Curs - Calitatea Vietii Rezilienta - Rom

12/21/2017
CALITATEA VIEȚII ȘI REZILIENȚA TERITORIALĂ

ÎN DEZVOLTAREA REGIONALĂ
CURS
Lect dr. Alexandru Bănică
alexandrumvbanica@gmail.com
Curs 1
• Obiective
• Structură curs CVRTDR
• Elemente generale privind conceptele de
calitatea vieții și reziliența
• Bibliografie
1
12/21/2017
OBIECTIVE SPECIFICE
La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenţii vor fi capabili să:
 Definească principalele noţiuni şi concepte specifice cursului (calitatea

vieții, calitatea locuirii, reziliența, adaptare etc.)
 Înţeleagă, în mod integrat, dimensiunile calității vieții și ale capacității de

adaptarea a teritoriilor, respectiv a comunitatilor umane
 Utilizeze tehnicile moderne de calcul şi cartografie pentru analiza calității

vieții și a rezilienței
 Analizeze calitatea vieții si capacitatea adaptativa a unui anumit teritoriu

prin aplicarea algoritmilor specifici de investigare, interpretare şi evaluare
 Elaboreze studii, inclusiv materiale cartografice, ce pot servi ca suport în

evaluarea posibilităților regionale de reziliență
Structură curs
1. Introducere. Conceptele de calitate a vieții și de reziliența teritorială în contextul dezvoltării
durabile a regiunilor
2. Domenii ale calității vieții. Calitatea mediului natural. Calitatea locuirii
3. Domenii ale calității vieții. Confortul edilitar, serviciile publice, administrative și culturale
4. Domenii ale calității vieții. Standardul de viață. Integrarea socială
5. Domenii ale calității vieții. Starea de sănătate a populației. Petrecerea timpului liber/activitățile
recreative. Siguranța personală.
6. Calitatea vietii si dezvoltarea regionala in Regiunea Nord-Est, Romania si Uniunea Europeana.
Discutii
7. Percepția asupra calității vieții. Studii de caz
8. Conceptul de reziliență teritorială. Dimensiuni multiple. Componenta spațială
9. Reziliența teritoriala. Indicatori ai capacității și ai performanței în reziliența regională
10. Rezilienta un concept pentru gestionarea catastrofelor și a crizelor. Vulnerabilitate, risc, adaptare.
Dezastrele și rezilienta teritoriilor
11. Probleme globale ale omenirii. Forme de adaptare și de rezilienta a regiunilor la schimbarile
mediului
12. Rezilienta si dezvoltarea regionala. in Regiunea Nord-Est, Romania și Uniunea Europeana. Efecte
asupra amenajarii teritoriului. Discutii
13. Reziliența urbană. Orașele în fața provocărilor actuale
14. Integrarea conceptelor si a metodelor de analiză a calității vieții și a rezilienței în cadrul strategiilor
de dezvoltare regională durabilă
2
12/21/2017
Referinţe principale:
Bibliografie
1.Bănică, Al., Muntele, I (2015) – Reziliență și teritoriu, Editura Terra Nostra, iasi
2. Nae, Mirela (2006) – Geografia calității vieții urbane. Metode de analiză, Editura Universitară, București
3.Bailly, A. (1981) – La géographie du bien-etre, P.U.F., Collection Espace et liberte, Paris
4.Zamfir, C., Stănescu, S., (coord.)- Enciclopedia dezvoltării sociale, Iaşi, Editura Polirom, 2007
5.Mărginean, I., Bălaşa, A., (coord.),(2005) - Calitatea vieţii în România, Bucureşti, Editura Expert
6.*** (2013) – Building resilience. Integrating climate and disaster risk into development, The World Bank Group
Experience, www.worldbank.org
7.*** Resilience Alliance http://www.resalliance.org/
Referinţe suplimentare:
1.Sandu D. 1996 - Sociologia tranziţiei. Valori şi tipuri sociale în România., Ed. Polirom , Iaşi
2.Stefanescu, Florica (coord.) (2007) – Dezvoltarea durabila si calitatea vietii, Editura Universitatii din Oradea
3.Mărginean, I,, Precupeţu, I., Calitatea vieţii şi dezvoltarea durabilă. Politici de întărire a coeziunii sociale, Bucureşti,
Editura Expert, 2008
4.Lucut, G. (2000) – Calitatea vietii si indicatorii sociali – teorie – metoda – cercetare, Editura Lumina Lex, Bucuresti
5.Cocean, P. (2005) – The resilience of the geographical region, Romanian Review of Regional Studies, vol. I, nr. I,
2005
6.Mac, I (2009) – Geospatial absorbtion and regional effects, Romanian Review of Regional Studies, vol. V, nr. I, 2009
7.Muntean, A., Munteanu, A (2011) – Violența, trauma, reziliența, Editura Polirom, Iași
8.Starke, Linda (ed.) (2008) – Starea lumii 2008: Inovații pentru o economie durabilă: al 25lea Raport Annual
9.Sen, A. (2004) – Dezvoltarea ca libertate, Editura Economica, Bucuresti
10.Fahey, T., Nolan, B., Whelan, C., (2003)- Monitoring Quality of Life in Europe, Luxembourg, European Commision ,
2003.
11.*** Human Development Reports, UNDP, 2013, http://hdr.undp.org/en
12.*** Calitatea vietii: revista de politici sociale, institutul de cercetare a calitatii vietii Bucuresti (1990- 2013)
http://www.revistacalitateavietii.ro/
13.*** Community and Regional Resilience Institute http://www.resilientus.org/publications/research-reports/
Contribuții la cercetarea calității vieții
Handbook of Social Indicators and Quality of Life Research (eds. Kenneth C.

