UNIVERSITATEA VALAHIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIILOR EDUCAȚIONALE

,,DIRECTORUL IDEAL”

ESEU

MASTERAND:

MOHORA(SILIMON) CORINA GIORGIANA

TÂRGOVIȘTE 2020
 Lider, manager, director – mai multe denumiri care surprind rolul complex al celui care
conduce o unitate şcolară, omul care însumează competenţe solide de management, dar şi real
tact pedagogic, o bună cunoaştere a şcolii, a oamenilor, capacitate de previziune şi de intervenţie.

Un manager trebuie să fie flexibil, astfel încât să se poată adapta la schimbările

permanente, iar stilul managerial trebuie să-i permită o conducere autoritară, dar comunicativă,
bazată pe ample cunoştinţe manageriale şi administrative. Un director trebuie să deţină
cunoştinţe teoretice, experienţă practică, informaţii suficiente, cunoştinţe minime de pedagogie,
psihologie, sociologie, economie, drept, administraţie, completate cu solide cunoştinţe
manageriale în cazul nostru al şcolilor. Dar numai cunoștințele de specialitate nu sunt suficiente
atunci când probleme care apar sunt variate , iar schimbările sunt din ce în ce mai frecvente. Aici
trebuie să dea dovadă de un talent managerial care presupune o flexibilitate deosebită completată
cu experienţă şi „simţ” managerial sau organizatorico-administrativ.
Un bun director trebuie să aibă o pregătire complexă, să fie în acelaşi timp şi specialist, să aibă
talent organizatoric, un larg orizont cultural, capacitate de a mobiliza și motiva colectivul la
îndeplinirea sarcinilor. Toate acestea trebuie „simţite”, cunoscute de manager şi aplicate la
momentul oportun.

Managerul îşi pune în valoare calităţile intelectuale atunci când identifică probleme, găseşte de
soluţii inovatoare, identifică parteneri şi clienţi posibili, precum şi când descifrează mişcările
organizaţiilor concurente. Un manager de calitate se respectă pe sine, îşi cunoaştere propria
personalitate, este echilibrat, flexibil, are încredere în sine şi dovedeşte spirit de colaborare; de
asemenea, managerul este deschis către ceilalţi, arată interes şi respect sincer pentru parteneri,
ştie să comunice cu oamenii (e foarte important să fie capabil să poarte un dialog), le acordă
încredere, are voinţă şi capacitate de lucru în echipă, are perspectivă, adică ştie ce se întâmplă la
nivelul întregii organizaţii, are putere de concentrare asupra chestiunilor esenţiale, nu pierde din
vedere obiectivele şi rezultatele şi îşi asumă răspunderea pentru deciziile pe care le-a luat.

La modul ideal, un director de şcoală ar trebui să se orienteze atât spre oameni, formabili şi
formatori sau parteneri educaţionali, cât şi spre sarcini, astfel încât să optimizeze procesul
instructiv-educativ. Având un comportament echilibrat, echidistant, întotdeauna integru, sobru,
directorul se impune prin acţiuni complexe şi gesturi simple, prin spiritul de colegialitate şi prin
imparţialitatea pe care în permanenţă trebuie să le manifeste.

Capacităţile organizatorice şi abilităţile comunicativ-colaborative legitimează un director de

şcoală care va găsi întotdeauna soluţii la probleme emergente.

De asemenea, pregătirea profesională, capacitatea anagerială, consecvenţa,inteligenţa,integritatea

şi transparenţa – devin condiţii sine qua non ale unui bun director de şcoală. Claritatea viziunii,
transpunerea obiectivelor, a ţintelor strategice în practică, în realizări semnificative ale şcolii –
sunt alte aspecte de luat în calcul. Desigur, capacitatea de a stimula permanent elevii şi colegii de
cancelarie, de a motiva întreg personalul, de a inspira pe toţi cei din jur, de a reduce orice
disconfort, modestia şi capacitatea de a eficientiza colaborarea – reprezintă tot atâtea aşteptări de
la un director de şcoală. Până la urmă, directorul este membru al unui grup, ilustrează cultura
organizaţională şi etosul şcolii respective, reprezintă, împreună cu ceilalţi, valorile şi principiile
unei instituţii

