în sfera guvernării, încât definirea ca entitate separată a e‐guvernării nu mai
are nici un sens. În cadrul back‐office canalele tradiționale facilitate de TIC
PENTRU
sunt mai uşor de integrat, fuzionarea acestora fiind benefică pentru
creşterea calității serviciilor către cetățeni. În consecință, canalele
electronice devin tot mai pregnante în cadrul noi generații de guvernare.
Guvernele trec de la reproiectarea proceselor şi serviciilor existente
la gândirea de noi modalități de atingere a obiectivelor politice având ca
suport noile tehnologii ale informației şi comunicațiilor. Re‐organizarea este
radicală şi depăşeşte granițele organizației, transformând structurile
INFORMATICE
monolitice tradiționale. Extinderea restructurării inter‐organizaționale

depăşeşte sferele entităților guvernamentale, cuprinzând şi sectorul privat
şi pe cel al organizațiilor non‐guvernamentale.
Pentru a face față noului val este nevoie de introducerea unei
legislații mai bune şi a unor noi politici care să reducă substanțial
necesitatea de a interacționa cu guvernul, prin aceasta reducându‐se
povara administrativă atât asupra guvernării, cât şi asupra cetățenilor şi a
mediului de afaceri.
Accentul în cadrul celui de‐al patrulea val se pune pe crearea valorii
publice, reducerea poverii administrative, precum şi creşterea
randamentului guvernării.

SISTEME

2 Lean organizations (eng.): termenul lean este folosit adesea alături de concepte precum
producție, organizație, proces etc., desemnând caracteristici precum specializare,
„curat”, fără pierderi, fără rebuturi, prin eliminarea elementelor/activităților inutile,
negeneratoare de valoare

167
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
2. T-guvernarea – o nouă viziune asupra guvernării

Dacă semnificația micului „e” nu mai e demult o necunoscută,
enigmaticul „T” din fața cuvântului guvernare ne‐a obligat să ne
documentăm ceva mai serios, două posibile surse de proveniență părând
cele mai plauzibile: T de la transformare şi T de la tehnologie.
Căutând în Wikipedia, am dat de termenul Transformational
Government (în traducerea noastră: guvern transformațional), a cărui
definiție este următoarea : o inițiativă a guvernului Marii Britanii susținută
de primul ministru Tony Blair 3 şi bazată pe următoarea argumentație:
”Lumea se schimbă în jurul nostru într‐un ritm incredibil datorită unor
schimbări tehnologice remarcabile. Acest proces poate fie să ne copleşească
(să ne distrugă), fie să ne facă viețile mai bune şi țara mai puternică. Ceea
ce nu putem face e să pretindem că el nu se întâmplă. Guvernul e obligat să
reacționeze pentru a ține pasul cu speranțele şi aspirațiile cetățenilor şi ale
PENTRU
mediului de afaceri, pentru a rămâne eficient şi credibil”.
Această inițiativă britanică intitulată ”Transformational Govern‐
ment: Enabled by Technology”, publicată în noiembrie 2005 de către
e‐Government Unit (eGU) 4 , prezintă o viziune ambițioasă pentru furnizarea
serviciilor publice în secolul XXI, prin folosirea puterii noilor tehnologii de a
schimba modul în care funcționează guvernul (UK Cabinet Office, 2005).
În opinia specialiştilor britanici, pentru realizarea acestei viziuni
sunt necesare trei transformări cheie: 1) servicii orientate spre consumator;
INFORMATICE
2) servicii distribuite; 3) profesionalism. Prezentăm în continuare esența

acestor trei transformări.
2.1. Orientarea spre consumator a serviciilor
Serviciile bazate pe TIC trebuie proiectate pentru a satisface
cetățenii şi firmele, nu pe furnizorii acestora şi trebuie livrate într‐un mod
coordonat, prin intermediul canalelor de distribuție moderne. Această
abordare orientată spre consumator poate avea o serie de efecte benefice:
îmbunătățirea experienței consumatorului, obținerea unor rezultate mai

3 În căutarea semnificației literei T, glumind cu colegii, am ajuns și la varianta că T ar pu‐
tea să provină de la Tony...(sic)
4 Conform Wikipedia, e‐Government Unit (eGU) este cea mai mare unitate a cabinetului
SISTEME
britanic, aceasta fiind responsabilă pentru susținerea diferitelor departamente ale

guvernului în folosirea tehnologiei informației pentru creșterea eficienței și
îmbunătățirea accesului online la serviciile guvernamentale. În consecință eGU este
puternic implicată în aspectele legate de e‐Government. A fost creată de primul
ministru Tony Blair în septembrie 2004 înlocuind așa‐numitul Office of the e‐Envoy.

168
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
bune în sfera politicului, reducerea dependenței de hârtie a activităților şi
implicit a birocrației, reducerea duplicatelor, a redundanței şi a proceselor
de rutină, creşterea capacității de livrare a serviciilor şi accelerarea
proceselor în administrație.
Direcții posibile de acțiune:
• furnizarea către cetățeni şi firme de unelte pentru comunicare
cu guvernanții;
• furnizarea de soluții specifice de tip CRM şi de e‐learning ca
suport pentru culegerea informațiilor, respectiv înțelegerea lor
de către cetățeni şi firme;
• facilitarea prin intermediul rețelelor a posibilității cetățenilor de
a se implica în procesul de luare a deciziilor şi în obținerea
consensului.
2.2. Cultura serviciilor distribuite
PENTRU
Acest nou deziderat se impune atât la nivel de front‐office, cât şi la
nivel de back‐office, vizând atât resursa informațională, cât şi infrastructura,
rezultatul fiind o eficiență sporită datorată standardizării, simplificării şi
distribuirii.
• crearea unor centre de servicii pentru consumatori, cum ar fi
cele pentru contactul cu consumatorii sau pentru realizarea
INFORMATICE
proceselor de plăți;
• un management public mai performant, înțelegând prin aceasta
un management mai bun al resurselor umane, al resurselor
financiare, al investițiilor şi nu în ultimul rând al cunoştințelor;
• o infrastructură unitară, care să permită conlucrarea pentru
îmbunătățirea serviciilor publice, atât pe verticală (între
administrația centrală şi cea locală) cât şi pe orizontală (între
diverse instituții publice locale);
• schimbul de date, folosirea în comun a datelor pentru creşterea
eficienței serviciilor publice şi reducerea birocrației în
administrație, fără a încălca însă respectarea dreptului
cetățenilor la intimitatea vieții private;
• un management eficient al informațiilor, care să faciliteze o mai
SISTEME
bună colaborare inter‐organizațională atunci când e vorba de

procese care implică mai multe organizații guvernamentale,
schimbul şi utilizarea eficientă a informațiilor în cadrul
întregului aparat administrativ;

169
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• securitatea informațiilor, sistemele de e‐guvernare bazate pe TI
trebuind să prezinte siguranță şi încredere pentru cei care
intenționează să le folosească;
• managementul identității, prin utilizarea unor carduri de
identitate cu elemente biometrice care să permită gestionarea
eficientă a accesului cetățenilor şi firmelor în cadrul sistemelor
de e‐guvernare.
2.3. Profesionalismul în administrație
Noua viziune asupra guvernării facilitate de TIC presupune şi
transformarea resurselor umane din cadrul aparatului administrativ, acest
deziderat fiind posibil prin extinderea şi adâncirea profesionalismului
guvernanților în sensul unor abilități sporite de planificare, mananagement
şi furnizare a serviciilor. Aceasta va conduce la creşterea calității actului
administrativ şi la creşterea încrederii cetățenilor şi mediului de afaceri în
PENTRU
serviciile publice.
• un leadership şi o guvernare coerentă şi unitară;
• managementul portofoliului de programe pentru
implementarea tehnologiilor;
• dezvoltarea abilităților şi profesionalismului în utilizarea TI;
• o focalizare sistematică pe inovare.
INFORMATICE
3. Concluzii
Apariția societății informaționale globale accelerează ritmul
schimbării şi pune în dificultate metodele existente de organizare şi
guvernare care au fost dezvoltate pentru o lume cu fluxuri informaționale
mai reduse şi granițe mai clare. Ca urmare, ne găsim în mijlocul unei
transformări fundamentale. Semnele acestei transformări includ
restructurarea radicală a birocrației publice şi corporative; depăşirea
granițelor dintre diferite sectoare ale societății şi nivele de guvernare; un
interes crescut pentru participarea directă la luarea deciziilor; noi provocări
pentru legitimarea mai multor instituții tradiționale. În cadrul acestei
transformări nu doar organizațiile şi guvernele se schimbă, ci însăşi procesul
de guvernare (Oliver, E.L. & Sanders, L. 2004, p. 4).
SISTEME