Land, Alex C. Michalos; M. Joseph Sirgy, 2012)
Encyclopedia of Quality of Life and Well-Beying Research

(ed. Alex C. Michalos, 2014)
Global Handbook of Quality of Life. Exploration of

Well-Being of Nations in Continents (eds. Wolfgang Glatzer et al., 2015).
3
12/21/2017
CALITATEA VIEȚII
• CALITATE = totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în
virtutea cărora un lucru este ceea ce este deosebindu-se
de celelalte (cf. DEX)
Calitatea vieții
Calitatea vieţii poate fi considerată un concept umbrelă, acoperind
toate sferele vieţii oamenilor, referindu-se atât la condiții, resurse,
oportunitățile disponibile oamenilor, cât și la rezultatele obținute de
aceștia.
Calitatea vieții reprezintă un concept evaluativ, constând în rezultatul

„(…) raportării condiţiilor de viaţă şi a activităţilor care compun viaţa
umană, la necesităţile, valorile, aspiraţiile umane” (C. Zamfir, 1993/1998:
79).
4
12/21/2017
Calitatea vieţii
• Entitate vagă şi eterică, ceva de care mulţi vorbesc, dar nimeni

nu ştie prea clar ce să facă cu ea" (Campbell et al. 1976).
• Cel mai multidisciplinar termen aflat în uzul curent (Farquhar

1995)
• Este atât de prost întrebuinţat încât ar trebui exclus din

dicţionar (Annas 1990)
Calitatea vieţii
Definiţii
"condiţiile necesare pentru fericire“ - McCall (1975)
"satisfacţie subiectivă" - Terhune (1973)
"potenţial adaptativ" - Colby (1987)
"importanţă capitală acordată vieţii" - Jolles and
Stalpers (1978)
5
12/21/2017
Calitatea vieții
Scurt istoric al evoluţiei conceptului de calitate a vieţii
• Sub o formă generală, precupările pentru calitatea vieţii sunt vechi. Încă
filozofii greci antici tratau elemente care constituiau suportul unei existenţe
marcate de fericire şi bunăstare (“viaţă bună”, “virtute” etc.), opinând că
activităţile individuale determină calitatea vieţii (“Fericirea depinde de noi
înşine”, după Aristotel, care utiliza termenul eudaimonia, care îngloba fericirea,
armonia şi spiritul).
• În zilele noastre s-a renunţat la găsirea unei definiţii universal valabile, accentul
fiind pus pe identificarea şi analiza condiţiilor de viaţă (exprimate prin
indicatori observabili şi măsurabili) care determină o calitate ridicată a vieţii,
într-un anume context geografic.
Calitatea vieții
• Abordarea multidimensională impusă în perioada industrială - instabilitate crescândă a
elementelor care asigură securitatate individuală (loc de muncă, spaţiu de locuit etc.) şi
de o creştere fără precedent a mobilităţii populaţiei (prin globalizare) sau de
manifestarea unor reţele sociale virtuale la mari distanţe, toate cu efecte dificil de
cuantificat.
• urbanizarea accentuate a societăţilor occidentale industrializate, pe fondul unei

