DICTIONAR AL BUNEI CUVIINTE - PROVERBE SI MAXIME 61225780-Proverbe-Si-Maxime-Buna-Cuvinta

Dicţionar al bunei cuviinţe
INTRODUCERE
Într-una din lucrările sale, filozoful moralist Seneca a scris: „Ceea ce nu opreşte legea
opreşte buna-cuviinţă"1.
Această afirmaţie se referă la legile imperiului roman, dar ea a rămas valabilă şi pentru
legile statelor pînă în zilele noastre, căci nici un legiuitor n-a făcut, pînă acum, o lege care să
cuprindă toate raporturile dintre oameni, în orice împrejurare, spre a nu mai fi nevoie de
regulile bunei-cuviinţe.
Legea statului este obligatorie, buna-cuviinţă este voluntară. Legea statului nu mă obligă să
ajut unui bătrîn, unui invalid să se urce în tramvai, nu mă obligă să aduc un urcior de apă
rece vecinului din satul meu, care zace singur în casă, nu mă obligă să fiu recunoscător etc.,
şi nici nu mă opreşte să invidiez, să urăsc, să fiu bădăran în faptă sau obraznic în vorbire etc.
Faptele şi atitudinile care vădesc o aleasă purtare le datorăm bunei-cuviinţe, ale cărei reguli
le urmăm de bunăvoie, convinşi fiind că aşa e bine, aşa e uman, aşa trebuie să se poarte
oamenii între ei, spre a trăi în pace şi bună înţelegere.
Aplicarea legilor unui stat este supravegheată de organele sale executive. Respectarea
regulilor bunei-cuviinţe este observată, este controlată de public, de cei mulţi, de oricine şi-n
tot locul.
1
Seneca, Troades, III, 2.
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Oricine are dreptul şi datoria de a atrage atenţia unui necuviincios, că fapta sau vorbele
luisint contrare regulilor bunei-cuviinţe, iar dacă nu totdeauna i se spune în faţă, cei ce au
văzut sau au auzit necuviinţa lui pot să-i formeze o atmosferă defavorabilă între cei din jur,
mai ales între cunoscuţi şi vecini. Şi cui îi place să fie apreciat ca lipsit de bună-cuviinţă?
Cel ce calcă legea e pedepsit, cel ce calcă regulile bunei-cuviinţe e certat şi probabil iertat.
Legea nu poate ierta pentru că trebuie să fie dreaptă, imparţială pentru toţi.
Execut legea din conştiinţa datoriei, ori din teamă de a nu fi pedepsit, însă respect regulile
bunei-cuviinţe din convingere ori cel puţin de ruşine faţă de cei ce mă văd sau mă aud2.
Buna-cuviinţă arată stadiul de civilizaţie la care au ajuns oamenii sau popoarele. Totuşi,
există oameni civilizaţi, dar lipsiţi de bună-cuviinţă, după cum există indivizi, mai puţin
civilizaţi sau chiar primitivi, care respectă unele reguli ale bunei-cuviinţe faţă de semenii lor.
Este o legătură între sensibilitatea unor oameni şi buna-cuviinţă, dar nimeni nu poate spune
că e cunoscător al bunei-cuviinţe fără s-o fi învăţat de la cineva, fără educaţie. Buna-cuviinţă
este rezultatul educaţiei, este efectul educaţiei,este chiar scopul educaţiei.
2
„Ruşinea este o întristare şi tulburare pentru cele rele, care parcă aduc dezonoarea."
Aristotel, Retorica II, VI. „Definim ruşinea ca teamă de ocară." Aristotel, Etica nicomahică,
IV, XV, 1128 b.
3
„In sens restrîns, prin educaţie se înţeleg măsurile privind formarea caracterului şi
comportarea omului în societate". Dicţionar enciclopedic român, (Educaţie) voi. II, Bucureşti,
1964.
Pînă către mijlocul secolului al XlX-lea, buna-cuviinţă era printre materiile de învăţămînt ce
se predau obligatoriu în şcoli, sub diferite numiri. La români se numea hristoitie4 — cuvînt
împrumutat de la greci; la francezi se numea, mai ales politeţe, cuvînt împrumutat de la
italieni, iar de la:francezi l-au luat alte popoare etc.
Din secolul al XVI-lea, manualele — manuscrise sau tipărite — după care se preda buna-
cuviinţă în şcoli aveau ca bază renumita operă a lui Erasm din Rotterdam: „De civilitate mo-
1
runi puerilium"3. Chiar şi lucrarea în versuri tipărită în limba română, în anul 1834, de către
Anton Pann sub titlul „Hristoitie au şcoala moralului, care învaţă toate obiceiurile şi năra-
vurile cele bune", se întemeia tot pe aceea a lui Erasm din Rotterdam, după cum însuşi
autorul ei mărturiseşte în prefaţă: „Această carte frumoasă / A fost întîi şi întîi scoasă j în
limba cea latinească / A noastră cea strămoşească j Dîndu-i ca să se numească I Şcoala cea
moralicească / Care şi sub acest nume / S-a împrăştiat în lume / Din limbi în limbi traducînd-
o / Şi-n tot chipul prefăcînd-o /Fieşcare o făcuse /în limbă-i cum îi plăcuse I Precum şi în
româneşte / Două feluri se găseşte / Care
4
V.A. Urechia reproduce în lucrarea sa Istoria şcoalelor de la 1800— 1864, tom. I,
Bucureşti, 1892, pag. 110, un contract cu data de 1 aprilie 1823, prin care dascălul Teodor
Verescu se obliga faţă de Episcopia Romanului „a paradosi" la „şcoala românească de la
biserica sfinţilor mai mari Voievozi" pe lîngă alte „învăţături" şi hristoitia.
6
D. Russo, Studii şi critice, Bucureşti, 1910, p. 123.
INTRODUCERE
aeurn şi de mine / lată a treia oară vine / Cum se vede întocmită I Şi-n versuri poezităaii.
Cartea lui Anton Pann n-a fost tradusă direct din limba latină, căci autorul ei nu cunoştea
limba latină. El s-a servit, se zice, de lucrarea grecului Vizantios, care a tradus In greceşte
opera lui Erasm din Rotterdam, prelucrînd-o adăogind-o şi in-titullnd-o hristoitie7.
Şi cărţile apărute după hristoitia lui Anton Pann sînt traduceri din diferiţi autori străini,
compilaţii sau prelucrări cu unele adăogiri româneşti. Nici nu s-ar fi putut altfel, pentru că
toate au caracter de manual — şcolar* sau extraşcolar — ori se ştie că autorii manualelor
nu sînt originali decit în ceea ce priveşte planul şi stilul expunerii, materia de tratat este
aceeaşi pentru toţi, mai ales, cînd e vorba de reguli de purtare devenite universale.
Afară de lucrarea lui Anton Pann, nici o carte de bună purtare în societate n-a mai apărut în
limba română cu titlul de hristoitie şi nici în versuri. Alţi termeni se întrebuinţează — cei
6
Hristoitia lui Anton Pann a fost tipărită în mai multe ediţii după moartea sa. Cea din urmă
este cea din anul 1938.
7
Hristoitia lui A. Vizantios a mai fost tradusă şi versificată în greceşte şi româneşte de Naum
Rîmniceanu sub titlul: Hristoitia nea (Buna obicinuinţă noaoă), 1829. N-a fost însă tipărită.
Manuscrisul se păstrează la Biblioteca Academiei şi are cota 1487. Nu se ştie sigur dacă a fost
folosit de Anton Pann pentru hristoitia sa.
8
M. Strejanu, Manual de bună-cuviinţă întocmit pentru tinerimea şcolară, Craiova, 1890,
pag. 48. Titlul acestei cărţi dovedeşte că buna-cuviinţă s-a predat continuu în şcoală, deşi nu
totdeauna cu titlul ei şi ca materie aparte, ci sub diferite numiri, cum se face şi azi la
dirigenţie.
io
INTRODUCERE
mai mulţi împrumutîndu-se din limba franceză — spre a se da titluri de cărţi. Notăm cîţiva
din aceşti termeni: buna-cuviinţă, bonton, comportare, cuviinţă, etichetă, maniere, omenie,
politeţe, 7 ani de-acasă etc.
Dintre toţi termenii enumeraţi, buna-cuviinţă este întrebuinţat mai mult decît oricare,
devenind popular. Cel dinţii, care îl foloseşte ca titlu pentru o carte de bună purtare în socie-
tate, este Timotei Cipariu9. Buna-cuviinţă e sinonimă cu politeţe, maniere şi alţi termeni, are
acelaşi conţinut, dar şi ceva mai mult, mai adine, mai românesc.
în Dicţionarul de etică pentru tineret, Paul Popescu-Ne-veanu scrie: „Bună-cuviinţă,
caracterizare morală a conduitei, cu o semnificaţie apropiată de politeţe. Buna-cuviinţă este
însă o politeţe spontană, nedeliberată, ce decurge din înţelepciunea populară, din omenie, şi
reflectă raporturile curate ce domnesc în rîndurile oamenilor muncii. Buna-cuviinţă
înseamnă a intui ce ţi se cuvine ţie şi ce se cuvine altora şi a te comporta în consecinţă. Ea nu
poate avea nimic comun cu manierele artificiale, este mai degrabă un reflex al fondului
2
moral-uman care recomandă să te porţi cu alţii astfel încît să nu-i jigneşti sau stinghereşti10.
9
Forţarea de buna cuvenientia intre omeni. Tradusă de T. Cipariu, Blasiu, 1855, pag. 34.
10
Dicţionar de etică pentru tineret. Editura politică, Bucureşti, 1968. Cuvintul bună?cuviinţă.
Aci sînt explicaţi şi alţi termeni sinonimi cu buna-cuviinţă, enumeraţi de noi mai înainte şi
folosiţi ca titlu al unor capitole din dicţionarul de faţă.
11
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Buna-cuviinţă, făcînd parte din morală, din etică, care sînt ştiinţe, şi ea este ştiinţă, o „ştiinţă
a purtării"11, cum o numeau vechii indieni. Ca toate ştiinţele, buna-cuviinţă e în continuă
evoluţie, în continuu progres, e în pas cu civilizaţia şi noile invenţii. Unele reguli ale ei,
practicate cîndva, azi nu numai că sînt uitate, dar chiar evitate. Un singur exemplu: Erasm
din Rotterdam recomanda ca atunci cînd — la masă — îţi mînjeşti degetele de sos ori de
grăsime să te ştergi cu ţaţa de masă. Dacă cineva din vremea noastră ar face acest lucru ar fi
socotit mai mult decît bădăran.
Regulile fundamentale ale bunei-cuviinţe nu cad, nu se demodează, nu se desfiinţează,
proverbele12 şi maximele culese în acest dicţionar vădind universalitatea regulilor bunei-
cuviinţe13.
11
„Regele — indian— chemă pe Vişnusaram şi-i zise: Sfinte, fă cît mai curînd ca feciorii mei
să n-aibă seamăn pe lume dinspre partea ştiinţei purtării." (Panceatantra, traducere din limba
sanscrită şi introducere de Th. Simenschy, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1949, Poveste
introductivă, pag. 6).
13
Numirea de proverb, în acest dicţionar, cuprinde şi pe aceea do zicătoare, iar prin maxime
înţelegem toate expresiile concise ca: maximele propriu-zise, sentinţele, apoftegmele,
aforismele, cugetările, reflecţiunile adagiurile etc. Pentru explicaţii mai detailate, ase vedea
introducerea lucrării noastre: Buna-cuviinţă oglindită in proverbe şi maxime din toată lumea,
Editura „Albatros", Bucureşti, 1970.
13
In trecut, unele cărţi se făceau numai pentru priveligiaţi, numai pentru „societatea cultă".
Iată titlurile a două dintre aceste cărţi: Co-dulu maniereloru elegante, politeţă, convenienţe,
civilitate coprindindu legile, regulamentele, usurileşi ecsigintiele societăţii cultivate...,
Bucureşti, 1870. Filipescu Dubău (Nicu), Codul uzantielor bunei societăţi sau Arta de a se
purta plăcut in societate... Iassy, 1884.
12
In timpul nostru, cînd deosebirea dintre sat şi oraş dispare treptat, cînd distanţele dintre ţări
şi continente se micşorează — prin mijloacele rapide de circulaţie —'dînd posibilitatea
oamenilor de toate naţiunile să se viziteze sub forma turismului, a schimburilor culturale,
economice şi politice, este necesar să se cunoască cît mai mult regulile universale de purtare,
pe care toată lumea civilizată le practică, în vorbire, în gesturi şi în fapte.
Educatorii — fie că e vorba de cei din familie, din şcoală sau din alte instituţii de educaţie —
sînt mai ascultaţi, conving mai uşor cînd spun că poveţele pe care le dau aparţin înţelepţilor
lumii, sau sînt rodul experienţei populare, concretizate în proverbe, aforisme păstrate de sute
şi mii de ani în folclorul literar sau în cărţile moraliştilor cu renume mondial. Autoritatea lec-
turii — şi proverbele şi maximele se bucură de autoritate mondială — măresc autoritatea
lectorului-educator.
Proverbele şi maximele din acest dicţionar — ca în general toate proverbele şi maximele —
oferă o lectură plăcută, atît pentru cei ce le citesc pentru prima dată, cît şi pentru cei ce le
repetă.
împărţirea lucrării în capitole — fiecare capitol fiind o temă morală — cu trimiteri la
capitole sinonime sau înrudite tematic; orînduirea alfabetică a capitolelor, aşezarea
3
proverbelor în ordinea alfabetică a continentelor, a ţărilor şi a popoarelor care le-au
produs; înşirarea maximelor — citatelor — în ordinea alfabetică a autorilor cărţilor de unde
s-au extras înlesnesc munca de căutare a celor ce au nevoie să se informeze şi să adune ma-
terial pentru lecţii, prelegeri, conferinţe, pledoarii, lucrări etc.
13
INTRODUCERE
Ni s-a părut mai practică — pentru memorare — citarea în întregime a autorului şi operei
sale după fiecare maximă, declt citarea cu sigle, ştiut fiind că cei mai mulţi cititori nu mai
caută explicaţia siglelor la începutul sau sfîrşilul lucrării, afară de specialiştii obişnuiţi cu
acest sistem. Cititorii, avînd în faţă autorii şi operele lor, îi vor citi şi memora aproape fără
să vrea, adică vor face o lectură completă, cum se cere în timpul nostru.
Pentru economie de spaţiu, cînd din aceeaşi operă a unui autor am citat într-un capitol mai
multe fraze, dar din pagini diferite, am menţionat numai o singură dată autorul şi opera sa,
iar paginile le-am despărţit prin punct şi virgulă.
Bibliografia şi Indicele alfabetic de autori cu paginile unde sînt citaţi — care însoţesc
întotdeauna lucrările ştiinţifice —şi-au ocupat locul cuvenit şi în acest Dicţionar al bunei-
cuviinţe.
Planul acestui Dicţionar al bunei-cuviinţe ne aparţine nouă, alcătuitorului, conţinutul lui îl
datorăm înţelepţilor lumii, iar utilul şi plăcerea vor fi ale cititorilor.
DR. GH. PASCHIA
CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE,.
„în fiecare zi se învaţă ceva nou", spunea Solon. Cuvintele sale ar putea li înscrise ca motouri
pe toate cărţile, pe frontis-picii, în localuri de cultură, pretutindeni. Inspiraţi de acest îndemn,
am socotit folositoare pregătirea dicţionarului de faţă, care secondează, într-un fel, apariţia
volumului „Buna-cuviinţă oglindită în proverbe şi maxime din toată lumea", lucrare întocmită
şi prefaţată de dr. Gh. Paschia. Primirea călduroasă, difuzarea rapidă (în cîteva zile, iar în
unele librării în ore) a unui tiraj considerabil, solicitările ulterioare — toate acestea au dovedit
cu prisosinţă ecoul pozitiv stîrnit de astfel de cărţi, în care este cuprinsă o parte a înţelepciunii
de milenii a lumii.
Experienţa lucrării anterioare, care a constituit oricum o noutate prin principiul de selecţie în
jurul unei teme (Buna-cuviinţă) şi prin organizare, a permis autorului, dar şi redacţiei să
pregătească acum un volum mult mai bogat, mai atractiv (prin numărul de maxime şi
proverbe noi selectate), mai judicios organizat în capitole şi mai solid înarmat cu anexe de
referinţă.
Desigur, oricînd, o culegere de maxime şi proverbe este pretabilă la transformări,
restructurări, reargumentări şi extinderi. Nu putem, deci, pretinde că am realizat o ediţie
\t
14
15
CUGETĂRILE — ÎNDEMN LA MEDITAŢIE
definitivă, dar avem convingerea că ne apropiem de exigenţele cititorilor, oferindu-le ce este
mai bogat ca sens din înţelepciunea adunată în maxime, proverbe, sfaturi, cugetări.
Lectura unui astfel de volum comportă, evident, un alt mod de dialog între cititor şi carte.
Spre deosebire de un roman, care se cere citit de la prima pagină pînă la sfîrşit, dacă vrei să
urmăreşti continuitatea acţiunii şi evoluţia personajelor, spre deosebire de eseu care, o dată
început, te solicită continuu, prin înlănţuirea strînsă şi coerentă a ideilor şi argumentării, o
culegere de maxime şi proverbe nu-şi „obligă" cititorul să parcurgă pagină cu pagină întreaga
suită tematică. Se oferă în acelaşi timp posibilitatea unui dialog viu, divers, bogat în surprize,
un dialog ce poate fi întrerupt şi reluat de oriunde.
Dicţionarul nostru este consacrat temelor care au o tangenţă mai apropiată sau directă cu
4
buna-cuviinţă. Astfel în sumar figurează teme directe ca sens cum ar fi Buna-cuviinţă, Pur-
tare, Maniere, Bun-simţ, Bună-creştere, Respect, darşinoţiuni care definesc trăsături de
comportament, temperament, atitudini morale, constatări, sfaturi, îndrumări prin care se
conturează portretul general al unui om de bună-cuviinţă. Deşi noţiuni ca adevăr, bunătate,
cinste, dreptate etc, prin caracterul lor general, depăşesc categoria strictă a termenilor de
bună-cuviinţă, prin sens, prin scop, toate se adaugă gamei de determinări ale acelui profil
uman despre care, de obicei, se spune că este omul cu bună-cuviinţă.
Este recunoscut pe plan moral că a respecta adevărul, a fi bun, cinstit, cumpătat, curat, drept, a
respecta regulile unei
CUGETĂRILE _ ÎNDEMN LA MEDITAŢIE
16
conversaţii, măsura distracţiilor sau a dorinţelor personale, înseamnă a fi un om de bună-

cuviinţă. Sperăm, aşadar, ca prin capitolele introduse în acest dicţionar, mai direct sau mai
indirect în legătură cu Buna-cuviinţă, să contribuim la configurarea cît mai integrală a sferei
bunei-cuviinţe.
Pentru a răspunde cît mai fericit acestei intenţii, autorul Dicţionarului a făcut apel la o arie
vastă de opere beletristice, filozofice şi morale, la eseuri, culegeri de maxime, proverbe,
citate, la dicţionare, dorind să desprindă învăţături din toate timpurile, şi pe cît posibil, de pe
toate meridianele.
După cum s-a arătat şi în introducere, criteriu] de organizare a avut în vedere gruparea
cugetărilor pe teme, aşa fel îneît cititorul să găsească la noţiunea respectivă maximele şi
proverbele cele mai semnificative. întrucît unele maxime sînt grupate la alte noţiuni, datorită
cuvintelor care joacă rolul tematic, dar, prin conţinut fiind foarte apropiate unele de altele, s-a
găsit potrivit să se facă trimiteri la capitolele înrudite. Astfel, la cap. Buna-cuviinţă s-au făcut
trimiteri la Buna-creştere, Bun-simţ, Maniere, Necuviinţă, Politeţe, Purtare. Un cititor care
doreşte, de exemplu, să cunoască mai îndeaproape cugetările pe tema bunei-cuviinţe trebuie
să parcurgă şi celelalte capitole indicate, cine vrea să aibă ideie ce păreri au fost enunţate
despre adevăr va citi, în afara capitolului respectiv, şi maximele de la capitolele Minciună,
Falsitate, înşelăciune, Sinceritate.
Dat fiind caracterul tematic al acestui dicţionar, deşi unele proverbe sau cugetări nu cuprind
cuvîntul temă, după sfatul sau opinia pe care o exprimă, au fost încadrate la capitole
17
adecvate. în această categorie cităm proverbele „Cei ce se întilnesc des" (inclus la cap.
Adunare), ori proverbele cu sens de luare-aminte, de avertizare („Să nu mergi contra curentu-
lui", „Nu tot ce zboară se mănîncă", „în tot ce faci, gîndeşte-te la sfîrşit" etc.) care au fost
grupate în cap. Atenţie, fără a cuprinde cuvîntul tematic indicat de titlurile de capitol.
Proverbele şi cugetările, adunînd experienţa de milenii a diferite popoare de pe toate
continentele, opiniile unor autori din epoci şi locuri deosebite, pe lîngă o mare diversitate de
nuanţe, prezintă, atunci cînd le raportăm unele la altele, şi un caracter contradictoriu, care, la
prima vedere, ar putea stîrni nedumeriri.
Astfel la cap. Căsătorie, Publius Syrus susţine că „Sufletul şi nu corpul face căsătoria
durabilă", ceea ce, desigur, cuprinde o parte de adevăr, căci, este cunoscut, buna înţelegere
comuniunea sufletească asigură durabilitatea căsniciei. Thomas Morus, citat alăturat, susţine
că „e bine să se adauge la însuşirile sufletului darurile trupeşti, aşa ca un prisos care nu strică
deloc".
La cap. Cuvînt, un proverb enunţă convingerea populară că: „Cu cuvîntul pe toţi îi atragi mai
lesne declt cu ciomagul", în timp ce Aristotel susţine că „Oamenii se supun mai mult con-
5
strîngerii decît cuvîntului". Democrit pledează şi el pentru cuvînt, spunînd că convinge „mai
lesne decît banul". în timp ce Antistene ne sfătuieşte „să ne ferim de duşmani, căci ei ne văd
cei dintîi defectele", Aristofan ne atrage atenţia că „înţelepţii învaţă lucruri bune şi de la
duşmanii lor". Epictet ne lasă să înţelegem că ne putem amăgi să facem rău duşmanului
„căutînd a-i face cît mai mult bine", Franklin ne îndeamnă să facem bine duşmanului pentru a-
l cuceri, în timp pe Fedru ne avertizează deschis, spunînd că „Cei ce duşmanii îşi ajută
cumplită soartă au să îndure". în capitolul Frate, Hesiod o de părere să nu ne socotim prietenul
egal cu fratele, dar Homer are convingerea că „Un tovarăş înţelept nu este mai puţin ca un
frate". în privinţa caracterului, un proverb chinez spune că „E mai uşor a muta o floare, decît a
schimba caracterul", iar G. Aslan e, dimpotrivă, de părere că, fiind un complex de stări
sufleteşti şi deprinderi, „Caracterul omului se poate schimba..."
Din aceste exemple observăm astfel că autorii cugetărilor au gîndit diferit rolul cuvîntului,
diminuîndu-i sau exage-rîndu-i importanţa. Dar privind mai atent sensul cugetării se observă
că în proverb era vorba de a atrage pe oameni (într-o acţiune, bineînţeles, de partea noastră).
Aristotel, punînd problema supunerii oamenilor, socotea că constrîn-gerea e mai eficientă, iar
cînd Democrit, raportînd ideia convingerii oamenilor prin bani sau cuvînt, nu insista în primul
rînd asupra ideii că banul nu ar avea putere de convingere, ci releva mai degrabă efectul fericit
al felului de a vorbi, de a şti să convingi.
în genere ni se recomandă să facem mult bine în jurul nostru. în acest dicţionar sînt incluse
astfel multe cugetări despre bine, bunătate, omenie, ajutor etc.
Unii şi-au pus întrebarea dacă e cazul să faci bine şi duşmanului (s-au dat cîteva răspunsuri şi
în acest sens), alţii s-au întrebat cît bine trebuie să-mi fac mie şi cît altora. Samuil
2*
19
tf
Micu pune o astfel de întrebare: „Oare poţi altora folosi şi ţie să nu-ţi strici?", la care s-ar
putea da un răspuns realist, raţional cu proverbul „Să fii bun şi blînd la toate, dar pînă unde
se poate". Elocvent pentru înţelegerea dialectică a noţiunilor morale, inclusiv a unor termeni
consideraţi eterni, precum binele şi răul, citatul extras din Popa Tanda (Slavici) arată că
„Binevoitorii, de multe ori, ne sînt spre stricare şi răuvoitorii spre folos". Teognis, în „Poeme
elegiace" ne recomandă să fim corecţi şi cu prietenii şi cu duşmanii: „Nu voi vorbi de rău nici
un duşman dacă este cinstit, nu voi lăuda nici un prieten dacă este mîrşav". Meditînd asupra
acestui sfat avem motive să ne întrebăm însă: Dacă prietenul este mîrşav, ne este într-adevăr
prieten? Din fericire acelaşi Teognis rezolvă îndoiala, sfătuindu-ne: „Niciodată să nu-ţi faci
prieten un om rău". La capitolul Judecată, un proberb ne avertizează să nu fim judecători
prietenilor noştri. Pe de o parte numeroase maxime ne îndeamnă să spunem adevărul, să
criticăm lipsurile şi să judecăm drept şi pe prieteni şi pe adversari. Pe de altă parte, din acest
proverb reiese că judecind faptele prietenilor în lumina dreptăţii, a adevărului s-ar putea să
fim nevoiţi să condamnăm greşelile lor şi, ca atare, ei s-ar supăra şi ne-ar deveni din prieteni
vrăşmaşi.
Exemplele ar putea urma. în fiecare capitol sînt atîtea alte cugetări cară enunţă diferite puncte
de vedere. Am preferat să includem şi astfel de cugetări care se contrazic pentru a ilustra că
părerile sînt diferite, dar că fiecare, în acelaşi timp, conţine, pînă la un punct, un adevăr demn
de luat în consideraţie. Diversitatea părerilor, contrazicerile şi asemănările
20
CUGETĂRILE _ ÎNDEMN LA MEDITAŢIE
de opinii la care ne-am referit nu necesită explicaţii complicate. Este ştiut că nu toată lumea
gîndeşte la fel, că nu avem cu toţii aceeaşi părere despre un fapt, un eveniment, un caracter
6
uman, un aspect sau altul al vieţii de toate zilele. Se observă, la o lectură atentă, că uneori
contrazicerea este doar aparentă, sfaturile respective avînd mai ales rolul de a se completa
reciproc, o replică neputînd exprima singură adevărul întreg cu privire la anumite experienţe
de viaţă.
Pe de altă parte, e bine să nu uităm că textele, cuprinzînd astfel de opinii controversate,
reprezintă nu întotdeauna puncte de vedere ale scriitorilor (cu excepţia jurnalelor, me-
moriilor etc), uneori reproducînd doar replici ale personajelor, rostite în cutare dialog, în
cutare împrejurare specifică, fără pretenţia de a reprezenta, în totalitate, convingerea intimă a
autorului. Fireşte, nimeni nu va interpreta aceste cugetări în sensul lor strict, afirmaţiile,
sfaturile, opiniile citate servind mai mult, ca motiv de meditaţie. Căci, dacă replica citată din
Goldoni „Toţi sîntem oameni, motiv pentru a ne înşela" ar fi interpretată într-un singur sens,
din toate maximele şi proverbele care ne îndeamnă să fim drepţi, sinceri, cinstiţi, nu s-ar mai
alege nimic, o dată ce am justifica înşelătoria reciprocă. De aceea, astfel de cugetări sau
replici „negative" au fost incluse pentru a ilustra că lumea trebuie privită nu numai prin
culorile ei sublime, că trebuie avute în vedere şi asperităţile, inconvenientele ei, că oamenii
doresc binele în general, dar că, uneori, din diferite motive, se comportă şi altfel decît am dori,
şi altfel decît ne prescriu regulile morale. Şi dacă Goldoni sau oricare alt celebru om, care a
trecut prin
21
r
viitoarea uneori frumoasă, alteori urîtă a lumii, ne-a transmis o asemenea cugetare, trebuie s-o
luăm ca un avertisment, ca un îndemn de a vedea lumea şi în culorile ei frumoase, dar uneori
şi dezagreabile. Dacă „toţi sîntem oameni", cum zice el, şi dacă sînt uneori şi motive pentru
a ne înşela, nu e obligatoriu să deducem că, în virtutea acestui adevăr, avem dreptul să ne
înşelăm semenii ci, mai degrabă, putem reţine sfatul să nu fim creduli. Se înţelege, de bună
seamă, că în faţa unor astfel de cugetări, aparent derutante, accentul, concluzia sînt sugerate
nu de o cugetare sau un proverb izolat, ci de ansamblul lor, fiecare cugetare, proverb,
maximă neavînd de adăugat decît o parte de adevăr, decît încă o lumină la ceea ce numim
experienţa şi învăţătura colectivă. Nevoind să îndemnăm pe nimeni la interpretări sofistice,
trebuie totuşi să reamintim că maximele cer să fie judecate nu la suprafaţă, ci în adîncimea
sensurilor; ele sună frumos, cu rezonanţă, sînt rostite de mari personalităţi, dar toate se cer
sucite şi răsucite, se cer meditate. Tocmai spre meditaţie nu spre urmare oarbă a unor sfaturi,
vă invită în general culegerile de cugetări şi, în specia], acest Dicţionar al Bunei-cuviinţe.
QH. MARW
1 • Cel care vrea să spună adevărul găseşte porţile închise.
Proverb danez
2 • Nu toate adevărurile se pot spune.
Toules verite's ne sont pas bon-nes ă dire.
fum
Pînă nu faci focul nu iese
3 • Ceea ce toată lumea spune trebuie să fie adevărat.
Ce que tout le monde dit, doit etre vrai.
Proverbe franceze
4 • La beţie se spune adevărul. In vino veritas.
Proverb latin
5 • Adevărul a grăi nicicum să te sfieşti, măcar că la puţini vei fi plăcut şi ascultat.
10 • Pînă nu plouă nu se fac ciupercile.
11 • Adevărul într-un cuvînt, iar minciuna în mii şi sute.
12 • Adevărul cu minciuna, vrăjmaşi neînduplecaţi.
7
13 • Adevărul cu dreptatea împreună locuiesc; la unul de te vei duce dai şi peste
celălalt. l-i • Adevărul cînd l-arăţi, curat să-l arăţi, ca orcine să-l înfă-leagă.
ADEVĂR
ADEVĂR
15 a Adevărul înainte să meargă la orice vrei să grăieşti, ca o călăuză bună.
16 • Iubeşte adevărul, deprin-de-te cu el, ca să scapi de minciună.
17 • Lucrul cel mai cinstit — adevărul a spune.
18 • Pentru adevăr pînă la moarte să te lupţi.
19 • Cel ce frică n-are, nici vreo temere mare, aceluia i se cuvine adevărul a spune.
20 • Adevărul supără.
Proverbe româneşti
21 • Adevărul nu trebuie arătat gol, ci în cămaşă.
Proverb spaniol
22 • Să avem de partea noastră adevărul; iată secretul elocinţei şi al virtuţii, iată
autoritatea morală. E cea mai înaltă maximă a artei şi a virtuţii.
AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 1863.
> 23 a Să iubim şi prietenia şi adevărul, totuşi e o datorie sfîntă să preţuim mai mult
adevărul.
ARISTOTEL, Etica nicomahică I, IV, 1096, b.
24 • Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevărul.
Amicus Plato, sed magis amica veri tas.
ARISTOTEL, I se atribuie aceste cuvinte.
25 • Adevăr este ceea ce este. Verum ist id quod.
AUGUSTIN, Solilocvii, v (Soliloquia).
26 a Minciuna este vacanţa adevărului. Să nu aibă şi adevărul nevoie de vacanţă?
LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi însemnări, p.86.
27 a Se întîmplă ca şi adevărul să fie necrezut.
BOILEAU, Arta poetica, III,
48.
28 a Nimic nu este mai frumos ca adevărul.
BOILEAU, Scrisori, IX, 43.
29 a Mult mai mult şi mai mare iaste ruşine a zice minciună că ştie, decît a zice adevărul
că nu ştie.
STOLNICUL C. CANTACUZI-
NO, Istoriia Ţării Rumâneşti,
p. 70.
30 a Amărăciunea duşmanilor noştri ne serveşte, adesea, mai bine decît dulceaţa amicilor;
aceştia ne spun, adesea, adevărul, aceia niciodată.
CATO, citat de Cicero în Despre prietenie, XXIV.
31 a Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şubred şi pe minciună, ci pe soliditate şi
adevăr.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, VII.
32 a Nu există prietenie între doi oameni, dintre care unul să nu vrea să audă decît
adevărul, pe cînd celălalt este gata să mintă
CICERO, Despre prietenie. XXVI. 98,
33 a Pe cei grijulii îi înstrăinează de adevăr îngîmfarea şi plăcerea petrecerilor, iar
neodihnita dorinţă după cît mai mult, tot aşa, îndepărtează de adevăr.
CLEMENT ALEXANDRI-
NUL, Pedagogul, II, 10.
34 a Adevărul este cunoaşterea exactă a deosebirii dintre lucrurile reale şi cele nereale.
8
V. CONTA, Opere complete, p. 581.
35 a Este o datorie să spunem adevărul, nu să flecărim mult.
DEMOCRIT, Fragmente, 44.
36 a Cînd rele năravuri vuiesc neîncetat Atunci adevărul nu este ascultat.
AL. DONICI, Adevărul sau
cucoşul de la moară.
37 a Adevărul şi eroarea, ca şi
toate categoriile legice care se
mişcă în antagonisme polare, au valabilitate absolută numai pehtru domenii foarte limitate.
VR. ENGELS, Anti'-IJuhrmg, E.P.L.P., 1955, p. lui.
38 a Mai bine ca întemeiat pe adevăr să învingi o părere, decît întemeiat pe o părere să
te învingă adevărul.
EPICTET, Fragmente, 38.
39 a Înţeleptul are două limbi: una pentru a spune adevărul, alta spre a spune ceea ce este
oportun.
EURIPIDE, citat de Erasmus In Laudă nebuniei, XXXV I
40 a Intre noi fie adevărul. Zwischen uns sei Wahrheit.
GOETHE, Ifigenia, III, I.
41 a Primul şi ultimul lucru ce se cere geniului este iubirea de adevăr.
GOETHE, Maxime şi reflecţii.
42 a Urechea este o uşiţă a adevărurilor şi o mare poartă a min-
dunilor.
43 a Adevărul ţine mai totdeauna de cele văzute şi prea rareori de :ele ce se văd.
44 a Nu minţi dar nu spune toate adevărurile. Nimic nu cere mai multă prudenţă ca
adevărul, căci idevărul este o sîngerare a inimii
24
ADEVĂR
ADEVĂR
Tot atît de greu e de a şti să-l spui, pe cît o de greu d« a-i tăcea. 45 • Adevărul e lucru
periculos; omul drept tiu se poate opri de a-l spune. Aici e însă arta. Îndemânaticii doctori
ai sufletului s-au gîndit la chipul în care poate li îndulcit, căci dacă merge pînă la
sfărîmarea unei iluzii ol nu mai e decît chintesenţa amărăciunii. BALTASAR
GEACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 80; 179; 210.
46 • Cînd faptul ţii, atunci adevărul scii.
B.P. HASDEU, Epitaful Iuliei.
47 • Gîndeşte-te că printr-o minciună sacrifici nu numai un adevăr, ci adevărul în general.
F. HEBBEL, Jurnal, 720-
48 • Oamenii în genere nu preferă minciuna adevărului.
G. IBRAlLEAXU, Privind
viaţa.
49 • Spune drept totdeauna; e mai bine să spui tu adevărul, decît să-l adauge cineva
necontenit la cele ce spui.
N. IORGA, Cugetări, p. 89
60 • Sînt adevăruri care au nevoie să fie colorate ca să se poată vedea
51 • Dreptatea este adevărul în aptă.
J. JOUBERT, Cugetări, XI, LXVII; XV, XVI.
52 • Frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe.
JOHN KEATS, Poezii: Oda la o urnă greacă.
> • Urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire.
M. KOGĂLNICEANTJ, Discurs la alegerea lui Cuza.
9
54 • Foarte necesar este a învăţa să spună adevărul
KOMENSKY, Şcoala maternă, IV, c.
55 • Un adevăr nu poate fi contrar altui adevăr.
G.W. LEIBNIZ, Opere istorice
şi politice, t. IX, p. 300.
Ediţia franceză, O. Klopp.
5(5 • Nu este mărire unde nu este adevăr.
G.B. LESS1NG, Dramaturgie, art. 30
57 • Nu trebuie să ne jucăm cu adevărul.
J. LOGICE, Clteva cugetări despre educaţie, 120.
58 * Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri, decît acela
26
de a-i face pe oameni să înţeleagă, că nu te vor supăra spunîndu-ţj adevărul.
MACHIAVELLI, Principele, XXIII.
59 • Cine este pătruns de principiile adevărului, pentru acela chiar maxima cea mai
cunoscută şi cea mai scurtă este suficientă ca să-l fortifice pentru un fel de via{ă tihnit; şi
neîngrijorată.
MARCU AURELIU, Către sine Însuşi, X, 34.
60 • Fără adevăr nu poate fi nici o formă de asigurare a vieţii, nici înţelepciune, nici
omenie — însuşirea supremă a speciei omeneşti.
S. MEHEDINŢI, De senectute.
Bătrlneţea In cadrul muncii
pentru cultură, p. 24.
61 • Păziţi-vă ca de para focului de tot ce înseamnă neadevăr, atît în teorie cît şi în
practică. S. MEHEDINŢI, Poporul, Ed. III a.
p. 209.
62 • Adevărul şi judecata sînt comune pentru oricare şi nu aparţin nici celui care le-a spus cel
dintîi, nici celui care le-a rostit după aceea; nu e nici după Platon, nici
după mine, deoarece el şi cu mine îl înţelegem şi-l vedem la fel. MONTAIGNE, Eseuri, I,
25.
63 • Adevărul uneori au a se tăcea, au a se ascunde trebuie, adecă, de cîte ori mai
mult strică decît direge.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politiccascâ V, 111
64 « Mai bine este a vorbi adevărul decît minciuna.
ANTON PANN, Despre minciuni iarăşi.
65 • Sensul pur al adevărului se formează în cercuri restrînse.
PESTALOZZI, Texte alese, p. 73.
66 • Vorbeşte, ca să spui adevărul. la paria per ver (Lire.
PETRARCA, poezia Al'Italia.
67 • Din gura copiilor iese adevărul.
PLATON, Banchetul, 217, e.
68 • Vorbirea adevărului e sim-plă.
Veritas simplex oratio.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, XLIX.
69 • E o chestiune de demnitate omenească să spui adevărul şi se
27
ADEVĂR-ADMIRAŢ1E
înjoseşte cel ce-şi ascunde gîndu-rile ori spune ceea ce în adevăr nu gîndeşte.
I. SLAVICI: Amintiri: Erni-nesou şi Caragiale, p. 171.
7') • Cinstea şi iubirea de adevăr stau foarte bine una lîngă alta, cinstea este adevăr, iar
10
adevărul este cinste.
S. SMILES, Fă-ţi datoria, p. 52.
71 • Datoria este singurul adevăr.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 34, 221.
72 • Invidia spune ceea ce este vătămător, nu ceea ce este adevărat.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe.
73 • Linguşirea face prieteni, adevărul stîrneşte ură.
TERENŢIU, Andria, I,
74 • Adevărul trebuie să se impună fără violenţă.
LEV TOLSTOI, Război şi pace partea a-2 a, I,
75 • Adevărul nu poate să fiin teze fără bine, nici binele fără adevăr, şi amîndouă
fără să ro
dească.
N. VELIMIROVICI, Cugetări despre Line şi râu, p. 68
76 • Adevărul izbuteşte la urma urmei, în ciuda prefăcătoriei.
LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese, p. 30.
77 • Strîngeţi-vă laolaltă, cîţi simţiţi în voi dorul de muncă şi setea sfîntă de adevăr.
78 • Adevărul aşteaptă. Numai minciuna este grăbită.
A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 31;
47.
;9 • Iubeşte adevărul, dar iartă greşala.
Aime la verite, mais pardonne ă
Verreur.
VOLTAIRE, Discurs în versuri asupra omului, II.
80 • Adevărul este un fruct care nu trebuie cules decît cînd este complet copt.
VOLTAIRE, Scrisoare Către contesa de Barcewitz.
Vezi şi: Minciună, Sinceritate.
ADMIRAŢIE
(A admira)
81 • A admira un om mare e cel mai puternic îndemn de a-l imita.
G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, p. 133.
82 • A admira pe un poet înseam nă a-i accepta şi opera ca atare A admira pe un gînditor nu
înseamnă însă a-i accepta şi ideile ca atare.
LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi însemnări, p. 68.
0 8,5 • A ajunge la admiraţia oamenilor e foarte mult, dar mai mult încă este a ajunge la
iubirea tuturor.
84 • Afecţiunea şi admiraţia nu se împacăj împreună.
BALTASAR GRÂCIAN, Oracolul manual al înţelepciunii în viaţă, 40; 290.
85 • Nici o calitate nu va aduce unui om atîţia prieteni, ca admiraţia sinceră a calităţilor
altuia. Lucrul acesta dovedeşte mărinimie, cinste, blîndeţe şi recunoaşterea bucuroasă a
meritului.
S. JOHNSON, Sentinţe.
86 • Să nu pierdem din vedere că oamenii scurţi la vorbă şi cu tîlc sînt mai admiraţi, mai
iubiţi şi par mai înţelepţi, decît aceşti uşuratici limbuţi, care n-au nici un frîu în vorbire.
PLUTARH, Despre limbuţie, 15.
87 • Iubim totdeauna pe cei care ne admiră, dar nu şi pe cei pe care îi admirăm.
88 • De obicei nu lău.dăm din toată inima decît pe cei cace ne admiră.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 302; 356.
89 • Spune-mi pe cine admiri să-ţi spun cine eşti.
SAINT BEUVE, citat de S.
11
Smiles In Fii om de caracter,
p. 61.
90 • Toţi admiratorii sînt şi geloşi.
SENECA, Viaţa fericită, 2.
91 • Dacă admiri oameni de rînd, atunci şi caracterul tău este de rînd. Dacă admiri pe cei
bogaţi, atunci eşti un materialist. Admiri oameni cu situaţii mari şi cu nume, atunci eşti nu
linguşitor, şi un doritor de situaţii de seamă. Admiri însă oameni cinstiţi, curajoşi şi
bărbaţi, atunci spiritul tău se aseamănă acestora.
92 • Admiraţia pentru oamenii mari, morţi sau în viaţă aduce după sine în mai mică sau mai
mare măsură, imitaţia.
ADMIRAŢIE-ADUNAHE
ADUNARE-AJUTOR
')>l • Talentul l'ace ca un om să i'ie demn de admiraţie.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 73; 70; 179.
94 • Admiraţia este una din formele bunătăţii şi simpatiei omeneşti. Cea mai aleasă poate,
fiind cea mai fecundă. Vai de tinereţea care nu ştie să admire ! Din sufletul ci avar, uscat ca
piatra, nu va răsări nimic.
95 • Admirarea nu e numai mirare. Ea cuprinde si un sentiment de stimă, izvorît din preţuirea
puterilor desfăşurate, a greutăţilor învinse şi a rezultatelor obţinute, şi acesta este elementul
moral şi înălţător al ei.
A. VLAHUŢĂ, Glnduri,
25; 49
Vezi şi: Exemplu, Imitaţie, Iubire, Laudă, Simpatie.
ADUNARE
(A se aduna)
96 • Adunările cele rele strică deprinderile bune.
97 • Iubit şi plăcut te fă la . adunări, cu purtarea ta cea bună
şi cu vorbă cinstită şi dulce.
98 • In orice adunare şi la orice întîmplare, să nu te atingi de nici un nume, vorbindu-l de rău
în glume.
99 • La adunări cînd te aşezi, alege-ţi loc mai jos ca .să nu auzi: „Poftim mai jos".
100 • La adunare cînd te afli să nu fi posomorit că, la toţi vei fi urît.
101 • Fugi de acele adunări, unde jrăiesc pe toţi de rău.
102 • Fugi de adunarea celor obraznici şi răi.
103 • Fă loc celui mai bătrîn şi celui mai mare la orice adunare, ca să dobîndeşti cinste mai
mare.
104 • în adunare să ai cea maj mare grijă, ca unde tise cade acolo să alegi loc.
105 • Picior peste picior să nu arunci la adunare, nici să te razimi de altul sau cu cotul să
atingi pe altul.
106 • Cu ce fel de oameni se amestecă tocmai ca aceia se află în sine. Bagă de seamă la
aceasta.
107 • La orice adunare, darul cel mare, vorbă potrivită şi purtare cinstită.
108 • în adunare cînd petreci, să nu fluieri, să nu şuieri ca ciobanul] la oi.
109 «Cei ce se potrivesc se în-tîlnesc des.
110 • Spune-mi cu cine te aduni-(însoţeşti), ca să-ţi spun cine eşti.
Proverb general
111 • Cine se aseamănă se adună. Pares cum paribus facillime con-
gregatur.
CICERO, Cato major, III, 7.
12
112 • Răii în relaţiuni /Cu cei buni se cuminţesc, /Totuşi bunii rămîn buni, /Cînd cu răii
se-ntîl-nesc.
ENESCU ST1LPENI, Proverbe şi maxime indiene, 42.
113 • Oricît de curat ai fi din fire, dacă ai a face cu oameni murdari te pătezi şi tu, fără voia
ta.
EPICTET, Manual, 33.
114 • De împreunarea şi însoţirea şi prieteşugul şi năravul celor ce cu cuvinte spurcate
scîrnăvesc urechile cele curate, fugi.
SAMUIL MICU, Scrieri lilozo-l'ice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, V, 213.
115 • Cu cine ai adunare /Ca el
vei fi, prin urmare.
ANTON PANN, Hristoitie, IX.
116 Dacă te aduni cu cel şchiop,
înveţi să şchiopătezi.
PLUTARH, Opere morale: Educaţia copiilor.
11" • Cu lupii înveţi să urli.
RACINE, Les Plaideurs, II, 6.
118 • Este un lucru folositor cînd oamenii se adună spre a se mîngîia şi veseli împreună.
I. SLAVICI, Popa Tandâ.
119 • Un vechi proverb spune că po oameni îi recunoşti după cei cu care vin împreună.
S. SMILES, Fii om de caracter p. 63.'
120 • Sufletele frumoase se în-
Ulnesc.
VOLTAIEE, Corespondenţă către Thieriot, 30 iunie 1760.
Vezi şi: A se asemăna, Tovărăşie.
AJUTOR
(A ajuta)
121 • Cînd îţi lipsesc mijloacele .îi a ajuta pe oarecine, răspunde-i cu vorbă dulce, că
mulţumit se duce.
31
AJUTOR
122 • Dacă nu-l ajuţi pe om la o adică, dar mai încolo, degeaba.
123 a Ajută celui slab, ca să nu iei, în urmă, povara lui asupra ta. ttU?» Ce poţi face singur
nu aştepta să-ţi facă alţii.
125 • Cine ajută curînd, dă îndoit.
126 • Cine trăieşte ajutor primeşte.
127 • Cînd poţi ajuta, ajută tu cît poţi, dar ajutor de la altul nicicum tu să aştepţi.
128 «Cei cu putere datori sînt să ajute pe cei slabi şi fără putere.
129 • Cel ce la nevoi ţi-ajută, acela frate şi părinte îţi este; cinsteşte-i ca pe
nişte părinţi.
130 «Cel ce pe cel rău ajută la răutăţile lui, acela mai rău se socoteşte.
Mai bine spune drept că nu poţi ajuta, decît să ţii pe om legat cu zadarnică nădejde.
132 • Mai bine dragoste mai puţină şi ajutor mai mult.
133 • Toţi dăm sau primim ajutor.
Proverbe româncşt
134 • Să-i facă ajutor la nevoia lui — aproapelui — cu dragoste curată şi fără de făţărie, de
nu va avea putere cu bani sau cu alt-cevaş, măcar cu un sfat bun, sau cu un cuvînt de
mîngîiere.
ANTIM IVIREANUL, Predici; Luna lui dechembrie 6.
135 • Toată omenia şi vrednicia omenească într-aceasta se plineşte, ca pre neputincios
13
să ajute şi neştiinţarului nu numai cu cuvîntul, ce mai vîrtos cu fapta pildă aievea să
arate.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea a Ii-a, p. 107
136 • Fericit ori nefericit, omul are nevoie de altul şi nu trăieşte decît pe jumătate, trăind
numai pentru dînsul.
J. DELILLE, Omul clmpurilor
137 • Ajută după mijloacele tala pe orice om doborît de mizerie şi care nu se poate ridica
singur^
PAUL DOUMER, Cartea copii'
lor mei: Percepte şi sfaturi
III
138 • Atît calităţile trupeşti cî şi cele sufleteşti au fost in aşa fe împărţite, ca nimeni să
nu fi pînă într-atîta dotat cu toat< încît să n-aibă niciodată nevoie %
AJUTOR
serviciu chiar al unora mai umili decît el.
ERASMUS, Despre război şi pace, II. 89.
139 • Cel ce pe răi ajută se va căi îndată.
FEDRU, Fabule. IV, 17 (Omul şi Vipera).
140 • Dă mîna celui care cade.
FOCILIDE DIN MILET, Sentinţe.
141 • Iubeşte şi ajută. Iubeşte şi ajută neamul. Iubeşte şi ajută pe cine te ajută şi te iubeşte.
Iubeşte şi ajută fără a precugeta la folosul tău!
B.P. HASDEU, Epitaful Iuliei.
142 • De aceea sîntem prieteni, ca să ne ajutăm şi să ne fim de folos unul altuia.
IOAN HRISOSTOM, Comentar la epistola către Efeseni, omilia, a XVIII-a.
143 • Moralitatea multor prieteni: ajută-mă şi-ţi voi fi prieten ca să mă ajuţi şi altădată.
N. IORGA, Cugetări, p. 33.
144 • Nu ajuta şi nu apăra pe nimeni într-o faptă urîtă, căci
vei arăta că şi tu eşti în )Oftit in faci la fel cu acei pe care îi;
ISOCRATE, Sfaturi că
ir unde
145 • Căci e o ruşine de a te artist cînd nu şti să iubeşti nu om şi să-i oferi un cartof fit
PANAIT'ISTRATI, Trecut şx viitor, p. 43.
146 • Mai bine să te aştepţi lai
nerecunoştinţa oamenilor decît să '■ nu-i ajuţi pe cei nevoiaşi.
LA BRUYERE, Caracterele, IV, 48.
147 • Adesea ai nevoie de unul mai mic ca tine.
|j\148 • Ajută-te şi cerul te va ajuta. ™ Aide-toi, le ciel t'aidera,.
LA FONTAINE, Fabule, II 11; VI. 18
149 • Oare poţi altora folosi şi ţie să nu-ţi strici?
150 • Oare aceia cărora vrei să le ajuţi, şi să le faci bine sînt vrednici a le face
bine, adecă carii ei sie şi lipselor sale să nu-şi poată face destul?
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etică sau învăţătura obiceiurilor, VI, 223.
151 • A sfătui este aproape a ajuta.
PLAUT, Curculio, act. I. se. I,
32
3 — Dicţionar al bunei-cuviinţe
33
A JUTO R. AMABILITATE
AMABILITATE-A SE AMESTECA
14
adică.
Experienţa nenorocirii mă
să ajut pe cei nenorociţi.
VBRGILIU, Eneida, 630.
123 a
;el ; şi: Bine, Dar, împrumut,
Solidaritate.
AMABILITATE
153 • Cu privire la ceea ce-i agreabil în societate, în general, cine ni-l oferă în mod potrivit
să se cheme amabil, iar mijlocul amabilitate.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, II, VII, ilO8 b.
154 • Cine ştie să prefacă supărările în amabilitate, acela ştie să trăiască.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 259.
155 • Amabilitatea faţă de cei mai în vîrstă este o podoabă frumoasă a tineretului, de
aceea el să fie cu ea deprins chiar din fragedă copilărie.
KOMEXSKY, Şcoala ma Iernii, IV, j.
156 • Atitudinea este pentru un corp ceea ce bunul-simţ este pentru spirit.
LA ROCHEFOUCAULD, Re-
flecţii sau sentinţe şi maximo
morale, 67.
157 • Buna-cuviinţă ne face pe fiecare om amabil şi simpatic şi desemnează pe cel ce ne
stă puţin prieten în faţă.
158 • Cînd urbanitatea sau politeţea e împreunată cu cordialitate, se naşte acea amabilitate
care face o atît de bună impresie asupra fiecărui om la întîia întîlnire.
MARIN FLOREA LIVESCU,
Nu se cuvine. Reguli practice
de nuna-euviinţă Intre oameni.
6; 7
159 • Precum rareori vei pierde un prieten, dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte uşor
dacă i-l dai; asemenea cu greu îl vei pierde prin mîndrie şi nepăsare, însă adeseori
prin prea multă amabilitate, ca una ce-l face arogant şi nesuferit şi provoacă ruptura.
SCHOPENHAUER, Aforisme, V.
160 • Mult mai puternică şi mai rodnică decît aceea a zgomotului şi a tăriei, influenţa
amabilităţii în lume e ca şi aceea a luminii care,
cu toate că lucrează în tăcere, cuprinde totuşi în valul ei întreaga lume.
S. SMILES. Ajută-te singur. p. 28:i.
161 • Amabilitatea nu trebuie să fje neglijată niciodată.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 184.
162 • Ca să definim amabilitatea, am putea spune că este un fel de a te purta, care urmăreşte
desfătarea, fără să aibă în vedere un interes personal. Nici o îndoială că se poate
numi amabil acela care, văzîndu-te, te salută dela distanţă, te numeşte om minunat,
manifestă pentru tine o admiraţie profundă, îţi strînge mîna cu căldură.
TEOFRAST, Caracterele, V. Vezi şi; Bună creştere Bună-cuvi-inţă, Bun-simţ, Maniere,
Politeţe.
165 • Nu le amesteca nepoftit in vorba altora.
160 • Nu-ţi vbăga lingura unde nu-ţi fierbe oala.
167 • Unde nu este ascultare nu cheltui vorba.,
168 • Cine se amestecă în lături îl mănîncă porcii.
169 • E ruşinos să te amesteci
15
nechemat în treburile altora şi
şi să laşi în părăsire pe ale tale.
170 • Cine se amestecă între cei ce se ceartă, adesea se alege cu nasul însîngerat.
JOHN GAY, Fabule, I, 34.
A SE AMESTECA
Nu te amesteca unde nu-ti oal
• Nu te amesteca în ţoale sarea în bucate.
171 • Ca cel ce prinde un cîine de urechi, aşa este cel ce se vîră într-o ceartă, în care nu este
amestecat.
SOLOMON, Proverbe, 26, 17.
172 • Cine se amestecă de bună voie cu cei răi este ca ei.
PUBLIUS SYRUS, Sentinfe
Vezi şi: Ceartă, Cuvînt, Pace, Vorbă,
34
ASCULTARE
173 • Vorbeşte puţin, ascultă mult şi niciodată nu vei greşi.
Proverb Italian
174 • Ascultă, vezi şi taci, dacă vrei să trăieşti în pace.
Audi, vide, tace, si vis vivere in
pace.
Proverb latin
175 • Cine vorbeşte samănă, cine
ascultă culege.
Proverb persan
176 • întîi ascultă şi pe urmă vorbeşte.
177 • Cine nu ascultă nu învaţă.
178 • Tinerii înaintea bătrînilor să aibă urechi nu gură.
179 • Nici să asculţi nici să gră-eşti cele ce nu se cuvine nici ţie, nici la cel ce te ascultă.
180 «Cel ce ascultă de sfatul altuia rareori greşeşte.
181 • Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti şi la nimic cu totul să zăboveşti.
182 • Ascultă pe cel învăţat şi vei ieşi mai învăţat
183 • Ascultă, dar nu crede tot.
184 • Ascultă şi nu te mînia, ca să te poţi îndrepta.
185 • Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti Şi la mînie cu totul să zăboveşti.
186 • Şi trecut fiind în vîrstă nu vei greşi ascultînd.
187 • Grabnic la auzire şi zăbav-nic la grăire.
188 • Cine vorbeşte vinde, cine ascultă cumpără.
Proverbe generale
190 • Să ascultăm şi să cinstim pe părinţii noştri.
ANTIM IVIREANU, Predici, p. 142.
191 • Omul să-şi îngăduie a spune numai ceea ce îi place lui însuşi sa asculte.
ARISTOTEL, Etica nicoma-l hicâ, IV, XIV, 1128, a.
192 • Iţi stă bine să asculţi de lege, de stăpînire şi de cel mai înţelept decît tme.
193 • Este un semn de prea mare ambiţie să vorbeşti despre toate,
dar să nu vrei să asculţi, să ţi se vorbească de nimic.
DEMOCRIT, Fragmente, 47; 86.
194 • A şti să asculţi este o artă.
EPICTET, Convorbiri, II, 24.
16
195 • Numai o limbă şi două urechi ţi-a dat natura, pentru ca să asculţi de două ori mai mult
decît vorbeşti.
196 • Sînt vrednici de laudă copiii care ascultă de părinţi.
FEDRU, Fabule, I, 32.
197 • Ascultarea tacită nu presupune nici un sacrificiu.
HENRY FIELDING, Dediea-caţie lui Tom Jones, I, V.
198 • Cît de puţini oameni sînt în stare să asculte cu bunăvoinţă păreri potrivnice şi să
răspundă cu delicateţă!
FR. W. FflRSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 27.
199 • Prima lecţie pe care o dai copilului tău să fie ascultarea (supunerea); a doua va fi
ce vei dori.
B. FRANKLIN, Maxime.
200 • Cine nu vrea să asculte pe nimeni e un prost fără vindecare.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii ■ In viaţă, 147.
201 • Acela e vrednic, care ascultă de bunele sfaturi.
HESIOD, citat de Aristotel In Etica nicomahică, I, II, 1095, b.
202 • Acel ce nici singur nu cugetă, nici nu ascultă sfatul venit de la altul este un om de
nimic.
HESIOD, Munci şi zile, 290.
203 • Petrece tot răgazul vieţii tale cu plăcerea de a asculta cuvintele altora, căci aşa vei
izbuti să înveţi cu înleznire tot ce alţii cu greu au iscodit.
ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos.
204 • întreabă pe cei în vîrstă, ascultă pe cei bătrîni.
J. JOUVERT, Cugetări, IX, II.
205 • Trebuie să-i deprindem pe copii şi cu ascultarea, căci ea este baza marilor virtuţi.
206 • Dacă tata sau mama poruncesc ceva copilului să se deprindă să asculte în tăcere şi să ia
bine seama ce i se spune.
KOMENSKY, Şcoala maternă, IX.
37
ASCULTARE-A SE ASEMANA-ATENŢIE
ATENŢIE-BAGĂ DE SEAMA
207 • Deprinde-te a asculta cu atenţie pe oricine şi a te pune pe cît poţi mai mult în sufletul
celui cu care stai de vorbă.
MARC AURELIU, Citre sine Însuşi, VI, 53.
208 • Cel care ascultă este aproape totdeauna mai bun decît care comandă.
ERNEST RENAN, TJialoguri şi fragmente tilozoîice (Certitudini).
Veîi şi: Copii, Copii şi părinţi, Disciplină, Purtare, Tinereţe.
A SE ASEMĂNA
209 • Cînd porumbelul vizitează des pe corb, penele îi rămîn albe, dar inima i se
înnegreşte.
Proverb german
210 • Cînd nu poţi să caracterizezi pe un om priveşte-i prietenii.
Proverb japonez
211 • Acelora să te asemeni, co slavă au dobîndit după ale lor isprăvi, urmări şi fapte
bune.
212 • Cine cu cine la năravuri so aseamănă, aceia se şi iubesc
213 • Cînd vezi pe altul greşind nu te asemăna lui, iar cînd bine urrnînd pune-te în locul lui.
214 • Cine trăieşte cu chiorii se învaţă a se uita cruciş.
17
215 • Trebuie mai întîi ca noi înşine să fim oameni de bine, şi-ii poi să căutăm pe cei ce
se aseamănă cu noi.
CICERO, Despre prietenie, XXII.
216 • Cu lupii înveţi să urli.
RACINE, LesPlaideurs, II, 6.
Vezi şi: Adunare, Conformare, Tovărăşie.
ATENŢIE
217 • Să nu mergi contra curentului.
218 • Nu trezi dinele care doarme.
Proverbe italiene
219 • Nu-ţi pune mintea cu nebunul.
220 • Nu te atinge, că te frige.
221 • Cine nu deschide ochii deschide punga.
222 • Cine se amestecă în lături îl mănîncă porcii.
223 • Gardul are ochi şi zidul urechi.
224 • Nu tot ce zboară se mănîncă.
225 • Nu arunca piatra în vecini, dacă ferestrele tale sînt de sticlă!
226 • Pentru a stăpîni o pasiune trebuie să ţii strîns în mînă frîul atenţiei.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţa, 155.
227 • Atenţiile arătate şi servi, ciile făcute indistinct prietenilor şi străinilor ofensează
prietenia şi o dezobligă de sentimentul recunoştinţei.
G. IBRAILEANU, Privind viaţa.
în tot ce faci, gîndeşte-te la sfîrşit.
En toute chose ii faut considerer la fin.
LAFONTAINE, fabula Vulpea şi ţapul.
220 * Deprinde-te să fii atent, cînd vorbeşte cineva şi transpune-te, pe cît cu putinţă, în
sufletul vorbitorului.
MARC AURELIU, Citire sine Însuşi, VI, 53.
230 • Munca trezeşte 'şi educă ascultarea, stăpînirea de sine, atenţia, siguranţa şi
răbdarea.
231 • Fiţi atenţi la ceea ce trebuie să spuneţi mai mult decît la ceea ce gîndiţi!
PUBLIUS SYRUS, Alte sentinţe.
Vezi şi: Bagă de seamă, Prudenţă, Stăpînire de sine.
BAGĂ DE SEAMĂ
232 • Săgeata aruncată asupra unui drept se întoarce asupra aruncătorului.
Proverb armean
233 • Celui care suflă în foc îi sar seînteile în ochi.
Proverb german
234 • Bagă de seamă la cîine. Cave canem.
39
BAGĂ DE SEAMA-BĂTAIE
235 « Bagă de seamă, să nu cazi. Cave ne cadas.
Proverbe latine
236 • Bagă de seamă la cei înţelepţi, de cele ce ei fug şi cele ce ei gonesc, şi ia-te după ei,
dacă vrei să fii ca ei.
237 • Bagă de seamă ce faci, ce vorbeşti şi cum zîmbeşti.
238 • Cine lucrează pe alţii se lucrează pe el.
18
239 • Ce ţie nu-ţiplace, altuia nu face.
240 • Ciomagul are două capete.
241 • Cine scuipă spre cer îi cade scuipatul pe faţă.
Proverb general
242 • Cel ce sapă groapa altuia cădea-va el într-însa.
BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 27, 27.
243 • împotriva vicleşugului nu este alt leac, decît multă băgare de seamă.
BALTASAR GRACIAN, Orai
colul manual al lnţelepciuni-
In viaţă, 193.
244 • Cu duşmanii, cu prietenii, cu cunoscuţii, cu străinii, cu femeia
sau cu iubita — bagă de seamă ce vorbeşti şi cum vorbeşti, cît şi cînd îi frecventezi, cum te-
arăţi vesel, trist, indiferent, tăcut ori vorbăreţ.
G. IBRĂILEANU, Privind viaţa.
245 • Fugi de toate care te pot face să fii nebăgat în seamă.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Învăţătura politiceascâ, IV, 81.
Vezi şi: Atenţie, Prudenţă.
BĂTAIE (A bate)
246 • La bătaie se renunţă din teamă sau de ruşine.
Proverb arab
247 • Mama îşi bate copilul, dar puţin după aceea îl sărută.
Proverb armean
248 • Cuvintele tatălui au mai mult efect decît palmele mamei.
Proverb german
249 • Fierul rău, oricît l-ai bătea, e degeaba.
250 • Cu bătăi şi cu certuri şi răcnete mari să nu sperii pe copii,
BĂTAIE-BĂTAIE DE JOC
ci cu mult mai bine cu blîndeţe şi mîngîieri să le îndrepţi greşelile lor.
251 • Mai mult cu spaima decît cu bătaia să înfricoşezi pe oarecine.
252 » Muierea şi bărbatul, un trup fiind amîndoi, cînd unul pe altul bate, se bate însuşi el
pe el.
253 • Omul nu se bate cu băţul, ci cu cuvîntul.
254 • Cine nu înţelege de cuvînt, nu înţelege nici de ciomag.
255 • Lovitura biciului face vî-nătăi, iar lovitura limbii frige oasele.
BEN-SIRAH, Cartea lnţelep-ciunii,28, 18.
256 • Bătaia şi tot felul de pedepse corporale şi umilitoare nu sînt mijloacele de disciplină ce
se cuvin să le întrebuinţeze în educaţia copiilor din care vrem să scoatem oameni
înţelepţi, buni şi cu iniţiativă.
J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 52.
257 • Dacă vă bateţi copilul ( acesta reprezintă pentru el în orice caz o tragedie, o
tragedie a durerii şi a înjosirii sau o tragedie
a unei sensibilităţi tocite şi a unei răbdări de copil asuprit.
A.S. MAKARENKO, Cartea pentru părinţi, p. 202.
258 • în şcoală, în oştire şi chiar în viaţa casnică, bătaia e osîndită peste tot.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, Ed. V-a, p. 52.
259 • Bătaia şi ocara nu se întorc niciodată.
ANTON PANN, Povestea vorbei.
Vezi şi: Disciplină. Pedeapsă, Purtare.
19
BĂTAIE DE JOC
(A-şi bate joc)
260 • Nu-ţi bate joc de cel d-un chip cu tine, că însuşi chipul tău ţi-l batjocoreşti!
261 • Poţi să ierţi, poţi să pedepseşti, după cum legea îţi porunceşte, iar să-ţi baţi joc de
oarecine, sau să-l necinsteşti, nu-ţi este iertat.
262 • Cel ce-şi bate joc de cel lipsit de minte, întîi el şi-a pierdut însăşi a lui minte.
40
41
BĂTAIE DE JOC-BATJOCURĂ
263 • Bătaia de joc către cei mai mici, nesupunerea către cei mai mari, reaua purtare către
cei deopotrivă, cele mai vătămătoare rele ale omenirii.
264 • Ura, duşmănia, pizma, se pot ierta ca nişte patimi vremelnice, iar bătaia de joc
niciodată ca cea mai mare necinste.
265 • Bătaia de joc, nebunie întreagă.
266 • In cea mai mare putere nici cum să-ţi baţi joc de cel mic, căci mîine poţi fi şi tu
decît el mai mic.
267 • Bătaia de joc este o obrăznicie faţă de buna-cuviinţă.
ARISTOTEL, Retorica II, XII, 10.
268 • înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojana, ci într-o vorbă care, fără
să-şi Lată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj.
. LA FONTAINE, fabula Iepurele şi pottrnicliea.
269 • Nu trebuie să-ţi baţi joc niciodată de nenorociţi, căci cine
poate fi sigur, că va fi totdeauna fericit.
N.V. GOGOL, Taras Bulba, VII.
Vezi şi: Batjocură, Bîrfeală, Vorbă.
BATJOCURĂ (A Batjocori)
270 • Batjocura s-o depărtezi cu totul din casa ta, că însuţi pe tine te faci de batjocură.
271 • Departe de batjocuri ca să nu te smreduieşti (molipseşti).
272 • Nu este drept a batjocori pe sărac.
278 • Batjocură este minciuna. BEN-SIRAII, Cartea înţelepciunii, 10, 26; 20, 25.
274 • Zîmbetul, care e o cochetărie, o bunătate, n-are a face cu rîsul, care e o bucurie, şi cu
rîn-jetul, care e o batjocură. Cei mai mulţi oameni rînjesc. Sînt oameni pe care chiar duşmanii
nu-i pot batjocori.
N. IORGA, Cugetări, p. 11; 77.
BATJOCURA-BÂTRÎIVEŢE
275 • Dintre toate jignirile, bat jocura este care se iartă mai puţin; ea este graiul
dispreţu lui.
LA BRUY£RE, Caracterele XI, 78
2J6 v A lua în rîs pe un om slut sau schilod este josnic şi urît, nu pentru cel batjocorit, ci
pentru batjocoritorul care, ca şi cind ar fi vorba de un viciu, îl mustră pe cel căruia nu-i stă în
putere să arate aşa ori altfel.
THOJIAS MORUS, Utopia, II.
277 • O batjocură, o glumă, faptul că ai făcut haz pe seama cuiva sau aluzie la el, îl întărită
spre mînie.
PLUTARH, Despre mînie, 3, 29
27S • Cei mai puţin plăcuţi sînt aceia care batjocoresc.
279 • Spiritul de rînd se ocupă cu batjocura, cu criticile şi meschinăria, gata să-şi rîdă oricînd
şi de orice.
20
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 75; 76.
Vezi şi: Bătaie de joc, Bîrfeală, Ocară, Vorbă.
BĂTRlKEŢE
(Bătrîff)
2S0 • Porţile ve'chi nu se închid bine; nu te destăinui bătrînului! Proverb englez
281 • Pe bătrîn să-l cinsteşti ca pe un părinte şi pe orice tînăr, ca pe un copil al tău !
282 • Pe bătrîn să-l cumperi, să nu-l vinzi.
283 • De omul bătrîn să nu rizi, căci ai să ajungi ca el.
284 o Pe cel mai mare şi mai bătrîn la orice adunare să-l ciuleşti cu locul tău, cînd alt
loc nu mai are.
285 • Să cinsteşti pe cei bătrîni şi de sfat să le mulţumeşti.
286 • Să te ruşinezi de cărunteţeje celui bătrîn, ca şi de tine alţii să se ruşineze.
287 • Urît este bătrînul ce în desfrînări viaţa şi-o petrece.
288 9 între bătrîni să te amesteci, şi de cel mai înţelept să te lipeşti.
280 • Bătrîn cu bătrîn se pot înţelege şi tînăr cu tînăr.
42
43
BĂTRÎNEŢE
BĂTRÎNEŢE
290 • Înaintea celui cărunt să te scoli cu cinstea ta.
291 • Cărunteţele să ţi le cinsteşti cu fapte de cărunteţe, iar nu de tinereţe.
292 • Să necinsteşti cărunteţele, cea mai mare ocară. Fereşte-te de aceasta.
293 • După cărunteţe şi purtarea ta.
294 • Părul cel alb să-l cinsteşti, ca cinste şi tu să dobîndeşti, cînd părul alb vei dobîndi.
295 • Pomul strîmb din tinereţe / Nu se-ndreaptă-n bătrîneţe.
296 «Cel bătrîn şi fără minte / Ca un copil fără dinte.
297 • Nu bătrîneţea omoară, ci
trîndăvia.
Proverb rusesc
298 • Unica podoabă a bătrîneţii este virtutea.
AMYOT, Viaţa lui Caton, 4.
299 • Şi dacă oamenii tineri arată sfială şi ruşine, noi îi lăudăm, la un om bătrîn însă, nu
va lăuda nimeni ruşinarea, deoarece credem
că el n-are voie să facă ceva de care să trebuiască a se ruşina.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XV, 1128 b.
300 • Bătrîneţea stimată şi onorată de tineri devine mai uşoară.
CICERO, Despre bătrineţe, VII.
301 • Bătrînii luînd seama la tineri ca la nişte copii ce sînt, foarte rar şi-ar permite
să glumească în faţa lor.
CLEMENT ALEXANDRI-
302 • Un zîmbet sau o vorbă bună spusa unui bătrîn este a-i dărui o zi mai mult de viaţă.
303 • Şi bătrînii sînt buni la ceva şi sfatul lor e sfat cuminte.
G. COŞBUC, Cartea vredniciilor româneşti, p. 90.
304 • Ne place bătrînul care ştie să îmbine în discuţie seriozitatea şi gluma.
305 • întîlnim tineri înţelepţi şi bătrîni fără minte: timpul nu ne învaţă a gîndi, ci numai
educaţia şi înclinarea sufletească.
306 • Puterea şi frumuseţea sînt bucuriile tinereţii, înţelepciunea este podoaba
21
bătrîneţii.
DEMOCRIT, Fragmente, 104; 183; 294.
307 • Un tînăr care n-a plîns este un sălbatic şi un bătrîn care nu rîde nu este sănătos.
HENRY FORD, Dialoguri in locurile Drepţilor, III.
308 • Bătrînii se cruţă cum se cruţă copiii.
309 • Bătrîneţea e vrednică de respect cînd a fost în urma ei o bărbăţie.
N. IORGA, Cugetâri, p. 80.
310 • Există în îmbrăcămintea curată şi nouă un fel de tinereţe de care bătrîneţea trebuie
să se folosească.
311 • Bătrînii trebuie înveseliţi.
J. JOUBERT, Cugetări, VII, L; VII, LIII.
312 • Respect faţă de bătrîni, atenţie în fapte, vorbe şi priviri.
KOMENSKY, Şcoala maternă, IV c.
313 • Cel mai primejdios ridicol al bătrînelor persoane care au
fost drăguţe este acela de a uita că nu mai sînt ceea ce au fost.
314 • Puţini oameni ştiu să fie bătrîni.
315 • Bătrîneţea e un tiran care interzice, sub pedeapsă de moarte, toate plăcerile tinereţii.
LA ROCHEFOUCATJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 408; 423; 461.
316 • Bătrîneţe: cumpătare, îngăduinţă, abnegare.
S. MEHEDINŢI, De senectute. Bătrineţea în cadrul muncii pentru cultură, p. 22.
317 • Sprijinul bătrîneţii sînt copiii.
S. MEHEDINŢI, Alta creştere, Şcoala muncii, ed. Vil-a, p
177.
318 • Celor mai bătrîni decît tine / Dă-le cinstea ce li se cuvine.
319 • Cine se apucă de un lucru, după ce mai întîi cere sfat de la ai săi mai bătrîni, care
pot fi întrebaţi şi care îi vor binele, aceluia nu i se ivesc piedici în nici o
întreprindere.
PANCIATANTRA, III, 96.
45
BĂTRÎNEŢE-BEŢIE
BEŢIE
320 • Nimeni nu trebuie să. fie lacom, cu atît mai puţin un bâ-
trîn.
321 • O femeie tînără pentru un bătrîn este ca o barcă, care nu se supune cîrmei şi ancora n-o
mai
opreşte.
TEOGNIS, Poeme elegiace, 457.
322 • înţelepciunea bătrîneţii. Bunătatea — îndurarea — să te ştii bucura de bucuria
celor din jurul tău. Să-ţi Ştii strînge pînzele la vreme, ca să poţi intra în port înainte de a te
apuca furtuna pe mare.
Vezi şi: Copii, Tinereţe.
(Beţiv, băutură, a bea, beat)
323 • Cine bea pe datorie se îmbată de două ori.
Proverb albanez
324 • Omul beat este miel, porc,
maimuţă sau leu.
22
Proverb danez
325 • Dacă trei persoane îţi spun că eşti beat, culcă-le.
Proverb georgian
326 • Ceea ce este în inima celui treaz este pe limba beţivului.
Proverb grec
327 • O femeie beată este o
poartă deschisă.
Proverb german
I
j 828 • Beţia strică omenia.
329 • Beţia e sărăcie.
330 • Beţia aprinde toate cele rele.
331 • Beţia înmulţeşte mînia, împuţinează virtutea, micşorează mintea şi în urmă gol te lasă.
332 • Băutura esămînţă de vorbă.
333 «Cel cuprins de băutură nu ştie ce-i iese din gură.
334 a Omul la beţie îşi dă arama pe faţă.
335 • Cel beat, toată ziua de gîl-ceavă se ţine, ori cu cine vine.
336 » Beţivul îşi bea şi straiele şi minţile.
337 • Omul beat e ca un cîine turbat.
338 • Omul beat se tăvăleşte ca porcul şi vorbeşte ca nebunul.
339 • Nu e beţiv cine bea, ci cel ce se îmbată.
340 • Beţivul se învaţă cu beţia, ca şi tîlharul cu hoţia.
341 • Cu cît e nepotrivit a vedea un beat stînd între cei treji, cu atîta mai urît a şedea cel
treaz între cei beţi.
342 • Din faţa omului beat să te dai la o parte.
343 • Omului beat să-i baţi în strună.
344 • Văzut-ai mîţă legată la cap şi om cu minte cînd îi beat?
345 • Să bei vinul, dar el să nu te bea.
346 • Să bei, dar să nu-ţi bei minţile.
347 • La băutură, cu nimeni să te apuci în sfadă, că pururea rămîi în coadă.
348 • Ori să nu bei peste măsură / / Ori să fugi de băutură.
349 • Fugi de băutură multă, că o băutură fără măsură şi pe cel mai cuminte îl arată fără
minte.
350 • Cine bea pîn-la-mbătare / / Nume bun în lume n-are.
Proverbe româneai i
j 351 • Dacă bărbatul bea, jumătate din casă arde; dacă femeia bea
toată casa arde.
Proverb rusesc.
352 • Beţia înmulţeşte mînia celui fără de minte, împuţinează virtutea şi agoniseşte, răni.
BEN-SIRAH, Cartea înţelepciunii, 31, 35.
353 • Beţia are limba unui nebun şi inima unui ticălos.
H.G. BOHN, Manual de proverbe .
354 • In adunări rareori vezi o femeie beată, căci o femeie este socotită cu atît mai
vrednică de cinste, cu cît mănîncă şi bea mai puţin la ospeţe.
DIMITRIE CANTEMIR, Descrierea Moldovei, XVII.
355 • Omul beat totdeauna îşi face stricare şi e în pericol de a batjocori şi a vătăma pe
alţii.
T. CIPARIU, Portarea de
buna cuvenienţia intre oameni,
V.
23
356 • E folositor să luăm vinul, fie ca pe un medicament numai în vederea sănătăţii, fie să-l
gustăm ca să ne uşurăm îngîndurările şisă ne veselim... Cel ce se îmbată e gata să răspundă cu
insulte.
CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, II, 2.
46
47
BEŢIE
357 a Pe copii mai ales să-i ferim de băutură.
G. COŞBTJC, Duşmanul dintre noi, p. 16
358 • Beţivul îşi îneacă întîi necazurile şi apoi viaţa.
359 • Omul cuminte se face nebun cînd se îmbată.
N. IORGA, Cugetâri, p. 21 132.
360 • Părăseşte petrecerea înainte de beţie.
ISOCRATE, Staturi către De-monicos.
361 • Dacă am auzi spunîndu-se despre orientali că beau de obicei o licoare ce li se urcă la
cap îi face să-şi piardă minţile şi să verse, am spune: „E ceva într-adevăr barbar".
LA BRUYERE, Caracterele, XII, 24.
362 • Beţia pe om îl lapădă jos din minte şi-l pradă de darul cel mai de frunte, care l-au dat
Dumnezeu oamenilor, adecă de minte şi-l face dobitoc, ba de multe ori omul beat şi decît
dobitocul este mai mişel că şi de simţiri se lipseşte. SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica
sau Învăţătura obiceiurilor, IV, 206.
363 • Fiule, nu te arăta viteaz în băutură şi nici nu te lăuda cu ea, căci pe mulţi i-a prăpădit
vinul şi multe rele a pricinuit.
NEAGOIE-VODA BASARAB,
învăţăturile către fiul său
Teodosie, Frag. VII.
364 • Beţia e un lucru vătămător oamenilor.
PLATON, Banchetul, 176, d.
365 • La băutură omul posac e uri-cios şi plictisitor pentru cei din
jurul lui.
PLTJTARH, Despre mlnie, 7, p. 36.
366 • De beţie se păzeşte orice om cuviincios şi bine-crescut, pentru că, după unii, dacă
mînia e vecină cu nebunia, apoi beţia locuieşte cu aceasta din urmă în
aceeaşi casă.
367 • Beţia este o nebunie voluntară.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, LXXXIII.
368 • Nu e dar pe lume mai trist, mai înjositor, /Ca darul de beţie la bietul muritor. / Beţia
îl de-sonoară, îl face-n orice loc/Nemernic, mizerabil, stupid şi dobitoc.
G. SION, Una sută una fabule,
I, 20 (Episcopul şi morala sa).
369 • Cine ceartă un om beat, ceartă un absent.
PUBLIUS SYRTJS, Sentinţe.
370 Mă tem că beţia mă face să săvîrşesc vreo prostie ce m-ar ruşina.
Vezi şi: Cumpătare, Masă, Măsură, Mîncare.
BINE
(Binefacere)
371 • Grăbeşte-te să faci bine cît poţi, căci nu ai putinţa să-l faci
oricînd.
24
Proverb arab
372 • Pentru cei buni, binefacerea este împrumut, pentru cei răi este
pomană.
Proverb berber
378 • Niciodată o binefacere nu se pierde.
374 • Nici un bine fără osteneală.
375 • Nimic nu îmbătrîneşte mai repede ca o binefacere.
376 • O binefacere este repede uitată.
Un bienfait est vite oublie.
Proverbe franceze
377 • Bine faci, bine găseşti.
378 • De faci bine, nu trîmbiţa în lume.
379 • De faci astăzi cuiva bine, / / Mîine de la altul îţi vine.
380 • Binele nu se face numai cui îţi place; căci binele- este bine să-l faci la fiecare.
381 • Aruncă binele tău în dreapta şi în stînga, şi la nevoie ai să-l găseşti.
382 • Nu e destul a şti să faci bine, ci trebuie să-l şi faci.
383 • Orice bine vrei să faci, de nu poţi tu să-l faci, nu împiedeca pe altul să-l facă.
384 • O facere de bine, fie cît de mică, la vremea ei cînd se face, plăteşte mai mult decît mii
şi sute peste a lor vreme.