170
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Apreciem că transformarea guvernării facilitată de TIC 5 vizează

atingerea următoarelor deziderate:
• cetățenii şi firmele să beneficieze de opțiune şi personalizare în
interacțiunea cu guvernanții;
• plătitorii de taxe să beneficieze de roadele eficientizării
serviciilor;
• cetățenii, firmele şi comunitatea să beneficieze de mai buna
legislație, reducerea birocrației şi costurile reduse rezultate din
modernizarea şi eficientizarea sectorului public;
• funcționarii publici să dețină instrumente mai performante
pentru desfăşurarea activităților specifice, acestea având ca
rezultat furnizarea unor servicii mai bune;
• politicienii să poată obține mai uşor rezultatele dorite în
practică;
• managerii să poată elibera resurse din cadrul back‐office pentru
PENTRU
a fi folosite în front‐line;
• cetățenii să se simtă tot mai angajați în procesele guvernării
democratice.
Răspunsul la întrebarea ”TI transformă guvernarea?” depinde în
mod clar de modul în care este folosită această TEHNOLOGIE, de ce sens i se
dă: un set de practici, precum şi unelte specifice, în continuă extindere şi
perfecționare. Răspunsul depinde însă şi mai mult de ceea ce se înțelege
INFORMATICE
prin TRANSFORMARE, ce sens i se dă acesteia, ce se aşteaptă de la ea.
Bibliografie
[Booz Allen 2005]
Booz | Allen| Hamilton Consulting Company, ”Beyond eGovernment: The world’s
most successful technologyenabled transformations”, raport de cercetare
autorizat de Consiliul European, INSEAD, 2005,
http://www.boozallen.com/media/file/151607.pdf
[Borins, S., Kernaghan, K ş.a 2007]
Borins, S., Brown, D., Bontis, N., Perri 6, Thompson, F., Digital State at the Leading
Edge, University of Toronto Press, Toronto, 2007
[Oliver, E. Lynn, Sanders, L. 2004]
Oliver, E. Lynn, Sanders, L., EGovernment Reconsidered: Renewal of Governance
for the Knowledge Age, Saskatchewan Institute of Public Policy, Canada, 2004
SISTEME

5 Iată dubla semnificație a lui ”T” în cadrul conceptului de T‐guvernare: transformare
susținută de tehnologie.

171
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
[West 2005]
West D., Digital Government: Technology and Public Sector Performance,
Princeton University Press, New Jersey, 2005
[UK Government Report 2005]
“Transformational Government. Enabled by Technology”, report of UK
Government, 2005 (http://www.cio.gov.uk/documents/pdf/transgov/transgov‐
strategy.pdf)
http://en.wikipedia.org/wiki/Transformational_Government

172
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

CALEA DE MIJLOC
ÎNTRE E‐ ŞI GUVERNARE:
ABORDAREA HIBRID În ciuda eforturilor întreprinse,
multe proiecte de e‐guvernare
eşuează. La fel în proiectele TI
ILEANA HAUER
din sectorul privat se
CĂLIN HURBEAN dovedeşte că problemele grele
nu sunt cele tehnologice, ci
cele legate de oameni
1. Introducere. Abordarea hibrid (temerile şi reținerile acestora
în fața inovațiilor tehnologice)
în e-guvernare
PENTRU
şi cultura organizațională. Între
Conceptul de "e‐guvernare" este soluțiile propuse de literatura
de specialitate, cea a abordării
deja o noțiune cunoscută, cu largă hibrid în e‐guvernare ni se pare
răspândire în lume, care promovează nu doar interesantă, ci şi utilă
implementarea sistemelor informatice şi aplicabilă în practica
performante, bazate pe Internet pentru a proiectelor TI.
sprijini integrarea informațională şi a oferi
utilizatorilor servicii de calitate. Toate țările dezvoltate au elaborat şi
INFORMATICE
implementat politici guvernamentale susținute privind cercetarea,

dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii informaționale, consolidarea
infrastructurilor informaționale naționale, formarea şi atragerea de
specialişti în domeniul TI, educarea populației, cooperarea cu sectorul
privat, promovarea de proiecte de e‐guvernare.
Crearea guvernării digitale constituie o mare provocare atât la
adresa cetățenilor, cât mai ales la adresa sectorului public. Tehnologia
informațională promite schimbări spectaculoase în organizarea şi calitatea
serviciilor, dar acestea pot avea loc doar cu concursul principalilor actori din
administrația publică: simpli funcționari sau manageri. Pentru primii
schimbările sunt dureroase şi dificil de acceptat, celorlalți le revine dificila
misiune de a înțelege şi promova inovațiile tehnologice.
Drumul de la administrația tradițională la guvernarea digitală este
SISTEME
lung şi întortocheat, iar abordarea tradițională a proiectelor TI nu dă roade
întotdeauna. Iată de ce alte unghiuri de abordare ar putea să sprijine mai
mult realizarea unor implementări de succes. Abordarea hibrid este una
dintre ele. Ea se fundamentează pe următoarele elemente cheie :

173
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
y abordarea hibridă pentru administrarea e‐guvernării este o a

treia cale de succes între cele două extreme (TI pură şi adminis‐
trație publică tradițională), care acoperă următoarele şase as‐
pecte (reunite în acronimul FOASET): filosofie, nivel organi‐
zațional, acționari, sector, extindere a schimbării şi tehnologie;
y o abordare hibridă trebuie să unească „e” şi „guvernarea” din
e‐government, evitând eşecurile care apar datorită dezacor‐
durilor dintre echipa TI şi funcționarii publici;
y un hibrid e‐guvernare nu este o entitate singulară, ci reprezintă
o cale pentru planificarea abilităților şi dezvoltării cunoştințelor
pentru personalul curent şi viitor pe baza modelului „roata
competențelor”;
y hibridizarea reprezintă o focalizare mai mare pe agenții de
schimbare e‐guvernare, care pot fi creați mai uşor din
personalul de bază, decât din profesioniştii TI;
PENTRU
y este nevoie atât de liderii e‐guvernare, cât şi de managerii TI,
cei dintâi necesitând un set hibrid de abilități care vizează, pe
de o parte, politica, viziunea, problemele de afaceri şi inovarea,
precum şi, pe de altă parte, înțelegerea posibilităților de
dezvoltare cu ajutorul tehnologiei informaționale.
Managementul hibrid nu este o garanție a succesului e‐guvernării,
în primul rând, datorită faptului că ipotezele şi cerințele din cadrul unei
INFORMATICE
anumite abordări hibride pot să nu se potrivească cu realitățile concrete ale
unei organizații din sectorul public. În acest caz, abordarea hibridă s‐ar
putea să nu funcționeze, situație în care una din abordările manageriale
„extreme” poate fi mai potrivită pentru succesul e‐guvernării.
De asemenea, managementul hibrid prezintă riscul de a se
transforma într‐un „corn al abundenței” în care sunt înghesuite atâtea
componente, încât îşi pierde semnificația. Acest risc poate fi evitat prin
identificarea celor şase componente esențiale reunite sub acronimul
FOASET, astfel:
1. Filosofia: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între
ideile „grele” ale obiectivității şi raționalismului şi ideile
„uşoare” ale subiectivismului şi politicii personalizate.
2. Nivelul Organizațional: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de
SISTEME
mijloc între abordările centralizate de la nivelul superior şi

abordările descentralizate de jos în sus.

174
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3. Acționarii: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între

interesele acționarilor externi (clienți, plătitori de taxe, votanți)
şi cele ale acționarilor interni (personalul şi înalții oficiali).
4. Sectorul: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între
respectarea scopurilor particulare, a valorilor sectorului public
şi acceptarea faptului că unele lecții şi idei pot fi împrumutate
din sectorul privat şi adaptate pentru administrația publică.
5. Extinderea schimbării: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de
mijloc între apatia menținerii status quo‐ului curent şi riscul
eşecului asociat adesea cu proiectele revoluționare de TI.
6. Tehnologia: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între
„idolatrizarea” tehnologiei la modul în care ea devine punctul
central al schimbării în sectorul public şi ignorarea tehnologiei
până la punctul în care aceasta devine incapabilă să aducă o
contribuție la schimbare.
PENTRU
În ciuda deficiențelor sale, conceptul de e‐guvernare hibridă este
valoros prin faptul că reduce riscul de eşec al e‐guvernării. Pentru a
evidenția ceea ce este important de realizat de către organizațiile din
sectorul public, deşi toate dimensiunile FOASET sunt importante, ne vom
focaliza în continuare pe una dintre cele mai des dezbătute provocări puse
e‐guvernării. Anume, înțelegerea tehnologiei, pe de o parte şi înțelegerea
activităților şi scopurilor sectorului public, de cealaltă parte. Această
INFORMATICE
separare se reflectă, în particular, în prima şi ultima dintre componentele
FOASET şi poate fi redusă la separarea între „e” şi „guvernare”.
2. Fundamente teoretice
2.1. Unirea dintre „e” şi „guvernare” din e‐guvernare prin hibrizi

Figura 1 – Competențe de bază ale hibridului e‐guvernare
Sursa: [Heeks 2006], p. 267
SISTEME
Figura 1 ilustrează un model elementar de lucru pentru înțelegerea
hibrizilor e‐guvernare. Totuşi, are o deficiență semnificativă: nu ia în
considerare faptul că sistemele de e‐guvernare nu înseamnă doar tehnologii

175
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
informaționale (TI), ci şi sisteme informaționale (SI). Dacă ar fi să luăm în
considerare acest lucru dar şi alte implicații, atunci un profil mai detaliat al
tipului de hibrid necesar, ar arăta ca cel prezentat în figura 2.