necesare ameliorări a satisfacerii unor nevoi de bază (locuire, deservire,
mobilitate/accesibilitate, integrare socială etc.).
• fragilizarea continuă a mediului (mai ales a componentei naturale a acestuia)
Anii 1960
• Statele Unite, deşi în plină creştere economică, se confruntau cu o creştere a violenţei,
criminalităţii şi dezordinii publice.
• Creşterea economică nu era suficientă pentru a descrie calitatea vieţii.
• 1964 - Programul„Marea societate” (The Great Society) – discursul președintelui
Johnson ”Hope for America”.
6
12/21/2017
Calitatea vieții
Conceptul a apărut ca urmarea unei reacții critice a lumii academice
(sociologi, ecologi, ecologiști) care și-au exprimat dezacordul față de
modul aproape exclusivist de a aprecia necesitățile oamenilor doar
prin prisma indicilor de trai (economici). O regândire și o reevaluare a
creșterii economice și a relațiilor sociale.
- dezvoltarea economică nu aduce bogăţia şi fericirea
-economia are multe efecte nedorite, ca de pildă degradarea
sistemului ecologic
“Politicile calitatea vieţii apăreau deci ca un fel de corectiv ale relaţiilor

social-economice existente”(Zamfir, C., 1990)
Calitatea vieții
Atribute definitorii
- este antropocentric - se referă numai la viaţa umană (la "caracterul

mai mult sau mai puţin "bun" sau de "satisfăcător" al vieţii oamenilor).
- este rar folosit la plural;
- este folosit ca un singur termen generic indivizibil al cărui sens
trebuie clarificat;
- este dificil de clasificat în vreo categorie aparte de ştiinţă socială
(Szalai & Alexander 1980) ---folosit în numeroase discipline precum
literatură, filosofie, geografie, ştiinţele mediului, medicină, economie,
psihologie, sociologie;
- este multidimensional și complex.
7
12/21/2017
Calitatea vieții
Studiul CV
Domenii: ştiinţele sociale (psihologie, sociologie), ştinţele

economice sau naturale (geografie, biologie), sistemul de sănătate
sau administraţia publică
Cercetările în domeniu s-au amplificat în ultimele decenii, odată cu

posibilităţile de analiză complexă (multivariată) permise de noile
instrumente de lucru (prelucrare statistică automată, cartografie tematică
automată, GIS etc.).
Măsurarea şi modelarea componentelor calităţii vieţii, ilustrate prin
indicatori diverşi, cu scopul de a surprinde disparităţile, clivajele
manifestate prin accesul diferenţiat la condiţiile de viaţă, nevoile şi
oportunităţile specifice societăţii postmoderne.
Calitatea vieții
PERSPECTIVA GEOGRAFICA
• probleme socio-economice, culturale sau ecologice diverse, de
la depopularea spaţiilor rurale la extinderea necontrolată a
habitatului urban şi de la accesibilizarea serviciilor de strictă
necesitate la amenajarea durabilă a teritoriului.
• instrument esenţial al planificării teritoriale (regionale) şi un
element de diagnoză inseparabil de un alt concept prioritar din
agenda politică a decidenţilor, dezvoltarea durabilă (tot mai mult
înlocuit sau dublat de noul concept de rezilienţă).
• Influenţa componentei naturale a geosistemului asupra calităţii
vieţii constituie în prezent o temă prioritară, favorizată de
schimbările climatice globale, creşterea populaţiei globale şi,
implicit, a consumului de resurse naturale.
• Din perspectivă geografică, abordarea calităţii vieţii presupune
obligatoriu un studiu complex, bazat pe analize multivariate,
având în centru diverse fenomene care se manifestă într-un
cadru de referinţă unitar(Nae, 2006).
8
12/21/2017
Calitatea vieții
Modelele de evaluare a calității vieții includ factori precum:
- Populația
- Veniturile
- Locuința
- Sănătatea
- Accesul la servicii
- Locul și condițiile de muncă
- Mediul fizic (trafic, poluare, climat)
- Securitatea personală
- Relații personale
- Participarea civică
Factorii determinanţi ai calităţii vieţii (definiţie a Worldbank, respectiv