385 • Cînd poţi să faci vreun bine, să nu zici: „du-te şi vino mîine", că nu şti ce ne aduce ziua
de mîine.
386 • Pentru facerea de bine; fie cît de mică, mult, mult să mulţumeşti, ca şi altădată să mai
dobtn-deşti.
387 • Omul e ca un puţ cu apă: cu cît face mai mult bine, cu atît mai mult îi vine.
48
49
BINE
BINE
388 • La toată binefacerea ce faci, fii vesel.
389 • Răul lesne îl face omul, dar binele anevoie.
390 • Este hine ceea ce sfîrşeşte
bine.
Proverb general
391 • Deşi binele este acelaşi pentru individ şi pentru comunitate totuşi lucru mai mare şi
mai perfect trebuie să fie binele societăţii.
392 • Cel superior răspunde la binefaceri prin binefaceri mai mari.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hicâ, 1,1094 b; IV, VIII, 1124 b
393 • Binefacerea, pe care făcîn-d-o se zice că îndatorăm pe cel care are trebuinţă, este
binele ce facem cuiva, nu pentru ca să-i întoarcem vreun bine ce l-am primit de la el, nici
pentru ca să folosim cu ceva prin aceasta noi, care îl îndatorăm, ci numai şi numai pentru
folosul aceluia, căruia îi facem bine.
ARISTOTEL, Pasiunile, Recunoştinţa, I). 41
394 t Binefacerile comune trebuie să fie răspindite asupra tuturor,
dar binefacerile particulare trebuiesc acordate pe alese.
FRANCIS BACON, Eseuri: Mărinimie şi bunătate din fire.
395 • Cînd facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adîncă şi curată, nu numai că nu
aşteptăm recunoştinţă, dar ne vine parcă să mulţumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie
darul şi binele.
LUCIAN BLAGA, Pietre pentru templul meu, p. 66.
25
396 • Binele este de aur. El este. rar, dar nu se va întuneca.
S. BUTLER, Noi călătorii In Erwhon, XI-
397 • Din fire muritorilor aceasta ieste dată, ca binele prea lesne, iară răul cu anevoie să uite.
DIMITRIE CÂNTE MIR, Istoria ieroglifică, partea a Ii-a, p. 118.
398 • Binele este sinonim cu dreptatea, mila şi frumuseţea.
399 • Fiecare trebuie să înţeleagă necesitatea de a face binele şi de a evita răul, şi să se
supună acestei necesităţi printr-o sforţare a propriei sale voinţe.
Dr. ALT3XIS CARREL, Omul, liinjă necunoscută, IV, III.
400 • Norecunoaşterea binelui este pricina pentru care se fac greşeli.
401 • Primeşte binefacerile, dar numai cu gîndul că le vei răsplăti cu altele mai mari.
402 • Cînd faci un bine, ia aminte pentru cine te osteneşti, să nu fie un nemernic şi să-ţi
răsplătească binele cu răul.
403 • Binefacerile mici date la timp sînt mari pentru cei ce le primesc.
404 • Nu este binefăcător acela ce aşteaptă să fie răsplătit, ci numai acela care se hotărăşte Să
facă binele fără să mai aştepte vreo răsplată.
405 o Cei ce caută binele nu-l găsesc decît cu greu; răul însă vine şi la cei ce nu-l caută.
DEMOCRIT, Fragmente, 83; 92; 93; 94; 96; 108.
406 • Nu este destul să faci bine, totul e să-l faci aşa cum trebuie.
DIDEROT, Maxime şi cugetări.
407 • Mai e şi un alt bine, în afară de cel pe care ni-l facem nouă,tot aşa de util: acela pe care
îl facem alîora, moraliceşte şi materialice-
şte prin sfat şi prin exemplu, prin cuvînt şi prin faptă.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, II.
408 • Binele este tot ce se lucrează în folosul societăţii — în folosul general.
MIHAIL DRAGOMIRESCU, Dialoguri filozofice, IX.
409 • Ori faci bine celui rău, / / Ori scrii slove pe părău 1 / Dar fă bine celui bUn, /Că
rămîne vreme-adîncă /Ca scrierea pe o stîncă.
ENESCU STÎLPENI, Proverbe şi maxime indiene, 12.
410 • Binefacerea să se ia la întrecere cu binefacerea.
ERASMUS, Despre război şi pace, II, 63.
411 • Fiţi prieteni binefăcători pentru toate durerile omeneşti ce vi se vor prezenta.
A. FOGAZZARA, Mica lume
de azi, IX, III.
412 • Fă bine prietenului tău pentru a-l feri şi duşmanului pentru a-l cuceri.
B. FRANKLIN, Almanahul Sărmanului Richard, anul 1743.
413 • Cea mai nobilă întrebare în lume este aceasta: Ce bine pot face eu aici?
50
51
4«
BINE
BINE
414 • Primul pas spre bine este ! acela de a nu face rău.
415 • Omul ingrat nu se bucură, de binefacere decît o singură dată pe cînd omul recunoscător
se bucură de ea totdeauna.
416 • Bunătatea, dreptatea, iertarea şi binefacerea sînt datorii pentru toţi.
GOLDONI, Amintirile lui Gol-doni, XXIV.
417 • Fără binefacere, bunăvoinţă nu se cîştigă.
418 • învaţă să faci binele, cît de puţin, dar cît mai des.
419 • Bine ne pot face numai unii oameni, rău ne pot face toţi.
26
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 40; 255; 257.
420 • E cuminte ca răul să-l înlăturăm; binele în veci căutînd.
HORAŢIU, Satire, I, IV.
421 • Bun nu este cel care suferă râul, ci acel care face binele.
422 • Fă bine celor buni, căci frumoasă comoară e mulţumirea ce-ţi datoreşte bărbatul
virtuos.
423 • Dacă faci bine celor răi, vei păţi ca oamenii care hrănesc caii altora.
424 • Frumosul este simbolul binelui moral.
KANT, Critica raţiunii, partea I-a, cartea a IlI-a (secţia a Ii-a)
425 • Virtuţile se învaţă cînd binele se face neîncetat.
KOMENSKY, Didactica mag-na, XII, 14.
426 • E bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit pentru binele pe care-l face, este
foarte bun. Dacă suferă de la aceia cărora le-a făcut binele, acesta are o bu-ntate atît de mare,
încît nu poate fi sporită decît în cazul cînd ar urma să-i crească suferinţele; iar dacă va muri
din pricina lor, virtutea lui n-ar putea să meargă mai departe, este eroică, este desă-vîrşită.
427 • Dacă anumiţi oameni nu merg pe calea binelui pînă unde ar putea să meargă, e din
vina primei lor educaţii.
LA BRTJYERE, Caracterele, II, 44; IX, 152.
42S • Există eroi în rău ca şi în bine.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 185.
429 • Bunătatea şi binefacerea sînt de folos societăţii.
G.E. LESSING, Dramaturgie. A unsprezecea seară.
430 • Numim „bine" ceea ce ne poate produce sau mări plăcerea ori micşora durerea; sau
altminteri, ne poate procura ori conserva posesiunea vreunui alt bun sau absenţa vreunui
rău.
J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, cartea a Ii-a, XX. 2.
431 a Şi binele şi răul stă în puterea noastră.
432 • Natura a creat fiinţele înzestrate cu raţiune unele spre binele altora, să-şi folosească
unele altora la trebuinţe, nici de cum spre a-şi aduce pagube unele altora... Activitatea ta să
aibă drept unică ţintă, cel mai mare bine al colectivităţii, căci aceasta este menirea ta naturală.
433 «Ce mai vrei, cînd ai făcut un bine unui om? Nu-ţi este oare de ajuns, că ai săvîrşit o faptă
po-
trivită naturii tale, ce- mai pretinzi şi o altă răsplată?
MARC AURELIU, Către sine
Însuşi, VII, 42; IX, 1, 31;
IX, 41.
434 • Văd binele, îl aprob, dar urmez ce-i rău.
Video meliora probogue, deteriora sequor.
OVIDIU, Metamorfozele, VII, 20.
435 • De poţi cuiva să faci bine, / / Fă-i cînd se roagă de tine, / Nu-l purta cu azi, cu mîine,
/Cu vorba, ca pe un cîine.
ANTON PANN, Împrumutul.
436 • Nu pregetaţi să faceţi binele.
PAVEL DIN TARS, II, Tesa-"j^ lonicieni, 3, 13.
437 • Cea mai mare binefacere, pe care o poate dărui un om semenilor săi, e aceea de a le
face bucurie.
VASILE PlRVAN, Memoriale, p. 41.
438 • Nefăptuirea binelui aduce după sine, cum s-a spus, tot atîta mîhnire şi tulburare ca şi
27
făptuirea răului.
PLUTARH, Despre liniştea sufletească, 2.
52
53
BINE.BÎRFEALĂ
431) • Nu este bine decît ce este moral; ce este moral este firesc şi bine.
440 t Calea binelui e simplă, a strimbătăţii e întortocheată şi are oricîtc cotituri vrei.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, CXX; CXXII.
441 • Prilejuri de a face binele j găseşte oricine, numai dacă vrea. Vrerea sinceră găseşte
totdeauna drum către inimile altora.
S. SMILES, B'â-ti datoria, p. 176.
442 • O binefacere primită n-o uita niciodată; ai făcut-o, uit-o îndată.
443 • Răul este uşor de făcut, binele cere strădanie.
TEOGNIS, Poeme elegiace,
1027-l028.
444 ş Adevărul nu poate să fiinţeze fără bine, nici binele fără adevăr, şi amîndouă fără să
rodească.
N. VELBIIROVICI, Cugetări despre bine şi rău, p. 68.
445 • Caută a fi binevoitor, tolerant, filantrop, generos, mări-
nimos, caritabil, plin de politeţe, larg în 'dei, deschis la noutate.
TUDORVIANU, Jurnal, p. 115
■146 • Ce va rămîne din trecerea noastră pe pămînt, decît puţinul bine pe care l-am putut
realiza?
447 • Ce e omul oare decît o nesfirşită silinţă spre mai bine?
448 • Adîncă vorbă: „Fă binele şi-l aruncă în mare". Şi nobil popor, în sufletul căruia a
putut înflori o vorbă ca asta.
29; 30.
449 t Iar ca să trăieşti în pace/ / Nimic lumii să nu-i cei — / /Binele te-nvaţă a-l
face,/Ca albina mierea ei.
A. VLAHUŢĂ, poezia Sfinţi muncă.
Vezi şi: Ajutor, Faptă, Iertare, împrumut, întrajutorare.
BÎRFEALi
(Bîrîitor)
■150 • Bîrfitorul şi cel cu două limbi... pe mulţi care aveau pace
i-a pierdut.
■ BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 28, 14.
BÎRFEALĂ-BLÎNDEŢE
451 • Să nu le învoieşti cu cel nedrept la bîrfeli sau blesteme sau la îndemnuri rele.
452 • Dacă bîrfeşti, mai vîrtos ponegrit vei fi-n grabă tu însuţi.
453 o Antigonos, pe cînd soldaţii îl bîrfeau lîngă cortul lui, crezînd că nu-i aude, scoase
numai toiagul afară şi zise către dînşii: „Haida de, n-aveţi de gînd să vă duceţi ceva mai încolo
ca să mă vorbiţi de rău?".
PLUTARH, Despre mlnie, 9.
454 • O limbă bîrfitoare este semnul unei inimi rele.
455 • Bîrfitorul îşi vorbeşte de rău prietenii şi rudele; nu iartă
28
. nici pe morţi.
TEOFRAST, Caracterele,
xxvin.
45C • Cel ce te laudă în faţă şi în
dos te bîrfeşte nu îţi este prieten.
Vezi şi: Clevetire, Critică, Defăimare, Răutate, Vorbă.
BLÎJVDEŢE (BLÎND)
457 • Oamenii se cîşligă cu blîn-deţea.
Les hommes se prennent par la
douceur.
458 • Se prind mai multe muşte cu miere decît cu oţet.
Proverbe franceze
459 • Mielul blînd suge la două oi.
460 • Răspunsul blînd înlătură mînia.
461 • Cu fire blîndă pe toţi prietenii îi ai.
462 • Cel blînd mai lesne iartă.
463 • Pe cei buni cu dragoste şi pe cei răi cu blîndeţe mult să te sileşti ca prieteni să-i
dobîndeşti.
464 • Viţelul blînd suge două ţîţe.
Proverb rusesc
465 «Cel blînd nu înclină spre răzbunare, ci mai mult spre iertare.
ARISTOTEL, Etica niconia-hică, IV, XI, 1126 a.
55
BLÎNDETE
466 • Blîndeţea în vorbă şi moravuri este cea mai frumoasă podoabă a prieteniei.
CICEEO, Despre prietenie, VIII, 66.
467 • A-ţi împodobi purtarea cu blîndeţea faţă de oameni e mult, căci aici se vede cine poate
uni iubirea de frumos cu iubirea de om
468 • Cînd fierbi de mînie în faţa cuiva şi te simţi pornit spre asprime şi violenţă, nu uita că
eşti dator a fi blînd, şi vei scăpa şi de brutalitate şi de căinţa ce vine pe urma ei.
469 • Blîndeţea este leacul cruzimii.
Atrocităţi mansuetudo est reme-dium.
FEDRU, Fabule, II, 11, 15.
470 • Fiţi blînzi şi îngăduitori cu toţi; nu fiţi cu voi înşivă.
J. JOUBERT, Cugetări, V. LXXIV.
471 • Omul are puţine mijloace în sine însuşi deoarece îi trebuie o dizgraţiere sau o umilire
pentru
BLÎNDEŢE-BUNĂ CREŞTERE
a-l face mai uman, mai blînd, mai puţin trufaş, mai cumsecade.
LA BRUYÎEE, Caracterele, VIII, 94.
472 • Mai mult faci cu blîndoţea decît cu violenţa.
Plus fait douceur que violence. LAFONTAINE, Fabule, VI, 3.
473 • Blîndeţea şi politeţea fac viaţa plăcută societăţii.
G.E. LESSING, Manual de morala, 2.
474 • E nevoie să obişnuim pe copii să fie miloşi cu animalele, căci altfel nu vor fi blînzi
nici cu oamenii.
29
475 • Blîndeţea şi buna-cuviinţă se pot forma la copii şi prin obişnuinţa de a se purta frumos
cu cei din jur, şi îndeosebi cu cei ce le sînt inferiori.
J. LOCKE, Citeva cugetări despre educaţie, 116; 117;
476 • Natura a dat omului, ca o contra-otravă împotriva temerarului, blîndeţea.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX, 41.
477 • Cel blînd cu animalele, blînd şi bun rămîne pînă la bă-trîneţe, nu numai pentru
făpturile
mai
necuvîntătoare, ci cu atît mult pentru semenii săi.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 167. 478 • Cel ce este blînd nu umblă să
întoarcă rău pentru rău şi să-şi izbîndească strîmbătăţile cele făcute sie.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, IX, 238. 479 •
Treburile ce se pot îndeplini prin blîndeţe niciodată nu dau greş.
PANCIATANTRA, 1,379.
480 «Ci fii precum se cuvine / / Bun şi blînd cu fieşcine.
ANTON PANN, Hristoitie, II.
481 • într-o privinţă oamenii sînt ca şi copiii mici: dacă-i răsfeţi, se obrăznicesc. De aceea nici
nu trebuie să fii prea blînd şi prea iubitor cu ei.
SCHOPENHAUER, Aforisme,
483 • Mai bine să laşi copiilor creştere bună decît aur.
Nimic mai sus pe lume decît semnul creşterii bune.
EPICTET, Fragmente, 147; 152.
484 • Un om binecrescut înseamnă de cele mai multe ori unul care crede că nu trebuie să se
mai crească.
485 • Numai o bunăcreştere poate face oamenii în stare să păstreze un secret.
LA BRUYERE, Caracterele, IV, 79
V.
482 • Bunătatea nu constă în faptul de a face daruri bogate, ci în blîndeţe şi bunăvoinţă.
S. SMILES, Fii om de caracter, ed. Ii-a, p. 169.
Vezi şi: Iertare.
Bunătate, Dragoste,
56
486 • Oricîte îndrumări s-ar da copiilor şi oricîte lecţii savante de bunăcreştere li s-ar
ţine zilnic, nimic nu va avea mai mare influenţă asupra conduitei lor ca societatea în care se
află, şi purtarea celor din jurul lor. Copiii —ba chiar şi oamenii mari — învaţă mai
mult din exemple. L..^-
487 • Ar fi necesar ca părinţii^ să-şi obişnuiască fiii cu toate persoanele străine care le vin
în casă şi, în măsura posibilului, să-i
BUNĂ CREŞTERE-BUNÂ-CUVIINŢĂ
BUNĂ.CUVHNŢĂ
pună în legătură cu oamenii talentaţi şi binecrescuţi.
488 • Bunacreştere nu ne permite să ne atingem sau să insinuăm altuia că se face
Vinovat de abateri de la buna cuviinţă.
Educatorul trebuie să fie înainte de toate un om bine crescut.
489 • Lipsa de bunacreştere constă în manifestarea unei nepăsări de a ne face plăcuţi şi într-o
lipsă de respect faţă de cei din jur.
J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, C7 ; 70; 93 ; 143.
490 «Că de-ar fi fata născută cît de frumoasă măcar
Şi n-o fi binecrescută, toate-i sini într-un zadar.
30
ANTON PANN, Povestea vorbii.
491 • Omul binecrescut face semenului său un compliment şi-şi asigură adesea respectul
acestuia, dacă îl ascultă răbdător. El este atent şi înţelegător şi se fereşte să enunţe sentinţe
severe.
492 • Se poate spune că ceea ce distinge pe omul binecrescut de cel cu purtări rele, este
spiritul de sacrificiu pe care-l manifestă în toate împrejurările vieţii.
S. SMILES, Fii om do caracter, cd. IX-a, p. 176; 177.
Vezi şi: Bună-cuviinţă, Bun-simţ, Educaţie, Maniere, Politeţe, Proastă creştere, Purtare.
BUNĂ-CUVIINŢĂ
493 • Buna-cuviinţă pe buze şi mîna la pălărie nu costă nimic şi e bine şi frumos.
494 • Nu numai să cunoşti ceea co se cuvine, ci să şi urmezi după cum se cuvine.
495 • Precum după trup umbra nedespărţită umblă, aşa şi după cuviinţă mintea să-ţi
umble.
49C • Cei mai mulţi din neştiinţă greşesc la cele de cuviinţă.
497 • Cînd cinsteşti pe oarecine, peste măsură şi cuviinţă, bătaie de joc şi ocara se înţelege.
498 • Nu e destul să aibă omul daruri mari, ci trebuie să mai ştie cum şi cînd să le arate.
499 • Se vede omul de bună-cuviinţă din faptul că spune şi ascultă numai ceea ce se potriveşte
unui bărbat civilizat şi nobil.
ARISTOTEL, Etica nicoma-liică, IV, XIV, 1128 a.
500 t Dacă este adevărat că elementul principal al frumuseţii constă în cuviinţa mişcărilor, nu
e, do sigur, nici o mirare că persoanele în vîrstă se arată de multe ori a fi maj atrăgătoare.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre frumuseţe.
501 • Unii vor iubi dreptatea şi buna-cuviinţă, vor fi pururea gata a întreprinde totul unul pen-
tru altul şi nu-şi vor cere ceva care să nu fie onest şi legitim.
CICERO, Despre prietenie,
XXII.
502 • Rolul justiţiei este să nu nedreptăţească pe oameni, iar al cuviinţei să nu-i ofenseze: în
aceasta constă mai ales caracterul frumuseţii de conduită.
CICERO, Despre îndatoriri, I, 27.
508 • Datoriile morale au o ierar-liie de întîia importanţă de care nu se cade a se uita;
alebunei-cuviin-
ţe însă sînt de a doua ordine în alăturarea cu datoriile morale.
T. CIPARITJ, Pdrtarea de buna cuvenientia intre omeni, XII.
504 • Una este a trăi frumos şi alta este a trăi fălos. Căci prima vine din cumpătare, măsură,
ordine, cuviinţă şi mulţumire cu puţin; a doua din desfrînare, risipă şi abatere de la ordine şi
bună-cuviinţă. Prima merită laudă, a doua dispreţ.
505 • Monştri sînt mulţi în vastul imperiu al necuviinţei.
BALTASAR GRACIAX, Ora-
coiul manual al Înţelepciunii
In viaţă, 221.
506 • încă te-ar ierta cineva că eşti mai deştept decît dînsul, dar că eşti mai cuviincios
niciodată.
507 • Capul minţii e măsura şi inima ei cuviinţa.
N. I0KGA, Cugetări, p. 194;
195
508 • Buna-cuviinţă este pentru bunătate ceea ce sînt cuvintele pentru cuget. Ea influenţează
nu numai asupra purtării, ci şi asupra spiritului şi asupra inimii; ea infrînează şi îmblînzeşte
toate sen-
31
58
BUNĂ-CUVIINŢĂ
BUNĂ CUVIINŢĂ-BUNĂTATE
timentele, toate părerile şi toate cuvintele.
J. JOUBERT, Cugetări, VIII, XCVIII.
509 • Bună-cuviinţă, adică să se folosească de obiceiuri bune la mîncare, băutură, haine
şi împodobirea trupului.
510 • Bună-cuviinţă în mişcări, căci copiii vor şti să fie prietenoşi,
, vor saluta, vor mulţumi, vor da mî-na, vor mulţumi cînd li se va da ceva etc.
KOMENSKY, Şcoala maternă, IV b; IV k.
511 • Din vanitate sau din bună-cuviinţă, facem aceleaşi lucruri şi cu aceleaşi speranţe cum
le-am face dintr-o înclinare firească sau din datorie.
LA BRUYERE, Caracterele, XI, 64.
512 • Buna-cuviinţă este o dorinţă, de a te vedea tratat cu bună-cuviinţă şi de a fi socotit
politicos.
513 • Buna-cuviinţă consistă dintr-o sumă de forme convenite ale purtării intre oameni. Aici
nu este vorba de maniere „elegante" de „bon-ton" cu subtilităţi ridicole,
ci de ceea ce este indispensabil în viaţă, de simpla bună-cuviinţă. Ea se întemeiază pe morală,
pe moravuri şi pe urbanitate.
514 • Buna-cuviinţă constrînge patimile a se potoli; înăbuşă certurile la începutul lor şi
dă tuturor faptelor şi vorbelor noastre o binefăcătoare blîndeţe. Buna-cuviinţă ne face pe
fiecare om amabil şi simpatic.
MARIN FLOREA LIVBSCU,
Nu se cuvine! Reguli practice
de bună-cuviinţă Intre oameni,
p. 5; 6.
515 • Greşelile comise împotriva bunei-cuviinţe, deşi sînt imediat remarcate de alţii,
sînt totuşi cele din urmă de care sîntem avertizaţi. Bunacreştere însăşi nu ne permite să ne
atingem sau să insinuăm altuia că se face vinovat de abateri de la buna-cuviinţă.
516 • Buna-cuviinţă se poate forma prin obişnuinţa de a te purta frumos cu cei din jur.
J. LOCKE, Citeva cugetări despre educaţie, 93. 117.
517 • Nu uitaţi că bunii şi străbunii noştri au fost oameni cu mare cuviinţă în vorbe şi fapte.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 107.
518 • Cu cuviinţă sau omeneşte acela se zice că lucră, carele nu numai lucrările cele din
afară le rîn-duieşte după cum porunceşte legea, ci încă povăţuindu-l fapta cea bună,
bucuros şi de bună voie face ce este cu cuviinţă şi cu omenie şi ce ajută la fericire, măcar de
nici legea, nici vreo silă din afară nu sileşte să facă aşa.
519 • Cuviinţa o ţinem cînd faptele şi lucrurile noastre, portul, umblarea, mişcarea, hainele şi
celelalte aşa a le întocmi după cum fac oamenii cei de omenie şi învăţaţi cît 'şi altor oamenii
de omenie să plăcem.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, I, 8; VI, 116.
Vezi şi Bună-creşfere, Bun-simţ, Maniere, Necuviinţă, Politeţe, Purtare.
520 • Să umblaţi cu bună-cuviinţă faţă de cei din jur.
PAVEL DIN TARS, I Tesa-
lonicieni, 4, 12.
. 521 • Un tînăr se cade să fie plin de cuviinţă.
PLAUT, Asinaria, V, 1.
522 • Ceea ce nu opreşte legea, opreşte buna-cuviinţă.
Quod non vetat lex, hoc vetat fieri pudor.
32
SENECA, Troades, III, 2.
De la omuJ
, bun niciodată
Omul bun şi-n zile rele e
' De °mUl LUn Şi de nu te mai saturi.
526 • Omul cel bun, după lege, slujitor dreptăţii se înţelege.
527 • De cele bune tare să te ţii, că drumul spre cele rele alunecos se vede.
528 • Om bun se înţelege cel ce nu face nici un rău; dar cu mult mai bun, cel ce poate face rău
şi nicicum îl face; şi desăvîrşit bun cel ce poate răsplăti cu rău, şi dimpotrivă răsplăteşte cu
bine.
529 • Pe omul bun lesne îl faci rău, iar împotrivă bun, anevoie pe cel rău.
60
61
530 • Bun acela se înţelege, ce altuia bine face..
531 • Bun pe bun şi de greşeşte, niciodată îl urăşte, aşa şi tu urmează, ca toţi în bine să
crează. 532 • Bunătatea una este şi numai cu o faţă, iar răutatea pe ceas, pe ceas se schimbă la
faţă, ca să nu se cunoască.
533 • Bunătatea două domnii are: să nu facă rău nimănui, şi să facă bine tuturor.
53-4 • Să fii bun şi blînd la toate / Dar pînă unde se poate.
535 • Un bărbat prudent pare a se arăta, prin faptul că ştie preabine a cumpăni ceea ce-i este
bun şi util.
BUNĂTATE
BUNĂTATE
536 • Celui bun îi este propriu de a înfăptui binele.
ARISTOTBL, Etica nicoma-
hică, VI, V, 1140 a; IX, IV,
1166 a.
537 • Înclinarea spre bunătate este adine întipărită în natura omului, pînă într-atîta, îneît
dacă nu se manifestă faţă de oameni, se manifestă faţă de alte vieţuitoare.
FRANCIS BACON, Eseuri: Deg-
pre mărinimie şi bunătate
din lire.
538 • într-o societate bine condusă, cei buni trebuie să servească de model.
j
LOUIS DE BONALD, Maxime ş»
cugetări-
539 • Cei buni se iubesc şi se caută
între ei.
CICERO, Despre prietenie, XIV.
540 • Numai cel serios este cu adevărat bun şi frumos... Este frumos numai omul drept şi
cumpătat, în scurt cel bun.
CLEMENT ALEXANDRI-
NUL, Pedagogul, II, 10, 12.
541 * Româneşte aşa a fost: /Să te înduri după putere, / Să fii bun cu cel ce-ţi cere / Milă şi
adăpost. G. COŞBUC, Clnteoe.
542 • Mai numeroşi sînt cei buni prin străduinţă, decît cei buni de
la natură.
CRITIAS, Fragmente.
543 • Să fim buni sau să luăm pilde de la cei buni.
544 • Bunătatea înseamnă nu numai să nu faci nedreptate, ci nici să-ţi treacă prin minte.
33
545 • E supărător cînd te iei după cei răi şi nu vrei să auzi de cei buni.
DEMOCRIT, Fragmente, 39; 62;
79.
546 • Fii bun, binevoitor cu alţii şi vei creea posibilitatea ca altul să fie binevoitor şi bun cu
tine.
PAUL DOUJIER, Cartea copiilor mei, VI.
547 • Nimic mai presus decît mărinimia, bunătatea, omenia şi fapta bună.
548 • Faceţi o dată şi încercarea de a vedea ce poate îngăduinţa, ce poate bunătatea.
ERASM, Despre război şi'pace, II, %■',.
549 t Acela este bun care este drept.
FOCILIDE DIN MILET, Sen-tinle.
650 • In bunătatea adevărată este tăria omului faţă de propriile-i patimi şi această tărie îi dă
putere şi faţă de patimile străine.
FR. W. FORSTER, Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 51.
551 • Bunătatea, iertarea, dreptatea şi binefacerea'sînt, datorii pentru toţi.
(JOLDONI, Amintirile lui Gol-doni, XXIV.
552 • în toate este ceva bun, precum şi ceva rău; îndomînarea cere
însă, a folosi din ele tot ce este binefăcător.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In, viată, 223.
553 » Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvîrşi răul împrejurul lui.
Adevărata bunătate e vitează.
554 t Bun nu e acela care suferă răul, ci acela care face binele.
555 • Frumuseţea trebuie să fie legată de bunătate; altfel sufletul urît o învinge.
556 • Bunătăţii slabe îi trebuie pentru a merge sprijinul dreptăţii.
557 • Oricine va privi pe oameni ca oameni nu poate fi decît bun.
N. IORGA, Cugetări, p. 58; 78; 79; 86; 124.
558 • Cînd arta va reuşi să facă pe oameni mai buni, numai atunci vom avea dreptul să
vorbim de artă.
PANAIT ISTRATI, Trecut şi viitor, p. 30.
559 • B bun cel care face bine altora. Dacă are de suferit pentru binele pe care-l face, este
foarte bun. Dacă suferă de la aceia cărora le-a făcut binele, acest a are o bună-tale atît de
mare, îneît nu poate
63
62
BUNĂTATE-BUNĂVOINŢA
BUNĂTATE
fi sporită decît în cazul cînd ar urma să-i crească suferinţele; iar dacă va muri din pricina lor,
virtutea lui n-ar putea să meargă mai departe, este eroică, este desăvîrşită.
560 • Oamenii ar trebui să înţeleagă că nu e de ajuns să fie buni, dar că mai trebuie să şi pară
ca
atare.
LA BRUYERE, Caracterele, II, 44; VII, 17.
561 • Fericirea nu este altceva decît... a fi om bun.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VII, 17.
562 • Omul bun rămîne totdeauna începător.
Semper homo bonus tiro est.
MARŢIAL, Epigrame, XII, 51.
Eu te caut în tot locul, nădăjduiesc, te iubesc.
I.H. RĂDULESCU, Rugăciunea de seară.
34
566 • Bunătatea este o înduioşare universală pentru tot ceea ce trăieşte, mai ales pentru om,
pentru că el, dintre toate fiinţele, e cel mai capabil de a suferi. 567 • Mila pentru animale
este în mod esenţial legată de bunătatea caracterului. Oricine e crud cu, ele nu poate fi
bun faţă de oameni.J SCHOPENHAUER, ViaţaJ amorul, moartea, p. 21; 22|
568 • Omul nu este bun decît condiţia de a fi bun pentru toţii
569 • Trebuie să numim rău pe cet care nu este bun decît în interesul] său.
'
563 • Fiţi în adevăr cei mai buni şi cei mai tari şi dovediţi-o tuturor începînd cu puterea
sufletului vostru.
S. MEHEDINŢI, Poporul, ed. IH-a, p. 208.
564 • Ci fii precum se cuvine Bun şi blînd cu fieşicine.
ANTON PANN, Hristoitie, III.
565 • Bunătate, frumuseţe, puţin fac cînd te slăvesc.
570. Legăturile dintre înţelepciune! şi bunătate sînt multiple şi faptul! că ţin una de alta, nu se
dedudi numai din aceea că înţelepciune face ca omul să fie bun, ci şi di aceea că bunătatea te
face înţelep
SIR HENRI TAYLOR, Ti Statesman, citat de S. Smili In Fii om de caracter, p. 1
571 • E sigur că pentru a îmbun; taţi viaţa noastră, a tuturora, trt
bui neapărat ca fiecare din noi să devie mai bun.
L.TOLSTOI, Testamentul meu, p. 4.
572 • Despre cele rele să se ferească Şi să se socotească, iar despre cele bune să urmeze şi să
înveţe şi să se îndrepteze.
GRIGORE URECHE VORNICUL şi SIMION DASCĂLUL, Letopiseţul Ţării Moldovei,
Pretată.
573 «Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul.
A. VLAHUŢA, Ginduri, p. 12. Vezi şi: Ajutor, Bine, Bunăvoinţă, Dar, Iertare, Iubire.
BUNĂVOINŢĂ
574 a Bunăvoinţa are asemănare cu prietenia, fără a fi totuşi prietenie. Bunăvoinţă avem şi
faţă de necunoscuţi şi fără cunoştinţa celuilalt, prietenie nu.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IX, V, 1167 a.
575 • Scoateţi din viaţă bunăvoinţa şi iubirea, şi îi veţi Scoate tot ce are mai plăcut.
CICERO, Despre" prietenie, XXVII, 102.
576 • Bunăvoinţa să producă bunăvoinţă.
ERASM, Despre război şi pace, II, 63.
577 • Iubirea şi patima pot să zboare, dar bunăvoinţa va triumfa totdeauna.
578 • Purtarea cu adevărat omenească este bunăvoinţă faţă de semeni.
679 • Dacă bunăvoinţa ta este adevărată, fără făţărnicie sau ipocrizie, atunci este şi
neclătinată. Căci ce o să mai aibă cu tine omul răutăcios, dacă rămîi statornic în prietenie faţă
de el, dacă-l vesteşti blajin cu prilejul potrivit şi tocmai în momentul cînd încearcă să-ţi
facă vreun rău, îi vorbeşti într-un ton povăţuitor şi liniştit.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VIII, 26; XI, 167.
580 • Se poate rezista la orice,
afară de bunăvoinţă.
J.J. ROUSSEAU, Cugetări şi maxime, voi. II, p. 204.
65
64
5 — Dic\ionar al bunei-cuviinţe
BUNĂVOINŢĂ-BUIN- SIMŢ
BUN-SIMŢ-CALOMNIE
35
581 • Binevoitorii, de multe ori ne sînt spre stricare şi răuvoitorii spre folos.
I. SLAVICI, Popa Tandă.
582 • Bunăvoinţa creeazăprieteni.
TERENTIU, Andria, I, 1.
583 • Caută, înainte de toate, să obţii bunăvoinţa faţă de oameni.
N. VELIMIROVICI, Cugetări, despre bine şi rău, p. 234.
Vezi şi: Bună-creştere, Bună-cuviinţă.
BUN-SIMT
584 • Bunul-simţ este măsura posibilului. El se compune din experienţă şi prevedere; este
calculul aplicat la viaţă.
AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 26 decembriel852.
585 • Luaţi bunul-simţ drept lege, deşi pînă la el
Alunecos e drumul şi-j greu de mers spre ţel.
BOILEAU, Arta poetică, <i!j — 4fi.
586 • Exagerarea omoară bunul-simţ.
CHATEAUBRIAND, Martirii, I.
587 • De bun-simţ toată lumea are nevoie, puţini îl au şi fiecare crede că-l are.
B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.
588 • Se pierde mult timp cu critica raţiunii; aş dori o critică a bunului-simf.
589 • Bunul-simţ s-acomodează lumii.
J". JOUBERT, Cugetări, IX, VI.
590 • Talent, gust, minte, bun-simţ, lucruri diferite care nu se ixclud. între bunul-simţ şi
bunul- -
gust există diferenţa de la cauză Ia efect.
591 • Nu-i considerăm cu bun-simţ decît pe cei care sînt de părerea noastră.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime-morali', '.',',
592 • Bunul-simţ se compune din adevăruri care trebuiesc spuse si adevăruri care nu se spun.
RIVAROL, Fragmente şi cugetări filozofice.
593 • Ceea ce a dobîndit omul matur prin experienţa vieţii sale Şi ce-l face să vadă lumea
altfel de cum o vede tînărul şi copilul
este un fel de simplicitate a bunu-lui-simţ.
VI
SCHOPENHAUER, Aforisme, \r -
Vezi şi: Bună-creştere, Bună-cu-vnnţă, Purtare.
594 • Gura ţevii de puşcă e mai puţin primejdioasă decît gura calomniatorului.
Proverb arab
595 • Nu există munte fără zgomot şi om fără calomniatori.
Proverb turcesc
596 • Calomniile trebuie primite cu o linişte mai mare ca a pietrelor.
ANTISTENE, citat de Diogene
Laerţiu, In Vieţi şi sentinţe
ale filozofilor iluştri.
i 597 • Haide, calemnie, cu îndrăzneală! Va mai rămîne ceva.
FRANCIS BACON, Despre Însemnătatea şi progresul ştiinţelor, VIII.
598 • Cine se aprinde de mînie contra calomniei îi dă crezămînt.
BEN JONSON, Catilina, III.
599 • Cine se va putea apăra de calomnie, cînd ea este înarmată cu scutul cel mai sigur al
tiraniei: secretul?
CESAR BONESANA, Tratat de delicte şi pedepse. Acuzaţii secrete.
36
600 • Fapta bună nu poate fi pătată de calomnie.
601 • Arta de a amuţi calomnia este de a o lăsa nebăgată în seamă.
602 • Calomniatorul va fi de-a pururi odios.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii în viaţă, 205; 228.
603 • Mai bine mori decît să calomniezi.
HITOPADESA, I, 6.
604 • Calomniatorul se coboară cu toată lungimea minciunii sale.
66
CALOMNIE-CARACTER
CARACTER
605 • Cine ştie să linguşească ştie să şi calomnieze.
NAPOLEON I, Maxime şi cugetări.
606 © Nu este virtute pe care calomnia să nu ştie s-o atingă.
SHAKESPEARE, Hamlet, act. I, SC. III.
60" • Calomnia este o minciună
răuvoitoare.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe
608 • A face bine şi a fi calomniat este un lucru care te onorează. Bene facere el male audire
regium. Deviză scrisă pe frontonul primăriei din Zittau, Saxonia.
Vezi şi: Bîrfire, Clevetire, Defăimare, Vorbă.
609 • E mai uşor de a muta o floare, decît a schimba caracterul.
Proverb chinez
610 • Caracterul va fi ales, dacă şi purtarea va fi aleasă.
ARISTOTEL, Poetica, 15,1454 a
611 • Caracterul omului se poate schimba, fiindcă e un complex de
stări şi deprinderi sufleteşti care se
modifică.
G. ASLAN, Educaţia prin sine însuşi, p. 128. '
612 • Sînt oameni fără caracter in tapte mărunte, dar de-uncaracter eroic, cînd e vorba de
fapte mari. LUCIAN BLA&A, Pietre pentru templul meu, p. 66.
613 • Numeşti caracter un om frumos sufleteşte, care ştii sigur de pildă că nu-şi va călca
cuvîntul dat, ori nu va face nimic care să fie în afara previziunilor celei mai
stricte etici.
G. CĂLINE SCU, Cronicile op- ■ timistului, p. 87.
614 • Caracterul interesează atît pentru a face binele, pentru a deveni virtuoşi, cît şi pentru a
ne croi soarta şi fericirea în viaţă.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, I.
615 • Caracterul este ordinea morală privită prin prizma firii personale. Oamenii de caracter
sînt conştiinţa societăţii căreia îi aparţin.
EMERSON, citat de S. Smiles in Fii om de caracter, p. 9.
616 • Caracterul — iată ce durează, şi nu norocul.
EURIPIDE, Electra.
617 • Dacă fericirea ne vine de la virtute, voioşia ne vine de la caracter.
FLORIAN, Fabule, V. 9.
618 • Numai un caracter disciplinat poate menţine ordinea.
619 • Lupta contra micilor minciuni ale vieţii de toate zilele e o adevărată şcoală de
fortificare a caracterului.
Fr. "W. FORSTER, Educaţia
37
cetăţeneasca a tineretului şi
adulţilor, p. 70; 85.
620 • Talentul se formează în tăcerea vieţii private, caracterul în vijelia vieţii publice.
GOETHE, citat de S. Smiles In Ajută-te singur, p. 274.
621 • Caracterul perfecţionează gustul, lărgeşte sufletul, înalţă gîndirea, înnobilează
simţirea şi ridică sentimentul demnităţii.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 128.
622 • Dacă vrei să treci drept om de caracter şi curaj în ochii altora, ajunge să nu faci concesii
în lucrurile mici, zilnice.
623 • Un caracter într-adevăr searbăd este acela de a nu avea nici un caracter.
LA BRUYERE, Caracterele, V,i.
624 • Un caracter prietenos şi politicos, oriunde l-am întîlni, nu poate decît să placă.
625 o Caracterul se poate dezvolta numai printr-o participare de mulţi ani a individului la
viaţa unui colectiv disciplinat, bine organizat, demn şi serios.
A.S. MAKARENKO, Opere
pedagogice alese, voi. I, p.
210.
626 • Caracterul nu e un dar, ci o sumă de deprinderi tari do-bîndite prin muncă.
627 • Destinul fiecăruia este format de caracterul său.
CORNELIUS NEPOS, Despre bărbaţii iluştri, XI.
628 • Cuvinte bine ticluite, urît caracter.
PASCAL, Cugetări, VII, 28.
CARACTER-CASA
629 • Niciodată nu-şi descoperă mai bine caracterul cineva decît vorbind de altul.
J.P. KICHTER, Titan, CX.
630 • Nici un caracter nu este aşa încît să poată fi lăsat în deplina sa voie, ci toate au trebuinţă
de a fi îndreptate prin noţiuni şi maxime.
631 • în lucrurile cele mai mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul lui.
SCHOFENHAUER, Aforisme, V.
632 • Caracterul nu e altceva decît cunoştinţa cea mai desăvîr-şită posibilă a
individualităţii noastre, în slăbiciunile şi virtuţile ei.
SCHOPENHAUER, Viaţa, a-morul, moartea, p. 44.
633 • Nobleţea de caracter este încoronarea ^i gloria vieţii. Este cel mai preţios lucru,
singurul care, în obştească cinstire, ţine loc de rang şi de avere; singurul care înalţă orice
îndeletnicire în ochii mulţimii. Nobleţea de caracter lucrează cu mai mare putere ca averea şi,
fără a trezi aceleaşi invidii ca faima, aduce aceleaşi onoruri. Ea este firea însăşi a omului în
ceea
ce are mai bun; este ordinea morală 'acută de om.
S. SMILES, Ajută-te singur, p. 274.
634 • Caracterul este forţa motrice cea mai însemnată a lumii. In întruchiparea sa cea
mai nobilă, căci exprimă tot ce este mai bun în om. Omul de caracter este şi respectuos.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 9; 179.
635 • Se poate cîştiga orice în singurătate afară de caracter.
STENDHAL, Despre iubire. Fragmente diverse, 1.
Vezi şi: Cinste, Cuvînt, Punctualitate, Virtute.
GASA
636 • Trei lucruri alungă pe om din casă; fumul, ploaia şi femeia
38
I cicălitoare.
1*637 • Sărmană casă unde găinile cîntă şi cocoşul tace.
Proverbe italiene
638 • Omul o nevastă şi o pisică trebuie să aibă în casă.
CASA-CĂMIN
039 • Mai lesne înconjuri un spin, decît să trăieşti cu duşmanul în casă.
640 • Cine nu-şi laudă casa, casa pe el cade.
641 • Să te fereşti de omul rău din casă.
642 • Casa omului este şi iad şi rai.
643 • O femeie vrednică e coroana casei.
644 • Bărbatul este cheia casei.
G45 • Adapă tu mai întîi a ta casă îndestul, apoi dintr-al tău prisos dă şi la alţii cît poţi.
646 • Casa ce se împarte de stare n-are parte.
647 • Pe străin, cînd în casă îl primeşti, să-l cinsteşti, întru nimic să nu-l întristezi.
648 • Să-ţi iei nevastă de casă / Nici urîtă nici frumoasă.
649 • Nici o poamă-i mai amară / Ca casa de-a doua oară.
650 • O casă fără copil este un mormînt.
Proverb samerit '
651 • Iubeşte-ţi casa ! siloşte-te s-o faci plăcută şi caldă inimii.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei: Precepte şi sfaturi, II.
652 • Nu aduna în casa ta pe oricine, ci numai prieteni adevăraţi.
653 • Doamne, fereşte-mă... să văd vreodată casă fără copii.
V. HUGO, Frunze de toamna, XIX (Clnd apare copilul).
654 • Adevărata casă nu e casa, ci soţia; aşa se spune. Căci o casă fără soţie e mai rea decît o
pustietate.
655 • Tu, casă părintească, eşti şcoala moralităţii şi a statului.
PESTALOZZI, Texte alese p. 76.
Vezi şi: Cămin, Căsătorie, Familie, Soţi.
CĂMIN
656 • Căminul e un lucru sacru. Nu trebuie să lăsăm să intre în
71
70
CĂSĂTORIE
CĂMIN-CĂSĂTORIE
această „sfîntă a sfinţilor", decît pe cei ce sînt demni.
PAUL DOUMER, Cartea co piilor mei, XIV, p. 1&6.
657 • Proverbul zice: un cămin propriu şi o femeie cumsecade sînt aur şi mărgăritare.
Das Sprichwort sagt: ein eigener Herd, ein braves Weib sind Gold und
Perlen.
GOETHE, Faust, I, Grădina.
658 • Căminul face omul. Educaţia primită în cămin nu influenţează numai spiritul şi
manierele, ci şi caracterul.
659 • Gospodăria cea mai săracă, în care domneşte o femeie econoamă, veselă şi ordonată,
poate să fie transformată într-un cămin al bunei înţelegeri, virtuţii şi norocului, în scena
raporturilor celor mai nobile în sînul familiei. Un asemenea cămin poate deveni, prin multe
amintiri dragi, scump bărbatului. Un cămin este şcoala cea mai bună, nu numai în tinereţe, ci
39
şi la maturitate. Aci învaţă tineri şi bă-trîni să fie bine dispuşi, să aibă răbdare, stăpînire de
sine, să fie ascultători şi gata la datorie... 660 • Manierele întregii societăţi nu sînt decît
oglindirea manierelor
care domnesc în cămin şi nu sînt cu nimic mai bune sau mai rele. S SMILES.Fiiom
decaracier, ed. Ii-a, P- 36; 44; 17S.
Vezi şi: Casă, Căsătorie, Familie Soţi.
CĂSĂTORIE
661 • Căsătoria este ca o cetate asediată; cei din afară vor să intre, iar cei dinăuntru vor să
iasă.
Proverb arab
662 • O fiică necăsătorită are o
aripă frîntă.
Proverb arab
663 • Căsătoria dintre o femeie tînără şi un bărbat bătrîn dă copii;Căsătoria dintre o
femeie bă-trînă şi un bărbat tînăr aduce ceartă.
Proverb ceh
664 • Căsătoria unui bărbat tînăr cu o femeie tînără e ca în cer; a < unui bărbat tînăr cu o
femeie bă-trînă, iad, a unui bărbat bătrîn şi o femeie tînără, pe pămînt.
Proverb englez
665 • La căsătorie mai mult mintea să se cerceteze decît frumuseţea,
că mintea de ce merge se sporeşte şi înfloreşte, iar frumuseţea de ce merge se veştejeşte. 666 •
La căsătorie, unire sufletească, dragoste frăţească şi pungă obştească.
"^567 • Fata care nu ştie a face mămăligă bună nu-i bună de măritat.
668 • Tinerii se cuvine pînă a nu-şi vătăma năravurile cele bune să se căsătorească, ca
bine să trăiască.
t
669 • Fericită căsătoria la toţi se socoteşte, cînd dragostea la amîn-doi deopotrivă se
păzeşte.
670 • Cei ce se căsătoresc nepotriviţi la vîrstă nu pe seama lor se căsătoresc, pe seama celor
deopotrivă la vîrstâ.
671 • Cine vrea să se căsătorească, soţie deopotrivă să poftească, ca să nu se căiască.
672 • Dulceaţa căsătoriei să-ţi vezi pe copii împrejurul mesei tale.
673 • Copiii în căsătorie, cea mai mare şi mai tare a dragostei tărie.
674 • La credinţa căsătoriei, cu turturica să te asemeni, ce pe creangă sade cînd de soţie se
desparte.
675 • Omul fără muiere, ca un om fără cămaşă.
676» De gata, toate sînt gata, numai nu voieşte fata.
677 • Femeia de al doilea e ca mîn-carea încălzită.
678 • Căsătoriile între persoane de vîrstă disproporţionată ne par monstruoase.
G. ASLAN, Educaţia prin sine însuşi, ed. IV-a, p. 59.
679 • Soţia este o ţiitoare penlru bărbatul tînăr, o tovarăşă pentru cel în vîrstă, o infirmieră
pentru cel bătrîn. Omul are deci, la orice vîrstă, un motiv pentru a se căsă-
! tori.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre căsătorie şi celibat.
680 • Orice tineri care se căsătoresc, el şi ea, ar trebui să intre în căsătorie cu credinţa că
din toată omenirea numai urmaşii lor sînt destinaţi să ducă mai departe viaţa pe pămînt.
LUCIAN BLAGA, Discobolul aforisme şi însemnări, p.18,
681 • Fă ochii mari înainte de a te căsători şi ţine-i jumătate închişi după căsătorie.
B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Riehard, anul 1741.
40
73
72
CĂSĂTORIE'CEARTĂ
682 • Nu toţi oamenii sint destul de înţelepţi ca să preţuiască la o femeie numai caracterul
şi, de aceea, chiar atunci cînd este vorba de căsătoriile înţelepţilor, e bine să se adauge la
însuşirile sufletului darurile trupeşti, aşa, ca un prisos care nu strică deloc.
THOMAS MORUS, Utopia, II.
683 • Sufletul şi nu corpul face căsătoria durabilă.
, Vezi şi: Familie, Soţi.
CEARTA
684 • Cearta rudelor trece îndată.
Proverb arab
685 ■• Cearta şi părerea de rău sînt surori.
686 • Cel mai înţelept dintre doi care se ceartă, tace întîi.
687 • Cine are mintea întreagă / / In cearta altuia nu se bagă.
688 • Cînd doi se ceartă al treilea cîştigă.
6S9 • Nu te cerla cu eel puternic, ca nu cumva să cazi în mîinile lui.
690 • Cel ce ceartă pe fiul său, folos va avea de la el, şi între cei cunoscuţi se va lăuda
pentru el.
BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 8, 1; 30, 2.
691 • Care-i mai bun şi cel mai cuminte
Nu vor să se certe în cuvinte.
I. BUDAI-DELEANU Ţigani-
ada, clntecul XII, 2.
C92 • Gustul de ceartă este o nebunie, căci fiind cu mintea la pierderile duşmanului nostru,
scăpăm din vedere propriile noastre interese.
693 • Omul de bine nu se ceartă cu nimeni şi pe cît poate, împiedică şi pe alţii.
EPICTET, Convorbiri, IV, 5.
694 • Cearta şi gîlceava sînt absurde oriunde, dar mai ales la masă n-au ce căuta niciodată.
Căci cum să lumineze cel beat pe cel treaz, sau să convingă cel treaz pe cel beat? Şi, cînd
înţelegerea este imposibilă, toată munca rămîne penibilă.
CEARTĂ
695 • Cine se amestecă între cei ce se ceartă, adesea se alege cu nasul însîngerat.
JOHN GAY, Fabule, I, 344.
696 • O zi fără ceartă e o noapte cu somn liniştit.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii In viaţă, 191.
697 • Certîndu-te cu cine are dreptate, poţi numai să pari prost sau mişel.
698 • Cei mai mulţi dintre cei care au fost de faţă la ceartă nu întîrzie niciodată să ia
aceeaşi atitudine, osîndindu-i pe amîndoi.
LA BRUYERE, Caracterele, V, 29.
699 • Certurile n-ar dura aşa de mult timp, dacă nedreptatea n-ar fi numai de o parte.
700 • O rămurică tăiată de pe ramura de bază, este în mod necesar despărţită şi de tulpina
întregului pom. Aidoma este şi omul care se ceartă cu unul dintre semenii săi;
el s-a desfăcut totodată de întreaga societate omenească.
41
MARC AURELIU, Către sine hisuşi, XI, 8.
701 • Cu vr-un prieten vreodată / De vei avea judecată, / Oriun-deva-n altă parte / Vei avea
sfădiri şi cearte / Ia seamă, te stăpîneşte / Nu-i vorbi vrăjmăşeşte /Cuvinte nesocotite /
Proaste şi neomenite.
ANTON PANN, Hristoitie. IX.
702 • în certuri cine se bagă / Păgubi trebuie să tragă.
ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.
703 • Un om.,obosit caută ceartă.
SENECA, Despre mlnie, III, 9.
704 • Păzeşte-te de certuri.
SHAKESPEARE, Hamlot, act I, se. III.
705 • Omul cu gtod rău aţîţă cearta şi defăimătorul desparte pe prieteni.
706 • Numai cel ce iubeşte are dreptul să certe, să îndrepteze.
I. TURGHENIEV," Rudin, IV.
707 • Cînd doi se ceartă — amîndoi păgubesc.
A. VLAHUTĂ, Glnduri, p. ?0. Vezi şi: Discuţie, Sfadă.
75
CINSTE
CINSTE
CINSTE
(A cinsti, cinstit)
708 • Cinsteşte de vrei să te cinstească.
Proverb albanez
709 • Cinsteşte mai mult pe cel vrednic de cinste, fie de orice treaptă.
710 • Orice rar se găseşte, aceea mai mult se cinsteşte.
711 • Cel ce sileşte cinste dobîn-deşte.
712 • De la omul cinstit e destul un cuvînt.
713 • Muierea cinstită, ca o piatră scumpă.
714 • Mai bine moarte cinstită, decît viaţă necinstită.
715 • Cea mai mare virtute — cinstea.
716 • Nimic altceva mai scump decît cinstea.
717 • Nu e vrednic de cinste cel ce nu cunoaşte cinstea.
718 • Nu e destul a lăuda pe cei cinstiţi, trebuie să te şi iei pururea după ei, şi să te slujeşti cu
ei.
719 • Omul nu după haine, ci după fapte, cinste dobîndeşte.
720 • Vrei să te cinstească? Cinsteşte şi tu pe altul, că cinstea cinste cere.
721 • Cu toţi deopotrivă cinstit să
te porţi, ca de la toţi deopotrivă 1 laudă să dobîndeşti.
722 • Cu cei fărădelege te-ai întovărăşit, cinstea îndată ţi-ai sfîrşit. ,
723 • Pururea să te păzeşti, cin- | stea să nu ţi-o mînjeşti. j
724 • Pe acela mai mult să cinsteşti, ce pentru a lui cinste, pentru a lui ţară, pentru al obştei
folos cade în primejdii.
725 • Pe cei mari să-i cinsteşti şi lor să te pleci, însă de tot să nu te umileşti.
726 • Pe cel mai cinstit ca un model să-l păstrezi, şi după el să urmezi.
727 • Sileşte-te să dobîndeşti cinste cu munca ta, că acea cinste îţi rămîne în veci
nemuritoare.
728 • Cinstea să nu ţi-o pierzi nici la cea mai mare nevoie şi necaz, că cine-şi pierde cinstea,
viaţa şi-a pierdut-o.
76
42
729 • De cinstea omului nicicum să te atingi, pentru că cinstea e mai scumpă şi decît viaţa.
730 • Cinstea, legea cea mai mare.
731 • Cinstea fetei, zestrea ei.
732 • Cinstea este o calitate rară.
733 • Cinstea valorează mai mult decît banul.
734 e Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde.
735 • Cinste dai, cinste găseşti.
736 • Orice slujbă cere cinstea ei.
737 • Acela numai ocăreşte, înjură şi necinsteşte, cel ce nu cunoaşte cinstea.
738 • Să ascultăm şi să cinstim pe părinţii noştri.
739 • în faţă te cinsteşte şi-n dos te vorbeşte.
740 • Cinstea şi ocara nu pot fi împreună.
741 • Rodul faptelor bune, cinstea cea mai mare.
742 • Nu vă încredeţi în femeia care vorbeşte de virtutea ei şi în bărbatul care vorbeşte de
cinstea sa.
Proverb slovac
743 • Guvîntul cinste se angrenează obişnuit euvîntului Muncă, fiecare cuvînt din pereche
salvîn-du-l pe celălalt.
TUDOR ARGHEZI, Manualul de morală practică, p. 107.
744 • Omul cinstit nu va face niciodată, de bunăvoie, ceva rău.
745 • Fiecărui bătrîn trebuie să-i dăm cinstire prin sculare, cedarea locului de onoare şi ce
mai este de acest fel.
746 • C inste trebuie să dăm părinţilor... Să dăm tatălui onoarea ce i se cuvine şi tot aşa
mamei pe aceea care i se cuvine.
ARISTOTEL, Etica nicoma-
hică, IV, XV, 1128; b; IX,
III, 1165 a, b.
747 • Spre agonisirea şi cîştigarea cinstei sudorile trupului destule sînt, iară spre paza
nebetejirii ei lacrămi de sînge trebuiesc.
DIMITRIE CÂNTE MIR, Istoria ieroglifică, partea I, p. 58.
74S • Arată-mi pe omul pe care-l cinsteşti şi ştiu prin acest semn, mai bine decît prin oricare
altul, ce fel de om eşti.
TH. CARLYLE, Munca, sinceritate, tăcere, XIV.
77
CINSTE
«49 • Comunistul trebuie să fie cinstit, curajos, -demn, să lupte cu airdoare pe»fcru adevăr,
pentru dreptate şi libertate.
XICOIAE CEAUŞESCU, Expunere cu privire la programul P.C.R., rostiţi In deschiderea
lucrărilor Plenarei din 3 — 5 noiembrie 19711.
3S0 • Om cinstit este acela care ■este de folos altora cît poate, care mi face Tău nimănui, în
afară de legitima apărare.
CICERO, Despre îndatoriri, III, 19.
751 * Cinstea constă în a îndeplini riguros datoriile pe care le impun atît legea cît şi morala.
Omul cinstit este, mai presus de orice, un om de onoare.
PAUL DOUMER, Cartea co piflor mei, "Vi, p. 82
752 • Cinstea-i cinste-n orice loc Şi la luoru şi la joc.
FARAGOELENA, Să fim buni P. 8
1
Precizăm că şi celelalte citate care poartă semnătura tovarăşului Nicolae Ceauşeseu, incluse
In acest volum, sint extrase din aceeaşi sursă: Plenara CC. al P.C.H., S—ă -noiembrie 1H71,
43
Edi lupa politica, Bucureşti, 1971,
753 • Oamenii cinstiţi să n-aibă de-a face cu mişeii-n viaţă.
FEDRU, Fabule, IV, H. Jefuitorul de altare.
ioi a Cinstea în lucrurile mici este cea mai bună pavăză contra ispitelor celor mari ale vieţii..
Fr. \V. FORSTER, Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 13 ani, p. 132; 138.
755 » Şiretenia şi perfidia sînt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a
fi cinstiţi.
756 • Fii un adversar cinstit. Omul înţelept poate fi nevoit să. devină un adversar,
dar nu şi un adversar nedemn.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii la viaţă, 165.
757 • Nu necinsti.
758 • Nu te necinsti pe tine însuţi, ca să te cinstească alţii.
759 • Nu necinsti pe alţii, ca să. te cinstească pe tine însuţi.
B.l\ HASDEU, Epitaful Iu-liei.
760 • Oamenii cinstiţi lucrează cum gîndesc şi vorbesc,.
HITOPADESA, I, 3.
CINSTE
761 • Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atîta înverşunare ca mincinosul care
a fost prins.
762 • Omul cinstit spune totdeauna de ce s-a schimbat, celălalt tăgăduieşte orice
schimbare.
763 • Cinsteşte pe părinţi, respectă pe prieteni şi supune-te legilor.
764 • Omului îi face cinste să fie bun şi drept
765 • Nu trebuie să judeci pe cineva după bunele sale însuşiri, ci după chipul cinstit
cum el le întrebuinţează.
LA ROCHEFOUCAULI), Reflecţii sau sentinţe şi maximJ morale.
766 • Cinstea şi dreptatea arată siguranţa societăţii.
G.E. LESSING, Manual de morală, ".
767 • Cinstea nu cade din cer. Ea se educă în familie. Dar şi necinstea se poate educa
în familie*
A.S. MAKARBNKO, Opere
pedagogiee alese, voi. I, p.
326.
768 • Cu ce artă te îndeletniceşti tu acolo? Cu arta de a fi om cinstit.
MARCU AURELIU, Către siue Însuşi, XI, 5.
769 • Sîntem mai geloşi de cinstirea altora decît de stima lor.
PIERRE DE MAB.IVATTX, Viaţa Marianei, partea a Il-a.
770 • Cine s-a învăţat lîngă mama lui să spună numai adevărul cinstit rămîhe pînă
închide ochii.
771 • Toate ocările şi strîmbă-tăţilo, oricîte fie, acelea cu nimica nu pot împuţina şi
scădea cinstea cea adevărată, pentru că cinstea cea adevărată să propteşte pe fapta cea
bună care nu să poate clăti.
772 • Celor ce sînt in dregătorie sau în vrednicie mai mare decit tine, orj în ce chip vei
putea, dă-le < cinste, şi, aşa,să nu le slobozi 'şi să te, smereşti ca o slugă mai
CINSTE-CITIT
44
CITIT-CLEVETIRE-CONFORMARE
mult şi mai jos decît este statul tău şi dregătoria ta, ca să nu te judece că te linguşeşti.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, IX, 239; învăţătura
politicească, IV, 76.
773 • Pentru că atunci se pare / Prea bătaie de joc mare / Cînd cinstiţi pe oarecine /
Mai mult decît se cuvine.
ANTON PANN, Hristoitie, III.
774 • A trăi cinstit este tot una cu a trăi corect şi drept.
PLATON, Kriton, 48, b.
775 • Cinstea şi iubirea de adevăr stau foarte bine una lîngă alta, cinstea este adevăr, iar
adevărul este cinste.
S. SMILES, Pă-ţi datoria, p. 52.
776 • Omul de caracter are curajul să fie cinstit, chiar atunci cînd lucrul acesta este
împotriva popularităţii sale şi aşteaptă liniştit ca timpul şi experienţa să-i aducă de
la sine, recunoaşterea faptelor.
777 • Omului cinstit îi repugnă din fire înşelăciunea, celui iubitor de adevăr, minciuna,
celui drept, opresiunea, iar celui curat, păcatul
şi viciul. Ei trebuie să lupte împotriva acestor rele şi pe cît posibil să le învingă.
778 • E mai uşor să faci un om rău dintr-un om cinstit, decît un om cinstit dintr-un om rău.
779 • La toate popoarele, oamenii cinstiţi, care aduc un cuvînt nou pe pămînt, străbat
anevoie.
A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 34.
Vezi şi: Cuvînt, Dreptate, Nume bun, Respect, Sinceritate, Stimă.
CITIT
(A citi)
780. • Cînd oarecine scrie sau citeşte vreo hîrtie, nu te uita.
781 • Nu se opreşte sau se citeşte scrisoarea altuia.
782 • Să aveţi cărţi bine alese, pe care le veţi citi singuri, pe care le veţi citi şi cu soţia, pe
care le veţi citi mai tîrziu în familie.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, XIV.
783 • Este puţin politicos să citeşti cu coada ochiului o scrisoare care nu ţi-a fost adresată.
ERASM, Buna-euviinţă pentru copii, p. 109.
CLEVETIRE (A cleveti, clevetitor)
784 • Cel ce cleveteşteşi-apierdut ruşinea. Vezi să nu ţi-o pierzi şi tu.
785 • De clevetire să te fereşti, pentru că e cea mai spurcată faptă.
786 • Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătit şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam, şi
cetăţi a surpat şi casele celor mari a stricat.
BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 28.
787 • Cînd n-ai clevetit, mă bucur şi zîmbesc de fericire.
Cr. COŞBUC, Antologie sanscrită, XXXIX.
788 • Cine dă boala altuia nu scapă de dînsa. Un sfat pentru clevetitori.
789 • Clevetirea e ca fumul care-şi înegreşte coşul şi nu poate păta albastrul cerului pe care
cearcă să-l învăluie.
790 • Clevetirea nu ucide, nici nu face rană; ea pîngăreşte numai pe acela de la care a
pornit.
N. IORGA, Cugetări, p. 158; 196; 207.
45
791 • Fereşte-te mai mult de clevetire decît de primejdie.
ISOCRATE, Sfaturi către
Demonicos.
792 • De omul cel ce şopteşte / Şi care să sîrguieşte /Cu minciuni, cu clevetire / Să aţîţe
învrăjbire, /Fugi de el, te osibeşte, / Te scutură, te fereşte, /Ca de o aspidă, care /
Otrăveşte foarte tare.
ANTON" PANN, Hristoitir, IX.
Vezi Şi: Bîrfeala, Defăimare.
CONFORMARE
793 • La Roma trebuie să trăieşte ca la Roma.
Proverb englez
794 • Diavolului trebuie să-i răspunzi în limba sa.
Proverb indian
80
81
CONFORMARE-CONVERSAŢIE
795 • Intre nebuni trebuie să aiurezi ca ei.
Necesse est cum insanientibus furere.
796 • Trebuie să urli ca lupii, dacă vrei să mergi cu ei.
Consonus esto lupis, cum quibus esse cupis.
Proverbe latine
7S7 • Voi dansa după muzica ta. Proverb malaez
798 • Fă şi tu ce face toată lumea.
799 • Cum îmi cînţi, aşa joc.
800 • Să te porţi cum cere locul unde te găseşti, nu cum ştii.
801 • Cînd treci prin ţara orbilor, închide şi tu un ochi.
802 • Trebuie să te conformezi timpurilor.
Proverb turcesc
803 • între lupi trebuie să urli ca lupul.
Proverb general
804 • Cînd vei fi la Roma să te porţi ca romanii.
F. AUGUSTIN, Epistola către Ianuarie, II, 18.
805 • Fixează-ţi în minte o regulă şi un ideal de purtare, cărora
să te conformezi riguros atît în singurătate, cît şi între oameni.
806 • Pentru fiecare picior gheata sa.
MONTAIGNE, Eseuri, III, XIII.
807 • Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plîngeţi cu cei ce plîng.
PAVEL DIN TAES, Romani, 12, 15.
808 «Cel care s-a deprins să se potrivească cu uşurinţă şi măsură împrejurărilor ajunge să
fio foarte plăcut şi îndemânatic în legăturile sale cu oamenii.
809 •■■ Bucură-te de bucuriile fiecăruia, întristează-te de răul fiecăruia.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, CUI.
Vezi şi: Adunare, A se asemăna, Obicei.
CONVERSAŢIE (A conversa)
810 • Conversaţia să fie variată, împletindu-se cu actualitatea, cu cele generale, povestirile cu
discu-
82
46
CONVER SAŢIE-COPILARIE
fiiio, întrebările ou expunerile de păreri, gluma cu nota serioasă, căci este ceva plictisitor să
baţi şi, cum se spune acum, să storci acelaşi subiect prea mult.
FRANCIS BAGON, Eseuri:
Despre conversaţie.
811 • învafăj să conversezi, căci în această artă se înfăţişează omul. Nici o ocupaţie, nu
cere mai multă băgare de seamă pentru că prin ea poţi să te ridici şi poţi să te prăbuşeşti.
BALTASAR GRACIAX, Oracolul manual al înţelepciunii !n viaţă, 43.
812 • Harul conversaţiei constă mai puţin în a da dovadă de mult spirit decît în a
recunoaşte spiritul altora: cel care pleacă, după o convorbire cu tine, mulţumit de sine şi
de duhul lui este mulţumit pe deplin şi de tine.
813 • Displace, de bună seamă, cînd vorbeşti prea mult timp şi prea des despre acelaşi lucru şi
cînd cauţi să îndrepţi conversaţia asupra subiectelor cu privire la care te crezi mai cunoscător
decît ceilalţi. Trebuie să intri în orice subiect ce le este plăcut lor, să te
opreşti cit vor ei şi să te îndepărtezi de orice nu le convine.
LA ROCHEFOTJCAULD, Reflecţii diverse: Conversaţia.
S14 • Conversaţia este icoana sufletului.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Cuvînt, Discuţie, Vorbă.
COPILĂRIE
(Copil)
Copilul este recompensa vieţii.
Proverb din Africa neagră
815 • A nu avea decît un singur copil, înseamnă a fi aproape sterilă.
Proverb nialga-ş
816 • Copilul care este iubit are mai multe nume.
Proverb maghiar
817 • Cine n-are copil n-are lumină în ochi.
Proverb persan
819 • Copiii cu arşicele, bătrînii cu sfaturile.
820 • învaţă pe copil să cunoască orice lucru, apoi pune-l să le judece
6*
83
f
COPILĂRIE
şi să Io îndrepte, că atunci i se deşteaptă mintea.
821 • Unde nu ajunge copilul ajută-i, unde ajunge lasă-l pe el să se silească, ca să se
deprindă singur să şi le înlesnească.
822 • Nu-l răsfăţa pe copil ca să nu-l plîngî cu amar.
823 • învaţă-l pe copil să iubească pe tot omul ca pe fratele său, c-aceasta este datoria
omenească.
824 • Cînd înveţi pe copil, urmează şi tu după învăţătura ce-i dai, că vorba se uită, iar cu
fapta se dedă.
825 • Pe copii să nu-i înveţi a se sfii de oricine, nici iarăşi obraznici a se arăta la oricine, că şi
una şi alta le aduce vătămare.
826 • Pe copil de mic să-l înveţi să deosebească binele de rău, şi de unul să se lipească,
iar de celălalt să se deslipească.
827 • Copiii pe la şcoli toţi deopotrivă să se socotească, ca nişte fraţi între ei, ca să poată
dobîndi şi frăţie între ei.
828 • Copil cu copil se înveseleşte şi bătrîn cu bătrîn.
47
S29 • Năravurile cele bune din copilărie să se dobîndească, că atunci rămîn întemeiate pînă la
bătrîneţe.
830 • Pe copil să-l judeci ca pe copil, iar nu ca pe un bătrîn.
831 • Pe copil să-l luminezi, iar nu să-l întuneci cu învăţături peste puterea lui.
832 o Pe copil să-l fereşti de orice minciună, fie şi în glumă, ca să nu se dedea cu ea toată
viaţa.
833 • O casă fără copil este un mormînt.
Proverb samerit
834 • Copiii sînt ca ciupercile: nu toţi sînt la fel.
Proverb suedez
835 • Nu poate fi considerat prea fericit... cel care este singur fără copii şi poate că mai puţin,
cel care are copii sau prieteni vicioşi.
ARISTOTEL, Etica nicoma-nică, I, IX, 1099 b.
836 • Copilăria singură este veselă şi nevinovată.
ION CREANGĂ, Amintiri din copilărie, II.
837 • Copiii să fie obişnuiţi să nu tăgăduiască răul ce l-au săvîr-
84
COPILĂRIE
şit, ci cu supunere să-şi recunoască vina.
838 • Cînd copiii sînt lăsaţi să facă orice, în Ioc să înveţe, ei nu deprind nici cititul, nici
muzica, nici gimnastica şi nici bunul obicei care păstrează în chipul cel mai desăvîrşit
virtutea: respectul.
839 • în primul rînd copiilor le trebuie modestie.
840 • E bine cînd copilul are ruşine, acea ruşine care însoţeşte şi păzeşte bunele
obiceiuri.
841 • Un copil nu trebuie să se certe cu nimeni, să se arate primitor al tuturor, totuşi să nu pri-
mească decît un mic număr de colegi în familiaritatea sa pe care să-i aleagă cu grijă.
ERASM, Buna-cuviinţă pentru copii, p. 9; 35; 70; 109.
842 • Cultul copilului este semnul marilor civilizaţii.
GALA GALACTION, Copiii pe nisip.
843 • Doamne, fereşte-mă... să văd vreodată casă fără copii.
V. HUGO, Frunze de toamnă, XIX. cînd apare copilul.
^844)• Copiii au mai multă nevoie ctemodele decît de,critici. Les enfants ont plus
besoin de modeles que de critiques.
845 • Se poate aplica copilăriei ceea ce M.de Bonald spune să se facă pentru popor: puţin
pentru plăceri, destul pentru nevoi şi totul pentru virtuţi.
J". JOUBERT, Cugetări, XIX, III; IV.
846 • Să nu se permită copilului să se lenevească...
847 • A depirnde pe copii cu ser-viabilitatea nu este greu, căci ei singuri cu bucurie se
apucă de orice li se oferă.
848 • Oricîte îndrumări s-ar da copiilor şi oricîte lecţii savante do bună creştere li s-ar ţine
zilnic, nimic nu va avea mai mare influenţă asupra conduitei lor ca societatea în care se află şi
purtarea celor din jurul lor.
849 • A cicăli şi a mustra pe copii în orice împrejurare nu înseam-
COPILĂRIE
COPII ŞI PĂRINŢI
nă a-i instrui, ci numai a-i jigni şi a-i chinui fără rost.
48
85© • Cuvintele de insultă pe care părinţii şi educatorii le adre_ sează copiilor vor fi aruncate
de aceştia, la rîndul lor, altor persoane, căci ei nu se vor ruşina, justificîndu-se că au urmat
exemplul unor persoane cu autoritate.
851 • Dintre toate mijloacele folosite pentru instrucţia copiilor şi formarea bunelor
maniere, cel mai simplu, cel mai uşor şi mai eficace este acela de a le pune în faţa ochilor
exemplele acţiunilor pe care doriţi ca ei să le execute sau să le evite.
852 • învăţaţi-i pe copii să fie modeşti şi buni şi atunci n-o să le lipsească nici un fel de
maniere politeţea nefiind, într-adevăr, nimic altceva decît grija de a nu arăta nici
indiferenţă şi nici dispreţ faţă de nimeni din societate.
J. LOCKE, ctteva cugetări despre educaţie, 67; 77;82;145.
853 • Din cea mai fragedă vîrstă, copiii trebui© obişnuiţi cu ora precisă şi cu limite
precise de conduită.
A.S. MAKAREXKO, Curtea pentru părinţi, voi. I, p. 210.
854 • întrebaţi pe cei care ajung la bătrîneţe singuri-cuc şi simt că mor pe încetul, fără
ca nimeni să nu le fi spus un cuvînt din inimă... şi veţi vedea cît de mare e amărăciunea
lipsei copiilor.
855 • Din gura copiilor iese adevărul.
PLATON, Banchetul, 217, e. 856 • Nimic nu-i mai de compătimit ca viaţa fără copii.
I. SLAVICI, Scrieri adresate unui om tînăr, I.
857 • Copilul învaţă fără strădanie, prin simplă imitaţie, ca şi cum ar primi
învăţătura prin porii pielii.\
858 • Prima impresie a copilului se menţine totdeauna. Prima bucurie, prima grijă, primul
insucces, prima izbîndă, formează fondul vieţii Iui.
859 • Copilul imită tot ceea ce vede. Totul îi este pildă în formarea obiceiurilor,
gesturilor, apucăturilor, vorbirii şi caracterului său.
S. SMILES, Fii om de caracter, ed. Ii-a, p. 37; 38; 39.
Vezi şi: Copii şi părinţi, Părinţi şi copii.
COPII ŞI PĂRINŢI
f<<!0 • Există trei feluri de iubiri fireşti pentru părinţi: cea mai înaltă este de a-i ajuta, a
doua do a nu-i supăra şi ultima de a suporta.
Proverb chine
861 • Cine nu este supus părin ţilor săi, nu este sincer şi credin cios nici cu prietenii.
Celui qui n'est soumis envers se^ parents n'est pas sincer et fidele avec ses amis.
Proverb francez
862 • Vai de cei ce necintsesc pe ai lor părinţi, cînd îmbâtrîn'esc şi nu-i mai stăpînesc, că
neome-niţi se socotesc.
863 • Cine pe ai săi părinţi necinsteşte ocară lui îşi dobîndeşte, că batjocura lumii se
socoteşte.
864 • Cine ridică mîna asupra părinţilor lui ucigaş e socotit.
865 • Cinstea şi grija ce vrei să-ţi dea copiii tăi şi tu să dai părinţilor tăi.
8
$6 • Iubeşte pe ai tăi părinţi mai mult decît pe tine.
I 807 • Cusururile părinţilor in 1 taină să le păzeşti, ca să nu te necinsteşti şi tu.
868 • Nici într-un chip să superi pe părinţii tăi, ci mai vîrtos să le ajuţi la neputinţele lor.
869 • Copiii — cinstea părinţilor, iar părinţii — lauda copiilor.
870 • Nici odată nu ne putem achita faţă de părinţi.
871 • Părinţilor trebuie să li se dea înainte de toate îatreţinerea,.. Şi cinste trebuie să dăm
părinţilor... Să dăm tatălui onoarea ce i se cuvine şi tot aşa mamei pe cea care i se cuvine.
49
ARISTOTEL, Etica nicomahică, VIII, XIV, 5; IX, III, 1165 b.
872 • Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta cînd şezi în mijlocul celor mari.
BEN-SIRAH, Cartea înţelepciunii, 32, 16.
873 • A iubi, a respecta, a onora pe părinţi, a-i ajuta a-i susţine, iată ceea ce proclamă şi
impune totul în noi şi în afară de noi.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, X.
87
86
COPII ŞI PĂRINŢI
874 • Ai un tată. Eşti dator a-l îngriji şi a-i asculta cuvîntul.
EPICTET, Manual, 30. S75 • Sînt vrednici de laudă copii care ascultă de părinţii.
Laus niagna natis obsequi paren-
tibus.
FEDRU, Fabule, I, 32.
876 • Fii pentru părinţii tăi ceea ce ai dori să fie copiii tăi pentru tine.
877 • Va pătimi... cel ce-şi va ocărî cu grele cuvinte pe un vîrst-nic tată, ce-n al bătrîneţii
prag necăjit se găseşte.
HESIOB, Munci şi zile, 320.
878 • Copiii vor face în viaţă ceea ce au văzut la părinţii lor.
879 • De nu va fi cineva supus şi respectuos faţă de părinţii săi niciodată nu va fi blînd şi îngă
duitor faţă de alţi oameni.
IOAN HRISOSTOM, Comentar
la epistola c&tre Eîeseni, omi
lia, XX; XXI
880 • Copilul nu datorează pă rintelui viaţa, ci creşterea.
N. IORGA, Cugetări, p. 308
881 • Fii cu părinţii tăi astfel precum ai dori să fie copiii tăi
faţă de tine.
882 • Ascultare faţă de părinţii lor, ca la orice chemare să fie la îndemîna lor.
K.OMENSK.Y, Şcoala maternă, IV, d.
883 • Iubirea copiilor va spori atunci cînd ei vor înţelege că severitatea de mai
înainte a părinţilor a izvorît din afecţiunea şi din grija acestora de a-i face capabili să
dobîndească bunăvoinţa lor şi, în plus stima tuturor celorlalţi oameni.
COPII ŞI PĂRINŢI-CRITICĂ
884 • Arată-te vrednic de părinţii
tăi.
PERIANDRU, citat de S. Smiles in Fă-ţi datoria, p. 284.
885 • Ascullă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale, căci
ele sînt ca o cunună pe capul tău şi ca o salbă împrejurul gîtului tău.
886 Cel ce se poartă rău cu tatăl săix şi goneşte din casă pe mama sa este fecior
aducător de ocară şi de ruşine.
SOLOMON, Proverbe, .1, 8-9; 19, 26.
887 • Dacă tatăl tău este drept, iubeşte-l, dacă nu e, suportâ-l.
PUBLIUS SYRUS; Sentinţe.
88
888 • Cum Iu Hi tratezi părinţii, aşa şi copiii tăi te vor trata.
TALES DIN MILET, citat de Diogene Laerţiu în Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, I.
50
889 • Cei ce nu-şi cinstesc părinţii ajunşi către sfîrşitul vîrstei, nu se bucură de stimă.
890 • Vai de copiii care se fac judecători părinţilor.
Vezi şi: Copii, Părinţi şi copii.
CRITICĂ
(Autocritică)
891 • Critica e uşoară, arta e
grea.
Proverb francez
(892* E mai uşor a critica decît aTace mai bine.
E piu facile criticare, che fare
meglio.
Proverb italian
893 • Lesne a critica, dar anevoie a alcătui. Pînă nu vei alcătui şi tu, nu critica pe altul.
894 • Nu critica pe cel ce a scris, ci mai bine fă şi tu ceva mai bun decît acela ce a scris.
895 • Pînă nu vei învăţa să scrii, nu poţi judeca ceea ce altul a scris.
896 • Aşa, în loc să critici greşelile străine,/ în loc să rîzi de alţii, mai bine rîzi de
tine.
Gr. ALEXANDRESCU, Satiră duhului meu.
897 «Criticul conştiincios se critică mai întîi pe el însuşi; ceea ce nu înţelege, nu are
dreptul să judece.
AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 24 sept. 1857.
898 • în orice societate civilizată critica purtării altuia e necesară şi salutară, atunci cînd
e cinstită, sinceră, justă şi oportună.
G. ASLAN, Cultul oamenilor mari, p. 21.
899 • Deşi sînt critic aspru şi-ndrept ce se cuvine/ înclin să cert pe alţii, decît să fac mai
bine.
BOILEAU, Arta poetică, IV, 235-236.
900 • Aşa e făcut omul ca să critice întotdeauna pe semenul său. într-un singur caz el
judecă şi vede lumea cum trebuie, atunci
CRITICĂ
CRITICĂ
cind priveşte prin prizma propriei sale nenorociri.
901 • Un critic drept şi ager are datoria de a pune în lumină ceea ce înfrumuseţează şi
îmbogăţeşte
LEON DAUDET, Scriitori şi artişti, t. IV.
902 • Este mai bine să-ţi critici defectele tale decît pe ale altora
903 • Critica este uşoară, dar arta este grea.
DESTOUCHES, Gloriosul, II, 5.
904 • Adevărul integral cere ca să critici pozitiv sau negativ opera literară şi să laşi cu
deosebire la o parte chestia dacă superi sau bucuri pe autor. Purtarea aceasta poate aduce
neplăceri, dar e folositoare.
MIHAIL DRAGOMIRESCTJ, Dialoguri filozofice, II.
905 • Critici voi, cu flori deşarte, /Care roade n-aţi adus / E uşor a scrie versuri /Cînd
nimic nu
ai de spus.
51
M. EMINESCU, Criticilor mei.
906 o Oamenii scad valoarea lucrurilor pe care nu le înţeleg.
GOETHE, Faust.
907 • Imaginaţia imită, spiritul
critic creează.
ANDRE GIDE, Noi pretexte.
(Mercure de France, 1911, p.