Figura 2 – Competențe ale hibrizilor publici
Totodată, ar fi poate mai potrivit să schimbăm terminologia din e‐
guvernare în hibridul "i‐guvernare". Acest tip de hibrid nu trebuie privit ca o
PENTRU
entitate singulară. Mai degrabă, noțiunea de hibridizare ar trebui văzută ca
o cale de a planifica abilitățile şi dezvoltarea cunoaşterii pentru personalul
curent şi viitor. De exemplu, profesioniştii TI au nevoie să fie "hibridizați" în
agenți de schimbare cu orizont mai larg ce îmbină abilitățile TI cu o
cunoaştere mai bună a sistemelor informaționale şi o mai bună înțelegere a
procedurilor sectorului public, clienților, valorilor etc.
Managerii din sectorul public trebuie să fie "hibridizați" pentru o
arie mai largă de abilități din sfera tehnologiei şi sistemelor informaționale.
INFORMATICE
Aceasta ar ținti să‐i facă încrezători în utilizarea TI, conştienți de ce poate şi
ce nu poate tehnologia, de rolul informațiilor şi al proceselor ce au legătură
cu informația în domeniul public. Aceasta le‐ar permite să aibă un control
mai mare sau să aducă contribuții mai directe la proiectele de e‐guvernare
şi la toate strategiile pentru reforma bazată pe TI.
Rolul slujbelor poate fi de asemenea hibridizat, nu numai la nivel
managerial, ci pentru toți aceia a căror muncă devine legată de sisteme
informaționale, cum ar fi:
y instructori care petrec o parte din timpul lor predând despre
particularitățile managementului public, iar cealaltă parte
despre sisteme informaționale publice;
y funcționari care asigură şi suportul tehnic.
Toate acestea au, cu siguranță, implicații asupra termenilor
SISTEME
instruirii, ea însăşi având nevoie să fie hibridizată. Cu toate acestea, multe
din cursurile de pregătire pentru sectorul public (atât scurtele programe
profesionale cât şi programele pentru cei cu studii medii şi superioare) sunt
prea înguste ca arie de acoperire. TI este tot mai bine reprezentată pentru

176
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
toate grupurile, dar nu şi sistemele informaționale. Rolul informației şi mai
largul context organizațional şi procesele pe care tehnologia informației
este menită să le sprijine sunt rareori incluse. Astfel, majoritatea formelor
de pregătire disponibile nu oferă personalului posibilitatea de a se angaja
efectiv în procesul de reformă al societății informaționale.
2.2. Implicații ale hibridizării pentru e‐guvernare
Aşa cum am specificat anterior, profesioniştii TI care deservesc
sectorul public au nevoie să fie hibridizați în agenți de schimbare cu un
orizont mai larg. Acest tip de hibrid e‐guvernare oferă sectorului public
câteva avantaje. Astfel, ei pot mai bine să:
y identifice oportunitatea introducerii noilor sisteme de e‐guvernare;
y facă pledoarie pentru un nou sistem de e‐guvernare;
y vadă cum se integrează cu operațiile organizaționale şi sistemele
existente;
PENTRU
y anticipeze problemele de implementare asociate cu noul sistem.
În scopul de a reuşi cele mai sus prezentate, profesioniştii TI trebuie
să‐şi dezvolte un set de competențe care includ (vezi [Mundy 2001]):
y cunoaştere: cunoştințe la zi privind tehnologia informațională şi
opțiunile pentru dezvoltarea sistemelor; cunoştințe despre rolul
informației, tehnologiilor şi sistemelor informaționale în
sectorul public; cunoştințe despre sisteme organizaționale,
INFORMATICE
procese şi clienți; cunoştințe despre strategii organizaționale,

politici şi context.
y abilități: abilități privind sistemele de e‐guvernare legate de
identificarea oportunităților pentru noi sisteme informaționale,
reproiectarea proceselor existente, proiectarea şi realizarea
sistemelor software, instalarea sistemelor hardware şi software;
constituie un avantaj şi alte abilități privind managementul
proiectelor şi al schimbării, comunicare şi negociere etc.
y atitudine: atitudine pozitivă față de implicarea unui număr mare
de acționari în procesul de reformă prin TI a sectorului public.
În ceea ce priveşte proveniența hibrizilor e‐guvernare, s‐a presupus
că aceştia vor fi creați prin hibridizarea personalului TI existent. Totuşi, aşa
cum e ilustrat în figura 3, există şi o altă alternativă: hibridizarea
SISTEME
personalului de bază (managerii funcționali, personalul operațional etc.).
Unele agenții publice consideră „fisura” hibridizării mai mică pentru
personalul de bază comparativ cu unii dintre profesioniştii TI. Cu alte
cuvinte, poate fi mai uşor să înveți o parte a personalului de bază anumite

177
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
abilități tehnice decât să instruieşti anumiți specialişti TI privind

competențele de management, organizaționale şi interpersonale necesare.

Figura 3 – Crearea profesioniştilor hibrizi ai sistemelor e‐guvernare
pentru sectorul public
În consecință, profesioniştii TI din sectorul public trebuie să facă
PENTRU
față multor provocări. Hibrizii de nivel înalt ce furnizează liantul care leagă
planificarea şi implementarea pentru e‐guvernare pot fi creați din
personalul de bază. Larga răspândire a instrumentelor prietenoase pentru
dezvoltat aplicații face posibil ca sistemele simple de e‐guvernare să fie
realizate "in‐house", cu forțe proprii, chiar de către utilizatorii finali
hibridizați. Sistemele complexe sunt tot mai mult externalizate, utilizând
profesionişti TI din afara sectorului public.
INFORMATICE
Nici una dintre aceste alternative nu este fără dezavantaje pentru
sectorul public, dar profesioniştii TI trebuie să le facă față prin planificarea
modului în care să‐şi "hibridizeze" propriile profiluri de competență şi
cariere profesionale în scopul de a contribui la înlăturarea segregărilor şi
eşecurilor care obstrucționează prea mult proiectele de e‐guvernare.
2.3 Noi profiluri de competență
O bază valoroasă pentru planificarea instruirii, dezvoltarea şi
recrutarea personalului din sectorul public poate fi reprezentată de un
profil al competențelor organizaționale: suma competențelor de ansamblu
(cunoştințe, abilități, atitudini) cerute de organizație. Dacă ne focalizăm pe
profilul de competență necesar pentru e‐guvernare, el trebuie să conțină un
anumit număr de elemente hibride FOASET, şi anume:
SISTEME
y trebuie să reprezinte o punte care să umple golul dintre

sistemele informatice şi guvernare prin expertiza în TI, în
informație şi în activitățile din sectorul public;

178
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
y trebuie să constituie o punte între hardware şi software prin

cunoaşterea datelor, a procedurilor formale şi a tehnologiei,
împreună cu abilitățile în arta politică a negocierii şi influenței;
y trebuie să constituie o punte între nivelul superior şi cel inferior
prin îmbinarea viziunii de la nivelul de sus cu înțelegerea de la
nivelul de bază a îndatoririlor şi proceselor de servicii;
y trebuie să fie o punte între interior şi exterior prin înțelegerea
atât a activităților specifice sectorului public, cât şi a nevoilor,
intereselor şi ideilor clienților şi ale sectorului privat;
În plus față de aceste elemente structurale, trebuie să fie totodată ca‐
pabil să abordeze procesele de e‐guvernare: schimbarea, proiectele,
aprovizionarea ş.a.m.d.
Punând toate acestea laolaltă putem crea o „roată a competențelor”
pentru un sector public din era informațională, aşa cum e ilustrat în figura 4
PENTRU
(inspirat din [Haynes 2002]).
Acestea nu reprezintă competențele pe care orice persoană
implicată în e‐guvernare ar trebui să le aibă, fiind prea multe pentru a putea
fi întrunite într‐o singură persoană. Roata poate ajuta individul să identifice
zonele slabe din propriul profil, cele care necesită îmbunătățiri. Totuşi,
scopul principal al „roții competențelor” este dat de calitatea de instrument
de planificare ce conturează un profil pentru echipe sau chiar pentru o
întreagă organizație din sectorul public.
INFORMATICE
Pe de altă parte, roata poate fi folosită pe termen mai lung pentru
identificarea ariilor de competență care trebuie întărite prin instruire,
recrutare sau externalizare. Guvernul Marii Britanii, de pildă, a identificat
competențele e‐guvernare prioritare care necesitau îmbunătățire:
leadership, managementul schimbării/proiectelor, "clientul inteligent" – un
mai bun management al contractelor şi aprovizionării – şi abilitățile TI.
3. Concluzii
Abordare hibridă acoperă 6 aspecte (FOASET) şi urmăreşte să
armonizeze „e” şi „guvernarea”, cu scopul de a evita eşecurile care apar
datorită dezechilibrelor în pregătire dintre echipa TI şi funcționarii publici.
Cea mai simplă cale de a înțelege aceşti hibrizi ar fi combinarea unei
expertize TI („e”) cu experiența în activitățile sectorului public
SISTEME
(„guvernare”), pentru a crea hibridul e‐guvernare.
Hibridizarea se focalizează mai mult pe agenți de schimbare
e‐guvernare, ce pot fi creați mai uşor din personalul de bază decât din
profesioniştii TI.

179
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

Figura 4 – Competențe pentru un sector public din era informațională

Dacă ne concentrăm pe profilul de competență necesar pentru
e‐guvernare vom vedea că el trebuie să conțină un număr de elemente
hibride FOASET, care puse laolaltă duc la crearea unei „roți a
competențelor” pentru sectorul public din era informațională. Pe termen
SISTEME
mai lung, roata poate fi folosită pentru identificarea ariilor de competență
care trebuie întărite prin instruire, recrutare sau externalizare.

