Tichanov Feodora

Anul al III-lea
Limba și literatura română-rusă
Biblia în spațiul slav de răsărit
Biblia lui Ghenadie. Геннадиевская Библия

Biblia lui Ghenadie

Este prima traducere completă a Vechiului și Noului Testament în slavona bisericească
(sec. al XV-lea). Lucrarea a fost finalizată în anul 1499.
Intenția lui Ghenadie era aceea de a strânge cărțile Sfintei Scripturi într-o Biblie
completă în limba slavonă. El a strâns fragmente biblice din mănăstiri și biserici pe care le-a
organizat mai apoi. Traducerile slavone deja existente, făcute din Septuaginta, erau împărțite
în patru părți:
1. Cele ale lui Kiril și Metodiu (863): Evanghelia, Psaltirea, Apostolul.
2. Cele ale lui Metodiu (după 885): Împărații, Iov, Hagai, Zaharia, Malahia, Predicile,
Eclesiastul, Apocalipsa.
3. Cele ale lui Simeon (885-927): Pentateuh, Judecători, Iisus Navin, Ruth, Cărțile
prorocului Isaia, Ieremia (capitolele 26-45, 52) Iezechiel (capitolele 1-44, 47-48) și alte câteva.
4. Traduceri din secolul al XII-lea: Estera, Cântarea Cântărilor.
O parte din cărți a fost imposibil de găsit, ceea ce a dus la necesitatea unei traduceri.
Acest lucru s-a petrecut în 1493, din Vulgata, fapt împlinit de către călugărul catolic croat
Benjamin, în Praga. Utilizarea unui text latin pentru traducere era de înțeles în epocă, având în
vedere faptul că limba greacă era foarte puțin cunoscută în acea perioadă. Mai mult decât atât,
 Tichanov Feodora
Anul al III-lea
Limba și literatura română-rusă
la sfârșitul secolului al XV-lea nu exista o ediție tipărită a Bibliei în limba greacă, iar variantele
în manuscris se găseau foarte greu.
Traducerea ad-litteram a fost principiul călăuzitor al traducătorului. Calcul este
reprezentativ nu doar pentru sfera lexicului, ci și a gramaticii, ceea ce a dus la anumite forme
artificiale în limbă (de exemplu, de la lat. „ingressi sum” la sl. „вниден есмь”, de la forma lat.
„ingressi sunt” la sl. „внидоша суть”). De asemenea, pentru a numi direcția de mișcare,
traducătorul utilizează adesea cazul dativ sau acuzativ fără prepoziție, copiind forma latinească
la propriu: lat. „abiit inde Gazam” a devenit sl. „иде оттуду Газу”, lat. „intraverunt curiam”
a devenit „внидоша двор”. Dar calcul este foarte întâlnit și în sfera lexicală. Cuvinte precum
„navigare”, „suberegulus” și „suburbana” devin, în ordine „корабляти”, „подцаревич”,
„подградиа”. Traducătorul a fost condus de așa-numitul principiu al echivalenței, adică
transpunerea unui cuvânt latinesc într-unul slav-bisericesc, fără a apela la polisemie și
sinonimie. În cazul traducerii verbelor, baza semantică o are, cel mai adesea, rădăcina; iar
arareori acest rol e luat de afix. În cazul substantivelor corespondențele sunt alese prin atenția
asupra bazei.
De o importanță majoră e și faptul că traducerea din textele latine prezintă influența altor
limbi, cum ar fi: cehă (mai ales în cazul numelor) și sârbă-croată.
Pe lângă textele propriu-zise, Biblia lui Ghenadie conține și anumite suplimente:
Introduceri la diferite cărți, explicații astronomice și cronologice, diferite comentarii etc.
Biblia lui Ghenadie a slujit ca text fundamental pentru varianta tipărită apărută în 1850-
1851, cunoscută sub numele de Biblia lui Ostromir (Острожская Библия).
Textul original e păstrat la Muzeul Național de Istorie (собрание Син. Но. 915). Biblia
are 1007 pagini „in folio”,în coperți de lemn îmbrăcate în piele.

Bibliografie:
https://ru.m.wikipedia.org/wiki/Геннадиевская_Библия
http://www.pravenc.ru/text/162049.html
https://lib-fond.ru/lib-rgb - Новоспасский монастырь, 1997. Т. 4. Псалтирь. 344 с.
(Русская Библия). ISBN 5-87389-012-9.