134).
908 «Ca şi trăznetul, critica nu nimereşte decît înălţimile.
909 • Consideră drept o onoare a ta să fii criticat de unii oameni, mai ales, de cei care vorbesc
de rău toate lucrurile bune.
910 • Mulţi critici cred că ţi-au găsit un defect în îmbrăcăminte, cînd îţi văd praf pe haină.
911 • Sînt critici cu personalitate, care te arată ca oglinzile ce lungesc sau lăţesc.
912 • O anumită critică seamănă cu înjurăturile pe care leneşul tologit (tolănit) le aruncă
muncitorului care lucrează în sudoarea frunţii sale.
913 • Criticul e uneori un grădinar care se îngrijeşte ca arborii să nu crească prea sus.
N. IORGA, Cugetări, p. 9; 62;
84; 187.
914 • Adesea critica nu este ştiinţă, ci o meserie, în care e
nevoie mai mult de sănătate, decît de duh, mai mult de trudă decît de capacitate, mai mult de
obişnuinţă decît de înzestrare naturală.
LA BUYERE, Caracterele,
I, 63.
915 • Mania de a critica, adică de a găsi totdeauna un cusur altora, este total contra
politeţii.
916 • Cum s-ar putea ca lucrurile acestea să devină bune numai graţie laudei, ori rele
numai în urma criticii? Oare smaraldul îşi pierde valoarea sa, dacă nu este lăudat?
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IV, 20.
917 • Iar daca n-ai putere de nici unele să faci, Te sfătuiesc, i'răţioare, că e mai bine să
taci.
ANTON PANN, Către clntătorî.
918 • Omului nu-i este dat să iasă din sine însuşi şi să se examineze la anumite intervale,
făcînd abstracţie de scuza obişnuinţei cu sine însuşi. Iată ce face ca fie-
care din noi să fie un mai bun
critic al altora decît al lui însuşi.
PLUTAItH, Desprş minie, 4.
919 • Cei care merită să fie lăudaţi, suportă mai cu uşurinţă să fie criticaţi.
A. POPE, Eseu despre critică.
920 • Critica scutură de pe arbore omizile şi florile.
J.P. RICHTER, Titan, CV.
921 • Critica rareori este cumpănită în lecţii sau în laudă, dreaptă în judecată şi învăţătură...
nu-i destul de a şti carte şi a scrie, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat judecata
nepărtinitoare, conştiinţa lucrurilor, a lumii şi a oamenilor.
ALECD RUSSO, Critica criticii.
922 • Ne criticăm fapta pe temeiul unor exemple străine sau al unor reguli generale şi al
unor noţiuni abstracte, dobîndite sau împrumutate, însă seci în cuprinsul lor şi, uitînd că nu
toţi oamenii sînt într-un fel, ajungem uşor a fi nedrepţi cu noi înşine.
SCTTOPENHAUTCR, Aforismp, V.
52
90
91
CRITICA-CUMPĂTARE
923 • Oamenii cumsecade sînt sever criticaţi de unii, lăudaţi de alţii; despre oamenii de
nimic,
nimic.
924 • Există o oarecare plăcere de a se autocritica. Deoarece singuri ne-am defăimat, ni se
pare că nimeni altul nu mai are dreptul s-o facă.
OSCAR WILDE, Portretul lui Dorian Gray, VIII.
925 • Este mai uşor să critici decît să imiţi.
Inscripţie pusă de ZEUXIS sub una din picturile sale. Vezi şi: Bîrfeală, Clevetire, De-
făimare, Vorbă.
CUMPĂTARE
(Cumpăt)
926 • Ce-i prea mult e nesănătos.
Omne nimium nocet.
Proverb latin
927 • Vorba puţină şi mîncare puţină nu strică niciodată.
928 • Doftorul cel mai bun este cumpătul.
929 • Nu să cheltuieşti, nici să te zgîrceşti la toate peste măsură,
;i o cumpănă bună şi dreaptă să păzeşti, ca să nu te căieşti în urmă.
980 • Cumpătarea e cel mai mare dar al celui înţelept.
931 • Cumpătul ţine sănătatea omului şi hărnicia ţine averea.
932 • Prin fapte ale dreptăţii putem deveni drepţi şi prin fapte ale cumpătării cumpătaţi.
Exagerarea cu privire la plăcere e necumpătare şi e supusă dojanei.
hică, II, III, 1105 b; III, XIII,
1118 b.
933 • Se cîştigă mai mult prin prietenie şi cumpătare decît prin teamă.
BEN JONSON, Fiecare om are umorul său, act. I, se. I.
934 • Eu cred că cei cumpătaţi pot să-şi pună măsură la vorbă, iar de-şi îngăduie să
vorbească, s-o facă numai ca să răspundă cu ale sale, la întrebări.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 10.
935 • Nici frumuseţea, nici banul nu fac pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi
cumpătarea.
CUMPĂTARE
92
1)36 • Norocul aduce o masă bogată, cumpătarea — una îndestulătoare.
DE1IOCRIT, Fragmente, 40; 2111.
937 • Ştiţi ce valoare are cumpătarea şi v-aţi impus ca regulă să nu faceţi niciodată exces de
mîncare.
938 • în mîncare, băutură, îmbrăcăminte, locuinţă, gospodărie ţine-te la strictul
necesar.
939 • Nu urmări agonisirea peste măsură a bunurilor pămînteşti, ci folosirea lor
cumpătată.
940 • Vieţuirea cumpătată şi cuminte ne aduce totdeauna adevărate şi sta tornice desfătări
53
trupeşti.
ISOCRATE, Sfaturi către Demon icos.
941 a Principala virtute este cumpătarea, fiind baza sănătăţii şi maica celorlalte
virtuţi.
942 • în tot timpul tinerii să fie învăţaţi şi deprinşi cu cumpătarea la mîncare şi băutură,
la somn şi veghe, la muncă şi joc, la vorbire şi tăcere.
KOMENSKY, Didactica mag-na, IV, 6.
943 • Cumpătarea spune să nu te robeşti poftelor, să trăieşti cu puţin şi modest. ..
PLATON, Phaidon, 68 c.
944 • Şi pentru Vin, ca şi pentru libertate, cumpătarea este priin-cioasă.
SENECA, Liniştea sufletească, IX, XV.
945 • Cumpăneşte în gînd cuvîn-tul şi în faptă gîndul.
SHAKESPEAEE, Hamlet, act. I, se. 11.
946 • Mînia, ura, pornirea pătimaşă se pot consuma prin fapte rele, slăbiciunea se poate
consuma prin prisosul de fapte bune: iubirea nu se consumă niciodată, căci, întocmai precum
prea multă cumpătare nu.e cumpătare, prea multă iubire nu este iubire!
I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tlnăr, V.
947 • Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv.
948 • Cel ce-şi stăpîneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce-şi ţine cumpătul este un om
priceput.
Vezi şi: înfrînare, Măsură, Stă-pînire de sine.
93
CUMSECADE-CURAJ
CUMSECADE
949 • Drept om cumsecade e socotit numai cel ce-n toate împrejurările îşi dă silinţa să le facă
cît se poate de plăcută viaţa celor ce trăiesc împreună cu dînsul în aceeaşi familie.
950 • Cel ce nu e în familia sa nu poate să fie nici în viaţa publică om cumsecade.
I. SLAVICI, Amintiri: Emines-cu şi Caragiali, p. 170.
951 • Oamenii cumsecade sînt sever criticaţi de unii, lăudaţi de alţii, despre oamenii de
nimic, nimic.
CURAJ
952 • Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune.
Proverb italian
953 • Teama fricosului încurajează pe duşman.
951 • La cele grele, iar nu la cele mai uşoare, să te arăţi cu curaj, ca să le poţi birui.
955 • Fără curaj pururea în primejdii te găseşti.
956 • Cine se teme de lupi nu se face cioban.
957 • Sînt o mulţime de oameni ale căror suflete timide şi descurajate nu încearcă de loc să
aştepte o soartă mai bună... Nu trebuie oare să faci tot ce este cu putinţă ca să le deştepţi
curajul pierdut şi să le arăţi speranţele celor mai dulci gîndiri?
CICERO, Despre prietenie, XVI.
958 • Orice bărbat curajos este un om de cuvînt.
CORNEILLE, Mincinosul, III, 2.
959 • Curajul este o virtute.
960 • Adevăratul curaj este acela pe care-l dictează datoria.
54
961 • Omul căruia Si lipseşte curajul la muncă, care chiar de la muncă se dă înapoi sau
dezertează, ia drumul mizeriei.
PAUL DOUMER, CarVea copiilor mei, III.
94
CURAJ-CURĂŢENIE
962 • La toate greutăţile vieţii tale caută în tine puterea cu care să le poţi ţine piept. La ispita
frumuseţii tu ai înfrînarea; la greutatea muncii, curajul; la vorba rea, răbdarea. Şi, cînd ai ajuns
la această deprindere, nimic nu mai poate rezista în calea ta.
9615 — Cînd lipseşte curajul ştiinţa nu dă roade.
964 • Curajul sufletesc depăşeşte puterile fizice.
965 • Curaj mare, nobleţă mare.
966 • Felurile curajului care sînt necesare îndeosebi tineretului sînt: sinceritatea morală şi
stăruinţa în muncă.
KOMENSKY, Didactica mag-na, VII, 9.
967 • Curajul ne ajută să învingem pericolele şi greutăţile.
J. LOCKE, Cîteva cugetări despre educaţie, 115.
968 • Nu se poate creea un om curajos dacă nu va fi pus în situaţia de a da dovadă de curaj,
indiferent cum — prin slăpînire de sine pi'inttw) exprimare dreaptă şi fă-
ţişă, suportare de încercări, lipsuri, fie prin răbdare şi îndrăzneală.
A.S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese; voi. I, p. 51.
969 • Curajul nu este vrednic de laudă decît atunci cînd e condus de virtute.
SENECA, Medeea, act. II.sc. 1.
970 • Cea mai mare parte a curajului care este necesar în lume nu este acela eroic. Curajul
poate fi dovedit înviata de toate zilele, întocmai ca şi pe cîmpul de luptă. Ai spre exemplu
nevoie de curaj spre a fi cinstit, spre a rezista tentaţiei, spre a spune numai adevărul, spre a fi
ceea ce eşti, iar nu ceea ce ai vrea să fii, spre a rezista cu propriile-ţi mijloace şi a nu trăi în
sarcina altora.
971 • Curajul cinstit esta preferabil amabilităţii.
S. SMILES, Fii om de caracter, ed. Ii-a, p. 113; 184.
Vezi şi: îndrăzneală, Viteaz.
CURĂŢENIE
(Curat)
972 • Nu eşti curat dacă arunci murdăria în curieri vecinului.
95
CURĂŢEME-CUVÎNT
CUVÎNT
973 • Dacă mîna ţi-e murdară n-o întinde celui ce vrea să ţi-ostrîngă.
974 • Muierea curată / De miros te-mbată.
975 • Nu poţi zice cuiva: „Fii curat!" / Dacă pe faţă nu eşti spălat.
976 • Curăţenia — cea mai frumoasă găteală.
977 • Curăţenia — temeiul sănătăţii şi oglinda simţirii.
978 • Gura mereu curăţată / De dureri este cruţată.
979 • E cuviincios ca hainele să fie curate şi îngrijite.
ERASM, Buna-cuviinţă pentru copii, p. 47.
980 • Cei mai buni medici pentru tineret sînt: temperanţa, curăţenia şi munca, izvoarele de
sănătate şi bună vieţuire.
55
981 • Omul pentru a fi plăcut trebuie să nu fie murdar, să nu miroase şi să nu se bucure de
mocirlă.
HERACLIT, Fragmente, 13.
982 • Curăţenia şi drăgălăşenia o pot deprinde copiii chiar din pri-
mul an, dacă îi obişnuim curaţi de la început.
K.OMENSKY, Şcoala maternă, IX.
983 • Nimeni nu poate intra în cameră fără a se şterge pe picioare. l'
A.S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, voi. I, p. 179.
984 • Un om neglijent şi murdar produce o neplăcere fizică asupra celor din jur, jigneşte
simţul estetic şi simţămintele semenilor.
985 • Nepăsarea faţă de curăţenia propriului tău trup, care produce i altora dezgust, se
numeşte nesim- j
ţire. \
TEOFRAST, Caracterele, XIX. <!
CUVÎNT
986 • Cuvintele trebuie mestecate mai mult decît o bucată de pîine,
Proverb georgian
987 • Pentru cel care înţelege, ajung puţine cuvinte. Inteligenţi pauca.
ProverS. tatJa
988 • Cuvîntul adevărat să-ţi fie cel mai mare jurămînt.
989 • Cuvîntul bun unge şi cel rău împunge.
990 • Cuvîntul întîi să-l ciopleşti, apoi să-l arăţi.
991 • Cuvinte urîte să nu scoţi din gură, căci scîrbă aduci la cel ce te aude.
992 • Cuvîntul aspru scîrbă aduce, iar cel dulce dragoste ţi-aduce.
993 • Cuvîntul cum iese din gură nicicum se mai întoarce, deaceea să bagi de seamă cînd, cu
cine şi ce grăieşti, ca nicicum să greşeşti.
994 • Mai bine un cuvînt bun decît mii şi sute proaste şi nebune.
995 • Cuvîntul omului, icoana gîndului său, şi faptele lui, icoana sufletului său.
996 • Cuvîntul dascăl la toate se arată.
997 • Cuvîntul cel înţelept, cea mai mare armă.
998 • Cuvîntul cît de mic, ispravă ne arată, ca aluatul cît de mic, cea mai mare frămîntătură o
dospeşte.
999 • Cuvîntul vicleanului, ca undiţa pescarului.
1000 • Cuvinte mai puţine şi lucrări mai multe , că cuvîntul fără îndeplinire mort se
înţelege, iar lucrarea de sine singură grăieşte. Numai cuvîntul supune pe cel înţelept şi pe cel
drept.
1001 • Cuvîntul ce ai dat odată nici să-l uiţi, nici să-l întorci.
1002 • Cuvîntul cel mai dulce la întristare leac aduce.
1003 • Cu cuvîntul pe toţi îi a-tragi, cu mult mai lesne decît cu ciomagul.
1004 • La orice vorbă, cuvîntul cu bună măsură să-ţi iasă din gură.
1005 • La cuvînt nicicum aspru să te arăţi, că toţi de tine vor fugi.
1006 • Un cuvînt binevoitor este ca o zi de primăvară.
Proverb rusesc
1007 • în majoritatea lor, oamenii se supun mai mult constrîngerii decît cuvîntului şi mai
mult pedepsei decît poruncii datoriei.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, X, X, 1180, a.
97
Dicţionai' al bim<?i-cuviir)te
56
CUVÎNT
CUVÎNT-DAR
1008 • Cuvintelor tale fă jug şi cumpănă, şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare. .
1009 • Pregăteşte cuvîntul şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi răspunde.
BEN-SIRAH, Cartea lnţelep-l ciunii, 28, 28; 33, 4.
1010 • Cuvîntul bun şi neplăcut ieste ca doftoriia greţoasă, însă folositoare în trupul
bolnavului.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p. 54.
1011 • Cuvintele tale să fie puţine şi bine rînduite.
TH. CARLYLE, Munca, sinceritate, tăcere, XI.
1012 • Trebuie adusă la tăcere u-şuratica înţepătură cu cuvîntul.
1013 • Un cuvînt convinge de multe ori mai lesne decît banul.
1014 • Cuvîntul este umbra faptei.
1015 • Cu cei în vîrstă trebuie să vorbeşti respectuos şi în puţine cuvinte; cu cei de
aceeaşi vîrstă ; prietenos şi cu blîndeţe.
1016 • Supraveghează-ţi cuvintele faţă de adversari din prudenţă, faţă de alţii din bună
creştere. Ca să-i dai drumul unui cuvînt, e totdeauna vreme, să-l iei îndărăt, niciodată.
1017 • Săgeţile străbat corpul, cuvintele rele sufletul.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 160; 267.
1018 • Cuvîntul ieşit din gură nu se mai întoarce.
Nescit pox missa reverii.
HORAŢIU, Arta poetică, 390.
1019 • Păzeşte mai bine cuvîntul pe care-l spui sau îl dai decît o comoară.
1020 ■ Contrazicerea trebuie făcută în modul cel mai delicat şi cu cuvintele cele mai blînde
şi în aşa fel, încît întreaga noastră atitudine să nu exprime dorinţa de a contrazice.
J. LOCKE, CIteva cugetări des-spre educaţif, 143.
1021 • Adesea, cuvîntul spune mai puţin decît tăcerea.
OVIDIU, Arta de a iubi, I.
98
1022 • Cuvîntul vostru să fie totdeauna plăcut, dres cu sare,săştiţi cum trebuie să răspundeţi
fiecăruia.
PAVEL DIN TARS, Coloseni, 4, 6.
1023 • Cel care, prin cuvînt, nu face altceva decît să plictisească pe oameni şi să se facă
nesuferit e un om părăsit de muze şi de orice talent.
1024 — A-ţi arăta ura şi mînia prin cuvinte sau prin gesturi e degeaba, e primejdios, e
imprudent, e ridicol, e trivial.
SCHOPENHAUER, Aforisme, V. y
1025 • Să n-ai niciodată încredere
în acela care şi-a călcat odată cuvîntul.
SHAKESPEARE, Henric, VI, III, 4.
( 102j) • Cuvintele şi pilda influenţează tinereţea în bine ca şi în rău .
S. SMILES, Fă-ţi datoria, p.
( 1:027
Pentru fericirea personală să-ţi controlezi fiecare cuvînt şi fiecare faptă, căci există
cuvinte care lovesc 'mai puternic decît bătaia., sau decît cil pumnul.
57
S. SUILES, Fii om de caracter, ed. II-a, p. 134.
:8y» Leapădă din gura ta orice cu înţeles sucit, goneşte de pe buzele tale strîmbătatea.
1029 • Este bine chiar duşmanilor să te adresezi cu cuvinte frumoase.
Vezi şi: Gură, Limbă, Vorbă.
DAR
(A da, a dărui)
1030 «Cel care duce un dar pe măgar aşteaptă un dar pe care să-l ducă pe o cămilă.
Proverb arab
1031 • Se dăruieşte un ou ca să se primească un bou.
— Darul cere alt dar.
1032 • Micile daruri întreţin prietenia1.
Proverbe franceze
1
Se adaugi adesea: şi marile daruri întreţin dragostea.
7*
DAR
DAR
1033 • Nu există găină mai scum- f pă decît aceea pe care o primeşti 1 în d ar.
Proverb italian
1034 • Cine dă repede, dă de două ori.
Bis dai, qui ciio dat.
Proverb latin
1035 • Lucrul la timp dăruit preţuieşte îndoit.
1036 • Darul nu se refuză.
1037 • Nemulţumitului i se ia darul.
1038 • Mai bine este a da, decît a lua.
1039 • Cînd dai să dai cu faţa veselă şi voioasă.
1040 • Cînd dăruieşti, darul îndată să-l pui la uitare, iar cînd îţi dăruieşte să nu-l uiţi în
veac.
1041 • Cît de puţin vei da, mult preţuie pentru cel ce n-are.
1042 • Darul orbeşte şi pe cel cu patru ochi.
1043 • Darul nu după mărime, ci după dragoste se preţuieşte.
1044 • Cu sila poţi să iei, dar nu poţi să dai.
Proverbe romaneşti
1045 • Darul mic se duce unde se speră unul mare.
Proverb rusesc.
1046 • Darnicul şi cel cu sufletul nobil va da de dragul frumosului moral sau al binelui şi
într-un mod potrivit; el va da, deci, cui trebuie şi atîta cît şi cînd trebuie.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, II, 1120, b.
l6« • Felul cum dai face mai mult decît ceea ce dai.
La facon de donner vaut mieux que ce qu'on donne.
CORNEILLE, Mincinosul, act. I. se. I.
1048 • Străinului şi săracului dă-i cît poţi, totdeauna; căci şi tu poţi i
ajunge ca el.
1049 • Nu făgădui că vei da, ci
dă.
GOETHE, Proverbe In proză.
1050 • Vrei să trăieşti vesel? Mergi cu doi saci; unul pentru a da şi altul pentru a lua.
58
1051 • Graba celui ce dă obligă cu atît mai mult pe cel ce primeşte şi acelaş dar care mai în
urmă ar fi fost o simplă datorie, făcut la timp devine o îndatorire.
1052 • Cînd dăruieşti ceva, fă aşa ca darul să coste puţin şi să placă mult.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii în viaţă, 236; 255.
1053 • Dă la acel care-ţi dă, să nu dai la acel care nu dă. Celui cedă i se dă, la cel ce nu dă,
nu-i dă nimeni.
HESIOD, Munci şi zile, 347 — 349.
1054 • Dar mic, bucurie mare.
HOMER, Odiseea, VI, 208.
1055 • Mai degrabă vei păstra relaţii bune cu cineva dacă nu-i dai nimica, decît dacă îi dai
mai mult decît poţi continua să-i dai — sentimente sau lucruri.
1056 • E curios cum nu se înţelege mai bine că în a dărui e mai multă plăcere activă.
1057 • Cere fiecăruia ce nu poţi face tu şi ce-ţi poate da el.
1058 «Dă fiecui ce i se cuvine, Şi ţie ajunge-ţi co rămîne.
N. IORGA Cugetări, p. 27; 178; 311.
1059 9 A dărui înseamnă a săvîrşi o faptă de bunăvoie.
1060 • La mesele sau la ospeţele pe care le oferim altora, în darurile pe care le facem şi
în.plăcerile pe care le procurăm, putem să facem cum e mai bine sau după gustul lor; ultimul
procedeu e preferabil.
1061 • Nu darul l-a mulţumit, ci modul în care i s-a oferit.
LA BRUYERE, Caracterele, IV, 42. V, 34; VIII, 45.
1062 • Cel mai darnic este totdeauna şi cel mai cîştigat şi, în plus, se mai alege şi cu laude şi
stimă.
1063 • Numai dînd putem primi
îndărăt.
S. MEHEDINŢI, Poporul, ed. IlI-a, p. 193.
1064 • Nimărui nu să face silă să dea daruri...
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, VI. 223.
1065 • Este mai greu de dat decît de luat.
MONTAIGNE, Eseuri, II, VIII
1066 • Priveşte puterea darului, care pe dată trezeşte încredere şi
DAR-DATOKIE
datorită căruia duşmanul devine deodată prieten.
PANCIATANTRA, II, 48.
1067 • Fiţi drepţi înainte de a fi darnici.
SHEBIDAN, Şcoala blrfelii, IV. I.
1068 • De două ori mai plăcut este darul oferit Iară a fi cerut.
1069 • Cine nu ştie să dea n-are dreptul să ceară.
1070 • Din cîte ai, să ştii să dai.
A. VLAHUŢÂ, Glnduri, 28.
Vezi şi: Ajutor, împrumut, întrajutorare
DATORIE
1071 • Nimeni nu este dator să facă ceea ce este cu neputinţă.
1072 • Fă-ţi datoria, orice s«*r întîrnpla.
Proverbe franceze
1073 o Datoria celor mari, a ocroti pe cei mici.
59
1074 • Dragostea, dreptatea, cinstea şi cugetul cel bun, cele mai mari datorii.
1075 • îndeplinirea datoriei, în momente critice, este un merit deosebit.
1076 • Fă-ţi datoria! Fii în toate şi totdeauna ohi al datoriei.
1077 • Omul de bine, omul de caracter este totdeauna gata să-şi facă datoria
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, II.
1078 • întîi datoria şi onoarea, întîi cele clare şi apoi cele obnubilate.
GALA GALACTION, Doctorul Taifun, XXIII.
1079 • A îndatora pe cineva costă adesea puţin şi aduce după sine mult,
1080 • Fă întîi datoria ta şi apoi datoria celor ce nu şi-au făcut-o.
DATORIE
întuneca le.
1081 • Simţul do datorie e cea mai luminoasă dovadă de sănătatea unui suflet.
1082 • Datoria este necesitatea de a săvirşi o faptă din respect pentru legea morală.
KANT, Fundamente ale metafizicii moravurilor. Prima secţiune.
1083 • Omul cumsecade se achită prin munca mîinilor sale de zelul lui în a-şi face datoria
doar prin plăcerea pe care o simte îndeplinind-o şi nu de dragul laudelor, al preţuirii şi al
recunoştinţei care lipsesc uneori.
LA BRUYERE, Caracterele, II, 15, 23.
1084 • O minte sănătoasă scoate la lumină datoria.
1085 • Din interesele generale legate de solidaritate decurge ideea de datorie, dar nu
decurge direct îndeplinirea datoriei.
A.S. MAKARENKO, Cartea pentru părinţi, p. 32a.
1086 • în împlinirea datoriei tale nu trebuie să fii împiedicat nici de faptul că înţepeneşti de
frig sau că arzi de dogoare, ori dacă eşf somnoros sau dacă ai dormit dea-
juns, dacă lumea te ocăreşte sau te laudă, dacă din pricina aceasta .e apropii de moarte sau
dacă ai ceva asemănător de suferit.
MARC AURELIU, Către sine In-■' suşi, VI, 2.
1087 • Datoria şi slujba a o plini nu lăsa pînă mîne.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească^ III, 62.
1088 • A lucra este o datorie absolut trebuincioasă omului social.
1089 • Sigură e calea îngustă a datoriei.
SCHILLER, Moartea lui Wal-lenstein, IV, 2.
1090 • Datoria cuprinde viaţa întreagă a omului; ea începe acasă o pată cu îndatoririle
copiilor faţă de părinţi şi ale părinţilor faţă de copii. Urmează apoi datoriile soţilor între ei, ale
guvernanţilor şi ale poporului.
1091 • Prima dintre datorii, este, fără îndoială, aceea de a fi drept.
VOLTAIRE, Poem despre legea naturală, partea a 3-a.
102
103
DEFĂIMARE-DEFECT
DEFĂIMARE (A defăima)
1092 — Celui care se ocupă cu defăimarea adesea i se umflă spinarea.
>\
1093 — Cine defăima pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altuia.
60
1094 • Pre cel ce defăima pe oarecine, să-l depărtezi de la tine tocmai ca pe un cîine, că
te muşcă pe furiş.
1095 • Cel ce de faţă te laudă şi pe dindos te defăima, urîtă javră se socoteşte.
1096 • Defăimarea — într-un cu-vînt , iar îndreptarea ei cere mii şi sute de cuvinte.
1097 • Lauda linguşitorului şi a ciocoiului, cea mai mare defăimare.
1098 • Orice defăimare nu face altceva decît să dezvăluie o imperfec-ţie pe care prudenţa se
ostenea s-o ascundă.
BALTASAB GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 177.
1099 • Să nu crezi niciodată / Defăimările îndată/ Şi vezi nu cumva sînt ţie/ zise de vreo
vrăjmăşie.
ANTON PANN, Hristoitiae, IX.
1100 • Cine trădează taina, umblă ca un defăimător şi nu te în-' ovărăşi cu cel ce are mereu
buzele deschise.
Vezi şi: Bîrfeală, Clevetire, Vorbă.
DEFECT
1101 — Cu ochii altora poţi să-ţi vezi mai bine defectele.
Proverb chinez
1102 • Excesul în toate este un defect.
Proverb francez
1103 • Rîde ciob de oală spartă.
Proverb românesc
1104 • Cînd uiţi de propriile tale defecte ajungi mîndru.
DEFECT
104
1105 • Gesturile măsurate şi naturale dau gingăşia. Ele nu înlătură defectele, dar le
maschează, le reduc.
ERASMUS, Buna-cuviintă pentru copii, p. 15.
1106 • Din cînd în cînd treci pe la vecin ca să-ţi afli defectele.
1107 • Defectele noastre le punem în traista desagilor din spate, iar pe ale altora în traista din
faţă.
LA FONTAINE, Fabule, I. 7.
1108 • Ne mărturisim defectele, spre a repara, prin sinceritatea noastră, pagubele pe care
ele ni le fac în spiritul altora.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale,
184
1109 • Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. Acest fel de a glumi
este adesea introdus chiar şin conversaţia celor mai distinşi oameni... Dar nu toată lumea
are talentul de a mînui cu dibăcie o treabă atît de gingaşă şi dificilă.
J. LOCKB, Clteva cugetări despre educaţie, 143.
10 « Vezi
1110 « Vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bîrna din ochiul tău nu o iei în seamă.
MATEI, VII, 3.
■ ^
1111 • Dar om, oricum, întru toate /Fără cusur nu se poate.
ANTON PANN, Supărarea lui Muşat.
1112 • Dacă n-am avea de loc defecte, n-am simţi atîta plăcere observîndu-le la alţii.
61
PAUL SCARRON, Maxime, 31.
1113 • Ni se întîmplă adeseori să confundăm defectele cu calităţile. Prudentul ni se pare laş,
economul-avar, sau tot aşa risipitorul-darnic, înşelătorul-drept şi sincer, timidul
înfăţişîndu-se cu o nobilă încredere în el însuşi.
SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 69.
1114 • Defectele altora ne sînt în faţă, iar ale noastre în spate.
SENECA, Despre mlnie, II, 28.
1115 • Defectele altora să nu le
buciumăm,
C înd noi pe ale noastre nu ştim să le-ndreptăm.
Intîi să scoatem bîrna ce-n ochii noştri-avem.
105
DEFECT-DEPRINDERE
DEPRINDERE-DISCIPLINĂ
Şi-apoi paiul ce-n ochii vecinului
vedem.
; O. SION, Una sută una fabule,
I, 20. Episcopul şi morala sa.
1116 • Defectele altora învaţă pe înţelept să-şi îndrepte pe ale sale. PUBLIUS SYRUS,
Sentinţe. Vezi şi: Bîrfire, Critică, Invidie, Răutate, Viciu.
DEPRINDERE
1117 • Nu strica merele bune pe cel deprins a mînca pădureţe.
1118 • Deprinderea din tinereţeră-mîne şi la bătrîneţe.
1119 • Deprinderea din muncă se dobîndeşte.
1120 • Ca să te deprinzi la orice trebuie să munceşti continuu.
1121 • Toate cu deprinderea se pot dobîndi; de aceea putem şi cu cele bune să ne
deprindem cînd ne vom sili, şi de cele rele ne vom depărta.
1122 • Deprinderea fire se face; departe de cele rele, ca să nu te deprinzi cu ele.
1123 • Pe copii la bărbăţie, la muncă şi înfrînare, iar nu la mo-leciune, desfătări şi
lenevie, să-i deprinzi.
1124 • Deprinderea te învaţă cu mult mai lesne, decît a dascălului povaţă.
1125 • Deprinderea nărav se înţelege.
1126 • Cine din copilărie cu cele mai rele năravuri se deprinde, anevoie de ele se mai
desprinde.
1127 • Deprinderea cere îndelungată vreme.
1128 • Deprinderea, de multe ori, întrece orice ştiinţă.
1129 • Deprinderea este a doua natură.
Proverb general
1180 • Deoarece deprinderea este principiul diriguitor al vieţii omului, trebuie ca oamenii să
caute pe toate căile să dobîndească deprinderi bune.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre deprinderi şi educaţie.
1131 • Deprinderea din toate zilele nu numai pe oameni la minte
106
îi coace, ce şi pe dobitoace omenite şi mai cunoscătoare le întoarce.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea Ii-a, p. 98.
1132 • Să nu se deprindă cu înşelăciune şi vorbe neadevărate, ca nici măcar în glumă să nu le
rostească.
K0MENSK.Y, Şcoala maternă, IV. g.
1133 • Deprinderile o dată înrădăcinate, vor lucra de la sine, uşor şi spontan, fără ajutorul
62
memoriei.
1134 • Deprinderile acţionează mai statornic şi cu mai mare u-şurinţă decît raţiunea.
1135 • Educaţiei îi revine sarcina de a forma la copii deprinderi do bună purtare.
J. LOCKE, Citeva cugetări despre educaţie, 66; 110; 145.
1136 • Prin efortul în muncă nu se dezvoltă numai deprinderile de muncă ale omului
muncitor şi ca lităţile lui ca tovarăş, ci so dezvoltă şi purtarea lui justă faţă de alţioa meni.
Aceasta este educaţia morală
A.S. MAKATHÎNKO, Opcr pcdnKnRiiv1, voi. T, p. .11'i
Iti7 • Munca singură, adică fap-a, nu vorba, dă deprinderi.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii Ed'.VII-a,p. 176.
138 • Chiar cînd e povăţuit de cei buni, omul rău la. suflet şi cu deprinderi rele nu se face
curat, ca şi cărbunele, oricît l-ai freca.
Vezi şi: Obişnuinţă, Obicei.
DISCIPLINĂ
1139 • Cînd pisica nu-i acasă joacă şoarecii pe masă.
Proverb românesc
1140 • Civilizaţia este înainte de toate o disciplină; disciplină fiziologică, morală, socială şi
ştiinţifică.
Dr. ALEXIS CARREL, Reflecţii asupra purliirii omeneşti, IX, 1.
1141 • Adevărata disciplină e fondată pe autodisciplina celui ce comandă. ÎS'nmai un
caracter disciplinat poate menţine ordinea.
FR. lAT. FORSTER, Educaţia cetăvciiească a tineretului şi adulţilor, p. 70.
107
DISCIPLINĂ-DISCUŢIE
1142 • Trebuie să învăţăm pe copii să se disciplineze singuri.
Fr. W. FORSTER, Şcoala şl
caracterul, probleme morale
ale vieţii şcolare, p. 147.
1143 • Mulţi, văzînd disciplina oilor, cer disciplina leilor.
1144 • Există o disciplină a convingerilor, una a fricii şi una a lăcomiei.
1145 • E absolut necesară o severă disciplină spre a se opune moravurilor. Disciplina să
fie severă în şcoală, nu atît contra ne-ştiinţei, cît mai ales contra relelor moravuri.
KOMENSKY, Didactica mag-na, XVI.
1146 • Lipsindu-le judecata, copiii au nevoie de disciplină.
J. LOCKE, Citeva cugetări des-spre educaţie, 40.
1147 • Tehnica disciplinei în familie nu trebuie să se exteriorizeze nici prin încăpăţînare,
nici prin mînie, nici prin strigăte sau rugăminţi, nu prin insistenţe, ci prin o dispoziţie calmă
şi serioasă.
A. S. MAKARENKO, Cartea pentru părinţi, p. 203.
1148 • Disciplina morală şi exer- , ciţiul au o covîrşitoare influenţă şi f| asupra formării
caracterului. Fără
ele nu există în conduita omului nici sistem, nici ordine.
1149 • Disciplina şi autocontrolul sînt începuturile înţelepciunii practice.
S. SMILES, Ajută-te singur,
p. 267.
Vezi şi: Bătaie, Pedeapsă.
DISCUŢIE
63
'll5(J • Din discuţie iese lumina. — Proverb francez
1151 • Discuţia este ciurul adevărului.
Proverb italian
1152 • De gusturi şi de culori nu se discută.
De gustibus et coloribus non disputandum.
Proverb latin
1153 • Orice discuţii, mai ales pentru vreo deşartă biruinţă în cuvinte, să fie departe
de noi...
DISCUŢIE-DISPREŢ
1154 • Cînd discuţi cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte: ca superior, ca inferior şi
ca egal cu tine. Este superior? Să-l asculţi şi să-l urmezi! Este inferior? Sâ-l înveţi! Este
egal? Să fii într-un cuvînt cu dînsul. Şi aşa ai scăpat de gîlceavă.
1155 • O discuţie se mîntuie sau cînd amîndoi au înţeles, sau cînd n-a înţeles niciunul.
1156 • Discută ca şi cum ai încerca să te asiguri pe tine încă o dată că ai dreptate.
1157 • Cele mai triste succese în discuţie sînt cele din condescendenţă.
1158 • Înainte de a discuta cu cineva, să te informezi dacă nu cumva are vreun interes să fie
de altă părere. Atunci nu-ţi mai strica vorba degeaba.
N. IORGA, Cugetări, p. 67; 68;
200.
1159 • Sfîrşitul discuţiei nu trebuie să fie victoria, ci îmbunătăţirea.
J. JOUBERT, Cugetări.
/Ql60/» Tinerii trebuie să fie obiş-rîrrîfi să se grăbească să intervină
într-o discuţie numai atunci cînd sînt întrebaţi sau cînd ceilalţi tac, pentru că au isprăvit de
vorbit şi s-a făcut linişte.
J. LOCKE, Citeva cugetări despre educaţie, 145.
1161 • Asupra oricărui lucru se pot face două afirmaţii exact contrarii.
PROTAGORAS, citat de Dio-gene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, IX.
1162 • Care sînt cele două lucruri despre care oamenii discută cu cea mai mare
plăcere? Păcatul altuia şi propria lor biruinţă.
N. VELIMIROVICI, Cugetări despre bine şi rău, p. 96.
Vezi şi: Conversaţie
DISPREŢ
1163 • Nu da cu piciorul, că vei duce dorul.
1164 • Cine dispreţuieşte urăşte.
1165 • Greşeala cea mai mare este a aceluia care dispreţuieşte adevă-
DISPREŢ
rul şi se laşii Urit Iu rele, du linguşire.
CICERO, Despre prietenie, XXIV, 89.
1166 • Dispreţul şterge insulta mai repede decît răzbunarea.
TH. FULLER, Gnomologia.
1167 • Prostul îi dispreţuieşte pe toţi, pentru că nu ştie ce e merituos.
1168 • Dispreţul este forma cea mai fină a răzbunării.
1169 • Tu nu bănuieşti cîtă însemnătate dai acelora pe care îi dispreţuieşti,
condescinzînd să-ţi angajezi faţă cu ei sensibilitatea ta într-o anumită formă.
1170 • Pe unii îi dispreţuiesc cei care nu-i cunosc, pe alţii cei care îi cunosc mai bine.
64
1171 • Dispreţuieşte pe cei care umblă mereu a se îmbogăţi, dar nu ştiu cum să-şi
întrebuinţeze avutul.
ISO.CRATE, Sfaturi către De-monicos.
1172 • Dispreţul şi împăunarea în societate atrag după ele tocmai contrariul efectului căutat,
dacă umbli să te impui stimei celorlalţi.
1173 • Nu-i dispreţuim pe toţi care au vicii, însă îi dispreţuim pe cei care n-au nici o
virtute.
1174 • Că mă dispreţuieşte cineva? Este treaba lui. Datoria mea este doar să nu fac ori să zic
ceva, ce merită dispreţ.
1175 • Dacă cineva te dispreţuieşte sau te urăşte; ori dacă împrăştie despre tine tot felul de
zvonuri, apropie-te mai mult de mentalitatea oamenilor ăstora, pătrunde în cugetul lor şi dă-ţi
seama cum sînt constituiţi, şi o să găseşti că nu trebuie să te nelinişteşti, cînd asemenea
oameni au asemenea păreri despre tine.
MARC AURELITJ, Către sine Însuşi, IX, 27; XI, 13.
1176 • Dispreţul trebuie să fie cel mai tăcut sentiment al nostru.
RIVAROL, Note, cugetări şi maxime.
DISPREŢ-DIVORŢ-DRAGOSTE
1177 • Cine are să trăiască între oameni nu trebuie să dispreţuiască în mod absolut nici o
individualitate.
1178 • Dispreţul porneşte din cap, ura porneşte din inimă; una exclude pe cealaltă.
SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 115
Vezi şi: Înfumurare, Ingîmfare, Mîndrie.
DIVORŢ
1179 • Separarea şi divorţul sînt pumnale cu două tăişuri; înfi-gîndu-se într-o parte se
răneşte şi cealaltă.
Proverb chinez
1180 • Căsătoria trebuie să se respecte atît timp cît nu este decît un purgator şi să se desfacă
numai atunci cînd a devenit un infern.
Proverb englez
Vezi şi: Căsătorie, Familie, Soţi
DRAGOSTE
Dragostea nu se face cu a.
1182 • Unde este frică nu încape dragoste.
1183 • în dragoste şi în domnie/ Nujncape tovărăşie.
1184/» Dragostea înţelege toate •Hfnbile.
1185 • Unde este dragoste multă e şi urîciune multă.
1186 • Unde dragostea împărăteşte, acolo greşelile întru nimic se socotesc.
1187 • Nici masă fără veselie, nici dragoste fără mîngîiere are vreo plăcere.
(1Î88/4 Din dragoste se naşte orice Yaeere de bine.
1189 • Departe de tine dragostea cea desfrînată, că cinstea ţi-o ridică, mintea ţi-o întunecă şi
pe tine jos te aruncă.
1190 • Dragostea nu numai prin cuvinte, ci mai mult prin fapte să ţi-o arăţi, frate.
Proverlie româneşti
110
1191 • Dragostea conjugală creează specia umană, dragostea de aproapele o face mai
bună, însă dragostea desfrînată o corupe şi o înjoseşte.
FRANCIS BACON Eseuri: Despre dragoste.
65
1192 • Dragostea cumpărată pro bani sau pre mîncări şi băuturi în sfîrşitul acelora şi ea se
sfîrşeşte. Iară dragostea din suflet adevărată în sărăcie şi în foamete slujba vredniciei îşi arată.
1193 • Dragoste pentru dragoste.
XIV
CICERO, Despre prietenie, ză~\ -
/
'/1194 • Este îndreptăţită numai acea dragoste care rîvneşte frumuseţea fără să o profaneze.
1195 • Dragostea şi prietenia se exclud una pe alta.
LA BRUYERE, Caracterele,
IV, 7.
1196 • Dragostea sau ura schimbă dreptatea.
PASCAL, Cugetări, II, 82.
1197 • Dragostea îndelung rabdă, este bună, dragostea nu piz-
muieşte, dragostea nu se îngîm-fă, nu se semeţeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale
sale, nu se întărîtă, nu gîndeşte rău, nu se bucură de nedreptate, dar se bucură de adevăr; toate
le îndură toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.
PAVEL DIN TARS, I Corin-teni, 13, 4-7.
1198 • Nu vă daţi, cu prea mare nepăsare, pe mîna celor care se bucură de dragostea şi
încrederea voastră.
SHAKESPEARE, Henric VIII, aet. II, se. I.
1199 • Mai mult preţuieşte o dojana pe faţă, decît o dragoste ascunsă.
Vezi şi: Iubire, Simpatie.
DREPTATE
(Drept)
1200 • în dreptate Toată virtutea.
cuprinsa
Proverb grec
1201 • Judecata are călăuză dreptatea.
1202 • Umblă pe calea dreptăţii dacă vrei să te numeşti drept.
1203 • Unde dreptatea lipseşte, acolo tîlhăria împărăteşte.
1204 • Urmează celui înţelept şi te ia după cel drept.
1205 • Dreptatea niciodată nu piere.
1206 • Să stăm strîmb şi să judecăm drept.
1207 • Părtinire cu interes nicicum să ţii cuiva, ci deopotrivă pe toţi cu ochiul dreptăţii să-i
vezi.
1208 • Rodul ostenelilor tale, dreptul tău cel mai firesc.
1209 • Nu e destul numai a cunoaşte ce e cu dreptate, ci să şi urmezi după acea dreptate.
1210 • Precum nu vrei să-ţi ia ale tale altul, aşa şi tu să nu iei ale altuia, aceasta se
înţelege dreptate.
1211 • Dreptatea are lege, ca nicicum hatîr, nici altuia să facem nici de la altul să
aşteptăm.
1212 • Dreptatea îndurare sau milă nicicum are.
1213 • Dreptate, către altul cînd o vei păzi, se înţelege dreptate, iar nu numai către tine.
1214 • Dreptatea nu ascultă nici la lacrămi, nici la daruri.
1215 • Dreptatea se închipuieşte fără ochi şi fără mîini, că nici în obraz se uită, nici mită
primeşte.
1216 • Dreptul tău să ţi-l păzeşti, şi îndatorirea să ţi-o împlineşti.
1217 «Cel ce n-are omenie, om drept nu poate fi.
1218 • Ce e drept nu-i păcat.
66
1219 • Prin fapte ale dreptăţii putem deveni drepţi şi prin fapte ale cumpătării, cumpătaţi.
1220 • Dreptatea e virtutea perfectă, deoarece posesorul ei poate cultiva virtutea şi faţă de
alţii, nu numai pentru sine însuşi...
1221 • Dreptatea legală nu este numai o simplă parte a virtuţii, ci este virtutea întreagă, iar
nedreptatea, care-i este opusă, nu este o parte a răutăţii, ci răutatea întreagă.
hică, II, III, 1105, b; V, IV,
1130 a.
113
DREPTATE
DREPTATE
1222 «Cel drept nu se poate sătura de dreptate.
BERNARD DE CLAIRVE-
AUX, Diverse, cuvintarea
XII, 3.
1228 • Numai celor direpte, celor blînde şi celor mai cu înţelepciune le rămîne laudă, fericire
de bună pomenire şi pildă folositoare celor buni şi înţelepţi.
STOLNICUL, C. CANTA-
CUZINO, Istoria Ţării Itumâ-
neşti, p. 85.
1224 • Trebuie să fii drept, înainte de a fi generos.
CHAMFORT, Maxime şi cugetări, I.
1225 • Să se dea fiecăruia ceea ce se cuvine.
Suum cuique tribuere.
1226 • Dreptatea excesivă devine cea mai mare nedreptate.
Summum jus, summa injuria.
CICERO, Despre datorii, I, .5, 10.
1227 • Unii... vor iubi drepta-tatea şi buna-cuviinţă, vor fi pururea gata a întreprinde totul
pentru altul şi nu-şi vor cere ceva, care să nu fie onest şi legitim.
1228 • Dreptatea înseamnă îndeplinirea obligaţiilor.
1229 • Nedreptatea este neîndep-linirea şi lăsarea obligaţiilor în părăsire.
1230 • Cei absenţi, totdeauna, n-au dreptate.
DESTOUCHES, Obstacolul neprevăzut, act. I, se. VI.
1231 • Omul datorează dreptate celorlalţi oameni. Aceasta-i datoria sa.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, V
1232 • Să nu mergi înaintea judecăţii pînă nu te-ai judecat singur înaintea dreptăţii.
1233 • Nimic nu-i mai drept de-cît dreptatea, nici mai just de-cît justiţia.
1234 • Cînd te-ai îmbrăcat în dreptate, nu te mai temi, nicăieri, de nimic.
EPICTET, Fragmente, 60; 66; 102
1235 • Omul drept se bucură de cea mai deplină pace a spiritului, pe cînd cel nedrept e
copleşit de nelinişti de tot felul.
EPTCUR, Maxime, 17.
114
• Dreptatea cuprinde îu ea iusăşi toate virtuţile şi acela este bun, care este drept.
FOCILIDE DIN MILET, Sentinţe.
1237 • Omul drept e întotdeauna de partea adevărului cu atîta stăruinţă, îneît nici pasiunea
celor mulţi nici puterea celor despoţi nu-l pot face să sară hotarul dreptăţii.
67
1238 • Cine e cuminte nu îmbrăţişează cauza pasiunii, ci pe a dreptăţii.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii in viaţă, 29; 142.
1239 • Dreptatea e luptă.
1240 • De dreptate ascultă, cu totul uitînd silnicia.
1241 • La uşa dreptăţii să păzească mila, dar să nu stea pe scaunul de judecată.
1242 • Dreptatea este adevărul în faptă.
J. JOUBERT, Cugetări, XV, XVI.
1243 • Dreptatea nu piure... ea va reînvia.
M. KOGĂLNICEANU, Discursul îmbunătăţirea soartei ţăranului.
1244 • Vor învăţa dreptatea, copiii, dacă nu vor insulta pe nimeni, dacă vor da fiecăruia ce
e al său, dacă se vor feri de minciună şi de înşelătorie şi dacă se vor arăta îndatoritori,
credincioşi şi binevoitori.
KOMENSKY, Didactica mag-na,VI,8.
1245 • Dreptate, adică să înveţe — copiii — a nu se atinge de lucruri străine, a nu le lua, a
nu le fura, nici a le dosi sau a face pagubă din ciudă.
KOMENSKY, Şcoala maternă, IV, f.
1246 • Iubirea de dreptate izvorăşte, la cea mai mare parte dintre oameni, din teama de a nu
suferi vreo nedreptate.
1247 • Trebuie totdeauna să faci dreptate, înainte de a face milostenie.
NICOLAS MALEBRANCHE, Morală, XI, 7.
115
8»
DREFTATE-BUŞJV1AN
1248 • Dreptatea iese, ca untdelemnul, deasupra apei.
ANTON PANN, Despre pricini de judecăţi.
1249 • Este drept ca ceea ce este drept să fie urmat... Dreptatea fără forţă este
neputincioasă, forţa fără dreptate este tiranie.
PASCAL, Cugetări,V. 298.
1250 • Dreptatea este omenească, cu totul omenească, nimic decît omenească.
P.J. PROUDHON, Despre dreptate In Revoluţie şi In Biserica, primul studiu, IV, I"
1251 • Dacă vreun om arată, prin purtarea lui, că spiritul dreptăţii îi este străin, nu îi
încredinţa nici o lăscaie fără o garanţie potrivită.
SCHOPENHADER, amorul, moartea,
Viaţa, p. 74.
1252 • Raţiunea vrea să hotărască ceea ce este drept; mînia vrea să găsească drept ceea ce
a hotă-rît.
SENECA, Despre mlnie, 1, 18.
1253 • Fiţi drepţi înainte de a fi darnici.
SHERIDAN, Şcoala blrfelii, IV, I.
1254 • Dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi tre-
buie să şi-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar 0 poate muta din loc: încet însă,
încet, bucăţică după bucăţică.
I. SLAVICI, Popa Tanda.
1255 • Acela care iubeşte dreptatea nu poate să rămînă indiferent faţă de nedreptate.
S. SMIELS, Fii om de caracter, p. 136.
1256 • Dreptatea alungă egoismul, asuprirea şi cruzimea.
68
S. SMILES, Fâ-ţi datoria p. 281.
1257 «Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău — la moarte.
1258 • Prima dintre datorii este, fără îndoială, aceea de a fi drept..
VOLTAIRE, Poem despre lege naturală, partea a treia
Vezi şi: Cinste, Datorie, Nedrep| tate, Judecată.
DUŞMAN (Duşmănie)
1259 • Ce nu vrei să ştie duşmanul nu spune prietenului.
Proverb arab
116
1260 • Un singur duşman e destul să dărîme casa ce au lucrat o mie de prieteni.
Proverb românesc
1261 • Trebuie să ne ferim de duşmani, căci ei ne văd cei din-tîi defectele.
Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale
filozofilor iluştri, V.
1262 • înţelepţii învaţă lucruri bune de la duşmanii lor.
AIUSTOFAN, Păsările, 375.
1263 • Singurul nostru duşman pe lume este prostia, întunecimea de minte.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, XVI.
1264 • Amărăciunea duşmanilor noştri ne serveşte adesea mai bine decît dulceaţa
amicilor; aceştia ne spun adevărul, aceia niciodată.
CATO, citat de Cicero In Despre prietenie, XXIV.
1265 • Pacea între duşmani e de scurtă durată.
M.J. CHENIER, Caius Grac-chus, III, I.
1266 « Nimic mai ruşinos decît a fi în duşmănie cu acei cu care te-ai iubit mult.
CICERO, Despre prietenie, XXI.
1267 • Duşmănia faţă de rude este cu mult mai neplăcută decît cea faţă de străini.
*
J
1268 • Cum pot eu face mai mult rău duşmanului meu? A întrebat cineva pe EPICTET
„Căutînd a-i face cît mai mult bine", a răspuns el.
1269 • Cei ce duşmanii îşi ajută cumplită soartă au să îndure.
FEDRU, Fabule, apendice, 36 (Omul şi copacii).
1270 • O glumă n-a cîştigat niciodată un duşman, dar a pierdut, adesea, un prieten.
TH. FOLLER, Gnomologia.
1271 • De ce te plîngi de duşmani? Pot să-ţi fie prieteni nişte oameni cărora o natură ca a ta
le este în ascunsul inimii lor o veşnică mustrare?
GOETHE, Divanul Vest-Ostic.
1272 • Înţeleptul se foloseşte de duşmani mai bine ca prostul de prietenii pe care îi are.
1273 • Lasă deschisă mereu duşmanilor uşa împăcării.
117
DUŞMAN
1274 • Un prieten poate fi lipsit de orice importanţă, un duşman niciodată.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 84, 217, 257
1275 • Cel mai bun mijloc de a scăpa de un duşman este a-ţi face un prieten.
HENRIC IV, regele Franţei.
1276 • Te poţi împăca deplin cu un duşman, iertînd ce a făcut, orice a făcut.
69
1277 • Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.
1278 • Cea mai rea împăcare pentru un duşman e cînd te împaci cu păcatele lui.
1279 • Cunoaşte-ţi prietenii pen-ru a-i iubi, şi duşmanii pentru a-i stăpîni.
12S0 • Să te întrebi ce ai greşit in ziua cînd vei vedea că nu mai ai duşmani.
N. IORGA, Cugetări, p. 8 ; 71; 82; 126; 177.
1281 • înseamnă că te răzbuni împotriva ta însuţi şi că le dai prea multă apă la moară
duşmanilor cind le reproşezi lucruri neade-
vărate şi cînd minţi spre a-i discredita.
1282 • E bine să înveţi şi de la duşman.
Fas est et ab hosle doceri.
OVIDIU, Metamorfoze, IV, 428.
1283 • înţeleptul, oricît ar fi de iscusit, să nu se încreadă în duşman,
"" »' PANCIATANTRA; I, 115.
__ Dacă veţi cere înapoi banii
împrumutaţi, veţi constata adesea că bunătatea voastră a făcut dintr-un prieten un duşman.
PLAUT, Trinummus, 1016.
1285 • Prietenul îmi arată ce pot, vrăjmaşul mă învaţă ce trebuie să fac.
SCHILLER, Prieten şi duşman.
1286 • Nu spune prietenului tău ceea ce vrei ca duşmanul tău să nu afle.
1287 • Este bine chiar duşmanilor să te adresezi cu cuvinte frumoase. Este mai greu să fii
arbitru între prieteni decît între duşmani.
PUBLIUS SYIÎUS, Sentinţe.
118
12S8 • Cclo mai mari duşmănii sînt între rudele apropiate.
TACIT, Istorii, IV, 70.
1289 • Nu voi vorbi de rău nici un duşman dacă este cinstit; nu voi lăuda nici un
prieten dacă este mîrşav.
1290 • Noi ajungem duşmanii unui om cînd îi cunoaştem însu. şirile lui rele, dar nu
cunoaştem însuşirile lui bune. Şi ajungem prietenii unui om cînd luăm seama la însuşirile
lui bune, dar în acelaşi timp întrevedem şi pe cele rele.
N. VELIMIROVICI, Cugetări, despre bine şi rău, p. 146.
Vezi şi: Răutate, Vrăjmăşie.
EDUCAŢIE
(A educa, educator)
1291 • Pomul cînd e mic se îndreptează.
Proverb românesc
1292 • Ca să fie cineva virtuos, trebuie să fie educat şi obişnuit
apoi să trăiască pentru străduinţe nobile.
ARISTOTEL, Eticn nicoma-liică, X. X. 1180 a.
1293 • Intrucît statul. întreg are unul şi acelaşi scop, educaţia trebuie în mod necesar să fie
una şi aceeaşi pentru toţi membrii săi; de unde urmează că ea trebuie să fie un obiect al
supravegherii publice, iar nu particulare.
ARISTOTEL, Politica, V. 2.
1294 • Educaţia prin sine însuşi este aceea pe care şi-o face omul singur, cînd a ajuns în stare
să-şi dea seama de ce este şi ce trebuie să fie, do faptele şi datoriile sale.
G. ASLAN, Educaţia prin sine Însuşi, ed. IV-a, 24.
1295 • De bună seamă, deprinderea cea mai desăvîrşită este aceea care începe a se forma
70
în anii tineri; aceasta numim noi educaţie, ea nu este, în adevăr, decît o deprindere timpurie.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre deprinderi si educaţie.
1296 • Întocmai ca inteligenţa, simţul moral se poate dezvolta prin educaţie, disciplină şi
voinţă... Simţul moral e mai important decît inteligenţa. Dacă el dispare într-o
119
EDUCAŢIE
naţiune, toată structura socială
începe să se clatine.
DR. ALEXIS CARREL, Omul, fiinţă necunoscuta, IV, III.
1297 • Educaţia trebuie făcută pe două baze: morala şi prudenţa. Morala pentru a sprijini
virtutea şi prudenţa pentru a vă apăra de viciile altuia.
1298 • Cel ce vrea să fie distins, numai cînd se află în societate, nu poate să-şi cîştige acea
uşurătate în purtarea frumoasă, care este caracteristica omului bine educat.
T. CIPARIO, Portarea de buna cuvenientia intre omeni, I.
1299 • Educatorul nu face altceva, decît îndreaptă ceea ce natura a creat.
1300 • A educa este mai greu decît a studia, de aceea sînt puţini educatori în mulţimea
de învăţaţi.
1301 • Popoarele vor fi fericite atunci, cînd educaţia integrală a cetăţenilor se va sprijini
pe adevăr şi dreptate.
V. CONTA, Opere complete p. 17; 18; 42
1302 • Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzînd grosolănia pe
stradă eşti
igur că o vei găsi şi-n casă.
EDMONDO DE AMICIS, Cuore
(Inimi mari). Fberuarie: In
stradă.
1303 • Educaţia copiilor e un lucru gingaş... Cînd duce la rezultate bune, ea n-a fost
decîtluptă şi grijă; cînd nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini.
DEMOCRIT, Fragmente, 275
1304 • Mai bine să-ţi rămînă copiii educaţi, decît bogaţi; căci mai mult preţuiesc
perspectivele celor educaţi, decît mijloacele celor bogaţi.
1305 • Numai acolo unde copiii mai mari, obraznici, nu poartă mamei respectul
cuvenit, autoritatea paternă şi în special măsurile publice de educare sînt chemate să
înlăture acest neajuns.
FR. ENGELS, Anti-Diihring, E.P.L.P., 1955, p. 352.
1306 • Un învăţător adevărat cînd îşi formează ucenicii, prin creşterea şi prin învăţătura ce le-
o dă, trebuie să se încarneze nepieritor în sufletul lor. Învăţătorul, ca
120
sărmană persoană fizică, se vestejeşte, (...) învăţătura lui însă îl hipostaziază în inima
ucenicului.
GALA GALACTION, Roxana, I.
1307 • Orice om capătă două feluri de educaţie: una pe care i-o dau alţii, alta mult
mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi.
1308 • Nici o educaţie prea intelectuală nu este bună.
GIBBON, citat de S. Smiles în Ajută-te singur, p. 253; 254.
1309 • A comunica altora părerile este ceva natural. A primi ceea ce ni se comunică, în
felul cum ni se dă, este educaţie.
71
1310 • Educaţia este un al doilea soare, pentru cei care o au.
1311 • Educaţia, de cele mai multe ori, e numai pojghiţa sub care se desfăşoară în
linişte, pe încetul, firea cea adevărată.
1312 • Educaţia trebuie să se facă cu iubire şi severitate, nu cu răceală şi moliciune.
J. JOUBERT, Cugetări, XIX, VI.
1313 • A educa tinerimea cu îngrijire, însemnează a lua dispo-ziţiuni ca sufletele ei să
fie ferite de ispitele lumii şi ca sămînţa virtuţii pusă în ele să ajungă la dezvoltare
înfloritoare, prin neîncetate sfaturi şi prin exemple.
KOMENSKY, Didactica mag-na, Introducere
1314 • Educaţia care li se dă tinerilor este un al doilea amor propriu care li se
inspiră.
LA ROCHEFODCATJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 261.
1315 • Educaţia nu-i dă omului nimic, nici un bun pe care el n-ar putea să-l aibă de la sine
însuşi; ea îi dă ceea ce el ar putea să aibă de la sine însuşi, însă cu ajutorul educaţiei, aceasta
se face mai repede şi mai uşor.
LESSING, Educaţia omenirii, 4.
1316 • Virtutea, adevărata virtute — lucrul cel mai greu de realizat şi cel mai de preţ — este
ceea ce trebuie să urmărim în educaţie, iar nu impertinenţa sau vreuna din grozavele
arte care te învaţă să te descurci în viaţă.
1317 • Educatorul trebuie să fie înainte de toate un om bine crescut.
121
S • Marca arlă a unui educa- ' tor constă în cizelarea manierelor şi în formarea minţii.
J. LOCKE, CIteva cugetări despre educaţie, 70; 93.
1819 • Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rînd şi în cea mai mare mă-
sură, oamenii. Intre aceştia primul loc îl ocupă părinţii şi educatorii.
A. S. MAKARENKO, Cartea pentru părinţi, p. 18.
1320 • Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie cînd sîntem mari ne este
dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.
1321 • O bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stimă şi respect şi nu
se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualităţii elevilor şi prin asuprirea stimei
de sine.
S. SMILES, Fă-ţi datoria, p 256
1822 • Femeia mai mult decît oricine, îl educă pe copil către
omenie. Tatăl este creierul, dar emeia este inima omenirii.
S. SMILES, Fii om de caracter, ed. n-a, P- 42.
Vezi şi: Bun-simţ, Învăţătură.
EXACTITATE
1823 • Exactitatea este politeţea regilor.
L'exactitude est la politesse des rois.
Proverb francez
1324 • Obişnuinţa orei exacte este obişnuinţa unor exigenţe precise faţă de
tine însuţi.
1325 • Exactitatea este semnul neîndoielnic al bunei creşteri.
1326 • Omul care nu-i exact duce cu el pretutindeni dezordinea şi nu face decît să tulbure
pacea şi liniştea altora.
S. SMILES, Ajută-te singur, p. 206; 211.
72
Vezi şi: La timp, Punctualitate.
122
EXEMPLU
1327 • Cuvintele zboară, exemplele rămîn.
Verba volant, exempla manent.
1328 • Exemplele au înrîurire. Exempla trahunt.
Proverbe latine
1329 • Nimic nu-i mai conta-tagios decît exemplul.
G. ASLAN, Educaţia prin sine însuşi, p. 131.
1330 • In îndeplinirea funcţiei tale, urmează cele mai bune exemple, căci modelul este
un mănunchi de percepte... Nu trece cu vederea nici exemplele celor care s-au comportat
rău în aceeaşi funcţie, nu ca să te înalţi pe tine lovind în memoria lor, ci ca să te îndru-mezi pe
tine cu privire la ce trebuie să eviţi.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre demnităţi.
1831 • Exemplul învaţă.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre deprinderi şi educat ie.
1332 • Nimic nu captivează mai mult ca exemplul virtuţii, nici chiar exemplul viciului.
DENIS DIDEROT, Discurs asupra poeziei dramatice
1383 • îi grea pretenţia fără
exempluri bune,/.
Să fie cineva desavîrşit în lume.
AL. DONICI, Doi raci.
1334 • în toate lucrurile dovedim că sîntem mai buni sau superiori altora, dînd exemplul
bun.
1335 • Cine mă iubeşte mă urmează.
FILIP VI, regele Franţei.
1336 • Natura-ţi dă zilnic exemplu de a trăi.
1337 • Exemplul este singurul sfătuitor care nu umileşte, şi pe acel care a folosit de la
dînsul nu-şi poate răzbuna.
1338 • Copiii — ba chiar şi oamenii mari — invaţă mai mult din exemple.
J. LOCKE, Cltcva cugetări despre educai ie, 67.
123
1339 • Nu vei putea învăţa pe altul să trăiască drept, dacă tu însuţi nu trăieşti astfel.
1340 • In scrierile efesilor era înscrisă regula de viaţă, că toţi cetăţenii trebuie să-şi
aleagă model pe cîte unul dintre bătrînii, ce fuseseră cu desăvîrşire virtuoşi.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX, 29; XI, 26.
1341 • Dacă înaintez, urmaţi-mă!
HENRI DE LA ROCHEJA-QUELEIN, In martie 1793.
1342 • Lung e drumul prin învăţături, scurt şi eficace prin exemple.
Longum iter est per praecepta, breve et efficax per exempla.
SENECA, Epistole, 6.
1343 • Un exemplu e mai mult de-cît o regulă. Este o învăţătură prin faptă. Este o lecţie fără
cuvinte, care explică adeseori mai bine de-cît o poate face limba. Cînd se dă un exemplu rău,
regulile chiar şi cele mai bune sînt de foarte mică însemnătate. Pildei, nu poruncii i se dă
ascultare.
Vezi şi: Imitaţie, Pildă.
EXPERIENŢA
73
EXPERIENŢĂ
1344 • Experienţa face mai mult decît ştiinţa.
Expe'rience passe science.
Proverb francez
1345 • Experienţa este cel mai bun meşter.
Erfahrung ist die beste Lehrmeis-terin.
Proverb german
1346 • Experienţa ţine o şcoală unde lecţiile costă scump.
Proverb italian
1347 • Experienţa învaţă. Experientia docent.
1348 • Tot păţitul e priceput. Quae nocent, docent.
Proverbe latine
1349 • Cine a mîncat papară / Ştie dulce-i ori amară.
1350 • Pînă nu te loveşti cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de
jos.
1351 • C ine s-a opărit cu lapte suflă şi în crema cu gheaţă.
Proverb turcesc
124
1352 • Experienţa este începutul înţelepciunii.
ALCMAN, Fragmente, 109.
1353 • Experienţa este magistrul tuturor lucrurilor.
CEZAR, Despre războiul civil, II, VIII.
1354 • Două lucruri trebuie să înveţe experienţa: primul, ceea ce trebuie să îndrepteze; al
doilea, ceea ce nu trebuie să îndrepteze de loc.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, 8 martie 1860.
1355 • Experienţa vine adesea prin suferinţă.
ESOP, fabula Clinele şi bucătarul.
1356 • Experienţa personală este o şcoală costisitoare. înţelepţii se folosesc mai mult de
experienţa altora.
1357 • Rădăcina convingerilor e experienţa.
1358 • Vîrsta aduce experienţă. Seris venit usus ab annis.
OVIDIU, Metamorfoze, VI, 2.
1359 • După ce răstoarnă carul, atunci dă de drumul cel bun.
ANTON PANN, Povestea vorbii.
1360 • Experienţa este o bună doctorie, dar nu se ia niciodată decît după vindecarea răului.
J.P. RICHTER, Flori.
1361 • Numai experienţa poate să ne înveţe ceea ce voim şi ceea ce putem.
SCHOPENHADER, Viaţa,
amorul, moartea, p. 44.
1362 • Experienţa şi erudiţia dea-bia la bătrîneţe au devenit destul de bogate.
1363 • Experienţa se capătă prin străduinţă şi osteneală.
Experience is by industry achieved.
SHAKESPEARE, Cei doi ve-ronezi, I, 3.
1364 • Trebuie să ţinem seamă că experienţa pe care o dau cărţile, oricît de preţioasă ar fi
ea, ţine totdeauna de domeniul cunoaşterii; în timp ce experienţa care se naşte din încercările
vieţii, ţine de domeniul înţelepciunii, şi că un grăunte din aceasta, are nesfîrşit
74
125
EXPERIENŢĂ-FAI.SITATE-FAMILIL
mai mar6 valoare decît un munte din cealaltă.
S. SMILES, AJuta-te singur, p. 26G.
1365 • Experienţa nu înşeală niciodată.
1366 • Adu-ţi aminte, cînd studiezi, (...) să te sprijini mai întîi pe experienţă şi după aceea pe
raţiune.
1367 — Înţelepciunea este fiica experienţei.
LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese, p. 27 ; 31; 32.
1368 • Experienţa nenorocirii mă învaţă să ajut pe cei nenorociţi
VERGILIU, Eneida, 630
Vezi şi: Bătrîneţe, Înţelepciune
FALSITATE
1369 • Cuvintele falsităţii sînt ca mierea şi faptele ca tăişurile.
Proverb arab
1370 • Unii oameni sînt ca orolo giile, care arată o oră şi sună alta
Proverb dane?
1371 • Nu toi ce străluceşte este
aur.
Proverb Irancez
1372 • Mincinosul e ca falsificatorul de bani; primele sale minciuni depăşesc adevărul, dar,
îndată ce se dă pe faţă falsitatea vorbelor sale, ele încetează să mai aibă valoare.
1373 • Falsitatea în cuvinte nu e mai puţin rea decît falsitatea în acţiunile vieţii.
S. SMILES, Fă-ţt datoria, p. 52.
Vezi şi: Făţărnicie, Linguşire, Minciună, Prefăcătorie.
FAMILIE
Familiaritate
1374 • Familiaritatea înlătură respectul.
Proverb italian
1375 • Nicăieri nu poate fi omul mai fericit ca în sînul familiei sale.
1376 • Nu tot ce este îngăduit în familie este îngăduit şi în societate.
126
1377 • Rufele murdare se spală în familie.
Proverb general
1378 • Cei şapte ani de-acasă presupun o politeţe a familiei şi a membrilor ei unul faţă de
altul.
TUDOR ARGHEZI, Tribuna, săptămlnal de cultură, Bucureşti, 14 oct. 1965.
1379 • Printre egali eşti sigur de familiaritate, şi de aceea este bine să păstrezi întrucîtva un
aer de demnitate. Printre inferiori eşti sigur de respect; şi de aceea este bine să fii un pic
familiar.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre politeţe şi purtări alese.
1380 • Munceşte pentru familia ta. Asigură-i o viaţă materială cit vei putea mai
plăcută, dar mai ales o viaţă morală, nobilă şi frumoasă, pe care să n-o atingă niciodată nimic
înjositor sau nesănătos.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei; Percepte şi sfaturi, II, X.
1381 • Familiaritatea care ia locul respectului este totdeauna ridicolă.
1382 • Uniicautăfamiliaritateacu gîndul; alţii se mulţumesc cu fami- I
75
Ilaritatea omului şi sînt cei mai mîndri.
1383 • Familiaritatea place, chiar fără bunătate; cu bunătatea ea încîntă.
J. JOUBERT, Cugetări, VIII,
c.
1384 • Către cei ce sînt mai de jos decît tine fii vesel şi blînd, ci te fereşte să nu fii prea
familiar, adecă prea prieten şi prea mult cu ei să petreci şi să vorbeşti ca cum aţi fi prunci
dintr-o casă.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Învăţătura politicească, IV, 79.
1385 • Există o oarecare potrivire a sufletelor, care se observă în prima clipă şi care produce
în curînd familiaritatea.
1386 • Cea mai bună şcoală a purtării este, întocmai ca şi pentru caracter, familia în care
mama este profesoară.
1387 • Prea multă familiaritate naşte dispreţul.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Casă, Cămin.
127
FAPTĂ
1388 • Faptele sînt fructe, cuvintele frunze.
1389 • Fapta este cel mai bun răspuns.
Proverbe engleze
1390 • Fapte nu vorbe. Facla non verba.
1391 • Ce nu vrei să ţi se facă ţie, nu face nici tu altuia.
Quod tibi fieri non vis, alteri
ne feceris.
Proverbe latine
1392 • După poame se cunoaşte pomul şi după fapte, omul.
1393 • Fapta bună e pentru om cunună.
1394 • Ce ţie nu-ţi place altuia nu face.
1395 • Nu fapte după slavă, ci slava după fapte.
1396 • Fapta te arată tocmai ca într-o oglindă.
1397 • Nici o faptă să urmezi, ce poate aduce lacrimi, măcar şi la al tău vrăjmaş.
1398 • Precum vreţi voi să vă facă alţii vouă, asemenea şi voi să faceţ' acelora.
1399 • Fapta adeverează vorba.
1400 • Fapta bună de astăzi n-o lăsa pentru mîine, că nu ştii devei putea s-o mai urmezi.
1401 • Faptele celor mai mari pildă se arată la cei mai mici.
1402 • Fapta rea şi urîtă nici cum tu să urmezi, nici singur, nici cu altul împreună.
1403 • Fapta bună laudă pe om.
1404 • Cele bune să se adune, cele
rele să se spele.
1405 • Faptele numai ne dovedeşte Fieşcine cît preţuieşte.
GR. ALEXANDRESCTJ, Ursul şi lupul.
1406 • Faptele sînt mai mari decît vorbele.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, XVI.
1407 • Nu-i nici o faptă fără plată.
ION CREANGĂ, Povestea lui Harap Alb.
1408 • Este mai bine să te gîn-deşti înainte de a face o faptă, decît după aceea.
1409 • Cunoşti omul cumsecade şi pe cel lipsit de omenie, nu numai după faptele, ci şi după
76
dorinţele ce le au.
1410 • în locul binelui obişnuit se pune fapta care provoacă admiraţia.
MIHAIL DRAGOMIRESCU, Dialoguri filozofice, VI.
1411 • Nu prin hrană, haină sau aparenţe exterioare te vei impune, ci prin onestitate şi fapte
bune.
1412 • Faptele bune, pe care le facem în viaţă, ne dau cel mai sfînt şi cel mai temeinic drept
la nemurire.
FARAGO ELENA, Să fim buni, p. 24
1413 • Fapta e totul, gloria nimic.
Die That ist alles, nichts ier Ruhm. GOETHE, Faust, II, 4.
1414 • Faptele sînt substanţa vieţii, vorbele sînt numai decorul lor. Faptele sînt roadele
gîndurilor şi, dacă gîndurile au fost înţelepte, faptele sînt victorioase.
1415 • Şi prin vorbe se pot do-bindi uneori fapte.
1416 • Fă fapta şi lasă altora comentariul. Dăruieşte faptele, nu le vinde.
1417 • Vorba bună şi zîmbetul şi fapta binefăcătoare sînt raze ale soarelui răsfrînte în
sufletul omului.
1418 • Orice faptă rea ce ai făcut dă drept la alta ce se va face împotriva ta.
1419 • Gîndurile rele se alungă prin fapte bune.
1420 • A nu face fapte rele nu însemnează a face o singură faptă bună.
1421 • O faptă rea se bucură de mai multă luare aminte decît o viaţă întreagă de fapte bune.
1422 • Faptele bune ale tale vor fi pornirile bune ale fiilor tăi. Măcar atît ar trebui să te
îndemne a le face.
N. IORGA, Cugetări, p. 29; 83; 85; 91; 112; 250.
1423 • Cine îşi impune sieşi ca o datorie săvîrşirea faptelor bune, fireşte că nu poate fi
împotriva a-celora care-l mînă pe calea virtuţii.
128
129
9 — Dicţionar al bunei-cuviinţe
1424 • Ceea ce te-ar îmboldi mai mult spre îndeplinirea faptelor bune e încredinţarea deplină
că cele mai adevărate plăceri ale noastre izvorăsc numai din ele.
1425 • Datoria este necesitatea de a săvîrşi o faptă din respect pentru legea morală.
KANT, Fundamente ale metafizicii moravurilor. Prima secţiune.
1426 • Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămîne ceva statornic; rămîn faptele
mari, care sînt nepieritoare.
M. KOGÂLNICEANU, Discurs la mormlntul Domnitorului Al. I. Cuza.
1427 • Deprinde-te, cu prilejul fiecărei fapte a altuia, pe .cît cu putinţă, să-ţi răspunzi la
întrebarea: ce scop urmăreşte acesta cu fapta sa? Insă fă începutul cu tine însuţi, examinează-
te înainte de toate pe tine însuţi!
MARC AURELIU, Câtre sine însuşi, VI, X, 37.
1428 • Părinţii au la îndemînă ceva şi mai tare decît cuvîntul — au fapta. E destul să te porţi
tu bine şi să-l fereşti pe copil de pilda cea
rea a altora, pentru ca fiul ori fiica ta, cînd sînt de soi bun, să meargă pe calea cea dreaptă.
1429 • Este o frumoasă armonie, cînd fapta şi cuvîntul merg împreună.
MONTAIGNE, Eseuri, II; ;>>
XXXI. v
77
fi
1430 «Din vorbă se face fapta şj|| din faptă vorba.
ANTON PANN, Despre vorbire iarăşi.
1431 • Omul nu poate să facă un lucru la toţi să placă.
1432 • Că fapta rea cînd se face Cu pedeapsă se desface.
ANTON PANN, Precum faci aşa tragi.
1433 • Fiecăruia după faptele lui.
PAVEL DIN TARS, Romani, 2, 6.
1434 • Faptelor urîte le urmează ca sancţiune ruşinea; celor frumoase rîvna pentru cinstire.
PLATON, Banchetul, 178, ci.
1435 • Oare faptele frumoase să nu lase şi ele în sufletul celui cu-
130
minte, un gînd plăcut şi înviorător în care e stropită şi înfloreşte bucuria, dispreţuind pe cei ce
se vaită şi ocărăsc viaţa, ca şi cum ar fi un loc menit celor păcătoşi, un tărîm de surghiun
hotărît sufletelor noastre?
1436 • E legea firii omeneşti în care stă porunca: faptele tale să fie mulţumirea vieţii tale.
ION SLAVICI, Scrisori adresate unui om tinăr, II.
1437 • Faptele oricărui om nu dispar cu desăvîrşire. Trupul lui se poate risipi în pulbere, dar
faptele lui bune sau rele, îşi poartă mai departe roadele, înrîurind generaţiile care se înşiră
indefinit în viitor.
S. SMILES, Ajutâ-te singur, p. 278.
1438 • Fapta bună se prinde oriunde o semeni. Adesea, buruiana ingratitudinii nu face decît
să-i în-graşe locul.
Vezi şi: Datorie, Lucru, Muncă, Răsplată.
FĂGĂDUIALA
(A făgădui)
1439 • Făgăduiala are picioare, numai darul are mîini.
Proverb german
1440 • Cine făgăduieşte mult împlineşte puţin.
Proverb italian
1441 • Lesne făgăduim, anevoie împlinim.
1442 • Decît să porţi un om cu vorba, spune-i mai bine că nu se poate.
1443 • Făgăduieşte numai ce poţi da.
1444 • Cine făgăduieşte tot, nu făgăduieşte nimic.
1445 o Mai bine un ban în pungă decît făgăduiala lungă.
1446 • Cînd cele rele făgăduieşti nu-ţi păzi cuvîntul.
1447 • La ceea ce nu poţi nici ţie-ţi să-ţi ajuţi, nu mai făgădui altuia să-i ajuţi.
1448 • Făgăduiala să-ţi fie faptă urmată, iar nu vorbă deşartă.
131
FĂGĂDUIALĂ-FÂŢARNICIE
1449 • Cel ce făgăduieşte şi nu împlineşte vrăjmaş dobîndeşte pe cel ce-i făgăduieşte.
1450 • De ai făgăduit odată, pă-zeşte-ţi făgăduinţa, ca să nu ieşi mincinos.
1451 • Făgăduiala dată e datorie curată.
1452 • Ţi-ai dat cuvîntul? Ţine-l. Nu ţi l-ai dat? Stai aşa.
Proverb rusesc
1453 • Nici făgăduiala necugetată şi nici hotărîrea greşită nu impun vreo obligaţie.
78
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 261.
1454 • Cine-şi calcă făgăduielile, rupe graniţa însăşi a vieţii oamenilor între sine.
1455 • Făgăduim după cum sînt speranţele noastre şi ne ţinem făgăduielile după cum sînt
temerile noastre.
1456 • Vezi să nu făgăduieşti multe şi apoi ce fâgăduieşti să nu plineşti.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, III, 62.
1457 • Încet la făgăduiala, grabnic la împlinire.
1458 • Nu făgădui ceea ce nu poţi ţine.
1459» Se făgăduieşte mult, pentru a se da puţin.
VAUVENARGUES, Reflecţii şi maxime, 445.
Vezi şi: Cuvînt, Făţărnicie, înşelătorie, Minciună.
FĂŢĂRNICIE
(Făţarnic)
1460 a Făţarnicul este un taler cu două feţe.
1461 • Făţarnicul e ca un cărbune care, pe neaşteptate, te arde.
1462 • In faţă mumă şi în dos ciumă.
132
1463 • Te pupă în bot şi-ţi ia din pungă tot.
1464 • Făţarnicul, în adevăr, dulce te sărută, dar unde te sărută multă vreme te ustură.
1465 • Zavistia cel mai cumplit vrăjmaş al prieteşugului, şi făţărnicia dragostei.
1466 • Făţarnicul cu graiul se pare că te apără, iar cu semne de departe în groapă te
aruncă.
1467 • Fugi de omul cu două feţe, ce unele-ţi grăieşte şi altele gîn-deşte.
1468 • Făţarnicul aci laudă, aci defăima şi pe cel ce-l ţine în palmă.
1469 • Viclenii şi făţărnicii, nici să le iubeşti, nici să le urmezi.
1470 • De omul viclean şi de cel făţarnic, să te fereşti mai mult de-cît de şarpele cel mai
înveninat.
1471 • Cel mai mare dar la om, să nu fie nicicum, nici făţarnic, nici zavistnic.
1472 • Făţarnicul pe dinafară, ca mielul fără prihană, iar pe dinăuntru lup întreg adevărat.
1478 • Pe făţarnic roagă-l să păstreze masca. Numai aşa poate fi cuviincios.
1474 • Făţarnicul are într-un buzunar bani, iar într-altul o carte de rugăciuni; făţarnicul
serveşte atît lui Dumnezeu cît şi diavolului, minţindu-i pe amîndoi.
1475 • Dacă bunăvoinţa ta este adevărată, fără făţărnicie sau ipocrizie, atunci este şi
neclătinată.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, XI, 167.
Vezi şi: Falsitate, Minciună, Prefăcătorie.
FEMEIE
1476 • Ceartă fără femeie nu se poate.
Proverb albanez
1477 • Limba este ultimul organ care moare la femeie.
Proverb englez
133
FKMEE
79
1478 • Puterea femeii? Limba sa.
La force de la femme? Sa langue. Proverb francez
1479 • Bărbat fără femeie, cal fără frîu; femeie fără bărbat, barcă fără cîrmă.
Proverb italian
1480 • Femeia fără bărbat la fel cu calul despiedicat.
1481 • Tăcerea la muiere cea mai frumoasă podoabă.
1482 • Muierea înţeleaptă, cînd îşi cunoaşte greşeala, îndată şi-<> îndreaptă.
1483 • Muierea cicală te scoate din casă afară.
1484 • Muierea rea în casă, tul burare şi ocară.
1485 • Nimic alt mai bine prinde la orice muiere, ca purtarea ei de cinste.