180
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Bibliografie
[Haynes 2002] Haynes, C.(2002),
"An ICT skills and resources framework for developing e‐government", paper
presented at SOCITM workshop on The Impact of the eGovernment Agenda on HR,
10 January, Lilleshall, UK
[Heeks 2006] Heeks, R., (2006),
Implemeting and managing egovernment, Sage Publications Ltd., London
[Heeks 2001] Heeks, R., (2001),
Understanding eGovernance for Development, Published By Institute for
Development Policy and Management, University of Manchester, Precinct Centre,
Manchester
[Mundy 2001] Mundy, D., Kanjo, C., Mtema, P. (2001),
"Meeting training needs for information age reform", în R.B. Heeks (ed.),
Reinventing Government in the Information Age. London, Routledge, pp. 271‐289

181
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

ASPECTE PRIVIND
GUVERNAREA
COLABORATIVĂ
Există motivații şi forțe care
promovează colaborarea în
LUMINIȚA HURBEAN fiecare domeniu de activitate.
Ca şi organizațiile lucrative,
administrațiile publice se
confruntă cu diverse
1. Abordarea e-guvernării din
provocări şi dificultăți
perspectiva clientului generate de bugetele limitate,
Pentru a răspunde dorințelor sisteme informaționale rigide,
PENTRU
arhitecturi tehnologice
grupurilor de interesați (cetățeni şi firme), învechite, ceea ce ridică
birourile şi/sau entitățile guvernamentale adevărate bariere în calea
trebuie să colaboreze prin sistemele lor integrării informaționale.
informaționale. Dincolo de declarații şi Dincolo de astea, este
clientul, cetățean sau firmă,
intenții, colaborarea efectivă impune
care doreşte servicii eficiente
eliminarea unui obstacol esențial: mediul şi convenabile. Serviciile
de lucru parohial, independent şi oferite de administrația
INFORMATICE
individualist din administrația publică. Unui publică trebuie croite după
cetățean oarecare nu‐i pasă defel care cerințele clienților şi nu după
jurisdicție sau structura
birou sau birouri deservesc un anume organizatorică. Guvernarea
serviciu pe care îl solicită şi cu atât mai colaborativă concretizează
puțin doreşte să fie plimbat între mai multe acest deziderat.
birouri. Vederile funcționale, orientate pe
verticală au condus la definirea de structuri
organizatorice funcționale, eficiente sub aspectul controlului intern, dar
ineficiente în ce priveşte relația cu clienții.
În secolul 20, companiile au fost organizate şi conduse conform
modelului orientat pe funcțiuni, iar eforturile de creştere a eficienței şi
eficacității s‐au concentrat asupra creşterii performanțelor diferitelor
funcțiuni economice. În condițiile unui mediu economic tot mai dinamic, în
SISTEME
care primează orientarea pe client, eficiența organizării funcționale se

diminuează dramatic.
Un proces economic desemnează o succesiune de activități care
preia una sau mai multe intrări şi creează o ieşire care prezintă valoare

182
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
pentru client. Se impune aici precizarea că prin client ne gândim atât la
tradiționalul client extern, în cazul administrației publice un cetățean sau o
firmă, cât şi la diverşi clienți interni, beneficiari ai ieşirilor, altele decât cele
clasice (spre exemplu un coleg din alt departament poate prelua ca intrări
ieşirile unui departament). Realizarea unei structuri organizaționale
eficiente este imposibilă în absența integrării informaționale la nivelul
proceselor interne.
Abordarea din perspectiva proceselor înseamnă până la urmă
abordarea din perspectiva clientului. Multe procese corespunzătoare
serviciilor solicitate de cetățeni presupun implicarea mai multor birouri sau
departamente. Spunem că este o abordare din perspectiva clientului, a
celui care beneficiază de serviciile oferite, deoarece procesul este definit
astfel încât să răspundă cât mai bine aşteptărilor clientului. Acesta doreşte
să obțină rezolvarea cererii sale, cu un efort minim şi într‐un timp cât mai
scurt. Organizarea informației în funcție de nevoile clienților este liantul,
PENTRU
care aduce împreună diversele componente ale structurii organizaționale.
Administrația publică va răspunde cerințelor clienților săi (cetățeni,
firme, dar şi proprii angajați) dacă va reproiecta sistemul său informațional
cu ajutorul noilor tehnologii informaționale care să asigure caracteristicile
dorite: colaborative, integrate, orientate spre auto‐servire, flexibile şi cu
viteză mare de reacție.
2. Direcţiile guvernării colaborative:

INFORMATICE
back-office şi front-office
Inițiativele colaborative în administrația publică se bazează deci pe
două direcții importante de acțiune: în primul rând integrarea
informațională la nivelul proceselor din back‐office şi apoi abordarea
proceselor din perspectiva clientului în front‐office.
Un sistem informațional include mai multe aplicații informatice,
cele care interacționează cu clientul sunt referite ca şi front‐office, iar cele
care nu au o astfel de interacțiune constituie partea de back‐office.
Obiectivele aplicațiilor de back‐office vizează în primul rând
creşterea eficienței operaționale interne, dar şi a flexibilității, în contextul
obiectivului general de reducere a costurilor impus de limitările de resurse
bugetare. Realitatea ne prezintă în multe cazuri sisteme informaționale
SISTEME
manuale, bazate pe utilizarea suportului de hârtie, ineficiente şi

costisitoare. Metodele tradiționale de culegere şi clasificare a datelor sunt
uneori înlocuite de aplicații informatice izolate (care nu sunt integrate într‐o
interfață unică), cele mai multe dintre ele fiind specializate pentru anume

183
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
activități. Studiile arată că cele mai implementate aplicații sunt cele de
contabilitate, gestiunea taxelor, salarizare, bugete.
În ultimii ani am fost martorii unor inițiative de integrare
informațională internă la nivelul administrației publice locale prin
implementarea de soluții ERP. Cea mai frecventă referire a beneficiarilor
asupra acestor succesului parțial al acestor proiecte vizează costurile foarte
mari implicate. Din punctul de vedere al consultantului de afaceri,
principala cauză se regăseşte în abordarea greşită a proiectelor ERP, care
sunt adesea fragmentate în funcție de specializarea fiecărui modul
implementat. ERP îşi duce la îndeplinire beneficiile promise doar dacă
implementarea sa este planificată şi derulată corect. Partea cea mai dificilă
a unui proiect ERP este cea de analiză a cerințelor beneficiarului – în
condițiile unei analize fragmentate conform structurii funcționale este
improbabil să se obțină beneficiile promise. Regândirea proceselor
economice este o provocare pentru orice organizație, cu atât mai mult
PENTRU
pentru cele publice, caracterizate prin rigiditate şi o puternică rezistență la
schimbare din partea utilizatorilor.
Aplicațiile de front‐office îşi propun să aducă cetățenii şi firmele
mai aproape de guvern. Pe lângă provocările generate pentru sistemul
informațional al organizațiilor publice (comparabile cu ale implementării
aplicațiilor de back‐office), succesul depinde aici şi de receptivitatea
clienților la noile tehnologii şi de adoptarea lor la scară mare, pentru a
INFORMATICE
justifica investițiile sectorului public în această direcție. Răspândirea

inovațiilor tehnologice depinde nu atât de implementarea lor de către
administrația publică, cât de încurajarea şi educarea cetățenilor să le
adopte. Chiar atunci când se fac investiții importante pentru implementarea
noilor TI, progresul e‐guvernării este mult încetinit de slaba promovare a
acestora în rândul cetățenilor [West 2005, 119‐120], ca şi de existența unei
prăpăstii digitale în societate (insuficienta penetrare a rețelei Internet).
Apreciem că există premize favorabile unei dezvoltări susținute în
perioada imediat următoare, susținute de următoarele aspecte:
• numărul utilizatorilor de Internet din România creşte constant;
• numeroase proiecte de infrastructură pentru expansiunea rețelei
Internet vor fi finanțate din fondurile structurale acordate de UE;
• barometrele de opinie constată o creştere a interesului
SISTEME
oamenilor față de serviciile electronice şi utilizarea calculatorului
în interacțiunea cu administrația publică.
Cele mai relevante aplicații de front‐office sunt prezentate în
continuare, cu gruparea lor în trei categorii, după cum urmează:

184
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
a) publicarea de informații online, care acoperă o largă varietate de
subiecte:
• informații de bază (ex. structura de organizare, ariile de
responsabilități, programul cu publicul, orarul audiențelor);
• numele, aria de responsabilitate şi informații de contact pentru
fiecare funcționar implicat în relația cu publicul;
• documente publice (proiecte, planuri, bugete);
• descrierea procedurilor administrative, suport interactiv sau prin
secțiune de "întrebări frecvente";
• informații legislative, informații despre autorizații diverse;
• activități politice curente, declarații de presă, discursuri ale
persoanelor publice;
• informații externe de interes pentru public;
• legături clasificate tematic.
PENTRU
b) funcțiuni suplimentare:
• funcție de căutare;
• harta site‐ului;
• buletin de ştiri (online sau prin e‐mail);
• facilitate de imprimare a informațiilor "printer friendly";
• posibilitate de personalizare a site‐ului (înregistrare utilizator).
c) servicii electronice:
• contact prin e‐mail;
INFORMATICE
• descărcare de formulare electronice;
• completare online a formularelor electronice pentru solicitarea
de servicii;
• urmărirea stării unei solicitări (stadiul de rezolvare);
• tranzacții de plăți electronice;
• reunirea mai multor entități ale administrației publice într‐un
portal care oferă clienților servicii combinate.
Cea mai comună cale de implementare a aplicațiilor front‐office o
constituie crearea de site‐uri sau portaluri web, care pot reuni, într‐o
structură logică, toate aplicațiile enumerate mai sus.
Din perspectiva clientului [Accenture 2002], serviciile publice
reprezintă partea cea mai importantă a e‐guvernării, de nivelul lor de
SISTEME
dezvoltare depinzând în mare măsură înscrierea într‐un anume stadiu de
dezvoltare al e‐guvernării.