OMS)
9
12/21/2017
Calitatea vieții
Bunăstarea subiectivă constă în modalitatea în care oamenii îşi
evaluează viaţa. Se consideră că bunăstarea subiectivă cuprinde trei
dimensiuni distincte:
- o dimensiune cognitivă (satisfacţia cu viaţa, satisfacţia cu diferite
domenii ale vieţii);
- o dimensiune afectivă pozitivă (fericire şi alte sentimente pozitive);
- o dimensiune afectivă negativă (sentimente neplăcute, stres,
anxietate, alienare).
(E. Diener, E. Suh, S. Oishi, 1997; J. Delhey, 2004; P. Bohnke, 2005).
Calitatea vieții
Calitatea obiectivă a vieţii Calitatea subiectivă a vieţii
“standardul individual de viaţă “gradul în care viaţa individuală

reprezentat de condiţiile este percepută ca îndeplinind
verificabile caracteristice unei unele standarde interne, explicite
unităţi culturale” (Evans 1994). sau implicite” (Evans 1994)
10
12/21/2017
Sinteză:CLASIFICAREA PROPUSĂ DE ZAPF (1984)
CALITATE SUBIECTIVĂ
- +
CALITATE OBIECTIVĂ
- DEPRIVARE ADAPTARE
+ DISONANŢĂ BUNĂSTARE
Sinteză: Clasificarea propusă de Zapf (1984)
Cele 4 calităţi ale vieţii (Veenhoven 2000)
Calităţi externe Calităţi interne
Şanse de viaţă Favorabilitatea Abilitatea de viaţă

pentru viață (life-ability) a
(livability) a persoanei
mediului
Rezultate ale vieţii Utilitatea vieţii Aprecierea vieţii
11
12/21/2017
Allardt (1993)
Indicatori obiectivi Indicatori subiectivi
A avea Măsuri obiective ale Senzaţii subiective de

(nevoi materiale şi nivelului de viaţă şi a insatisfacţie /satisfacţie cu
nevoi impersonale) condiţiilor de mediu condiţiile de viaţă
A iubi/ relaționa Măsuri obiective ale Nefericire /fericire –

(nevoi sociale) relaţiilor cu alţi oameni sentimente subiective în
legătură cu relaţiile sociale
A fi Măsuri obiective ale Sentimente subiective de

(nevoi de relaţiilor oamenilor cu alienare/dezvoltare
dezvoltare a. societatea personală
personală) b. natura
Reziliența - concept emergent și instrument în gestionarea teritoriului

CONCEPTUL
-Utilizat în tot mai multe domenii și din ce în ce mai des, termenul de

reziliență pare să răspundă din ce în ce mai bine provocărilor
SOCIETATEA RISCULUI
contemporane ale unei lumi în care sentimentul insecurității crește pe
(U. BECK)
fondul exacerbării fenomenelor de risc natural și antropogen, al
schimbărilor climatice și al crizelor economice globalizate.
Reziliența măsoară capacitatea unui sistem (regiune, oraș, comunitate

etc.) de a absorbi perturbațiile și de a se reorganiza astfel încât, deși
suferă schimbări, este capabil să-și mențină aceeași funcționalitate,
structură, identitate și aceleași mecanisme de control (Walker, 2004).
REZILIENȚA CA Dacă în majoritatea abordărilor el este doar o metaforă (Pendall et

INSTRUMENT DE al., 2009) sau un cadru general (Folke, 2006; Ahern, 2011) ar trebui
GESTIONARE A să devină, în mai mare măsură, un instrument integrat, gata de a fi
TERITORIULUI utilizat de autorități/decidenți pentru a evalua variația în spațiu a
principalelor trăsături capabile de a induce capacitate de pregătire,
recuperare și adaptare în cazul confruntării cu un șoc sau o criză.
12
12/21/2017
Reziliența
Reziliența -- concept
concept emergent
emergent și
și instrument
instrument în
în gestionarea
gestionarea teritoriului
teritoriului
CONCEPTUL
PERFORMANȚĂ 8. Impact pe
termen lung
1. Pregătire
4. Impact
inițial 6. Pregătire
pentru recuperare
7. Recuperare
3. Răspuns
inițial
TIMP
2. Eveniment 5. Impact
disruptiv complex - SITUAȚII DE URGENȚĂ
- STUDII DE IMPACT
- AMENAJARE TERITORIALĂ
Reziliența ecosistemică Reziliența comunitară
Calitatea Calitatea
ecosiste- infrastruc-
mului turii
(%)
Triunghiul rezilienței Triunghiul rezilienței
timp timp
Componente ale rezilienței