1486 • Muierea, cît de bătrînă îndată se mînie cînd îi zici: „Bătrînă eşti".
1487 • Muierea desfrînată, dă-răpănarea şi necinstea cnsei salo.
14S8 • Mai lesne poţi aduna sute şi mii de bărbaţi decît muieri numai două.
1489 • Muierea, c-o vorbă dulce, şi pe cel mai rău, şi pe cel mai i'iim-plit bărbat la blîndeţe îl
duce.
1490 • Muierea se înduplecă ci. mîngăieri, dragoste şi cu plăcere.
1491 « Muierea bărbată, liniştită şi cinstită, veselia casei şi a bărbatului viaţă.
1492 «Cea mai marc ruşine la orirc muiere al său bărbat a-şi iăsa şi la altul a alerga.
1493 <» Ca să-ţi fie muierea ta cinstită, trebuie şi tu mai mult s-o cinsteşti.
1494 o Femeia caro-i cuminte îi mai mare decît un bărbat.
1495 r> Femeia cea nebună casa îşi dărîmă.
1496 • Femeia cinstită e coroana bărbatului.
1497 • Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa.
1498 • Femeia stearpă este ca pomul fără roade.
1499 • Muierea cînd lipseşte /Casa se risipeşte.
134
FEMEE
1500 • Muierea curată / De miros te-mbată.
1501 • Muiere tăcută anevoie a
găsi.
1502 • Trebuie să deprindem bărbaţii în respect faţă de femeie.
TUDOR ARGHEZI, Manual de morală practica, p. 82.
1503 • Femeia vrednică veseleşte pe bărbatul său, şi anii lui îi va umplea de pace.
BEN SIRAH, Cartea înţelepciunii, 26, 2.
1504 • Cînd o femeie are darul de a tăcea, însemnează că are calităţi ce ies din comun.
CORNEILLE, Mincinosul, act. I, se. IV.
1505 • Vorbă puţină — iată podoaba femeii, altă parte frumoasă la ea este simplitatea
gătelii.
1506 • Societatea femeilor este e-lementul în care se dezvoltă distincţia socială.
1507 • Să nu te încumeţi niciodată să glumeşti cu femeile.
Mit Frauen soli man sich nie un-terstehen zuscherzen.
GOETHE, Faust, I, Grădina.
150S • Cînd o femeie este supărată, suit destule patru mici sărutări, spre a o linişti.
CARLO GOLDONI, Cafeneaua, act. I, s.c- XX.
1509 • O femeie care iubeşte pasionat nu glumeşte niciodată, în societate, cu bărbatul iubit
sau pe socoteala lui.
G. IBRÂILEANU, Privind viaţa.
80
1510 • O femeie nestatornică este aceea care nu mai iubeşte; o u-şuratică este aceea care
şi-a găsit altul; o fluşturatică este aceea care nu ştie dacă iubeşte şi ce iubeşte; o nepăsătoare
— cea care nu iubeşte nimic.
1511 • O femeie se uită pururi la un bărbat ca la un bărbat şi, la rîndul său, un bărbat se uită
la o femeie ca la o femeie.
LA BRUYERE, Caracterele, III, 24; IV, 2.
1512 « Femeile sînt temelia educaţiei în fiecare generaţie.
1513 • Bărbat fără femeie, cap fără corp; femeie fără bărbat, corp fără cap.
I.P. RICHTER, Flori.
13S
FEMEE-FERICIRE
FERICIRE
1514 • Toate popoarele civilizate au respectat femeia.
J.J. ROOSSEAU, Emil.
1515 • Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărîmă cu mîna lor.
SOLOMON, Proverbe, 14,1.
1516 • O femeie tînără căsătorită cu un bărbat bătrîn este o barcă care n-ascultă de cîrmă şi
care, adesea pleacă în timpul nopţii să caute alt port.
1517 • Femeia ca femeie se schimbă şi îmbătrîneşte, mama ca mamă nu se schimbă şi nu
îmbătrîneşte.
Vezi şi: Căsătorie, Familie, Soţi.
FERICIRE
(Fericit)
1518 • Pentru ca o pereche să fie fericită, bărbatul trebuie să fie surd şi femeia oarbă.
Proverb malgaş
1519 • Fericit e acel ce poate în-J calzi mai mulţi la soba lui.
1520 • Fericită fata ce muma ei ji dă pilda cea mai bună.
1521 • Fericit este cel ce n-are trebuinţă de nimeni.
1522 • Ca să te socoteşti între fericiţi, să păzeşti la toate o măsură dreaptă, şi de muncă
niciodată să te laşi.
1523 • Curat la gînduri, cuvinte şi la fapte să te arăţi, frate, dacă vrei să te arăţi, pururea
fericit.
1524 • Cînd muierea cu bărbatul nicicum se gîlcevesc, cea mai mare fericire la ei se
găseşte.
1525 • Nici o fericire fără virtute.
1526 • Niciodată nu te vei socoti fericit dacă nu te vei purta cinstit.
1527 • Fericit cel ce a dobîndit prieten bun şi cinstit.
1528 • Fericit cel ce poate trăi cu toţii în pace.
1529 • Ferice de acela căruia îi spui o vorbă şi pricepe zece şi vai de acela căruia îi spui
zece şi nu
pricepe nici una.
1530 • Oamenii cei mai fericiţi şi mai folositori sînt alcătuiţi din-tr-un tot armonios de
activităţi intelectuale şi morale.
DR. ALEXIS CARREL, Omul, fiinţă necunoscută, IV, VI.
1531 • Fericirea se obţine pe două căi: l- Prin lucru singuratic şi meditaţie personală. 2. Prin
diferite raporturi cu semenii în societate, începînd cu familia.
81
1532 • Nici frumuseţea, nici banul nu fac pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea.
1533 • Omul cel mai fericit este acela care face fericiţi pe cît mai mulţi oameni.
DIDEROT, Discurs despre poezia dramatică.
1534 • Omul care munceşte, care are o soţie şi copii pe care îi iubeşte este fericit.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, XIV, p. 150.
' 153$ • Fericirea ne vine de la vir-
FLORIAN, Fabule, V. 9.
1536 • Munca, ocupaţia şi activitatea utilă sînt secretul principal al fericirii.
GREUZE, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 89.
1537 • Fericirea nu este altceva decît... a fi un om bun.
MARC AURELIU, .Către sine însuşi, VII, 17.
1538 • Experienţa arată că cel mai fericit este cel care a adus fericirea celor mai mulţi
oameni.
K. MARX, Reflecţiile unui tlnăr la alegerea profesiunii.
1539 • Fericirea fără de ajutorul faptei bune nu să poate dobîndi.
SAMUIL MICU, Scrieri filo-, zofice: Învăţătura politicească,
11.
1540 • Niciodată nu vei fi fericit, dacă te vei mînia că e cineva mai fericit.
SENECA, Despre mlnie, III. 30.
1541 • Pentru fericirea personală este necesar să-ţi controlezi fiecare cuvînt şi fiecare
faptă, căci există cuvinte care lovesc mai puternic decît bătaia şi (...) mai rău decît pumnalul.
1542 • Ştim că, pentru a fi fericiţi şi a face pe alţii fericiţi, trebuie să iubim pe aproapele
nostru ca pe noi înşine şi, dacă nu e cu putinţă să-i facem cele ce am dori ca să ni se facă
nouă, cel puţin să nu-i
136
FERICIRE-FLECAREALA
facem ceea ce nu ne-ar place să ne Iacă nouă altul.
L. TOLSTOI, Testamentul meu, 3.
Vezi şi Mulţumire, Pace.
1543 • Flecăreala necurmată, pen tru prietenul tăcerii, este ca nisipul deşertului, pentru
călătorul o-
bosiţ.
Proverb persan
1544 • Pe flecar să-l înveţi cum să tacă, iar nu cum să grăiască
1545 • Flecarul multe trăncăneşte, dar nimic nu pricepe
1546 • Doi flecari la masă, bucatele rămîn pe masă.
1547 • Ii merge gura ca o moară hodorogită.
1548 • Flecarul e ca oala, cel mai mult sună cînd o loveşti goală.
1549 • Numai pămîntul astupă gura flecarului.
1550 • Cu cel flecar nu te sfătui, că nu va putea păzi taina ta.
1551 • Flecarul din gură vorba îţi fură.
:
1552 • Flecarul şi mincinosul, dolj vrăjmaşi ai adevărului.
1553 • Cea mai mare piedecă a flecarului este cînd nimeni nu-l ascultă.
1554 • Flecăreala este o înşirurie de vorbe fără rost.
1555 • Obişnuinţa face din noi nişte flecari.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, IX.
1556 • Obiceiul de a flecari, dorinţa de a distra pe alţii, ne îndeamnă prea adeseori să
82
dezvăluim lucruri ce niciodată n-ar trebui să iasă din gura noastră. Amuzînd o companie se
poate să distrugem o inimă, poate şi viitorul unui om. Vai de cel care cade în ghiarele unui
astfel de flecar.
FR. W. FâRSTER, Educaţia cetăţeneasca a tineretului şi adulţilor, p. 92.
1557 • Flecar e numai cel care spune fleacuri, cel ce le face e tot fleac
ca şi ele.
138
1558 • Omul care e flecar / Trăncăneşte ca un car.
ANTON PANN, Despre minciuni şi flecarii.
1559 • Flecar este omul care, stînd alături de un necunoscut, începe să-şi laude nevasta, îi
povesteşte ce a visat, îi înşiră bunătăţile cu care s-a ospătat la cină.
TEOFRAST, Caracterele, III.
1560 • A tăcea este o sarcină prea grea pentru un flecar. El vorbeşte. Cei din jur îl aprobă
plictisiţi. Pînă la sfîrşit se face nesuferit tuturor.
TEOGNIS, gia
Poeme ele ce,
29
5.
Vezi : Bîrfeală, Cl
şi Calomnie, e-
vetir
e.
FRATE
(Fraternitate)
1561 • Cînd fraţii lucrează împreună, munţii se schimbă în aur.
Proverb chinez
1562 • Fraţii sînt fraţi, dar buzunarele nu.
Proverb german
1563 • Nici un prieten ca un frate, nici un duşman ca un frate.
Proverb indian
1564 • Trei fraţi, trei fortăreţe.
Proverb protughez
1565 • Fratele frate la necaz să se arate. .
1566 • Frate, frate, dar brînza-i pe bani.
1567 • Singur nimeni nu te-ascultă iar împreună cu fraţii tăi toţi tremură de tine.
1568 • Toţi dintr-o mumă fiind născuţi, toţi de fraţi se înţeleg.
1569 • Frate cu frate într-o unire, cetatea cea mai tare.
1570 • Fratelui tău să nu-i zici: „Pas de cere la altul", ci „Vino, să-ţi dau eu".
1571 • Frate pe frate cînd va ajuta, cine împotrivă-le vor sta.
1572 • Cine pe fratele său nu mîn-gîie vrăjmaşul lui se socoteşte şi cine îl lasă să moară de
foame ucigaş lui se socoteşte.
1573 • Frate-mi eşti, frate să-mi fii / Dar la noi mai rar să vii.
139
157-l « Cele mai multe rele nu vin |
de afară, !
Nu le aduc streinii, ci ni le face
toate
83
Un pămîntean d-ai noştri, o rudă
sau un frate.
GR. ALEXANDRESCU, Toporul şi pădurea.
1575 • Prietenia dintre doi fraţi este mai solidă decît un meterez.
filozofilor iluştri. VI.
1576 • Fraţii, surorile sint ceva din noi înşine, scumpe ca şi cei mai scumpi amici... A-i iubi
este natural şi uşor. A-i ajuta, a-i sprijini
este o datorie.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, VI; X.
1577 • ■ Oamenii sînt toţi fraţi.
FENELON, Aventurile lui Te-lemac, fiul lui Ulise, XVII.
1578 « Nu este legătură mai sfîn-tă decît aceea a fraternităţii.
N.V. GOGOL, Taras Bulba, IX.
1579 • Nu-l socoti pe prieten egal cu fratele tău.
IIESIOD, Munci şi zile, 707.
1580 • Un tovarăş înţelept nu este mai puţin ca un frate.
HOMER, Odiseea, VIII, 124.
1581 • Egoismul şi ura au patrie, fraternitatea nu.
LAMARTINE, Poezii, diverse.
1582 • Dintre toate comorile, pe care părinţii le pot lăsa copiilor, nu e nici una mai de preţ ca
un frate: e un prieten dat de natură, un prieten căruia nimeni nu-i poate ţine locul şi pe care,
odată pierdut, nimeni nu-l poate înlocui.
PLXJTARH, Opere morale; Dragostea frăţeasca.
Vezi şi: Prieteni, Rude.
FRUMUSEŢE (Frumos)
1583 • Rar se vede înţelepciunea unită cu frumuseţea.
Proverb arab
1584 a Frumuseţea fără bunătate e ca un vin trezit.
1585 « Nu e frumos ceea ce e frumos, ci ceea ce-mi place.
Proverbe italiene
1586 • Ce e frumos poartă şi po-nos.
1587 • Ce e frumos la toţi place, / Dar nu ştiu-n el ce zace.
140
1588 • Frumuseţea vestejeşte, dar înţelepciunea creşte.
1589 • Nu la faţă, ci la fapte să te arăţi frumos.
1590 • Frumuseţea se cinsteşte cînd este, fireşte, iar nu cînd se plăsmuieşte.
1591 • Frumuseţea, fără înţelepciune, este ca floarea în tină.
1592 • E plăcut să vezi un bărbat frumos, dar mai uşor se trăieşte cu un bărbat de duh.
Proverb rusesc
1593 • Dacă frumuseţea nimereşte unde trebuie face să strălucească virtuţile şi să roşească
viciile.
FRANCIS BACON, Eseuri: De-_~ spre frumuseţe.
'1594 » Frumuseţea morală lasă o ^a#nntire neştearsă aceluia care a văzut-o, fie şi o singură
dată.
ALEXIS CARREL, Omul, fiinţă necunoscută, IV, III.
1595 • Fiecare găseşte frumos ceea ce ştie.
CICERO, Tusculanele, V, 22, 63.
84
1596 • Nu e cuviincios ca frumuseţea trupului să fie un laţ pentru prins oameni.
1597 • Numai prin suflet se in-vederează atît frumuseţea cît şi urîţenia.
1598 • In adevăr frumuseţea este o nobilă floare a sănătăţii. Ea îşi are izvorul înăuntrul
corpului, căci de-abia în urmă frumuseţea înfloreşte spre partea din afară a trupului şi se
înfăţişează printr-o culoare luminoasă.
CLEMENT ALEXANDRINUL,
Pedagogul, 11,10; 11,12; III,
11.
1599 «Iar frumuseţea-i bun netrebnic / Şi ispititor la rele, / Ştiunevestele-acest
lucru,/Şi, vezi, ce cuminţi sînt ele.
G. COŞBUC, Puntea lui Rumi.
1600 • Frumuseţea corpului are ceva de animal, dacă nu se adaugă şi podoabele
inteligenţii.
1601 • Una este a trăi frumos şi alta a trăi fălos. Căci prima vine din cumpătare, măsură,
ordine, cuviinţă şi mulţumire cu puţin; a doua din desfrînare, risipă şi abatere de la ordine şi
bună-cuviinţă. Prima merită laudă, a doua dispreţ.
EPICTET. Fragmente, 27.
FRUMUSEŢE-FURT
1602 • Frumuseţea îmblînzeşte orice mînie.
Schonheit bănditgt allen Zora.
GOETHE, Faust, II, 3.
1603 • Frumuseţea trebuie să fie legată cu bunătatea; altfel sufletul urît o învinge.
160-l • Podoabele nu fac frumos, ci mai frumos.
N. I0RGA, Cugetări, p. 79; 93.
1605 • Frumuseţea şi ruşinea rar merg împreună.
JUVENAL, Satire, X, 297.
1606 • Frumosul este simbolul binelui moral.
KANT, Critica raţiunii, partea I, cartea a H-a, secţia a Ii-a.
1607 • Frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe.
JOHN ICEATS, Poezii, Odă la o urnă greaca.
1608 • Nimeni nu spune despre sine, mai ales fără temei, că e frumos, că e generos, că e
sublim. Calităţile acestea fiind nespus de preţuite, se mulţumeşte fiecare să creadă că le
are.
1609 • Cine nu se îngrijeşte de frumuseţea pe care i-a dat-o natura trece drept leneş şi
neisprăvit, dar sulimanurile care dau o mină de ajutor naturii sînt un obicei năstruşnic şi
nevrednic. Soţia cîş-tigă dragostea bărbatului mai puţin prin farmece trupeşti decît prin
purtare cinstită, prin blîndeţe şi respect unul pentru altul.
THOMAS MORUS, Utopia, II. Vezi şi: Lux, Podoabă.
FURT (A îma)
1610 • Un hoţ îşi închipuie că toată lumea fură.
Proverb danez
1611 • Cine fură un ou/Fură şi un bou.
Qui voie un oeufjVole un boeuf. Proverb francez
1612 • Cine spune minciună e ca cel ce fură.
1613 • Tot ce se fură iese la soare.
1614 • Cine fură odată e fur totdeauna.
142
GIAJMĂ-GRESEALĂ
85
1672 • O glumă n-a cîştigat niciodată un duşman, dar a pierdut, adesea, un prieten,
1673 • Nu glumi într-una.
1674 • Nimic nu cere mai multă atenţie şi îndemînare decît gluma.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii in viaţă, 76; 241.
1675 • Cel care se află, mai presus de ceilalţi, într-un post înalt, care îl pune la adăpost de
replică, nu trebuie să facă niciodată o glumă usturătoare.
1676 • Zădărniceşti o glumă, făcîndu-te că o aplauzi.
LA ROCHEFOUCAULD-DOU-
DEAUVILLE, Memorii, carte
de cugetări, 74.
1677 • Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora... Acest fel de a
glumi este introdus chiar şi-n conversaţia celor mai distinşi oameni... dar nu toată lumea
are talentul de a mînui cu dibăcie o treabă atît de gingaşă şi dificilă... Socotesc că e bine să
se abţină.
1(578 • Cîteodată în lume Sînt primite şi glume.
1679 • Niciodată, nu trebuie ca o glumă să fie luată în serios
PLAUT, Amphitrio, 920.
1680 • O batjocură, o glumă, faptul cu ai făcut haz pe seama cuiva sau aluzie la el îl
întărită spre mînie.
1681 • Omul înţelept îşi stăpî-neşte dorinţa de a face un spirit sau o mustrare pe seama
altuia, în timp ce prostul spune tot ce gîndeşte şi sacrifică mai degrabă prietenul decît
gluma.
S. S1IILES, Fii om de caracter, p. 134.
Vezi şi: Cuvînt, Rîs, Vorbă, Batjocură,
GREŞEALĂ (A greşi)
1682 • Nimeni nu este fără greşeală.
Personne n'est infaillible.
Proverb francez
147
10*
GREŞEALĂ
1683 a Cine mult vorbeşte mult
greşeşte.
Proverb italian
1684 • A greşi este în firea omului.
Errare humanum est.
Proverb latin
1685 • Greşeala fiului tău să n-o treci cu vederea, că se face obicei.
1686 « Greşeala îndreptare aşteaptă.
1687 • Nu te supăra cînd prietenul tău îţi arată greşeala. E de laudă cel ce-şi cunoaşte greşeala
şi, îndată, şi-o îndreaptă.
1688 • In multe greşeli cade cel ce fără de lucru sade.
1689 • întîi ale tale greşeli să îndreptezi, apoi ale altora, ca ş; aceia pildă să ia de la
tine.
1690 • Greşeala altuia la acela s-o laşi; după ea să nu te iei.
86
1691 • Greşeala iertată nu se mai aminteşte.
1692 • Ca să poţi îndrepta ale altora greşeli, trebuie tu să fii curat de orice greşeală.
1693 • Cum greşeşti, cere iertăciune, cu aceasta pe tine te cinsteşti.
1691 • Nu arunca greşeala ta asupra altuia, ci mai bine îndreap-t-o.
1695 • Cine poato opri pe cel ce greşeşte şi nu-l opreşte părtaş al aceleiaşi greşeli se
socoteşte.
1696 • Greşeala de o clipă e adesea supărare pe viaţă.
1697 a Chiar omul cu judecată / Greşeşte cîteodată.
1698 • Cine munceşte uneori greşeşte.
1699 • Orice greşeală se plăteşte
Proverb general
1700 » Să ne ferim de greşeli, nu din teamă, ci din simţ de răspundere.
1701 • Necunoaşterea binelui este pricina pentru care se fac greşeli.
DEMOCRIT, Fragmente, 41 ;
83.
1702 • De ce, tot omul, cînd greşeşte. I Asupra altuia se
dezvinovăţeşte?
AL. DONICI, Cheltuitorul şi rlndunica.
1703 • Greşind din întîmplare,
nu-i nimeni vinovat.
148
GREŞEALĂ
Dar cel ce face-anume nu trebuie cruţat.
FEDRU, Fabule, V, 3 (Chelul şi Musca).
1704 • O mare tărie de suflet e să suferi în tăcere greşeala altuia şi să nu te molipseşti do
greşelile
lui.
Fr. W. FORSTER, Îndrumarea
vieţii pentru băieţii şi fetele de
la 18 ani, p. 106.
1705 • Nu da socoteală cui n-o cere şi chiar atunci cînd e cerută, e o greşeală s-o faci
mai mult decît e necesar.
1706 • Sînt greşeli ce pot fi iertate.
HORAŢIU, Artapoetică,350.
1707 • Cine nu cere iertare de faptele sale greşite
Drept e s-o dee în urmă celor ce o vor de la dînsul.
HORAŢIU, Satire, I, III.
1708 • Vai de acel care ţine minte pedeapsa şi uită greşeala.
1709 • Meşteşugul cel mare e să îndrepţi pe cineva fără să ştie că a greşit.
1710 • Pentru ca să-ţi recunoşti greşeala, trebuie ca sufletul tău întreg să-i fi fost
superior.
1711 • îndreaptă greşeala, zdrobeşte păcatul; aceasta trebuie să faci.
1712 • Să te întrebi ce ai greşit în ziua cînd vei vedea că nu mai ai duşmani.
N. IORGA, Cugetări, p. 22; 27; 65; 77; 17.
1713 • Greşeala tulbură, adevărul linişteşte.
J. JOUBERT, Cugetări, XI, LXXX.
1714 • Dacă cineva greşeşte, sfă-tuieşte-l cu bunătate şi arată-i cu blîndeţe greşelile
sale.
87
MARC AURELIU, Către sine însuşi, X, 4.
1715 • Uiţi greşeala cînd o mărturiseşti altuia, dar, de obicei, acel altul n-o uită.
FR. NIETZSCHE, Aforisme,
528.
1716 • A greşi e omenesc, a ierta e dumnezeiesc.
1717 • Nu vedem decît greşeli la inamicii noştri, iar la persoanele care ne sînt simpatice o
mulţime
149
GRESEALĂ-GROSOLANIE-GURĂ
de calităţi. Chiar defectele lor ne par plăcute.
1718 • Nu vedem greşelile şi viciile noastre, ci numai pe ale altora.
1719 • Greşeala tatălui nu trebuie niciodată să vatăme pe fiu.
1720 • Multe greşeli se nasc dintr-un adevăr de care se abuzează.
VOLTAIRE, Eseuri asupra moravurilor, XLIX.
Vezi şi: Faptă, Iertare, Păţanie, Pedeapsă, Vorbă.
GROSOLĂNIE
(Grosolan)
1921 • Mai bine un diavol politicos decît un sfînt grosolan
Proverb libanez
1722 • Din lene ajungi golan, / Prin purtare grosolan.
rrnrfrli românesc
1723 • Fereşte-te de grosolani, de încăpăţînaţi, de aroganţi şi de nebuni de toate
felurile.
1724 • Numai naturile grosolane nu roşesc de nici o idee care le vine în cap.
1725 • Grosolănia, bădărănia şi brutalitatea pot fi apucăturile unui om de duh.
LA BRUYBRE, Caracterele, XII, 48.
1726 • Grosolănia pare să fie necunoaşterea bunei-cuviinţe. Grosolanul este omul care
vine la adunarea publică chiar şi în ziua în care s-a îmbătat.
TEOFRAST, Caractere, IV.
Vezi şi: Glumă, Mojicie, Obrăznicie.
GURĂ
(Guraliv)
1727 o Cine gura îşi stăpîneşte viaţa şi-o scapă.
Proverb albanez
150
GURA
1728 • Fii de trei ori binecuvîn-tată gură închisă.
Proverb elveţian
1729 • în gura închisă nu intră niciodată musca.
In bocea chiusa non entra mai mosc a.
Proverb italian
1730 • Gura îndulceşte, gura amăreşte.
1731 • Gura înţeleptului cînd se deschide, tu închide pe a ta.
1732 • Apa, vîntul şi gura lumii nu le poţi opri.
88
1733 • Ori să fii cu miere-n gură, ori cu mîna în buzunar.
1734 « Mai
treabă.
multă gură decît
1735 • A se lua după gura lumii este a da de prăpastie.
1736 • Din tot locul şi totdeauna să-ţi păzeşti cu totul gura.
1737 • Gura mincinoasă, cea mai ticăloasă.
1738 • Gura de tot să nu ţi-o înfrînezi, nici iarăşi de tot slobodă să ţi-o laşi la orice şi
ori-cînd, şi oricum, ci mai bine la vreme să grăieşti cît şi cum ţi se cuvine.
1739 • Cu gura căscată nicicum să te plimbi ca să n-auzi de la toţi: „Gură-cascâ".
1740 • Cu cel bun de gură nicicum să te apuci, că te face de ocară.
1741 • Cea mai mare învăţătură, să ştie oarecine cînd să tacă din gură.
1742 • Nu te speria de acela care face gură, ci de acela care tace şi face.
1743 • Sînt ipocriţi şi netrebnici cei ce fac toate din gură, dar nimic în realitate.
1744 • De gura lumii să nu-ţi pese, căci nu-i în puterea ta s-o opreşti.
EPICTET, Manual. 50.
1745 • Nu fi gură rea şi mai puţin încă, să nu treci drept gură rea, căci ar însemna o
reputaţie de om compromis.
1746 • Un frîu în gură e mai sigur decît lanţurile la picioare.
1S1
GURĂ-HOŢ
1747 • Voi păzi gura mare de vorbe spurcate.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii p. 135.
1748 • Pune-ţi frîu la gură şi lacăt la inimă.
ANTON PANN, Despre vorbire iarăşi.
1749 • Ţine-ţi gura-n depărtare / Nu o apropia tare... /Cînd ştii c-ai mîncat la masă
/Ceapă, usturoi sau prasă, / Şi alte legumi puturoase, /Care foarte greu miroase.
ANTON PANN, Hristoitie, VII.
1750 • Ori pune-ţi pază gurii, ori spune-o verde româneşte !
I. SLAVICI, Amintiri: I. L. CARAGIALE, p. 158.
1751 • Dacă am vrea să definim năravul acesta, am putea spune că este neputinţa de a-ţi
stăpîni gura, iar guralivul este omul care indiferent de ce i-ar spune cel ce-i iese în cale îi
răspunde că nu prezintă.importanţă, că el le ştie pe toate şi că îi stă la dispoziţie cu informaţii.
TEOFRAST, Caracterele, VII.
Vezi şi: Cuvînt, Limbă, Vorbă.
HOŢ
(Lotru, Tîlliar)
1752 • Cine laudă pe hoţ se vede
că-i plac hoţiile.
Proverb albanez
1753 • Hoţul c-un păcat şi păgubaşul cu două, că pe mulţi bănuieşte.
1754 • Cel ce pe hoţ primeşte, şi multe lui îi înlesneşte, de hoţ şi el se socoteşte.
1755 • Fereşte-mă, Doamne, de hoţii din casă, căci de cei de afară mă feresc eu.
1756 o De hoţul din casă nu te poţi ieri niciodată.
1757 • Ocazia face pe hoţ.
1758 • Hoţul fură şi jură.
89
1759 • Ori fură, ori ţine sacul, e tot lotru.
1760 • Hoţul zice c-a glumit, / Cînd vede că l-a zărit.
1761 • Tîlharul niciodată nu se
pricopseşte.
1762 • Nu orice ticălos e hoţ, dar orice hoţ e ticălos.
ARISTOTEL,
Retorica, II, XXIV, 4.
152
HOŢ-IEKTARE
1763 • Oricine urăşte pe hoţ şi pe calomniator.
ARISTOTEL, Pasiunile: Iubirea, p. 22.
1764 • Hoţul vede un jandarm în dosul fiecărei tufe.
SHAKESPEARE, Henric VI.
Vezi şi: Furt, Lăcomie.
IERTARE
(A ierta)
1765 • Greşelile tinereţii se iartă. II faut que jeunesse se passe.
Proverb francez
1766 • A ierta este cea mai frumoasă răzbunare.
Proverb italian
1767 • Cine iubeşte iartă.
1768 • Lesne a ierta, anevoie a uita.
1769 • Cu iertarea ce tu faci, dobîndeşti pe toţi de fraţi.
1770 • Mai bine să ierţi pe cel vinovat, decît să pedepseşti pe cel nevinovat.
1771 • Toată greşeala are iertarea ei.
1772 • Cel blînd nu înclină spre răzbunare, ti mai mult spre iertare.
ARISTOTEL, Etica nicoma-bică, IV, XI, 1126 a.
1773 • Mai presus de orice trebuie să ne iertăm unul altuia slăbiciunile.
CICERO, Scrisori către Atti-cus, I, 17.
1774 • Sînt greşeli ce pot fi iertate.
1775 • Cine ne cere iertare de faptele sale greşite.
Drept e s-o dea în urmă celor ce-o vor de la dînsul.
HORAŢIU, Satire, I, III.
1776 • Ai dreptul să ierţi numai ce s-a făcut în paguba ta.
1777 • In tine să fie un judecător care să ierte numai pe alţii.
N. IORGA, Cugetări p. 10 4 ; 326
1778 • îi iertăm adeseori pe cei care ne plictisesc, dar nu putem ierta pe cei pe care-i
plictisim.
1779 • Ierţi atît cît iubeşti.
1780 • Dacă un copil îşi mărturiseşte greşeala fără înconjur, lăuda-ţi-l pentru sinceritatea de
care a dat dovadă şi iertaţi-i greşeala.
S. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 132.
153
1781 • icrtind te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat.
NAPOLEON I, Cugetări.
1782 • Iertarea este frumoasă cînd vine de la cel mai tare şi e frumoasă mai ales cînd
90
este acordată unei fiinţe fără apărare.
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI, Istoria Vizirului Nureddin.
1783 • învingătorul care iartă este de două ori învingător.
PETRONIU, Satiricon, XVIII.
1784 • Trebuie să ierţi, cînd este
nevoie de iertare.
SENECA, Agamemnon, act. III, se. 2.
1785 • A ierta este o faptă mai nobilă şi mai rară decît aceea de a se răzbuna.
SHAKESPEARE, Furtuna, act. V, se. I.
1786 • Iartă adesea altora, niciodată ţie.
1787 • Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala.
Aime la verite, mais pardonne ă l'erreur.
VOLTAIRE, Discurs In versuri asupra omului, II
Vezi şi: Greşeală, Pedeapsă.
IMITAŢIE (A imita)
1788 • Nebunul şi invidiosul murdăresc pe cel curat, în locsă-l
imite.
Proverb arab
1789 • Omul este ca oaia, lesne se ia după altul.
1790 • Pînă să-l faci ca pe tine, el te face ca pe sine.
1791 • Cel care admiră se foloseşte şi el, căci e îndemnat să imite persoana pe care o
admiră.
1792 • Nu-i nimic mai uşor decît să imiţi haina sau poziţia sau gesturile cuiva. Dar dacă
vezi ceva vicios şi-l imiţi, spre a fi la fel, asta nu-i o laudă.
CICERO, De oratore, II, 22.
1793 • Străduieşte-te să imiţi înţelepciunea adversarului.
ERASM, Despre război şi pace, I, 39.
1794 • Imită pe alţii numai cît îngăduie bună-cuviinţa.
i'V» » Cine imită răul depăşeşte totdeauna modelul, cine imită binele răfliîne mai prejos de
exemplu.
FRANCESCO GUICCIARDI-
NI, Istoria Italiei.
1796 • Nu imita ce nu-ţi trebuie. Dacă nu eşti cocoşat şi vei face ce face cocoşatul, pentru a-
şi ascunde cocoaşa, vei părea că şi tu ai una.
N. IORGA, Cugetări, p.76.
1797 • în fiecare exemplu de purtare energică există putinţa ca el să fie imitat. Bărbatul
viteaz entuziasmează pe cel slab şi-l forţează aproape să-l urmeze.
1798 • Copilul învaţă fără strădanie prin simplă imitaţie, ca şi cum ar primi învăţătură
prin porii pielii.
1799 • Tinerii ca şi bătrînii, şi mai ales, tinerii imită mai mult decît bătrînii, fără vrere, pe
aceia cu care vin în contact... Oamenii au înăscut în ei instinctul imitaţiei şi fiecare este
influenţat, în măsură mai mică sau mai mare, de vorbirea, felul de a fi şi de a gîndi al
semenilor săi.
ti. S.UI.LES, Fii om de caracter, p. 24; 37; G1.
Vezi şi: Admiraţie, Exemplu, Pildă.
IMPOSIBIL
91
1800 • Nu cere ce nu este.
Proverb albanez
1801 • De unde nu-i, nu se cere.
1802 • Nu cere ceea ce este cu neputinţă.
1803 • Nimeni nu-i dator să facă ceea ce nu se poate.
Impossibilium nulla obligalio est.
DIGESTE Vezi şi: Cumpătare, Datorie,
Măsură.
1804 • Prima impresie valorează.
1805 • Mai bine este a fi decît a părea.
Mieux vav.t etre que parai tre. Besser sein als scheinen.
1806 • Nu te lua după prima impresie... Primirea uşuratică a
154
155
unei impresii arată puţina pregătire a cuiva şi nu e departe de patimă.
1807 • E bine să fim totdeauna stăpîni peste impresia momentului şi a simţurilor noastre.
1808 • Prima impresie a copilului se menţine totdeauna.
1809 • Totul depinde de prima impresie, iar aceasta este favorabilă sau nu, după cum
omul cu care avem de-a face este politicos şi drăguţ sau nu.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 38; 173-l74.
Vezi şi: Bună-cuviinţă, Educaţie, Politeţe, Purtare.
INOPORTUNITATE
1810 a Nu-ţi băga nasul unde nu-ţ fierbe oala.
Nechematul n-are loc la masă Proverbe roinâneşt
1811 • Inoportunitatea înseamnăo intervenţie făcută într-un moment atît de puţin potrivit, încît
indispune pe cei cu care vii în contact. Inoportunul este omul care vine să-ţi ceară sfatul
tocmai cînd nu-ţi vezi capul de treburi.
TEOFRAST, Caracterele, XII.
Vezi şi: A se amesteca.
INSULTĂ
1812 • Tachinarea este un fel de insultă, şi legiutorii opresc anumite insulte; poate că ar
trebui să oprească şi anumite tachinări. ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XIV,
1128 b.
1813» A aceluia este greşeala, care insultă, şi nu care suferă.
CICERO,
Despre prietenie, XXI, 73.
1814 • Insulta este un fel de ac, pe care chiar oamenii cei buni şi cu minte cu greu îl pot suferi.
CICERO, citat de A. Schopen-hauer in Aforisme, V.
156
1815 « Cea mai mare insultă pentru un bărbat e să se afle sub stăpînirea unei femei.
1816 • Insulta vă aşează sub nivelul duşmanului, revanşa vă pune la nivelul său,
numai iertarea vă aşează deasupra lui.
1817 » Dispreţul şterge insulta mai repede decît răzbunarea.
1818 • Niciodată să nu insulţi o femeie care cade! Cine ştie ce povară îi copleşeşte
92
sărmanu-i
suflet.
V. HUGO, Clntecele crepusculului, XIV.
1819 • Gîndeşte-te că şi tu şi acela care te insultă, într-o zi sau alta aveţi să staţi cu
mîinile pe piept şi cu luminările la cap.
Q. IBRĂILEANU, Privind viaţa.
1820 • Insulta e declaraţia în-frîngerii.
1821 • Insulta e neputinţa exagerată.
1822 • Este deopotrivă de anevoios să înăbuşi la primele mijiri sentimentul insultelor şi
să-l păstrezi după un anumit număr de ani.
LA BRUYERE, Caracterele, . IV, 69.
1823 • Cuvintele de insultă pe care părinţii şi educatorii le adresează copiilor vor fi
aruncate de aceştia la rîndul lor altor persoane căci ei nu se vor ruşina, justifi-cîndu-se că au
urmat exemplul unor persoane cu autoritate.
1824 • Este o însuşire regească să faci bine şi să rămîi surd la insulte.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VI, 36.
1825 • Adevărata stimă faţă de noi înşine ne face nepăsători pentru insulte, iar în
lipsa ei prudenţa şi buna creştere ne învaţă să salvăm cel puţin aparenţa şi să ascundem
mînia.
1826 • Este mare cel ce dispreţuieşte insultele.
SENECA, Despre mlnie, II, 32.
157
1827 • Nu insulta, să nu faci glume uşoare la adresa mea.
Vezi şi: înjurătură, Ocară, Ofensă.
INVIDIE (A invidia, invidios)
1828 • Invidia este ca focul.
Proverb albanez
1829 «Cei ce exercită aceeaşi meserie se invidiază.
Proverb chinez
1830 • Dacă invidia ar fi friguri, omenirea întreagă ar fi bolnavă.
Proverb danez
1831 • Invidia este legată de glorie.
Proverb francez
1832 • Trei făclii aprind inimile: mîndria, invidia şi zgîrcenia.
1833 • N-a fost glorie fără invidie.
Proverbe italiene
1884 • Nu se aruncă cu pietre decît în pomul cu fructe.
1885 • Se găseşte totdeauna cineva care să arunce cu pietre în pomul încărcat.
183G • l'oinul încărcat cu fructe are mult de suferit.
1837 • Invidia roade pe invidioşi ca rugina fierul.
filozofilor iluştri, VI.
1838 • Invidia nu este altceva decît un fel de întristare pentru fericirea ce ni se pare că o
au egalii noştri.
93
ARISTOTEL, Pasiunile: Invidia, p. 55.
1839 «Cel care nu are nici o virtute, invidiază totdeauna virtutea altora.
F. BACON, Eseuri: Despre invidie.
1840 • Niciodată un invidios nu va ierta meritul.
CORNEILLE, Surena, V, XVII 1530.
1841 m Invidiosul îşi face singur neplăceri, ca unui duşman.
1942 • Invidia este începutul tuturor discordiilor.
1843 • Invidia este durerea de a vedea pe altul bucurîndu-se de
13S
ceea ce noi dorim; gelozia este durerea de a vedea pe altul avînd ceea ce noi avem.
DIOGENE LAERTIU, Vieţi şi
sentinţe ale filozofilor iluştri,
VII.
1844 • Cine nu este invidiat nu este vrednic de a trăi.
ESCHIL, Agamemnon, 939.
1845 • Numai tatăl nu invidiază talentul fiului său.
1846 • Invidiosul nu moare o singură dată, ci de atîtea ori de cîte ori răsună faima celui
invidiat.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţa, 162.
1847 • Olarul invidiază pe olar, meseriaşul pe meseriaş, cerşetorul pe cerşetor, cîntăreţul pe
cîntăreţ.
1848 • Mai bine să ai în pîntece un şarpe decît în suflet patima invidiei, pentru că pe
şarpe îl poţi da afară cu medicamente sau îl potoleşti cu mîncare, pe cînd invidia o dată
cuibărită foarte greu o scoţi.
IOAN HRISOSTOM, Comen-
tar la epistola II Corinteni,
omilia XVII.
1849 • Invidiosul nu se simte bine nici singur; numai nenorocirea altora poate să facă
bucuria lui.
1850 • Invidia încearcă să distrugă acolo unde-i este iertat să caute a întrece.
1851 • Fereşte-te de invidiosul cavaler şi loial.
1S52 • Sentimentul de emulaţie şi invidia nu se întîlnesc decît la persoanele cu aceeaşi
ocupaţie, cu aceleaşi talente şi de aceeaşi categorie socială. Meşteşugarii cei mai proşti sînt
cei mai roşi de invidie.
1853 • Invidia şi ura se unesc mereu şi se întăresc una pe alta în aceeaşi persoană; şi nu
le deosebeşti pe una de alta decît prin faptul că una ţine de persoană şi alta de starea şi de
categoria socială.
LA BRUYERE, Caracterele, III, 3; XI, 85.
1854 • Invidia este o furie care nu poate îngădui bunurile altora... Este mai de nepotolit
decît ura.
LA ROCHEFOUCAtJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 328.
159
INVIDIE-IUBIRE
1855 • Invidia este o nelinişte a sufletului nostru produsă de reflecţia noastră asupra unui
lucru pe care îl dorim, obţinut de cineva, despre care credem că nu ar fi trebuit să-l aibă
înaintea noastră.
94
J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, cartea a Ii-a, cap. XX, 13.
1856 • Pîra începe cu invidia şi cu ura, ce se alintă în nădejdi, şi sfîrşeşte cu nişte
deznodăminte jalnice, tragice şi rodnice ca nenorociri.
LUCIAN DIN SAMOSATA, Dialoguri şi conferinţe, p. 330.
1857 • Invidioşii vor muri, dar invidia niciodată.
MOLIERE, TartufFe, V, 3.
1858 • Tovarăşul gloriei este invidia.
Invidia gloriae comes.
CORNELIU NEPOS, Chabrias, III, 3.
1859 • Invidia este oarbă.
PASCAL, Cugetări, VIII, 25.
1860 • Se pare că invidiem mai mult decît pe ai ţii pe aceia care se ridică prin singura
putere a
aripilor lor, şi se despart de cuşca în care ceilalţi rămîn închişi.
PETRARCA, citat de Scho-penhauer In Viaţa, amorul moartea, p. 18.
1861 • Mai bine să fii invidiat decît compătimit.
PINDAR, Odele Pitiei, I, 85.
1862 • A invidia înseamnă a te recunoaşte inferior.
PLINIU CEL TlNĂR, Scrisori, VI, XVII.
1863 • Invidia este firească omului; totuşi este un viciu şi în acelaşi timp o nefericire.
1864 • Invidia, acest fel de neca'. pe care unele inimi îl simt la vederea fericirii,
prosperităţii şi avantajelor altuia ! Gradele invidiei sînt foarte diferite. Ea este în mod
suveran neîmpăcată şi rea cînd este aţîţată prin calităţi personale, pentru că atunci
nu rămîne invidiosului nici o nădejde. Ea este imorală pentru că atunci invidiosul urăşte aceea
ce ar trebui să respecte şi să iubească.
1865 • Gloria trebuie să lupte cu
invidia.
SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 18; 61.
160
1866 • Inactivitatea hrăneşte invidia şi ai dori să-i nimiceşti pe toţi, pentru că n-ai putut
să înaintezi tu.
SENECA.'Liniştea sufletească, II.
1867 • Invidia spune ceea ce este vătămător, nu ceea ce este adevărat.
Vezi şi: Gelozie, Pizmă.
IUBIRE
(A iubi)
^ Iubirea care vine numai
dintr-o parte nu poate dura mult timp.
1869 «Cei care se iubesc se tachinează.
Qui s'aime se taquine.
Proverbe franceze
1870 • Iubirea este chioară.
Proverb german
1871 • Cine iubeşte bine pedepseşte bine.
Qui bene amat bene câştigat.
Proverb latin
1872 • Iubirea peste măsură aduce în urmă ură.
1873 • Ca să fii iubit trebuie să te arăţi vrednic de iubit. Mijloacele stau în vrednicia ta.
95
1874 • Cu vorba şi cu fapta să faci să te iubească, că într-alt chip îşi întoarce faţa de la tine.
1875 • E greu să osîndeşti pe cel pe care îl iubeşti.
1876 • Cu cît vrei să te iubească, cu atît şi tu mai mult trebuie să iubeşti, că dragostea e
temeiul omenirii.
1877 • Iubirea de omenire mai presus de orice dragoste, ca un temei al societăţii.
1878 • Iubirea unei mame întrece adîncurile oceanului.
Proverb rusesc
18797» Iubirea trebuie să fie
reciprocă.
Proverb turcesc
1880 • A iubi nu este altceva decît a vrea binele cuiva şi tot ce credem că-i este bine şi a ne
sili după putinţă să facem ca să capete binele ce-i voim, şi aceasta spre a se folosi el, iar nu
II — Dicţionar al bunei-cuviinţe
IUBIRE
IUBIRE
noi. Iar amic este şi se zice cel care iubeşte şi este iubit.
1881 • Există în natura omului o înclinare şi un imbold tainic de a iubi pe alţii, şi această
iubire, dacă nu învăluie pe unul sau pe cîţiva, îi îmbrăţişează în chip firesc pe mulţi şi îi
face pe oameni omenoşi şi caritabili.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre iubire.
1882 • Primul suspin al iubirii esle ultimul al înţelepciunii.
ANTOINE BRET, Şcoala amorezată, se. VII.
1883 «Cei buni se iubesc şi se caută între ei.
1884 • Nimic mai ruşinos decît a fi în duşmănie cu acei cu care te-ai iubit mult.
1885 • A iubi înseamnă a stima pe cel iubit fără socoteală de interes.
CICERO, Despre prietenie, XIV; XXI; XXVII.
1886 • îmbrăţişările celor ce-şi arată iubirea pe drumuri sînt pline de nesăbuită
îndrăzneală,
fiindcă vor să se arate celor din
afară, nu merită nici cea mai mică atenţie.
CLEMENT ALEXANDRI.
NUL, Pedagogul, III, 11.
1887 • Cel ce nu iubeşte pe nimeni, mi se pare, nu poate fi iubit de nimeni.
1888 • Este mai uşor şi mai bine să iubeşti, decît să urăşti.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, VI.
1889 • Cine mă iubeşte mă urmează.
FILIP VI, rege al Franţei.
1890 • Iubiţi-vă frăţeşte, voi care sînteţi fraţi, dar iubiţi deopotrivă şi pe celalţi... Ci ca
să iubiţi pe toată lumea trebuie să vă curăţiţi inima de orice trufie şi de orice închipuire
măreaţă.
GALA GALACTION, Papucii lui Mahmud, III, 3.
1891 • Iubirea e mult mai îndrăzneaţă decît ura... Nu trebuie să fii nici prea temut, nici
prea iubit. E mai bine o iubire admiratoare decît una necugetată.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţi, 40.
1892 • Mila cînd nu-i însoţită de iubire infinită, e mai ofensatoare decît dispreţul.
Q. IBRÂILEANU Privind viaţa.
1893 • Sînt gata să iubesc orice om liber.
96
1894 • Lumea întreagă e demnă de iubit, dar tot mai cu dragoste mă plec spre cutare faţă de
prieten.
PANAIT ISTRATI, Trecut şi Viitor, p. 40, 42.
1895» Iubim totdeauna pe cei care ne admiră, dar nu şi pe cei pe care îi admirăm.
1896 • Intr-o lume mai bună vom iubi toate popoarele.
JULES LEMAITRE, Contem-poranii, seria a 4-a.
1897 • Iubirea copiilor va spori atunci cînd ei vor înţelege că severitatea de mai înainte a
părinţilor a izvorît din afecţiunea şi din grija acestora de a-i face capabili să dobîndească
bunăvoinţa lor şi în plus stima tuturor celorlalţi oameni.
J. LOCKE, citera cugetări despre educaţie, 41.
1898 • Numai iubirea pentru alţii ne poate învăţa cum să ne iubim pe noi înşine.
1899 • Omule! iubeşte ca pe un frate pe orice om de orice neam şi din orice ţară ar fi. Iar
deprinderea aceasta o poţi sădi foarte uşor în sufletul copiilor.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere, Şcoala muncii p. 41; 180.
5^1900 • Cu cît mai mult vei iubi pe alţii, cu atît mai mult şi mai tare vei trage pe alţii ca să te
iubească şi să-ţi facă bine şi fericirea ta să o înmulţească.
SAMUIL MICU, Scrieri filozo-
lice; Etica sau Învăţătura
obiceiurilor, IX, 235.
1901 • Oamenii sînt înşelaţi uşor de cei pe care îi iubesc.
MOLIERE, Tartuffe, IV, 3.
1902 • Unde sînt multe iubiri, sînt şi multe întristări.
ANTON PANN, Povestea ăluia.
1903 • Iubirea este foarte bogată în miere dar şi în fiere.
PLAUT, Cistellaria, act. I, 69.
1904 • Mult îndulcită este viaţa omului, cînd se vede iubit, însă numai puţin, cînd el însuşi
iubeşte.
PLINIU CEL TÎNĂR, Panegiricul Împăratului Traian, IX, 85.
162
163
11*
IUBIRE
1905 • Mai bine să trăieşti în lanţuri alături de cel pe care-l iubeşti, decît liber în
mijlocul grădinilor alături de cel pe care îl urăşti.
SAADI, Gulistan, II, 31.
1906 • Trebuie să alegem ce voim să dobîndim: iubirea sau admirarea oamenilor...
De folositoare este mai folositoare iubirea.
1907» Iubirea şi ura (exagerate) ne strică cu totul judecata.
1908 • Dacă vrei să fii iubit, iubeşte.
SENECA, Scrisori câtre Luci-' lius, IX.
1909 • Se poate face mult cu ura, dar mult mai mult cu iubirea.
SHAKESPEARE, Romeo şi Julieta, act. I, se. I.
1910 • Iubeşte, amice, cît mai poţi să iubeşti, dar păstrează-ţi bunul cumpăt cînd e
vorba de manifestarea iubirii tale.
I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tlnăr, V.
1911 • Există oameni pe care este suficient să-i cunoşti spre
a-i iubi, respecta, onora şi admira, precum şi alţii de care fugim şi-î dispreţuim de îndată ce-i
97
cunoaştem
S. SMILES, Fii om de caracter, p.64.
1912 • Nu este iubire mai mare ca aceea de a-ţi da viaţa pentru acei pe care îi iubeşti.
L. TOLSTOI, Viaţa, XXV.
1913 • Numai cel ce iubeşte are dreptul să certe, să îndrepteze.
I. TURGHENIEV, Kudin, IV.
1914 • Lenea, deprinderea comodă, oroarea răspunderii, toate formele inerţiei sau ale
blazării te trag în «jos. Te înalţă iubirea care a seînteiat în tine pentru formele mai înalte.
TUDOR VIANU, Jurnal, p. 117.
1915 • Iubiţi pe cei ce vă iubesc.
VOLTAIRE, Corespondenţă, Către D'Alembert, 28 noiembrie
'1762.
1916 • Iubirea pentru patria sa este născută în fiecare.
JOAS VAN DEN VONDEL, Gysbrecht van Amstel.
1917 • Nu se poate iubi aproapele cu stomacul gol.
W00DR0W WILSON, Discursul de la New-York, 23 mai 1912.
Vezi şi: Admiraţie, Dragoste, Simpatie.
ÎMBRĂCĂMINTE
1918 • Mănîncă ce vrei, dar îm-bracă-te cum se îmbracă.
Proverb albanez
1919 • în omul care se cunoaşte se respectă virtutea, în omul care nu se cunoaşte se priveşte
îmbrăcămintea.
Proverb chinez
1920 • Se iartă cu uşurinţă o crăpătură în caracterul unui om, nu însă în veşmintele sale.
Proverb englez
1921 a Mănîncă după gustul tău şi te îmbracă după gustul altora.
Proverb persan
1922 • Hainele nu fac pe om mai de treabă.
1923 • Nu te uita la cojoc, ci te uită la ce e sub cojoc.
1924 • Omul cinsteşte haina, nu haina pe om.
1925 • La îmbrăcăminte — cu mare curăţenie, la lux — cu toată depărtarea. .
1926 • Nu în haine scumpe podobia să ţi-o întemeiezi, ci în haine curate fie şi mai
scăpătate.
1927 • Se primeşte după îmbrăcăminte şi se conduce după spirit.
Proverb rusesc
1928 • Fă în aşa fel ca îmbrăcămintea ta să nu lase să se vadă ceea ce eşti, ci ceea ce trebuie
să arăţi.
Proverb spaniol
1929 • în fiinţa omenească trebuie ca totul să fie frumos: faţa, veşmintele, sufletul şi
cugetul.
A. CEHOV, Unchiul Vania, act. I.
1930 • Lungimea hainelor lăsate în jos pînă la vîrful degetelor de la picioare este, desigur,
trufie, care ajunge să fie o piedică în pornirea mersului, ca o mătuşă făcută din veşmântul
lungit pentru strîngerea gunoaielor împrăştiate pe pămînt... După cum trebuie să ne ferim de
orice necu-
164
165
viinţă în alcătuirea veşmintelor, tot aşa să fie cu luare aminte să ■nu trecem măsura chipului
de folosire. Nu este cuviincios ca haina să fie mai sus de genunchi, cum se spune că purtau
98
fetele spartane. Nu este cuviincios ca vreo parte a corpului femeii să fie descoperită.
1931 • Veşmintele să fie potrivite cu firea şi cu îndeletnicirile fiecăruia.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 10; III, U. 1982 • Haina este, oarecum, corpul
corpului, şi ne dă o idee despre înclinarea sufletească. Cu toate acestea nu poate fi supusă la
reguli fixe pentru că nu toată lumea are aceeaşi stare materială, acelaşi rang; ceea ce este
potrivit sau nu diferă după ţări; gusturile n-au fost aceleaşi în toate timpurile.
1933 • E cuviincios ca hainele să fie curate şi îngrijite.
BRASM, Buna cuviinţă pentru copii, prefaţă, p. 43; 47.
1934 • Mănîncă pentru plăcerea ta, dar îmbracă-te pentru plăcerea altora.
B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard, anul 1741.
1935 • Se cade unui bătrîn să nu urmeze lumea nici în modul de a gîndi, nici în felul de a se
îmbrăca.
GOETHE, Maxime şl reflecţii.
1936 • E o îmbrăcăminte care îmbracă, şi alta... care şi dezbracă.
1937 • Să fii la îmbrăcăminte frumos, dar nu sclivisit, a te îmbrăca frumos înseamnă
demnitate; a te împopoţona înseamnă
afectare.
1938 • Există în îmbrăcămintea curată şi nouă un fel de tinereţe, de care bătrîneţea trebuie
să se folosească.
1939 • Îmbrăcămintea frumoasă este un semn de bucurie.
J. JOUBERT, Cugetări, VII, L; VIII, CXI.
1940 • Unii nu-i preţuiesc pe ceilalţi decît după o rufărie frumoasă sau după o stofă
bogată. Şi nu refuzăm totdeauna să fim apreciaţi în felul acesta. Există locuri în care
trebuie săfim arătoşi.
LA BTIUYERE, Caracterele, XI, 71.
1941 • Scopul îmbrăcămintei noastre este decenţa şi apărarea de intemperii.
1942 • Popa cu opinci încălţat / De puţini e ascultat.
ANTON PANN, Despre lucrare.
£948 • Haina mai mult e privită, / I)ecît persoana cinstită.
ANTON PANN, Năzdrăvăniile lui NasUratin Hogea.
1944 • Haina face pe om. Vestis virum reddit.
QUINTILIAN, Formarea oratorului, VIII, 5.
1945 • Adesea haina strigă cine-i omul.
SHAKESPEARE, Hamlet, act I, se. III
Vezi şi: Lux, Modă, Podoabă.
ÎMPRUMUT
1946 • Prieten la împrumutare duşman la înapoiere.
Ami au pretre, ennemi au rendre Proverb francez
1947 • Cînd îi dai, îi fată vaca; cînd îi ceri, ii moare viţelul.
1948 • Frunză verde de „dai-n-ai", unde pui nu mai găseşti.
1949 • Rău îmi pare de tine, dar de mine mi se rupe inima.
1950 • Datoria cît de îndată să te sileşti s-o plăteşti că de zăboveşti şi pe altul păgubeşti, şi ţie
nimic foloseşti.
1951 • Mai bine să nu te îndatorezi decît să te îndatorezi şi să nu împlineşti.
1952 • Mai aproape îmi este cămaşa decît haina.
1953 • Banii împrumutaţi se duc rîzînd şi se înapoiază plîngînd.
99
Proverb turcesc
1954 • Ar trebui, în principiu, să nu împrumuţi |bani unor oameni al căror caracter şi
legături sociale nu le cunoşti de aproape.
FR. W. FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 117.
1955 • Învaţă cum să ceri. Nimic mai greu decît a cere de la unii oameni şi nimic mai uşor
dacă e vorba de alţii... Oamenii trebuie găsiţi în toane bune, după
167
166
ce buna dispoziţie a unei mese, ori a unei recreaţii spirituale i-a înveselit.
1956 • Dobînda împrumuturilor sufleteşti trebuie să fie recunoştinţa.
1957 • Nu orice se poate împrumuta.
1958 • Dacă veţi cere înapoi banii împrumutaţi, veţi constata adesea, că bunătatea
voastră a făcut dintr-un prieten un duşman.
PLAUT, Trinummus, 1016.
1959 • Rareori vei pierde un amic, dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte uşor, dacă i-l
dai.
SCHOPENHAUER, Aforisme V.
1960 • Dacă vreun om arată, prin purtarea lui, că spiritul dreptăţii îi este străin, nu-i
încredinţa nici o lăscaie, fără o garanţie potrivită.
1961 • Bani nu da nici nu lua cu/ împrumut. îi pierzi dînd bani, şi/ pierzi şi un prieten. Iar
luînd, ajungi la nechiverniseală I
SHAKESPEARE, Hamlet, act. I, se. III.
Vezi şi: Ajutor, Bine, Dar, întrajutorare.
ÎNCREDERE (A te încrede)
1962 • Poarta cea mai bine închisă este aceea pe care o putem lăsa deschisă.
Proverb chinez
1963 • Cine se încrede în oricine se înşeală cu uşurinţă.
Proverb italian
1964 • Nu te încrede în prietenul cu care te-ai împăcat.
1965 • Cel ce în nimeni nu se încrede, nici în sine însuşi nu se mai încrede.
1966 • Gîndul tău să nu-l descoperi, nici măcar la un prieten, îndată şi fără vreme, că prea
puţini sînt şi anevoie se cunosc cei credincioşi, în adevăr, în care să te încrezi.
168
1967 • Mai bine te încrezi cînd vezi.
1968 • Oamenii tineri se încred pentru că n-au avut timp să fie adesea înşelaţi.
ARISTOTEL, Retorica, II, 12.
1969 • N-am încredere în oameni decît atunci cînd ştiu şi eu şi ei că pot să-i controlez.
EDOUARD BOURDET, Timpuri grele, act. IV.
1970 • încredeţi-vă în Dumnezeu, fiilor, şi păstraţi-vă praful de puşcă uscat.
OLIVER CROMWELL, Înainte
de bătălia de la Marston Moor,
2 iulie 1644.
1971 • Nu te încrede în toată lumea, ci numai în cei vrednici; primul procedeu e o
prostie, al doilea o purtare inteligentă.
1972 • Trebuie să ne dăm seama că încrederea nu se poate întemeia decît pe o sinceritate fără
100
excepţie.
ER. W. FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 75.
1973 • încrederea reciprocă nu poate domni decît acolo unde
absoluta sinceritate e ridicată la rangul de principiu.
1974 • în omul într-adevăr discret avem totdeauna, prin instinct, o încredere nelimitată.
FR. W. F6RSTER, Educaţia cetăţenească a tineretului şi adulţilor, p. 81; 92
1975 • Nu crede lesne, nu iubi lesne... Totuşi nu trebuie nici să dai semne de îndoială la
spusele altora, pentru că aceasta este lipsă de bună-cuviinţă şi chiar o jignire, deoarece faci din
cel ce-ţi vorbeşte, ori un înşelător ori un înşelat... Neîncrezătorul are două păcate: nu
crede şi nu găseşte crezare.
1976 • Cine nu minte niciodată crede mult şi cine nu înşală se încrede.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii în viaţă, 154; 245.
1977 • Nu te încrede în străin.
HITOPADESA, I, 3.
1978 • Sînt foarte numeroase cazuri, în viaţă, cînd eşti obligat să te încredinţezi în
alţii. Aşa este în lume şi este bine.
H. IBSEN, Stafiile, act. I.
1979 • încrederea nu se pierde decît o dată.
169
Învaţă oii nu trebuie să te încrezi în cei răi cum te încreţi în cei buni.
1981 • Mare înţelepciune este a nu crede şi îndată şi fără de socoteală.
SAMUIL MICU, Scrieri filozo-: fice: învăţătura politicească,
III, 62.
1982 • A te încrede într-un perfid, însemnează a-i da putinţa de a face rău.
SENECA, Edip, act. III.
1983 • Nu vă daţi, cu prea mare nepăsare, pe mîna celor care se bucură de dragostea şi
încrederea
i voastră.
SHAKESPEARE, HenricVIII, act. II, se. I.
1984 • încrederea este ca sufletul, o dată plecat, nu se mai întoarce.
1985 • Neîncrederea este, desigur, convingerea greşită că toţi ne înşeală.
TEOFRAST, Caracterele, XVIII.
Vezi şi : Prietenie, Secret, Taină, Trădare.
ÎNDRĂZNEALĂ
(A îndrăzni, îndrăzneţ)
1986 ■ Cine îndrăzneşte trăieşte, dar nici multă omenie n-are.
1987 • Cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are.
1988 • Ostaşul, spre izbîndă, trebuinţă are de îndrăzneală cuminte, fără nici o sfială.
1989 • îndrăzneală la cele bune virtute se înţelege, iar la cele rele, întreagă nebunie.
1990 • îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire, că îndrăzneala peste fire este obrăznicie din
fire şi întreagă nebunie.
1991 • O mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă, mare izbîndă aduce.
1992 «Cel fără îndrăzneală pururea rămîne în urmă.
1993 • îndrăzneala se aseamănă cu vitejia şi risipa cu dărnicia.
ARISTOTEL, Etica nicoma-Wca, II, VIII, 1108 b.
1994 • îndrăzneala este rea în deliberare şi bună în execuţie.
101
FRANCIS BACON, Eseuri: Îndrăzneala.
1995 • Dar cu virtutea şi mintea înţeleaptă / Toate-i birui. Ai numai îndrăzneală!
I. BUDAI-DELEANU, Ţiga-niada, clntecul III, 44.
1996 • Precum la viteji îndrăzneala cu socoteală vrednicie este, aşa fără socoteală fiind,
nebunie este şi se numeşte.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ierogllfică, parteaII-a,p. 98.
1997 • A fi cu adevărat marxist-leninist înseamnă a fi explorator îndrăzneţ şi experimentat
al drumului nou pe care îl deschide omenirii socialismul şi comunismul, un
cutezător vizionar al zilei de mîine...
NJXOLAE CEAUŞESCU
1998 • îndrăzneala este începutul acţiunii.
1999 • Un grăunte de îndrăzneală în toate este o mare înţelepciune.
2000 • Aşa cum prostia nu trebuie să fie îndrăzneaţă, virtutea nu trebuie să fie nici ea
sfioasă.
2001 • îndrăzneţii socotesc ca un lucru de nimic frica fără scamTin
pe care o au unii faţă de oamenii puternici, şi tot astfel socotesc ei şi viaţa.
PANCIATANTRA, V. 31.
2002 • Nu ceda nenorocirii, ci înfrunt-o cu şi mai multă îndrăzneală.
Tu ne cede matis, sed contra au-dentiorl
VERGILIU, Eneida VI, 95.
2008 • Norocul ajută pe cei îndrăzneţi. Audaces fortuna juvat.
(Imitaţie a cuvintelor luiVer-
giliu. Audentes fortuna juvat)
din Eneida, X, 284.-
Vezi şi: Curaj, încercare.
ÎNFRÎNARE (A întrîna)
2004 • înfrînarea cinste îţi aduce.
2005 • Cel ce nu-şi înfrînează nici ochii, nici gura, nici pofta, ticălos om se înţelege.
2006 • Cel ce nici de frică, nici de sfială, nici de ruşine nu se înfrînează, acela ca un leu mai
rău se
înverşunează.
2007 • Cu înfrînarea la mîncare şi băutură, lăcomia se biruieşte şi sănătatea se

întemeiază.
2008 • Frîul cînd se slăbeşte în prăpastie te trînteşte.
2009 • Numai aceea e neînfrînare şi înfrînare ce se ţine pe acelaşi cîmp cu cumpătarea şi
necumpă-tarea.
ARISTOTEL, Etica nicoma-nica, VII, VI, 1148 b.
2010 • Mai bine ţine-ţi poftele în frîu, decît să fii pus tu în frîu pentru dînsele.
2011 • Omul care îşi înfrînează patimile, se dezrobeşte de puterea ce încătuşează toate
fiinţele.
GOETHE, poezia Mistere.
2012 • înfrînează-ţi patima 1
HORAŢIU, Ode, I, 16, 22.
2013 • Sileşte-te a înfrîna toate patimile de care-i ruşinos să fii stăpînit; ele sînt: lăcomia,
mînia, plăcerea, întristarea.
102
ISOCRATE, Sfaturi către De-inonicos.
2014 • Deprinderea de a te înfrîna trebuie dobîndită din vreme, căci aceasta este
adevărata temelie
a viitoarei fericiri şi a iscusinţei ce trebuie sădită în mintea copiilor cît mai dvreme.
J. LOCKE, Texte pedagogice, alese, 45.
2015 • Drept aceea mîncarea şi beutura cînd nici mai mult, nici mai puţin nu să mîncă,
nici să bea, decît ajunge ca să se ţie sănătatea, să zice înfrînare sau cumpăt. Iară cel ce în
mîncare şi în beutură întrece această măsură, acela să zice neînfrînat şi necumpătat. Rodul
cel adevărat al înfrînării este mintea cea veselă şi lină, care în cei desfrînaţi, care
îşi îmbuibă pîntecele foarte mult, se turbură.
SAMUIL MICTJ, Scrieri filozofice: De Înfrînare sau de cumpăt, 204, 206.
2016 • Înfrînarea este cea din-tîi treaptă spre viaţa mai bună şi numai încetul cu
încetul o poţi cuceri. Înfrînarea este liberarea de jugul poftelor.
TOLSTOI, citat de Fr. W. For-ster în îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la ÎS ani, p.
42.
Vezi şi: Cumpătare, Măsură, Stă-pînire de sine.
172
ÎNFUMURARE
(înfumurat)
2017 • Cine, fără o intenţie deosebită, se face mai mare decît este se aseamănă, ce-i
drept, cu ceva unui om rău, deoarece nu ar minţi cu drag este mai mult un om înfumurat şi
încrezut decît rău.
ARISTOTEL, Etica nicorna-hică, IV, XIII, 1127 b.
2018 • Înfumurarea este epilepsie, iar ochiul înşelăciune.
2019 • Înfumurarea este stînje-nirea voinţei de mai bine.
HERACLIT, Fragmente, 46; 131.
2020 • Oamenii sînt foarte înfumuraţi şi nimic nu le displace mai mult decît să fie
socotiţi ca atare.
LA BRUYERE, Caracterele, XI, 7; XI, 65.
2021 • înfumurarea este o goană după onoruri cîştigate pe urma unor lucruri
meschine. Înfumuratul este omul care, invitat la
un ospăţ, caută cu orice preţ să se aşeze în apropierea gazdei.
TEOFRAST, Caracterele, XXI. Vezi şi: îngîmfare, Mîndrie.
ÎNGÎMFARE
(îngîmîat)
2022 • S-a înfoiat ca varza / Şi s-a îngîmfat ca barza.
Proverb românesc
2023 • Pe cei grijulii îi înstrăinează de adevăr îngîmfarea şi plăcerea petrecerilor.
2024 • îngîmfarea înseamnă dispreţuirea tuturor celorlalţi.
2025 • Ingîmfatul este omul care spune celui care vine să-i vorbească că nu poate fi
disponibil decît după masă, la ora plimbării.
XXIV.
Vezi şi: Înfumurare, Mîndrie.
173
ÎNJURĂTURĂ
(A înjura)
2026 • Este mult mai costisitoare răzbunarea injuriilor decît uitarea lor.
Proverb englez
103
2027 • Mai bine pîine neagră, cu dragoste curată, decît albă ca zăpada şi plină de
sudalmă.
2028 • Cînd te înjură pe din dos, fă-te că nu auzi, sau Zi tu mai bine: „Gînd nu sînt de
faţă, lasă-l să mă şi bată".
2029 • Acela numai ocărăşte, înjură şi necinsteşte, cel ce nu cunoaşte cinstea.
2030 • E mult mai îndemînatic lucru să ocoleşti jignirile decît să le răzbuni.
BALTASAR, GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 259.
2031 • Nu înţeleg un lucru atît de simplu şi atît de evident că înjurătura de mamă este o
murdărie meschină, sărăcăcioasă şi ieftină, semnul celei mai sălbatice, celei mai primitive
culturi, o tăgăduire
cinică, atit a respectului nostru faţă de femeie, cît şi a drumului nostru spre o frumuseţe adîncă
şi cu adevărat omenească.
2032 • E vădit că bătaia şi înjurătura — care e tot un fel de bătaie — e o urmă a
păcatului vechi, şi deci un fel de sălbăticiune.
2033 • Cînd auziţi înjurături în gura bărbaţilor, să nu vă miraţi deoarece chiar voi —
mamelor — care sînteţi mai simţitoare şi aveţi menirea de a vindeca rănile şi de a alina
durerile, chiar voi nu v-aţi stăpînit îndeajuns limba.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. 123; 164.
2034 • Nu trebuie să înjuri de nimic.
ALFRED DE MUSSET, (Titlul unei comedii).
2035 • Înjurăturile sînt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de
unde au pornit.
SCHOPENHAUER, Aforisme, IV.
2036 • Este mai uşor să înjuri decît să suporţi înjurătura.
2037 • Este o nebunie să înjuri
pe cel care toată lumea îl iubeşte.
Vezi şi: Insultă, Ocară, Ofensă.
ÎNSURĂTOARE
(A se însura)
2038 • Insoară-te pînă nu-ţi trece
vremea.
203» • Omul cînd se însoară îşi
mai pune o doagă.
2040 • Cine caută nevastă fără cusur nu se mai însoară.
2041 • Caută nevastă să-ţi placă ţie, iar nu altora.
2042 • Tinerii să se însoare la vremea tinereţelor, iar nu la bă-trîneţe, că atunci mult se
vor căi.
2043 • însurătoarea de tînăr e ca gustarea de dimineaţă. *
2044 • însoară-te îndată ce poţi; întemeiază-ţi o familie; creează-ţi un cămin. Este o datorie,
umană, o datorie socială; este de asemeni fericirea.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor iaei: Percepie Şi sluliu'i, 11.
2045 • Dacă inima îţi cere, / Te-nsoară şi-ţi ia muiere.
ANTON PANN, Despre căsătorie iară.
2046 • Mulţi doresc singurătatea, dar eu de ea sînt sătul.
I-am cunoscut bunătatea, mi-a
venit acră destul..
104
Aib-o cui e dorită, îmi iau
inima în dinţi,
Mă-nsor şi zică-mi toţi că n-am
minţi.
ANTON PANN, Povestea ăluia.
Vezi şi: Căsătorie, Familie, Soţi.
ÎNŞELĂTORIE (A înşela, înşelat)
2047 • Oricine se poate înşela.
Proverb francez
2048 • Minciuna e muma înşelăciunii.
2049 • Cine vrea să înşele se înşeală.
2050 • Cinstea şi dragostea ce de frică ţi se dă, este o înşelăciune ce-n numire numai stă.
2051 • Păzeşte-te cît vei putea de cei înşelători, c-o înşelăciune de
vei păţi, în multe greşeli te vei potigni.
2052 • Cel ce înşeală se crede cam isteţ, dar n-are nici o cinste.
2053 • Oricine se poate înşela, dar pe altul nu se cuvine a înşela.
2054 • Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te înşeală.
2055 • Cel ce vrea pe un alt să-n-şele / Dese sufere mai rele.
G. ASAKI, Fabule, Cocostlrcul şi vulpea.
2056 • înşelătoria nu este joc decît pentru sufletele mici.
CORNEILLE, Nicomede, IV, II, 1255.
2057 • Aşa diplomaţia înşeală şi se înşeală.
AL. DONICI, Neguţătorul.
2058 • Toţi sîntem oameni, motiv pentru a ne înşela.
C. GOLDONI, Cafeneaua, act. III, se. IV.
2059 • înşelătoria e delict şi înşelătorul infractor, ceea ce e şi mai rău.
2060 • Oamenii nu sînt înşelaţi întotdeauna pentru că sînt proşti,
ci, adesea, numai pentru că sînt buni.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii, 179; 245.
2061 • înşel înd, te pregăteşti să fii înşelat.
2062 • înşelătorii se feresc totdeauna de a aduce în discuţie lucruri noi, ci se mulţumesc a
încerca pe cele vechi.
2063 •. Să nu se deprindă nimeni cu înşelăciuni şi vorbe neadevărate.
KOMENSKY, Şcoala maternă, [IV, e.
2064 • înşelătoria este un meşteşug murdar şi nedemn.
2065 • Nu înşeală nimeni de dragul de a face un bine cuiva; înşelătoria îi adaugă
minciunii răutatea.
2066 • înşelătorii sînt lesne înclinaţi să creadă că şi ceilalţi sînt ca ei; nu se lasă cîtuşi de
puţin înşelaţi, dar nici ei nu înşeală multă vreme.
LA BRUYERE, [Caracterele, VI, 74; X, 25; XI, 25.
176
2067 • Neîncrederea noastră justifică înşelătoria altuia.
2068 • Oamenii sînt înşelaţi uşor de cei pe care îi iubesc.
MOLIERE, Tartuffe, IV, III.
2069 • Şiretul, fără greşeală, /Pe prost lesne-l înşeală.
ANTON PANN, Doftorla de păduchi.
2070 • Cînd vrei să corectezi pe un altul şi să-i arăţi că se înşeală, trebuie să vezi din ce
105
punct de vedere priveşte lucrurile, căci ele sînt poate adevărate în latura prin care le priveşte
el; să-i arăţi însă acest adevăr.
2071 • Nu sînt bani mai bine întrebuinţaţi decît aceia cu care ne-a înşelat cineva: am
cumpărat minte.
2072 • Nu înşelăm şi nu linguşim pe nimeni şi prin mai multe vicleşuguri, ca pe noi înşine.
2073 • Ni se întîmplă adeseori să confundăm defectele cu calităţile. Prudentul ni se
pare laş, economul avar, sau tot aşa risipi-
torul darnic, înşelătorul drept şi sincer, timidul înfăţişîndu-se cu o nobilă încredere în el
însuşi.
2074 • Păzeşte-te de cel ce te-a înşelat odată.
PUBLIUS SYRTJS, Sentinţe.
2075 • Neîncrederea este, desigur, convingerea greşită că toţi ne înşeală.
TEOFRAST. Caracterele, XVIII
2076 • Se pare că oamenii sînt născuţi spre a înşela lumea şi a fi înşelaţi.
VAUVENARGUES, Reflecţii şl maxime, 552.
2077 • Experienţa nu înşeală niciodată.
2078 • Vei înşela pe un om, o generaţie, două — dar timpul... pe el nu-l vei înşela.
Vezi şi: Făgăduială, Linguşire, Minciună.
ÎNTRAJUTORARE
2079 • Munte n-are nevoie de munte, dar omul are nevoie de om.
Proverb basc
177
12
2080 • Să ne ajutăm unul pe al tul.
Proverb trancez
2081 • Cîteodată căruţa poartă^ bacul, altădată bacul poarta ca-ruta.
Proverb indian
2082 • Tot omul trebuinţă unul de altul are, de aceea niciodată să nu zici: „Ce-mi pasă
mie?"
2083 • Unul de altul sîntem legaţi după trebuinţele noastre, de aceea j unul pe altul să ajutăm
la a lui J trebuinţă, după a noastră putinţă.
2084 • Cînd unul cu altul bine se ajută, atunci la toţi deopotrivă o dreptate se socoteşte.
2085 • Cînd vei osteni în orice lucrare, cere ajutor de la cel ce l-ai ajutat.
2086 • Mînă pe mină ajută, fiind născute ca nişte fraţi; aşa şi noi unul pe altul să ne ajutăm,
ca dintr-un tată fiind născuţi.
2087 • Unul pe altul cînd se ajută, atunci dragoste mai multă.
2088 • Bine faci, bine găseşti
2089 • Ajută-te cu alţii la o nevoie, bade, /Cum cere legea firii, de-a pururi cu temei!
LA FOXTAI.NE, Fabule, YTTT, 17.
2090 • O mînă spală pe alta. Manus manum lavat.
PLVTON, Axiabos, 366; atribuit lui Epibarm,
Veză şi: Ajutor, Bine, Dar, Împrumut, Solidaritate.
întreabă mulţi şi fă cum
2091
106
ştii.
Proverb albanez
2092 • întrebarea prostească nu : merită răspuns.
Proverbe franceze
2093 • Cine întreabă învaţă.
2094 • Mai lesne este a întreba decît a răspunde.
2095 • La aşa întrebare, aşa răspuns.
2096 • Nu orice întrebare merită răspuns.
2097 • întrebarea moarte n-are şi nici supărare.
209S • Cine întreabă nu greşeşte. 20U9 • Cine întreabă munţi sare.
2100 • Cu întrebarea treci marea.
Proverbe romanicii
2101 • Nu ştii un lucru, întreabă pe cel ce ştie.
Proverb turcesc
2102 «Cel ce întreabă mult, va învăţa mult şi va face multă plăcere altora, în special, dacă
îşi potriveşte întrebările la cunoştinţele celor pe care îi întreabă, căci le va da prilej să
vorbească după planul lor, iar el va aduna necontenit cunoştinţe. întrebările sale să nu fie
însă supărătoare.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre conversaţie.
2103» Fereşte-te de cel ce pune mereu întrebări; e un uşuratic, ori un spion.
. BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 274.
2104 • întreabă pe cei în vîrstă, ascultă pe cei bătrîni.
J. JOUBERT, Cugetări, IX, II.
2105 • Omul înţelept să întrebe întotdeauna.
PANCIATANTRA, V, 93.
Vezi şi: învăţătură, Răspuns.
ÎNŢELEPCIUNE
(înţelept)
2106 • Spre a fi înţelept trebuie să îndeplineşti cinci condiţii: să taci, să asculţi, să-ţi
aminteşti, să faci şi să studiezi.
Proverb arab
2107 • înţeleptul dă învăţătură pentru o sută de secole. Aflîndu-le fiinţa, prostul se trezeşte,
iar ne-hotărîtul devine mai hotărît.
Proverb chinez
2108 • înţeleptul nu afirmă ceea ce nu poate proba.
Sapiens nihil affirmat quod non probet.
Proverb latin
2109 • înţeleptul vorbeşte de idei, inteligentul de faptă, cei de rînd de ceea ce mănîncă.
Proverb mongol
2110 • Gura înţeleptului: ca fîn-tîna curată, ce pururea curge şi pe nimeni vatămă, dar pe toţi
îi adapă.
2111 • înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa.
179
178
12*
i Hi
2112 • Arată cu fapta înţelepciunea ta, iar nu numai cu graiul.
2113 • Mai bine dojana celui înţelept, decît lauda celui nebun.
2114 • înţeleptul, ca albina, din toate alege ce e mai de folos.
2115 • Mai bine cu înţeleptul la pagubă, decît cu prostul la cîştig.
107
2116 • Ia-te după cel înţelept, şi mai înţelept vei fi.
2117 • Înţelept este acel care pe alţii povăţuieşte la fapte bune, dar mai ales cel care
însuşi dă pildă altora cu ale lui fapte bune.
2118 • Înţeleptul cu tăcerea bi-ruieşte pe cel nebun.
2119 • înţeleptul puţin grăieşte, dar mult înţelegi, iar flecarul mult grăieşte, dar puţin
înţelegi.
2120 • Pe cel înţelept adeseori să-l întîlneşti, iar pe cel nebun nici măcar o dată.
2121 • înţeleptul se înduplecă ori-cînd de la el să treacă, numai linişte să facă.
2122 • Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.
2123 • Mai bine cu înţeleptul a purta povară, decît cu nebunul a bea vin la masă.
2124 • Dacă dai pricină înţeleptului, mai înţelept îl faci.
2125 • Nu te face înţelept în tot locul.
2126 • Urmează celui înţelept şi te ia după cel drept.
2127 • înţeleptul face îndată ceea ce prostul face prea tîrziu.
2128 • Cu cei înţelepţi te sfătuieşte.
EEN SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 9, 20.
2129 • Ah, dacă toţi oamenii ar fi înţelepţi şi ar face bine, pămîntul ar fi un paradis. Acum el
este, adesea, un infern.
DIRK R. CAMPHUYSEN, Ma-yschen morgenstont.
2130 «Că adevărat iaste ceea ce zic toţi înţelepţii, că cum iaste soarele de întuneric, aşa
iaste deosebită şi viaţa înţeleptului, de a nebunului, cela în lumină, cela în întuneric umblînd,
cum şi alţii mulţi scriu.
STOLNICUL C. CANTACUZI-
NO, Istoriia Ţârii Rumâneşti,
p. 87.
2131 • Cine în lume ieste atît de înţelept căruia altă înţelepciune să nu-i trebuiască?
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ierogliJică, partea Ii-a, p. 108.
2132 • Nu se află alt om de bine, decît cel înţelept.
CICERO, Despre prietenie, V. 18.
2133 • Cea mai înaltă înţelepciune, la care poţi ajunge, este atunci cînd ceea ce ai
spus se îndeplineşte.
2134 • Cea mai înaltă treaptă a înţelepciunii omeneşti este a şti să-ţi potriveşti caracterul
împrejurărilor şi să fii liniştit în interior, în ciuda furtunilor exterioare.
DANIEL DEFOE, Robinson Crusoe, partea a 2-a, 1811.
2135 • Înţelept este acela care nu se întristează de ceea ce nu are, ci se bucură de ceea ce
ar«.