185
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3. Stadiile guvernării colaborative

Literatura de specialitate studiată [West 2005, 8‐9] prezintă patru
stadii ale e‐guvernării, în funcție de nivelul de dezvoltare atins:
(1) stadiul de informare;
(2) stadiul de livrare parțială a serviciilor;
(3) stadiul de portal cu livrare complet electronică a serviciilor;
(4) democrație interactivă.
Cele patru stadii ale e‐guvernării pot fi luate în discuție şi pentru
guvernarea colaborativă: interpretarea şi evoluția lor este prezentată în
figura 1.
Complexitate
şi beneficii
PENTRU
Tranzacţii
colaborative
Tranzacţii
online
Comunicare şi
INFORMATICE
Interacţiune
Prezenţă
pe Web
Timp

Figura 1 – Stadii de evoluție ale guvernării colaborative
Implementarea guvernării colaborative începe prin semnalarea

prezenței organizației publice pe Internet prin intermediul unui site Web,
care oferă informații cât mai multe, dar pertinente, bine organizate şi
permanent actualizate. Faza următoare presupune introducerea serviciilor
electronice – acestea trebuie să permită comunicarea cu clientul, nu simpla
SISTEME
descărcare a unui formular. Caracterul interactiv este deosebit de

important, chiar dacă nu se asigură livrarea complet electronică a
serviciului. Acest aspect este rezolvat în stadiul următor, care implică şi
realizarea tranzacțiilor de plăți electronice. Stadiul cel mai avansat

186
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
presupune transformarea site‐ului web într‐un portal de servicii orientate

către clienți (cetățeni, firme, angajați, dar şi alte entități publice). Zicem că
nivelul suprem de progres se va atinge atunci când fiecare administrație
publică va avea un portal unic cu multiple canale de acces, care aduce într‐
un singur loc toate organizațiile şi departamentele publice, iar serviciile vor
fi definite şi realizate după necesitățile clienților.
4. Concluzii
La nivel de back‐office, diferitele entități publice şi departamentele
din cadrul acestora folosesc diferite aplicații informatice pentru stocarea,
organizarea, prelucrarea şi regăsirea datelor. Există departamente în care se
utilizează încă vechile aplicații insulare, dar şi organizații care doresc să‐şi
schimbe sistemele informaționale "moştenite". Identificarea problemelor şi
determinarea factorilor de decizie (aici intervine şi factorul politic) de a
PENTRU
evolua la un sistem informațional integrat pot schimba esențialmente

peisajul informațional din organizațiile publice.
Aşa cum am arătat, există premizele tehnologice, precum şi teorii
manageriale care sprijină reproiectarea organizațiilor pentru realizarea
integrării informaționale. Veriga slabă este mentalitatea oamenilor şi
cultura organizațională. Credem că schimbarea mentalității este sarcina cea
mai dificilă în crearea guvernării colaborative – în general se spune că în
crearea unui sistem informațional competitiv cultura este elementul cheie!
INFORMATICE
Mai presus de performanțele soluției tehnologice alese este înlocuirea

gândirii parohiale cu o cultură a comunicării.
Integrarea informațională internă, realizată prin implementarea de
soluții ERP, este necesară dar nu şi suficientă pentru crearea unei guvernări
colaborative. Eforturile trebuie orientate către o soluție de guvernare
cuprinzătoare, bazată pe integrarea transversală a proceselor din toate
entitățile administrației publice corespunzător cerințelor clienților. Există
suportul tehnologic pentru a reuni într‐o arhitectură informațională
unificată diversele componente: soluții ERP, aplicații moştenite, aplicații
specializate pentru a realiza integrarea pe orizontală a datelor, indiferent de
"apartenența" lor la un anume departament din structura publică. Crearea
unei interfețe unificate la nivelul administrației publice locale oferă pe lângă
beneficiul integrării şi pe acela al partajării informațiilor şi accesării lor de
SISTEME
către orice utilizator interesat, (din nou) indiferent de departamentul din
care face parte. Eliminarea barierelor organizaționale, folosirea în comun a
informațiilor, transformarea lor în cunoştințe şi managementul eficient al
acestora, dar mai presus de toate satisfacția cetățenilor şi firmelor care

187
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
beneficiază de servicii publice de calitate susțin şi justifică investiția şi
eforturile de realizare a guvernării colaborative.

Bibliografie
[Accenture 2002]
Accenture, "eGovernment – more customer focused than ever before", 2002,
report available online at http://www.accenture.com
[Schedler 2004]
Schedler K., Summermatter L., Schmidt B., Managing the electronic government:
from vision to practice, Information Age Publishing, 2004
[Sommer 2006]
Sommer R., Public Sector Enterprise Resource Planning: Issues in Change
Management. E. Elgar Publishing, 2006
[West 2005]
West D., Digital government: technology and public sector performance, Princeton
PENTRU
University Press, 2005
[West 2007]
West D., Global Egovernment, 2007, disponibil la
http://www.insidepolitics.org/egovt07int.pdf.
[IBM 2004]
IBM Institute for Business Value, Collaborative Government Services, 2004,
disponibil la http://www.ibm.com/services/strategy
SISTEME INFORMATICE

188
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3

TRANSFORMAREA
RELAȚIEI GUVERN‐
CETĂȚEAN ÎNTR‐O La începutul mileniului al treilea
este de netăgăduit faptul că utili‐
DEMOCRAȚIE ELECTRONICĂ zarea uneltelor TIC în procesul de
guvernare poate aduce impor‐
tante beneficii atât pentru cetă‐
DOINA DĂNĂIAȚĂ țeni,cât și pentru guvernanți. În
CAMELIA MARGEA România ne aflăm însă într‐un
stadiu incipient al e‐guvernării și
ALEXANDRA POPOVICS cu atât mai mult al e‐democrației
care rezultantă a digitalizării
PENTRU
administrației, râmânând multe
1. Rolul e-guvernării în de explorat în viitor.
reformarea administraţiei Lucrarea de față își propune să
prezinte efectele benefice ale tre‐
În contextul reformei administrației cerii democrația participativă
publice, e‐guvernarea reprezintă un sistem susținută de sistemul de e‐guver‐
nare. Reinventarea relației gu‐
care foloseşte cele mai moderne tehnologii
vern‐cetățean presupune o trans‐
de comunicații şi informații, în special cele formare radicală a statutului cetă‐
INFORMATICE
bazate pe aplicații Internet, pentru a asigura țeanului dintr‐un inert plătitor de
cetățenilor şi mediului de afaceri mijloace taxe și votant periodic, într‐un par‐
adecvate de acces la informațiile şi serviciile ticipant activ la actul de guvernare.
Frumosul îndemn de a reda cetă‐
administrației, pentru a îmbunătăți calitatea țeanului dreptul de a visa, ar fi un
serviciilor şi pentru a asigura o relație mai motto potrivit pentru această lu‐
bună între cetățeni, autorități şi procese. crare: ”A sosit momentul în care
Pentru a găsi rolul e‐guvernării, cineva trebuie să‐i redea cetățea‐
nului demnitatea sa de ființă
trebuie să înțelegem dezvoltarea adminis‐
umană, să‐i redea şi să‐i
trației şi reforma guvernamentală în general. întărească rolul de «stăpân» în
De‐a lungul ultimelor două decenii, urbea sa şi nu pe cel de simplu
reforma şi dezvoltarea administrației au «cap de locuitor»”. (Ilie Romeo)
experimentat managementul calității
totale1 în 1980, reingineria/reproiectarea în 1990 şi mai recent e‐guvernarea.
SISTEME

1 TQM (Total Quality Management) constituie una din cele mai importante inovații manage‐
riale din ultimul sfert de veac, având toate caracteristicile unei noi tehnologii organizațio‐
nale, în care rolul central este acordat creării și alocării cunoştințelor în valoarea produsă.

