UNIVERSITATEA

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL:

DISCIPLINA:
DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

REFERAT:
Revocarea voluntară și judecătorească a legatelor

COORDONATOR:

STUDENT:
ANUL :

1
 SIBIU

Legatele sunt supuse dispoziţiilor privind revocarea voluntară a

testamentului. „Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral
sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau
indirectă a legatarului”1. Aşadar, prin acest text de lege, noul Cod civil conferă
legatului, principala dispoziţie testamentară, o definiţie asemănătoare celei
formulate în prezent de literatura specialitate. Drept urmare, legatul poate fi definit
şi în lumina dispoziţiilor noului Cod civil ca reprezentând o dispoziţie testamentară,
prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care, la decesul său,
urmează să dobândească cu titlu gratuit, întregul său patrimoniu, o fracțiune din
acesta sau anumite bunuri determinate.
Acestea pot fi: legatul cu titlu universal prin care testatorul conferă
legatarului chemarea fie la o fracţiune de moştenire (de ex., la o jumătate, la a treia
parte) fie la toate imobilele sau la toate mobilele, fie la o fracţiune din imobile sau
mobile, în toate cazurile, cu drepturile şi obligaţiile aferente (activ şi pasiv
succesoral); legatul cu titlu particular, prin care testatorul conferă vocaţie
succesorală legatarului la unul sau mai multe bunuri determinate; legatul universal
prin care testatorul conferă uneia sau unor persoane chemare la întreaga moştenire;
legatul pur şi simplu, care îşi produce efectul la data deschiderii succesiunii; legatul
sub condiţie, care îşi produce efectele numai dacă se îndeplineşte condiţia impusă
de testator; legatul cu termen, care poate fi executat numai la împlinirea termenului
fixat de testator; legatul cu sarcină, care este valabil numai dacă legatarul a
îndeplinit sarcina impusă de testator.
Revocarea legatelor (valabil încheiate), a cărei consecinţă constă în lipsirea
acestora de efecte juridice, poate fi emanaţia voinţei unilaterale a testatorului, caz
în care suntem în prezenţa revocării voluntare sau poate fi opera instanţei de
judecată, caz în care suntem în prezenţa revocării judecătoreşti. Drept urmare, se
impune să analizăm de o manieră distinctă revocarea voluntară a legatelor şi
revocarea judecătorească a acestora.
Revocarea voluntară a legatului2
Posibilitatea revocării testamentului de către testatorul însuşi rezultă din
caracterul revocabil al testamentului3. Testatorul poate reveni oricând (până în
ultima clipă a vieţii sale) asupra voinţei materializate în testament, acesta neputând
renunţa la dreptul de a revoca dispoziţiile sale testamentare. În egală măsură,
dreptul de a revoca testamentul nu este susceptibil de exercitare abuzivă, putând fi
astfel exercitat chiar şi discreţionar. În consecinţă, legatarul nu poate invoca vreun
1
Art. 1035 din Noul Cod Civil
2
Art. 1068 din Noul Cod Civil
3
Art. 1034 din Noul Cod Civil

2
drept câştigat, atâta vreme cât testamentul, reprezentând un act de ultimă voinţă,
produce efecte de la data deschiderii moştenirii. Testatorul poate revoca
testamentul, în tot sau numai în parte, expres sau tacit.
Revocarea voluntară expresă. Potrivit dispoziţiilor art. 1051 alin. (1) N.C.C.,
„Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act
autentic notarial sau printr-un testament ulterior”. Într-o altă ordine de idei, din
textul de lege în discuţie reiese că revocarea voluntară expresă rezultă din
declaraţia testatorului, cuprinsăîntr-un înscris. Textul de lege menţionat relevă, de
asemenea, faptul că revocarea testamentului este un act solemn şi că nerespectarea
condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a acesteia. În concluzie, revocarea
voluntară expresă se poate realiza prin act autentic notarial sau prin testament
ulterior.
Revocarea voluntară tacită. Aceasta rezultă indirect, însă neîndoielnic, din
anumite acte sau fapte ale testatorului sau cunoscute de acesta şi nu din declaraţia
sa expresă de voinţă. Prin dispoziţiile art. 1052, noul Cod civil face referire la
următoarele două cazuri de revocare tacită a testamentului: distrugerea, ruperea sau
ştergerea testamentului olograf4 sau contrarietatea sau incompatibilitatea dintre
dispoziţiile testamentului ulterior şi ale celui anterior.
Orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu
particular, consimţită de către testator, chiar dacă este afectată de modalităţi, revocă
implicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat.
Acest caz de revocare voluntară tacită a legatului este preluat de către noul
Cod civil din reglementarea civilă în vigoare (art. 923 C.civ.), astfel încât mare
parte dintre precizările făcute de literatura de specialitate în baza dispoziţiilor
Codului civil în vigoare îşi menţin valabilitatea şi în lumina Legii nr. 287/2009.
Astfel, pentru ca înstrăinarea bunului legat să atragă revocarea legatului, trebuie
îndeplinite o serie de condiţii atât în privinţa legatului care se revocă, cât şi în
privinţa actului de înstrăinare. În privinţa legatului care se revocă, trebuie întrunite
următoarele condiţii:
- legatul să fie cu titlu particular. Numai legatele singulare pot fi revocate prin
acte de înstrăinare ulterioare. Întrucât obiectul legatelor universale sau cu titlu
universal este reprezentat de patrimoniul unei persoane, respectiv de o fracţiune
dintr-un patrimoniu, acesta nu poate fi înstrăinat prin acte între vii. Şi chiar dacă,
prin absurd, ar fi putut fi înstrăinat patrimoniul unei persoane, ar fi fost astfel
afectat, numai emolumentul cules, nu şi vocaţia universală conferită, aceasta din
urmă reprezentând esenţa legatului universal.
Aşadar, în niciun caz nu ar putea interveni revocarea legatului universal, prin
înstrăinarea ulterioară a obiectului său. Pentru aceleaşi raţiuni, nu poate interveni