2136 • Puterea şi frumuseţea sînt lucrurile tinereşti, înţelepciunea este podoaba
bătrîneţii.
2137 • Semnul celui ce înaintează pe calea înţelepciunii: nu ocă-
răşte pe nimeni şi nu laudă pe nimeni; nu vorbeşte nimic de sine, nici că este mare, nici că ştie
multe. Nu i-a mers bine o treabă? El este ■ cauza. îl lauzi? Rîde de tine. îl ocărăşti? Tace şi nu
se supără.
2138 • Dintre toate bunurile pe care le pregăteşte înţelepciunea, ca să ne asigurăm fericirea
de-a lungul întregii vieţi, cu mult mai important este dobîndirea prieteniei.
EPICDR, Maxime, 27.
2139 • Străduieşte-te să imiţi înţelepciunea adversarului.
108
ERASM, Despre război şi pace, I, 39.
2140 • Cine păţeşte se instruieşte.
ESOP, Fabule: Păstorul şi marea.
2141 • înţeleptul are două limbi: una pentru a spune adevărul, alta spre a spune ceea
ce este oportun.
EURIPIDE, citat de Erasmus In Elogiul nebuniei, XXXVI.
2142 « Bravii şi înţelepţii pot să ierte şi să scuze acolo unde laşii şi proştii nu dau
dovadă de milă.
ÎNŢELEPCIUNE
2143 • înţelepciunea nu e decît în adevăr.
2144 • înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojana, ci într-o vorbă care, fără să-şi
bată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze, să-i dea curaj.
2145 • Mai multe a făcut îndemî-narea decît forţa şi mai adesea înţelepţii au bătut pe viteji,
decît dimpotrivă.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii în viaţă, 220.
2146 • înţelepciunea e un singur lucru: să ai pricepere care să le conducă pe toate în orice
împrejurare.
2147 • înţelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se cîştigă cu bobul.
2148 • învăţătura nu face înţelept, ci mai înţelept.
2149 • Nu este destulă înţelepciune sau destulă virtute în judecă-
ţile şi sentimentele noastre cînd nu se află destulă răbdare.
J. JOUBERT, Cugetări, IX, VIII.
2150 • Înţelepciunea se poate dobîndi printr-o bună instruire, învăţîndu-se
adevăratele deosebiri dintre lucruri şi valoarea lor.
KOJIENSKY, Didactica mag-na, III, 5.
2151 • Este o mare nebunie să vrei să fii singur înţelept.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şl maxime morale, 338.
2152 • Adevăratul înţelept nu este cel ce vede, ci cel ce văzînd departe iubeşte adînc pe
oameni.
M. MAETERLINCK, înţelepciunea şi menirea, VII.
2153 • Cel înţelept ia aminte, ca să nu facă ceva cînd este înfier-bîntat de patimi şi mai bine
pînă atunci întîrzie lucrul, pînă cînd să stîmpără tot sîngele, care turbură mintea şi
împiedecă sfatul.
fice, învăţătura politicească,
III, 56.
2154 • înţelepţii, chiar cînd au do toate, trebuie să-şi facă priel.oni.
PANCTATANTRA, II, 20.
•-"155 • Nu căuta-njelfipeiune,/Dacii u-ai undo o pune.
2156 • Nu este muritor care să fie înţelept în orice clipă.
PLINIU CEL BĂTRlN, Istoria naturală, VII, 41.
2157 • De mi s-ar da înţelepciunea, cu condiţia s-o ţin ascunsă şi să n-o vestesc altora, aş
respinge-o.
2158 • înţelepciunea este un bun comun şi al acelora cu care înţeleptul trăieşte, şi al lui
109
însuşi.
SENECA, Scrisori către Lucl-lius, VI.
2159 • înţelepciunea constă, mai ales, din acea calitate a spiritului, care dă posibilitatea
individului să aibă o atitudine dreaptă, discretă şi inimoasă, în faţa împrejurărilor practice
ale vieţii, de aceea oamenii culţi şi cu experienţă sînt totdeauna răbdători, în timp ce
ceilalţi sînt meschini şi netoleranţi.
2160 • Un înţelept niciodată nu s-a încrezut într-un trădător.
2161 • Tăcerea înţeleptului este un refuz scurt pentru cel ce i-a cerut.
2JO2 • Legăturile [dintre înţelepciune şi buuălule siul multiple şi faptul că ţin una de alta nu
se deduce numai din aceea că înţelepciunea face ca omul să fie bun, ci şi din aceea că
bunătatea te face înţelept.
SIR HENRI TAYLOR, The
Statesman, oftat de S. Smiles
In Fii om de caracter, p. 136.
2163 • Nu te mîndri cu înţelepciunea: nici cu a altuia căci nu este a ta, nici cu a ta proprie,
căci, îndată ce te mîndreşti cu ea, înseamnă că nu o ai în măsura trebuitoare.!
2164 • înţelepciunea este fiica experienţei.
Vezi şi: Experienţă, învăţătură.
ÎNVĂŢĂTURĂ
(A învăţa)
2165 • învaţă-te pe tine, apoi pe alţii.
2166 «Ce auzi aceea înveţi.
Proverbe albaneze
183
182
2167 • Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă.
Nou scholae, sed vitae discimus.
2168 • Viaţa fără învăţătură este moarte.
Vita sine literis mors est.
Proverbe latine
2169 • Să nu te ruşinezi a învăţa ceva şi de la cel mai mic.
2170 • Mult citeşti mult înveţi şi, de vei scrie şi ceea ce citeşti, cu mult mai bine înveţi.
2171 • Omul tot mereu învaţă şi nu se mai învaţă.
2172 • Omul învăţat, dar necinstit e ca belciugul de aur la rîtul porcului.
2173 • A învăţa nicicînd nu e tîrziu.
2174 • Nimeni nu se naşte învăţat.
2175 • Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi, ci cel ce ştie ce citeşte.
2176 • Omul cît trăieşte învaţă şi moare tot neînvăţat.
2177 • Întrecerea la învăţătură — cea mai bună luptă. Cu ea să te lupţi.
2178 • Omului cu învăţătură / îi curge miere din gură.
2179 • învăţătura—comoara omului şi munca — cheia ei. Păzeşte bine cheia, ca să nu
pierzi comoara.
2180 c învăţătura te învaţă cum să grăieşti, de faţă fie cît de mulţi şi mari.
2181 • Cu cei ce te învaţă nu te lenevi des a-i întîlni, cît de departe vor fi.
2182 • Bine este să învăţăm şi din ale altora greşeli.
2183 • Cu cei învăţaţi mai mult vei învăţa, iar cu cei proşti vei pierde şi ceea ce ai învăţat.
110
2184 • Cînd înveţi pe oarecine, trebuie să-i dai şi pildă de învăţătură cu însăşi purtarea ta.
2185 • învăţătura bună, fără moravuri bune, ca o floare frumoasă, fără nici un miros.
2186 • Precum apa inima ţi-o răcoreşte, aşa şi învăţătura mintea ţi-o înveseleşte.
2187 • învaţă ca şi cum ai trăi o veşnicie; trăieşte ca şi cum ar trebui să mori mîine.
ANALUS, citat de S. Smiles In Fă-ţi datoria, p. 279.
184
2188 • Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă.
2189 • Pregăteşte cuvîntul tău şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi răspunde.
BEN-SIRAH, Cartea lnţelep-■ ciunii, 18, 19.
2190 «Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să ştie şi nici unul nu a
aflat nimic, pînă cînd n-au fost de altul învăţat.
STOLNICUL C. CANTACUZI-NO, Istoriia Ţării Rumâneşti. Predoslovie.
2191 • Cine între muritori ieste atît de învăţat căruia mai multă partea învăţăturii să nu-i
lipsească?
2192 • învăţătura e ca aurul, are preţ oriunde.
2193 • In loc să înveţi pe alţii
ce-i bine sau nu-i bine, Maibine-i laşi în pace, gîndindu-te
la tine.
FEDRU, Fabule, I, 9 (Vrabia şi Iepurile). j
2194 • Ceva tot înveţi de la orice om, chiar de ar fi să înveţi numai cum trebuie să nu
vorbeşti.
FR. W. FC-RSTER, Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 69.
2195 • învaţă de la oamenii deştepţi; acela care se-învaţă singur are ca profesor un prost.
2196 • învăţătura multă nu te deprinde să ai minte.
2197 • A învăţa pe cineva e lucru uşor, dar a-i arăta şi o cale oarecare sau, mai bine zis, un
mijloc sigur prin care să se realizeze cu uşurinţă cele învăţate, aceasta este de admirat.
IOAN HRISOSTOM, Comentar la epistola către Romani, omilia, XIV.
2198 • Un învăţat are două datorii: să înveţe el necontenit şi să înveţe necontenit pe alţii.
2199 • Să înveţi pentru tine, dar iă ştii pentru toţi.
2200 • învăţătura nu face înţelept, ci mai înţelept.
185
2201 • învăţat o omul caro se învaţă necontenit pe dînsul şi învaţă necontenit pe alţii.
■2202 • Învăţat se cheamă un om care e bucuros să tot înveţe.
N. IORGA, Cugetări, p. 78, 82; 93; 100; 194.
2308 • Dacă vei fi harnic la învăţat, vei fi şi de multe ştiutor.
ISOCRATE, Slaturi către De-monicos.
2204 • Totul se învaţă, chiar şi
virtutea.
J. JOUBERT, Cugetări, IX,
2205 • Preţul cel mare al învăţăturii nu e în mulţimea lucrurilor învăţate de copil, ci mai vîrtos
în felul cum le află de la mama şi tatăl lui, şi cum le simte: , S. MEHEDINŢI, Altă
creştere,
Şcoala muncii, p. 167.
2208 • învăţ mereu. Ancora imparo.
MICHELANGELO
111
2207 • Nevoia învaţă pe om.
ANTON PANN, Carul frlnt
2208 • învăţătura dată rău / Se sparge în capul tău.
ANTON PANN, Năzdrăvăniili lui Nastratia Hogea
2209 • Nu mai simt altă plăcere decît de a învăţa.
Alto dilletta che'mparar non provo,
PETRARCA, citat de Schopen-hauer In Aforisme, V.
2210 • Oamenii învaţă, învăţînd pe alţii.
Homines dum docent discunt.
SENBCA, Epistole, 6; 7.
2211 • Cel ce ştie a se învăţa / Din greşeli străine / Merită a se-nălţa.
G. SION, Una sută una fabule, II, 6. Leul, Măgarul şi Vulpoiul.
2212 • Spiritul larg, profunzimea gîndirii, cunoaşterea oamenilor, tactul şi energia în
acţiune nu pot lipsi unui om care este foarte învăţat.
2218 • Ţine cu tărie învăţătura ş\ nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.
2214 • în fiecare zi se învaţă
ceva nou.
SOLON, citat de Valeriu Ma-ximus In Fapte şi vorbe, VIII.
2215 • Despre cele rele să se ferească şi să se socotească, iar de pre cele bune să urmeze şi să
se înveţe şi să se îndirepteze.
GRIGORE URECHE VORNICUL şi SIMION DASCĂLUL, Letopiseţul Ţării
Moldovei (prefaţă).
Vezi şi: Educaţie, Experienţă, înţelepciune, Sfat.
JUDECATĂ (A judeca)
2216 • Omul înţelept se judecă singur.
Proverb albanez
2217 • Judecă-te întîi pe tine, apoi pe mine.
2218 • Intîi judecă-te pe tine, şi apoi pe altul.
2219 • întîi tu să conteneşti a face rele, apoi să judeci pe altul pentru ele.
2220 • Nu judeca pe om după graiul lui, ci după faptele lui.
2221 • Pune-ţi căciula înainte şi le judecă singur.
2222 • Judecata nu o poţi face cu lopata.
2223 • Cine plînge înaintea judecăţii îşi pierde lacrimile.
2224 • Mita biruieşte orice dreaptă judecată.
2225 • în mînie niciodată, pe nimeni, să nu judeci.
2226 • Judecător prietenului tău nicicum să te faci, că-l dobîndeşti de vrăjmaş.
2227 • Nu judeca pe cel tînăr după mintea celui bătrîn, ci pune-te în locul lui şi-atunci
să-l judeci.
2228 • Nu după faţă, ci după faptă să judeci cu dreptate, fie faţa cea mai mare fie şi cea
mai mică.
2229 • Judecata are călăuză dreptatea.
2230 • Ţine cumpăna judecăţii drept şi nu lăsa să-ţi spurce unii şi alţii auzurile, cu
vorbele lor cele stricăcioase.
ANTIM IVIREANUL, Predici, p. 3U0.
187
JUDECAT!
2231 • Fiecare judecă bine numai ceea ce cunoaşte, şi este în această materie un bun
112
judecător.
ARISTOTEL, Etica nicoma-Hicâ, IV, XIV, 1095 a.
2232 • Mai greu nu ieste de giu-decat decît pîra între doi prieteni.
DIMITRIE CANTBMIR, Istoria ieroglitica, partea I-a, p. 69.
2233 • Mai mult se judecă, mai puţin se iubeşte. 5
CHAMFORT, Maxime şi cugetări.
2234 • Să nu mergi înaintea judecăţii, pînă nu te-ai judecat singur înaintea dreptăţii.
2235 • Mai bine să judeci drept şi să auzi vorbe rele de la osîndit, decît strîmb şi să te mustre
Natura şi Adevărul cu Dreptatea.
2236 • B ruşine ca judecătorul să fie judecat de alţii.
2237 • La cei mai mulţi oameni dreapta judecată face loc unor preferinţe.
2238 • Judecă pe fiecare după cîmpul în care să-şi arate superioritatea.
2239 • Fiecare te judecă după dînsul şi, mai adeseori, ceva mai puţin decît dînsul.
2240 • La uşa dreptăţii să păzească mila, dar să nu stea în scaunul de judecată.
2241 • In tine să fie un judecător care să ierte pe alţii.
N. IORGA, Cugetări, p. 43; 56; 110; 326.
2242 • Nu este destulă înţelepciune sau destulă virtute în judecăţile şi sentimentele noastre
cînd nu se află destulă răbdare.
J. JOUBERT, Cugetări, IX, VIII.
2243 • Păzeşte-te cît vei trăi să judeci pe cineva după înfăţişare.
2244 • Judecata sănătoasă şi bunul-simţ sînt sfetnici buni într-o casă.
LA FONTAINE, Fabule, VI, 5; XII, 1.
2245 • Adevărul şi judecata sînt comune pentru oricare şi nu aparţin nici celui care le-a spus
cel dintîi, nici celui care le-a rostit după aceea.
MONTAIGNE, Eseuri, 25.
«88
2246 • Şi orice cu judecată / Nu-l greşeşte niciodată.
ANTON PANN, Lupul, ţapul şi varza.
2247 • A judeca pe altul înseamnă a se judeca pe sine.
2248 • Poveţe ia, dar judecă tu însuţi.
SHAK.ESPEARE, Hamlet, act. V. se. 2, 3.
2249 • Dacă judeci dispreţuitor pe alţii, vei fi judecat la rîndu-ţi la fel.
S. SMILES, Fii om de caracter, 176.
2250 • Un judecător se condamnă pe el însuşi, condamnînd un nevinovat.
2251 • Tu judeci pe oameni cu răutate — e singurul mijloc de a nu-i înţelege
niciodată.
2252 • Destul de rău e cînd părinţii nu ştiu să judece copiii. Dar vai de copiii care se fac
judecătorii părinţilor.
A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 13; 23-
Vezi şi: Adevăr, Dreptate, Jură-mînt.
JURĂMÎNT
(A jura)
2253 • Nu te deda ta jurămînt / Ca să poţi avea cuvînt.
2254 • Cei ce fură, aceia mai tare jură.
2255 • Jurămîntul dragostei nicicum se crede.
2256 • Jurămînt spre a iubi sau a urî în veci nici se poate, nici se crede.
113
2257 • Călcarea de jurămînt — cea mai mare necinste, cea mai mare nelegiuire, cea mai
spurcată faptă şi cea mai primejdioasă îndrăzneală.
2258 • Nimic alt ceva mai urît decît a se jura, pentru orice, la tot ceasul.
2259 • Nu te deda cu jurămînt, ca să poţi avea crezămînt.
2260 • Celui cinstit cuvîntul îi este drept jurămînt, iar celui necinstit nu-i ajunge spre
dovadă mii şi sute de jurăminte.
2261 • Cuvîntul adevărat — acela să-ţi fie cel mai mare jurămînt.
189
JURAM1NT-LA TIMP
LA TIMP-LÂI3DA
2262 • Unde ieste inima curată, nici iutii giurămiulul, nici pe urmă vicleşugul sau
călcarea giurămîntului încape.
2263 • Jurămintele făcute de cei răi atunci cînd se găsesc la strîm-toare, nu mai sînt respectate
după ce scapă de acolo.
2264 • Nu jura niciodată dacă poţi; dacă nu, cît mai puţin.
2265 • Jurămîntul cerut să nu primeşti a-l face, decît numai în două împrejurări, şi anume:
întîi dacă scapi tu însuţi de necinstea pentru care eşti învinuit şi al doilea, dacă mîntui
pe prieteni de primejdii. Pentru bani să nu juri pe nici un zeu, chiar dacă vei jura drept, căci
altfel unora vei părea că eşti sperjur, iar altora iubitor de argint.
1SOCRATE, Sfaturi către De-i monicos-
2266 • Cel ce vrea să trăiască cu alţii înţelepţeşte, aşa ca celor mai
înţelepţi să placa, nu se blesteamă şi nu se jură, cum fac cei proşti.
lice: învăţătura politiceascâ,
V, 114.
2267 • Jurămîntul pentru dragoste, nu se ţine.
PLATON, Banchetul, 183 c.
2268 • Neobrăzat este cel ce jură cu uşurinţă pentru orice fleac şi se lasă lesne defăimat şi
ocărit.
TEOFRAST, Caracterele, VI.
Vezi şi: Adevăr, Dreptate, Judecată, Minciună.
LA TIMP
2269 • Maniere la timp.
Proverb Irancez
2270 • Cine vine tîrziu nu e găzduit cu plăcere.
Proverb italian
2271 • Ascultă la cuc cînd cîntă, cici după ce tace e degeaba.
2272 • Mănîncă para cît mai e frumoasă, nu aştepta să se vestejească.
2278 • Toate la timpul lor.
Proverb general
2274 • Totul este bun cînd vine la timpul său.
KILON DIN SPARTA, citat de Diogene Laerţiu in Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri.
2275 • Bate fierul pînă-i cald. Ferrum, dum in igni cadet, cu-dendum est tibi.
Vezi şi: Exactitate, Punctualitate
114
LAUDA
(Â lăuda)
2276 • Nu să te lauzi, ci să te laude.
2277 • Mîine te vei lăuda cu calul tău; cu fiul tău cînd va avea barbă; cu fiica ta cînd se
va mărita; cu tine' însuţi niciodată.
Proverb finlandez
2278 • Iepurii se prind cu cîini, femeile cu bani şi nebunii cu laude.
Proverb german
2279 • Lauda de sine împute gura.
Propria laus sordet in ore.
2280 • Dacă lauzi pe cineva, fii scurt.
Şi quem laudaris, parce laudare memento.
2281 • Este ruşinos să fii lăudat
de cel ce nu merită laude. Tar pe est laudari ab illqudatis. Proverbe latine
2282 • Nu-ţi lăuda singur faptele că îţi pierzi rodul.
2283 • Nu te lăuda celui ce te ştie.
2284 • Cine se laudă singur se ocărăşte pe sine.
2285 • Găina care cotcodăceşte mult nu face ouă.
2286 • Pisica cu clopoţei nu prinde şoareci.
2287 • Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut doar pe jumătate.
2288 • Lauda omului — faptele sale.
2289 • Lauda de sine nu miroase bine.
2290 • Lauda linguşitorului şi a ciocoiului — cea mai mare defăi^ maro.
190
191
LAUDĂ
2291 • Cînd pe altul lauzi d-o faptă bună, urmează şi tu după acea faptă, că asemenea
laudă să dobîndeşti şi tu.
2292 • Lauda îl îndeamnă pe înţelept la mai mare înţelepciune, iar pe cel nebun îl
înebuneşte de tot.
2293 • Lauda pentru fapte bune — cinstea cea mai mare.
2294 • Lauda peste cuviinţă seamănă a batjocură.
2295 • Lauda se cuvine celor drepţi şi cinstiţi.
2296' • Lăudăm pe alţii, nu pentru cinstea lor, ci ca să dobîndim noi cinste de la ei.
2297 • Nimeni pe altul nu laudă fără interes.
2298 • Pofta de laudă ne îndeamnă spre facere de bine şi facerea de bine ne măreşte lauda.
2299 • Cine se face că nu-i place lauda, vrea s-o mai auză încă o dată.
2300 • După laudele ce-ţi fac, să te sileşti să le împlineşti, ca să le arăţi de adevărate.
2301 • Şi lauda cu măsură, că cea peste măsură, se înţelege urîtă gură.
2302 • Lauda norodului, cea mai !
mare cinste. «
2303 • Lauda moderată, adusă la momentul potrivit şi nu aplicabilă oricui, este cea care
face bine.
2304 • A te lăuda pe tine însuţi, nu e frumos, în afară de rare cazuri; dar a-ţi lăuda slujba sau
meseria, aceasta poţi s-o faci cu cuviinţă şi cu un fel de nobleţă.
2305 • Lăudînd prea mult un om sau un lucru, stîrneşti împotrivire şi invidie faţă de el şi îl
expui luării în rîs.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre laudă.
2306 • Şi n-aţîţa hulirea, dînd în vileag vreo faptă,/în locul lăudării şi cinstei ce te-aşteaptă.
115
ANTIOH CANTEMIR, Stihuri. Satira I Asupra hulitorilor Învăţăturii.
2307 • De multe ori cu laudă pre nepriiatinul său mai curîndu coboară.
MIRON COSTIN, Letopiseţul
Ţării Moldovei, Capul al
şaseprăzece.
2308 • Este mai bine să te laude alţii decît să te lauzi tu însuţi. Dacă anumite laude ţi se par
prea mari, socoteşte-le linguşiri.
DEMOCRIT, Fragmente, 114. 115.
2309 • De vorbiţi, mă fac că n-aud,/Nu zic ba şi nu vă laud.
M. EMINESOU, poezia De vorbiţi mă fac că n-aud.
2310 • Este în drept să se laude singur, cînd nu găseşte lăudători.
ERASM, Elogiul nebuniei, III.
2311 • Cine te laudă se egalează cu tine.
GOETHE, Maxime şi Reflecţii.
2312 • Lăudăroşenia nu place.
2313 • Nu vorbi de tine. Ori te lauzi şi aceasta e vanitate, ori te acuzi şi aceasta arată
o fire măruntă, care trădează neinteli-genţa vorbitorului şi face plictiseală ascultătorului.
2314 • E mai bine să fii lăudat decît să lauzi.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii In viaţă, 108; 117. 202.
2315 • Cînd lauzi nu dai nimic, recunoşti.
2316 • Lăudînd pe cel ce te laudă, te lauzi tot pe tine.
2317 o Săvîrşeşti o greşeală împotriva politeţii cînd lauzi peste măsură.
2318 • Ar fi un soi de cruzime să respingem deopotrivă orice fel de laude; se cade să nu
rămînem nepăsători în faţa celor caro ne vin de la oameni de treabă, care laudă în noi,
cu sinceritate, ce este vrednic de laudă.
LA BRUYERE, Caracterele, V, 33; V, 35.
2319 • Dorinţa de a merita laudele ce ni se aduc ne întăreşte virtutea, iar acelea care se
aduc spiritului, valorii şi frumuseţii, contribuie să le mărească.
2320 • A lăuda din toată inima acţiunile frumoase înseamnă într-un fel a participa la ele.
2321 a Laudele, cînd sînt meritate, trebuie făcute public.
2322 • Să primim cu modestie laudele altora, atunci cînd le merităm.
J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 62; 142.
192
193
13 — Dicţionar al bunei-cuvlinţe
2328 • Cum s-ar putea ca lucrurile acestea să devină bune numai graţie laudei, ori rele numai
în urma criticii? Oare smaraldul îşi pierde valoarea sa dacă nu este lăudat?
MARC AURELIU, Către sine însuşi, IV, 20.
2324 «Cel înţelept nici el pre alţii laudă, cînd sînt de faţă, nici sufere ca pe el să-l laude
alţii, cînd este de faţă.
2325 • Nu se cuvine pre sine a se lăuda, nici a stîrni sau a îndemna şi a învăţa pe alţii să ne
laude.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, III, 67.
2326 • Lăudînd pe altul, te serveşti pe tine însuţi.
PLINIU CEL TÎNĂR, Scrisori, VI, 17.
2327 «Cei care merită de a fi lăudaţi suportă mai cu uşurinţă să fie criticaţi.
2328 • Fereşte-te de a te lăuda singur, oricîtă dreptate vei avea.
116
SCHOPENHAUER, Aforisme.
2329 • O laudă prea mare / Des-gustă pe oricine.
G. SION, Una sută una fabule, III, 5. Pitulicea şi Curcanul.
2330 • De bună seamă, a fi lăudăros înseamnă a face caz de calităţi inexistente.
xxin.
2331 • Nu voi vorbi de rău pe nici un duşman dacă este cinstit;
nu voi lăuda nici un prieten dacă * este mîrşav.
2332 • Lauda este cea mai dulce dintre muzici.
XENOFON, Hieron, I, 14.
"Vezi şi: Flecar, Linguşire, Minciună.
LĂCOMIE
2333 • Lăcomia pierde omenia.
2834 • Lacomul nu zice „ajunge", / Oltu-n gură de i-ar curge.
2335 • Găina vecinului totdea-una-i curcă.
2336 • Găina vecinului face ouăle mai mari.
2337 • Cine se lăcomeşte să apuce cele străine pierde şi pe ale salo.
194
2388 • Unde vezi lăcomie, acolo cei răi şi cei asupritori chinuiesc şi necinstesc pe cei buni şi
înţelepţi.
2339 • Lăcomia cu mult mai mult decît foametea omoară.
2340 • Fugi de lăcomie, că lăcomia mintea ţi-o întunecă, sîngele ţi-l strică, lumina ţi-o
depărtează viaţa ţi-o scurtează.
2341 • Cele mai mari greşeli şi răutăţi din lăcomie de avere şi de slavă se nasc pe lume.
2342 • Deprinde-te a stăpîni lăcomia, somnul, desfrînarea şi mînia ca să scapi de mari
necazuri.
2348 • Lacomul fără ruşine, pentru o îmbucătură de pîine, te vinde ca pe un cîine.
2344 • Aurul ia cununa de la fete/ Sparge căsătorie şi nunte;/în scurt lăcomia nesătulă,/Toate
ce-s bune le întoarce în hulă.
I. BUDAI-DELEANU, Ţiga-niada, Clntecul VI, 37.
2345 • Lacomul şi sătul flămînd
ieste.
2846 • Lăcomia nu e altceva decît lipsa de măsură, în folosirea hranei.
CLEMENT ALEXANDRI.
2347 • Lăcomia e cauza multor crime.
HITOPADESA, I, 2. i
2348 • Lăcomia începe acolo unde nevoia unui om se ciocneşte de nevoia altuia, unde
bucuria sa, satisfacţia trebuie cucerită de la vecin prin forţă, prin şiretenie sau prin furt.
2349 • Lăcomia o înfrînează, că lăcomia mîncă omenia.
SAMUIL MICU, Scrieri filozo-fice: învăţătura politicească,
ni, 62.
2350 • Să cumpătăm lăcomia.
SENECA, Liniştea sufletească, IX.
2351 • Nimeni nu trebuie să fie lacom, cu atît mai puţin un bătrîn.
117
2352 • Lăcomia a nenorocit mulţi oameni.fără. judecată, şi aceasta pentru că le-a fost greu să
păstreze măsura cînd li s-au oferit bunătăţi.
TEOGNIS, Poemeefegiace,690.
195
LĂCOMIE-LENE
11 ■■■;
2353 • Rădăcina tuturor răutăţilor iaste lăcomia avuţiei... Că aceasta, de multe ori, pe
mulţi oameni pierde, cetăţi tari risipeşte, pămîntul împarte cu hotare şi vame precupeşte-
l, mare cu sînge amestecă, rîuri de lacrămi din ochii săracilor varsă.
2354 o Toate hierile să satură şi să odihnesc, iară omul lacom nice dănăoară nu să mai satură.
Cîndu-i şi prisoseşte, atunce mai multu-i lipseşte şi inima lui de nesaţiu nice dănăoarâ nu
se odihneşte.
VARLAAM, Cazania, 275 r 2; 347 r 5.
Vezi şi: înşelătorie, Furt, Hoţ.
LENE
(Leneş)
2355 • Lenea la om, ca şi rugina la fier.
2356 • Leneşul e frate cu cerşetorul.
2357 • Lenea e cucoană mare / Care n-are demîncare.
2358 • I-e lene să şi vorbească, / Dar încă să mai muncească.
2359 o Din toate greşelile noastre cea mai cumplită şi mai urîtâ este lenea.
2360 • Lenea duce la cele mai mari greşeli, că vrei să dobîndeşti fără a munci.
2361 • Lenea, cel mai mare vrăjmaş al muncii.
2362 • Nu te lenevi, că vremea ce pierzi odată n-o mai găseşti altădată.
2363 • Tămăduirea lenei — munca.
2364 • Fugi de lenevire, că te duce la pieire.
2365 «Cel leneş şi moleşit — pururea ticălos, cel inimos — pururea vesel şi cel
muncitor — pururea sănătos şi îndestulat. Alege care-ţi place.
2366 • Cine mişcă, tot mai pişcă
/, Cine sade, coada-i cade.
2367 • Leneşul, la toate /Zice că nu poate.
2368 • Vara, întins la umbră doarme / Şi, iarna, moare de foame.
2369 • Pînă se găteşte / , Soarele asfiinţeşte.
2370 • Lenea este muma tuturor viciilor.
2371 • Lenea e unul din acele cusururi, căruia e destul să-i spui pe nume, pentru a-l
blama.
2372 «Că norocul bun nu-i în pat cu pene, / Nici se însoţeşte cu trîndava lene.
I. BUDAI-JJELEANU, Ţiga-niada, III, 44.
2373 • Lenea este un blestem al corpului şi al spiritului, izvorul inutilităţii, rădăcina
răului... Lenea spiritului este mai rea decît aceea a trupului. Mintea lipsită de ocupaţie este o
boală — rugina sufletului, o ciumă, iadul însuşi.
BURTON, Anatomia melancoliei, citat de S. Srailes In Fii om de caracter, p. 83.
2374 • Ignoranţa şi lenevia sînt cele mai mari din toate relele. Ele sînt un teren pe care se
nasc şi cresc toate viciile şi toate mizeriile.
2375 • Pururea, foamea-i tovarăşa omului leneş.
2376 • Nu e ruşine a lucra, ci lenea e doar de ocară.
HESIOD, Munci şi zile, 295;
118
300.
2377 • Lenea nu e odihnă şi, de
aceea, îi lipseşte mulţumirea.
2378 • Lenea e fiica nedreptăţii. Lenea e sinucidere blîndă.
N. IORGA, Cugstări, p. 11;
50; 306.
2379 • Dintre toate defectele, a-cela asupra căruia ne înţelegem mai uşor e lenea.
LA ROCHEFOUCATJLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 398.
2380 • Să-ţi fie ruşine de tine, dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de
vigoare.
MARC AURELIU, Către sine însuşi, VI, 29.
2381 • Mamă, zi-i să vină nenea,
/Ca să-mi scuture lenea.
ANTON PANN, Despre leneşi.
2382 • Lenea este blestemul o-menirii, nu munca. Lenea distruge inima individului ca şi
pe aceea a naţiunilor, întocmai după cum rugina mănîncă fierul... Dintre toate înclinaţiile firii
noastre, nu cred
196
197
că există una de care ar trebui să ne ferim mai mult ca de lene.
&. SMILES, Fii om de caracter, p. 82.
2888 • Fericirea nu constă în lene, ci în muncă.
L. TOLSTOI, In ce consta fericirea, 44.
2384 • Lenea, deprinderea comodă, oroarea răspunderii, toate formele inerţiei sau ale blazării
trag în jos. Te înalţă iubirea care a scîn-teiat în tine pentru formele mai înalte.
TUDORVIANU, Jurnal, p. 117
Vezi şi: Trîndăvie.
LIMBi
(Limbuţie)
2385 • Limba este ca un leu; dacă îl ţii legat cu lanţuri, te păzeşte; dacă îţi scapă, te mănîncă.
Proverb arab
2JJ86 • Mai bine să-ţi alunece piciorul decît limba.
Proverb armean
2387 • înţepătura unui cuvînt e
mai rea decît o lovitură de lance.
Proverb francez
2388 • înţeleptul învîrteşt* de şapte ori limba în gură înainte de a vorbi.
2389 • De multe ori limba taie mai mult decît sabia.
2390 • Limba rea este cuţit cu două tăişuri.
2391 • Fii domn peste limba ta.
2392 • Toată pasărea pe limba ei piere.
2393 • Limba sparge capul şi cetăţile.
2394 • Limba slobodă mult te vatămă.
2395 • Limba — taler cu două feţe; cu ea lauzi, cu ea defaimi.
2396 • Mult, mult să te fereşti de cel ce-ţi grăieşte o limM cu două înţelesuri.
2397 • Nu fi de tot tăcut, nici de tot limbut, că una de prost te arată şi alta de flecari
2398 • Toate limbile să le înveţi, dar a ta limbă mai mult s-o cinsteşti.
2399 • Limba dulce mult aduce.
Proverbe romaneşti
198
119
2400 • Limba fără oase, oase sfarmă.
Proverb turcesc
2401 • Nu te sfădi cu cel limbut.
2402 • Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătit şi i-a risipit din-tr-un neam într-alt neam şi
cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat.
BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 8, 3; 28, 15.
2403 • Purtarea distinsă şi limba aleasă se învaţă mai bine din petrecerea cu oameni
binecrescuţi decît din regulile scrise în cărţi.
T. CIPARIU, Portarea de buna cuvenientia intre omeni, I.
2404 • Acela cu rea limbă / Lucrul bun în rău îl schimbă.
ENESCU STÎLPBNI, Proverbe şi maxUue indiene, 51.
2405 • Limba e fiară, cînd s-a smuls din lanţ e greu s-o mai prinzi şi s-o pui la loc.
2406 • Unii cred că distrează prin conversaţia lor şi nu fac decît să ciocănească minţile altora
cu lim-buţia lor.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii in viaţă, 222; 233.
2407 • Fereşte-te ca limba să n-o ia înaintea spiritului.
KILON DIN SPARTA, citat de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri, I.
2408 • Cine are limbuţia/E mai rea decît beţia.
ANTONPANN, Despre-vorbire.
2409 • Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă nebunie.
2410 • O limbă bîrfitoare este semnul unei inimi rele.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Cuvînt, Gură, Vorbă.
LINGUŞIRE
(Linguşitor)
2411 • Linguşitorii, ca umbra după om, se ţin de cei mai mari.
2412 • Linguşitorul, ca scorpia, cu gura te mîngîie şi cu coada muşcă.
2413 • Umblă ca mîţa pe lîngă laptele fierbinte.
2414 • Ne te încrede linguşitorului.
199
LINGUŞIRE-LUCRU
2415 • Linguşitorul, un dar numai are, că orice grăieşte spre plăcere grăieşte.
2416 • Linguşitorul la orice tipsie, „o ce bună mîncare", zice, pînă a nu gusta din ea. După
aceasta să-l cunoşti.
2417 • Linguşitorul ce mai mult te laudă şi te slăveşte, acela mai lesne te înşeală.
2418 • Linguşirea, oricît de rea este, nu poate păgubi decît aceluia care îi place şi-o
primeşte. Asemenea nu va întinde urechea la linguşiri decît acela care se linguşeşte el însuşi
cu cele mai mari laude.
CICERO, Despre prietenie, XXVI.
2419 • Dacă anumite laude ţi se par prea mari, socoteşte-le linguşiri.
2420 • Frica dă naştere linguşirii, nu bunăvoinţei.
DEMOCRIT, Fragmente, 115;
268.
2421 • Linguşirea e mai primejdioasă decît ura.
2422 • Linguşitorul te linguşeşte totdeauna, cum ar dori să fie el linguşit.
N. IORGA, Cugetări, 26.
2423 • Trebuie să nu vorbim despre cei puternici; mai totdeauna e o linguşire să-i vorbeşti de
120
bine; e o primejdie să spui ceva de rău despre ei cît timp trăiesc; şi o laşitate după ce au
murit.
LA BRUYERE, Caracterele, IX, 56.
2424 • Lauda este o linguşire în-demînatică, ascunsă sau delicată.
2425 • Dacă nu ne-am linguşi noi înşine, linguşirea altora nu ne-ar putea dăuna.
2426 • Linguşirea este rudă sau mai bine zis soră cu pîra.
2427 • Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri decît acela de a-i face pe oameni să
înţeleagă că nu te vor supăra; spunîndu-ţi adevărul.
MACHIAVELLI, Principele, XXIII.
2428 • Cine ştie să linguşească ştie să şi calomnieze.
NAPOLEON I, Maxime ai cugetări.
2429 • Viclean om se socoteşte / Acel ce nădăjduieşte, / Să ia de la oarecine / Vreo facere
de bine / Cu minciuni cu linguşire, /Cu făţarnică iubire.
2430 • Linguşirea e ceva sinistru şi demonic, nici divin nici olimpic.
2431 • Nu înşelăm şi nu linguşim pe nimeni, prin mai multe vicleşuguri, ca pe noi înşine.
SCHOPENHAUER, Viata, a-morul, moartea, p. 68.
2432 • Cui îi place să fie linguşit e vrednic de linguşitor.
SHAK.ESPEARE, Timon din Atena, I.
2433 • Află că cel care umblă a linguşi/Ştie din spinarea altora-a trăi.
G. SION, Dna sută una fabule, IV, 6, Cioroiul şi Vulpoiul.
2434 • Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui.
2435 • Linguşirea ar putea fi definită ca o purtare lipsită de demnitate, de pe urma căreia,
însă, linguşitorul are partea lui de folos. Mergînd pe drum alături de un altul, linguşitorul este
capabil să-i spună: „Bagi de seamă cu cîtă admiraţie se uită lumea la tine? Nu e om în cetate
cu care să se petreacă lucrurile aidoma".
2436 • Linguşitorul spune şi pune la cale numai lucruri prin care bănuieşte că poate fi cuiva
pe plac.
TEOFRAST, Caracterele, II.
Vezi şi: Făţărnicie, Laudă, Minciună.
LUCRU
(A lucra)
2437 • Lucrul de dimineaţă valorează aur.
Proverb german
2438 • Orice lucru vrei sli-l săvîr-şeşti, / La vremea lui să-l orîn-duieşti.
2439 • Cine lucrează şi tace / Mai multă treabă face.
2440 • Cum îi plata, aşa-i lucrul.
LUCRU
2441 • Lucrul bine început / E pe jumătate făcut.
2442 • Cînd "Ia un lucru numai te vei îndeletnici cu stăruire, atunci numai vei izbuti la
desăvîrşirea lui.
2443 • La ce lucru te foloseşti, la acela mai mult să te sileşti.
2444 • Lucrul folositor obştii e cel mai cinstit.
2445 • Lucrul bun cere nevoinţă multă şi vreme mai lungă.
2446 • Mai grea e lucrare cu mintea, decît cu mîna.
2447 • Nu se află lucru pe lume, fie cît de prost, care să nu folosească la ceva.
121
2448 • Lucrurile nu sînt desăvîr-şite, dar unul poate fi mai bun decît altul.
2449 • Nu sta din lucrare ca să ai de mîncare.
2450 • Lucrul face sănătate, / Trîndăvia tot păcate.
2451 • Lucrînd cu plăcere, lucrăm mai uşor.
2452 • Nu c ruşine a lucra, ci lenea e doar de ocară.
HESIOD, Munci şi zile, 300. :
2453 e E harnic nu oricine lucrează, ci acel care lucrează cu plăcere, care nu poate fără lucru.
2454 • Rob e acel ce lucrează fără măsură, fără ţintă şi fără muliu-mire.
N. IORGA, Cugetări, p. lTtl; 1 s ■.'.
2455 • Năzuinţa şi activitatea la să aibă drept unică ţintă cel mai mare bine al colectivităţii,
căci aceasta este menirea ta naturală.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX, 31.
2456 • Lucrul numai, dar lucrul drept şi bine întocmit, va putea să stîrpească acea buruiană
veninoasă din sufletul mîndru şi blînd al muncitorului român.
AL. ODOBESCU, Opere. Muncitorul român.
2457 • Cine vorbeşte lucru nu-i sporeşte, / Iar cine tace mai mul ia treabă face.
ANTON PANN, Despre lucrare.
202
2458 • Dacă nu vrea cineva să lucreze, nici să nu mănînce.
PAVEL DIN TARS, II Tesa-lonlcieni, 3, 5.
2459 • A lucra e o datorie absolut trebuincioasă omului social.
2460 • Nelucrarea hrăneşte invidia şi ai dori să nimiceşti pe toţi, pentru că n-ai putut să
înaintezi tu.
SENECA, Liniştea sufletească, II.
2461 • Lucrarea este legea firii omeneşti şi cine nu lucrează greu păcătuieşte.
I. SLAVICI, Popa Tandă.
2462 • Fiecare om să fie activ şi aceasta în cel mai înalt grad şi să moară cu convingerea că a
făcut tot ce a putut mai bine.
SYDNEY SMITH, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, 82.
2463 • Un popor care trăieşte lucrează pentru viitorul său. (Cuvinte săpate pe
monumentul ce aminteşte ridicarea marelui dig, ce închide vechiul Zuiderzee, O-landa).
Vnzi şi: Datorie, Muncă.
LUX
2464 • Stomac gol, rochie de mătase.
Proverb francez
2465 • Muierea înzorzonată/Ca o brezaie se arată.
2466 • Luxul în adevăr împodobeşte pe om, dar şi îndată îl lasă în lipsă.
2467 • Luxul muma lăcomiei, muma răutăţilor, muma moliciunii, muma sărăciei.
2468 • Luxul — sărăcia omului, iar simplitatea — bogăţia lui.
2469 • Haine scumpe pe spinare / Bagă omul în lipsă mare.
2470 • Luxul, pe care îl voi numi iubirea şi întrebuinţarea lucrurilor de prisos înşelătoare
ale vieţii, strică într-o naţiune, în mod egal, toate clasele societăţii.
VICTOR ALFIERI, Despre tiranie, I, 13.
2471 • Luxul este o crimă împotriva umanităţii ori do cîle ori un
u
203
122
MANIERE-MASÂ
singur membru al societăţii suferă şi se ştie că suferă.
D'ALEMBEET, Elemente de filozofie.
2472 • Sărăcia are nevoie de puţin, luxul de mult, zgîrcenia are nevoie de toate.
2473 • Orice lux strică sau obiceiurile sau gustul.
J. JOUBERT, Cugetări, XVI, 191.
2474 • Risipia materială şi căderea morală, provocată de lux, e uneori mai păgubitoare chiar
de cît înjurăturile, beţia, brutalitatea şi alte păcate bărbăteşti.
S. MEHEDINŢI, Alta creştere. Şcoala muncii, p. 144.
2475 • Luxul va deveni util şi moral, cînd naţiunea întreagă se va bucura de el.
SAINT SIMON, Organizatorul.
2476 • Bogăţia şi stricăciunea, luxul şi viciul sînt strîns legate între ele.
Vezi şi: Frumuseţe, îmbrăcăminte, Modă, Podoabe.
MANIERE
2477 • Manierele îl arată pe om.
Proverb englez
2478 • Bunele maniere sînt o traducere a virtuţii în limba populară.
FRANCIS BACON, Despre Însemnătatea şi progresul ştiinţelor.
2479 • Manierele sînt o oglindă | în care fiecare îşi arată faţa.
2480 • Manierele, pe care le neglijăm ca pe nişte lucruri mărunte,! fac adesea ca oamenii să te
judece ■ în bine sau în rău. O cît de uşoară ', străduinţă de a avea maniere plăcute şi civilizate
te-ar scuti de aprecierile lor nefavorabile.
2481 • Este adevărat că manierele alese deschid calea meritului şi-l i face plăcut şi că trebuie
să ai cali-J taţi într-adevăr superioare ca să] te impui fără politeţe.
LA BRUYERE, Caracterele I V, 31; V, 32
2482 • Manierele pline de graţie! şi politeţea care însoţesc toate fap-J
tele noastre, iată ce le înfrumuseţează şi le face, într-adevăr, plăcute.
2483 • Lipsa de maniere se mai poate manifesta şi în altfel, şi anume prin excesul de
ceremonie, adică printr-o stăruitoare încăpăţî-nare dea copleşi pe cineva cu un respect ce nu
i se cuvine şi pe care nu poate să-l primească, fără a fi socotit ori ţicnit, ori neruşinat.
2484 • Manierele politicoase nu au prea mare însemnătate dacă nu sînt urmate şi de fapte
asemănătoare.
2485 • Depinde de noi săfimpoli-ticoşi şi îndatoriri, pentru aceasta nu-i nevoie de nici un
ban... Bunele maniere sînt podoaba faptei.
Vezi şi: Bună creştere, Bună-cu-viinţă, Bun-simţ, Educaţie, Politeţe, Purtare.
MASĂ
2486 • Să te ferească sfîntul de locul unde oamenii prînzesc şi nu te cheamă la masă, unde
vorbeşti şi nu te ascultă.
Proverb albanez
2487 • Mesele prelungite scurtează viaţa.
2488 • O masă bună împacă toată lumea.
Proverbe englezeşti
2489 • Faţa de masă pusă termină certurile.
Proverb evreeso
123
2490 • Masa este mijlocitoarea prieteniei.
La table est l'entremetteuse de Văruiţii
Proverb francez
2491 • Cînd eşti poftit la masă / Pleacă sătul de-acasă.
2492 • La masă cu graiul pe nimeni să nu mîhneşti, că masa cere ve-
j selie şi tihnire la mîncare.
2493 • La masă nu se sfădesc, numai se înveselesc.
204
205
MASA
2494 • La masă străină să nu porunceşti, ci pe ce îţi dă să te mulţumeşti.
2495 • Vorba lungă la masă cam flămînd te lasă.
2496 • La masă niciodată să nu lauzi bucate străine.
2497 • Nechematul n-are loc la masă.
2498 • Pe străin, cînd îl primeşti la masă, să-l cinsteşti, întru nimic să nu-l întristezi.
2499 • Să ai spiritul degajat şi să fii bine dispus în timpul mesei.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre Îngrijirea sănătăţii.
2500 • Rar va vedea cineva o femeie (la ospeţe) ducînd îmbucătura la gură sau
deschizîndu-şi buzele atît ca să i se poată vedea dinţii; ea îşi vîră îmbucătura în gură cît se
poate mai în taină.
DIMITRIE CANTEMIR, Descrierea Moldovei, XVII.
2501 • Bătrînii abţinîndu-se de la ospeţele cele mari, pot însă să găsească plăcere într-o
masă cumpătată.
CICERO, Despre bătrlneţe, XII.
2502 • Gîndcşte-te la buna-cu-viinţă a unui ospăţ. A venit blidul în dreptul tău? întinzi
mîna şi iei frumos cît pofteşti. A trecut de tine? Nu-l mai chemi înapoi. N-a ajuns încă la tine?
Nu-l sorbi cu ochii, lăsîndu-ţi gura apă, ci aşteaptă să vie rîndul tău!
2503 • Cînd eşti la masa cuiva, nu uita că, pe lîngă punctul de vedere al corpului tău, mai este
şi respectul pentru gazdă.
EPICTET, Manual, 15; 36.
2504 • Nu te aşeza la masă fără a-ţi spăla mîinile... La masă nu, trebuie să pari trist şi nici să
în- * tristezipe cineva.
2505 • Cînd un copil este la masaj cu alţii mai mari ca el, trebuie
se servească [ultimul şi după ce a fost invitat.
ERASM, Buna-cuviinţâ pentr copii,p. 59;70«
2506 • Cine intră într-o societate de străini şi nu cunoaşte obiceiuriW lor de a se prezenta, de
a sta masă, aflîndu-se astfel într-o star nesigură, se uită la alţii şi imită ş el.
FR. W. FORSTER, Educaţii) cetăţenească a tineretului şi adulţilor, p. 78.
2507 • Pe masă trebuie să mai ră-mînă puţină foame. Chiar şi cupa de nectar trebuie smulsă
de la buze. A te sătura din ceea ce-ţi place este periculos şi poate compromite cele mai mari
însuşiri ale omului.
BALTASAR GRACIAN, Ora^
colul manual al Înţelepciuni1
In viaţă, 299'
2508 • E .imposibil să înveţi pe cineva să mănînce frumos, dacă pe masă nu e întinsă o faţă
de masă.
A.S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, voi. I,p.l79.
2509 • Masa are rînduiala ei pentru veselie... Celor invitaţi ai tăi, care sînt în slujbă, ia
pîinea şi mîncarea care este înaintea ta şi vinul şi dă-le să mănînce şi să bea din mîna ta, şi
124
după ce le-ai dat să mănînce, mai adaugă-le şi cu-vînt din gura ta.
NEAGOE VODĂ BASARAB,
învăţăturile lui către fiul său
Teodosie, fragmentul VII.
2510 • Şi mai vîrtos te fereşte, / Că este prea mojiceşte/ Să şezi să mănînci la masă,
/Cînd ai alţi oameni în casă.
ANTON PANN, Hristoitie, VI.
2511 • Profită cînd, invitat la o masii, eşti aşezat lîngă un om do
valoare, care ştie toate secretele înţelepciunii. Să nu pierzi nici unul din înţeleptele sale
cuvinte.
TEOGNIS, Poeme elegiace, S65.
Vezi şi: Mîncare, Oaspete, Vizită.
MĂSURĂ
2512 • Trebuie să-ţi tunzi oile,, iar nu să le jupoi.
Proverb francez
2513 • Ce-i prea mult e nesănătos.
Omne nimium nocet.
Proverb latin
2514 • Măsosară de două ori şi taie odată.
2515 • Nu măsura pe alţii cu palma ta.
2516 • Sarea-i bună la fiertură / însă nu peste măsură.
2517 • Cască gura eît poţi înghiţi.
2518 • Orice peste măsură, gre-şală se înţelege după orice lege.
251.9 • Orice prea mult şi orice prea puţin îţi aduce vătămare, iar
207
200
măsura de mijloc, folosul cel mare.
2520 • Cu măsură să mănînci, că măsură să bei, cu măsură să gră-ieşti, cu măsură să
urmezi la orice vrei să săvîrşeşti, că măsura la toate este unealta cea mai bună.
2521 • Măsura la toate, cea mai bună dreptate.
2522 • O exagerare sau o măsură neîndestulătoare de mîncare şi băutură strică sănătatea, pe
cînd o măsură potrivită o produce, întăreşte şi păstrează.
2523 • Virtutea şi cel virtuos pare a fi, cum s-a spus, măsura pentru fiecare om.
hică, II, II, 1104 a; IX, IV,
1166 a.
2524 • Lipsa de măsură este un rău în toate privinţele.
2525 • Nouă ne face bine măsura pe care totdeauna o chemăm ca pe un ajutor pentru viaţă.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, t;III,9.
2526 • Cei ce ascultă plăcerile pîn-tecelui şi uită de măsura în mîncare, băutură şi dragoste au
satis-
facţii puţine şi de scurtă durată, exact cît mănîncă şi beau, pe cîtă vreme relele ce rezultă din
ele sînt considerabile.
2527 • Nimic nu înalţă mai mult în lume decît măsura şi modestia.
2528 • Dacă întreci măsura, faci din lucrul cel mai dorit cel mai nesuferit.
2529 • Păzeşte-te de extreme, adică fii cu măsură, cumpătat.
125
B. FRANKLIN, Maxime.:
2530 • Orice lipsă de măsură ei respingătoare şi mai ales în lucruri; care supără prin felul
lor.
2531 • Pune măsură în toate.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii i In viaţă, 88, 207.'
2532 • Tu să îndrăgeşti munca fă-.j cută cu rost şi măsură.
2533 • lntinde-te cît ţi-e plapuma.
HORAŢIU, Epistole, I,
2534 « Există o măsură în toate,.] Est modus in rebus.
HORAŢIU, Satire, I, 106i.';
208
2535 • Capul minţii e măsura şi inima ei, cuviinţa.
2536 • Cumpătare, adică să mă-nînce şi să bea numai după trebuinţa naturii şi să nu se
îndoape sau să se adape peste măsură.
K.0MENSKY, Şcoala materna, IV, a.
2537 • Cu măsura cu care veţi măsura cu aceea vi se va măsura.
LUCA, VI, 38.
2538 • Nu te lungi pe cît n-ai /Ci te întinde pe cît ai.
ANTON PANN, Cit ţi-e plapuma, atlt te-ntinde.
2539 «Cel care s-a deprins să se potrivească cu uşurinţă şi măsură împrejurărilor ajunge să fie
foarte plăcut şi îndemînatic în legăturile sale cu oamenii.
2540 • Orice virtute este întemeiată pe măsură.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, LXVI.
2541 • Zgîrcenia este o economie ce întrece orice măsură.
TEOFRAST, Caracterele, X.
2542 e Cei răi nu sînt toţi răi din naştere, ci legînd prietenie cu răi, au învăţat de la ei lipsa de
curaj, ocara şi lipsa de măsură.
2543 • Oamenii cinstiţi ştiu să păstreze măsura în toate.
TEOGNIS, Poeme elegiace, 305; 610.
Vezi şi: Cumpătare, înfrînare, Răbdare, Simplitate.
MINCIUNĂ
(Mincinos, A minţi)
2544 • Minciuna are picioare scurte.
2545 • Minciuna înflorată valorează mai mult decît adevărul rău spus.
Proverbe albaneze
2546 • Mincinosul este hoţ.
Proverb italian
2547 • Minciuna care face bine valorează mai mult decît adevărul care face rău.
Proverb persan
2548 • Minciuna e şelăciunii.
muma în-
209
14
2549 • Cu minciuna prînzeşti, dar nu şi cinezi.
2550 • Cine a minţit odată / Şi-a mîncat credinţa toată.
2551 • Cine spune minciuni e ca şi cel ce fură.
2552 • Nici somn lung fără visuri, nici vorbă lungă fără minciuni.
126
2553 • Minciuna e ca norul, întunecă adevărul, iar buna înţelegere, ca soarele, îl descoperă.
2554 • Minciuna îţi strică cinstea, adevărul o întemeiază.
2555 • Mincinos pe mincinos nu poate înşela.
2556 • Mincinosul, cînd spune a-devărul, se îmbolnăveşte.
2557 • Cine se laudă că nu e mincinos, trebuie crezut doar pe jumătate.
2558 • Cine a minţit odată a doua oară nu află crezămînt.
2559 • Locuinţa mincinosului a ars, dar nimeni nu l-a crezut.
2560 • Dacă hoţul minte, furtul nu minte.
Proverbe lumeşti
2561 • Minciuna este în sine rea şi de dojenit, iar adevărul este bun şi lăudabil.
ARISTOTEL, Etica nicoma-Mcă, IV, XIII, 1127, b.
2562 • Minciuna este vacanţa a-devărului. Să nu aibă oare şi adevărul nevoie de vacanţă?
LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi Însemnări, p. 86.
2563 • Omul şi viaţa lui nu se sprijină pe ceva şubred şi pe minciună, ci pe soliditate şi
adevăr.
2564 • Nici o minciună nu poate să trăiască veşnic.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, VII; VIII.
2565 • Minciuna e sîmburele care dă roade în toate pămînturile, de a-ceea se cultivă cu atîta
plăcere pretutindeni. Roadele ei, însă, sînt amare şi reci.
2566 • Cine minte, nu numai că se face vrednic de dispreţ, îşi face şi viaţa grea, complicată
şi obositoare peste fire. Ca să acopere o primă minciună, mincinosul trebuie să
potrivească altele, apoi altele ca să acopere pe acestea.
210
Cu cît înaintează cu atît se înfundă în neadevăr.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, V.
2567 • Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş putea s-o scap prin-tr-o minciună, eu n-aş
spune-o, ci aş lăsa lumea să piară.
M. EMINESCU, Cezara (Iero-nim către cezara).
2568 • Mincinoşii nu cîştigă alt lucru, decît acela de a nu fi crezuţi cînd spun adevărul.
ESOP, Fabule: Păstorul glumeţ.
2569 • Cei ce îndrăgind minciuna îşi fac o tristă faimă, / Zadarnic adevărul pe urmă-l mai
îngaimă./ Că nu mai au crezare.
FEDEU, Fabule, I, 10 (Lupul
şi Vulpea la judecată In faţa
Maimuţei).
2570 • Pe cei ce mint, sperînd că scapă,/ îi vezi curînd intrînd la apă!
FEDRU, Fabule I, 17 (Oaia, Clinele şi Lupul),
2571 • Oricine este în stare să mintă nu este vrednic de a fi socotit în rîndul oamenilor;
şi oricine
nu ştie să tacă nu este vrednic să conducă.
F^NELON, Aventurile lui Te-lemac, fiul lui Ulise, III.
2572 • Mincinosul e ca falsificatorul de bani; primele sale minciuni depăşesc adevărul, dar
îndată ce se dă pe faţă falsitatea vorbelor sale, ele încetează să mai aibă valoare.
E. FRANKLIN, Maxime.
2573 • Mincinoşii şi minciuna nu desfiinţează adevărul.
GALA GALACTION, Roxana, XI.
2574 • Exagerarea e rudă cu minciuna şi prin minciună se ucide bunul gust.
2575 • Se minte nu numai în cuvinte, ci şi cu fapte şi asemenea fel de a înşela e şi mai
127
periculos.
2576 • Cu o singură minciună, cineva îşi poate pierde toată reputaţia de om integru.
2577 • Gîndeşte-te că printr-o minciună sacrifici nu numai un a-devăr, ci adevărul în
general.
F. HEBBEL, Jurnal, 720.
U*
211
MINCIUNĂ
2578 • Pentru un om cu adevărat inteligent, a minţi este o sforţare, pe care şi-o impune
penibil, minciuna contrazicînd raporturile din lume.
a. IBRĂILEANXJ, Privind viaţa.
2579 • Omul liber e acela care n-are nevoie să spună nici o minciună.
2580 • Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atîta înverşunare, ca mincinosul
care a fost prins.
2581 • Cei mai mari mincinoşi sînt acei care nu mai au nici pentru ei adevărul.
2582 • Perfidia este, dacă îndrăznesc să spun aşa, o minciună a întregii persoane.
2588 • Nu înşeală nimeni de dragul de a face bine cuiva; înşelătoria îi adaugă minciunii
răutate.
LA BRUYERE, Caracterele, III, 25; X, 25.
2584 • Minciuna este un mijloc comod şi ieftin pentru acoperirea unei greşeli.
J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 131
2585 • Nu poate avea suflet sănătos cel care în adîncul conştiinţei sale nu simte scîrbă de
minciună.
2586 «Cel ce stîrneşte şi iscodeşte minciuni şi amăgeşte pe alţii, acela să face pe sine de
ură şi de batjocură şi bine-l ţin alţii, că acela este om rău şi înşelător şi toţi oamenii cei buni şi
de omenie să feresc de acela şi de lăcuire împreună cu el şi de prietenia lui.
2587 • Nu trebuie a minţi, că minciuna pururea este şi rămîne urî-tă.
SAMUIL, MICU, Scrieri filozofice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, IX, 242; Invâţătura
politicească, I, 112.
2588 « Se preferă un compliment mincinos unei critici sincere.
PLAUT, Mostellaria, 179.
2589 • Mincinosul trebuie să aibă memorie bună.
Mendacem memorem esse oportet.
QUINTILIAN, Formarea oratorului, IV, II, 9.
2590 • Dacă ai presupus, că cineva minte, fă-te că-l crezi; atunci
devine îndrăzneţ, minte mai tare şi se demască.
2591 • Să n-ai niciodată încredere în acela, care şi-a călcat o dată cu-vîntul.
Tor trust not him that hath once broken faith.
SHAKESPEARE, Henric VI, act. III, se. 4.
2592 • Minciuna este ca uleiul, pluteşte pe suprafaţa adevărului.
2593 • Dintre toate viciile, minciuna este cel mai josnic.
H. SINKIEVICZ, Quo vadis?, partea I, cap. XI.
2594 • Minciuna se manifestă în ascunderea voită a unor anumite lucruri, în ocolirea sau
mascarea faptelor, în acordul aparent cu concesiile altora, în atitudinea mincinoasă, în
făgăduiele deşarte, sau chiar prin simplul fapt că nu se spune adevărul atunci cînd ar trebui să
fie spus.
128
2595 • Omul de nimica, omul necinstit, şl viclean umblă cu minciuna pe buze.
2596 • O minciună trage după sine alta.
TERENŢIU, Andria, 778.
2597 • Fără îndoială că minciuna este tot atît de departe de adevăr pe cît este întunericul de
departe de lumină... Minciuna îşi pune pe faţă o mască, însă nu există lucru ascuns sub
soare.
LEONARDO DA VINCI, Fragmente alese.
2598 • Minciuna stă cu regele la masă. / Doar asta-i cam de multişor poveste: / De cînd sînt
regi, de cînd minciună este / Duc laolaltă cea mai bună casă.
A. VLAHUŢA, poezia 1907.
2599 • Păzeşţe-te de mincinosul care amestecă şi un pic de adevăr în minciuna lui.
Vezi şi: Adevăr, Falsitate, Făţărnicie, Perfidie.
MÎM3ARE (A mînca)
2600 • Mănînci prea mult, vei tremura ca un peşte; mănînci prea puţin vei sări ca o gazelă.
Proverb afgan
212
213
MÎNCARE-MÎNDRIE
2601 o Cui îi este ruşine să mă- i nînce îi este ruşine să trăiască.
2602 • Ca să cunoşti un om, trebuie să fi mîncat o baniţă de sare cu el.
Pour connaltre un homme, ii faut avoir mange un muids de sel aveclui.
Proverbe franceze
2603 • Trebuie să rnănînci ca un om sănătos şi să bei ca un bolnav.
Proverb german
2604 • Multe mîncări, multe boli. Multa fercula multos morbos.
Proverb latin
2605 • Mănîncă după gustul tău şi te îmbracă după gustul altora.
Proverb persan
2606 » De unde munceşti de acolo trebuie să mănînci.
2607 • Mîncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tînăr.
2608 • Nici o boală nu-i mai mare ca boala nesaţului.
2609 o A mînca nu e ruşine, / Cind mănînci cum se cuvine.
2610 • Spune-mi ce mănînci şi-ţi voi spune cine eşti.
Dis-moi ce que tu mange, je te dirai ce que iu es.
BRILLAT-SAVARIN, Fiziologia gustului. Aforismele profesorului, IV.
2611 • La mîncare, băutură, îmbrăcăminte, locuinţă, gospodărie
ţine-te de strictul necesar,
EPICTET; Manual, 33.
2612 • Arta mîncării vreunul să n-o socotească că-i lesne, dacă ştiinţa gingaşă a gustului n-
a adîn-cit-o.
HORAŢIU, Satire, II, IV.
2613 • A mînca, act eminamente brutal şi inestetic, ar fi devenit cu siguranţă ruşinos dacă
izolarea pentru îndeplinirea acestei funcţiuni n-ar stingheri cu totul practica vieţii omeneşti. Se
zice că pe Al-fred de Vigny nu l-a văzut mîncînd
nici un străin.
129
2614 • Trebuie să mănînci ca să trăieşti, iar nu să trăieşti ca să mănînci.
MOLIERE, Avarul, act. II, se. IV.
2615 • Cînd vine timpul mîncării/ A prînzului sau cinării, / Pururea
214
să-ţi fie în minte, Să-ţi speli mîi-nile-nainte.
ANTON PANN", Hristoitie, II; VI.
2616 • Nu e nici o greutate de a începe prin a te mulţumi cu mîncarea ce se găseşte pe
masă, fără să murmuri, şi fără ca prin supărarea şi ursuzenia ta să vîri în mîncarea ta şi a
prietenilor tăi cel mai neplăcut dres al mesei: mînia.
2617 • Socrate dădea sfatul să ne păzim de mîncărurile care ne stîrnescpofta, chiar cînd
nu sîntem flămînzi şi de băuturile care ne atrag, cînd nu ne e sete.
2618 • Mîncarea să stîmpere foamea, iar băutura setea; piară pofta care te robeşte.
SENECA, Liniştea sufletească,
IX.
Vezi şi: Masă, Oaspete, Vizită.
MÎJVDBIE
(Mîndru)
2619 • Trei făclii aprind inimile: mîndria, invidia şi zgîrcenia.
Proverb italian
2620 • Adu-ţi aminte că eşti om. Te hominem esse memento.
Proverb latin
2621 • Mîndria, ochii minţii îi orbeşte.
2622 • Cînd mîndria merge înainte, ruşinea după ea se ţine.
2623 • Mîndria vine înaintea căderii.
2624 • Mîndrului şi Dumnezeu îi stă împotrivă.
2625 • Umblă cu nasul pe sus.
2626 • Mîndria să ţi-o arăţi la întrecere de destoinicie.
2627 • Nici mîndru de tot, nici plecat peste fire, ci o măsură să păzeşti ce ţi se cuvine ţie mai
bine.
2628 • Nu cu destoiniciile tatălui tău, nici cu ale moşului tău, să te mîndreşti.
2629 • Nu-i ajungi cu prăjina la nas.
2630 • Măreţ ca păunul cînd îşi umflă coada, iar cînd la picioare se uită, de ruşine se topeşte
ca ceara de foc.
2631 • Mîndriile rănite sînt mai periculoase decît interesele lovite.
LOUIS DE BONALD, Maxime şi cugetări.
215
MÎNDRIE-MÎmE
i' !■
2632 • Cînd uiţi de propriile tale defecte, ajungi mîndru.
2633 • Cu cît se face mai mare, cu atît pare mai mic.
DESTOUCHES, Gloriosul, III, V.
2634 • Să ai mândria cuvenită meritelor.
Sume superbiam quaesitam me-
ritis.
HORAŢJTJ, citat de Sctaopen-hauer In Aforisme, V.
2635 • Dacă noi n-am avea deloc mîndrie nu ne-am plînge de a altora.
130
LA ROCHEFOTJCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 34.
2636 • Mîndria nu reuşeşte niciodată mai bine ca atunci cînd se a-coperă de modestie.
CHEVALIER DE MERE, Maxime şi sentinţe.
2637, • Niciodată nu te arăta, nici cu cuvîntul, nici cu portul, nici cu fapta cum că nu bagi pe
alţii în samă, că aceasta mai mult decît crezi îţi strică ţie.
SAMTJIL MICU, Scrieri filozofice: Învăţătura politiceascâ, III, 67.
2638 «.Este o nobilă mîndrie care
permite meritului să strălucească mai mult ca modestia.
J. P. RICHTEE, Titan, XXXIV.
2639 • A afecta o calitate, a so mîndri prea mult cu ea înseamnă a mărturisi că nu o ai.
2640 • Adesea se întîmplă, ca să. ne păcălim, /Cînd cu prea mare spirit voim să ne mîndrim.
G. SION, Una sută una fabule, IV, 1 (Vulpea şi Pisica).
2641 • Nu te mîndri cu înţelepciunea: nici cu a altuia căci nu este a ta, nici cu a ta proprie,
căci îndată ce te mîndreşti cu ea, înseamnă că nu o ai în măsura trebuitoare.
N. VELIMIROVICI, Cugetări, despre bine şi râu, p. 30.
Vezi şi: Înfumurare, Ingîmfare.
MÎNIE (A se mînia)
2642 o In timpul mîniei, gîn-deşte-te la pericolul ce poate» urma.
Cu cel mînios nicidecum eă te sfădeşti, pînă nu-i va trece mînia.
2644 • Cel furios, ca ploaia cea repede, curînd îi trece mînia; iar cel tăcut, ca ploaia cea
măruntă,
ţine
mai mult.
2645 «Cel tîrziu la mînie e mai mare decît un viteaz.
2646 • Mînia de seară să o laşi pe dimineaţă.
2647 • Mînia să apuie o dată cu soarele.
2648 • Omul, la mînie, cade-n nebunie.
2649 • Biruieşti mînia, cînd taci.
2650 • Ascultă şi nu te mînia, ca să te poţi îndrepta.
2651 • Degrab să asculţi, tîrziu să grăieşti/ Şi la mînie cu totul să zăboveşti.
2652 • Cînd în mînie te afli, stai din orice lucru.
2653 • Mînia cu nimic alt se potoleşte, decît cu îndelunga răbdare.
2654 • Mînia din om te face neom.
2055 • Mînia şi întristarea la nimeni să ţi le arăţi, că, cu aceasta, Hi arăţi slăbiciunea
sufletească.
2656 • Nu supăra mai mult pe cel în mînie căzut, că mai rău se înverşunează, ca focul
cînd îl zgîn-dări.
2657 • Pe cel furios în mînie, lesne îl supui, cînd dulce vei grăi lui, sau cînd vei tăcea de tot,
sau cînd. vei fugi dinaintea lui.
2658 «Cel mai mare dar la om se înţelege a-şi stăpîni mînia.
2659 • Mai bine să petreci o noapte în mînie decît în căinţă.
Proverb din Sahara
2660 • Cel ce lucrează mîniat se aseamănă cu cel ce se îmbarcă pe timp de furtună.
Proverb general
2661 a Ce folos iaste a nu bea vin şi a fi beat de veninul mîniei.
ANTIM IVIREANUL, Predici, p. 108.
2662 • Irascibilii devin, ce-i drept, repede mînioşi şi se mînie pe cine nu trebuie, şi mai mult
decît trebuie. Dar ei încetează repede a fi mînioşi, iar aceasta e cel mai bun lucru la dinşii.
131
Pentru ca cineva să-şi
MÎNIE
învingă singur mînia trebuie să.
treacă o vreme.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XI, 1126 a.
2663 • Mînia s-ar putea defini: pofta dureroasă ce o avem de o răzbunare ce o credem
posibilă, pentru că vedem că cineva nu ne bagă în seamă sau pe noi înşine sau pe vreunul din
ai noştri.
ARISTOTEL, Pasiunile: Mlnia p. 2.
2664 • Nu ne mîniem pe cei care sînt serioşi cu noi.
ARISTOTEL, Pasiunile: îm-bllnzirea, p. 12.
266» • Pentru a nu lăsa ca mînia să-ţi dăuneze, chiar dacă a pus stă-pînire pe tine, două sînt
lucrurile de care trebuie să te fereşti în chip deosebit. în primul rînd, de a întrebuinţa cumva
vorbe din cale afară de usturătoare, mai ales din acelea care ţintesc de-a dreptul persoana
căreia i te adresezi şi sînt potrivite pentru ea... Apoi să te fereşti la mînie de a dezvălui
vreo taină, căci aceasta te face inapt pentru viaţa în societate.
2666 • Ori de cîte ori vrei să-ţi înfrînezi mînia, cel mai bun mijloc este acela de a-ţi cîştiga
timp,
de a te convinge că n-a sosit ceasul răzbunării tale, dar că va veni momentul potrivit pentru
aceasta; şi astfel te linişteşti, pînă una alta', rezervînd-o pentru altă dată.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre mlnie.
2667 • Pizma şi mînia împuţinează zilele.
2668 • Răspunderea moale frîn-ge mînia.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p.73.
2669 • Nu discutaţi cu mînie a-supra unei afaceri îndoielnice, căci mînia împiedică spiritul să
deosebească adevărul.
CATO, Distihuri despre moravuri, către tiu, II, 4,
2670 • Mînia ca şi foamea est« mama hotărîrilor rele.
CHATEAUBRIAND, Martirii,
Ir
2671 • In care cămaşe s-a mîniat într-aceea se desmînie.
ION CREANGĂ, Amintiri di copilărie, W
2672 • Binea zisEnnius, cămînii e începutul nebuniei.
Iram bene Ennius inilium dixit insaniae.
CECERO, Tusculane, IV, 23.
2673 • Mînia în oamenii cei buni Se naşte moartă, se topeşte; / în cei cuminţi un ceas
trăieşte; / In semidocţi trăieşte luni; /Trei ani în proştii cei de gloată, / Iar în mişei-viaţa toata.
G. COŞBUC, Antologia sanscrită, XLIX.
2674 • Cînd mînia, rea văpaie, / Cugetînd ţi-o potoleşti /Cumpe-un foc l-ar stinge-o ploaie,/
Fericit în lume eşti.
2675 • Cînd fierbi de mînie în faţa cuiva şi te simţi pornit spre asprime şi violenţă, nu
uita că eşti dator a fi blînd. Şi vei scăpa şi de brutalitate şi de căinţa ce vine pe urma ei.
EPICTET, Fragmente, 71
2676 » Cuvîntul vindecă mînia.
ESCHIL, Prometeu, 377. 2077 a Nu e sfetnic bun mînia. FEDRU, Fabule, IV, 4 (Calul
şi Mistreţul).
2678 • Frumuseţea îmblînzeşte o-rice mînie.
| Schdnheit băndigt allen Zorn.
132
GOETHE, Faust, II, 3.
2679 • Mînia este o scurtă nebunie.
Ira furor b.revis est.
HORAŢIU, Epistole, I, 2. 62.
2680 • Mînia e o armă cu două tăişuri, care fese zgîrîindu-şi teaca.
2681 • Majoritatea oamenilor trec de la mînie la ocară.
2682 • Mînia este neliniştea sau turburarea minţii, atunci cînd cuiva i se pricinuieşte un rău,
însoţită de o intenţie de răzbunare.
J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, II, XX, 12.
2683 • Mînia şi supărarea ce simţim din pricina faptelor oamenilor sînt mai aspre pentru noi
decît însăşi aceste fapte, de care ne mîniem şi ne turburăm.
2681 • Multe poate privi omul cu nepăsare, dar ochii mîniaţi ai unei mame îi sfîşie sufletul.
219
2685 • Ceea ce face rău omului, este lăsarea în voia mîniei.
2686 • Niciodată mînia n-a sfătuit bine.
MENANDRU, Fragmente.
2687 • Socoteşte cum că mică şi slabă minte este şi pentru cele mici şi mărunte
strîmbătăţi şi răutăţi care altul ţ-a făcut, a te mînia.
SAMUIL MICU, Scrieri filo- ! zofice: Etica sau învăţătura obiceiurilor, IX, 239.
2688 • Plăcuta pace e potrivită oamenilor; mînia sălbatică aparţine fiarelor.
OVIDIU, Arta de a iubi, III,
502.
2689 • Mînia oamenilor neputincioşi e spre paguba lor.
PANCIATANTRA, I, 324.
2690 • Mînia să nu-ţi abată/Cînd eşti cu străini vreodată.
ANTON PANN, Hristoitie, VIII; IX.
2691 • Soarele să nu apună peste mînia voastră.
PAVEL DIN TARS, Eleseni, 4, 26.
2692 • Primul lucru, prietene, ca să răpui pe acest tiran care este mî- j
nia, e să nu i te supui şi să nu-i dai ascultare, cînd porunceşte să strigi, să te uiţi încruntat, să te
baţi în piept, ci să stai liniştit şi să nu zădărăşti patima, ca pe o boală prin strigăte şi gesturi
neliniştite.
'2693 • Nici căsnicia, nici prietenia nu 'iot trăi cînd sînt pătate de mînie.
PLUTARH, Despre minie, 5; 13.
2694 • Răutatea noastră devinq mai vădită in izbucnirea unei mîni subite în care ura, multă
vrer*' stăpînită şi ascunsă, se ridică şi ii bucneşte deodată, ca iarba de puşcă, cînd iese din
ţeava.
SCHOPENHAUER, Viata,
amorul, moartea, p. 19 .
2695 • Raţiunea vrea să hotărască ceea ce este drept; mînia vrea să găsească drept ceea ce ea
a ho-tărît.
2696 • Cel mai bun leac contra mîniei e tărăgăneala.
Maximum remedium irae dilatio
est.
SENECA, Despre mlnle, I, 18; II!, 12.
2697 • înţeleptul să nu stîrnească niciodată mînia celor mari, ba
133
220
chiar să se ferească de ea, aşa cum ne ferim de o furtună pe mare.
SENECA. Scrisori câtre Luci-lius, XIV.
2698 • A învinge mînia înseamnă a triumfa asupra celui mai mare i-
namic.
2699 • Pofta şi mînia sînt cei mai răi sfătuitori.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Răutate, Supărare, Ură
MODĂ
2700 • Orice obicei şi modă de la cei mari începe.
2701 • La mode să nu te arăţi nici cel dinţii, nici cel din urmă, că amîndoi sînt de rîs.
2702 • Moda stăpîneşte, moda porunceşte, moda sluga ei te face.
2703 • Moda, boală lipicioasă, mai rea şi decît ciuma.
2704 • După modă la port, iar nu şi la năravuri.
2705 • Stilul rochiilor scurte, a-ceastă modă deplorabilă a zilelor zănatice pe care le
trăim.
GALA GALACTION, Roxana, XI.
2706 • Viaţa unui om bun este totdeauna la modă.
GEORGE HERBERT, citat de
S. Smiles In Fii om de caracter,
p. 189.
2707 • Să facem ceea ce trebuie făcut, nu ceea ce se face.
LA CHAUSSEE, Prejudecata la modă.
2708 • în haine foarte bine este a ţinea ce este de mijloc, că cel înţelept formele hainelor
celor de curînd gîndite, nu el întîi şi le face.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, VI, 122.
2709 • Moda reglementează adesea ceea ce se numeşte frumuseţe.
PASCAL, Discurs asupra patimilor iubirii.
2710 • Moda este un tiran de care nimeni nu se eliberează.
E. PAVILLON, Sfaturi pentru o tlnără domnişoară.
2711 • Să nu ne rînduim viaţa şi portul după modă, ci după cum
221
JMU JJA-MU U Ji 511JB.
ne învaţă obiceiurile părinţilor noştri.
SENE CA, Liniştea sufletească, IX.
Vezi şi: îmbrăcăminte, Lux, Podoabe.
MODESTIE
2712 • în întreaga sa viaţă, comunistul trebuie să dea dovadă de modestie şi simplitate, să
combată manifestările de îngîmfare şi aroganţă, să ducă o viaţă familială şi socială exemplară.
NICOLAE CEAUŞESCU
2713 • Falsa modestie este cea mai nevinovată dintre toate minciunile.
2714 • Nimic nu înalţă pe om în lume decît măsura şi modestia.
2715 • Modestia o dobîndim numai dacă prigonim înfumurarea din
noi pînă in cele mai dosnice un. ghere.
FR. W. FORSTER, Inel ni»
marea vieţii pentru băieţii Sj
fetele de la 18 ani, p. 15;,
2716 • Modestia acopere întotdeauna meritul fără, însă, a-l as. cunde.
134
2717 • Modestia e podoaba tină-rului.
Dem Jungling zierst Bescheidtn.
heit.
FR. GRILLPARZER, Stră-moaşa.
2718 • Mîndria nu reuşeşte niciodată mai bine ca atunci cînd se acopere de modestie.
CHEVALIER DE MERE, Maxime şi sentinţe, 43.
2719 • Modestia este o însuşire pe care femeile mai mult o laudă decît le place la îndrăgostit.
B. SHERIDAN, Rivalii, 2,2n
2720 • Omul de onoare trăieşti modest şi plăteşte cinstit. Nu cauţi să cheltuiască mai mult
decît cîşf tigă în realitate şi nici nu se ruşi-; nează făcînd datorii.
S. SMILES, Fii om de caracter,; p. 141.;
Vezi şi: Cumpătare, înfrînare, Mă* sură.
222
MOJICIE
(Mojic)
2721 • Oriunde e mojicie, acolo e sfadă şi vorbă.
2722 • Mojicul pururea strigă şi cînd la ureche îţi şopteşte.
2723 • Mojicul, cînd se înalţă,pierde îndată orice rude şi orice prieten.
2724 • Mojicul, cînd sade jos, toate hainele în sus şi le ridică.
2725 • Cu mojicie şi cu cumplire dragoste nu dobîndeşti.
2726 • Trebuie să ţinem seamă că neînfrînarea la vorbă face să crească necuviinţa pînă ajunge
mojicie.
2727 • Mojicia determină pe om să nu aibă bunăvoinţă faţă de alţi; şi să nu ţină seamă de
înclinaţiile, de temperamentul sau de situaţia în care se află.
J. LOCKE, Cîteva cugetări, despre educaţie, 143.
2728 • Un om neglijent şi mur-<lar produce o neplăcere fizică asu-
pra celor din jur, jigneşte simţul estetic şi simţămintele semenilor, şi este, într-o măsură
oarecare, mojic şi nepoliticos.
S. SMILES, Fii om de caracter, P. 177.
2729 • Mojicia este, de pildă, o glumă necuviincioasă, spusă pe faţă, fără ocolişuri, şi care se
cuvine condamnată.
TEOFRAST, Caracterele, XI.
Vezi şi: Glumă, Neruşinare, O-brăznicie.
MULŢUMIRE
(A mulţumi)
2730 • Limba celor obligaţi e scurtă.
2731 • La dar mic, mulţumire mică.
Proverb francez
2732 • Cererea e caldă, mulţumirea rece.
Proverb german
2733 «Cel fără ruşine vine, mă-nîncă şi se duce, fără a-ţi mulţumi.
223
2734 • Cu o dulce mulţun>be, îndată îndatorezi pe făcătorul tău de bine la mai mare
îndatorire.
2733 • Cînd mulţumeşti făcătorilor de bine, îndemni pe ceilalţi la asemenea faceri de bine.
2736 o Cît de bine să faci, cît de mult să te sileşti spre folosul alto-îa, nu poţi mulţumi pe toţi .
2737 • Mulţumeşte-te cu al tău, la lucru străin nicicum să rîvneşti.
135
2738 • Mulţumirea facerii de bine îţi mai aduce şi alt bine.
2739 • Mulţumire se dă la cel ce ne dă, iar nu şi la cel ce făgăduinţă numai ne dă.