Trăsături care întăresc
reziliența:
• Diversificarea
funcțională și varietatea
• Interacțiunile dintre
procese (chiar duplicarea
acestora), suprapunerea
și redundanța
• Asigurarea flexibilității
• Abilitatea de menținere
a integrității
• Eficiența funcțională
(După Béné, 2012, cu modificări)
13
12/21/2017

CONCEPTUL
- „ciclu adaptativ”, ca o metaforă a schimbărilor
structurale și funcționale, care se manifestă în timp în
cadrul sistemelor ecologice, vizibile la diferite scări
de analiză și care pot fi împărțite în patru faze
distincte reiterabile
-înțelegerea fazelor acestui ciclu – a extinderii lor
temporale și spațiale – este importantă pentru
identificarea punctelor în care sistemul e capabil să
cunoască schimbări pozitive și cele în care este
vulnerabil (Holing, 2001).
PANARHIA

REZILIENȚA ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ
Dezvoltarea durabilă Reziliență
Complementaritate
– Propune o abordare - Adaugă și evidențiază importanța

integrată pentru o dezvoltare răspunsuluiși adaptării la turbulențe
echilibrată inevitabile (include riscul)
Contradicții
- Encurajează eficiența și reducerea - Include ideea de creștere a redundanței,
consumului pentru diminuarea multiplicarea elementelor care îndeplinesc
presiunii asupra resurselor aceeași funcții, asigurarea unor resurse
suplimentare de rezervă
”FAIL-SAFE” vs ”SAFE-TO-FAIL” (Ahern, 2011)
14
12/21/2017
Reziliența
Reziliența - conceptemergent
- concept emergent șiși instrument
instrument înîngestionarea
gestionareateritoriului
teritoriului
REZILIENȚA – PERSPECTIVA SPAȚIALĂ
Modalitățile în care variația spațială a anumitor

factori din interiorul și din exteriorul sistemului
REZILIENȚA SPAȚIALĂ
influențează și este influențată de reziliența
sistemului la multiple scări spațiale și temporale.
(Cumming, 2011)
Competența diferențiată și discriminatorie a

REZILIENȚA TERITORIALĂ teritoriilor de a răspunde, a se reface, a
coopera și chiar a se dezvolta atunci când au
de a face cu perturbații bruște sau stress
Capacitatea unei regiuni de a se reface în urma

unui stress sau unui șoc acut (ex. un cutremur sau
REZILIENȚA REGIONALĂ închiderea unei mari fabrici) sau a unei
disfunctionalități cronice (declin economic pe
termen lung sau declin demografic).
Conceperea unor regiuni capabile de adaptare și transformare ca răspuns la provocări permite întelegerea
condițiilor și intervențiilor ce fac o regiune mai rezilienta și de ce.(Kathryn A. Foster. 2007. “Snapping Back:
What Makes Regions Resilient?” National Civic Review 96 (3): 27-29.
Perspectiva ierarhica asupra rezilienței sistemelor spațiale (Cummings,

2011, adaptat de Bănică, 2015)
15
12/21/2017
CALITATEA VIEȚII ȘI REZILIENȚA TERITORIALĂ

ÎN DEZVOLTAREA REGIONALĂ
CALITATEA MEDIULUI NATURAL.
CALITATEA LOCUIRII
CURS
Lect dr. Alexandru Bănică
alexandrumvbanica@gmail.com
Calitatea mediului
- Oamenii sunt afectați de calitatea mediului fizic în care trăiesc; A trai
într-un mediu curat este un DREPT FUNDAMENTAL al omului
- Există un impact măsurabil al poluării asupra sănătății populației dintr-

o arie geografică;
- A proteja mediul înseamnă a mentine condițiile pentru o bună calitate

a vieții;
- Evenimentele extreme care se declanșează prin acțiunea factorilor

naturali asupra populației expuse și vulnerabile (cutremure, cicloni,
inundații, erupții vulcanice) induc un nivel ridicat al mortalității, al
numărului de răniți și al îmbolnăvirilor;
- Populația dă o mare importanță frumuseții locurilor în care trăiește și

folosește resursele și serviciile pe care mediul le pune la dispoziție.
16
12/21/2017
Domenii ale calității vieții.