189
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Intr‐o societate modernă cum este cea informațională şi a

cunoaşterii rolul guvernelor trebuie adaptat schimbărilor din economie.
Sintagma “reproiectarea guvernării” (reingineria guvernării) a migrat în
sfera publică din sectorul privat, unde şi‐a lăsat puternic amprenta în
sfârşitul de secol XX. Ea are în vedere identificarea strategiilor de regândire
a valorilor de bază ale principalelor servicii guvernamentale, îmbunătățirea
radicală a serviciilor oferite cetățenilor, reducerea costurilor şi reproiectarea
proceselor şi procedurilor administrative. Reproiectarea guvernării
reprezintă de fapt un amestec dinamic de scopuri, structuri şi funcții.
Derivată din reproiectare, e‐guvernarea a reprezentat o nouă
abordare în reforma administrativă, însemnând un complex de schimbări şi
de eforturi în scopul de a folosi tehnologii noi şi evident mult mai performante
pentru a susține o transformare a operativității şi eficientizării guvernării.
Viziunea guvernării electronice în UE pentru cel puțin următorii
zece ani defineşte guvernarea electronică drept o unealtă pentru o
PENTRU
guvernare mai bună în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta plasează
guvernarea electronică în mijlocul modernizării şi reformei managementului
public, unde tehnologia este instrumentul esențial, folosit pentru a
moderniza structuri, procese, resurse umane, dar şi cultura administrației
publice, cu scopul principal de a oferi o guvernare mai bună şi de a realiza o
creştere a valorii publice.
În concluzie, noua provocare a administrației publice în secolul XXI
INFORMATICE
este aceea de a crea acest sistem al e‐guvernării.
2. Reinventarea relaţiei guvern-cetăţean

În contextul guvernării digitale, unul dintre principalele elemente
din cadrul politicilor publice este utilizarea Internetului în scopul de a
consolida participarea şi exprimarea cetățenilor. e‐Participarea poate fi
privită ca o strategie pentru a intensifica democrația locală, precum şi
susținerea unei mai mari implicări civile în luarea deciziilor publice.
e‐Democrația implică utilizarea tehnologiilor informaționale pentru
a îmbunătăți relațiile dintre entitățile publice şi de guvernare în termenii
participării civile şi a distribuirii serviciilor publice. Se poate trage concluzia
că Internetul şi e‐democrația sunt utilizate pentru a promova şi îmbunătăți
angajarea cetățenilor în afacerile publice.
SISTEME
În procesul de reformare a guvernării, statutul cetățeanului trece

printr‐o transformare radicală, de la stadiul de “plătitor de taxe” la cel de
“asociat” la actul de guvernare. Asistăm astfel la modernizarea “democrației
reprezentative” şi se constată o deplasare către ”democrația participativă”.

190
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
În opinia unor autori autohtoni (Ilie, R.), cetățeanul se poate afla
într‐una din următoarele două posturi în raport cu guvernul: cea de client al
guvernului; cea de acționar al guvernului.
Conform unor autori olandezi (Duivenboden, H. van & Lips, M.,
2005), se pot distinge mai multe roluri ale cetățeanului în relațiile sale cu
guvernul: client, votant, plătitor de taxe, solicitant/reclamant, subiect,
acționar, funcționar public (angajat) ş.a.md.
În tabelul 1 sunt prezentate patru ipostaze ale cetățeanului şi
elementele cheie pentru delimitarea acestora. Acestea vor fi discutate pe
larg în continuare.
Tabelul nr.1
Rolurile cetățeanului în relația cu e‐guvernarea
Roluri ale cetățeanului Elemente cheie
Client Tranzacții
PENTRU
Locuitor al statului Legi şi ordine
Acționar Participare directă
Votant Participare indirectă (reprezentativă)
2.1. Cetățeanul ‐ “client” al Guvernului
Dacă privim actul de guvernare ca un proces de afaceri al cărui
principal obiectiv este diversificarea şi îmbunătățirea calității serviciilor
către cetățeni, atunci cetățenii dobândesc calitatea de “clienți” ai
INFORMATICE
guvernului.
Trebuie menționat că rolul clientului din sectorul public este mult
diferit de cel al clientului din sectorul privat. În primul rând, de cele mai
multe ori cetățenii nu devin clienți ai guvernului în mod voluntar, relația
dintre cetățeni şi guvern presupunând drepturi şi obligații specifice stabilite
prin lege. Cetățenii nu pot negocia prețul sau calitatea serviciilor cu
guvernanții, acest lucru fiind în general interzis prin lege. În al doilea rând
cetățeanul nu poate să‐şi aleagă furnizorul de servicii, el fiind dependent de
anumite organizații locale autorizate să furnizeze acele servicii. În al treilea
rând, serviciile publice în general nu pot fi refuzate sau retrase cetățenilor.
Aparenta incompatibilitate a clienților din cadrul sectorului public
cu cei din sectorul privat a făcut ca unii autori să nu fie de acord cu calitatea
de client a cetățeanului, preferând să înlocuiască expresia ”guvern orientat
SISTEME
spre client” cu termenul de ”guvern receptiv” (Derksen ş.a., citat în
Duivenboden, H. Von &Lips, M., 2005).
Există totuşi suficiente argumente pentru susținerea calității de
”clienți” în relația cu guvernul a cetățenilor:

191
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• orice client din sectorul public plăteşte pentru serviciile de care
beneficiază (”plătitor de taxe”), în mod similar cu cel din
sectorul privat;
• orientarea spre client în sectorul public face să apară şi tendința
de a oferi servicii de calitate care să contribuie la satisfacția
acestuia, până nu demult îmbunătățirea serviciilor oferite
nefiind o țintă a unităților de administrație publică;
• există motive de a trata clientul din sectorul public chiar mai
bine decât pe cel din sectorul privat, deoarece el nu este un
client voluntar, ci unul care are nevoie să fie tratat cu maxim de
respect.
2.2. Cetățeanul ‐ “locuitor” al statului
Într‐o abordare birocratică, relația dintre stat şi cetățeni este una
formală, regulile trebuiesc respectate indiferent de persoana implicată.
PENTRU
Relația dintre guvern şi cetățeni este în mod tradițional una verticală, în
care rolul guvernului este de a‐şi exercita puterea (în mod democratic)
asupra populației civile atunci când e necesar. Cu toate acestea, în zilele
noastre, în statele dezvoltate ale lumii, în care dezvoltarea socială şi
tehnologică au condus la individualizarea şi orizontalizarea relației guvern‐
cetățean, s‐au creat oportunități pentru a realiza interacțiunea într‐un mod
mai puțin formal şi într‐o manieră mai flexibilă. În multe cazuri cetățenii nu
INFORMATICE
mai sunt dispuşi să tolereze măsuri dure, impuse "de sus în jos" fără motive
explicite sau o argumentare convingătoare. Din acest punct de vedere,
punerea în aplicare a legilor şi reglementărilor printr‐o motivare adecvată,
accesibilă pe Internet, poate ajuta cetățenii în rolul lor de ”subiect” al
statului pentru a deveni conştienți de îndatoririle şi obligațiile ce le revin şi
pentru a acționa în mod corespunzător.
2.3. Cetățeanul ‐ “acționar” al guvernului
Să privim şi să analizăm acum şi cealaltă formă de percepere a
cetățeanului în Societatea Informațională: cea de "acționar" la Societatea
Națională care se numeşte GUVERN (Ilie, R.). Este de remarcat faptul că atât
guvernele, cât şi sectorul privat au trecut foarte puțin dincolo de frontiera
sintagmei "reinventarea formelor de prestare a serviciilor guvernamentale"
SISTEME
pentru a putea înțelege şi analiza complexul conținut al actului de
guvernare. Pentru a putea identifica forma sub care cetățeanul poate
deveni "acționar" la afacerea statului şi pentru a putea preciza rolul pe care

192
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
cetățeanul trebuie să‐l joace în această calitate, vom încerca în continuare
să analizăm câteva aserțiuni referitoare la noțiunea de "guvernare".
În primul rând, guvernul însuşi este cel care dă formă şi conținut
serviciilor oferite cetățenilor. Succesul procesului de "reinventare a
guvernului" depinde de gradul de simultaneitate cu care se acționează
asupra naturii intime, interne a guvernării. Principiile şi practicile
democratice, liderii politici, procesele politice şi conceptul de stat‐națiune
sunt elementele‐forță care definesc sistemul de guvernare. În marea lor
majoritate, aceste forțe au rămas ancorate în era industrială "a celui de‐al
doilea val", iar modelele aferente acestei epoci prefigurează un mod de
acțiune care blochează procesul de transformare a guvernului.
În al doilea rând, guvernul trebuie să țină cont de evoluția
tehnologică. Dezvoltarea tehnologică a ultimilor 10 ani care a permis
"reinventarea guvernului" a creat totodată şi mediul favorabil reproiectării
sistemului de guvernare. Utilizarea e‐mail‐ului ca mijloc de comunicare şi a
PENTRU
unor liste de discuții şi dezbateri pe teme politice, experiență promovată în
Statele Unite prin proiectul e‐democracy implementat în statul Minnesota a
arătat că inovarea de natură electronică a procesului de guvernare este mai
mult decât posibilă.
În al treilea rând, trebuie evaluate riscurile şi pericolele care pot
afecta democrația în era digitală. Democrația dezvoltată pe Internet poate
lua turnuri neaşteptate şi periculoase. Democrația poate permite
INFORMATICE
cetățenilor să voteze electronic asupra unor probleme şi obiective de
interes cetățenesc şi apoi să împuternicească "primăria electronică" să le
pună în aplicare. Pe de altă parte însă, grupurile "cyber‐liberale" şi
"cyber‐anarhiste" pot promova discuții şi emite teorii care să argumenteze
că guvernul ar trebui pur şi simplu eliminat. Ambele extreme pot pune în
pericol valorile fundamentale ale dezbaterii democratice.
În al patrulea rând, trebuie luate în considerație semnalele de
avertizare transmise de comunitatea internațională. Evenimentele
internaționale, cu caracter global afectează evoluțiile naționale. Guvernele
se străduiesc să facă față crizelor financiare, să funcționeze în condițiile în
care în multe țări cetățenii sunt lipsiți de drepturile democratice
fundamentale, să facă față reacțiilor tot mai cinice, mai vehemente ale
alegătorilor. Aceste câteva elemente, acceptate ca reale, ne indică faptul că
SISTEME
actualul proces de guvernare se desfăşoară în condiții deosebite de stres.