4
Art. 1052 din Noul Cod Civil

3
revocarea legatului cu titlu universal, al cărui obiect este reprezentat de o fracţiune
a moştenirii.
- legatul să aibă ca obiect bunuri individual determinate, corporale sau
incorporale, sau bunuri de gen individualizate.
Ineficacitatea înstrăinării nu afectează revocarea decât dacă:
a) este determinată de incapacitatea sau vicierea voinţei testatorului; ori
b) înstrăinarea reprezintă o donaţie în favoarea beneficiarului legatului şi nu s-
a făcut sub condiţii sau cu sarcini substanţial diferite de acelea care afectează
legatul.
Distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie obiectul
legatului cu titlu particular revocă implicit legatul.
În materia revocării legatului, distrugerea bunului legat (dispoziţia materială)
atrage, ca şi înstrăinarea bunului legat (dispoziţia juridică), revocarea legatului.
Revocarea legatului operează, în lumina dispoziţiilor noului Cod civil, numai în
ipoteza distrugerii voluntare a bunului legat de către testator. Dacă, dimpotrivă,
bunul legat este distrus involuntar de către testator sau dacă acesta este distrus de o
terţă persoană, cu sau fără voia testatorului, ori dacă bunul a pierit fortuit în timpul
vieţii testatorului nu intervine revocarea legatului, ci caducitatea acestuia.
Revocarea judecătorească5
Revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în cazul neîndeplinirii,
fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii
poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului, eficacitatea
legatului este condiţionată de executarea sarcinii.
Spre deosebire de revocarea voluntară, care intervine ca urmare a
manifestării de voinţă a testatorului, revocarea judecătorească se datorează să
vârşirii de către legatar a unor fapte culpabile, expres şi limitativ prevăzute de lege.
În acest caz, revocarea va interveni pentru fapte săvârşite, după caz, înainte sau
după deschiderea succesiunii, însă aceasta va fi dispusă, numai de către instanţa
judecătorească, la cererea persoanei/nelor interesate, după moartea testatorului.
În condiţiile în care nedemnitatea succesorală a fost ridicată de către noul
Cod civil la rangul de condiţie generală a dreptului la moştenire și în condiţiile în
care acelaşi act normativ reglementează, în materia moştenirii testamentare,
posibilitatea revocării judecătoreşti a legatului pentru ingratitudine, putem aprecia
că unele fapte ale legatarului pot fi sancţionate de două ori:
- prin înlăturarea de la moştenire ca efect al nedemnităţii;
- prin revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine, în cazul
iertării înedemnului de către testator, în condiţiile legii şi gratificării
acestuia prin legat.

5
Art. 1069 din Noul Cod Civil

4
 În principiu, revocarea judecătorească a legatului intervine în aceleaşi cazuri
ca şi revocarea donaţiei. Nu se regăseşte însă, datorită caracterului mortis causa al
actului de ultimă voinţă a testatorului, printre cazurile de revocare judecătorească a
legatelor, una dintre cauzele care atrage revocarea donaţiei - refuzul de alimente.
Legiuitorul nu a reţinut, ca fiind o cauză de revocare a legatului, refuzul de
alimente, întrucât testamentul produce efecte, numai de la data morţii testatorului,
astfel încât legatarul nu poate avea obligaţii faţă de testator, în timpul vieţii acestuia
din urmă. Nimic însă nu-l împiedică pe testator să revoce (voluntar) actul său de
ultimă voinţă, pentru acest considerent.
Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru ingratitudine
în următoarele cazuri:
a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui
sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă
de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.
Revocarea judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinii . Testatorul poate
institui în cuprinsul testamentului anumite sarcini, în limita acestora testamentul
fiind un act sinalagmatic, sub condiţie rezolutorie. Acceptând legatul, legatarul are
obligaţia de a aduce la îndeplinire sarcinile instituite de testator, după moartea
acestuia din urmă. Neîndeplinirea culpabilă a sarcinilor care grevează legatul poate
atrage revocarea acestuia. În ceea ce ne priveşte, considerăm că nu se poate cere
însă revocarea legatului, pe motiv că legatarul nu l-a întreţinut în timpul vieţii pe
testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă,
potrivit voinţei testatorului, eficacitatea legatului este condiţionată de executarea
sarcinii Rezult ă aşadar că, în principiu, numai neexecutarea culpabilă a sarcinii de
către legatar este de natură a atrage revocarea legatului, nu şi neexecutarea fortuită.
Folosind exprimarea „neexecutare fortuită”, legiuitorul a avut în vedere, a fortiori,
şi forţa majoră. Aşadar, noua reglementare în materie civilă pune capăt
controverselor doctrinare generate de Codul civil în vigoare (mai precis, de tăcerea
acestuia) cu privire la acest aspect.
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine. Legatul este revocat pentru
ingratitudine, dacălegatarul a săvârșit una dintre următoarele fapte:
a) în timpul vieţii testatorului:
- a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui, sau, ştiind că alţii
intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
- s-a făcut vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave, faţăde testator.
b) după moartea testatorului, s-a făcut vinovat de injurii grave la adresa
memoriei acestuia.

5
Bibliografie:
- Noul Cod Civil
- D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil
român, volumul IV, partea a II-a, Editura Socec&Co., Bucureşti, 1912
- Al. Bacaci, Gh. Comăniţă, Drept civil. Succesiuni, Editura C.H. Beck,
Bucharest, 2006
- I. Adam, A. Rusu, Drept civil. Succesiuni, Editura All Beck, Bucharest,
2003