Calitatea mediului natural
-starea mediului rezultă din integrarea elementelor structurale şi funcţionale
care îi asigură capacitatea de a asigura necesităţile societăţii umane.
Suprapunerea mediului artificial, construit de către om modifică totdeauna
calitatea mediului natural.
- Orice tip de mediu natural este caracterizat printr-un câmp de toleranţă la
acţiunea umană, limitat de “calităţile” sale intrinseci, dublat de un câmp de
difuziune a intensităţii impactului uman. Un mediu mai “permisiv” va fi astfel
mai puţin afectat de acţiunea umană decât unul “fragil”. În acelaşi timp, un
mediu mai accesibil va fi mai puternic transformat de către om decât unul izolat
sau plasat în condiţii fizico-geografice dificile, afectat doar indirect de către om.
- Pragul superior pe care îl poate atinge capacitatea mediului de a rezista acţiunii
umane - capacitatea de suport (limita de suportabilitate).
MĂSURAREA CALITĂŢII MEDIULUI NATURAL :
• sistem de indicatori (climatici, hidrologici, geomorfologici etc.),

ex. indicatori ai calităţii atmosferei (aerului), hidrosferei (apei), pedosferei (solului) etc.
În acest fel există indicatori specifici, de ex. calitatea aerului este determinată de
prezenţa unor gaze, calitatea apei prin indicatori fizico-chimici şi organoleptici etc.
• perspectivă estetică (peisagistică), mai dificil de cuantificat datorită subiectivsmului
aprecierii.
• Din perspectivă economică, indicatorii de calitate a mediului depind de costul
conservării.
• Au fost create sistemele de supraveghere (monitorizare) a mediului care includ
operaţiuni complexe de evaluare, prognoză, avertizare, cu scopul declarat de
menţinere a stării de echilibru a mediului. Există astfel sisteme de colectare a
informaţiilor necesare, sectoriale (pentru reţeaua hidrologică, pentru aer, etc.)
capabile să asigure decizii corecte în orice situaţie care implică intervenţia antropică.
17
12/21/2017
Calitatea mediului
Indicatori de mediu relevanți pentru calitatea vieții
Includ diferiți factori de mediu (aer, apă, sol)
(D. Streimikiene/Intellectual Economics 9 (2015) 67–79)
Un comportament responsabil în privința mediului are un impact pozitiv asupra calității mediului, ceea ce
conduce la un consum mai eficient al serviciilor oferite de mediu.
Calitatea mediului
Indicatori de mediu relevanți pentru calitatea vieții
Este importantă percepția locuitorilor în privința mediului în care trăiesc.
Expunerea populației la poluare, murdărie și alte probleme de mediu

(% din populația totală care a raportat expunere la astfel de probleme)
18
17
16
(%)
15
14
13
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
EU-27 media
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Quality_of_life_indicators_-_natural_and_living_environment
18
12/21/2017
Exposure to air pollution, grime or other environmental

problems by income situation, 2011 (%)
Source: Eurostat, EU-SILC
19
12/21/2017
Urban population exposure to air pollution by particulate matter, EU-28 level, over time
(Micrograms per cubic metre)
Source: Eurostat, EEA
Urban population exposure to air pollution by particulate matter, 2005 and 2011
(Micrograms per cubic metre)
Source: Eurostat, EEA
20
12/21/2017
- interconexiunea dintre mediu-calitatea vieţii şi starea de sănătate a populaţiei factor al

calităţii vieţii.
- Contextul epuizării unor resurse şi al limitării resurselor economice – un mediu natural

curat, sănătos, sigur- un drept fundamental al omului.
-indirect, calitatea mediului influențează calitatea vieții, inclusiv prosperitatea economică

și inegalitățile sociale. De ex. afectează direct prețul locuințelor
- Nevoia de tehnologii avansate şi de energie a societăţii umane implică multe

contradicţii/riscuri (energia nucleară de ex.) sau sunt insuficient studiate (modificările
genetice de ex.).
- Nu putem concepe calitatea vieţii decât prin raportarea individului la mediul natural şi
la mediul social deopotrivă (un mediu natural protejat, ferit de acţiuni care depăşeşc
limita sa de suportabilitate şi de un mediu social, tolerant, organizat şi incluziv).
- Calitatea vieţii include- condiţiile (topo-climatice) şi gradul de înverzire a cartierelor,