193
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
2.4. Cetățeanul ‐ “votant” al statului
Ca şi ”votanți”, cetățenii unui stat democratic pot să‐şi exprime
dorințele şi nevoile către guvernanți într‐un mod indirect, prin alegerea
unor reprezentanți la nivel local, național şi internațional. Cu toate că
importanța votanților pentru partidele politice este evidentă, în ziua de azi
ne punem întrebarea dacă rolul de votant garantează în mod suficient
drepturile democratice ale indivizilor. Asistăm în prezent, în țările
dezvoltate, la creşterea rapidă a practicilor de comunicare directă între
cetățeni şi funcționarii publici, lăsând deoparte reprezentativitatea politică.
Trecerea pe la urnele de vot odată la câțiva ani nu mai corespunde
aşteptărilor cetățenilor moderni, un guvern responsabil nemaifiind judecat
de aceştia doar în timpul perioadelor electorale, ci cu ocazia fiecărui contact
pe care cetățenii îl au cu guvernanții, indiferent de rolul lor de votanți,
clienți, acționari sau simpli locuitori. Mai mult decât atât, în afară de rolul
PENTRU
de votant, nu se aşteaptă ca indivizii să fie conştienți că joacă aceste roluri
diferite în circumstanțe specifice.
Prin urmare, pentru a servi cetățeanul ca pe un cetățean, nu doar
ca un client, guvernele pot să facă uz de noile structuri şi relații apărute ca
rezultat al implementării dezvoltărilor din cadrul TIC, pentru a putea adresa
diferitele roluri ale cetățenilor în acelaşi timp. De aceea, serviciile de e‐
guvernare de tip receptiv, alert pot să țină mai bine cont de diferitele nevoi
ale cetățenilor în cadrul diferitelor relații cu guvernanții – fără a‐i face pe
INFORMATICE
cetățeni să fie conştienți în mod real de faptul că joacă aceste roluri diferite.
3. Direcţii de transformare a e-guvernării

Cel puțin patru sunt conceptele şi direcțiile care trebuie urmate
pentru o "reinventare a guvernării" în Societatea Informațională, astfel
încât ea să devină nu numai eficientă, dar şi mult mai prietenoasă şi mai
eficace. Aceste patru direcții se referă la:
• transformarea democrației în e‐democrație;
• transformarea cetățeanului în e‐cetățean;
• transformarea politicii în e‐politică;
• transformarea statului în e‐stat.
3.1. Democrația digitală/ electronică (e‐democrația)
SISTEME
Internetul oferă posibilitatea atât de a extinde şi consolida

participarea democratică la guvernare, cât şi adâncirea acestei forme de
manifestare a democrației.

194
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Spre deosebire de guvernarea electronică, democrația electronică

porneşte de jos în sus. Ea reprezintă folosirea de către cetățean a
mijloacelor electronice pentru a putea comunica mai bine cu alți cetățeni,
pentru a dezbate probleme şi a prezenta nemulțumiri şi propuneri.
Democrația electronică e organizată aşadar de către cetățeni şi captează
prin canale electronice nemulțumirile oamenilor, propuneri de
îmbunătățire a procesului de guvernare şi de multe ori chiar dezbateri ale
unor acțiuni guvernamentale. Să nu uităm însă că toate acestea se
desfăşoară pe Internet, prin intermediul site‐urilor de opinii personale
(blog‐uri), a forumurilor de pe portalurile de e‐democrație, a chaturilor şi
listelor de discuții.
Chiar şi în România există un portal specializat de acest gen, anume
www.edemocratie.ro, fiind destul de consistent în ceea ce priveşte
informațiile oferite. Portalul permite abonarea la un newsletter cu
informații de interes general, are o secțiune de resurse şi una de publicații,
PENTRU
prezintă evenimente, precum şi link‐uri către diverşi şi parteneri.
3.2. Cetățeanul digital (e‐cetățean)
Cetățenii cu pregătire în domeniile tehnologice moderne au
propriile viziuni şi aşteptări care sunt evident modelate de propria
experiență de lucru pe Internet. Segmentul de populație cu o astfel de
capacitate este cel al tinerilor (care formează "generația viitorului" –
INFORMATICE
denumită şi "generația Google") şi este un segment educat, bine articulat şi
în continuă creştere. Aceşti cetățeni se constituie în actorii‐cheie ai
viitoarelor guverne. Este foarte important să putem identifica cu cât mai
multă exactitate care sunt membrii acestui segment, ce vor ei şi cum
trebuie lucrat cu ei pentru a obține o eficiență maximă.
Într‐o societate în care calculatorul şi Internetul joacă un rol
important în toate aspectele vieții de zi cu zi, suntem martori la o adâncire a
decalajului digital: milioane de oameni sunt excluşi din Societatea
Informaționala pentru că nu au mijloacele sau abilitățile necesare pentru a
fi parte integrantă.
Programul e‐Citizen a fost creat spre a ajuta cetățenii să elimine
acest decalaj prin dobândirea aptitudinilor necesare pentru a participa
online într‐o serie largă de medii, de la contactul cu diversele departamente
SISTEME
guvernamentale la căutarea informațiilor şi achiziționarea produselor şi

serviciilor. Cu ajutorul acestor aptitudini, cetățenii vor beneficia de o viață
mai bună, având acces şi luând parte efectiv la Societatea Informațională.

195
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
e‐Citizen a fost special realizat pentru a acoperi nevoile celor cu un
bagaj limitat de cunoştințe de utilizare a calculatorului şi a Internetului.
Programul se adresează direct nevoilor individului, instituțiilor
guvernamentale şi publice, cât şi organizațiilor comerciale, oferind o
certificare care elimină decalajul în abilitățile de utilizare a calculatorului la
nivelul marilor mase.
Permisul european de conducere a computerului (Permisul ECDL
complet) este cel mai important şi cel mai răspândit standard de certificare
şi atestă faptul că deținătorul lui posedă cunoştințe de bază despre
Tehnologia Informației (IT) spre a folosi un calculator personal şi aplicații de
calcul obişnuite la un nivel mediu de competență.
În țara noastră, programul e‐Citizen a fost lansat în data de 7 aprilie
2005, împreună cu lansarea Fazei a II‐a a Programului de certificare ECDL
(European Computer Driving License) pentru administrația publică din
România. Noul program ECDL, e‐Citizen, a fost realizat ca răspuns la Planul
PENTRU
de Acțiune eEurope 2005 al Comisiei Europene.
Dl. Jim Friars (Preşedintele Fundației ECDL Irlanda) a subliniat că
ECDL este prezent în 138 țări din toată lumea, iar România este printre cele
mai active țări în ceea ce priveşte programele ECDL şi introducerea noilor
programe de certificare IT. În prezent, programul e‐Citizen mai este
implementat doar în Finlanda şi în Marea Britanie.
Programul e‐Citizen vine să sprijine programul de e‐guvernare.
INFORMATICE
Facilitățile de comunicare cu ajutorul Internetului au devenit un imperativ
democratic, iar ele trebuie susținute de o metodă prin care cetățenii, cei
care vor beneficia de această comunicare directă cu autoritățile, să obțină
abilitățile necesare pentru a putea utiliza aceste servicii.
3.3. Politica digitală (e‐politică)
Încercările timide de manifestare a "politicii sub formă digitală"
devin tot mai vizibile în special prin creşterea semnificativă a "campaniilor
electorale on‐line" şi a formelor de organizare bazate pe Internet. Acestea
vor contribui în mod decisiv la rescrierea regulilor competiției politice şi a
acțiunilor de lobby politic. Tehnologiile care se vor adopta pentru
organizarea politicului trebuie să fie exploatate astfel încât să susțină un
număr din ce în ce mai mare de obiective politice şi de guvernare. Trebuie
SISTEME
avut în vedere atât o înțelegere mai profundă a modului în care se schimbă
regulile jocului în activitatea politică, cât şi o conturare mai precisă a
modelului de acțiune politică mai eficientă.