2740 • Soarele de e soare şi tot nu poate încălzi lumea toată.
2741 • Nu poţi mulţumi pe toată lumea deodată.
LA FONTATNE, tabula Morarul, fiul său şi măgarul.
2742 • Omul înţelept, pe cît îi dăruieşte vorbe bune, cu atît trage foloase şi mulţumeşte.
NEAGOE VODĂ BASARAB,
învăţăturile lui către fiul său
Teodosie, fragmentul VII.
Vezi şi: Recunoştinţă, Răsplată.
MUNCĂ (A munci, muncitor)
2743 • Cine munceşte cîştigă.
Proverb albanez
2744 • Munca n-a dezonorat niciodată pe cineva.
Le travail n'a jamais deshonoH psrsonne.
Proverb francez :
2745 • Munca înnobilează. In labor nobiiitat.
Proverb latin
2746 • Omul muncitor, ca un pom roditor.
2747 • Omul harnic, muncitor / De pîine nu duce dor.
2748 • I-e lene să şi vorbească /, Dar încă să mai muncească.
2749 • Unde toţi de obşte muncesc / Cerşetori nu se găsesc.
2750 • Pămîntul rodeşte, / Unde mîna munceşte.
2751 • Unde de silă şi de frică muncesc, rodurile acolo nicicum sporesc.
2752 • Cu cît mai mult munceşti,, cu atit mai mult te înveseleşti,
224
cînd din munca ta şi pe tine şi pe altul foloseşti.
2753 • Cînd nimic munceşti, a-tunci păcătuieşti, că la răutăţi gîn-deşti.
2754 • Mare ruşine să-ţi fie ţie altul a te hrăni, cînd tu poţi munci.
2755 • Munca îţi înveseleşte sufletul, iar trîndăvia ţi-l frămîntă.
2756 • Munca — leacul întristării.
2757 • Muncitorul, şi de socoteşte să facă vreun rău, n-are vreme să facă acel rău.
2758 • Nici prea multă muncă, nici de tot în lenevie, că şi una şi alta deopotrivă te vatămă,
ci măsura de mijloc la toate să păzeşti.
2759 • Peste putinţă la muncă pe nimeni să nu sileşti ca totdeauna la muncă gata să-l găseşti.
2760 • Pururea să osteneşti cu orice muncă, nu numai pentru tine, ci pentru altul ca tine.
2761 • Ceea ce munceşti, să fie
spre folosul tău şi spre folosul obştesc, c-atunci te numeşti om mare.
2762 • Cel ce mult munceşte, lui i se cuvine cinste şi plată bună, ca şi altul de la el pildă să ia
bună.
2763 • Cel ce nu munceşte la furtişag gîndeşte, că de aci se hrăneşte.
2764 • Năduşala scoate boala.
2765 • Cine dă din mîini nu se
îneacă.
2766 • De unde munceşti de acolo trebuie să mănînci.
2767 • Nu te bucura la munca altuia.
2768 • Cine munceşte mai şi greşeşte.
2769 • învăţătura la om comoară şi munca cheia ei. Păzeşte bine cheia, ca să nu pierzi
comora.
136
2770 • Omul din munca sa cînd se foloseşte,/Cu mai mare silinţă la muncă se sîrguieşte.
2771 • Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.
2772 • Foamea se uită la poarta omului muncitor şi nu îndrăzneşte să intre.
2773 • întîi munca şi apoi plăcerea.
Proverbe generale
225
" — Dicţionar al bunei-cuviinţe
J
2774 • La ţară, unde locuiesc, fac toate muncile unui argat, laolaltă cu nevasta mea şi cu copiii
mei (titraţi), cărora nu le e ruşine decît de patru lucruri: să nu paraziteze, să nu mintă, să nu
fure şi să nu cerşească.
TUDOR ARGHEZI, Principii
de educaţie, In volumul Lumea
veche, lumea nouă, p. 330.
2775 • Prin muncă şi numai prin muncă îşi poate valorifica omul calităţile sale şi le poate
dezvolta. Munca trebuie să fie făcută cu plan şi metodă şi în limitele compatibile cu repararea
forţelor. Surmenajul provine, adesea, nu din exces de muncă, ci din cauza felului de a lucra.
2776 • Prin munca lui să aibă ceva şi pentru sine.
BOILEAU, Arta poetica, IV.
2777 • Interesul societăţii în mijlocul căreia trăieşti cere să nu fii egoist, să nu munceşti
numai pentru tine însuţi, ci să contribui prin munca ta la îndeplinirea operelor ce nu aparţin
nimănui şi tuturora.
I.AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI,
în slujba păcii: Scrisori, p. 149
(Către Wachc).
2778 • Pe omul care munceşte, ca. re încearcă, oricît de neîndemînatic şi de primitiv, să
isprăvească o muncă, îl veţi întîmpina dîndu-i sprijin.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, XIII.
2779 • Un om nu este mai mult decît altul, dacă nu munceşte mai mult decît el.
CERVANTES, Don Quijote, I. XVIII.
2780 • Nici o artă, nici o ştiinţă nu este posibilă fără muncă.
2781 • Dacă nu deprinzi pe copii să muncească, nu vor învăţa nici să citească, nici să scrie,
nici muzică, nici gimnastică, nici ceea ce cuprinde întreaga virtute a omului: respectul izvorît
din exercitarea tuturor învăţăturilor de mai sus.
2782 • Munca este legea omenească primitivă şi eternă; e o datorie pentru toţi.
2783 • Munciţi, munciţi fără răgaz! nu fiţi niciodată noactivi, niciodată trîndavi.
PAUL DOUMER, Carica piilor moi,
MUNCA
27S1 • Temeiul uuui stat u munca, şi nu legile.
2785 • Bogăţia unui popor nu gtă în bani, ci în muncă.
M. EMIXESCU, articolul Ilus-' "■':, traţii administrative, publicat In ziarul Timpul din 18
decembrie 1877.
2786 • Pentru oameni munca este o comoară.
ESOP, Fabule Plugarul şi copiii săi.
2787 • Să nu vă fie ruşine de muncă... Munciţi pentru voi, dar munciţi, şi pentru fratele
vostru sărac şi necăjit.
GALA GALACTION, Papucii lui Mahmud, III, 3.
137
2788 • Nu necinsti munca, căci munca e viaţă.
B. P. HASDEU, Epitaful Iuliei.
2789 • Tu să-ndrăgeşti munca făcută cu rost şi măsură.
2790 • Munca plăteşte, norocul face pomană.
2791 • Munca pentru muncă nu oboseşte, ci munca pentru stăpîn şi munca pentru termin.
N. IORGA, Cugetări, p. 175, 180.
2792 • Munca liberă produce îndoit decît munca silită.
51. KOGĂLNICEANU, Discurs la jubileul de 25 de ani al Academiei Române.
2793 • Demnitatea muncitorului nu stă în grandomanie şi uşurinţă, ci în tăria lui de voinţă
şi în calitatea muncii ce iese din mîi-nile lui.
P.R. KONDER, citat de S. Smiles în Fă-ţi datoria, p. 150,
2794 • Munca este o comoară.
LAFONTAINE, Fabule, V, 9.
2795 • Munciţi pe măsura puterilor voastre... munciţi sub conducerea celor mai vîrstnici.
V.I. LENIN, Cuvlntare rostită la primul Congres pe Întreaga Rusie al elevilor şi studenţilor
comunişti, 17 aprilie 1919.
2796 • Munca a fost întotdeauna temelia vieţii omului, a fericirii şi a culturii societăţii
omeneşti.
2797 • Nu lucra ca şi cum munca te-ar face nenorocit, sau ca să fii admirat ori compătimit;
voieşte dimpotrivă numai lucrul acesta: să pui în mişcare puterea ta sau
MUNCA
s-o opreşti după cura cere interesul social.
MARC AURELtU, Câtre sine însuşi, IX, 12.
2798 • Munca, care este princi. piui motor al vieţii omeneşti, nu constă numai în mişcarea
braţelor şi picioarelor, dar şi în modificările conştiinţei.
PROF. DR. G. MARINESCU, Influenţa tutunului şi alcoolului asupra organismului şi în
special asupra sistemului nervos, p. 22.
2799 • Urmează legea firii! munceşte! Altfel talentul tău nu va spori cu o fărîmiţă măcar.
2800 • Repetă munca pînă ajunge deprindere şi caracter.
2801 • Nu risipi munca nimănui.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere.
Şcoala muncii, p. 170; 267;
270.
2802 • Negreşit, muncitorul e stîl-pul României! De la dînsul să învăţăm a ne iubi
patria! Fiind în raport necontenit cu pămîntul ţării noastre, el ştie a-l iubi şi a-l cinsti.
AL. ODOBESCU, Opere: Muncitorul român.
2803 • Omul este născut penlru a munci, ca pasărea pentru a zl.u. ra.
RABELAIS, Le quart livre, XXIV.
2804 • Munca este alimentul sufletelor nobile.
SENECA, Scrisori către l.u-cilius, X,\ xi
2805 • Munca este legea existenţei noastre principiul viu, care face să
progreseze indivizii şi naţiunile. Fără muncă mi se poate realiza nimic. Tot ce este
mare în omenire este rezultatul muncii, iar civilizaţia este produsul ei.
S. SMILES, Fii om de caracter,
p 8 :
- i"
2806 • Du-te, leneşule, la îif nică şi vezi munca ei şi prii minte.
2807 • Arată-mi ce poţi munci şi-ţi voi spune cine eşti.
138
STANLEY, citat de S. Smilcs In Fii om de caracter, p. SG,
2808 • O condiţie a fericirii este munca; munca plăcută şi liberă.
L.TOLSTOI, In ce consta fericirea, p. 40.
228
2809 • Munca necurmată toate le învinge.
Labor improbus omnia vincit. VERGILIUS, Georgice, I, 145.
2810 • Un om care nu munceşte nu ştie să preţuiască munca altuia.
2811 • Strîngeţi-vă laolaltă, cîji simţiţi în voi dorul de muncă şi setea sf îată de adevăr.
A. VLAHUŢĂ, Gin duri, p. 15; 31.
2812 • Munca depărtează de la noi trei rele mari: plictiseala, viciul şi lipsa.
VOLTAIRE, Candid, XXX.
Vezi si : Lucru.
MUSTRARE
(A mustra)
2813 • Cînd mustri pe oarecine,
cu dragoste să-l îndemni, iar nu să-l înfrunţi.
2814 «Cel ce urăşte mustrarea, niciodată nu se îndreaptă.
2815 «Cei ce nu mustră pe cei ce greşesc vinovaţi şi ei d-aceia se socotesc.
2816 • Mustrările celui mai mare să fie aspre, dar nu jignitoare.
FRANCIS BACON, Eseuri:
Despre demnităţi.
2817 • Să nu punem asprime în însuşirile noastre, nici ocară în mustrări.
CICERO, Despre prietenie, XXIV, 89.
2818 • Prietenul are dreptul şi libertatea de a ne sfătui ori de a ne mustra, fără sfială.
2819 • A cicăli şi a mustra pe copii în orice împrejurare nu înseamnă a-i înstrui, ci numai a-i
jigni şi a-i chinui fără rost.
2820 • O mustrare făcută pe un ton prietenos şi serios este dea-juns pentru a corecta
greşelile comise din slăbiciune morală, din uitare sau din neatenţie, şi aceas-
229
ta este tot ce merită astfel de greşeli.
Vezi şi: Ceartă, Critică, Ocară, Sfat.
NĂRAV
2821 «Ce folos de statul tău, / Dacă ţi-e năravul rău.
2822 • Pînă nu încaleci calul, / Nu-i poţi cunoaşte năravul.
2823 • Năravul din fire / N-are lecuire.
2824 • E om frumos, dar năravul îl strică.
2825 • Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.
2826 • De la mumă spînzură cele dintîi năravuri ale copiilor.
2827 • Podoaba frumuseţilor, năravurile cele bune.
2828 • Îmbrăcămintea omului, rostul graiului lui, rîsul lui şi mişcarea picioarelor
lui îi arată năravul lui.
2829 • Cu învăţătura şi deprinderea, orice nărav se dobindeşte, fie bun, fie rău.
2830 • Nu numai să înveţi pe alţii la năravuri bune, ci să le şi urmezi, ca pildă să le dai cu
urmarea ta.
2831 • Năravul celui înţelept, blîndeţele şi îndurarea, iar al celui cumplit, asprimea
şi cruzimea.
2832 • Fugi de cei cu năravuri rele, că ori te mînjesc ca cărbunele cel stins, ori te arde ca
139
cel aprins.
2833 • Învăţătura bună fără năravuri bune, ca o floare frumoasă fără nici un miros.
2834 • Să lăsăm năravurile cele rele şi obiceele cele necuvioase.
ANTIM IVIREANUL, Predici:
La Dumineca vameşului, cuvint
de învăţătură, p. 07.
2835 • Cînd relele năravuri vu-iesc neîncetat, / Atunce adevărul nu este ascultat.
AL. DONICI, Adevărul sau cucoşul de la moară.
Vezi şi: Obişnuinţă, Viciu.
230
NEBUN
2S36 • Un nebun zvîrle o piatră in apă şi zece cuminţi n-o pot scoate.
2837 • Mai bine cu un om cuminte la lucru, decît cu cel nebun la masă.
2838 • De nebun şi de muierea rea tot înţeleptul se dă în lături.
2839 • Cu nebunul să n-ai nici în clin, nici în mînecă.
2840 • Nebunul, dacă te pui cu dînsul, te gîtuieşte.
2841 • Înţeleptul o cumpără şi nebunul o vinde.
2842 • Ce mi-e prostul, ce mi-e nebunul.
2843 • Nebunul nu ştie de ruşine.
2844 • Cu nebunul, cînd grăieşti, după placul lui să-i grăieşti, dacă vrei să nu pătimeşti.
2845 • Nebunul, cînd îl sfătu-ieşti, socoteşte că-l necinsteşti.
2816 • Nebun cel ce aleargă la cel ce nu-l cheamă, nebun şi cel
ce răspunde i'ăr-d-a-l întreba oarecine.
2847 • Cine se pune cu nebunul mai nebun este»1
2848 • Cu nebunul nu glumi.
2849 «Cel mai mare nebun e acela care nu crede despre el că e nebun, dar îi declară
pe toţi nebuni.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 201
Vezi şi: înţelepciune.
NEDREPTATE
2850 • Nedreptatea răstoarnă şi scaunele celor mai-puternici.
2851 • Nici o răutate mai mare decît nedreptatea.
2852 • Nici să gîndeşti la nedreptate, necum să şi urmezi.
2853 • Unde e mită, acolo e şi nedreptate. ~
231
NEDREPTATE
2854 • Nu semăna nedreptăţi, că chiar pentru tine, înzecit le vei avea.
2855 • Nedrept pare a fi: odată cel ce calcă legea; apoi, al doilea, hapsînul, care înşeală
pe alţii, în sfîrşit, al treilea duşmanul egalităţii.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, V, II, 1129 a.
2856 • Nedreptatea supără omul cinstit.
CICERO,
pe
Despre prietenie, XIII.
2857 • Să servească fiecare interesul său în măsura în care nu produce altuia nedreptate.
CICERO, Despre Îndatoriri, III, 10.
2858 • Dreptatea execesivă devine cea mai mare nedreptate.
140
Summum jus, summa injuria. CICERO, Despre datorii, I, 10.
2859 • E bine şi frumos să îm- ! piedicăm pe cel ce face nedreptate; cînd nu putem face
acest lucru să căutăm cel puţin să nu ne facem părtaşi la nedreptăţile lui.
2860 • Fără măsură, cea mai mare dreptate devine nedreptate. Stoarsă prea mult,
portocala im mai dă decit amărăciune.
2861 • Prin plîngerile lor faţă de nedreptatea făcută, unii oameni nu fac altceva decît
să inspire alte nedreptăţi şi, căutînd ajutor sau mîngîiere, nu dau decît peste bucuria de răul
altuia sau de batjocură.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţa, 82. 129.
2862 • Cine ţi-a făcut nedreptate nu rămîne cu o datorie faţă de tine, ci cu o pierdere faţă de el
însuşi.
N. IOROA, Cugetări, p. 48.
2868 • Certurile n-ar dura aşa de mult, dacă nedreptatea n-ar li numai de o parte.
2864 • Lucrează aşa, îneît nici o urmă de nedreptate sau de suferinţă să nu rămînă moştenire
pe urma vieţii tale şi nici un deficit în contabilitatea ta morală.
S. MEHEDINŢI, Poporul, p.
193.
NEDREPTATE-NERECUNOŞTINŢi-NUME BUN
2865 • Nu este nici o deosebire între a săvîrşi un rău şi a pricinui cuiva o nedreptate... Nici
cu nedreptate nu trebuie să răspundem, nici cu rău, nici unui om, oricît am fi fost
nedreptăţiţi de dinsul.
PLATON, Kriton, 49, ă.
2866 • Acela care iubeşte dreptatea nu poate să rămînă indiferent faţă de nedreptate.
S. SMILES, Fii om de caracter, 136.
Vezi şi: Dreptate, Judecată.
NERECUNOŞTINŢA (Nerecunoscător)
2867 • Mai lesne mortul va grăi, decît nerecunoscătorul îţi va mulţumi.
Proverb românesc
2868 • Mai bine să te aştepţi la nerecunoştinţa oamenilor, decît să nu-i ajuţi pe cei nevoiaşi.
2S69 • Ori de cîte ori ai motiv ' să te plîngi de trădare ori nerecunoştinţa din partea
cuiva, în-
dreaptă-ţi privirea către propria ta conştiinţă.
MARC AURELIU, Către sine însuşi, IX, 41.
2870 • Nerecunoştinţa unui copil este mai rea decît un colţ de viperă.
SHAKESPEARE, Regele Lear, I, IV.
Vezi şi: Mulţumire, Răsplată, Recunoştinţă.
NUME BUN (Renume)
2871 • Numele bun e mai scump decît aurul.
2872 • Un nume bun e ca o moşie.
2873 • Cu schimbarea numelui, năravul nu ţi-l poţi schimba, dar cu schimbarea
năravului mare nume dobîndeşti.
2874 • Nume mare să dobîndeşti cu facerea de bine.
2875 • Cine bea pîn-la îmbă-tare / Nume bun în lume n-are.
NUME BUN
2876 • Ai grijă de nume, că accs-ta-ţi va rămîne mai mult decît o mie de comori de aur.
BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 41, 15-l6.
141
2877 • Renumele este setea tinereţii.
BYR.ON, Pelerinajul lui Childe Harold, clntul III, strofa 112.
2878 • Este cumplit pentru copii să piardă ajutorul unui părinte, dar frumos să moştenească
renumele părinţilor
DEMOSTENE, Elogiu funebru
al luptătorilor atenieni morţi
la Cheroneea.
2879 • Nu umbla să-ţi faci un nume, / Spunînd de alţii că-s netoţi,/Ci înalţă-te în lume /
Prin virtute, dacă poţi.!
2880 • Mulţi tineri nu bănuiesc cîtă greutate are în viaţă bunul nume şi cum tocmai la
începutul unei cariere puterea tainică a bunului nume pot a înrîuri în favoarea sau
împotriva ta.
FR. W. F5RSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 138.
2881 • Nemurirea bunului numu al unuia e măsura chinurilor altuia (a invidiosului).
2882 • Vorbele rele duc mai repede faima rea, decît succesul pe cea bună.
BALTASAR GRACIAN, Ora- . colul manual al înţelepciunii^ în viaţă, 162; 169.
2883 • Legea firei prounceşte să purtăm grijă de numele cel bun şi de omenie şi de cuviinţă,
adecă ca să fim oameni de omenie şi de cinste şi cu nume bun şi să nu lăsăm ca f iestecine
măcar ce să judece de noi.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau învăţătura obi- j ceiurilor, VII, 224. ■;
2884 • Numele bun nu-l asigură I nici portretele, nici statuile, ci virtutea şi meritele.
PLINIU CEL TlNĂR, Pane-J
giricul împăratului Traian, VII, j
55.1
2885 • Numele bun este un giu-vaier de preţ.
Rin hohes Kleinod ist der gute Narne.
SCHILLER, Măria Stuart, I, 8.
2886 • Renumele trebuie să fie mai întîi cîştigat.
2887 • Bunul nume la bărbaţi şi la femei. / E un odor al vieţii lor întregi;/De mi se f ură ' o
pungă nu-i nimic, /A fost a mea, acum e a altuia, /Ce-a fost stăpîn şi sclav în viaţa lui ,/ Dar
cine-mi fură numele meu bun, / Pe dînsul, biet, nu l-a îmbogăţit, / Dar m-a lăsat pe mine
cerşetor.
SHAKESPEARE, citat de S.
Smiles în Fă-ţi datoria, p.
68.
2888 • Prostul ce-şi dă aer, laude şi nume, Pururea ajunge huiduit de lume.
G. SION, Una sută una fabule, III, 7 (Novacul şi Piticul).
2889 • Un nume bun este mai de preţ decît bogăţia; vaza este mai bună decît argintul şi decît
aurul.
Vezi şi: Bunătate, Cinste, Respect, Stimă.
OASPETE
(Ospăţ)
2890 • Primiţi pe fiecare cum primiţi pe oaspeţii de seamă.
Proverb chinez
2891 • Cînd există loc în inimă există şi în casă.
Proverb danez
2892 • Nu face porţile mai mari decît casa,
142
2893 • Buna primire e cea mai bună mîncare.
Proverbe engleze
2894 • Oaspetele şi ploaia după trei zile plictisesc.
2895 • Nu trebuie să mergi niciodată la nuntă nechemat.
Proverbe franceze
2896 • Oaspetele este de aur dimineaţa, de argint seara şi de aramă dacă rămîne peste
noapte.
Proverb georgian
2897 • După trei zile peştele şi oaspetele se împut.
Proverb latin
2898 • De ce are omul patru pereţi? ca să odihnească un drumeţ.
2899 • La ospeţe vesel pururea să te arăţi, dar nu cu zbierete şi răcnete.
2900 • La ospeţe niciodată iuţeală, ceartă şi răutate, că îndată te poticneşti.
235
OBICEI-OBIŞNMNŢĂ
2901 • Cu vasul gol nu pofti oaspeţi.
2902 • După trei zile oaspeţii se pun la rîşniţă.
2903 • Oaspetele nu mănîncă ce gîndeşte, ci mănîncă ce găseşte.
Proverb turcesc
2904 • în mijlocul timpului de ospătare să nu te aşterni la mîn-care, ca fiarele, pe
apucate. Nici să to porneşti pe prea multă ospă-t'are.
2905 • Gîndeşte-telabuna-cuviin-ţă a unui ospăţ. A venit blidul în dreptul tău? întinzi mîna şi
iei frumos cît pofteşti. A trecut de tino? Nu-l mai chema înapoi. N-a ajuns încă la tine?
Nu-l sorbi cu ochii, lăsîndu-ţi gura apă, ci aştepţi să vie rîndul tău.
2906 • Nu primi ca oaspete pe acela căruia nu-i cunoşti nici familia, nici caracterul.
2907 • Pentru toată lumea, oaspetele este o persoană vrednică de cinste.
HITOPADESA, I, 3.
2908 • Stăpînii casei, care primesc cu cinste pe străinul sosit la ei după apusul soarelui,
ajung asemenea zeilor.
2909 • Acolo unde gazda nu se scoală pentru a saluta pe oaspete, nu-i spune vorbe
prietenoase şi nu-i povesteşte despre virtuţi şi vicii, în casa aceea nu calcă nimeni.
PANCIATANTRA, I, 170; II, 62.
Vezi şi: Masă, Mîncare, Vizită.
OBICEI
2910 • Obiceiul este al cincileal element în univers.
Proverb arab
2911 • După al locului obicei / Să te porţi în orice bordei.
2912 • Lupul îşi pierde măselele,,] dar nu obiceiurile.
2913 • Obiceiul vechi cu anevoie se schimbă.
2914 • Obiceiul din tinereţe cu anevoie se schimbă la bătrîneţe.
236
2915 • Cîte bordeie atîtea obiceie.
2916 • Viata nu este decît un ţesut de obiceiuri.
AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 30 decembrie 1850.
2917 • Opinia publică şi obiceiurile influenţează conduita şi natura omului. E de necrezut
cîte păreri neîntemeiate primim, la cîte obiceiuri ne supunem numai pentru a fi în armonie
143
cu mediul în care trăim.
2918 • Obiceiul este aproape a doua natură.
Consuetudo quasi altera natura.
CICERO, Despre sflrşitul lucrurilor.
2919 • Trebuie să ne acomodăm obiceiurilor fiecărei ţări.
ERASHU3, Buna-cuviinţă pentru copii, p. 13.
2920 • Obiceiul este tiran. Usus tyranus.
2921 • Unele legi sînt obiceiuri scrise, altele un program pentru a cîştiga obiceiuri noi.
2922 » Cine vrea să schimbe obiceiurile şi manierele nu trebuie să le schimbe prin legi.
JIONTESQUIEU, Spiritul legilor, XIX, XVI.
2923 • Obiceiul constrînge natura.
PASCAL, Cugetări, II, 97.
2924 • Obiceiul este regele lumii.
PINDAR, Fragmente.
2925 • Sînt obiceiuri care mai bine este să fie călcate, decît urmate.
SHAK.ESPEARE, Hamlet, I, IV.
2926 • Obiceiul este făcut pentru dispreţul înţeleptului.
VOLTAIRE, Nanine, I, I, 1 30.
Vezi şi: Conformare, Deprindere, Obişnuinţă.
OBIŞNUINŢĂ (Â obişnui)
2927 • Să te obişnuieşti, dar să nu te nărăveşti.
Proverb românesc
2928 • Obişnuinţa este a doua natură.
Proverb general
237
vine la gură; d-aceea, cel ce ocăreşte prost om se-nţelege.
2954 • Ocara cu necinstea e totuna.
2955 • Omul superior nu pune nici un preţ pe vorbele de ocară ale netrebnicilor.
DEMOCR.IT, Fragmente, 48.
2956 • Semnul celui ce înaintează pe calea înţelepciunii: nu ocărăşte pe nimeni şi nu
laudă pe nimeni.
2957 • Mai bine sfătuieşte decît să ocărăşti. Căci sfatul este blînd şi prietenos, iar ocara
aspră şi tăioasă. De aceea sfatul îndreaptă iar ocara îndîrjeşte.
2958 • Va pătimi... cel ce-şi va ocărî, cu grele cuvinte, pe un vîrst-nic tată, ce-n al bătrîneţii
prag necăjit se găseşte.
2959 • Nu ocărî pe nimeni pentru nenorocire, căci soarta nu-i aceeaşi şi necunoscută-i ziua
de mîine.
2960 • Majoritatea oamenilor trec de la mînie la ocară.
LA BRUYERE, Caracterele. XI, 10.
2961 • Bătaia şi ocara nu se întorc niciodată.
2962 «Cei răi nu sînt toţi răi din naştere, ci legînd prietenie cu răii, au învăţat de Ia ei, lipsa
144
de curaj, ocara şi lipsa de măsură.
Vezi şi: Insultă, înjurătură, Ofensă.
2963 «Cel care ne este drag ne este drag totdeauna, chiar cînd ne ofensează.
HITOPADESA, II, 9.
2964 • Este o mare greşeală să se creadă că marile personaje uită vechile ofense pentru
serviciile; noi.
N. MACIÎIAYELLI, Principele, VII.';.
2965 • Ofensele, care nu sînt decît] exprimarea unei lipse de conside-|
rare, nu ne-ar scoate aşa din fire, dacă nu am avea o idee prea exagerată despre propria noastră
valoare şi demnitate.
SCHOPENHATJER, Aforisme, V
V.
i: Insultă, înjurătură, Ocară.
• Muntele n-are nevoie de munte, dar omul are nevoie de om. Proverb basc
2967 • Omenia este inima omului.
Proverb chinez
2968 • Cum e omul, aşa e şi vorba. Qualis cir, talis oratio.
290!) • Adu-ţi aminte că eşti om. Te hominem esse memento.
Proverbe latine
2970 • Omul sfinţeşte locul.
2971 • Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte.
2972 • Oricine eşti, şi oriunde eşti adu-ţi aminte că om eşti.
2973 • Omul după fapte se cunoaşte.
240
2074 • De om bun şi de vreme bună nu te mai saturi.
2975 • Omul bun e ca pîinea caldă.
2976 • Om mare fără vrăjmaş nu este.
2977 • Omul de omenie crede omului de omenie.
2978 • Omenia omenie cere, şi cinstea cinste.
2979 • Omul din vedere pe jumătate se cunoaşte, iar din vorbă oarece mai mult şi din
fapte cam pe deplin.
2980 • Om fiind şi tu, pe orice om ca pe tine să-l socoteşti de om.
2981 • Fereşte-te de cei fără omenie, că-s cu mult mai răi decît cele mai crude fiare.
2982 • Omul fără omenie e ca şi trupul fără suflet.
2983 • Ornenia-i mai scumpă ca avuţia.
2984 • Cînd omul pe om strică ş-iicide. Făr-nice un folos sau trebuinţă, / Ba muncindu-l
încă In faţă-i rîde, /Cînd însuşi huleşte a sa fiinţă, /Ce nu fac celelalte
OM
jivine, / A fire om atuncia mi-e ruşine!
I. BUDAI-DELEANU, Ţi-ganiada, Ctntecul XI, 4.
2985 • Să facem din zicala românească „a fi om de omenie" o zicală nouă: „a fi
comunist de
omenie" 1
NICOLAE CEAUŞESCU
2986 • Trebuie mai întîi ca noi înşine să fim oameni de bine, şi-apoi să căutăm pe cei ce se
aseamănă cu noi.
2987 • Cunoşti omul cumsecade şi pe cel lipsit de omenie nu numai după fapte, ci şi după
145
dorinţe.
2988 • Omul nobil este împin s totdeauna către lucruri drepte şi legale; de aceea este vesel,
ziua şi noaptea, puternic şi fără griji.
2989 • Caut un om. Hominem quaero !
DIOGENE CINICUL.
2990 • Oamenii sînt toţi fraţi.
FENELON, Aventurile lui Te-lemac, fiul lui Ulise,III; XVII.
2991 • Omul trebuie să fie bun, îngăduitor, iubitor de adevăr şi de cinste, zăbavnic la
mînie şi
milostiv cu toată lumea, dar ms ales cu cei săraci.
GALA GALACTION, Papuci lui Malimud, II,
2992 • Omul în lume s-a născut^ ca cu lumea să trăiască...
Ioruache Golescu, Povătuirţ cuvinte adevărate
2993 • Omul trebuie respectat.
MAXIM GORKI, Azilul de* noapte, actul iv.
2994 • Omul cuminte se fereşte de a deveni registrul greşelilor celorlalţi.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă,
2995 • Dintre toate fiinţele cea mai necesară omului este omul.
HOLBACH, Sistem social, I.
2996 • Omenia celor primitori o îmbrăţişează cu plăcere toată lumea. Iar omenos vei fi, dacă
nu eşti arţăgos, nemulţumit, şi cică-litor faţă de toţi.
ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos
2997 • Fiţi cinstiţi şi plini de omenie. Şi dacă îmi spuneţi: „Ce vom avea mai mult?" eu
vă voi răspunde: „Omenie şi cinste".
242
2098 • Mulţutneşte-lu să iii om Begnugt Euch ein Mensch zi sein!
LESSING, Natan Înţeleptul III, 9
»999 • Omul cel mai desăvîrşit ar fi acela care ar părăsi cercul oamenilor, neîntinat de
minciună, de ipocrizie, de desfrînare şi de convenţionalism.
3000 • Demnitatea este cea care-l înalţă cel mai mult pe om, cea care-i înnobilează
acţiunile şi toate năzuinţele.
3001 • Omul care munceşte numai pentru sine poate ajunge un savant celebru, un mare
înţelept, un excelent poet, dar niciodată un om desăvîrşit, un om cu adevărat mare.
K. MARX, Reflecţiile unui tlnăr la alegerea profesiunii.
3002 • „Om mare" nu poate fi decît acela care, pe lîngă puterea de creaţie, mai are şi
destulă omenie, pentru ca viaţa lui să rămînă de pildă urmaşilor.
S. MEHEDINŢI, Semnele oamenilor mari, p. 11.
3003 • Pentru omul de temperament etic, soarta cea mai priel-
nică e să se poată apropia măcar la bătrîneţe — şi să apropie şi pe alţii — de ceea ce se
cheamă o-menie, însuşirea cea mai de-preţ a vieţii.
S. MEHEDINŢI, De senectute.
Bătrlneţea In cadrul muncii
pentru cultură, p. 26.
3004 • Om mare este cel care nu şi-a pierdut inima sa de copil.
MENCIUS, Cartea cărţilor.
3005 • Pre ce cale ajungem la fapta cea bună pre aceia vom ajunge şi la omenie şi
la cinste.
146
3006 • Omul cel bun nu trebuie să înşele pe alţii cînd vorbeşte, nici alta în minte şi alta în
gură să nu aibă.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, VII, 224; IX,
242.
3007 • Nu învăţăm pe oameni a fi oameni de treabă, dar îi învăţăm toate celelalte lucruri;
şi totuşi
ii nu se laudă cu lucruri pe care nu le învaţă.
3008 • Oamenii sînt buni sau răi, după cum se recompensează virtutea sau viciul,
PLINIU CEL TlNĂR, Panegiricul Împăratului Traian, VII, 44.
16*
243
OM-PACE
3009 • Omul este măsura tuturor lucrurilor.
PROTAGORAS, Fragmente, 1.
3010 • Cît timp sîntem printre oameni să ne purtăm omeneşte.
SENECA, Despre mlnie, III, 43.
3011 • Pentru om primejdia vine de la om.
3012 • Oîndeşte-te la primejdia ce-ţi poate veni dia partea omului, fără a uita de datoria ta
de om.
3013 • Omul se îndreaptă după oameni, chiar şi cînd ar voi să îndrepte oamenii după
sine.
3014 • Oamenii cumsecade sînt sever criticaţi de unii, lăudaţi de alţii; despre oamenii
de nimic, nimic.
TEO GNIS, Poeme elegiace, 795.
3015 • Sînt om: nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin.
Homo sum: humani nihil a me alienum puto.
TERENŢIU, Omul care se pedepseşte el Însuşi, I, I, 25.
3016 • Dar ce e omul oare d o nesfîrşită silinţă spre mai binej
A. VLAHUŢĂ, Glnduri, p. 29
Vezi şi: Bunătate, Femeie.
PACE
(împăcare, a împăca)
3017 • Orice dai pentru împă-ciuire nu constituie o pierdere.
3018 • Pacea ne aduce de obşte fericire, iar vrajba ne întunecă de la mic pînă la mare.
3019 • Pacea, rivna celor înţelepţi, şi vrajba, a celor nebuni.
3020 • Pacea să-ţi fie gîndul tău, pacea — cuvîntul tău, pacea— cinstea cea mai mare.
3021 • Pacea în casă pururea să iubeşti, iar la războiul casei nicicum să gîndeşti.
3022 • Cîne cunoaşte ce dar aduce pacea cu nimeni nu se sfădeşte.
3023 • Cel ce împacă pe altul, pacea de e* se ţine.
3024 • Dragostea, fireşte, pace între oameni voieşte, şi putea între oameni cea mai mare
fericire se socoteşte.
244
3025 • Dreptatea cu pacea cînd se îmbrăţişează fericirea ne înconjoară.
3026 • Mai mare vrednicie a socoti nu poate, decît îndată gîl-ceava în pace a întoarce,
şipre cît mai în grabă ar fi, cu atît mai lăudată ieste.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea Hl-a, p. 194.
147
3027 • Pacea între duşmani este de scurtă durată.
M.J. CHfiNIER, Caius Grac-cuus, III, 1.
3028 • Este un singur mijloc de a asigura pacea: a fi curajos şi hotărît. Pace, dar nu în
umilinţă şi slăbiciune !
PAUL DOL'JIER, Cartea copiilor mei, XXVII.
3080 • Făcătorul de pace nu poate fi niciodată paşnic.
3031 • Cine nu se înduplecă la pace, dacă vede la cei dimprejur numai gînduri paşnice?
S. MEHEDINŢI. Altă creştere. Şcoala muncii, p. 102.
OVIDIU, Arta de a iubi, HI,
502.
3033 • Dacă se poate, pe cît stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.
PAVEL DTN TARS, Romani, 12, 18.
3034 • Fii în pace cu oamenii, în război cu viciile.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Trăiţi în pace cu orice om. L. TOLSTOI, Testamentul meu,
p. 16.
• Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atît mai puţin vor putea face
să sălăşluiască pacea în ţară.
N. VELIMIROVTCI, Cugetări despre bine şi rău, p. 114. Vezi şi: Bunătate Dreptate.
3035
3036
PĂRINŢI ŞI COPII
3037 • Cel care a refuzat să înţeleagă ce i-a spus mama va înţelege ceea ce îi va spune
nenorocirea. Proverb din Africa Neagră
245
OM-PACE
3009 • Omul este măsura tuturor lucrurilor.
PROTAGORAS, Fragmente, 1.
3010 • Cît timp sîntem printre oameni să ne purtăm omeneşte.
SE NE CA, Despre mlnie, III, 43.
3011 • Pentru om primejdia vine de la om.
3012 • Gîndeşte-te la primejdia ce-ţi poate veni din partea omului, fără a uita de datoria
ta de om.
3013 • Omul se îndreaptă după oameni, chiar şi cînd ar voi să îndrepte oamenii după
sine.
3014 • Oamenii cumsecade sînt sever criticaţi de unii, lăudaţi de alţii; despre oamenii
de nimic, nimic.
TEO GNIS, Poeme elegiace, 795.
3015 • Sînt om: nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin.
Homo sum: humani nihil a me alienum tuto.
TERENŢIU, Omul care se pedepseşte el Însuşi, I, I, 25.
3016 • Dar ce e omul oare decît o nesfîrşită silinţă spre mai bine?
A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 2;>. Vezi şi: Bunătate, Femeie.
PACE
(împăcare, a împăca)
3017 • Orice dai pentru împăciuire nu constituie o pierdere.
148
3018 • Pacea ne aduce de obşte fericire, iar vrajba ne întunecă de la mic pînă la mare.
3019 • Pacea, rivna celor înţelepţi, şi vrajba, a celor nebuni.
3020 • Pacea să-ţi fie gîndul tău, pacea — cuvîntul tău, pacea— cinstea cea mai mare.
3021 » Pacea în casă pururea să iubeşti, iar la războiul casei nicicum să gîndeşti.
3022 • Cîne cunoaşte ce dar aduce pacea cu nimeni nu se sfădeşte.
3023 • Cel ce împacă pe altul, pacea de e* se ţine.
3024 • Dragostea, fireşte, pace între oameni voieşte, şi pacea între oameni cea mai mare
fericire se socoteşte.
244
g025 • Dreptatea cu pacea cînd se îmbrăţişează fericirea ne înconjoară.
3026 • Mai mare vrednicie a socoti nu poate, decît îndată gîl- ceava în pace a întoarce,
şipre cît mai în grabă ar fi, cu atît mai lăudată ieste.
DrjIITRIE CANTE5IIR, Istoria ieroglifică, partea Hl-a, p. 194.
3027 • Pacea între duşmani este de scurtă durată.
M.J. CHfîNIER, Caius Grac-clius, III, 1.
3028 • Este un singur mijloc de a asigura pacea: a fi curajos şi hotărît. Pace, dar nu în
umilinţă şi slăbiciune !
PAUL DOTJMER, Cartea copiilor mei, XXVII.
3030 • Făcătorul de pace nu poate fi niciodată paşnic.
3031 • Cine nu se înduplecă la pace, dacă vede la cei dimprejur numai gînduri paşnice?
OVIDIU, Arta de a iubi, HI,
502.
3033 • Dacă se poate, pe cît stă in puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.
3035 • Trăiţi în pace cu orice om.
L. TOLSTOI, Testamentul meu, p. 16.
3036 • Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atît mai puţin vor putea
face să sălăşluiască pacea în ţară.
Vezi şi: Bunătate Dreptate.
PĂRINŢI ŞI COPII
3037 • Cel care a refuzat să înţeleagă ce ia spus mama va înţelege ceoa ce îi va spune
nenorocirea. Proverb din Africa Neagră
245
"' 3038 • Un tată aspru va avea
copii buni; o mamă îngăduitoare va avea copii răi.
Proverb chinez
3039 • Copii mici, griji mici; copii mari, griji mari.
Proverb danez
3040 • Părinţii prea buni pricinuiesc pieirea copiilor.
Proverb francez
3041 • Nu există templu mai frumos ca o mamă.
; 3042 • Tratează-ţi copilul ca un
149
; prinţ în timpul celor cinci ani,
! ca un sclav în timpul celor zece
ani şi după aceea ca un prieten.
Proverbe indiene
3043 • Precum e tatăl aşa-i şi fiul.
Qualis pater lalis filius.
Proverb latin
3044 • Pentru părinţi, copilul rămîne tot copil, chiar dacă devine conducătorul
unei ţări
Proverb libanez
3045 • Părinţi, cruţaţi lacrimile fiilor voştri în tinereţea lor, dacă vreţi să vi le verse la
mormînt
Proverb persan
PĂRINŢI ŞI COPII
3046 • Mîngîie copilul cînd doarme.
3047 • Ca mila de la părinţi nu-j nimic în lumea asta.
3048■•'■• Ce a făcut mama şi tata / O să facă fiul şi fata.
3049 • Şi cioara îşi laudă puii,
3050 • Fiecare părinte îşi iubeşte copilul.
3051 • Părinţii numai cu un copil, ca orbul cu un ochi.
3052 • Mai bine să laşi copiii creştere bună decît aur.
3053 • Fericirea copiilor în creş* terea cea bună a părinţilor stă.
1
3054 • Ruşinea părinţilor, copiii necinstiţi.
3055 • De la mumă spînzură cele dinţii năravuri ale copiilor.
3056 • Iubirea unei mame întrece adîncurile oceanului.
'Proverb rusesc
3057 • Fiecare vrea să fie superior vecinului şi inferior fiului său.
Proverb slrbesc
246
305S • Mina care mişcă leagănul guvernează lumea.
Proverb din Statele Unite ale America
3059 • Măsura dragostei pe care părinţii o arată diferiţilor lor copii este de multe ori inegală
şi uneori nejustificată, mai ales la mame.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre părinţi şi copii.
3060 • Este mult mai uşor fiului de a cere tatălui, decît tatălui să ceară fiului.
AUG. BRIZEUX, Proverbe bretone
3061 • Fiecare părinte îşi recunoaşte totdeauna fiul ca fiu al său, fie că are sau nu
talent.
CONFUCIUS, Cartea sentinţelor, XI, 7.
8062 • Cuminţenia tatălui este cea mai frumoasă pildă pentru copii.
DEMOCRIT, Fragmente, 208. 3063 • Pregăteşte-ţi pe fii să fie asemeni omului de bine, de
voinţă şi de curaj care vrei să fii tu însutii pe fiicele tale, ca să fie asemenea femeii desăvîrşite
ce ţi-ai dorit-o de soţie.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei: Percepte şi sfaturi, II.
30<i'A • Natura a sădit acele foarte puternice seîntei ale dragostei părinteşti, pentru ca părinţii
să iubească chiar ceea ce n-au văzut încă. La aceasta a adăugat dragostea corespunzătoare a
copiilor faţă de părinţi.
150
ERASM, Despre război şi pace, II, 7.
3065 • Sileşte-te din răsputeri să fii tu însuţi ceea ce ai vrea să fie copilul tău.
FR. W. F0RSTER, Îndrumarea
la 18 ani, p. 151.
3066 • Copiii vor fi bine crescuţi, dacă şi părinţii înşişi au fost bine crescuţi.
GOETHE, Maxime şl reflecţii.
3067 • Numai tatăl nu invidiază talentul fiului său.
HITOPADESA, I, 1.
3068 • Un tată şi o mamă care nu-şi educă copiii sînt pentru ei duşmani.
3069 • Virtutea sufletească numai atunci o vom avea, cînd vom învăţa pe copiii noştri a fi
buni, nestăpîniţi de iuţime, cînd vor fi iubitori de oameni, fără de răutate şi binefăcători
ai altora... Noi cei dintîi, părinţii, vom culege
247
PĂRINŢI ŞI COPII
roadele dacă creştem copii obraznici, neruşinaţi, neascultători şi grosolani.
IOAX HRISOSTOM, Comentar la epistola către Eleseni, omilia XXI.
3070 • Faptele bune ale tale vor fi pornirile bune ale fiilor tăi. Măcar atît ar trebui să te
îndemne a le face.
N. IORGA, Cugetări, p. 250-
3071 • Grija principală a părinţilor va fi să îngrijească de sănătatea şi vitalitatea copiilor lor,
KOMENSK.Y, Şcoala materna V; IX
3072. Ar fi necesar ca părinţii să şi obişnuiască fiii cu toate per soanele străine care le vin
în casă şi în măsura posibilului, să-i pună şi în legătură cu oamenii talentat' şi binecrescuţi.
3073 • Puteţi să vă străduiţi ori
cît, ţinînd fiului vostru cit de
multe discursuri despre politeţe
manierele lui vor fi aşa cum va f
societatea pe care o frecventează
J. LOCKE, Ctteva cugetări des
pre educaţie, 70; 14r-
3074 • Răspunderea pentru edu-caţia copilului o poartă familia sau, dacă vreţi, părinţii.
A. S. MAKART.NKO, Cartea pentru părinţi, p. 19,
3075 • Părinţii trebuie să-şi însuşească, de timpuriu, un ton liniştit, măsurat, delicat, dar
întotdeauna hotărît în dispoziţiile luate, iar copiii de la cea mai mică vîrstă trebuie să se
obişnuiască cu un astfel de ton, să se deprindă a se supune dispoziţiei primite şi să o
îndeplinească cu plăcere.
3076 • Şi care lăcaş ar fi mai sfînt decît inima părinţilor, cel mai blînd judecător, cel mai
intim părtaş, soarele dragostei a cărui văpaie jncălzeşte străfundurile cele mai intime ale
năzuinţelor noastre, K. MARX, Scrisoare câtre tatăl său, 10 noiembrie 1837.
3077 • Luaţi seama 0 mame şi soţii! Pe cît de mare e menirea voastră, pe atît de mare trebuie
să fie grija de copiii voştri, chiar din clipa întîi a pregătirilor spre viaţă... De la voi porneşte
binele şi răul.
248
PĂRINŢI ŞI COPII-PEDEAPSÂ
3078 • Omule! de datoria ta de părinte, nu te scuteşte şi nu te poate scuti nimeni pe
pămînt. Alamă! duioşia inimii tale n-o poate înlocui o sută şi o mie de străini. Tu ai dat
viaţă pruncului tău, tu răspunzi de sufletul lui. Tu eşti cel dintîi, cel mai mare şi cel mai
ascultat învăţător al copiilor tăi.
151
S. MEHEDINŢI, Altă creştere.
Şcoala muncii, p. ICI —1G2;
180.
3079 «Cel care doreşte fericirea fetei sale, să nu-i dea un bărbat care nu-i place, chiar
dacă-i chipeş.
3080 • Copilul se-nvaţă, cînd nu
se răsfaţă.
3081 • Omule, tată al copiilor tăi, nu împinge forţa spiritului lor la mari depărtări,
înainte ca ei să fi cîştigat tărie prin exerciţii în lumea apropiată şi teme-te de severitate şi de
încordare.
PESTALOZZI, Texte alese, p.
72.
3082 • Un tată are două vieţi, pe a sa şi pe a fiului său.
J. RENARD, Jurnal, 1902.
3083 • Un părinte creşte zece copii, dar zece copii nu sînt în stare să îngrijească un
părinte.
J.P. RICHTER, Flori.
3084 • Vedem caracterul părinţilor reproducîndu-se în copiii lor şi pildele de dragoste, de.
disciplină, de muncă, de stăpînire de sine pe care ei le-au dat în fiece zi trăind şi lucrînd încă
atunci cînd ceea ce s-a învăţat pe dinafară a fost uitat de mult.
3085 • Greşeala tatălui nu trebuie niciodată să vatăme pe fiu.
PDBLIDS SYRUS, Sentinţe.
3086 • Destul de rău e cînd părinţii nu ştiu să judece copiii.
A. VLAHUŢĂ, Ginduri, p. 23. Vezi şi: Copii şi părinţi, Familie.
PEDEAPSĂ (A pedepsi)
3087 • Cine iubeşte bine pedepseşte bine. Qui bene ainat, bene câştigat.
Proverb lal.'n
249
3088 • Pedeapsă cu măsurii, /Ca să nu-ţi aducă ură.
8089 • La pedeapsă cu zăbavă, la îndurare cu grabă.
3090 • Să pedepseşti după judecată, după pravilă ţie dată, iar nu cu mînie şi fără nici o
vină.
3091 • Pe nimeni să nu pedepseşti pentru a altuia greşeală.
3092 • Răul nu rămîne nepedepsit.
3093 • Cînd pedepsim, dacă vrem să nu se mînie cel pedepsit, trebuie să pedepsim mai
înainte cu vorba, arătîndu-i motivul.
ARISTOTEL, Pasiunile: Im-bllnzirea, p. 14.
3094 • Noi sîntem împotriva biciului, pentru că durerea pe care o pricinuieşte e
prea „superficială", pentru că brutalizează şi dezonorează, pentru că toceşte sentimentul
ruşinii.
3095 • Vom îngădui cîteodată copilului însuşi să-şi propună o pedeapsă la care se va
supune de bunăvoie.
FR. W. FORSTER, Şcoala şi caracterul, probleme morale ale vieţii şcolare, p. 195; 196.
3096 • Bucuria celui ce pedepseşte! e mai rea decit vina celui ce gre-f şeşte.
N. IORGA, Cugetări, p. 129.|
3097 • Orice pedeapsă, cînd greşeala e cunoscută, trebuie să fie nu numai medicinală, ci şi
152
exemplară.
J. JOUBERT, Cugetări, XV, XXX.
3098 • Uneori e necesar a aplica şi pedeapsa, pentru ca exemplele şi povăţuirile să fie
primite cu mai multă atenţie.
3099 • A-i pedepsi pe copii pentru greşeli pe care nu le-au făcut sau chiar a-i pedepsi sever
pentru nişte greşeli uşoare înseamnă să pierzi cu totul încrederea lor.
LA BRUYERE. Caracterele, * XI, 59.
3100 • Metoda obişnuită, expeditivă şi comodă pentru profesori, de a folosi pedepsele şi
nuiaua, aproape singura pe care ei o cunosc şi chiar singura pe care o cred posibilă —
este cea mai puţin indicată din toate cîte se pot întrebuinţa în educaţie.
3101 • Bătaia şi tot felul de pedepse corporale şi umilitoare nu
25C
sînt mijloacele de disciplină ce se cuvine să le întrebuinţăm în educaţia copiilor din care vrem
să scoatem oameni înţelepţi, buni şi cu iniţiativă... Pedepsele trebuie aplicate foarte rar şi
numai în cazuri excepţionale, de abateri grave. J. LOCKE, Clteva cugetări despre
educaţie, 47; 52.
3102 • Pedeapsa trebuie să fie cît se poate de individuală, cît se poate mai pe măsura unui
individ.
A. S. JMAKARENIVO, Opere pedagogice alese, voi. I, p. 119.
3103 • Nu uitaţi că privirea moho-rîtă a unei mame e pentru copil şi pentru bărbatul
binecrescut o pedeapsă mai grea decît o mie de cuvinte aspre şi de ocări.
3104 • Copilul nepedepsit, / Ră-rnîne neprocopsit.
ANTON PANN, Despre năravurile rele.
3105 • N-o să fie nici o nenorocire dacă şi-o lua pedeapsa mai tîrziu, dar rău o să fie, dacă
luînd o pedeapsă pripită, se va dovedi mai tîrziu că e nevinovat, cum s-a şi întîmplat
adesea.
PLUTARII, Despre mînie, li.
3106 • Nici un om cuminte nu pedepseşte, cum zice Plalon, pentru o greşeală, ci
spre a împiedeca altă greşeală.
Nemo prudens punil, ut ait Plato, quia peccalum est, sed ne pecetur.
SENECA, Despre ură, I, 16.
3107 • Dacă părintele sau educatorul caută să îndrumeze viaţa copilului numai prin
pedepse, în mintea lui se naşte atunci confuzie între simţămîntul de datorie şi ascultare şi
acela de frică. Şi o dată formată credinţa că numai prin pedeapsă se poate stăpîni voinţa
altora, se pune prin aceasta baza unui caracter care lasă de dorit. Urmare este adesea un copil
rău, un părinte rău, un viciu rău, un rău cetăţean.
S. SMILES, Fă-ţi datoria, p. >t 256.
3108 • Cine şovăie să pedepsească înmulţeşte numărul celor răi.
3109 • A nu pedepsi greşelile înseamnă a încuraja răutatea.
Vezi şi: Bătaie, Disciplină, Mustrare.
251
PILDA-PIZMĂ
PERFIDIE
3110 • Nu există nici un viciu care să acopere pe OIÎI cu atîta ruşine ca acela de a fi
făţarnic şi perfid.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre adevăr.
3111 • Cînd trebuie să cugeti pe dos? Atunci cînd ai de a face cu perfidia. De la unii oameni
153
lucrurile trebuiesc luate dandaratelea: „da" al lor înseamnă, „nu", „nu" este „da".
3112 • Perfidia este, dacă îndrăznesc să spun aşa, o minciună a întregii persoane; la o
femeie, este arta de a strecura un cuvînt sau un gest care să înşele şi, uneori, arta de a recurge
la jurăminte şi făgăduieli care n-o costă mai mult cind le face dccît cînd le calcă.
LA BRUYBRE, Caracterele, III, 25.
3113 • Adesea perfidia se întoarce asupra autorului ei.
LA FONTAINE, Fabule, IV, XI.
Vezi şi: Făgăduială, Jurămînt, Minciună, Prefăcătorie, Trădare.
PILDĂ
3114 • Cu cuvîntul bun poţi face bine, iar cu o pildă bună, mii şi sute de bunătăţi.
Proverb românesc
3115 • Pilda este totul. Ea este şcoala omenirii.
BURKE, citat de S. Smiles m Fii om de caracter, p. 62.
3116 • Cuminţenia tatălui este cea mai frumoasă pildă pentru copii.
3117 • Datoria celor doritori de vază şi rîvnitori de învăţătură este să urmeze pilda
oamenilor cumsecade şi nu a celor netreb-bici.
3118 • Puneţi înaintea cugetului vostru pilda unei vieţi înalie.
3119 • Cuvintele şi pildele influenţează tinereţea în bine ca şi în rău.
S. SMILES, Fă-ţi datoria, p. 284.
252
3120 • Pildei, nu poruncii, i se
dă ascultare.
S. SJIILES, Fii om de caracter, p. 40.
3121 • Pildele rele strică moravurile bune.
Bonos corrumpunt mores compres-sus mali.
TERTULIAN, Către soţie, I, 8.
Vezi şi: Educaţie, Exemplu, Imitaţie, Purtare.
3122 • Pizma surpă cetatea.
Proverb albanez
3123 • Pizma, pe nesimţite, inima ţi-o mănîncă.
3124 • Cînd te pizmuieşte oarecine, semn de vrednicia ta.
3125 • Mai bine să te pizmuiască decît să le fie milă de tine, că pizma priveşte împotriva
celui vrednic, iar mila la cel ticălos.
3126 o Pizma îţi aduce întristare, cînd alţii au bucurie mare I
3127 • Pe cel ce n-are nimic, nici este vrednic de nimic, nimeni îl pizmuieşte, că n-are
de ce.
3128 • Pe cel ce sporeşte în fericirile lui, după destoinicia lui, să nu-l pizmuieşti, ci mai bine
după el şi tu să te pilduieşti.
3129 • Pizmătăreţul nicicum se odihneşte, pînă nu.vede căzut pe cel pizmuit.
3130 • Pizma — muma defăimărilor.
3131 • Pentru pizmaş, găina vecinului totdeauna e curcă.
3132 • Teme-te mai mult de pizma rudei, decît de a străinului.
Proverbe romaneşti
3133 • Ce folos iaste a fi galben şi ofilit de post, iar de pizmă şi de urîciune a fi aprins.
ANTIM IVIREANUL, Predici, p. 108.
3134 • Pizma veche ieste ca cariul în inima copacului.
154
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p.
48.
3135 • Bardul de bard pizmuit e,
sărac pe sărac pizmuieşte
3136 • Mulţi compătimesc pe prieteni cînd sînt nenorociţi, dar îi pizmuiesc cînd le
merge bine.
ISOCRATE, Sfaturi pentru De-monicos.
253
PIZMĂ-PODOABA
*l fi:
3137 • Oamenii pizmuiese nu numai pe cei de o meserie cu ei, şi pe cei de aceeaşi
teapă; sînt bogaţi ce pizmuiosc pe învăţaţi; oameni iluştri pe bogaţi; avocaţi pe sofişti.
PLUTARH, Despre liniştea sufletească! l!i.
3138 • Purtarea ce trebuie s-o aibă cei pizmaşi în contra pizmuitorilor, consistă în a se
ţine departe de ei şi a se feri, pe cit se poate, de orice relaţii cu dînşii-
SCHOFENHAUEK, Aforisme, V.
3139 • Nu fi plin de fiere, pizmuitor şi bănuitor, urîcios şi poso-morît.
Vazi şi: Gelozie, Invidie, Zavistie.
PODOABĂ
(A împodobi)
3140 • Podoaba frumuseţilor, năravurile cele bune.
3141 • Găteala simplă şi potrivită foarte mult măreşte a muierii frumuseţe.
3112 • Col fudul so împodobeşte cu scule mincinoase — bijuterii false — şi vai de cel ce zice
că sînt mincinoase.
3143 • Nu în haine scumpe po-dobia să ţi-o arăţi, ci în haine curate, fie şi mai scăpătate.
3144 • Iubirea de podoabă este un idol al frumosului, dar nu trebuie să ne aservim
frumosului pentru sine, închinîndu-ne tocmai în numele a ce este plăcut ochilor, şi astfel
să ne ducem departe de adevăr, visînd la firea iar nu pentru ştiinţa pe care o dă.
3145 • E adevărat că se dă femeilor inel de aur însă nu să se gătească, ci să însemneze paza
demnităţii căminului prin îngrijirea de bunul mers al casei. Căci dacă toţi ar fi bine
crescuţi, n-ar fi nevoie de semne deosebitoare.
CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, II, 10; III, 11.
3146 • Vorba puţină, iată podoaba unei femei; altă parte frumoasă la ea este simplitatea
gătelii.
3147 • Podoabele nu fac frumos, ci mai frumos.
254
Cu cît te găteşti mai mult, cu atît arăţi că-ţi lipseşte mai mult, pentru a fi ca aceia care nu se
gătesc.
N. IORGA, Cugetări, p. 93;
182.
3149 • Crede că cea mai bună podoabă' a ta este cuviinţa, ruşinea, dreptatea şi
cumpătul; acestea sînt însuşiri cu care se distinge tineretul.
3150 • La îmbrăcăminte nu trebuie a pune podoabe care nu să cuvin bărbatului.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Învăţătură politicească, VI, 121.
Vezi şi: îmbrăcăminte, Lux, Modă.
155
POLITEŢE
(Politicos)
3151 • Florii i se cere parfum şi omului politeţe.
Proverb indian
3152 • Ceea ce ţie nu-ţi place altuia nu face.
Proverb românesc
3153 • Politeţea este cheia de aur care deschide toate porţile.
3154 • Politeţea nu costă nimic.
Proverbe generale
3155 • Politeţea • sporeşte mult reputaţia unui om, şi a avea purtări alese este ca şi cum ai
avea scrisori de recomandare permanente.
3156 • Politeţea, curăţia, dragostea de pămîntul în care dorm strămoşii, un ideal comun
fac societatea armonioasă şi puternică.
DR. ALEXIS CARREL, Reflecţii asupra purtării omeneşti, IV, 2-
3157 • E nepoliticos să întrerupi pe cineva care vorbeşte, înainte de a termina.
3158 • în politeţe există farmec şi folos.
EURIPIDE, Ipolit, 95.
3159 • Nu există nici un semn exterior al politeţei care să nu cuprindă o profundă
idee morală.
3160 • Politeţea este un articol principal al culturii, dar mai este
255
un fel de vrăjitoare, care cucereşte bunăvoinţele.
3161 • Politeţea nu poate fi,
însă, aceeaşi pentru toată lumea.
3162 • Politeţea costă puţin şi face mult.
3163 • Adevărata politeţe este o datorie; cea afectată, mai ales cea neobişnuită, este o
şarlatanie. Ea nu e o chestiune a bunei-cu-viinţe, ci un mijloc de a pune stă-pînire pe cineva.
3164 • Dacă n-ai în tine destulă politeţe pentru toată lumea, fii mai politicos cu
inferiorii decît cu egalii, mai politicos cu egalii decît cu superiorii. Lipsa de poli. tete faţă cu
egalii şi cu superiorii este numai o necuviinţă, care îţi poate atrage, represalii, pe cînd faţă cu
inferiorii este o cruzime şi o laşitate, căci provoacă o durere care nu poate riposta.
G. IBRĂILEANU, Privind viafa.
3165 • Fii politicos şi amabil. Politeţe înseamnă a saluta pe oamenii cu care te întîlneşti, iar
amabilitate întîmpinarea lor cu vorbe prietenoase.
ISOCRATE, Sfaturi câtre De-monicos.
3166 • Politeţea este floarea o-meniei. Cine nu este destul de politicos nu este destul
de omenos.
J. JOUBERT, Cugetări, VIII, XCIV.
3167 • Mi se pare că esenţa politeţii constă în grija pe care trebuie s-o avem ca, prin spusele
şi prin manierele noastre, ceilalţi oameni să fie mulţumiţi de noi şi de ei înşişi...
Politeţea urmează datina şi obiceiurile moştenite. *
3168 • Ar trebui să ne dăm osteneala să cumpănim dacă aceeaşi minte care ne ajută să
obţinem progrese atît de mari în ştiinţă, care ne ajută să gîndim, să judecăm, să vorbim şi să
scriem bine ne-ar putea ajuta să fim şi politicoşi. Pentru eleganţa manierelor nu trebuie
să ai cine ştie ce valoare; dar e nevoie de o mare capacitate pentru eleganţa spiritului.
3169 • Politeţea spiritului constă în a gîndi lucruri oneste şi delicate.
156
LA BRUYfCRE, Caracterele, V, 32; XII, 18.
3170 • Buna-cuviinţă este o dorinţă de a te vedea tratat cu bună-cuviinfă şi de a fi socotit
politicos.
3171 • Un caracter prietenos şi politicos, ori unde l-am întîlni, nu poate decît să placă.
3172 • Sînt oameni care, printr-un exerciţiu contrariu, şi-au modelat purtarea şi şi-au însuşit
cu atîta îndemînare toate acele mărunte dovezi de politeţe şi respect pe care natura sau
moda le-au stabilit în societate, îneît nu par artificiale, nici studiate, ci doar
consecinţele fireşti ale unei firi îneîntătoare şi ale unei minţi bine dezvoltate.
3173 • Politeţea nu constă în felul cum se scoate pălăria de pe cap sau în modul cum se
face un compliment, ci în stăpînirea corectă şi liberă a limbajului, a privirilor, a
mişcărilor, atitudinea, ţinuta corpului, etc.
J. LOCKE. Clteva cugetări despre educaţie, 66; 93; 143.
3174 • Pentru aceia acum ne-am dedat a zice politic1 pre acela carele 1 Cu sensul de politicos.
după cum ia sama că place altora aşa şi el să întocmeşte şi să făţărni-ceşte, mînile şi picioarele
şi toate mădularele aşa le rînduieşte şi vremile întocmeşte cît cînd e vreme de lucruri mari se
face om cu sfat, cînd e vreme de rîs şi de glume şi de desfătare este glumeţ, a domnilor şi
acelor mai mari graţie şi plăcere o vînează, lor se smereşte şi trage la sine iubirea oamenilor,
închinăciuni şi plecăciuni le face cu cei ce beau şi joacă şi vorbesc lucruri de nimica şi el
asemenea face, cu cei cucernici cucernic să arată, tuturor toate să face numai aceia ia samă să
nu să cunoască că eşti aşa.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, I, 8.
3175 • Mulţi sînt care ne arată, / Politică (politeţe) de prisos, / Dar ţeremonia cea
dată/Priveşte-n a lor folos.
ANTON PANN, Ţeremonia unui bătrtn.
3176 • Adevărata politeţe constă în a arăta bunăvoinţă oamenilor.
3177 • Politeţea e prudenţă; prin urmare nepoliteţea e prostie, fiind-
256
257
17 — Dicţionar al bunei-cuviinte
:
.1
că îţi face fără nici o trebuinţă şi cu dinadins duşman, ceea ce este o purtare tot aşa de smintită
ca şi cînd ţi-ai pune foc casei.
3178 • Politeţea este ca fişele la jocul de cărţi, o monedă ştiută de falsă. A fi zgîrcit cu ea
dovedeşte nechibzuinţă, a o risipi dovedeşte minte... Cine însă împinge politeţea pînă a-şi
jertfi interesele reale seamănă cu cel ce ar da monede de aur în loc de fise.
3179 • Precum ceara, care din fire este şi nemlădioasă, se înmoaie la căldură, aşa încît
primeşte orişice formă, tot astfel putem prin ceva politeţe şi amabilitate să aducem şi pe
oamenii îndărătnici şi răuvoitori să fie flexibili şi îndatoriri. Aşadar politeţea este
pentru oameni ceea ce este căldura pentru ceară.
3180 • Totdeauna prietenia, cînd începe să slăbească, să sfîrşească, recurge la o îndoire a
politeţii ceremonioase.
SHAKESPEARE, Inliu Cezar, act. IV, se. II.
3181 • Politeţea a fost definită ca ştiinţa de a exprima prin semne
exterioare atenţia pe care o avem pentru cineva. Este posibil însă să fii politicos faţă de
cineva, fără cu toate acestea, să ai pentru el atenţie... Adevărata politeţe este sinceră...
Adevărata politeţe subînţelege şi bunătatea.
157
S. SMILES, Fii om de caracter, P- 175.'
3182 • Politeţea este pentru suflet, ceea ce este graţia pentru faţă.
3183 • Politeţea e icoana blîndă a bunătăţii şi această bunătate ne e scumpă tuturor.
VOLTAIRE, Stanţe,
xxxvhi.
Vezi şi: Bună creştere, Bună-cu-viinţă, Bun-simţ, Educaţie, Maniere, Purtare.
POVAŢĂ
3184 • în zadar povăţuieşti pe altul, cînd propria-ţi povaţă n-o urmezi.
3185 • Povaţa se dă mai mult cu pilda ta decît cu graiul.
3186 • Cine n-ascultă de povaţă, nimic învaţă.
258
3187 • Buna povaţă învaţă.
3188 • Povăţuirea este necesară şi trebuie să fie prudentă şi la timp potrivit.
3189 • Şi celor ce te învaţă / Să pricopseşti în viaţă, / Povaţa le primeşte, / Şi îi
respectuieşt'e
ANTON PANN, Hristoitie IX.
3190 • Poveţe ia, dar judecă tu însuţi.
SHAKESPEARE, Hamlet, act. I, SC. 3.
3191 • Povaţa este un sfetnic şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sînt
calea vieţii.
SOLOMON, Proverbe, 6, 23. Vezi şi: Învăţătură, Sfat.
PREFĂCĂTORIE
(A se preface, Prefăcut)
3192 • Pe cel ce se face miel îl mănîncă lupul.
Proverb francez
3193 • în faţă te cinsteşte şi-n dos te vorbeşte.
Proverb românesc
3194 • Prefăcătoria este înţelepciune prescurtată.
FRANCIS BACON, Despre însemnătatea şi progresul ştiinţelor, VI, 32.
3195 • Prefăcătoria nu este decît o diplomaţie sau o înţelepciune firavă; căci se cere o
minte ageră şi o inimă puternică pentru a şti cînd trebuie să spui adevărul.
FRANCIS BACON, Eseuri:Des-pre simulare şi disimulare.
3196 • Există o falsă înţelepciune, care este prefăcătoria.
LA BRUYERE, Caracterele, III, 48.
3197 • Oamenii nu sînt totdeauna ceea ce par.
Die Menschen sind nicht immer, was sie scheinen.
LESSING, Natan Înţeleptul, I, 6.
3198 • Prefăcătoria este ştiinţa regilor.
CARDINALUL RICHELIEU, Mirame, I, I.
3199 • Am putea înfăţişa cusurul acesta ca fiind o lipsă de sinceritate atît în ceea ce spunem,
cît
17*
259
PRIETENIE
şi în ceea ce facem. Prefăcut este omul care de faţă cu duşmanii lui se fereşte să le arate ura ce
le-o poartă. In taină se năpusteşte asupra lor, iar cînd sînt de faţă îi ridică în slăvi.
TEOFRAST, Caracterele, I.
3200 • Prefăcătoria este mai mult un efort al raţiunii decît un viciu al naturii.
158
VAUVENARGUES, Reflecţii şi maxime.
3201 • Adevărul izbucneşte la urma urmei în ciuda prefăcătoriei.
Vezi şi: Falsitate, Făţărnicie, Linguşire, Minciună.
PRIETENIE
(Prieten)
3202 • Iubeşte-ţi prietenul cu toate defectele sale.
3203 • Mai bine fără prieteni, decît cu prieteni răi.
8204 • Prietenul bun, poarta raiului.
Proverbe albaneze
3205 • Ce nu vrei să ştie duşmanul nu spune prietenului.
Proverb arab
3206 • Prietenia creşte vizitînd pe prieteni, dar mai rar.
Proverb englez
3207 • Prietenii prietenilor noştri sînt ţirietenii noştri.
Les amis de nos amis sont nosl amis.
3208 • Micile daruri întreţin prietenia.
Les petits cadeaux entretiennentX l'amitie.
3209 • Prieten la împrumutare,j duşman la înapoiere.
Ami au preter, ennemi au rendre.
3210 • Masa este mijlocirea prieteniei.
La table est l'entremetteuse de l'amitie.
Proverbe franceze
3211 • Banii sînt toporul care separă prietenii nedespărţiţi.
Proverb indian
3212 • La nevoie se cunoaşte prietenul.
3213 • Un prieten face mai mult decît o pungă cu bani.
8214 • Vremea pe p"ieten; ca focul pe aur, în adevăr îl arată.
3215 • Cei mai mulţi sînt prieteni de masă, iar nu de nevoi.
3216 • în cea mai mare slavă şi în cea mai mare scădere ,pe prietenii tăi deopotrivă să-i
cinsteşti.
3217 • Pentru ca prieteni să do-bîndeşti trei lucruri să păzeşti:să-i cinsteşti cînd sînt de
faţă, să-i lauzi cînd lipsesc, şi să-i ajuţi la necazurile lor.
3218 «Cine e prieten cu vrăjmaşul meu, al meu prieten nu se mai socoteşte.
3219 • Nu te împrieteni aşa lesne cu oricine, că cel ce îmbrăţişează şi lesne sărută, mai
lesne te îmbrînceşte şi mai lesne te
scapă.
3220 • Pe cel cu urîte şi scîrboase năravuri, nicicum prieten să-l faci, ca să nu te
smerduieşti, (molipseşti) şi tu de el.
3221 • Pentru prietenul tău să te jertfeşti, iar nu şi la nelegiuirile lui să te uneşti.
3222 • Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că de duşmani mă păzesc eu.
3223 • Nu strica prietenia / Au iubirea şi frăţia.
3224 • Avem trei prieteni siguri: tatăl, mama şi femeia credincioasă.
. Proverb rusesc
3225 • Vrăjmaşul înţelept e mai bun decît prietenul fără minte.
Proverb turcesc
3226 • Un prieten e greu să-l găseşti şi mai uşor să-l pierzi.
3227 • Prieteni şi cărţi să ai puţini, dar buni.
Proverbe generale
159
3228 • Să aveţi mulţi prieteni şi puţine destăinuiri.
APOLONIU DE TIANA, Fragmente.
3229 • Tinereţea iubeşte mai mult decît orice vîrstă să-şi facă prieteni.
3230 • Egalitatea este sufletul prieteniei.
3231 • Fără prietenie n-ar dori nimeni să trăiască, chiar dacă ar avea toate celelalte
bunuri... Pentru tineri rezultă din prietenie scut împotriva greşelilor, pentru bă-
260
261
■•>*
trîni îngrijirea dorită şi compensaţie pentru ceea ce slăbiciunea lor însăşi nu mai poate face,
pentru bărbatul în putere îndemn spre orice faptă bună.
3232 • Prietenul tuturor nu e prietenul nimănui.
3233 • Nu-ţi cunoşti prietenul decît după ce ai mîncat multă sare cu el... Prieten în
sensul prieteniei perfecte nu poate fi cineva cu mulţi, după cum nu poate fi îndrăgostit de
mulţi în acelaşi timp.
3234 • Prieteniile se întemeiază pe egalitate... Există şi un fel de prietenie, la care se
întîlneşte un raport de superioritate, aşa prietenia tatălui cu fiul şi, în general cea a unuia mai
bătrîn cu unul mai tînăr, cea a bărbatului cu femeia, şi cea a fiecărui şef cu subalternul
său.
ARISTOTEL, Etica nicomahi-
că, II, 465; VIII, I, 1155;
VIII, VI; VIII, VII, 1158 a;
VIII, VII, 1158 b.
3235 • Trebuie să se poarte cu prietenii, cum doreşte să se poarte ei cu el.
ARISTOTEL, citat de Diogene
Laerţiu, !n Vieţi şi sentinţe ale
filozofilor iluştri.
3236 • Nu există om care îşi împărtăşeşte prietenului său bucuriile, fără să se bucure mai
mult; şi nu există om care îşi împărtăşeşte prietenului său necazurile, fără să fie mai puţin
necăjit.
FRANCIS BACON, Eseuri: : Despre prietenie.
3237 • Se cîştigă mai mult prin prietenie şi cumpătare decît prin teamă.
BEN JONSOJNT, Fiecare om are umorul său, act. I, se. I.
3238 • Nu părăsi pe prietenul cel vechi, căci cel nou nu este asemenea lui.
BEN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 0,12.
3239 • Pe prietenul sigur îl cunoşti în împrejurări nesigure.
Amicus certus in re incerta cernitur.
3240 • Prietenul doilea eu.
este un al
3241 • Prietenia, fiind bazată pe stimă, este greu să poată fi durabilă cînd cineva pierde
dreptul la stimă.
3242 • Tinerii pe care un gust asemănător de vînătoare şi de popice s-a întîmplat să-
i lege între
ei, pentru atîta, nu trebuie să se considere deloc prieteni.
3243 • Cîteodată, este un rău trebuincios de a renunţa la prietenul nostru.
3244 • Scoateţi respectul din prietenie şi-i veţi lua cea mai frumoasă podoabă.
3245 • Nu există prietenie între doi oameni dintre care unul să nu vrea să audă decît
adevărul, pe cînd celălalt este gata să mintă.
CICERO, Despre prietenie,
160
XVII, 64; XXI, 80; XI, 37;
XX, 74; XXI, 76; XXII, 82;
XXVI, 98.
3246 • De-abia atunci preţuieşti o prietenie despărţită prin ură, cînd se reîntoarce pocăită,
după o vreme îndelungată.
3247 • Prietenia unui singur om inteligent este mai de preţ decît a tuturor proştilor
împreună.
3248 • Nu merită să trăiască cel ce nu are cel puţin un prieten adevărat.
3249 • Uşor găseşti un prieten atunci cînd îţi merge bine, dar cu mult mai greu cînd se
abat peste tine nenorociri.
3250 • Nu ne sînt prieteni toţi aceia cu care ne înrudim, ci numai aceia cu care avem
interese comune
3251 • Prietenia se înfiripează între oameni cu o fire asemănătoare.
DEMOCRIT, Fragmente, 98; 99; 10.6; 107; 186.
3252 • Prietenia, această formă 'ntimă a fraternităţii între oameni, trebuie să fie căutată.
PAUL DOU1IER, Cartea copiilor mei, VI.
3253 • Printre toate bunurile pe care ni le pregăteşte înţelepciunea, ca să ne asigurăm
fericirea de-a lungul întregii vieţi, cu mult cel mai important este dobîndi-rea prieteniei.
EPICUR, Maxime, 27.
325^» Gînd îţi faci un nou pri-etenrp nu uita pe cei vechi.
ERASM, Sentinţe, III, III, 80.
^3255 • Mereu auzi „prieteni" — cuvînt familiar, / Prietenia-i, însă, ceva nespus de rar.
PEDRU, Fabule, III, 9 (So-crate şi prietenii).
3256 «Cel care se gîndeşte numai la sine cînd starea îi e bună, în nenorocire nu va avea
prieteni. FLORIAN, Fabule, I, 4.
262
263
3257 • Fiţi prieteni binefăcători pentru toata durerile omeneşti ce vi se vor prezenta.
A. FOGAZZARA, Mica lume de azi, IX, III.
3258 • Relaţiile create pentru a ne pierde timpul nu aspiră niciodată la adevărata şi
serioasa prietenie.
FR. W. FORSTER, Educaţia
cetăţeneasca a tineretului şi
adulţilor, p. 76.
8259 • Prietenia celui rău este
mai primejdioasă decît ura sa.
TH. FOULLER, Gnomologia.
3260 • Ce poate fi mai de preţ în viaţă decît o prietenie sigură şi dezinteresată? Cine nu
doreşte şi cine nu caută un prieten? Prietenia este una din mîngîierile vieţii şi farmecele
prieteniei au inspirat pe mulţi nobili scriitori de azi şi de altădată.
GALA GALACTION, Roxana, X.
3261 • Alege-ţi prietenii!... A-legerea prietenilor e cel mai de seamă lucru în viaţă.
BALTASAR GRACIAN, Ora colul manual al Înţelepciunii in viaţă, 156.
3262 • Ţine gata pentru prieten preţul serviciului tău.
-oâuu • Adevăratul prieten e acel care ne ajută să nu cădem în nenorocire, iar dacă am căzut,
nu întîrzie să facă orice spre a ne salva.
HITOPADESA, I, 2.
3264. Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.
161
N. IORGA, Cugetări, p. 126. 3265 • Să te ai bine cu toată lumea, dar să nu te împrieteneşti
decît cu cei buni; aşa, cei dintîi nu te vor urî, iar ceilalţi te vor iubi.
3266 • Felul cel mai bun de a te purta cu prietenii este de a nu aştepta rugăminţile lor, ci a-i
ajuta la vreme cu de la sine îndemn.,
3267 • Pierdem totdeauna prietenia celor care ne pierd stima.
3268 • Copiii trebuie să aibă prieteni pe colegi, nu pe părinţi şi pe profesori. Aceştia din
urmă nu trebuie să le fie decît călăuze.
J. JOUBERT, Cugetări, V, XXXIX; XIX, VI.
264
3269i Nu există plăcere asemănătoare cu aceea de a întîlni un vechi prieten.
RUDYARD KIPLING, O frumoasă duminică engleză, IV.
3270 • Orice prietenie, pentru a fiinţa şi a dăinui, trebuie să fie de amîndouă părţile şi
să vieze într-o înclinare reciprocă şi statornică. Esenţa prieteniei constă în schimbul
statornic de îndatoriri şi de dovezi de înclinare şi de desinteresare de amîndouă părţile.
M. KOGĂLNICEANTJ, Scrisoarea către baronul de Jomini.
3271 • Prietenia poate dăinui între fiinţe de sexe diferite, chiar ferită de orice
grosolănie, totuşi o femeie se uită pururi la un bărbat ca la un bărbat, şi la rîndul său, un
bărbat se uită la o femeie ca la o femeie. Legătura aceasta nu este nici pasiune, nici prietenie
curată, formînd o categorie aparte.
3272 • Dragostea şi prietenia se exclud una pe alta.
LA BRUYERE, Caracterele, IV, 2; IV, 7.
3273 • Cea mai mare sforţare a prieteniei nu este aceea de a arăta unui amic defectele
noastre,
ci de a-l face să şi le vadă pe ale
sale.
3274 • Un caracter prietenos şi politicos, oricînd l-am întîlni, nu poate decît să placă.
3275 • Nu e nici o ruşine mai mare decît să te arăţi trădător prieteniei.
LUCIAN DIN SAMOSATA, Dialoguri şi conferinţe, p. 148,
nQ5276 • Una dintre marile fericiri ale acestei vieţi este prietenia şi una dintre fericirile
prieteniei este aceea de a avea cui să încredinţezi un secret.
AL. MANZONI, Logodiţii, XI.
3277 • Fericit cel care a întîlnit un prieten vrednic de acest nume.
3278 • Cit timp vei fi fericit, vei avea o mulţime de prieteni dar în vremuri de
restrişte vei fi părăsit.
OVIDIU, Tristele, I, IX, 5.
3279 • Şase semne are prietenia: dă şi primeşte, se destăinuieşte
265
PRIETENIE
PKIETENIE-PKUAS1A
şi întreabă, se ospătează şi dă să mănînce.
3280 • Puţine prietenii ar dura dacă fiecare ar şti ce spune prietenul său de el în absenţă, deşi
atunci vorbeşte cu sinceritate şi fără patimă.
PASCAL, Cugetări, IV, 10. 2381 • Prietenia este o fraternitate şi, în sensul său cel mai înalt,
un frumos ideal al fraternităţii.
SILVIO PELLICO, Datorii ale oamenilor, XIII.
162
3282 • Precum rareori vei pierde un prieten, dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte uşor, dacă
i-l dai; asemenea cu greu îl vei pierde prin mîndrie şi nepăsare, însă adeseori prin prea multă
a-mabilitate, ca una ce-l face arogant şi nesuferit şi provoacă ruptura.
3283 • Prietenia adevărată şi sinceră presupune că cineva ia parte la soarta celuilalt cu căldură,
în mod curat obiectiv şi fără nici un interes, şi aceasta presupune iarăşi o identificare
desăvîrşită între cei doi prieteni.