nivelul de zgomot şi poluarea aerului, asigurarea împotriva intemperiilor şi capacitatea de
control a unor probleme sociale etc., probleme de medicina muncii sau de profilaxia unor
abateri comportamentale.
Calitatea locuirii
Locuirea integrează:
- aspecte materiale utilitare (infrastructură, construcţii, dotări urbane)
- non-materiale (elemente şi relaţii sociale, politice şi administrative).
Fără a fi legată numai de bunurile şi de serviciile oferite de habitat, calitatea

locuirii depinde, în mod direct, de securitatea personală, confortul, statutul
şi accesul la servicii publice, sanitare, educaţionale sau de recreere [M.
Nae, 2006].
Locuinţa este un indicator al standardului de viaţa, dar şi o unealtă de

accelerare a dezvoltării sociale şi economice.
Habitatul locuit este spaţiul de viaţă definitoriu pentru o persoană sau o

comunitate în termeni de personalitate, cultură, stil de viaţă, în acelaşi timp
locuinţa fiind, după expresia lui Fred Hirsch, un „bun poziţional” care depinde
în mod strict de amplasarea sa în cadrul intravilanului, în relaţie cu celelalte
elemente ale organismului așezării.
21
12/21/2017
Calitatea locuirii
- confort, de caracteristici şi de dotări ale locuinţelor
- factori care individualizează dezvoltarea urbană (de ex. densitatea
locuinţelor, proximitatea serviciilor comerciale sau mărimea medie a
suprafeţei de teren corespunzătoare unei locuinţe etc.) [M. Nae, 2006].
La un alt nivel de detaliu - determinaţi indici spaţiali-urbanistici precum:

suprafaţa perimetrului construit, densităţile urbane, densităţile de clădiri,
ponderea spaţiilor verzi, mărimea locuinţelor, la care se adaugă indicatori ce
ţin de caracteristicile fizice ale locuinţelor (Abraham ,1991) .
J. Dehors (1971)
- indicatorii de rezultat (cei de mai sus)
- indicatorii de mijloace -explică şi completează pe primii (numărul de locuinţe
terminate anual în raport cu numărul de familii, densitatea pe cameră,
investiţiile în locuinţe raportate la PIB etc.).
Calitatea locuirii
-Trei abordări distincte ale
calităţii locuirii (dimensiuni)
(i) standardul de locuire – bazat
pe indicatori statistici, măsurabili
şi comparabili cu valori
considerate optime;
(ii) calitatea subiectivă a locuirii -

percepţia locuitorilor în ceea ce
priveşte propriile condiţii de
viaţă;
(iii) locuirea durabilă – echilibrul

dintre om – locuire - activităţi
umane şi habitat ca geosistem.
22
12/21/2017
Calitatea locuirii
- analiza şi evaluarea calităţii condiţiilor de locuit.

- concept multidimensional - caracteristici fizice şi sociale specifice mediului locativ
şi vecinătăţii sale.
• Trei mari categorii de atribute sau condiţii ale locuirii:

– atribute poziționale – locul de amplasare
– condiţiile intrinseci, proprii locuinţelor sau clădirilor (amenajări, dotări, inclusiv ale
terenului aferent);
– condiţiile mediului ambiant (infrastructură şi echipamente colective, mediul biofizic şi
socio-economic, securitatea, confortul, estetica, comoditatea şi adaptabilitatea etc.).
• satisfacţia locuitorilor faţă de mediul rezidenţial - indicatori precum mărimea

locuinţei, localizarea acesteia, numărul de camere, de multe ori imprecise şi
determinate de situaţii specifice.
• dependentă de potenţialul de a satisface nevoile utilizatorului, posibil a fi surprinse

doar prin evaluări subiective, prin analiza caracteristicilor psiho-sociale şi spaţiale
individuale sau de grup.
Calitatea locuirii
• parametri ai satisfacţiei rezidenţiale sunt: localizarea în cadrul oraşului;

mărimea locuinţei; numărul de camere; calitatea materialelor; dotările
edilitare etc.
• Pentru determinarea calităţii locuirii trebuie luate în calcul:
- calităţile fizice (inclusiv cele estetice sau legate de gradu l de degradare);
- calităţile socio-culturale (cadrul social de relaţii, siguranţa urbană etc.).
Acestea reflectă atât bunăstarea generală a persoanei cât şi bunăstarea internă