Managerul este personalitatea care își acumulează capacitățile de conducator în raport cu

cerințele impuse de dezvoltarea intelectului uman și necesitățile evolutive ale vieții sociale. Viața
socială, schimbătoare în conținut sub influența proceselor educative și instructive, impune
managerului, respectiv managerului școlar, condiții și obligații în raport cu desfășurarea
acțiunilor dependente de existența fenomenelor umane. Managerul, fiind persoana care reglează
și stimulează funcționarea unui sistem, are nevoie să-și modifice neîntrerupt aptitudinile în
dependență de necesitățile factorului uman (resursă umană în procesele de producție) și nivelul
dezvoltării mediului social. Pe măsura acestor necesități sociale și umane managerul este acel
care trebuie să-și valorifice propriul intelect în toate aspectele teoretice și practice integrate în
funcția propriului domeniu de activitate. Modelul și rolul său de conducător trebuie să activeze în
baza unor principii fundamentale pe care se întemeiază o cauză nobilă formată din normele
proprii de conduită și a capacităților dezvoltate conform teoriilor științifice cu privire la această
funcție. Îmbunătățirea permanentă a propriului model de conducător operează în termeni de
responsabilitate față de sine și instituția pe care o administrează. Acesta este un proces prin care
managerul, în timp, se formează pe sine însuși ca personalitate și acesta, la rândul lui, formează
nemijlocit personalitatea unității instituționale, axată pe valori, astfel influențând dezvoltarea
umană în raport cu necesitățile socio-umane. Necesitățile socio-umane, generate de procesele
cunoașterii, își actualizează prezența prin domeniul științei a cărei funcție sistematizează în mod
concret medodele de instruire și educație necesare omului și societății acestuia. Metodele
respective de educație și instruire se realizează în cadrul unităților de învățământ, iar
conducătorul acestora este managerul școlar care valorifică neîntrerupt conținutul complex al
acțiunilor.

A fi un manager școlar înseamnă a fi un bun om al societății, o personalitate a școlii si a

întregului sistem public. Funcția managerială trebuie să fie creată pe realitatea prin care se
dezvoltă unitatea de învățământ și societatea. Activând pe principii de transparență, corectitudine
și criterii de concurență (sistemul economiei de piață bazat pe cerere și ofertă) vor fi realizate
mereu noi obiective în modernizarea procesului de instruire și promovarea individului ca
personalitate a societății. Acțiunea de promovare a individului ca personalitate a societății se
poate forma doar pe modelul managerului, având la bază comportamentul adecvat, viziunea
distinsă prin modul de gândire și modul de a vedea real lucrurile din lumea care-l înconjoară,
modul de comunicare cu publicul (angajații, elevii). Cu alte aspecte și calități negative precum
orgoliul, aroganța și incompetența un manager școlar nu poate activa în cadrul unei instituții de
învățământ, deoarece acesta nu va mai fi niciodată în pas cu cerințele impuse de societatea
contemporană. Nemijlocit, un manager școlar de calitate trebuie să fie preocupat în totalitate de
problemele comunității pe care o administrează, iar interesele personale să fie inferioare față de
cele publice și cu siguranță să fie plasate în afara funcției manageriale. Un manager școlar de
calitate trebuie să fie omul al unei ținute corecte în toate acțiunile întreprinse; un bun pedagog și
un conducător competent calificat; un bun prieten al elevilor prin care să dea dovadă de respect
reciproc, astfel formând echilibrul etic și echitabil dintre manager-pedagog-elev și corelația
obiectivă dintre cultură-valoare-educație-personalitate-identitate.

Cine este, aşadar, directorul sau managerul şcolar ideal?

Un director bun este un om al şcolii, un profesionist, un pedagog bun, un coleg

extraordinar, un factor decizional şi motivant. Profilul directorului de şcoală cuprinde atâtea
calităţi umane, atâtea competenţe, încât deciziile acestuia trebuie să poarte emblema
profesionalismului şi să fie orientate spre îmbunătăţirea activităţilor din şcoală.