3284 • Nimic n-are să-ţi mulţumească întru atît sufletul, ca o prietenie gingaşă şi
credincioasă. Cît de mare bine este cînd poţi găsi o inimă pregătită căreia să-i încredinţezi în
linişte toate tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu noi decît noi înşine, care să ne aline
grijile prin vorba ei plăcută, al cărei sfat să te lămurească, a cărei veselie să-ţi împrăştie
mîhnirea şi chiar a cărei vedere numai să-ţi facă bucurie. Trebuie să înţelegem, să alegem de
prieten pe acei care sînt lipsiţi de patimi.
SENECA, Liniştea sufleteasca, VII.
3285 • Un prieten trebuie să sur porte slăbiciunile prietenului său.
SHAK.ESPEARE, Iuliu Cezar, act. IV, se. III.
3286 • Prietenii noştri ne preţuiesc după foloasele ce pot să le tragă din prietenia noastră.
Unul ţine la tine fiindcă eşti om vesel, deştept, de bună-cuviinţă ori om de felul lui şi poate să-
şi petreacăi bine timpul cu tine. Altul te iu-l beşte fiindcă eşti om cu stare,* om cu trecere
ori om cu pricepere şi poţi să-l ajuţi a-şi asigura bunul trai.
3287 • Aşa, numai din senin, nu-ţi este nimeni prieten şi prietenia încetează cînd nu mai
poate rezulta nici o mulţumire.
3288 • După ce ai sărăcit te părăsesc toţi prietenii care te iubeau fiindcă erai bogat.
I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tlnăr, I.
3289 • Prietenia ne găseşte sau ne face egali.
3290 • Este mai greu să fii arbitru între prieteni decît între duşmani.
3291 • Prietenia cu cei netrebnici dovedeşte înclinare spre stricăciune.
TEOFRAST, Caracterele, XXIX.
3292 • Niciodată să nu-ţi faci prieten un om rău.
3293 • Nu voi vorbi de rău nici un duşman dacă este cinstit; nu voi lăuda nici un prieten dacă
este mîrşav.
TEOGNIS, Poeme elegiace, 110. 1080,
3294 • A patra condiţie a fericirii constă în prietenia liberă şi sinceră cu toţi oamenii.
L. TOLSTOI; în ce constă fericirea? p. 41.
3295 • Ajungem prietenii unui om cînd luăm seama la însuşirile lui bune, dar în acelaşi timp
întrevedem şi pe cele rele.
1329(5 • Priveşte cu interes constructiv către' lucruri.şi cu prietenie către oameni.
3297 • Dacă prietenii mei sînt fericiţi, eu voi fi mai puţin nenorocit.
VOLTAIRB, Satire. Asupra obiceiurilor vieţii.
Vezi şi: împrumut, Încredere, Rude, Tovărăşie.
PBOASTĂ-CREŞTERE
(Prost-crescut)
3298 • Rău-crescut este omul care spune cu glas tare ceea ce fiecare gîndeşte în sine.
Proverb românesc
3299 • Proasta-creştere nu culege decît dispreţ şi desgust.
rtlUASXA
163
3300 o Există două feluri de a fi prost-crescut: primul are drept efect o timiditate stupidă, iar
celălalt se caracterizează printr-o neglijenţă necuviincioasă şi printr-o conduită lipsită de
respect faţă de alţii. Amîndouă însă pot fi evitate respectînd cu stricteţe a-ceastă unică regulă:
nu fi lipsit de respect nici faţă de tine însuţi, nici faţă de alţii.
J. LOCK.E, Clteva cugetări despre educaţie, p. 141.
Vezi şi: Bună-creştere, Bună-cuvi-inţă, Politeţe.
PRUDENŢĂ
3301 • Prudenţa este mama siguranţei.
La prudence est la mere de la surele.
3302 • Nu trebuie să se pună toate ouăle în acelaşi coş.
3303 • Nu întărită cîinii pînă nu ieşi din sat.
Proverbe franceze
3304 • Cel care cedează e mai prudent.
Proverb italian
3305 • Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul.
3306 • Dacă n-ai putere, nu căuta gîlceavă.
3307 • Nu da sabia în mînaj vrăjmaşului.
3308 • Nu scula cîinele care doar-l me.
3309 • Nu te juca cu focul.
3310 • Nu călca şarpele care doarme.
Proverb turcesc
3311 • Un bărbat prudent pare a se arăta, prin faptul că ştie prea bine a cumpăni ceea ce-i este
bun şi util.
ARISTOTEL, Etica nicoma-liică, VI, V, 1140 a.
3312 • Mulţi oameni naufragia-ză în viaţă nu pentru că sînt răi, ci pentru că ls-a lipsit
grăuntele de prudenţă şi de stăpînire de sine într-un moment dat.
cetăţenească a tineretului şi
adulţilor, p. 90.
3313 • Nu aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor. Margaritas ante porcos.
MATEI, VII, 6.
3314 • Pentru a trăi în lume este bine să avem o mare provizie de prudenţă şi de indulgenţă:
de prudenţă pentru a ne păzi de pagubă, de indulgenţă pentru a ne feri de ceartă...
3315 • Veţi învinge mai curînd prin prudenţă decît prin furie.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Atenţie, Bagă de seamă.
PUNCTUALITATE
3316 • Mai bine aşteaptă, decît să te aştepte.
Proverb albanez
3317 • Cei care vin tîrziu la masă nu mai găsesc decît oasele.
Tarde venieniibus ossa.
Proverb latin
3313 • Mai bine să aştepţi decît să te aştepte.
3319 • Celui ce vine tîrziu la masă să i se atirne lingurile de git-
3320 • Aiurea zăbava nu se laudă, fără numai în alegerea prie-
tenilor şi aiurea graba nu se huleşte, fără numai în aflarea sfaturilor.
DIJIITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea IlI-a, p. 192.
3321 • Punctualitatea e nu numai un exerciţiu al voinţei, ci şi al caracterului. E făgăduiala îm-
164
plinită, e lealitatea, e cuvîntul de onoare respectat.
adulţilor, p. 89.
3322 • Oare punctualitatea nu e-xercită şi întăreşte simţul de cuviinţă şi de credinţă în
legămin-tele de încredere şi de respectarea cuvîntului?
FR.W.FORSTER, îndrumarea
vieţii pentru băieţii şi fetele
de la 18 ani, p. 28; 132.
3323 • Pentru reuşita unui tînăr, în afară de activitate şi economie, nici o altă însuşire nu e
aşa de preţioasă ca punctualitatea şi cinstea în toate treburile sale.
3324 • Punctualitatea şefului şi cea a subalternului s&, devină una şi aceeaşi trăsătură
morală.
A.S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese,voi. I. p. 209
268
269
PUNCTUALII Al
3325 • Femeia, ca şi bărbatul ne-punctual provoacă supărări, fiindcă îşi bat joc de timp şi
prilejtSesc celor care au legături cu ei neplăcerea de a gîndi că nu înseamnă nimic pentru ei,
din moment ce nu merită atîta atenţie ca să fie punctual.
3326 • Punctualitatea este un fel de a no arăta respectul pentru acei cu care treburile vieţii ne
pun în legătură.
3327 • Perfecţiunea unei pendule nu este de a merge repede, ci regulat.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 204.
Vezi şi: Exactitate, La timp.
PURTARE
(A se purta)
3328 • Preţul omului Stă. în iscusinţa duhului său şi în cinstea purtării sale.
3329 • La orice adunare, darul cel mare, vorbă potrivită şi purtare cinstită.
3330 • Cu purtare cinstită şi cu vorbe dulci dragoste îndată de la toţi îţi aduci.
3331 • Către toţi să te porţi cum vrei către tine ceilalţi să se poarte.
3332 • Purtarea cea mai bună, a arăta bunăvoinţă către oricine.
3333 • Purtarea cea bună multe cusururi acopere.
3334 • Cine cu ai săi rău se poar- 1 tă în viaţă cu cei străini nici- I odată va avea
bunăvoinţă.
3335 • După ale vremii vremi, purtarea ta potrivită.
3336 • Ori te porţi cum ţi-e vorba, ori vorbeşti cum ţi-e portul.
3337 • Nimic nu caracterizează mai bine un om ca modul cum se poartă cu cei proşti.
AMIEL, Fragmente dintr-un jurnal intim, 17 decembrie 1854.
3338 • Trebuie să se poarte cu
prietenii, cum doreşte să se poarte ei cu el.
ARISTOTEL, citat de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri.'
3339 • Regulile de purtare sînt substituiri comode şi energice ale ideilor şi sentimentelor pe
care le reprezintă. E bine dar să ne formăm astfel de reguli şi să le respectăm cu stricteţe...
Regula de purtare introduce unitatea în viaţă.
3340 • Purtarea oamenilor trebuie să fie ca haina lor nu prea măsurată sau calculată, ci
165
nestîn-jenitoare pentru gesturi şi mişcări.
3341 • Prea puţin înseamnă să fii plăcut şi încîntător într-o carte / Mai trebuie să ştii a
conversa şi a te purta în societate.
BOILEAU, Arta poetică, IV, 123-l24.
3342 • Activitatea morală e echivalentă cu purtarea pe care o are omul de a-şi impune lui
însuşi o regulă de purtare.
DR. ALEXIS CARREL, Omul, fiinţă necunoscută, IV, III.
3343 • Trebuie să ne purtăm frumos cu oamenii şi cu cei buni şi cu ceilalţi.
CICERO, Despre datorii, I, 27.
3344 • Purtarea distinsă şi limba aleasă se învaţă mai bine din petrecerea cu oameni
binecrescuţi decît din regulile scrise în cărţi... Cel ce vrea să fie distins, numai cînd se află
în societate, nu poate să-şi cîştige acea uşurătate în purtarea frumoasă, care e caracteristica
omului bine educat.
T. CIPARIU, Portarea de buna cuvenientia Intre omeni, I.
3345 • Judecaţi pe alţii ca pe voi înşivă şi purtaţi-vă cu ei precum voiţi să se poarte ei cu voi.
CONFUCIUS, Cartea sentinţelor, VI, 28.
3346 • Binele ar fi tot ce poate deveni regulă universală de purtare.
MIHAIL DRAGOMIRESCU, Dialoguri filozofice, VIII.
3347 • O purtare frumoasă este mai utilă decît o statură frumoasă: ea te face să resimţi mai
multă plăcere decît statuile şi picturile; este cea mai frumoasă dintre arte.
EMERSON, citat de S. Smi-les inFii om de caracter, p. 173.
3348 • Fixează-ţi în minte o regulă şi un ideal de purtare, cărora să te conformezi riguros
atît în singurătate cît şi între oameni.
270
27X
PURTARE
PURTARE
3349 • A-ţî împodobi purtarea cu blîndeţea faţă de oameni e mult, căci aici se vede cine
poate uni iubirea de frumos cu iubirea de om.
EPICTET, Manual, 33; 49.
3350 • Omul trebuie să-şi orîn-duiască purtarea, gesturile ca şi inteligenţa.
ERASM, Buna-cuviinţă pentru copii, prefaţă, p. 9.
3351 • Nimeni nu învaţă cum să se poarte cu oamenii, dacă nu va descoperi taina purtării
nevăzute, dacă nu se va deprinde să închine o parte din singurătatea lui cugetărilor tihnite
asupra semenilor săi, ca să-i înţeleagă mai bine, să
,;cruţe cum trebuie punctele lor .^labe şi să caute să încurajeze şi să folosească cum se
cuvine părţile lor bune.
FR.W.FORSTER, Îndrumarea
de la 18 ani, p. 67.
3352 • O disciplină mecanică, o disciplină care, prin ameninţări, pedepse, apeluri către
ambiţie, va realiza o ordine perfectă în ceea ce priveşte purtarea şi munca, nu
rămîne totuşi fără nici o consecinţă în viitor.
FR. W. F(3KSTER, Şcoala şl
caracterul, probleme morale
ale vieţii şcolare, p. 93.
3353 • Se poate da un bun sfat, nu însă şi o bună purtare.
B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Ricliard,
3354 • Consideraţia pentru alţii ne orînduieşte purtarea.
166
3355 • Modul de purtare este o oglindă în care fiecare îşi arată chipul.
3356 • Cînd dependenţa s-a dus, se duce repede şi buna purtare şi cu ea sfîrşeşte şi
consideraţia.
3357 • Obligă pe oameni prin purtarea ta.
3358 • Poartă-te aşa ca şi cînd ai fi privit de toată lumea.
3359 • Aceasta este purtarea celor răi: ei gîndesc într-un fel, vorbesc într-altul şi cu totul
altfel lucrează.
HITOPADESA, I, 3.
3360 • Nu te purta cu fiecare om după cum e dînsul, ci după cum eşti tu. Uneori e mai
primejdios, totdeauna e mai vrednic.
3361 • Oamenii de ispravă trebuie să arate că te poţi bizui mai mult în purtarea lor decît în
ju-rămînt.
3362 • O purtare frumoasă este mai plăcută la oamenii nevinovaţi.
J. JOUBERT, Cugetări, XVI, XXXIII.
3363 • E bine să învăţăm pe copii buna purtare: cum să şadă puviin-cios, să stea drept (fără a
fi ghe-boşi,sau a se clătina, legăna, a sta cu picioarele crăcănate); cînd doresc ceva, să ştie a
cere cuviincios, cînd primesc ceva să mulţumească, cînd întîlnesc pe cineva, să-l salute etc.
3364 • Există mici reguli, îndatoriri şi purtări cuviincioase, legate de locuri, de vremi şi de
oameni pe care nu le poţi pătrunde
doar printr-o încordare a minţii, dar pe care folosinţa te ajută să le înveţi fără nici o greutate.
LA BRUYERE, Caracterele, XIII, 3.6.
3365 • Nu ajunge ca cineva să se mulţumească numai cu formele reci de politeţe, ci şi mintea
şi inima sa trebuie să fie în concordanţă cu purtarea exterioară.
MARIN FLORE A LIVESCU,
Nu se cuvine! Reguli practice
de buna-cuviinţă Intre oameni,
P- 7-
3366 • Sînt oameni care, prin-tr-un exerciţiu continuu şi-au modelat purtarea şi şi-au
însuşit cu atîta îndemînare toate acele mărunte dovezi de politeţe şi respect pe care natura
sau moda le-a stabilit în societate, încît nu pa artificiale, nici studiate, ci do; consecinţele
fireşti ale unei fii încîntătoare şi ale unei minţi bine dezvoltate.
J. LOCKE, Ctteva cugetări despre educaţie, 66.
3367 • Prin efortul în muncă nu se dezvoltă numai deprinderile de muncă ale omului
muncitor şi calităţile lui ca tovarăş, ci se dezvoltă şi purtarea lui justă faţă
272
273
18
de alţi oameni. Aceasta este educaţia morală.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, voi. I, p. 314. 8368 • li face bucurie unui om
faptul de a se purta cu adevărat omeneşte. însă purtarea cu adevărat omenească este buna-cu-
viinţă faţă de oameni.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VIII, 26.
8869 • Poartă-te bine şi laudă cu însufleţire purtarea unui copil ca-re-ţi place; vorbeşte apoi cu
scîr-bă despre purtarea care nu-ţi place la altul, şi vei vedea că copilul se întoarce după sfatul
tău, cum floarea soarelui se îndreaptă după soare.
167
3370 • După cum cel ce are haine murdare se aşează oriunde, tot aşa celui cu purtare
şovăielnică nu-i mai pasă de ceea ce a rămas bun în el.
PANCIATANTRA, III, 28
3371 • Iacă, prietene, zise, dacă ştii cum să te porţi / Bucăţica, chiar din gura lupului
poţi s-o scoţi.
3372 • Pentru a trăi în lume, trebuie să ştii să te porţi cu oamenii.
3373 • Oamenii îşi schimbă simpatiile şi purtarea cu aceeaşi iuţeală, cu care li se schimbă
interesul.
3374 • O milă fără margini pentru toate fiinţele vii este dovada cea mai sigură a unei bune
purtări. Acela care-i însufleţit de acest sentiment nu va face rău altuia, ci va fi îngăduitor şi va
ajuta pe fiecare după mijloacele sale.
3375 • Să te porţi în orice faci aşa ca şi cum te-ar vedea oricine altul.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, XXV.
3376 • Nu este cu putinţă, ca purtările bune să nu străbată cu remea.
I. SLAVICI, Moara cu noroc
3377 • In legăturile noastre cu ceilalţi oameni trebuie să ne purtăm aşa cum am vrea să se
poarte ei cu noi.
3378 • Purtarea frumoasă îţi hărăzeşte, întocmai ca oricare altă artă, clipe plăcute, dar
poate fi adoptată întocmai ca şi o haină, după cum se poate adopta şi o virtute pe care n-o
ai.
3379 • Purtarea frumoasă, politeţea, eleganţa manierelor sînt calităţi care trebuiesc,
fără îndoială, să fie cultivate, cu toate acestea, nu în dauna cinstei, sincerităţii şi iubirii de
adevăr.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 137; 180; ÎS').
Vezi şi: Bună-creştere, Bună-cu-viinţa, Bun-simţ, Educaţie, Maniere, Politeţe.
RĂBDARE
(A răbda)
3380 • Lemnul se usucă, piatra crapă, însă omul rabdă.
3381 • Ferice de cel ce rabdă.
Proverbe albaneze
3382 • Sărac fără răbdare, candelă fără untdelemn.
Proverb arab
3383 • Cu timp şi răbdare, frunzele de dud devin borangic.
Proverb chinez
3384 • Totul vine la timp pentru cel ce ştie să aştepte.
Proverb francez
3385 • Răbdarea pe toate le învinge.
Palientia vincit omnia.
Proverb latin
3386 • Ca răbdarea la necaz, nici un leac mai bun.
3387 • Cu puţină răbdare, orice necaz trece.
3388 • Cu răbdarea dobîndeşti ceea ce nu gîndeşti, că vremea e nestatornică, cînd la mine,
cînd la tine, sare ca o minge.
3389 • Răbdarea şi nădejdea — două surori bune.
3390 • Răbdarea la mînie — cea mai bună doctorie.
168
3391 • Cine poate răbda acela înaintează.
3892 • Cu răbdarea treci şi marea, cu răul nici pîrîul.
3393 • Răbdarea este cheia paradisului.
Proverb turcesc
274
275
ÎS*
RĂBDARE-RĂSPLATĂ
3394 • Răbdare! Cu răbdare se capătă vînatul.
D. BOLINTINEANU, Cuconul Bănică şi coconul Notereţ.
3395 • Geniul nu-i altceva decît o mare dispoziţie pentru răbdare.
Le genie n'est autre chose qu'une grande aptitude ă la paiience.
BUFFON, Discurs de primire la Academie.
3396 • Ai făcut mult dacă te-ai obişnuit cu răbdarea.
3397 «Din răbdare naşte pacea fără de preţ, care este şi fericirea pămîntului. Cine nu e
răbdător din fire să se retragă în el însuşi, dacă, fireşte, se poate răbda cel puţin pe sine
însuşi.
3398 • Toţi ne fac, vinovaţi, ori pentru că ne-a lipsit prevederea la început, ori pentru că ne-
a lipsit răbdarea la sfîrşit şi întotdeauna pentru că ne-a lipsit înţelepciunea.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 159; 257.
3399 • Răbdarea, numai ea, face să înduri mai lesne tot ce nu poţi schimba.
HORAŢIU, Către Vergllhi.
3400 • Sacul răbdării trebuie cusut.
K. MAGAO, Kyoka.
3401 «Cu răbdare şi tăcere / Se face agurida miere.
ANTON PANN, Despre iuţeală şi mlnie iară.
3402 • Răbdarea este amară, dar rodul său este dulce.
3403 • Sufletele mari rabdă în tăcere.
Grosse Seelen dulden st UI.
SCHILLER, Don Carlos, r, 4.
8404 • Sînt oameni, care din cauza lipsei modestiei luptă viaţa întreagă cu greutăţi imaginare,
în timp ce alţii care sînt poate mai puţin dotaţi reuşesc să ajungă departe în viaţă numai prin
răbdare, bună dispoziţie şi stăpînire de sine.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 81; 177,
3405 • Răbdarea este pentru su flet ca o comoară ascunsă.
3406 • Răbdarea este leacul tutu
ror durerilor.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe
3407 • Răbdarea este arta de spera.
VAUVENARGTJES, Reflecţii şi maxime, 251
Vezi şi: Cumpătare, Infrînare, Mă sură.
RĂSPLATĂ
(A răsplăti)
3408 • Oaia unde paşte îşi lasă lîna.
Proverb albanez
3409 • Virtutea poartă în sine răsplata sa.
La verlu port en soi sa recompense.
169
Proverb francez
3410 • După faptă şi răsplată.
3411 • Rău faci, rău găseşti.
3412 • Bine faci, bine găseşti.
3413 • Cine seamănă vînt 'culege furtună.
3414 • Nu tulbura fîntîna ce te-a îndestulat.
3415 • Ceea ce vei semăna aceea vei secera.
3416 • Şi cel mai mic poate răsplăti cu bine şi cu rău.
3417 • Pentru o faptă bună nu aştepta răsplata.
3418 • Binele cu bine se răsplăteşte.
3419 • Dacă nu poţi răsplăti binele ce ai dobîndit, fă măcar o mulţumire.
3420 • Celui ce bine ţi-a făcut cu bine să-i răsplăteşti.
3421 • Cine fură îşi ia răsplata.
3422 • Nici o faptă fără răsplată.
3423 • Prin faptul că se răsplăteşte după proporţie, cetăţenilor le ră-mîne păstrată
solidaritatea.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hica, V, VIII, ii33 a.
3424 • Primeşte binefacerile, dar numai cu gîndul că le vei răsplăti cu altele mai mari.
3425 • Cîndfaciun bine ia aminte pentru cine te osteneşti, să nu fie un nemernic şi să-
ţi răsplătească binele cu rău.
3426 • Nu este binefăcător acel ce aşteaptă să fie răsplătit, ci numai acela care se hotăreşte
să facă
276
277
RĂSPLATÂ-RĂSPUNS
RASPUNS-RAUTATE
binele fără să mai aştepte vreo răsplată.
DEJIOCRIT, Fragmente, 92; 93; 96.
3427 • Lumea răsplăteşte mai a-desea aparenţele meritului, decît însuşi meritul.
LA ROCHEFOUCAULD, Re-,
Ilecţ-ii sau sentinţe şi maxime
morale, 166.
3428 • Ce mai vrei cînd ai făcut un bine unui om? Nu-ţi este oare de ajuns, că ai săvîrşit o
faptă potrivită naturii tale, ce mai pretinzi şi o răsplată?
MARC AURELIU, Către sine însuşi, IX, 41.
3429 • Virtutea îşi are răsplata în sine.
PLAUT, Amphitruo, 648.
3430 • Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depăr-tîndu-se nenorocirea din casa
lui.
3431 • Nu există muncă fără răsplată, nici răsplată fără muncă.
TITUS LIVIUS, Istoria romană, cartea V-a
Vezi şi: Mulţumire, Recunoştin-
ţă.
RĂSPUNS
(A răspunde)
3432 • întrebarea prostească nu merită răspuns.
Proverb francez
3433 • Răspunsul prompt este leagănul succesului.
170
Proverb german
3434 • Mai lesne este a întreba decît a răspunde.
3435 • Pînă nu auzi, nu te pripi a răspunde.
3436 • Nu răspundă neîntrebat.
3437 • Nu răspunde în locul altora.
3438 • Răspunsul blînd înlătură mînia.
3439 • Cela ce răspunde noîntre* bat se numeşte oaie cu şorici.
3440 • Răspunsul tău să fie cu blîndeţe şi dulceaţă, la oricine te întreabă, că la toţi plăcut
te
face.
3441 • Răspuns, fără a te so. coti, nicicum tu să dai.
3442 • Cine ştie să asculte, acela ştie să şi răspundă.
278
3443 • Gîndeşte-to şi apoi răspunde.
Proverb generai
3444 • Să ne ferim de a ne grăbi să răspundem noi cînd e altul întrebat.
PLUTARH, Despre linibuţie; 1*9.
3445 • Un răspuns bun domoleşte mînia, iar un cuvînt aspru aţî-ţă mînia.
3446 • Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui.
3447 • Cel ce răspunde la vorbă, înainte de a fi ascultat-o, este nebun şi încurcat la minte.
SOLOMON, Proverbe, 15, 1; 15, 23; 18, 13.
Vezi şi: Cuvînt, Discuţie, întrebare, Vorbă.
RĂUTATE (Rău)
3448 • Răutatea este un leu care începe prin a sări mai întîi asupra stăpînului său.
8449 • De omul rău să fugi.
3450 • De omul rău şi diavolul
se fereşte.
Proverbe albaneze
3451 • Să te fereşti de omul rău din casă.
3452 • Rău faci, rău. găseşti.
3453 • Omului rău dă-i cămaşa şi fugi.
3454 • De oameni răi fugi ca dracul de tămîie.
3455 • Nu face rău şi nu te va vorbi nimeni de rău.
3456 • Pe omul rău nici dracul nu-l vrea.
3457 • Omul rău e ca un cărbune, dacă nu te arde, te-negreş-te.
3458 • Rău semeni, rău seceri.
3459 • Nici din talpă fund de bute / Nici din rău om de frunte.
3460 • Nici un rău mai rău decît să învinovăţeşti pe cel fără prihană.
3461 • Să nu te bucuri do răul altuia.
8462 • Cele mai multe rele din neştiinţă izvorăsc.
279
KAtlAIK
3463 • Cel mai mare rău, nu cînd omul năpăstuieşte, ci cînd nu se osîndeşte, cel ce
năpăstuieşte.
3464 • Omul, năravul cel rău, de la cei răi l-a dobîndit, de aceea să te fereşti de a lor
tovărăşie.
3465 • Cînd cei răi nu sînt pedepsiţi, cei buni sînt năpăstuiţi.
3466 • Rău şi cumplit om te socoteşti, cînd poţi face un bine şi nu numai că nu-l faci, dar nici
171
pe altul nu-l laşi să-l facă.
3467 • De om rău să te fereşti ca de un cîine turbat.
3468 • Răutatea s-o depărtăm, nu pe om să-l lepădăm.
3469 • Răul lesne îl face omul, dar binele anevoie.
3470 • Eu îl întreb de sănătate şi el îmi dă cu ghioaca în spate.
3471 • Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti.
Provebe româneşt'
3472 «Că răul a se face iaste lesne, iar a se desface iaste cu nevoie.
ANTIM IVIREANDL, Predici: Răspunsul ce am dat a doa oară.
3473 • Răutatea şi capriciile fac parte dintre lipsurile cele mai costisitoare.
BRUNEI;, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 177.
3474 • Răii de la acele rele iau pildă, pentru ca mai curînd să se strice şi să se piarză.
STOLNICUL C. CANTACUZr-
NO, Istoriia Ţârii Rumâneşti,
p. 86.
3475 • Răul este sinonim cu e-goismul, răutatea cu sluţenia.
DR. ALEXIS CARREL, Omul fiinţă necunoscută, IV, III.
3476 • Răutatea întunecă spiritul, întocmai ca norii lumina.
3477 • E supărător cînd te iei după cei răi şi nu vrei să auzi de cei buni.
3478 • Faţă de cei răi trebuie să fim cu ochii în patru, pentru ca să nu ne prindă într-un
moment de slăbiciune.
3479 • Convieţuirea îndelungată cu cei răi sporeşte înclinarea spre rău.
DEMOCRIT, Fragmente, 79; 87; 184.
3480 • Să nu faci rău vreodată în viaţă nimănui.
Să nu faci rău — că nu e bine. Nici celor mai firavi ca tine.
FEDRU, Fabule, I, 26; apendice, 35.
3481 • Viaţa omului nu e decît un război în contra răutăţii omului.
3482 • Răutatea stă la pîndă, trebuie mult meşteşug pentru a o amăgi.
3483 • Fugi de rele, cruţă-ţi mîh-nirile e o înţelepciune binefăcătoare.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viată, 13, 17, 64.
3484 • Adesea cei răi se trădează singuri.
GRESSET, Mincinosul, III, V.
3485 • Răul care ne iese din gură adesea ne cade în sîn.
GEORGE HERBERT, citat de
S. Smiles, In Fii om de caracter,
p. 139.
3486 • Omul, vrînd altuia rău să facă, îşi face lui însuşi.
3487 • Sfatul cel rău mai rău pentru acela ce-l pune la cale.
HESIOD, Munci şi zile, 255. i
3488 • E cuminte ca răul să-l înlături, binele în veci căutînd.
HORAŢIU, Satire, I, IV.
3489 • Un om rău e cel care are totdeauna sufletul uriui mînios fără să aibă nevoie, fără să
poată uneori să se mînie.
3490 • Răutatea mestecă pe duşman şi se mistuie tot pe dînsa.
3491 • Celui care se îndîrjeşte în ce e rău, ca şi în ce este neadevărat, îi lipseşte judecata şi
pătrunderea; zadarnic cauţi să-l îndrepţi prin trăsături satirice, care îl arată celorlalţi şi în care
el însuşi nu se recunoaşte.
172
3102 # Numim „rău" ceea ce este în stare de a ne produce sau mări vreo durere ori de a ne
micşora vreo plăcere.
J. LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, cartea a Ii-a, cap. XX, 2.
3493 • Şi binele şi răul stă în puterea noastră.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VII, 42.
280
281
KAUTATE-RAZBUIVARE
3494 • Şi de umbra răului te fereşte.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească III, 62.
3495 • Răul ce şi-l face omul singur nimeni altul n-ar putea să i-l facă.
ANTON PANN, Despre iuţeală şi mlnie iarăşi.
3496 • Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele,
3497 t Nu este nici o deosebire între a săvîrşi un rău şi a pricinui cuiva o nedreptate... Nici
cu nedreptate nu trebuie să răspundem, nici cu rău, nici unui om, oricît am fi fost nedreptăţiţi
de dînsul.
PLAT O N, Kriton, 49 d.
3498 • Este ceva diavolesc să te bucuri de răul întîmplat altuia. Nu este semn mai sigur al
unui suflet rău şi al unei adînci nedem-nităţi morale, decît un sentiment de bucurie la vederea
nenorocirii altuia. Ocoleşte întotdeauna pe acela la care vei vedea un asemenea semn.
8499 • Răutatea noastră devine încă şi mai vădită în izbucnirea
unei nunii subite în care ura, multă vreme stăpînită şi ascunsă, se ridică şi izbucneşte deodată,
ca iarba de puşcă cînd iese din ţeava.
SCHOPENIIAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 18; 19.
3500 • Nu există om care să n-aibă destulă putere ca să-ţi facă rău.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, C. VI.
3501 • Iubirea de bani, şi nu banii înşişi, este rădăcina răului; această iubire strînge şi
usucă sufletul, închizîndu-l la orice aspiraţie şi la orice acţiune generoasă.
3502 «Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău la moarte.
SOLOMON, Proverbe, II, 19.
3503 • Răutatea, pentru a se face şi mai rea, ia masca bunătăţii.
3504 • Cine vrea să facă rău găseşte totdeauna motiv.
3505 • Trebuie să numim rău pe cel care nu este bun decît în interesul său.
3506 • Cine se amestecă de bună voie cu cei răi este ca el.
PUBLIUS SYRDS, Sentinţe.
3507 • E mai uşor să faci un om rău dintr-un om cinstit, decît un om cinstit dintr-un om
rău
TEOGNIS, Poeme elegiace 110; 305
3508 • Despre cele rele să se fe rească şi să se socotească, iar des pre cele bune să urmeze şi
să în. veţe şi să se direpteze.
GRIGORE URECHE VORNICUL şi SIMION DASCĂLUL, Letopiseţul Ţării Moldo
vei, Prefaţă.
3509 • Mai bine să îndelungi răul pină a doua zi decît binele.
VARLAAM, Cazania, II, 335.
3510 • Cei răi sînt totdeauna surprinşi cînd găsesc dibăcie la cei buni.
3511 • Nu fi amarnic, răuvoitor, cîrcotaş, prost dispus, cusurgiu, meschin, năzuros şi
mizantrop, mereu scîrbit, pus pe gîl-ceavă, veşnic nemulţumit, nu căuta neîncetat nod în
173
papură şi pete-
în soare, nu fi plin de fiere, pizmuitor şi bănuitor, urîcios şi po-somorît.
TUDORVIANU, Jurnal, p. 115 Vezi şi: Duşmănie, Vrăjmaş, Zavistie.
RĂZBUNARE
(A se răzbuna)
3512 • Este mult mai costisitoare răzbunarea injuriilor decît uitarea lor.
Proverb englez
3513 • Omul virtuos trebuie să imite arborele de santal care, atunci cînd este tăiat,
parfumează securea care-l loveşte.
Proverb indian
3514 • Sîngele nevinovat cere răzbunare.
Proverb românesc
3515 • Mai bine să petreci noaptea în supărarea insultei decît în căinţa răzbunării.
Proverb din Sahara
3516 «Cel care face rău pentru rău nu insultă, ci-şi răzbună.
ARISTOTEL, Pasiunile: Mt-nia, p. i.
282
283
3517 • Răzbunarea e tot ce poate fi mai dobitocesc. A te răzbuna faţă de un superior e o
nebunie, prin ipoteză el poate în urmă să-ţi plătească cu vîrf şi îndesat. A te răzbuna faţă de un
egal e greu şi problematic. A te răzbuna pe un inferior e o forţă pierdută în zadar. Deci chiar
din punct de vedere strict egoist nu-i bine niciodată să ne răzbunăm.
3518 • Răzbunîndu-se , un om stă doar pe aceeaşi treaptă cu duşmanul său; trecînd însă
cu vederea prejudiciul adus, el îi este superior.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre răzbunare.
3519 • Cel ce caută satisfacţie prin răzbunare îşi goleşte sufletul de orice demnitate,
arătîndu-i micimea lui.
V, CONTA Opere complete, p. 18.
3520 • Răzbunarea atrage după sine răzbunarea.
3521 • Nu este răzbunare mai eroică decît aceea luată prin ta-
lent şi merit, adică prin lucruri care răpun, frîng invidiile.
3522 • Nici o răzbunare nu e mai mare ca uitarea.
3523 • Multora o răzbunare le-a devenit, mai tîrziu, cea mai mare suferinţă a vieţii, iar
bucuria pentru cine ştie ce lovitură dată altora s-a prefăcut într-o «umplită tristeţe.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 162;) 205; 217.
3524 • Răzbunarea nu poate avea înţeles: rănind nu ţi se duce rana din suflet.
3525 • După răzbunare, ura trece la celălalt.
N.IORGA, Cugetări, p. 11 ;285.
3526 • Modul cel mai bun de a te răzbuna pe cineva este acela de a nu răsplăti răul cu rău.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VI, 0.
3527 • Uneori soarta îneacă în acelaşi potop pe vinovat şi pe răzbunători.
AL. ODOBESCU, Opere: ili-lmea Vodă cel Rău.
3528 • Foarte adesea răzbunarea cade asupra celui ce o săvîrşeşte.
SENECA, Hercule furios, act. I, se. 1.
3529 • Cine se răzbună după victorie este nevrednic de biruinţă.
VOLTAIRE, Saul, I, 2. Vezi şi: Iertare, Răsplată,
RECUNOŞTINŢĂ
(Recunoscător)
174
3530 • Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adîncul inimii, o expresie de
mulţumire şi un dar întors.
Proverb arab
3531 • Dacă un animal e recunoscător, de ce n-ar fi şi omul?
3532 • Pentru cel mai mic ajutor să fii recunoscător.
3533 • Recunoştinţa este o îndatorire către cel ce ţi-a făcut un bine.
3534 • Recunoştinţa este temeiul dragostei omeneşti.
3535 • Recunoştinţa, datoria cea mare.
3536 • Recunoştinţa estefloarera-ră.
Proverb general
3537 • Sîntem recunoscători celor care ne vin în ajutor.
ARISTOTEL, Pasiunile: Recunoştinţa, p. 42.
3538 • Dacă cineva.este recunoscător pentru binefacerile mărunte, el arată că ia în seamă
sufletul oamenilor, nu neînsemnatele lor daruri.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre mărinimie şi bunătate din fire.
3539 • Omul ingrat nu se bucură de binefacere decît o singură dată, pe cînd omul
recunoscător se bucură de ea totdeauna.
3540 • Recunoştinţa e uitucă.
3541 • Să nu aştepţi niciodată cea mai deplină recunoştinţă; căci atunci cînd cineva vede
că ea îi întrece puterile, nu poate decît să rupă legăturile cu tine.
3542 • Dobînda împrumuturilor sufleteşti trebuie să fie recunoştinţa.
284.
285
3543 • Nu faţă de toţi îţi e îngăduit să fii recunoscător în acelaşi fel.
3544 • Recunoştinţa e, înainte de toate, o datorie către tine.
3545 • O vie recunoştinţă este legată de o mare simpatie şi prietenie faţă de fiinţa care ne
îndatorează.
3546 • Recunoştinţa celor mai mulţi oameni nu este decît o ascunsă dorinţă de a li se face
binefaceri şi mai mari.
3547 • Fructul cel mai plăcut din lume este recunoştinţa.
3548 • Nu toţi ştiu să se arate recunoscători pentru binele făcut,
3549 • Nimeni altul nu ştie să fie recunoscător ca înţeleptul. 3530 • Trebuie să facem
orice, ca să fim cît mai recunoscători.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, LXXXI.
3551 • Recunoştinţa este o încurajare pentru binefăcător.
PUBLIUS SYRUS, Alte sentinţe.
RESPECT
(A respecta, respectuos)
3552 • Scoateţi respectul din prietenie şi-i veţi lua cea mai frumoasă podoabă.
CICERO, Despre prietenie, XXII, 82.
3553 • Un om cinstit este respectat chiar şi de cei necinstiţi.
DENIS DIDEROT, Discurs asupra poeziei dramatice.
3554 • A arăta respect, fără înjosire, înseamnă a da dovadă de bună educaţie.
175
PAUL DOUMEB, Cartea copiilor mei, V.
3555 • Respectuosul este totdeauna vrednic de stimă.
3556 • Respectăm, fără voia noastră, pe cei pe care îi vedem respectaţi.
J. JOUBERT, Cugetări, V, CVI; V, CVII.
3557 • Respectul faţă de cei bă-trîni, copiii îl deprind uşor, dacă vor simţi atenţia
insistentă a acestora faţă de ei.
286
3558 • Există oameni pe care este suficient să-i cunoşti spre a-i iubi, respecta, onora şi
admira, precum şi alţii de care fugim şi-i dispreţuim de îndată ce-i cunoaştem.
3559 • Cine vrea să fie respectat trebuie să respecte la rîndu-i individualitatea celor din jur.
S. SMILES, Fii om de caracter, 64; 176;
Vezi şi: Admiraţie, Cinste, Stimă.
RIDICOL
3560 • Ridicolul ucide.
Proverb general
3561 • Vanitatea e mic viciu, dar cu bună-ncredinţare, / ea adesea ne expune la ridicol
foarte mare.
GR. ALEXANDRESCU, fabula Bursucul şi vulpea.
3562 • Nu-ţi închipui cît spirit trebuie ca să nu fii ridicol.
CHAMFORT, Maxime şi Cugetări, II.
3563 • Nu trebuie să fii atît de ridicol îneît să pari ridicol pentru tine însuţi.
3564 • Cine rîde de toată lumea ajunge de la sine ridicol cînd găseşte unul de care nu mai
poate rîde.
N. IORGA. Cugetări, p. 23.
3565 • Viciile purced dintr-o ticăloşie a inimii; cusururile — din-tr-un viciu de
temperament; ridicolul dintr-un cusur al minţii. O-rnul ridicol este acela care, atîta vreme cît
rămîne astfel, are înfăţişarea unui prost.
3566 • Prostul nu scapă nici o-dată de ridicol — asta e caracteristica lui; mai cade cîteodată
în ridicol şi cîte un deştept, dar se ridică. O greşeală de fapt îl face ridicol pe un om înţelept.
3567 • Nu eşti niciodată atît de ridicol prin însuşirile pe care le ai, cît eşti prin acelea pe care
afectezi că le ai.
3568 • Ridicolul dezonorează mai mult decît dezonoarea.
287
RIDICOL-RÎS
3569 • Cel mai primejdios ridicol al bătrînelor persoane care au fost drăguţe este acela de a
uita câ nu mai sînt ceea ce au fost.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 134; 326; 408.
8570 • De la sublim la ridicol nu este decît un pas.
Du sublime au ridicule ii n'y a qu'un pas.
NAPOLEON I, citat de P. Du-
prti în Encyclope'die des Cita-
tions, p. 84.
3571 • A arăta mînie sau ură în vorbele tale e primejdios, ridicol şi imprudent.
SCHOPENHAUER, Viaţa, amorul, moartea, p. 115. Vezi şi: Rîs, Ruşine.
3572 • Niciodată n-a fost pedepsit cineva că a făcut pe altul să moară de rîs.
Proverb chinez
3573 • Va rîde bine cel ce va rîde la urmă.
176
Rira bien qui rira le dernier.
Proverb francez
3574 • Rîsul este din belşug în gura proştilor.
Risus abundat in ore stullorum.
3575 • Rîsul profund aduce lacrimi.
Risus profundior lachrimas parit. Proverbe latine
3576 • Rîsul e frate cu plînsul.
3577 • Rîsul este o insultă a nenorocirii,
3578 • Rîde ciob de oală spartă.
3579 • Rîde ca proasta-n tîrg.
3580 • Nu rîde de alţii, uită-te la tine.
3581 • Cînd alţii plîng şi se jelesc, nu te pune tu pe rîs.
3582 • La rîs să nu te porneşti cu hohote nebuneşti, că prost la minte te arăţi.
3583 • Nici să rîzi, nici să plîngi'|| cînd nu e vreme nici de una, nici] de alta.
3584 • Rîsul peste măsură te aJ rată de om prost.
3585 • Să nu rîzi de nimeni niciodată, căci rîsul îţi cade în vine.
3586 • Nu rîde de nenorocirea al-! tuia.
T Proverb turcesc
3587 • Surîsul este perfecţiunea rîsul ui.... Surîsul cere sur îs.
ALAIN, Elemente de filozofie, p. 288.
3588 • în loc să rîzi de alţii, mai bine rîzi de tine.
OR. ALEXANDRESCU, Satiră Duhului meu.
3589 • Lăsăm, dară, fieştecăruia a zice cum vrea şi a rîde cum va pofti, de vreme ce nici le
iaste sfială, nici ruşine de ruşinea lor.
STOLNICUL C. CANTACU-ZINO, Istoriia Ţării Rumâne-şti, Predoslovie, p. 9. 3590 •
Dintre toate zilele, pierdută este aceea în care n-ai rîs. CHAMFORT, Maxime şi cugetări,
I.
3591 • Rîsul poate arăta cuviinţă, dacă alegem felul cum îl exprimăm, dacă nu se face
astfel arată nestăpînire de sine. 3592 • Să nu rîdem faţă de oricine, nici în orice loc, nici către
oricine, nici pentru orice lucru.
3593 • Cît mai departe să fie de noi luarea cuiva în rîs, căci de aci începe supărarea. Din
acestea iz bucnesc duşmăniile, luptele, certurile.
CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, II, 5; II, 7.
3594 • Se cuvine, ca oameni, să nu rîdem de nenorocirea altora, ci să-i compătimim.
DEMOCRIT, Fragmente, 107 a. 3595 • Să nu rîzi mult, nici de multe, nici fără seamă... să nu
rîzi de nimeni.
3596 • Rîsul zgomotos arată lipsă de spirit.
OLIVER GOLDSMITH, Satul părăsit.
3597 • Recunoaşte pe prost în cel ce rîde într-una şi pe făţarnic în cel ce nu rîde niciodată.
288
3598 • Rîsu-i o speranţă plină, / Plînsu-i urmă de speranţă.
HASDEU, poezia Lui N. NU coleanu
3599 • Cel ce rîde nu e totdeauna superior acelui de care rîde.
Dicţionar
al bunei-cuviinţe
RUDE-RUSINE
3600 • Zîmbetul, care e o cochetărie, o bunătate n-are a face cu rîsul, care e o bucurie, şi cu
177
rîn-jetul, care e o batjocură. Cei mai mulţi oameni rînjesc.
3601 • Cine rîde de toată lumea ajunge de la sine ridicol, cînd găseşte unul de care nu poate
rîde.
3602 • Nu îngădui un rîs nesocotit şi nu suferi cuvîntul obraznic; una vine de la un prost
cealaltă de la un nebun.
3603 • Trebuie să rîzi înainte de a ajunge fericit, de teamă să nu mori fără să fi rîs.
LA BRUYERE, Caracterele, IV, 6.3.
3604 • Noi rîdem de unul, doi / Şi patruzeci rîd de noi.
ANTON PANN, Despre cusururi şi urlciuni.
3605 • Să nu rîzi fără de cale / însuţi de vorbele tale, /Că atunci toţi pot şă-ţi zică /Că eşti
prost şi de nimica.
ANTON PANN, Hristotie, VII.
3606 • Rîsul este propriu omului.
RABELAIS, Gargantua: Către cititori.
3607 • îndreaptă obiceiurile rî-
zînd. Câştigat ridendo mores.
JEAN DE SÂNTE Uit, a alcătuit această deviză pentru celebrul actor italian Biancolelli, zis
Dominie, spre a fi scrisă pe cortina teatrului său.
360S • Mai omeneşte este să rîzi do lucrurile vieţii decît să le boceşti.
SENECA, Liniştea sufletească, XV.
Vezi şi: Ridicol, Surîs, Veselie, Voioşie.
RUDE
3609 • Soacra nu-şi aminteşte că a fost într-o zi noră.
La belle-mere ne se souvient pas
qu'elle a ete un jour une belle-fille.
Proverb francez
3610 • Nioiodată n-a fost cineva trădat decît de ai săi.
Proverb grec
3611 • Nici nora fată, nici soacra mamă.
3612 • Ginerii şi nurorile sînt saci fără fund.
3613 • Teme-te mai mult de pizma rudei decît de a străinului.
3614 • Cînd soacra din soacră în mumă s-ar schimba şi nora gura mai mult şi-ar păzi-o, iar
bărbatul răbdarea mai mult ar suferi-o, atunci căsătoria în pace şi linişte mai mult ar petrece.
3615 • Ruda cea mai de aproape este cel ce te ajută la păsul tău.
3616 • Cinsteşte pe socrii tăi, că •? ei sînt părinţii tăi.
3617 • Cu rudele să bei, să mă-nînci, însă daraveri cu ele să n-ai.
3618 • Rudele care se văd mai rar sînt mai scumpe.
3619 • Soacra nu trebuie să fie cu gura mare şi să tot cîrtească la toate.
ION CREANGA, Soacra cu trei nurori.
3620 • Duşmănia faţă de rude este cu mult mai neplăcută decît cea faţă de străini.
DEMOCRIT, Fracmente, 90.
3621 • B greu să descoperi rudele unui sărac.
3622 • Unde sînt două cumnate Casele-s nemăturate.
ANTON PANN, Despre negoţ şi- tovărăşie.
3623 • Cele mai mari duşmănii sînt între rudele apropiate.
TACIT, Istorii, IV, 70.
178
3624 • Soţia este necesară pentru un sfat bun, soacra pentru o bună primire, dar nimeni nu
este ca o dulce mamă.
LEV TOLSTOI, Anna Kare-
nina, cartea a IV-a, partea I,
cap. XII.
Vezi şi: Frate, Părinţi şi copii, Prieteni, Soţi.
RUŞINE (Ruşinos)
3625 • Nu te ruşina de cel ce nu ştie de ruşine.
3626 • Ruşinea e mai dureroasă
ca sabia.
Proverbe albaneze
290
291
19*
3627 • Cui îi este ruşine să mă-aînce îi este ruşina să trăiască.
Proverb francez
3628 • Cînd mîndria merge înainte, ruşinea după ea se ţine.
3G29 • Măreţ ca păunul cînd îşi umflă coada, iar cînd la picioare se uită, de ruşine se topeşte
ca ceara de foc.
3630 • Nebunul nu ştie de ruşine.
3631 • Fereşte-te de fapte de ruşine.
3632 • Fapta face ruşinea, iar nu pedeapsa.
3633 • Ruşinea roade osul.
3634 • Omul fără ruşine, ruşinea oamenilor.
3635 • Cel ce nu se ruşinează, acela nu se mai îndreptează.
3636 • Mi-e ruşine de neruşinarea ta.
3637 • Ruşinea are doi duşmani: dragostea şi boala.
Proverb spaniol
3638 • Ruşinea este în ochi.
ARISTOTEL, Retorica, II, VI, 13.
• Ruşinea se poate defini o întristare şi tulburare pentru cele rele, care parcă aduc dezonoare,
şi aceste rele pot fi sau prezente, sau trecute, sau viitoare. Iar neruşinarea este o nepăsare şi
indiferenţă pentru aceste lucruri.
ARISTOTEL, Pasiunile: Ruşinea, p. 32.
3640 • Definim ruşinea ca teamă de ocară, şi ea se manifestă asemănător ca teama de ceva%
grozav: cine se ruşinează roşeşte.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, IV, XV, 1128 b.
3641 • Bărbatul cinstit şi plin de bine / Se teme de ruşine.
G. COŞBUC, Antologia sans-scrită, XLVII.
3642 • Mulţi din cei ce fac faptele cele mai ruşinoase, se ostenesc cu vorbele cele frumoase.
3643 • Deprinde-te să te ruşinezi de tine însuţi mai mult decît de alţii.
DEMOCRIT, Fragmente,, 53; 24 4.
3644 • A te ocupa de ruşinile altora este semn că tu însuţi nu mai ai reputaţie nepătată.
3645 • Neruşinatul nu simte ni- ~-mic nici atunci cînd altora li-e ruşine că-l mai văd.
;
N. IORGA, Cugetări, p. 179. f
292
3646 • Ceea ce e ruşinos de făcut socoteşte că nu e frumos de vorbit.
179
3647 • Frumuseţea şi ruşinea rar merg împreună.
JUVENAL, Satire, X, 297.
3648 • Oricare ar fi ruşinea pe care am meritat-o, e aproape întotdeauna în puterea noastră
să ne restabilim reputaţia.
3649 • Onoarea şi ruşinea sînt imboldurile ce stimulează mintea mai mult decît orice de
îndată ce copilul le poate simţi.
3650 • Numai ruşinea sinceră şi teama de neplăceri sînt adevăratele mijloace de constrîngere.
3651 «Ruşinea de a fi făcut un lucru reprobabil şi de a fi meritat pedeapsa, iată singura
disciplină care ţine de virtute.
J. LOCKB, Clteva cugetări despre educaţie, 56; 60; 77.
3652 • Nu e nici o ruşine mai mare decît să te arăţi trădător prieteniei.
3653 • Ruşinea şi sfiala ca o foarte mare frumuseţă a prieteniei nu trebuie a o lepăda din
prietenie.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, IV, 87.
3654 • Fapta prin care se atrage ruşine să nu fie săvîrşită.
3655 • Ruşinea nu se învaţă, este înăscută.
3656 • Mai bine să mori cu cinste, decît să trăieşti cu ruşine.
Honesta mors turpi vita potior.
TACIT, Viaţa şi caracterul lui I. Agricola, XXXIII. Vezi şi: Ridicol.
SALUT
(A saluta)
3657 • Bună ziua, căciulă,/Că stăpînul n-are gură.
3658 • Cînd te întîlneşti cu cel mai mare al tău, să n-aştepţi tu de
293
la el plecăciune, ci tu mai intîi să-l cinsteşti pe el cu căciula în mînă.
3659 • Salutul între doi duşmani este primul semn al împăcării.
3660 • Văd salutări reciproce, pline de amabilitate, îmbrăţişări prieteneşti, banchete pline
de veselie, şi celelalte forme de politeţe.
3661 • Salută un om mare, nu des-coperindu-ţi capul, ci descoperin-du-ţi cugetul.
3662 • Cînd întîlneşti pe cineva cunoscut să-l saluţi.
3663 • Oamenii sînt atît de plini de sine, îneît toate sînt în funcţie de ei; le place să fie văzuţi,
arătaţi şi salutaţi chiar şi de către necunoscuţi.
LA BRUYERE,
Caracterele^ XI, 75-
3664 • Nici o îndoială că se poate numi amabil acela care văzîndu-te te salută de la distanţă.
TEOFRAST, Caracterele, V. Vezi şi: Cinste, Respect, Stimă.
SECRET
3665 • Dacă-mi ascund secretul, îl ţiu eu pe el; dacă-l spun, mă ţine el pe mine.
3666 • Ce nu vrei să ştie duşmanul, nu spune prietenului.
Proverbe arabe
3667 • Cine îşi spune secretul altuia care nu-l ştie devine sclavul său.
180
3668 • Ce se vorbeşte Ia masă trebuie să rămînă învelit în faţa de masă.
Proverbe italiene
3669 • Să nu spui la nimenea ce ai la inimă.
3670 • Urît şi fără minte cel ce va să afle ce gîndeşte oarecine, unde se duce, ce aduce şi ce
face şi ce grăieşte şi ce mănîncă.
294
3671 «Ce spui la ureche în pădure se aude.
3672 • Să nu ştie mîna stingă co face dreapta.
Proverb general
3673 • Cine se va putea apăra de calomnie, cînd ea este înarmată cu scutul cel mai sigur al
tiraniei: secretul?
CESAR BONESANA, Tratat
de delicte şi pedepse. Acuzaţii
secrete.
3674 • Cu o specială rigoare trebuie să ne deprindem la aşa-zisa discreţie; adică a păstra cu o
absolută tăcere secretele ce ne sînt încredinţate, care dacă ar fi descoperite ar pricinui altora
vreo pagubă.
FR. W. F6RSTER, Educaţia
adulţilor, p. 92.
3675 • Nu totul poate fi spus ŞJ nu tuturor le poate fi spus un lucru.
3676 • O inimă fără secrete e o scrisoare publică.
3677 • Ceea ce ai de gînd să faci, să n-o spui, iar ceea ce ai de gînd să spui, să n-o faci.
3678 • Să n-auzi niciodată secretele celor mari.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţă, 70; 73; 179, 237.
3679 • Feriţi-vă de a căuta să a-flaţi vreodată secretele unui prieten, iar dacă ol vi .le-a
încredinţat, nici vinul, nici violenţa chinurilor să nu vă smulgă cîndva destăinuirea.
HORAŢIU, Epistole, I, 18.
3680 • Numai o bună-creştere poate face oamenii în stare să păstreze un secret.
3681 • Nimic nu apasă mai greu ca un secret.
Rien ne pese tant qu'un secret.
LA FONTAINE, Femeile şi secretul.
3682 • Cum pretindem ca altul să poată să ne păstreze secretul, cînd noi înşine nu-l putem
păstra?
3683 • Una dintre marile fericiri ale vieţii este prietenia şi una dintre fericirile prieteniei
este aceea
295
SFADĂ-SFAT
de a avea cui să încredinţezi un secret.
AL. MANZONI, Logodiţii, XI.
3684 • Prietenul cel mai devotat tace asupra lucrurilor pe care nu le cunoaşte.
ALFRED DE MDSSET, Ca-rmosine, III, III.
3685 • Trebuie să privim toate afacerile noastre personale ca un secret şi să nu trădăm nici
cunoscuţilor noştri celor intimi mai mult decît pot descoperi cu ochii lor.
SCHOPBNHAUER, Aforisme, V.
3686 • Dacă voiţi să vi se păstreze secretul, păstraţi-l voi înşivă.
SENECA, Ipolit, 876.
181
3687 • Ceea ce vrei să ţii secret nu spune nimănui.
PUBLIDS SYRUS, Sentinţe.
Vezi şi: încredere, Prietenie, Taină.
SERIOZITATE
(Serios)
3688 • Nu ne mîniem pe cei care sînt serioşi cu noi.
ARISTOTEL, Pasiunile: îm-bltnzirea, p. 12.
3689 • Morala face pe oameni serioşi.
FRANCIS EACON, Eseuri: Despre învăţătură.
3690 • Seriozitatea se vede în lucruri cinstite şi frumoase, iar gluma în defecte şi deformaţii.
CICERO, De oratore, II, 61.
3691 • Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie, numai din privire.
3692 • Numai cel serios este cu adevărat bun şi frumos.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 5; 11,10.'
3693 • Ne place bătrînul care ştie să îmbine în discuţie seriozitatea şi gluma.
3694 • Seriozitatea este o taină a corpului, născocită spre a ascunde defectele spiritului.
3695 • Cu cît un om este mai în stare de a fi serios, cu atît poate să rîdă mai bine.
Vezi şi: Glumă, Sinceritate.
296
SFADĂ
(A se sfădi)
3696 • Nu te pripi la sfadă ca să nu te căieşti în urmă.
3697 • Sfada sfadă ne aduce, iar vorba dulce folos mare aduce.
3698 • Pentru cele ce nu înţelegi nici cum să te sfădeşti.
3699 • Sfadă să te păzeşti a nu băga în casa ta.
3700 • De sfadă, unde vezi, curînd să te depărtezi.
3701 • Cînd doi se sfădesc, cel cu mai puţine vorbe, acela este mai înţelept.
3702 • Cu cel mînios nicidecum să te sfădeşti, pînă nu-i va trece mînia.
3703 • Sfada cea răuvoitoare să nu-ţi depărteze de muncă/Sufletul tău, Privitor la certuri,
în tîrg cînd ascultă.
3704 • Cu vr-un prieten vr-o-dată / De vei avea judecată, / Ori undeva-n altă parte /
Vei avea
sfădiri şi cearte, /Ia seama te stăpîneşte./Nu-i răspunde vrăj-măşeşte.
3705 • Nu te sfădi cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău.
SOLOMON, Proverbe, 3, 30
Vezi şi: Ceartă, Discuţie.
SFAT
(A sfătui)
3706 • E mai uşor a sfătui decît a face.
E piu facile eonsigliare, che fare.
3707 • Nu da sfaturi celui care nu ţi le cere.
Non dare consigli a chi non li chiede.
3708 • Sarea şi sfatul nu se dau decît celui care le cere.
Proverbe italiene
182
3709 • Copiii cu arşicele, bătrî-nii cu sfaturile.
3710 • Sfatul după faptă e manta după ploaie.
297
SFAT
SFAT
3711 • Cînd vrei pe oarecine să sfătuiesti la orice, să nu îndrăzneşti a-l sfătui de faţă cu
oricine, şi pînă a nu te ruga însuţi el pe tine.
3712 • La orice urmare, să nu te ruşinezi a cere un sfat şi de la cei mai mici.
3718 • Mai lesne sfătuim decît urmăm ceea ce pe altul sfătuim.
3714 • Mai bine să sfătuiesti decît să dojeneşti, că una arată dragoste şi alta ocară.
3715 • Pe toţi să-i asculţi, dar sfat de la cei mai învăţaţi.
3716 • Să nu-ţi pierzi vremea să sfătuiesti pe cel ce nu înţelege, că în zadar te străduieşti.
3717 • Sfatul celor mai bătrîni se vede fără greşeală, că mai multe au păţit.
3718 • Sfătuitor să te arăţi, însă de cele bune.
3719 • Fugi de sfatul celui rău ca de o cursă înşelătoare.
3720 • Cel mai bun sfat şi înţelept în zadar ni se dă, cînd nu se dă la vremea lui.
3721 • Sfatul celor tineri, ca soarele de iarnă, ce mult luminează, dar puţin încălzeşte.
3722 • Diamantele au preţurile lor dar un sfat bun nu.
Proverb spaniol
3723 «Cel ce n-ascultă sfaturile celor ce au murit, el însuşi e mort.
Proverb turcesc
3724 • Buna sfătuire este un fel de consultare, iar cine se consultă cercetează şi conchide.
ARISTOTEL, Etica nicoraa-nicâ, VI, X, 1142 b.
3725 • Singurul sfat care place
este timpul.
FRANCIS BACON, Despre Însemnătatea şi progresul ştiinţelor, VI.
3726 • Ajutorul unui sfat bun este ceea ce ne pune treburile pe drumul cel drept.
3727 • Să nu vă bizuiţi pe sfaturile primite de la mai mulţi oameni, ele mai degrabă zăpăcesc
şi induc în eroare decît limpezesc şi îndrumează.
FRANCIS BACON, Eseuri! Despre prietenie.
3728 • Cu cei înţelepţi te sfă luieşte.
3729 • Iubiţi sfaturile, nu laudele.
3730 • Chiar prostul, cîteodată, te poate sfătui.
BOILEAU, Arta poetica, I, 192;IV, 49-50.
3731 • Să dai sfat după ştiinţă bună, / Spre binele de obşte a tuturor,/ Iar nu după pofta unor
ş-al-tora.
I. BUDAI-DELEANU, Ţiga-niada, clntecul XI, 35.
3732 • Sfaturile bune ne sînt de trebuinţă / La relele ce-adese ne vin pe neştiinţă.
ANTIOH CANTEMIR, Stigle ţul şi canarul.
3733 • Că în lume om n-au născut, pînă acum, ca acela, să nu-i trebuiască voroava cu svat.
MIRON COSTIN, Letopiseţul
Ţării Moldovei, Capul al şa-
sesprăzece, p. 180.
3734 • Nu sfaturile, ci întîmplă-rile nenorocite dau de învăţat ce lor proşti.
3735 • Mai bine sfătuiesti decît să ocărăşti. Căci sfatul este blînd
şi prietenos, iar ocara aspră şi tăioasă. De aceea sfatul îndreaptă, iar ocara îndîrjeşte.
183
EPICTET, Fragmente, 107
3736 • Nu da sfaturi, decît dacă eşti rugat.
ERASM, Sentinţe, I, II, 90.
3737 • Pe alţii vrei să-nveţi de bine? Dă sfaturi doar ca pentru tine.
FEDRU, Fabule, V, 9. Taurul şi Viţelul.
3738 • Se poate da un sfat bun, nu însă şi o bună purtare.
3739 • Cel mai luminat om poate lua seamă la un sfat prietenesc.
3740 • A cere un sfat nu umileşte nici pe cei mari şi nici nu dovedeşte lipsă de aptitudini
proprii, ci dimpotrivă, a te sfătui cuminte dovedeşte aptitudinile.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 147; 176
3741 • Sfatul cel rău e mai rău pentru acela ce-l pune la cale.
3742 • însă acel ce nici singur nu cugetă, nici nu ascultă sfatul ve-
299
298
SFAT
SFAT- SIMPATIE. SIMPLITATE
nit de la altul este un om de nimic.
HESIOD, Munci şi zile, 255; 290.
3743 • Cel mai bun sfat e acela pe care-l urmează şi cine ţi-l dă.
3744 • De ar fi la o mie de sfaturi şi un singur ajutor, lumea ar fi plină de fericiţi.
N. IORGA, Cugetări, 173; 315.
8745 • Nimic nu se dă cu atîta dărnicie ca sfaturile.
3746 • Să dăm deoparte toate sfaturile trecutului, care nu ne îndreaptă spre viitor.
MAETERLINK, Timpul, florile şi nemurirea, p. 88.
3747 • Niciodată mînia n-a sfătuit bine.
3748 • Sfatul dat unor nebuni în furie nu-i linişteşte. Nu trebuie să se dea sfaturi ori şi cui.
3749 • El de boală pătimeşte / Şi pe alţii de leac sfătuieşte.
ANTON PANN, Povestea cln-tecului.
3750 • A sfătui este aproape a ajuta.
PLAUT, CurculiO, act. I, se. I, 53.
3751 • Cine s-a născut pe lume, pentru a sfătui cu inimă curată oamenii asupra lucrurilor
celor mai însemnate, are mare noroc, dacă scapă teafăr.
SCHOPENHATIER, Aforisme, V.
3752 • Cît de mare bine este, cînd poţi găsi o inimă pregătită, căreia să-i încredinţezi în
linişte toate tainele tale... al cărei sfat să te lămurească.
SENECA, Liniştea sufletească, VII.
3753 • Ascultă sfatul tuturor, dar evită de a-ţi da părerea.
Take each man's censure, but re-serve thy judgment.
SHAKESPEARE, Hamlet.I, 3
3754 • Amar de cei ce-ascultă dorinţe nebuneşti, / In loc să respecte consilii părinteşti.
G. SION, Una sută una fabule, III, 20 (Fluturele şi fiul său).
3755 • O influenţă fericită, un semn făcut la timpul său sau sfatul binevoitor al unui
prieten cins-
tit, poate da vieţii unui tînăr o direcţie fundamental nouă.
3756 • Cînd sîntem sănătoşi e foarte uşor să dăm sfaturi înţelepte celor bolnavi.
184
TERENŢIU, Andria, II, 310. Vezi şi: învăţătură, Povaţă.
SIMPATIE
2757 • Simpatie să dobîndeşti, că
milă şi îndurare ţi-aduce către toţi.
Proverb românesc
3758 • Simpatia tinde să asemene din ce în ce mai mult persoanele între care există.
3759 a Oamenii îşi schimbă simpatiile şi purtarea cu aceeaşi iuţeală cu care li se schimbă
interesul.
MgJJ>0 j» Simpatia este cheia de aur care deschide inimile oamenilor. Ea nu te învaţă numai
să fii poli-
ticos şi gentil, ci îţi dă posibilitatea să înţelegi, îţi educă inteligenţa şi poate fi privită aproape
ca o comoară a omenirii.
S. SMILES, Fii om de caracter, p.174.
Vezi şi: Admiraţie, Dragoste, Iubire, Prietenie.
SIMPLITATE
3761 • Omul simplu îl recunoşti din aceea că se miră de toate, dar simplicitatea i-o recunoşti
şi din aceea că de unele lucruri nu se miră destul.
LUCIAN BLAGA, Pietre pentru templul meu, p. 26.
3762 • Ce este simplu, cum arată şi numele, nu iese din marginile sale, nici nu se îngîmfă,
nici nu înnebuneşte după ceva, ci totul este statornic, limpede şi acelaşi şi au-i de prisos nimic.
3763 • Simplitatea este o înfăţişare străină de lucruri de prisos.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 12; III, 11.
300
SIMPLITATE-SINCERITATE
SINCERITATE
3764 • A fi adevărat simplu şi natural te face să fii totodată sincer şi deschis, leal şi drept,'
ceea ce-i foarte necesar.
PAUL DOU-UER, Cartea copiilor mei, V.
3765 • Oamenii simpli, în tot ceea ce fac, plac tuturor, deşi cei ce apreciază această calitate nu
o caută şi la ei înşişi.
3766 • Cea mai subtilă dintre plăceri e aceea de a fi simplu, modest, naiv, supus,
prevenitor.
G. IBRAILEANU. Privind viata.
3767 • Simplitatea n-a stricat niciodată gustul.
J. JOUBERT, Cugetări, XIX,
xx'xix.
3768 • Cele mai mari lucruri n-au nevoie de altceva decît să fie spuse cu simplitate: emfaza le
dăunează.
LA BRUYBRE, Caracterele, V 77-
3769 • Simplitatea, care ar trebui să fie o calitate naturală, are adesea nevoie de studiu
pentru a fi dobîndită.
LA ROCHEFOUCAULD-DOU-DEAUVILLE, Memorii, 50.
3770 • O, educaţie a omenirii, spre acest sens pur al simplităţii şi al nevinovăţiei, tu eşti grija
paternă a omenirii, ca astfel bazele neviciate ale inimii să ocrotească mersul dezvoltării sale
spirituale şi să le îndrumeze just.
PESTALOZZI, Texte alese, p,
75.
185
3771 • Simplitatea adevărată u-neşte bunătatea cu frumuseţea.
PLATON, Republica, III, 400.
3772 • Cîtă plăcere are în sine o simplitate sinceră, care se are numai pe sine de podoabă,
care nu-şi acopere cu nimic firea.
SENECA, Liniştea sufletească, XV.
Vezi şi: Cumpătare, îmbrăcăminte, Măsură.
SIJVCERITATE
(Sincer)
3773 • Sinceritatea este cuvîntul care se formează în găoacea inimii.
Proverb arab
3774 • Fiţi sinceri, probi, iubitori de adevăr, feriţi-vă de exagerări şi de mistificări.
I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞ-
TI, Din pragul apusului. Gin-
Juri-amintirl, p. 97.
3775 • Sinceritatea, o sinceritate adîncă, mare, pură, este prima caracteristică a tuturor
oamenilor eroici în vreun chip.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, VI.
3776 • E mai cinstit să urăşti pe faţă decît să-ţi ascunzi gîndul sub un chip înşelător.
3777 • Exagerarea este periculoasă în toate cazurile... distruge sinceritatea.
CICERO, Despre prietenie, VIII, 65; XXV.
3778 • Sinceritatea este o floare care creşte numai în sera de inimi a copiilor, acolo se
găseşte cu prisosinţă tot ce-i trebuieşte. Sădită în altă parte, trăieşte puţin, degenerează şi cu
timpul chiar moare.
3779 • Nu există virtute mai presus de sinceritate. în ea sînt rezumate aproape toate calităţile
o-mului de bine.
3780 • A adopta sinceritatea şi francheţa este un mod superior de a spune adevărul în
chip complet şi totdeauna, de a face cunoscut exact ceea ce sîntem, ce simţim şi ce cugetăm.
3781 • Încrederea reciprocă nu poate domni decît acolo unde absoluta sinceritate e
ridicată la rangul de principiu.
adulţilor, p. 81.
3782 • Trebuie să ne dăm seama că încrederea nu se poate întemeia decît pe o sinceritate fără
excepţie.
3783 • îmbină laolaltă hotărîrea cu delicateţea, sinceritatea cu buna-cuviinţă.
FR.W.FORSTER, îndrumarea
vieţii pentru băieţii şi fetele
de la 18 ani, p. 75; 92.
3784 • Pot făgădui să fiu sincer, dar nu să fiu imparţial.
3785 • Sinceritatea nu trebuie să devină naivitate, nici înţelepciunea şiretenie.
302
303
SINCERITATE
3786 • Oamenii sinceri sînt iubi fi şi înşelaţi.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viată, 219.
3787 • Spiritele simple şi sincere nu se înşeală niciodată decît pe jumătate.
J. JOUBERT, Cugetări, XI, LIX.
186
3788 • Felurile curajului, care sînt necesare îndeosebi tineretului, sînt: sinceritatea morală
şi stăruinţa în muncă.
3789 • Sinceritatea în muncă se dobîndeşte prin contact zilnic cu persoane virtuoase şi prin
îndeplinirea oricărei însărcinări chiar sub ochii lor.
KOMENSKY, Didactica mag-na, VII, 9; VIII, io.
3790 • întrebaţi-l chiar şi pe cel mai cinstit om dacă este totdeauna sincer în spusele lui, dacă
nu se surprinde uneori în deghizări la care-l îmbie neapărat vanitatea şi uşurinţa.
LA BRUYERE, Caracterele, XVI, 22.
3791 • Cuvintele sincere nu sînt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sînt totdeauna
sincere.
LAO-TSEU, Cartea căii şi virtuţii, II, 81.
3792 • Sinceritatea este o deschi dere a inimii. Ea se găseşte la foarte puţini oameni şi aceea
pe care o vedem de obicei nu este decît o dibace ascundere, spre a ne atrage încrederea
celorlalţi.
3793 • Nimic nu e mai puţin sincer decît chipul cum cerem şi cum dăm sfaturi.
3794 • Ne mărturisim defectele, spre a repara, prin sinceritatea noastră, pagubele pe
care ele ni le fac în spiritul altora.
3795 • Persoanele slabe nu pot fi sincere.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 62; 116; 184; 316.
3796 • Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gîndeşti, ci a gîndi tot ceea ce spui.
H. DE LIVRY, Maxime şi sentinţe.
3797 • Ne plac acţiunile care izvorăsc firesc dintr-o minte bine formată, ca o expresie a
sincerităţii ei, pentru că aceste acţiuni sînt o emanaţie naturală a predispoziţiilor interioare
ale minţii, nu pot fi decît plăcute şi nesilite.
3798 • Dacă un copil îşi mărturiseşte greşeala fără înconjur, lău-
301
SINCERITATE-SINGURĂTATE
daţi-l pentru sinceritatea de care a dat dovadă.
J. LOCKE, Cîteva cugetări despre educaţie, 66; 132.
3799 • Bărbatul de treabă, sincer, cinstit se poate recunoaşte în mod neîndoielnic chiar după
ochi.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, XI, 13; XI, 15.
3800 • Sinceritatea este baza calităţilor superioare, ea se manifestă în purtarea individului, în
spirit drept şi cinstea oricărei acţiuni şi se întrevede din orice cuvînt şi din oricare fapt.
Datorită ei toţi ceilalţi capătă încredere în individ.
3801 • Toţi oamenii se nasc sinceri.
VAUVENARGUES, Reflecţii şi maxime. 521.
(3802/» Fără sinceritate nu faci nTmic. Oricît vei fi de iscusit şi de şiret, oricît vei şti să ticlu-
eşti şi să sulemeneşti minciuna — ea rămîne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie,
două — dar timpul... pe el nu-l vei înşela. A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 47.
Vezi şi: Adevăr, Cinste, Seriozitate.
SINGURĂTATE
(Singur)
3803 • Decît în rai singur, mai bine în iad, dar cu prieteni.
Proverb albanez
3804 • Vulturul zboară singur, corbii şi ciorile în stoluri.
Proverb englez
3805 • Viaţa fără societate este o adevărată pustietate.
3806 • Mai bine singur şi fără masă, decît cu cicăleală în casă.
187
3807 • Nici în rai nu-i bine singur.
3808 • Mai bine să trăieşti în pădure singur, decît în sat, între vecini răi.
3809 • Nu te lăsa covîrşit de singurătate şi lene. Nu fi singuratic şi nici leneş.
BURTON, Anatomia melancoliei.
3810 • Firea omului fuge de singurătate şi caută totdeauna un sprijin, care nu este
mai dulce decît inima unui prieten.
CICERO, Despre prietenie, XXIII, 88.
305
20
SINGURĂTATE
8811 • Aşa e făcut omul, să nu fie singur.
ION CREANGA, Povestea lui Stan Păţitul.
3812 • Mai bine să fii singur ducit cu un tovarăş rău.
PIERRE GRINGOHE, Învăţături de seamă, zicători şi proverbe.
3813 • Tot răul nostru provine din faptul că nu putem să fim singuri;de aci jocul, luxul,
risipa, vinul, femeile, lipsa de cultură, bîrfeala, invidia.
3814 • Din pricina pasiunilor care-i distrează, tinerii se împacă mai bine cu singurătatea
decît bătrînii.
LA BRUYfiRE, Caracterele, XI, 99; XI, 119.
3815 • Omul de merit, ca să fie folositor în lume, nu trebuie să se izoleze de semeni şi de ai
săi mai aproape; spiritul lui trebuie să însufleţească, să învie, să deştepte mai ales pe cei
ce-l înconjoară, căci, prin impulsiunea lui, omenirea nepăsătoare din fire scutură jugul
îndărătniciei şi s-avîntă într-un viitor mai perfect.
AL. ODOBESCU, Opere: Poeţii Văcăreşti.
8816 • Omului îi place să rămînă singur cu sine.
PASCAL, Cugetări, XI.
3817 • E mai bine să trăieşti singur, decît înconjurat de trădători.
SCHOPENHATJER, Viaţa, amorul, moartea, p. 74.
3818 • Singurătatea este soarta tuturor oamenilor de capacitate deosebită: ei o vor
deplînge uneori, însă o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele.
3819 • Acela care trăieşte singuratic nu rămîne numai neştiutor al mijloacelor de a veni în
ajutorul semenilor, ci nu îşi cunoaşte propriile lipsuri, care au nevoie de îndreptare.
Convieţuirea cu alţii, astfel încît să poţi avea însă şi cîteva ore de reculegere, poate da
individului posibilitatea unor experienţe variate şi bogate.
3820 • Se poate cîştiga orice în singurătate afară de caracter.
STENDHAL, Despre iubire. Fragmente diverse, 1.
306
SINGURĂTATE- SOLIDARITATE- SOŢI
3821 • Cine trăieşte singuratic şi neştiut îşi este sieşi lege.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe"
3822 • Singurătatea este pentru spirit ceea ce este dieta pentru corp.
Vezi şi: Căsătorie, Tovărăşie.
SOLIDARITATE
3823 • Prin faptul că se răsplăteşte după proporţie, cetăţenilor le rămîne păstrată
solidaritatea.
ARISTOTEL, Etica nicoma-hică, V, VIII, 1133 a.
188
3824 • Omul care cugetă şi simte ideea de solidaritate are un principiu conducător în viaţă.
Solidaritatea cu restul speţei sale şi cu descendenţii săi, solidaritatea cu oamenii în mijlocul
cărora trăieşte îl face să accepte viaţa morală.
3825 • Solidaritatea vrea ca fiecare, individual sau colectiv, în comună, judeţ sau chiar
naţiune
să dea ajutor acelui co piero sub povara vieţii.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, XXII.
3826 • Fiecare trăieşte prin solidaritatea muncii omeneşti.
L. TOLSTOI, în ce consta fericirea? p. 45.
Vezi şi: Ajutor, Întrajutorare.
SOŢI
3827 • Femeia harnică merită soţ.
3828 • întreabă-ţi soţia şi fă ce crezi.
Proverb arab
3829 • Nici o ceartă între soţi, care să dureze noaptea.
Proverb chinez.
3830 • Soţia este cheia casei.
Proverb englez
3831 • în război dimineaţa, în pace seara; în război seara, în pace dimineaţa, ca
soţii.
Proverb malgaş
207
20*
SOŢI
3832 • Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoată cu acul, tot se isprăveşte.
3833 • Bărbatul se întoarce după cuvîntul femeii, ca morişca după vînt.
3834 • Să asculţi şi pe ale nevestei măcar din zece una.
3835 • In zadar sărutare, cînd nu-i de mîncare.
3836 • Femeia cine-şi loveşte norocul îşi oropseşte.
3837 • Nevasta cu minte bună / E bărbatului cunună.
3838 • Nu-i bine să-l înveţi pe bărbat cu nărav.
• Nu e bine unde cîntă găina şi nu cocoşul.
3840 • Numai cu dragostea nu se ţine casa.
3841 • Vai de acea însoţire/ Unde nu este unire.
3842 • Omul fără soţie, o casă pustie.
3843 • Pentru a ta soţie şi sufletul să ţi-l pui.
3844 • Nu cicăli pe bărbat în tot minutul şi-n tot ceasul, că nu ştii ce-ţi va aduce ceasul.
3845 • Cînd muierea te iubeşte şi cinstea ţi-o păzeşte, trebuie şi tu să-i suferi celelalte ale
ei cusururi.
3846 • Muierea altuia să nu îndrăzneşti a lua, că asemenea şi pe a ta, alţii o vor lua, după
chiar pilda ta.
3847 • Nu cu vorbe aspre, ci cu vorbe dulci, pe muiere s-o îndupleci.
3848 • Bărbatul cu muierea într-o glăsuire să petreacă, şi dragostea între ei neclintită să se
găsească.
3S49 • Ei se ceartă ei se iartă.
3850 • Prietenul cel mai bun e totdeauna soţul şi consolarea cea mai întreagă, soţia.
TUDOR ARGHEZI, Manual de morală practică.
189
3851 • Cel mai frumos noroc este o femeie sîrguitoare, care se îmbracă pe sine şi pe bărbatul
său cu podoabele muncite de ea. De aceste lucrări se bucură toţi: copiii de mama lor,
bărbatul de soţia sa, ea însăşi de aceştia.
CLEMENT ALEXANDRINUL Pedagogul, III, 11.
308
SOŢI
3852 • Nu trebuie să-ţi mîngîi sau să-ţi cerţi soţia în faţa străini-or; una este prostie,
cealaltă este nebunie.
CLEOBDL DIN RODOS, citat
de Diogene Laerţiu 1n Vieţi şi
sentinţe ale filozofilor iluştri,
II.
3853 • Este o lege care porunceşte bărbatului să-şi iubească soţia, iar soţia să
facă ceea ce doreşte bărbatul.
EURIPIDE, Fragmente.
3854 • Nu povesti soţiei insultele ce ţi le-a adus înaintaşa ei.
SACHA GUITRY, Ea şi tu, p. 95.
3855 • Căci pentru om nu-i nimica mai bun ca o femeie./Nici nu e lucru mai groaznic
decît o femeie stricată/Şi lăcomoasă, ce, fără de foc, mistuie bărbatul/Ori-cît de zdravăn, şi
pradă îl dă bă-trîneţelor crude.
HESIOD, Munci şi zile, 696 — — 699.
3856 • Adevărata soţie e bună gospodină, naşte copii, e credincioasă soţului şi în orice
împrejurare virtuoasă.
HITOPADESA, I, 6.
3857 • Nu trebuie să alegi de soţie decît pe femeia pe care ai alege-o ca prieten, dacă ar
fi bărbat.
J. JOUBERT, Cugetări, VIII, IX; VIII, XV.
3858 • Bărbaţii nu sînt bine îngrijiţi decît de femeile lor.
3859 • Ştim de ajuns, că nu trebuie să vorbim de loc despre soţia noastră, dar nu ştim de ajuns
că trebuie şi mai puţin să vorbim despre noi înşine.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii cau sentinţe şi maxime morale, 374.
3860 • Nu e îngăduit nicidecum să-ţi izgoneşti soţia, dacă, fără nici o pată fiind, a
căpătat vreo betegeală.
3861 • Soţia cîştigă dragostea bărbatului mai puţin prin farmece trupeşti, decît prin
purtare cinstită, prin blîndeţe şi respect unul
pentru altul.
THOMAS MORUS, Utopia, II.
3862 • Să asculţi, bine este şi sfatul unei neveste.
3863 • Femeia virtuoasă este cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este
un cariu în oasele lui.
309
SOŢI-STĂPÎNIRE DE SINE
3864 • Mai bine să trăieşti în pustie, decît cu o femeie certăreaţă şi care să-ţi facă
necaz.
SOLOMON, Proverbe, 12, 4; 21, 19.
3865 • O femeie credincioasă comandă soţului său ascultîndu-l.
PUBLITJS SYRUS, Sentinţe.
3866 • Nimic mai plăcut decît o soţie bună.
TEOGNIS, Poeme elegiace,
190
1225.
Vezi şi: Casă, Cămin, Căsătorie, Familie, Femeie, Om.