196
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
3.4. Statul digital (e‐stat)
Fenomenul globalizării este alimentat de integrarea digitală a
piețelor. De aici şi nevoia de a regândi şi redefini conceptul de "stat‐
națiune". Creşterea dificultăților, datorate în special globalizării, în ceea ce
priveşte activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor, de cheltuire a
banului public şi de reglementare a vieții economice şi sociale va ridica
serioase semne de întrebare asupra modului în care guvernele vor putea să‐
şi exercite prerogativele. În aceste condiții este evident că statul Societății
Informaționale va avea alte responsabilități de bază, care să‐i permită
"statului‐națiune" să gestioneze procesul de guvernare şi să facă față în
acelaşi timp provocării fenomenului de integrare la nivel mondial.
4. Implicarea cetăţenilor în e-guvernare

Chiar dacă este doar un facilitator, TIC poate contribui la angajarea
PENTRU
cetățenilor în diferitele stadii ale dezvoltării unui oraş. Fenomenul de
creştere deosebită înregistrată în ultima perioadă de timp de aşa‐numitul
software social 2 , arată capacitatea de antrenare şi dorința de exprimare a
părerilor personale, manifestată de diferite categorii de cetățeni.
Tehnologiile de comunicare intermediată electronic pot fi adaptate
şi utilizate pentru a realiza procesele democratice implicate de guvernarea
la diverse niveluri, pentru a realiza interactivitatea, fluxul multidirecțional
de idei şi de comunicare între aleşi şi cei care i‐au ales.
INFORMATICE
În Tabelul 1 prezentăm o sinteză a instrumentelor on‐line

identificate într‐un raport OECD, instrumente grupate pe stadiile din care
este compus un ciclu de realizare a politicilor administrației publice, la cele
trei niveluri de interacțiune 3 :
• informare – relație unidirecțională administrație‐cetățean, în
care administrația produce şi oferă informații pentru
informarea cetățenilor;
• consultare – relație bidirecțională, în care administrația defineşte
problema, apoi cetățenii urmând să‐şi exprime părerile;

2 Sub denumirea de “software social” se reunesc aplicații de tip mesagerie instant,
SISTEME
blog‐uri, spații de lucru partajate, pagini web de tip Wiki etc.
3 Promise and Problems of EDemocracy: Challenges of Online Citizen Engagement, OECD
Publications, 2003, p. 32

197
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
• participare – relație bidirecțională, de parteneriat, în care

cetățenii se angajează activ în procesul de elaborare a politicii
şi participă la dialogul politic, chiar dacă responsabilitatea
pentru decizia finală sau a formulării politice rămân la
latitudinea administrației.
Tabelul nr.1
Instrumente pentru angajarea online a cetățenilor
în diferite stadii ale realizării politicii administrative
Stadiul Informare Consultare Participare
politicii
• Motoare de căutare • Chestionare online • e‐comunități;
Stabilirea agendei de lucru
specifice site‐ului; şi sondaje de • e‐petiții;

• Alerte e‐mail pentru opinie;
• e‐referendum.
noi chestiuni politice • Forumuri de
PENTRU
apărute; discuții;
• Suport lingvistic pentru • Monitorizarea
limbi străine multiple; e‐mailurilor;
• Verificatoare de • Buletine de ştiri;
exprimare, pentru • Întrebări frecvente
înlăturarea jargoanelor. (FAQ).
• Suport de traducere în • Utilitare de • Jurii
INFORMATICE
limbile etniilor; managementul electronice ale

Analiza
• Verificatoare de evidențelor; cetățenilor;

exprimare, pentru • Profiluri realizate de • e‐comunități.
înlăturarea jargoanelor. experți.
• Verificatoare avansate • Forumuri de • e‐petiții;
de stiluri de exprimare, discuții; • Legislații
Formulare
pentru a ajuta la • Jurii online ale legate de

interpretarea cetățenilor; e‐referendum.
termenilor tehnici şi a
• Instrumente pentru
celor legali.
e‐comunități.
• Verificatoare de stil de • Forumuri de • Liste de
Implementare
tip limbaj natural; discuții; distribuție de

• Ştiri furnizate prin e‐ • Jurii online ale e‐mail‐uri
SISTEME
mail‐uri de tip cetățenilor; pentru

newsletters. grupuri‐țintă.
• Instrumente pentru
e‐comunități.

198
PUBLICĂ
ISBN: 978-973-0-11765-3
Stadiul Informare Consultare Participare

politicii
• Feedback online; • Chestionare online • e‐petiții;
• Publicarea online de şi sondaje de • e‐referendum.
rapoarte anuale. opinie;
• Forumuri de
Monitorizare
discuții;
• Monitorizarea e‐
mail‐urilor;
• Buletine de ştiri;
• Întrebări frecvente
(FAQ).
Sursa: Ann Macintosh, în Promise and Problems of E‐Democracy: Challenges of Online Citizen
Engagement, OECD Publications, 2003, p. 14
PENTRU
Este important ca indiferent de instrumentele alese, să se

definească în prealabil clar grupul țintă şi să se adapteze instrumentele
caracteristicilor de grup. Nu se crede în existența unei rețete universale, a
unui instrument de lucru, sau o abordare care se potriveşte unei anumite
țări. În timp este evident că lucrurile se schimbă oricum, astfel că trebuie
avute în vedere şi studiate permanent instrumentele care există la un
moment dat şi impactul acestora în diverse domenii.
INFORMATICE
Bibliografie
Duivenboden, H. van, Lips, M.,
„Responsive E‐Government Services: Toward 'New' Public Management”, articol
în volumul The Information Ecology of EGovernment, IOS Press, Amsterdam,
2005
Ilie, R.,
SISC şi relaţia cetăţean autoritate publică,
www.academiaromana.ro/pro_pri/doc/st_f01.doc
Santos, J.M.V., Alonso, A.I.,
„E‐democracy and citizen’s empowerment: a case study of the city of Madrid”, în
volumul The Internet Society II. Advances in Education, Commerce & Governance,
WIT Press, UK, 2006, p. 247‐254
Solove, D.
The Digital Person, New York University Press, 2004
SISTEME
*** Promise and Problems of EDemocracy: Challenges of Online Citizen Engagement,
OECD Publications, 2003

199

Sisteme Informatice Pentru Administratia PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Informatice Pentru Administratia PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(EDITIE ONLINE, 2011)

prof. dr. Bogdan GHILIC‐MICU, Academia de Studii Economice, Bucureşti

de specialitate apreciază că acestea

(software/programe), canale de comunicații (rețele) şi datele stocate. Am

2. Evoluţia sistemelor informaţionale

Collaboration Systems). Noile sisteme se ocupă cu tratarea comunicației

strategic al conducerii o modalitate accesibilă de a obține informațiile

3. Tipologia sistemelor informatice

Sisteme de Sisteme de Sisteme de Sisteme Sisteme Sisteme

Sisteme Sisteme de Sisteme Sisteme

controla procesele industriale, de a sprijini comunicarea şi colaborarea în

• prelucrare în loturi – datele sunt acumulate de‐a lungul unei

legăturilor de telecomunicații, către centrele informatice regionale în

varietate de tehnologii informaționale pentru a ajuta oamenii să lucreze

putea asigura comunicarea eficientă şi coordonarea activităților în cadrul

utilizarea lipsită de eficacitate a calculatoarelor. Deşi a pierdut din

procesului de luare a deciziilor manageriale şi nu doar

de care aceştia au nevoie. Sistemele informaționale pentru management

scrisori, comunicări, mesaje, note, periodice, diferite rapoarte şi situații

Relaţiile dintre sistemele informaţionale

Sisteme informatice extinse în întreaga organizaţie

dispoziția tuturor celor interesați. Astfel devine posibil ca informația,

Vânzări şi Finanțe şi Resurse umane

Astfel, sistemele de întreprindere oferă companiilor flexibilitatea

marketingul şi serviciile în vederea optimizării veniturilor, gradului de

informațiilor privind clienții din diverse canale de comunicare precum

activități de management intern şi pentru coordonarea relațiilor cu

prestare a serviciilor guvernamentale, e‐guvernarea poate face activitățile

puternică asupra activităților din sectorul informaționale a consacrat

implementat deloc sau abandonat după

1. e-Guvernarea - sistem informaţional

parte a operațiunilor se realizează manual. Deci utilizarea tehnologiilor

Sistemul informațional de e‐guvernare este implementat într‐o

2. Descrierea sistemului informaţional al e-Guvernării

Technology, Processes, Objectives, Skills, Management Systems, Other

• tehnologia, în principal tehnologii informaționale, dar şi altele

culturali şi tehnologici care îl caracterizează influențează semnificativ

Figura 4 reprezintă succesiunea acestor activități. Dacă repre‐

Organizațiile din sectorul public, guvernării. De asemenea,

executivului, sistemul informațional vedere pentru a depăşi

Într‐un raport al Națiunilor Unite (World Public Sector Report: E‐

F  Interfaţa cu cetăţenii (portalul

2. Locul şi rolul ERP în sistemul informaţional al e-guvernării

Corporation: A Manifesto for Business Revolution, Harper Business Books, 2003),

E-mail PORTAL Servicii electronice Managementul

Servicii de integrare şi conectivitate

> Workflow > publicare

3. Dificultăţile proiectelor ERP în contextul e-guvernării şi

imagine asupra organizației din perspectiva proceselor derulate. În

costurilor şi în managementul acestora pe parcursul implementării.

izolate, altele conectate prin interfețe particularizate. Fiecare din aceste

unei infrastructuri competitive, conectată în permanență la evoluția

adopte măsuri pentru soluționarea unor e‐guvernarea reprezintă

2. Originile şi evoluţia conceptului de e-government

Ambele abordări din literatura de specialitate luate împreună constituie

org/eceg2005/eceg2005‐home.htm). În acelaşi timp, alte conferințe sau

prima conferință americano‐europeano‐asiatică pe tema m‐government,

manifestări internaționale: World Summit on the Information Society

Nu există o definiție comun acceptată pentru e‐government, cu

de date individuale şi website‐urile departamentelor şi instituțiilor

• participanții publici, guvernul sau statul, atât organizațiile de la

rezolvarea unor probleme presupune soluții complexe, care necesită

apar noi facilități interactive, cum ar fi formulare pentru

F Interfaţa cu cetăţenii (portalul

Politicile Politicile de promovare sau de descurajare referitoare la