STAPÎNIRE DE SINE
3867 • Atribuim sau tăgăduim omului stăpînirea de sine, după cum domneşte în el raţiunea
sau nu, ca şi cum aceasta ar fi firea sa adevărată.
AIUSTOTEL, Etica nicoma-nică, IX, VIII, 168 i>.
3S68 • Cînd cineva e îndrumat de stăpînirea de sine, ajunge să u-rască drumul stricăciunii şi
se va
pregăti, ca om, pentru o neîncetată cumpătare.
CLEMENT ALEXANDRI. NUL, Pedagogul, II, 10.
3869 • Mulţi oameni naufragiază în viaţă nu pentru că sînt răi, ci pentru că le-a lipsit
grăuntele de prudenţă şi de stăpînire de sine într-un moment dat.
adulţilor, p. 90.
3870 • Discreţia izvorăşte dintr-o puternică stăpîniro de sine şi a te învinge în această
privinţă este un adevărat triumf.
3871 • Una din principalele forţe ale bărbatului ideal constă în superioritatea stăpînirii
sale de
sine.
HERBERT, citat de S. Smiles în Fii om de caracter p. 128»
3872 • Stăpînirea de sine se învaţă înfrînîndu-şi pornirea către hoinăreală şi joc şi ţinînd
din scurt nerăbdarea, bombăneala şi mînia.
KOMENSKY, Didactica mag-na, V, 7
3873 • Nu se poate crea un om curajos dacă nu va fi pus în situaţia de a da dovadă de curaj,
indi-
310
STĂPÎNIRE DE SINE-STIMA
ferent cum — prin stăpînire de sine printr-o exprimare dreaptă şi făţişă, suportare de încercări,
lipsuri, fie prin răbdare şi îndrăzneală.
3874 • înlătură chipurile deşarte; stăvileşte patimile; înăbuşă poftele; păstrează în mîna
raţiunii puternice stăpînirea de sine însuşi.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, IX, I.
3875 • Stăpînirea de sine este adevărata libertate a individului.
FREDERIC PERTHES, citat
de S. Smiles In Fii om de
caracter, p. 126.
3876 • Omul cel mai mare nu este cuceritorul, ci acela care se stăpîneşte pe sine.
SCHOPENHADER, Viaţa, amorul, moartea, p. 46.
3877 • Să ne deprindem a ne muri stăpînirea de sine.
SENECA, Liniştea sufletească, X.
3878 • Munca trezeşte şi educă ascultarea, stăpînirea de sine, atenţia, siguranţa şi
răbdarea.
3879 • Stăpînirea de sine constituie deosebirea esenţială între
om şi animal şi o adevărată bărbăţie nu există fără această calitate. Stăpînirea de sine stă la
baza tuturor virtuţilor.
S, SMILES, Fii om de caracter, p. 81; 187.
Vezi şi: Cumpătare, Inîrînare, Măsură.
191
STIMĂ (A stima)
3880 • Stima publică ne înalţă în proprii noştri ochi şi constituie nu numai o recompensă
morală, dar şi un puternic îndemn la lucru.
3881 • Stima şi respect numai celor care, şi în măsura în care, contribuie la combaterea
durerilor, la combaterea egoismului, sau la sporirea puterii de cunoaştere.
I.AL, BRĂTESCU-VOINEŞTI,
Din pragul apusului. Glnduri-
amintiri, p. 29.
3882 • Omul stimează pe oameni.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tlcere, XIV.
311
STIMĂ
3883 • Stima valorează mai mult decît celebritatea; demnitatea mai mult decît renumele;
cinstea mai mult decît gloria.
3884 • Stima publică nu este un lucru de mică însemnătate pentru bunul mers al afacerilor.
Este însă o ruşine a o obţine prin umiliri şi linguşiri.
CICERO, Despre prietenie, XII.
3885 • Manifestările de stimă au o mare înrîurire pe lîngă cei stă-pîniţi de intenţii nobile şi de
sentimentul onoarei.
3886 • îndeosebi trebuie să arătăm respect şi stimă bătrînilor, femeilor, celor pe care îi
disting virtuţile, talentele, funcţiunile ce împlinesc.
3887 • Societăţile cele mai plăcute sînt acelea unde domneşte între membri o stimă
reciprocă.
3888 • Adevăratul drum consideraţie e meritul.
spre
3889 • Pentru a fi stimat nu trebuie să fii şi iubit.
3890 • Iubirea aduce intimitate şi cu fiecare pas pe care aceasta îl face mai departe,
stima face unul îndărăt.
3891 • Pierdem totdeauna prietenia celor care ne pierd stima.
J. JOUBERT, Cugetări, V, XXXIX.
3892 • Pentru a obţine stima oamenilor, trebuie să fii mai vrednic decît ei.
TH. JOOFFROY, Caietul verde, X.
3893 • Eşti mare, eşti puternic, dar nu e de ajuns. Fă-mă să te stimez.
3894 • A stima pe cineva înseamnă a-l egala cu tine.
LA BRUYERE, Caracterele, IX, 36; XII, 71.
3895 • Este greu să iubim pe cei ce nu-i stimăm.
LA ROCHEFODCADLD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 303.
3898 • Să arătăm după moda şi obiceiurile ţării tot respectul şi
312
STIMĂ. SUPĂRARE
stima ce se cuvine rangului şi condiţiei persoanei respective.
3897 • Sîntem mai geloşi de cinstirea altora decît de stima lor.
PIERRE DE MARIVAUX, Viaţa Marianei, partea a Ii-a.
192
3898 • Cine stimează pe toată lumea nu stimează pe nimeni.
MOLIERE, Mizantropul, act. I, se. I.
3899 • Stimez pe toţi oamenii.
MONTAIGNE, Eseuri, II, 9.
3900 • Există oameni care, spre a arăta că pe nedrept nu le acordăm nici o stimă, invocă
stima pe care le-o arată persoanele de calitate. Aş vrea să le răspund: arată-mi meritul prin
care v-aţi atras stima acelor persoane şi vă voi stima şi eu la fel.
PASCAL, CUGETĂRI, VII, 19.
3901 • Nimeni nu poate fi fericit dacă nu se bucură de propria sa stimă.
J.J. ROUSSEAU, Cugetări şi maxime, voi. II, p. 190-
3902 • Îşi cîştigă stima mea ca un ales între o sută, omul care, avînd
să aştepte şi stînd neocupat, nu începe îndată să bată tactul sau să ciocănească cu tot ce-i cade
sub mînă, cu bastonul, cu cuţitul, cu furculiţa sau cu orice.
3903 • Stimez pe omul demn şi venerez durerea care se ascunde.
Vezi şi: Admiraţie, Cinste, Nume bun, Respect.
SUPĂBARE (A supăra, supărat)
3904 • Omul se supără nu de cele după cuviinţă.
3905 • Mai mare supărare pe lume nu poate fi decît cînd omul pătimeşte chiar de la
înşişi ai săi.
3906 • Nicicum să adaugi mai multă supărare celui căzut în rea stare că tristeţea
deopotrivă vine, cînd la mine, cînd la tine.
3907 • Pe cel mai mic frate de-l vei supăra, pe toţi de obşte i-ai supărat, că toţi ca nişte părţi
ale unui frate sîntem.
313
SUPĂRARE-SUR ÎS
3908 • Cel ce supără pe făcătorul lui de bine nu înlîrzie a-şi lua răsplătirea.
3909 • Cînd o 'femeie este supărată, sînt destule patru mici săruturi spre a o linişti.
CARLO GOLDONI, Cafeneaua, act. I, se. XX.
3910 • Un om supărat aşteaptă totdeauna ceva din parte-ţi; vezi dacă nu i-l poţi da.
N. IORGA, Cugetări.
3911 • Nimărui, oricine şi de unde fie, nu-i face necaz şi ia aminte ca nici în cuvintele,
nici în faptele sau în mişcările şi în porturile tale să fie ceva pentru care să se poată altul
supăra şi mîhni.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: învăţătura politicească, IV, 82.
3912 • Te păzeşte să nu superi / P-altul între proşti să-l numeri.
3913 • Să ne dăm silinţa să nu supărăm pe nimeni.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, XIV.
8914 • Să nu stingi lumina cînd e supărare în casă, ci trebuie să
stingi mai înainte supărarea şi numai apoi lumina.
I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tlnăr, IV.
Vezi şi: Ceartă, Mînie, Ură.
SURÎS (A surîde)
3915 • Lumea este o cameră: surî-deţi, vă rogi
Proverb american
3916 • Omul care nu ştie să su-rîdă să nu deschidă prăvălie.
Proverb chinez
193
3917 • Adesea, în societate, su-rîsul este o datorie.
3918 • Bagă de seamă ce faci, ce vorbeşti şi cum zîmbeşti.
3919 • Surîsul este perfecţiunea rîsului... Surîsul cere surîs.
ALAIN, Elemente de filosofie, p. 288
3920 • Dăruieşte semenilor tăi măcar zîmbetul de toate zilele! Şi inima ta se va încălzi de
dînsul de la o vreme.
N. IOROA, Cugetări, p. U-
314
SUEÎS-TACT
3921 • Pe prieteni trebuie să-i primim cu voie bună, cu surîs şi voioşie, nu cu
sprîncenele încruntate.
3922 • învaţă-te să surîzi.
3923 • Copilul îşi recunoaşte mama după surîs.
VERGILIU, Bucolice, IV, 60.
3924 • A lămuri un zîmbet din frumuseţea lumii aceştia şi a-i da expresie veşnică, a
desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi în eternitate, nu e a spori cu acesta
lumina, farmecul, puterile vieţii omeneşti?
A. VLAHUŢĂ, Gînduri, p. 41.
Vezi şi: Rîs, Veselie, Voioşie.
TACT
2925 • In toate treburile trăge-ţî-vă cu un pas înapoi şi veţi
avea succes.
Proverb chinez
3926 • Trebuie să te retragi, pentru ca să sari bine.
Proverb german
3927 • Nu spune tot ce ştii; nu crede tot ce auzi; nu face tot ceea ce poţi.
Proverb portughez
3928 • Nu vorbi de funie în casa spînzuratului.
3929 • Nu vinde pielea vulpii şi vulpea în pădure.
3930 • Nu da vrabia din mînă pentru cea de pe gard.
3931 • Nu deştepta ursul cînd doarme.
3932 • Nu zi hop, pînă n-ai sărit.
3933 • „Tactul" rău înţeles duce la formarea unor mondeni cu însuşiri negative,
preocupaţi de ceea ce trebuie să evite, de teama ridicolului, iar nu de lărgirea contactului lor
cu viaţa.
G. CÂLINESCU, Cronicile optimismului, p. 375.
3934 • Tactul este bunul gust aplicat la ţinută şi la purtare.
3935 • Există un tact moral care se aplică la orice şi pe care cel rău nu-l are.
DENIS DIDEROT, Discurs asupra poeziei dramatice.
315
TACT-TAINÂ
3936 • Un om cu tact (abil, cu bun simţ) îşi dă seama dacă e binevenit sau dacă îi plictiseşte
pe cei din jur şi ştie să dispară o clipă mai devreme de aceea în care ar fi de prisos.
LA BRUYERB, Caracterele, V, 2.
3937 • De lucrurile din care poate răsări ceva primejdie cu sfială vorbeşte sau aşa
194
cît intr-amîndouă părţile să se poată înţelege şi judeca cuvîntul tău.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice; Învăţătura politicească, V, 105.
3938 • Românul nu-şi primejduieşte zilele pînă cînd nu vede cîtuşi de puţină nădejde la
izbîndă; atunci, mai bine se trage înapoi, ca la urmă să poată sări mai departe.
AL. ODOBESCU, Mihnea Vodă cel Rău.
3939 • Chelului despre chelie / Să nu-i spui vreo istorie.
ANTON PANN, Despre cusururi sau urlciuni.
3940 • înţeleptul nu trebuie să tulbure moravurile publice şi nici să atragă atenţia
mulţimii printr-un fel aparte de viaţă.
SENECA, Scrisori către Luci lius, XIV.
3941 • Tactul şi energia în acţi. une nu pot lipsi unui om învăţat.
3942 • Tactul este arta înăscută de a te purta, care te ajută să treci peste dificultăţi, mai
mult decît talentul şi ştiinţa. Un scriitor spunea: „Talentul este o forţă; tactul este
abilitatea. Talentul este o greutate, dar tactul este un moment. Talentul ştie ceea ce
trebuie făcut. Talentul face ca un om să fie demn de admiraţie, în timp ce tactul face să fie
respectat. Talentul este bogăţie, în timp ce tactul este banul gheaţă".
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 12;179.
Vezi şi: Bună-cuviinţă, Maniere, Politeţe, Purtare.
TAINĂ
(A tăinui, A destăinui)
3943 • Porţile vechi nu se închid bine; nu te destăinui bătrînului.
3944 • Taina ta nici în perete să n-o arunci fără frică.
3945 • Cheia tainei la tine s-o păstrezi.
TAINA
394G • îşi păzeşte taina de joi pînă mai apoi.
3947 • înaintea celui străin nu grăi cele de taină.
3948 • Cînd taina noi nu o păzim, nu trebuie să ne mîhnim cînd de la altul o auzim.
3949 • Să-ţi ascunzi taina ta dacă o iubeşti, că numai îndată o pierzi.
3950 • Taina între doi o pot şti numai amîndoi, iar între trei toată lumea.
3951 • Taina ce ai auzit cu tine împreună să se îngroape în pămînt.
3952 «Cel ce nu păzeşte taina şi-a pierdut credinţa.
3953 • Bine e să auzi şi să vezi cele de taină, dar nimănuia să le spui.
3954 • Ceea ce în casă grăieşti / Pe uliţă să .nu destăinuieşti.
3955 • Să aveţi mulţi prieteni şi puţine destăinuiri.
APOLONIU DIN TIANA, Fragmente.
3956.» Să te fereşti la mînie de a dezvălui vreo taină, căci aceasta
te face inapt pentru viaţa în societate.
FRANCIS BACON, Eseuri; Despre mînie.
3957 • Cu prietenii nu poţi să-ţi dezvălui tot interesul. O tăcere vigilentă e sanctuarul
înţelepciunii.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul, manual al Înţelepciunii In viaţa, 3.
3958 • Nu te destăinui nimănui, afară numai dacă şi tu şi cei care te ascultă au acelaşi
interes să ascundă faptele tăinuite.
3959 • Orice dezvăluire a unei taine se face din vina celui care a încredinţat-o.
LA BRUYERE, Caracterele, V. 81.
3960 • Feriţi-vă de acei care vă fac mici destăinuiri, pentru ca să obţină de la voi mult mai
mari.
CHEVALIER DE MERE, Noi maxime, sentinţe şi reflecţii.
195
3961 • Mult foloseşte ca să nu ne prea descoperim şi să nu ne prea încredem ascunsele şi
tainele noastre prietenilor.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice, învăţătura politicească, IV, 89.
316
317
TAINĂ-TĂCERE
3962 • Taina cea prietenească / Trebuie să se păzească.
ANTON PANN, Hristoitia, IX.
3963 • Dacă taina nu trebuia ştiută de nimeni, apoi rău ai făcut că ai spus-o altuia, iar
dacă dai drumul tainei tale şi o dai pe mîna altuia, înseamnă că ai recurs la încrederea în
altul, lepădîndu-te de încrederea în tine însuţi.
PLUTARH, Despre limtmţie, 9.
3964 • Cît de mare bine este cînd poţi găsi o inimă pregătită, căreia să-i încredinţezi în
linişte toate tainele tale... al cărei sfat să te lămurească.
SENECA, Liniştea sufletească, VII.
Vezi şi: încredere, Secret, Tăcere, Trădare.
TĂCERE (A tăcea)
3965 • Cuvîntul e de argint, tăcerea e de aur.
3966 • Pe pomul tăcerii rodeşte liniştea.
3967 • Arborele tăcerii poartă fructele păcii.
Proverbe arabe
3968 • Cine nu ştie să tacă nu ştie să vorbească.
Proverb italian
3969 • Este un timp cînd nu se spune nimic, este un timp cînd se vorbeşte, dar nu este nici un
timp pentru a spune tot.
Est tempus quando nihil, est tempus quando aliquando, nullum tamen est tempus in quo
dicenda sunt omnia.
. Proverb latin
3970 • Tăcerea este şi ea un răspuns.
3971 • Tăcerea e ca mierea.
3972 • Fereşte-mă, Doamne, şi-mi dă pace /De omul care tot tace.
3973 • Nu te încrede celor tăcuţi.
3974 • Românul e tăcut, / Dar şi de temut.
3975 o Buzele cele mute vorbesc pe tăcute.
3976 • Niciodată nu te vei căi că ai tăcut.
3977 • Cine spune multe spune mai puţin decît cel ce tace.
318
TĂCERE
3978 • Cel mai înţelept dintre doi care se ceartă tace întîi.
3979 • Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut, decît că ai zis.
3980 • Pe flecar să-l înveţi cum să tacă, iar nu cum să grăiască.
3981 • Nici să taci ca un mut, cînd trebuie să vorbeşti, nici iarăşi să tot grăieşti, cînd
trebuie să nu vorbeşti.
3982 • Înţelept, cel ce tace, însă la cele ce nu se cuvine a grăi. Tăcerea, răspuns la cel ce te
necinsteşte; iar de vrei mai mult şi-un: „Mulţumim dumitale".
3983 • Cel ce ştie să grăiască să înveţe să şi tacă, cînd vremea o va cere.
3984 • Cu tăcerea să te obişnuieşti la cîte nu se cuvine să grăieşti.
3985 • Cea mai mare învăţătură, / Să ştie oricine cînd să tacă din gură.
3986 • Dacă tăceai, filozof ră-mîneai.
196
Şitacuisses,pkilosophus mansisses.
BOETIUS, Despre mlnglierea filozofiei.
3987 • Deşi tăcerea între toţi iubitorii înţelepciunii lăudată ieste, însă la vreme de
treabă icoana neştiinţei arată.
DIMITRIE CANTE1IIR, Istoria ieroglifică, partea a Ii-a p. 105.
3988 • Tăcerea este elementul în care toate lucrurile mari se formează şi se adună, pentru ca
în cele din urmă să răsară împlinite şi măreţe la marea lumină a vieţii pe care au s-o
stăpînească.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, I.
3989 • Nu este nici un pericol a tăcea, ci mai degrabă a vorbi.
CATO, Distihuri despre moravuri către fii, I, 12.
3990 • E mai bine să tăcem decît să întoarcem cuiva vorba, mărind greşeala noastră prin
nepricepere.
3991 • Cînd o femeie are darul-de a tăcea, însemnează că are calităţi ce ies din comun.
CORNEILLE, Mincinosul, act. I, SC. IV.
3992 • Pe cît poţi îndreaptă cuvîntul tău, mereu vorba spre ches-
319
TĂCERE
TĂCERE
tiuni alese; iar între persoane necunoscute să taci.
3993 • Tăcerea este podoaba femeilor şi cu atît mai mult a copiilor.
3994 • Cine nu ştie să tacă nu este vrednic să conducă.
FENELON, Aventurile lui Te-lemac, Jiul lui Ulise, III.
3995 • O mare tărie de suflet e să suferi în tăcere greşeala altuia şi să nu te molipseşti de
greşeala lui; o tărie şi mai mare e să ispăşeşti în tăcere greşeala altuia cu suferinţa ta, iar
păcatele altuia să le îndreptezi cu faptele tale.
FR. W. FORSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani, p. 106.
3996 • Cu o specială rigoare trebuie să ne deprindem la aşa-zisa discreţie; adică a păstra cu o
absolută tăcere secretele ce ne sînt încredinţate, care dacă ar fi descoperite ar pricinui altora
vreo pagubă.
adulţilor, p. 92.
399V • Este de prost-gust să reduci la tăcere un prost, dar este barbar să-l laşi să continue.
3998 • Pînă şi în prietenie fereş-te-te de a destăinui o greşeală.
3999 • Tot ce e tăcut are în sine o fărîmă de divinitate.
4000 • Cel mai înţelept tace.
PIERRE GRINGORE, învăţături de seamă, zicători şi proverbe.
4001 • Vorbeşte numai ceea ce trebuie sau taci într-un chip inteligent.
HERBERT, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 135.
4002 • E şi o tăcere a respectului-care înconjură la început operele într-adevăr mari.
(100ţp« Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune, ascult-o.
4004 • Vorbirea şi tăcerea sînt necesare în viaţa noastră de toate zilele.
197
4005 • A tăcea asupra lucrurilo: care nu trebuiesc spuse şi a şt să suporţi nedreptatea sînt
lucrur grele.
KILON DIN SPARTA, citai de Diogene Laerţiu In Vieţi şi sentinţe ale filozofilor iluştri,I.
Mare pacoste să nu ai des-luîauh ca să vorbeşti frumos, nici destulă judecată ca să taci.
LA BRUYERE, Caracterele V, 18.
4097 • Este bine să vorbeşti şi mai bine să taci. Dar amîndouă sînt rele cînd sînt exagerate.
LAFONTAINE, Fabule, VIII, 10.
4008 • Tăcerea e cea mai bună garanţie pentru cel care nu se încrede în sine însuşi.
4009 8 Mai bine să taci decît să vorbeşti ca să nu spui nimic.
4010 • Fereşte-te cînd petreci cu alţii să nu fii prea tăcut, că aceasta face necaz prietenilor
cu care
eşti.
SAMUIL JIICU, Scrieri filozofice: învălătura politiccască, III, 67.
4011 • Cu răbdare şi tăcere / Se face agurida miere.
ANTON PANN, Despre iuţeală şi mînie.
4012 • Cine vorbeşte / Lucrul nu-i sporeşte.
Iar cine tace / Multă treabă face. ANTON PANN, Despre lucrare.
4013 • Taci, sau spune ceva mai bun decît tăcerea.
ANTON PANN, Despre vorbire.
4014 • Fără îndoială că m-am căit adesea de a fi vobirt, dar nici odată că am tăcut.
PERTHES, citat de S. Smiles In Fii om de caracter, p. 135.
4015 • Tăcerea este cea mai înaltă înţelepciune a omului.
PINDAR, Ode, V, 18.
4016 • Tăcerea îşi poate avea şi ea efectul ei; depinde de interpretarea ce i-o vei da şi de
sensul în care-l va lua aerul feţii şi tonul vocii tale, după cum eşti sau nu fizionomist.
PLDTARH, Cugetări; VII, 51
4017 • Cel dintîi lucru (dacă vrei să te dezveţi de limbuţie) e să te deprinzi a tăcea.
S-OIS • Tăcerea nu numai că nu pricinuieşle se Ic, cum zice Hipo-
320
21
Dicţionar
321
bunel-cuviinţe
TĂCERE-TINEREŢE
TINEREŢE
erate, dar nu e întovărăşită nici de mîhnire, nici de durere.
PLUTARH, Despre Iimbufie, 19; 23.
4019 • Vorba este de argint, dar tăcerea e de aur.
La parole est d'argent, mais le silence est d'or.
RIVAEOL, Note, cugetări şi maxime.
4020 • Suferinţele învaţă pe om arta tăcerii.
SENECA, Thystes, 319.
4021 • Pentru a face pe celălalt să tacă, taci tu mai întîi.
SENECA, Hipolit, 876.
4022 «Cel care vorbeşte adesea se căieşte; cel care tace, niciodată.
SIMONIDB, citat de Plutarb In Despre limbuţie, 23.
4023 • Este mai recomandabilă tăcerea decît o activitate în vorbire, căci în viaţă ca şi la
lucru fapta este mai mult indicată decît vorba şi cel mai scurt răspuns la toate e acţiunea.
198
4024 » Tăcerea aduce femeilor stimă.
SOFOCLE, Aiax, 293.
4025 • Tăcerea înţeleptului este un refuz scurt pentru cel ce i-a cerut.
PTJBLIUS SYKUS, Sentinţe.
4026 • A tăcea este o sarcină prea grea pentru un flecar. El vorbeşte. Cei din jur îl aprobă
plictisiţi. Pînă la sfîrşit se face nesuferit tuturor.
4027 • Să fii femeie şi să taci sînt două lucruri nepotrivite.
TIRSO DE MOLINA, Timidul la palat, act. II, se. XII.
4028 • Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adîncă tăcere. Numai
distrugerea vrea gălăgie. Nu e războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pămînt?
Vezi şi: Cuvînt, Gură, Secret, Vorbă.
TINEREŢE
(Tînăr)
4029 • Greşelile tinereţii se iartă, // faut que jeunesse se passe.
Proverb francez
4030 • Pomul strîmb din tinereţe/ Nu se-ndreaptă-n bătrîneţe. 4301 • Mai bine tînăr şi de
toţi cinstit. /
Decît bătrîn şi-n blestemăţii tăvălit.
4032 • Tinerii înaintea butrîni-lor să aibă urechi, nu gură.
4033 • Beţia tinereţii întrece pe a vinului.
4034 • Furia tinereţelor mintea ţi-o întunecă.
4035 • Cine n-aleargă la tinereţe nu odihneşte la bătrîneţe.
4036 • Tinerii între tineri şi bă-trînii între bătrîni.
^ Tînărul să se silească trei
lucruri mai cu seamă să păzească: minte la cap, înfrînare la gură şi ruşine la obraz.
4038 • La tineri ruşinea este cea mai mare podoabă.
4039 • La tineri se cuvine cu mult mai bine să tacă decît să grăiască cele ce nu se cuvin.
4040 • Pînă eşti tînăr ascultă pe cei bătrîni, ca şi pe tine să te asculte, cînd vei fi bătrîn.
4041 • Tinerii cu tineri să se întreacă, şi bătrînii cu bătrîni să se sfătuiască.
4042 • Tînăr să grăieşti, dar cu cuvinte de bătrîn.
4043 • Cel tînăr celui bătrîn să-i slujească cu puterea, şi cel bătrîn celui ţînăr să-i slujească cu
povaţa.
4044 • La tinereţe să cinsteşti bătrîneţele, şi la bătrîneţe tinere-ţele, ca la amîndouă
întîmplări să te cinstească, pentru că cinstea la cinste merge.
4045 • Şi cei tineri, de multe ori, întrec pe cei bătrîni cu a lor bună judecată.
4046 • De-am fi putut fi de două ori tineri şi de două ori bătrîni, multe netrebnicii am fi
îndreptat pe lume.
PAJEROE româneşti
4047 • Dar tinereţea neînţeleaptă / Poveţi n-ascultă, vremi nu aşteaptă.
GR. ALEXANDRESCU, Privighetoarea In colivie.
4048 • Ar fi de dorit ca tineretul să nu uite zicala — cei şapte ani de acasă — şi să o ia în
serios, fie că s-au bucurat de cei şapte ani, fie că au suferit.
TUDOR ARGHEZI, Tribuna, 14 oct. 1965.
4049 • Tinereţea iubeşte mai mult decît orice vîrstă să-şi facă prieteni.
322
21*
199
323
TINEREŢE
TINEREŢE
4050 • Şi dacă oamenii tineri arată sfială şi ruşine, noi îi lăudăm, la un om bătrîn însă nu va
lăuda nimeni ruşinea, deoarece credem că el n-are voie să facă ceva de care să trebuiască a
se ruşina.
ARISTOTEL, Etica . nicoma-hieă, IV, XV, 1128 b.
4051 • Tînărul trebuie să apară pe scena lumii plin de entuziasm, de admiraţie şi de
încredere în puterea muncii.
4052 • Renumele este setea tinereţii.
BYRON, Pelerinajul lui Chilele Harold, clntul III, strofa 112.
4053 • Dacă un popor n-are o tinerime entuziasmată, cultă şi cu dor de ţară este pierdut
pentru totdeuna. Aceste vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas
ţinea pă-mîntul.
V CONTA, Opere complete, " P. 44.
4054 • Tineretul să-l păzim ca să nu se deprindă cu răul obicei al şederii prin cîrciumi.
G. COŞBUC, Duşmanul dintre noi, p. 16.
• Cel mai mare rău pentru tineret e să-l obişnuieşti cu uşurinţa. Aceasta dă naştere apoi a-celui
fel de pofte din care rezultă depravarea.
4056 «Cei mai buni medici pentru tineret sînt: temperanţa, curăţenia şi munca, izvoarele de
sănătate şi bună vieţuire.
4057 • Tineri şi bătrîni să păşească braţ la braţ cu dragoste şi armonie.
B.P. HASDEU, Scrieri literare, morale şi politice, tom II, p. 149
405S • Patimile tinerilor ajung vi- | cii la bătrîneţe.
J. JOUBERT Cugetări, VH, XVIII.
4059 «Cei mai mulţi tineri cred că sînt naturali, pe cîtă vreme ei nu sînt decît lipsiţi de
politeţe şi grosolani.
4060 • Este necesar ca tinerii, în relaţiile cu oamenii, să nu uite să arate acestora respect,
stimă şi bunăvoinţă, folosind faţă de oricine cunoscutele formule tradiţionale de politeţe şi
acordînd fiecăruia ce i se cuvine. A face acest lucru fără a fi suspectat că vrei să măguleşti,
fără a minţi sau a te înjosi este un mare talent, pe care numai bunul-simţ, raţiunea şi o
societate bună ni-l poate da.
4061 • Tineretul este întotdeauna bun, dacă este just educat, dacă trăieşte şi munceşte bine,
dacă se distrează civilizat.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese, voi. I, p. 183.
iO62 • De umbra unui nor, de prietenia unui ticălos, de bucate şi de femei nu te poţi folosi
decît pentru scurt timp; tot astfel de tinereţe şi de avere.
4063 • Tînărul se cade să fie plin de cuviinţă.
Nu vă răniţi dară, tineri băieţi, /Gînd vedeţi vreodată niscai frumuseţi, Nu vă pierdeţi mintea
în deşert şi-n vînt, /Căci fără de vreme veţi cădea-n morminî. ANTON PANN, Leul amurezal.
4065 • Modestia sade bine tînă-
rului.
Dccet verecundum esse adolescen-
tem.
PLAUT, Asinaria, V. 1, 6.
200
4066 • Ceea ce tulbură mai tîr-ziu prima jumătate a vieţii, adică tinereţea, care dealtminteri
pare atît de preferabilă bătrîneţii şi o face nefericită, este goana după fericire şi aşteptarea
sigură, că trebuie să se găsească în viaţă.
SCHOPENHAUER, Aforisme, VI.
|<*4067 • Iubirea tinerilor nu-şi are adevărata reşedinţă în inimi, ci în ochi.
SHAKESPEARE, Romeo şi Julieta, act. II, se. III.
&)6SL% Tinereţea e timpul creşterii şi al mişcării. Este primăvara vieţii omului... Tînărul
trebuie să fie la înălţimea onoarei/părinţilor) nefăcînd nimic ce i-ar face să roşească.
S. SMILES, Fă-ţi datoria, 284.
4069 • Este de mare însemnătate ca tinerii să caute o bună tovărăşie şi să năzuiască totdeauna
spre un ideal înalt.
S. SMILES, Ajută-te singur, ed. IV-a, p. 278.
4070 • Dacă vei pricepe că bătrî-neţea se hrăneşte din înţelepciune, te vei strădui in anii
tinereţii ca
324
325
TINEREŢE-TON
anii bătrîneţii să nu ducă lipsă de hrană.
LEONARDO DA VINCI, Fragmente.
4071 • Suflaţi colbul de pe cronici şi faceţi să renască virtuţile bătrînilor de atunci, în sufletul
tinerimii de azi.
A. VLAHUTĂ, Glnduri, p. 31.
Vezi şi: Bătrîneţe, Copii, Copii şi părinţi, Educaţie, Părinţi şi copii.
TON
4072 • Tonul face muzica.
Proverb general
4073 • Doi convorbitori să-şi măsoare cuvîntul cu o potrivită armonie, căci ridicarea
glasului este cel mai nebunesc lucru.
CLEMENT ALEXANDRI-' NUL, Pedagogul, II, 7.
4074 • Tonul tăios şi nesocotirea brutală a sufletului subalternului este semnul
procopsitului, care se desfată comandînd, deoarece pînă acum şi el şi înaintaşii lui au trebuit
numai să asculte.
4075 • Tonul ce ia un superior faţă de personalul său este imitat de cei de jos.
FR. W. F5RSTER, îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de Ia 18 ani, p. 125; 126.
4076 • în tonul vocii, în ochii şi în aerul unei persoane, nu e mai puţină elocvenţă decît în
alegerea cuvintelor.
4077 • Din cauza greşelilor comise de copii, reproşurile şi mustrările devin uneori
inevitabile; nu este de ajuns însă ca acestea să fie făcute cu un ton sobru, grav şi fără patimă,
ci mai trebuie să fie făcute şi în cea mai strictă intimitate, cînd nu este nimeni de faţă.
J. LOCKE, CIteva cugetări des-, pre educaţie, 62; 145,
4078 • Afirmaţiile categorice şi tonul doctoral trebuie evitate.
4079 • Unora le poţi spune cu gesturi politicoase şi cu ton prietenesc adevărurile cele mai
tari, fără ca să le înţeleagă îndată şi prin urmare fără pericol imediat.
SCHOPENHAUER, Aforisme. V
Vezi şi: Bună-cuviinţă, Bun-simţ, Gest.
TOVĂRĂŞIE
1
TOVĂRĂŞIE
(Tovarăş)
201
4080 • Cu un bun tovarăş de călătorie, drumul pare mai scurt.
Proverb englez
4081 • Tovarăşul rău duce pe om la spînzurătoare.
Proverb italian
4082 • Mai bine singur într-un coşar, decît în cel mai mare palat cu rea tovărăşie.
4083 • Puţini muncind împreună, mult folos aduc, iar fiecare în parte, nici pentru a sa
trebuinţă; d-a-ceea ia-ţi un tovarăş la orice muncă.
Proberbe româneşti
4084 • Tovărăşia întăreşte.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre deprinderi şi educaţie.
&QSo)« Nu poţi face o tovărăşie cu oameni nesinceri.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, X.
Nu te întovărăşi cu oameni care fac umbră, fie că e vorba de oameni mai presus, fie mai
prejos de tine... Nu te asocia cu cei care
întunecă, ci cu cei care dau lumină.
4087 • Mai bine să fii singur, decît cu un tovarăş rău.
PIERRE GRINGORE, învăţături de seamă, zicători şi proverbe.
4088 • Un tovarăş înţelept nu este mai puţin decît un frate.
HOHER, Odissea, VIII, 124.
4089 «Cel mai bun tovarăş de drum nu e cel care-l ştie, ci acela care-l descoperă împreună
cu tine.
4090 • Fereşte-te, mai ales, de tovărăşia ce faci cu alţii la chefuri şi la băuturi.
4091 • Din pricina întovărăşirii cu cei răi se strică şi cei buni.
4092 • Cine are tovarăş nerod / Ajunge din pod în glod.
ANTON PANN, Despre negoţ şt tovărăşie.
326
327
TOVĂRĂSIE-TRĂDARE
4093 o O tovărăşie atunci merge bine. Cînd o faci cu oameni, ce nu-ţi fac ruşine.
G. srON, Una sută una fabule, II, 21 (Şarpele şi Ciocirlia).
4094 • Este bine ca tinerii să caute o bună tovărăşie şi să năzuiască totdeauna spre un ideal
înalt.
S. SMILES, Ajută-te singur, erl. IV-a, p. 278.
4095 • Tovărăşia cu cei răi nu produce decît rău.
4096 • Un om poate fi cunoscut tot atît de bine după cărţile pe care le citeşte, ca şi după
tovarăşii cu care umblă.
4097 • Nu te întovărăşi cu cel care are mereu buzele deschise.
4098 • Nu te întovărăşi cu omul mînios şi cu cel înfierbîntat de furie să n-ai nici un amestec.
SOLOMON, Proverbe, 20, 19;
22, 24.
4099 • Un tovarăş de drum cumsecade valorează cît un alai.
4100 o Se găsesc mulţi tovarăşi de mîncare şi băutură, dar prea puţini pentru o treabă
serioasă. 1
4101
202
rele.
Tovărăşia rea este izvor de 1
TEOGNIS, Poeme elegiace, 115; 1170.
Vezi şi: Adunare, Muncă, Prietenie.
TRĂDARE (A trăda, Trădător)
4102 • Niciodată n-a fost cineva trădat decît de ai săi.
Proverb francez
4103 • De la cine nu te aştepţi, acela te vinde.
4104 • Lacomul, fără ruşine, pentru o-mbucătură de pîine, te vinde ca pe cîine.
4105 • Cui îşi vinde ţara daţi-i ştreangul.
G. COŞBUC, Antologie sanscrită, XXXV.
4106 • Cel care îşi trădează partizanii trecînd la adversari merită cea mai mare pedeapsă.
HITOPADESA, III, 7.
328
TRĂD ARE-TR ÎNDĂVIE
4107 • Trădătorul aduce cu dîn. sul in lagărul duşman un exemplu care nu face cît folosul
trădării, precum şi veşnica ameninţare a unei trădări noi.
^lOJpe Nu e nici o ruşine mai mare docîl să te arăţi trădător prieteniei.
LUCIAN DIN SAMOSATA, Dialoguri şi conferinţei P. 148.
4109 • E mai bine să trăieşti singur decît înconjurat de trădători.
SCHOPENIIAUEll, Viaţa, amorul, moartea, p. 74.
4110 • Un înţelept niciodată nu s-a încrezut într-un trădător.
PUBLIUS SYRUS, Sentinţe. Vezi şi: Încredere, Secret, Taină.
TRÎNDĂTIE
(Trîndav)
-l111 o Un cap trîndav este atelierul diavolului.
Proverb englez
4112 • Trîndăvia este începutul tuturor viciilor.
Mussinggangisl aller Laster Anfang, Proverb german
4113 • Trîndăvia este naufragiul castităţii.
Otium naufragium castitatis.
Proverb latin
4114 • Cu trîndăvia nimic do-bîndeşti, ci mai mult te topeşti.
4115 • Trîndăvia adoarme sufletul celui mai deştept.
4116 • Trîndăvia cu mişcarea îndată piere.
4117 • Nu bătrineţea omoară, ci trîndăvia.
Proverb rusesc
4118 • Trîndavul este frate cu cerşetorul.
Proverb scoţian
4119 • Trîndăvia este mama tu. turor viciilor.
CATO, Distiburi despre moravuri către fiu, I, 2.
4120 • Numai în trîndăvie e veşnică deznădejde.
4121 o Pe trîndav, oricît de frumos ar trîndăvi, cu oricîte pergamente ar veni, nu-l veţi
întîmpina deloc.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, II; XIII.
329
TRÎNDĂVIE-URĂ
203
URĂ
4122 • Triudăvia tu făcu să mu-ditezi la cele mai mici neplăceri; ea le măreşte, măreşte
necazurile şi durerile, şi astfel pricinuieşte tristeţea, voia rea, ipohondria, această boală a
sufletului, mama bolilor corpului.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, IV.
4128 • Mai rău este de a nu face nimic decît a lucra.
ENNIUS, Fragmente.
4124 • Trîndăvia şi trufia apasă asupra noastră.
B. FRANKLIN, Scrisoarea din 11 iulie 1765.
4125 • Omul trîndav, lăsător, se luptă mereu cu necazuri.
HE3I0D, Munci şi zile, 406.
4126 • Trîndăvia adoarme pe sus tot atîtea energii mintale, cîte stinge pe jos excesul de
muncă cu braţele.
MAETERLINCK, Timpul, florile şi nemurirea, p. 76.
4127 • Trîndavii au totdeauna numai dorinţa de a face ceva.
VAUVENARGUES, Reflecţii şi maxime, 467.
4128 • Omul nu u născut pentru trîndăvie.
VOLTAIRE, Candid, XXX. Vezi şi: Lene, Lucru, Muncă.
URĂ
(A urî)
4129 • Ura este oarbă.
Proverb german
4130 • Nu se urăşte omul, ci
viciul.
Proverb italian
4131 • Gura aduce ura.
4132 • Să urăşti greşelile, nu pe cel ce a greşit.
4133 • Urîciunea către altul nu te lasă în odihnă, că-ţi aduce în minte pururea pe cel ce-l
urăşti.
4134 • Urîciunea în veci vrajbă între oameni aduce.
4135 • Oricine urăşte pe hoţ şi pe calomniator.
4136 • Brutalitatea dă naştere la ură.
FRANCIS EACON, Eseuri: Despre demnităţi.
4137 • Cînd urăşti pe cineva în-treabă-le dacă are vr-un înţeles, cînd iubeşti însă pe cineva
nu te întreba dacă are vr-un înţeles.
LUCIAN BLAGA, Pietre pen tru templul meu, p. 42.
4138 • Ura este o mînie înrăită.
CICERO, Tusculanele, IV, IX, 21.
4139 • Există o casă atît de trainică, un stat atît de tare, care să nu poată fi răsturnat de jos în
sus prin ură şi neînţelegere?
CICERO, Despre prietenie, VI,
4140 • De dragostea răilor şi de ura oamenilor buni, să fugi.
4141 • Ura este o nemulţumire activă. Invidia este o nemulţumire pasivă. Nu trebuie, deci, să
ne mirăm că invidia se schimbă aşa de uşor în ură.
GOETIIE, Maxime şi reflecţii.
4142 • Cînd ura s-a cuibărit în om e tot aşa de greu de scuturat ca şi numele rău.
BAL TAS AR GRACIAN, Oracolul manual al înţelepciunii In viaţa, 11!).
204
4143 • Urile sînt uneori numai mî-nii zăcule.
4144 • După răzbunare, ura trece la celălalt.
4145 • Urăşte pe linguşitori ca pe nişte înşelători, căci şi unii şi alţii, dacă te încrezi
în ei vor abuza de încrederea ta.
4146 • Ura tuturor nu se îndreaptă atît asupra celor păcătoşi cît asupra celor ce pretind
că sînt oameni de treabă, dar care nu se deosebesc de ceilalţi.
4147 • A urî, numai, e o monstruozitate.
4148 • Egoismul şi ura au patrie, fraternitatea nu.
LAMARTINE, Poezii diverse
4149 • Răul pe care-l facem nu ne atrage atîla prigoană şi ură, cît ne atrag bunele noastre
însuşiri.
4150 • Cînd ura noastră este prea puternică, ea ne aşează mai prejos de cei pe care îi urîm.
LA ROCIIEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale, 29; 338.
330
331
URĂ-VECIN
VECIN-VESELIE
4151 • Se atrage ura făcînd bine ca şi făcînd rău.

N. MACHIAVELLI, Principele, XIX-
4152 • O inimă mare dispreţuieşte şi uită, dar mişelul se complace în ură.
A. MANZONI, Contele de Car-magnola, act. I, se. V.
4153 • Ura e un venin care slăbeşte şi ucide mai întîi pe cel care urăşte — fie că e
vorba de un om, fie că patima s-ar întinde asupra unui neam întreg.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere. Şcoala muncii, p. -ii.
4154 «Cei proşti urăsc pe cei învăţaţi, cei săraci pe cei bogaţi, cei răi pe cei evlavioşi,
femeile stricate pe cele cinstite.
PANCIATANTKA, I, 416.
4155 • Excesul severităţii produce ură.
SAADI, Grădina trandafirilor, VIII (Maxime).
4156 • Ura, mînia, răutatea, sălbăticia îi împinge pe oameni la nedreptate, la cruzimi, la
cele mai neomenoase răzbunări.
I. SLAVICI, Scrisori adresate unui om tinăr, IV.
VECEV
4157 • Dacă vrei să ştii ce se discută despre tine, supără-l pe vecin.
Proverb ceh
4158 • Nimeni nu este aşa de bogat ca să nu aibă nevoie de un bun vecin.
Proverb danez
4159 • Cine are un vecin bun are o dimineaţă bună.
Proverb francez
4160 • Mai bine să te cerţi cu socrii decît cu vecinii.
Proverb indian
4161 • Cine are vecini buni, are zile bune.
Proverb italian
4162 • Cînd vrei să cumperi o casă, cercetează mai întîi de are vecini buni.
4103 • Mai bine să locuieşti în pădure singur, decît în sat, într( vecini răi.
4164 • De vrei să ştii cum e oarecine, nu întreba departe, ci numai caută cum trăieşte cu
205
vecinii săi.
; 4.105 • Nu eşti curat dacă arunci Tnurdâria în curtea vecinului. 4166 • Cu vecinul tău să fii
pu-
■rurea în pace, fie el cît de mic.
• 4167 • Vecin bun ai nimerit, mare bine ai dobîndit.
4168 • Pe vecinul tău ajută-l la păsul său, ca să-l ai de ajutor şi tu la păsul tău.
4169 • Zavistnicul rău se mînie, cînd vecinului său vreun bine îi vine.
4170 • Puteţi trăi fără prieteni, dar nu fără vecini.
Proverb scoţian
4171 » Vecinul nu se înşeală decît o singură dată.
Proverb turcesc
4172 • Mai bine a fi cuiva cu 1000 de rane a se răni decît o dată pacoste şi dosadă de
aproapele său a pricinui.
4173 • Ai de suferit atunci cînd cauţi să faci pe placul vecinilor.
4174 • Iubiţi pe vecin, dar să nu dărîmaţi gardul.
B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Kiehard, anul 1754. i
4175 • Nu arunca piatra în vecini dacă ferestrele tale sînt din sticlă.
4176 • Un vecin rău este o mare nenorocire, un vecin bun este o adevărată comoară.
4177 • Fii primitor cu vecinul tău şi nu semeţ.
4178 • Mai bine un vecin aproape de tine, decît un frate departe.
Vezi şi: Ajutor, Întrajutorare.
VESELIE (Vesel, a înveseli)
4179 • Inima cînd se înveseleşte, faţa înfloreşte.
4180 • Vesel să grăieşti cu oricine te întîlneşti, ca să dobîndeşti dragoste de la toţi.
4181 • Vesel să te arăţi, şi cînd pătimeşti, ca nimeni să-ţi cunoască rana ce pătimeşti.
4182 • Nici prea vesel, nici prea trist, ci pururea potrivit.
332
333
41S3 • T măr cu tînăr şi bătrîn cu bătrîn, mai bine se veselesc.
4184 • Faţa să-ţi fie totdeauna veselă, că cea posomorită din frumos urît te arată.
4185 • Cu cel înţelept să te veseleşti, iar de cel nebun mult să te fereşti.
4180 • Precum apa inima ţi-o înveseleşte, aşa şi învăţătura mintea ţi-o înveseleşte.
4187 • Cine recunoaşte dreptatea veseliei? Suflete triste. Aceştia ştiu că veselia este elan şi
vigoare, că de obicei este bunătatea ascunsă, şi, chiar dacă este un efect al temperamentului, e
o binefacere.
AMIEL, Jurnal intim.
4188 • Evită bucuriile şi veseliile prea mari.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre Îngrijirea sănătăţii.
4189 • Acela care va merge vesel la muncă şi suferinţa lui, numai acestuia ogorul timpului
îi va de roade.
TH. CARLYLE, Muncă, sinceritate, tăcere, XXIII.
4190 • Rostul petrecerii esle în-veselirea împreună cu coi adunaţi la un loc.
206
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, 11, 7.
4191 • De drumeţul care cîntă să nu te temi.
ION CREANGA, Ivan Turbincă.
"4192» Omul nobil este împins totdeauna către lucruri drepte şi legale; de aceea este vesel,
ziua şi noaptea, puternic şi fără griji.
4193 • Supremul bine pentru om este o viaţă cît m„. veselă şi cît mai lipsită de tristeţe.
Lucrul acesta este cu putinţă numai atunci cînd nu-şi fixează plăcerile în lucruri
trecătoare.
4194 • Ferice de cine nu suspină după ce n-are şi se veseleşte cu ce are.
4195 • A fi vesel cu măsură este un adevărat dar şi niciodată un cusur. Un grăunte de bună
dispoziţie sărează totul.
334
4196 • Veselia omului este ca mirosul florilor; ea nu se înalţă din suflete veştede.
4197 • Faţa aşa să-ţi fie cum se cade omului de cinste şi de omenie să nu fie tristă, ca cum ai
tot plînge, nici iară să fie, ca cum ai tot rîde, ci în cele grele să fie grea şi în cele glumeţe să fie
veselă.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Învăţătura politicească, VI, 123.
4198 • Undeva cînd se adună / La chefuri, la voie bună/ Trebuie să se vorbească / Care
pe om să-l veselească Iar nu care să-l mîhneas-că / Şi spre jale să-l pornească.
ANTON PANNJIristoitie, VII.
4199 • Izvorul cel mai direct al fericirii este o fire veselă; această calitate îşi găseşte
numaidecît răsplata în ea însăşi.
4200 • Omul vesel, puţin importă dacă este tînăr sau bătrîn, drept ori cocoşat, sărac ori
bogat: o fericit.
4201 • Să căutăm mai înlîi a păstra acea deplină sănătate, a cărei floare este veselia.
4202 • Să primim veselia cu braţele deschise oricînd se iveşte, căci nu vine niciodată la
vreme nepotrivită.
SCHOPENHAUER, Aforisme, II.
4203 • Cît de mare bine este cînd poţi găsi o inimă pregătită, căreia să-i încredinţezi în
linişte toate tainele tale... a cărei veselie să-ţi împrăştie mîhnirea.
SNECA, Liniştea sufletească, VII.
4204 • Omul vesel îşi creează o lume veselă, iar cel întunecat o lume întunecată.
4205 • Veselia este ogorul cel mai bun pentru propăşirea bunătăţii şi virtuţii. Ea îţi
luminează inima şi-ţi fortifică spiritul, este tovarăşa dragostei, doica răbdării şi mama
înţelepciunii; este cel mai bun mijloc de fortificare morală şi spirituală.
4206 • Veselia valorează tot atît cît şi liniştea, căci dă posibilitatea sufletului să-şi recapete
forţele.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 137; 163; 164.
Vezi şi: Rîs, Voioşie.
335
VICIU
4207 • Sărăcia nu este viciu. Pauvrete n'esl pas vice.
Proverb francez
4208 • Se ştie că păcatele şi viciile cuiva le iertăm cînd începem să le înţelegem. Din
nenorocire ceva asemănător se întîmplă şi, cu meritele şi virtuţile cuiva; ele încep
207
să se evaporeze, cînd prindem să le înţelegem.
LUCIAN BLAGA, Discobolul, aforisme şi însemnări, p. 3G.
4209 • Sînt virtuţi sociale şi vicii antisociale. Virtuţile sociale produc unirea şi pacea.
DE. ALEXIS CARREL, Reflecţii asupra purtării omeneşti, IV, 2.
4210 • Tendinţa de a duce o viaţă de lux prin cîştiguri ilicite, necinstea, minciuna,
carierismul sînt vicii care alterează grav fizionomia omului şi vin în cea mai flagrantă
contradicţie cu princi piile morale ale noii noastre societăţi.
NICOLAE CEAUŞESCU
4211 • Este sigur că viciul aduce nenorocire.
4212 • Cu preţul unui viciu se pot creşte doi copii.
4213 • Viciile sînt călăi care te omoară încet, ca sabia neascuţită.
4214 • Frămîntarea sufletească, firea cu toate, nestatornicia sentimentelor, nesiguranţa
purtări^ toate acestea sînt vicii ale sufletului, dar deosebite şi care, în ciuda raportului
ivit între ele, nu se presupun totdeauna în acelaşi om.
4215 • Interesul pune în valoare toate felurile de virtuţi şi de vicii.
LA ROCHEFOUCAULD, Reflecţii sau sentinţe şi maxime morale 2, 53i
4216 • Viciul trebuie combătut înainte de toate.
J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 70
4217 • Numai viciul aduce ruşinea cuiva.
MARC AURELITJ, Către sine însuşi, XI, 18
4218 » Viciul lasă ca un ulcer în carne, o căinţă în suflet, care totdeauna zgirie şi
sîngerează el însuşi.
MONTAIGNE, Eseuri, III. 2.
4219 • Există vicii care sînt legate numai prin altele de noi; smulgeţi trunchiul şi ele se
îndrep-tează ca ramurile.
4220 • Cine nu urăşte destul viciul / Nu iubeşte destul virtutea.
J.B. ROUSSEAU, Fabule, I.
4221 • Un viciu aduce pe un altul.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, XCV.
4223 • Nu putem suporta nici viciile noastre, nici leacurile lor.
T1TUS LIVIUS, Prefaţă la Istoria romană.
Vezi şi: Defect, Nărav.
VIRTUTE
4224 • Cei ce trăiesc aceiaşi virtute se iubesc.
4225» în omul pe care-l cunoşti respecţi virtutea, în omul pe care nu-l cunoşti priveşti
îmbrăcămintea.
Proverbe chineze.
4226 • Virtutea încoronează pe cel ce o cinsteşte.
4227 • Virtutea — nărav înţelept.
4228 • Virtutea se dobîndeşte cu munca, cu strădania, cu chinurile cele mai grele, ş-apoi te
înveseleşti de ea.
4229 • Virtutea se cinsteşte şi în viaţă şi după moarte.
4230 • Cinsteşte virtutea, că pe tine te cinsteşti.
208
4231 • Virtutea e înţelepciunea înţelepciunilor.
4232 • Nimic nu ne produce mai mare bucurie, ca modelele de vir-,ute, care ne sar în ochi din
belşug din faptele contemporanilor noştri.
Proverbe româneşti.
336
337
y
4233 • Nu vă încredeţi în femeia care prea des vorbeşte de virtutea sa şi în bărbatul care se
făleşte
cu cinstea sa.
Proverb slovac
4234 • Virtutea morală o dobîn-dim prin obişnuinţă.
4235 • Virtutea şi cel virtuos, pare a fi, cum s-a spus, măsura pentru fiecare om.
hică, II, L. 1103 b; IX, IV,
1166 a.
423C • Prieten al virtuţii, mai degrabă decît virtuos.
BOILEAD, Scrisori, X, 92.
4237 • Nimic nu-i mai plăcut ca virtutea.
Nihil est virtute amabilis.
CICERO, Laelius, VIII, 28.
4238 • Mulţi oameni nu ţin atît a fi virtuoşi cît să pară.
CICERO, Despre prietenie, XXVI, 98.
4239 • Nimic nu captivează mai mult decît exemplul virtuţii, nici chiar semnul viciului.
DENTS DIDEROT, Discurs asupra poeziei dramatice.
4240 • Caută virtuţile Ia alţii şi viciile la tine.
B. FRANKLrN, Maxime.
4241 • Virtutea rămîne scopul comun al tuturor desăvîrşirilor şi cauza primară a tuturor
beatitudinilor. Ea face pe om raţional, circumspect, înţelept, chibzuit, gîn-ditor, brav,
cugetat, onest, fericit, plăcut, veridic şi erou în toate privinţele.
BALTASAR GRACIA3NT, Oracolul manual al Înţelepciunii In viaţă, 300.
4242 • Virtutea nu este decît trans-minterea binelui.
HOLDACH, Sistem social, I.
4243 • Virtutea se împarte în două: a se feri de rele şi a face binele.
IOAN HRISOSTOM, Comen-
tar la epistola I Tesalonicieni,
omilia V.
4244 • Virtutea cînd se altoieşte şi creşte curată, împreună cu firea noastră, e singurul
bun care ne însoţeşte pînă la bătrîneţe.
4245 • Totul se învaţă, chiar şi virtutea.
J. JOUBERT, Cugetări, IX, XXXI.
4246 • Omul are mai multă sete de glorie decît de virtute.
JUVENAL, Satire, X, 140;
338
4247 • Există şi o falsă virtute — făţărnicia.
LA BRUYEBE, Caracterele, III, 48
4248 • Virtutea se dobîndeşte mai greu decît cunoaşterea lumii. Cînd tînărul a pierdut-
o, rar o mai poate dobîndi... Tînărul, Înainte de a ieşi de sub ocrotirea casei părinteşti
şi de sub supravegherea educatorului său, trebuie înarmat cu oarecare tărie de caracter şi
209
informat despre oameni, fără de care virtuţile sale vor fi primejduite... Virtutea, adevă-
rata virtute — lucrul cel mai greu de realizat şi cel mai de preţ — este ceea ce trebuie să
urmărim în educaţie, iar nu impertinenţa sau vreuna din gravele arte care te învaţă să te
descurci în viaţă
4249 • Consider virtutea ca prima dintre toate calităţile necesare oricărui om şi oricărui
gentlemen.
4250 • Apreciem puterea, bogăţia şi chiar virtutea numai dacă ne duc spre fericire.
J. LOCKE, Clteva cugetări despre educaţie, 70; 135, 143.
4251 • Virtutea este o făclie, care nu luminează numai pe cel ce o
posedă, ci şi pe cel care o priveşte.
CHEVALIER DE MERE, Maxime şi sentinţe, 378.
4252 • Stîlpul pre carele se rază-mă omenirea şi cinstea este virtutea, adecă fapta bună.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice: Etica sau Învăţătura obiceiurilor, VII, 224.
4253 • Naşterea nu valorează nimic, unde nu este virtute.
MOLIERE, Don Juan, act. IV, se. IV.
4254 • Un om superior nu-şi leapădă virtuţile, chiar cînd se află în împrejurarea cea mai
grea(...) după cum scoica nu-şi pierde albeaţa nici cînd e mistuită de foc.
PANCIATANTRA, IV, 15.
4255 • Virtutea unui om nu se măsoară cu eforturile sale, ci cu ce realizează în mod
obişnuit.
4256 • Virtutea îşi are răsplata în sine.
PLAUT, Amphitruo, 648.
4257 • Cine nu urăşte destul viciul /Nu iubeşte destul virtutea.
J.B. ROUSSEAU, Fabule, I.
4258 • Orice virtute este întemeiată pe măsură.
339
4259 • Oamenii virtuoşi îşi sînt folositori unii altora.
SENECA, Scrisori către Luci-lius, LXVI; CIX.
4260 • Virtuţile cele mai însemnate sînt acelea care se raportează la nevoile zilnice, căci
dăinuiesc cel mai mult.
4261 • Un virtuos evită pe cel vicios.
4262 • Suflaţi colbul de pe cronici şi faceţi să renască virtuţile bătrînilor de atunci, în
sufletele tinerimii de azi.
4263 • Ador virtutea adevărată.
VOLTAIRE, Corespondenţă:
Către Preşedintele Henault, 31
octombrie, 1740.
4264 • Muritorii sînt egali: deosebirea dintre dînşii n-o face naşterea, ci doar virtutea.
VOLTAIRE, tragedia Maho-met.
Vezi şi: Ajutor, Bine, Datorie, Dreptate, Faptă.
VITEAZ
4265 • Numai la război se cunosc vitejii.
4266 » După bătălie mulţi viteji
se arată.
4267 • Viteazul atunci mai mult se cinsteşte, cînd pentru folos obştesc se războieşte.
4268 • Cel în putere, cînd iartă, atunci viteaz se arată.
4269 o La plăcinte, înainte, la război, înapoi.
210
4270 • Nici unul din cei trişti nu iaste vitez la începutul strădaniei.
ANTIM IVIREANUL, Predici.
4271 s Viteazul nu are numai curaj, care este, totuşi, virtutea primordială. El are şi
curajul moral, curajul civic care-l face să înfrunte opinia contrară, critica nedreaptă,
ponegrirea şi defăimarea, cînd se conduce după regulile care călăuzesc pe omul onest şi
pe bunul cetăţean, cînd este
susţinut de măestria conştiinţei sale, IV.
4272 • Sinceritatea desăvîrşită este cea mai înaltă şcoală de vitejie.
FR. W. FORSTER, îndrumarea
. vieţii pentru băieţii şi fetele
î de la 18 ani, p. 83.
|4273 • Vitejia nu suferă glume.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual al Înţelepciunii în viaţă, 54.
4274 • Bravură desăvîrşită este să faci fără martori ceea ce ai face în faţa întregii lumi.
LA ROCHEFOUCAULD, Re-
Ilecţii sau sentinţe şi maxime
! morale, 2l(i.
4275 • Chiar şi moartea ocoleşte uneori pe cel viteaz.
Mors ipsa refugit saepe drum.
LUCAN, Farsalia, II, 75.
4276 • Cei viteji nu-şi pierd curajul nici chiar cînd soarta se arată înfricoşătoare.
PANCIATANTRA, 1, 104.
4277 • In fiecare exemplu de purtare energică există putinţa ca el să fie imitat. Bărbatul
viteaz
entuziasmează pe cel slab şi-l forţează, aproape, să-l urmeze.
S. SMILES, Fii om de caracter, p. 24. Vezi şi: Curaj, Îndrăzneală,
VIZITĂ
4278 «Cel care nu face plăcere cînd vine, face plăcere cînd pleacă.
Proverb francez
4279 • Vizitele cele mai plăcute / Sînt cele mai rar făcute.
4280 • Vizite cînd faci, fă-le pentru dragoste, iar nu pentru iscoadă.
4281 • Rara întîlnire / B mai cu iubire.
4282 • Rara vedere / B mai cu plăcere.
4283 • Mairăruţ /Mai drăguţ.
-l284 • Frate-mi eşti, frate să-mi fii, /' Dar la noi mai rar să vii.
4285 • Un vizitator care vine într-un timp nepotrivit este mai rău văzul ca un tătar.
Proverb rusesc
340
341
VOIOŞIE-VORBÂ
•4286 • Cel ce bale la poarta altuia să se aştepte să i se bată şi-n poarta sa.
Proverb turcesc
4287 • Spune-mi cu cine eşti în vizită şi-ţi voi spune cine eşti.
CERVANTES, Don Quijote, II, X.
4288 • Deschideţi-vă casa amicilor intimi, siguri, cu o valoare morală perfectă, şi n-o
deschideţi decît lor.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei, XIV.
211
4289 • Vino cînd eşti dorit, ca să fii bine primit. Nu veni nechemat şi du-te numai
cînd eşti trimis.
4290 • Nu îndesi întîlnirile tale cu aceeaşi oameni şi nu le lungi vorbind despre aceleaşi
lucruri, căci omul se satură de toate.
4291 • Penibil obicei, stingheritoare robire... să nu se întîlnoască dccît ca să spună
nimicuri, decît ca să-şi comunice unele altora lucruri pe caro şi unele şi altele
le ştiau deopotrivă şi care prea puţin merită să fie cunoscute.
LA BRUYERE, Caracterele, VII, 20.
4292 • Cine ştie să se facă plăcut persoanelor pe care le frecventează fără să se coboare
pînă la linguşiri josnice şi servile a găsit adevărata artă de a trăi in lume şi este bine venit şi
preţuit oriunde.
4293 • Pe prieteni trebuie să-i primim cu voie bună, cu zîmbot şi voioşie, nu cu
sprîncenelc încruntate.
PLUTARII, Despre mînie, 13.
4294 • Cel ce vine rar este totdeauna bine venit.
J.P. RICHTER, Hcspcrus, XVI.
4295 • Dacă oşti undeva primit bine, nu înseamnă să te întorci numaidecît.
Wird mart ivo gat aufgenoimnen, I Muss mau nicht gleich wieder-kommcn.
P.A. WOLFF, Prcciosa, II, 1.
Vezi şi: Masă, Oaspete.
VOIOŞIE
(Voios)
4296 • Caută voioşia mai degrabă decît bucuria.
FRANCIS BACON, Eseuri: Des-i pre Îngrijirea sănătăţii.
i" 4297 • Voioşia se dobîndeşte prin măsură în plăceri şi prin cuminţenie.
4298 • Voioşia ne vine de la caracter.
FLORIAN, Fabule, V, 9.
4299 • Un suflet voios este totdeauna viguros şi mulţumit. El îndeamnă şi pe alţii la
lucru, îm-brăcînd în demnitate îndeletnicirile cele mai umile.
S. SJIILES. Ajută-te singur, ed. IV-a, 281.
4300 • încercaţi şi veţi vedea că, în loc de a fi mînioşi, întunecaţi, nenorociţi, e mai bine să
fiţi voioşi şi fericiţi.
L. TOLSTOI, Testamentul meu, p. 16.
Vezi şi: Rîs, Surîs, Veselie.
VORBĂ
(A vorbi)
4301 • Vorbeşte puţin, ascultă mult.
Proverb albanez
4302 • Păsările se prind de pi-cioaro şi oamenii de vorbe.
Proverb indian
4303 • Să ştii mult, să spui puţin.
Proverb italian
4304 • Cum e omul, aşa e şi vorba. Qualis vir, talis oratio.
Proverb latin
4305 • Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege.
Proverb persan
212
4306 • Şi binele şi răul din vorbă izvorăsc.
4B07 • Vorba puţină şi mîncarea puţină nu strică niciodată.
4308 • Cine vorbeşte multe ori ştie multe, ori minte multe.
4309 • Ori te porţi cum ţi-e vorba, ori vorbeşti cum ţi-e portul.
4310 • Vorba dulce / Mult aduce.
342
343
VUKBA
4311 • O vorbă i-a scăpat / Şi-a fost spînzurat.
3312 • Vorba multă, sărăcia o-mului.
4313 • Omul se cunoaşte din vorba sa şi nuca cea seacă din uşurinţa sa.
4314 • Intîi te gîndeşte şi apoi vorbeşte.
4315 • După vorbă se cunoaşte omul.
4316 • Stiipîneşte vorba pînă nu ai voi'bit.
4317 • De vorbă bună nu te doare gura.
4318 • Cu vorbe plăcute înmulţeşti învăţătura.
4319 • Pomul după poame, omul după vorbe se cunoaşte.
4320 • Vorba cu dulceaţă, din gură să-ţi iasă.
4321 • Pasărea so prinde cu grăunţe, omul cu vorbe frumoase.
4322 • Vorba de om sărac nimeni n-o ascultă, fie cît de scumpă.
4323 • O vorbă bună stinge focul mai curînd decît o bute cu apă.
4324 • Vorba cînd scapă din gură, ca piatra cînd scapă din mînă, nici cum o mai
poţi opri.
4325 • Numai cu vorba /Nu se face ciorba.
4326 • Cînd îţi lipsesc mijloacele de a ajuta pe oarecine, răspunde-i cu vorbă dulce, că
mulţumit se duce.
4327 • Cînd vei vorbi pune-ţi trei lacăte: la inimă, la gît şi la gură.
4328 • Cînd nimeni nimic nu va vorbi de tine, mai bine să te îneci.
4329 • Cînd altul grăieşte nu-i lua vorba din gură, ci aşteaptă mai pe urmă.
4330 • Acela vorbeşte mai bine, cel ce grăieşte spre apărarea celui nevinovat.
4331 • Cine spune multe spune mai puţin decît cel ce tace.
4332 • Vorba de rău fuge ca glonţul, iar cea de bine se înnămoleşte.
4333 • O vorbă rea răneşte mai mult decît o sabie ascuţită.
4334 • Vorba rea merge ca fulgerul.
4335 • Vorba de rău mai lesne se crede.
4836 • Nu vorbi neîntrebat.
i 4337 • A şti omul să asculte şi :; bine să răspunză, cel mai mare dar .; ui vorbei.
) 433S • Iubeşte a vorbi mai des cu cei mai bătrîni, ca purtarea să înveţi.
4339 • Vorba în zadar mai multă pagubă îţi aduce.
4340 • Vorba pentru ţara ta, cea mai si'întă vorbă după datoria ta
4341 o Vorbe de necinste nicicum se cuvine nici să auzi acum a grăi; şi cînd auzi pe
altul fă-te că nu auzi
4342 • La vorbă să nu te sfieşti, dar nici să te pripeşti, nici să te obrăzniceşti.
4343 • Cine mult vorbeşte puţin foloseşte.
4344 • Şi vorba şi tăcerea şi una şi alta, la vremea lor, mult folosesc.
4345 • Vorbitorii seamănă, tăcuţii recoltează.
4346 • Cine vorbeşte vinde; cine ascultă cumpără.
Proverb general
4347 • Cine spune ceea ce-i place aude ceea ce nu-i place.
213
AL CB U, Fragmente.
4348 o Cine ştie să vorbească ştie şi cînd trebuie să vorbească.
ARHIDAMIDAS DIN SPARTA, citat de Piutarli In Vieţi paralele.
4349 • Despre tine însuţi nu trebuie să vorbeşti decît rareori şi cu cuvinte bine cîntărite.
4350 • Vorbele care ating pe alţii trebuie să fie întrebuinţate cu zgîrcenie.
FRANCIS BACON, Eseuri: Despre conversaţie.
4351 • Nu trece peste vorba celor bătrîni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor.
4352 • Pregăteşte cuvîntul tău şi aşa vorbeşte.
BKN-SIRAH, Cartea Înţelepciunii, 8,11; 33, 4.
4353 • Este urit a vorbi despre tine însuţi, mai ales atribuindu-ţi merite care nu corespund
realităţii şi imitînd pe militarul fanfaron, în rîsul celor ce te ascultă.
CICERO, Despre îndatoriri, I, 38.
4354 • Trebuie să ne ferim cu
desăvîrş'ire de vorbirea necuviincioasă şi să oprim cuvîntul celor ce o fac, cu o privire mai
serioasă şi cu întoarcerea feţii sau cu ceea
344
345
h
ce su zice neluarea în goarnă, adesea chiar cu un cuvînt aspru.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, o.
4355 • Vorbele fiind uşoare nu te pot lovi; faptele însă te rănesc şi chiar te ucid.
4356 • Este un semn de prea mare ambiţie să vorbeşti despre toate, dar să nu vrei să asculţi să
ţi se vorbească despre nimic.
4357 • Vorbă puţină, iată podoaba unei femei.
4858 • De vorbiţi mă fac că n-aud,/ Nu zic ba şi nu vă laud.
M. EMINESCU, poezia De vorbiţi mă fac că n-aud.
4359 • De vrei să auzi bine de tine, învaţă-te a vorbi bine do alţii.
4860 • De la vorbă bună treci la faptă bună şi în curînd vei ajunge să auzi bine de tine.
4361 • Cu cei în vîrstă trebuie să vorbeşti respectuos şi în puţine
cuvinte; cu cei du aceeaşi vîrstă prietenos şi cu blîndeţe.
4362 • E nepoliticos să întrerupi pe cineva care vorbeşte, înainte de a termina.
ERASM, Buna-cuviinţă pentru copii, p. 97; 109.
4363 • Vorba vindecă mînia.
ESCHIL, Prometeu, 377.
4364 • Nu spune tot ce ştii, tot ce datorezi, tot ce ai şi tot ce poţi.
B. FRANKLIN, Almanahul sărmanului Ricliard, anul 1739.
4365 • Cel care, într-o societate, vorbeşte mult, fără a măguli pe auditorii săi, produce
scîrbă.
4366 • înţelepciunea cea mare nu stă într-o vorbă de dojana, ci într-o vorbă care, fără
să-şi bată joc de nenorocirea omului, să-l îmbărbăteze., să-i dea curaj.
4367 • Aceasta să fie fie grija do fiecare clipă, de a nu vorbi niciodată în superlative, spre a
nu se depărta de adevăr şi spre a nu ne înjosi înteligenţa.
4368 • Vorbeşte ca într-un testament: cu cît mai puţine vorbe, ou atît mai puţine
procese.
VORBA
214
346
4369 • Cine vorbeşte lucruri role va auzi mereu şi mai rele.
4370 • Vorbeşte fiecăruia în limba lui.
BALTASAR GRACIAN, Ora-
■ colul manual al înţelepciunii
In viaţă, 40; 160; 228; 241.
4371 • Vorba zgîrcită e-adevă-rată comoară; Farmecul ei şi mai mare-i, cînd ştie măsura
să ţină.
4372 • Dacă tu vorbeşti de rău pe altul, să nu te miri că vei auzi vorbindu-se de tine şi
mai rău.
HESIOD, Munci şi zile, 713-— 714, 721.
4373 • Bagă de seamă ce vorbeşti şi cum vorbeşti.
4374 • Vorba bună şi zîmbetul şi fapta binefăcătoare sînt raze ale soarelui răsfrînte în
sufletul omului.
4375 • Nu întrerupe niciodată vorba celui ce se bucură şi nu lăsa să se reverse niciodată
durerea celui întristat.
N. IORGA, Cugetări, p. 29; 41; 4376 • Să vorbeşti numai în două împrejurări: sau cînd ştii
ceva sigur sau cînd eşti nevoit; numai
în aceste două cazuri cuvîntul este preferat tăcerii, în orice alt caz, e mai bine să taci decît să
vorbeşti.
ISOCRATE, Sfaturi către De-monicos.,
4377 • Vorbiţi, dar şi tăceţi, atunci cînd este de trebuinţă.
4378 • Vorbirea şi tăcerea sînt necesare în viaţa noastră de totdeauna.
KOMENSKY, Şcoala maternă, IV c; IV h; IX.
4379 • Rareori se căieşte omul că vorbeşte puţin, şi foarte adesea că vorbeşte prea mult.
4380 • Cel care vorbeşte puţin are numai de cîştigat; se presupune că este inteligent; iar
dacă este cu adevărat, se presupune că este foarte inteligent. ^
LA BRUYERE, Caracterele XI, 149; XII, 86.
4381 • Este bine să vorbeşti şi mai bine să taci. Dar amîndouă sînt rele cînd sînt exagerate.
LA FONTAINE, Fabule, VIII, 10.
4382 • Vorbeşti puţin cînd vanitatea nu te face să vorbeşti.
347
4383 • De obicei vorbim de rău mai mult din vanitate, decît din
răutate.
4384 • Mania de a întrerupe pe cineva cînd vorbeşte este unul din semnele cele mai
evidente ale unei educaţii deficitare. Aceasta mai denotă şi o totală lipsă de respect, care
jigneşte.
J. LOCKE, Cîteva cugetări despre educaţie, 145.
4385 • Deprinde-te să fii atent cînd vorbeşte cineva şi transpu-ne-te, pe cît este cu
putinţă, în sufletul vorbitorului.
MARC AURELIU, Către sine Însuşi, VI, 53
4386 • Vorba şi fapta care tulbură liniştea căsniciei e o săgeată înveni nată, ale cărei urme
rămîn în trupul şi sufletul copilului tău.
S. MEHEDINŢI, Altă creştere,
Şcoala muncii, Ed. VH-a, p.
162.
4387 • Ciad vorbeşti nu se cade să vorbeşti cu vorbe înalte şi trufaşe, că aceasta este împotriva
înţelepciunii.
215
SAMUIL. MICU, Scrieri filozofice: învăţătura pulilicească, V, 115.
4388 • Orice om poate vorbi potrivit adevărului, dar puţini oameni pot vorbi cu rinduială,
cu înţelepciune, cu dibăcie.
MONTAIGNE, Eseuri, III, 8.
4389 • Vorba trebuie întrebuinţată acolo unde rostirea ei aduce folos şi se întipăreşte
pentru totdeauna ca o culoare pe stofă albă.
4390 • Vorba-şi are şi ea vremea, ei/Iar nu s-o trînteşli cînd vrei.
ANTON PANN, Despre vorbire.
4391 • Din vorbă se face faptă şi din faptă vorbă.
ANTON PANN, Despre vort.ire iarăşi.
4392 • Vezi bîrna din ochiul tău/ Şi nu vorbi pe altul de rău.
ANTON PANN, Despre cusururi şi urlciuni.
4393 • Daca oamenii ar şti ce se vovbeştc unul despre altul, n-ar mai fi patru prieteni în
lume.
4394 • Nimeni nu vorbeşte de noi, iu prezenţa noastră, cum vorbeşte in absenţă.
4395 • Dacă vreţi ca lumea să vă vorbească de bine, nu vorbiţi voi înşivă de voi.
PASCAL, Cugetări, II, 101; IV, 10; VIII, 58.
4398 e Vorba ce n-ai spus-o se mai poate spune, dar cea spusă nu so mai poate lua înapoi, căci
s-a răspîndit şi s-a revărsat.
4397 • Să nu pierdem din vedere că oamenii scurţi la vorbă şi cu tilc, sînt mai admiraţi, mai
iubiţi, şi par mai înţelepţi decît aceşti uşuratici limbuţi, care n-au nici un frîu la vorbe.
PLUTARH, Despre limnuţle, 8; 15.
4398 • Corăbierul vorbeşte de vînturi, plugarul de taurii săi, ostaşul de răni şi
păstorul de oile sale.
PROPERŢIU, Elegii, II, 143.
4399 • Vorba e întotdeauna mai îndrăzneaţă decît fapta.
Stets die Sprache kerker als die That.
SCHILLER, Die Piccolomini, I, 3.
4400 • Nu e decît o cale pentru a- ;i arăta cineva inteligenţa sa proştilor şi nebunilor: să
nu le vorbească.
4401 • Cel care vorbeşte adesea se căieşte; cel care tace, niciodată.
SIMONIDE, citat de Plutarh In Despre limbuţie.
4402 • Poţi să-ţi qperi principiile şi părerile cu o deosebită simplitate fără să fie nevoie de
vorbe tari sau de atitudini arogante, căci uneori vorbele sînt adevărate lovituri, care
provoacă răni greu de vindecat.
S. SMILES, Ajută-te singur, ed. IV-a, p. 284.
4403 • Cei nechibzuiţi la vorbă sint ca împunsăturile de sabie.
4404 • Cît e de bună o vorbă spusă la locul ei.
SOLOMON, Prov.rbe, 12, 18; 15, 23.
4405 • Viaţa să nu-ţi contrazică vorbele.
4406 • Vorbele zboară, cele scrise rămîn.
Verba volant, scripta manent.
TERENŢIU, Andria I., 14,
Vezi şi: Cuvînt, Discuţie, Gură, Limbă.
VRĂJMĂŞIE
(Vrăjmaş)
4407 • Om mare fără vrăjmaş nu este.
216
4408 • Cu cît mai mare eşti, cu atit vrăjmaşi mai mulţi dobîndeşti.
348
349
VRAJMĂSIE-ZAVISTIE
ZAVISTIE
4400 • Cel mai mare vrăjmaş se poate îmblinzi, dar zavistnicul nicicum la pace poate gîndi.
4410 • Vrăjmaşul din prieten, cel mai cumplit duşman.
4411 • Cît vei putea, să te fereşti a nu te învrăjbi cu cei mai mari ai tăi.
4412 • Pururea să te sileşti ca pe vrăjmaşii tăi prieteni să-i dobîn-deşti.
4413 • Nici în casă, nici la masă. nici la vreo călătorie pe vrăjmaş să-l iei soţ.
4414 • Dela vrăjmaşii tăi poţi află năravurile tale, că prietenii le ascund; de aceea, ca să
le afli vorbeşte şi cu duşmanii tăi.
4415 • Nu da sabia în mîna celui
vrăjmaş.
4416 • Vrăjmaşul înţelept e mai bun decît prietenul fără minte.
Proverb turcesc
4417 • Omul se desparte însuşi din ură şi vrăjmăşie de aproapele său şi nu cugetă că din
pricina aceasta s-a depărtat în acelaşi timp de toată lumea.
441S • Inimile altora nu le înstrăina de către tine şi pe nimenea, măcar cît de mişel, nu ţi-l face
vrăjmaş.
4419 • De ţi se dă prilej să ajuţi şi să faci bine vrăjmaşului tău, fă-i, şi-i ajută, că aceasta
este faptă de minte vitează şi mult face să judece alţii de tine.
SAMUIL MICU, Scrieri filozofice; învăţătura politicească, IV, 94, 100.
4420 • Aşa şi vrăjmaşului tău acum, cela ce ţi-a făcut rău, de-i vei îngădui cu blîndeţe,
atunci vrajba lui vei potoli.
VARLAAM, Cazania, II, 316.
Vezi şi: Duşman, Răutate, Răzbunare.
ZAVISTIE
(Zavistnic, A zavistui)
4421 • Zavistia, muma răutăţilor.
4422 • Ochii zavistnicului văd şi cele ce nu sînt.
4423 • Intre rude şi prieteni, nicicum zavistie să bagi.
4424 • Zavistnicul crapă cînd vecinul se înalţă.
12
/
350
Î5 • Zavistnicul niciodată suferi binele celuilalt.
nu
• Zavistnicul nu se mîh-de ale sale necazuri, fie cît
de mari, cît se supără de ale altora
fericiri, fie cît de mici.
4427 • Zavistnicul şi pizmătă-reţul atunci crapă de necaz, cînd te vede fără nici un
necaz.
4428 • Pe zavistnic şi pizmătăreţ cu nimic îi biruieşti decît cînd le răsplăteşti cu obraz
vesel şi mîndru.
4429 • Să nu zavistuieşti numele cel bun, ci să te iei după el, ca să ajungi ca el.
4430 • Să nu zavistuieşti pe cel mai vrednic decît tine, ci pururea să te sileşti, cu destoinicia
ta, pe el să-l întreci.
217
4431 • Zavistia cel mai cumplit vrăjmaş al prieteşugului, şi făţărnicia dragostei.
4432 • Răutatea şi zavistia din lume nici au lipsit, nici va lipsi, pentru că iaste pornit
omul, din tinereţele lui, spre cele viclene şi nu să părăseşte a nu zavistui binele şi cinstea
altora.
ANTIM IVIREANTJL, Predici: Scrisoarea la leat 7220 (1712), In luna glienarie In
13 zile.
4433 • Zavistia ieste jiganie cu multe capete şi cu toatele înghit pizmă şi deodată borăsc
gîlceavă şi vrajbă.
DIJIITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, partea I-a, p.68.
4434 • Şi pînă în ziua do astăzi pentru zavistie mulţi fac rău. Case sărăcesc, cetăţi să
risipesc, locuri să pustiesc.
VARLAAM, Cazania, IT, 355.
Vezi şi: Gelozie, Invidie, Pizmă.
218

DICTIONAR AL BUNEI CUVIINTE - PROVERBE SI MAXIME 61225780-Proverbe-Si-Maxime-Buna-Cuvinta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DICTIONAR AL BUNEI CUVIINTE - PROVERBE SI MAXIME 61225780-Proverbe-Si-Maxime-Buna-Cuvinta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dicţionar al bunei cuviinţe

conversaţii, măsura distracţiilor sau a dorinţelor personale, înseamnă a fi un om de bună-

2007 • Cu înfrînarea la mîncare şi băutură, lăcomia se biruieşte şi sănătatea se

4151 • Se atrage ura făcînd bine ca şi făcînd rău.

S-ar putea să vă placă și