(spirituală, psihologică), bunăstarea ambientală, psihosocială sau sociopolotică
(aceasta implicând participarea socială, siguranţa personală şi juridică).
• indicatori utilizaţi se axați pe forma de proprietate, statutul ocupaţional,
gradul de aglomerare (nr. de persoane în cameră, costurile utilităţilor etc.);
• accesibilitatea locuinţelor;
• analiza performanţei sectorului rezidenţial.
23
12/21/2017
Calitatea locuirii
• Indicele calităţii locuirii - relaţia dintre fondul locativ şi utilizatori,
– oferta de mediu (infrastructura aferentă, serviciile, resursele umane);
– cererea socială (cu toate particularităţile socio-economice, socio-
culturale, individuale sau de grup).
Indicatori secundari, ponderaţi (în procente sau unitar), care prin
însumare sau acordare a unor scoruri conduc la indicele final.
Pentru situaţia specifică ţării noastre pot fi avuţi în vedere următorii
indicatori:
• suprafaţa locuibilă, pe categorii de proprietate şi de mărime, după materialul de
construcţie;
• existenţa reţelelor elementare (canalizare, apă, curent electric, telefonie) sau a
celor specifice (gaz natural, cablu TV, internet etc.);
• modalitatea de asigurare a agentului termic, calitatea termo-energetică a clădirilor;
• suprafaţa spaţiilor verzi, gradul de poluare;
• calitatea şi accesibilitatea serviciilor de proximitate;
• calitatea şi accesibilitatea serviciilor de transport public;
• gradul de uzură a infrastructurii edilitare (ponderea locuinţelor degradate, cu
riscuri diverse etc.);
• nivelul de trai al populaţiei aferente.
Calitatea locuirii
Calitatea locuirii din prima perspectivă, utilitaristă şi funcţionalistă depinde de:
- accesibilitatea şi de confortul oferit de locuinţă,
- accesul la principalele dotări edilitare, servicii sau infrastructură generală

urbană.
24
12/21/2017
Indicatori ai calității locuirii

Relația între fiecare dintre indicatori și conceptul fundamental
fiind definită în termeni de probabilitate și nu de certitudine,
este indispensabilă utilizarea, atât cât este cu putință, a unui
număr cât mai mare de indicatori” (Paul Lazarsfeld, 1965)

Avem în vedere:
- Locuința
- Dotarea unei familii
Instrumente de măsurare a confortului caracteristicilor locuințelor și dotării
acestora.
Evaluare pe baza de:

- Locație
- Design
- Performanță
25
12/21/2017

A. Indicatori ai dezvoltării urbane
- densitatea locuirii unifamiliale – raport nr. populației și suprafața aferentă
tipului de locuință
- densitatea medie de locuințe – nr. de locuințe raportat la suprafața de
teren aferentă acestora
- densitatea locuințelor colective – nr. de locuinte multifamiliale/suprafața
destinată acestora
- proximitatea punctelor comerciale – pondere locuințe aflate la cel mult
400 m de un punct comercial
- terenuri pentru locuințe unifamiliale – suprafața medie ocupată de
locuința unei familii

B. Indicatori spațiali urbanistici
- suprafața perimetrului construit
- densitatea gospodăriilor (numărul total de gospodării raportat la numărul de
locuințe)
- densitatea urbană (numărul total al populației raportat la aria construită)
- densitatea de clădiri (numărul total de clădiri raportat la aria construită)
- ponderea spațiilor verzi (suprafața spațiilor verzi raportată la aria construită)
- concentrarea locuințelor în clădiri (raportul dintre numărul total de locuințe
și numărul total de clădiri)
- mărimea locuințelo din punct de vedere al suprafeței (numărul total de
camere raportat la numărul total de locuințe)
- densitatea locuibilă (suprafața locuibilă raportată la populație din gospodării)
- mărimea locuinței din punct de vedere al suprafeței (raportul dintre suprafața
locuibilă și nuărul total de locuințe).
- densitatea pe cameră (numărul total de camere raportat la numrul total de
locuitori)
26
12/21/2017
Calitatea locuirii
Schema logică a favorabilității naturale/induse pentru locuire
27
12/21/2017
Schema logică a favorabilității social-economice pentru existență urbană
Calitatea vieții
(Mărginean et al., 2004)
28
12/21/2017
Calitatea vieții în România
29
12/21/2017
30
12/21/2017
31
12/21/2017
32
12/21/2017
33
12/21/2017
34
12/21/2017
35
12/21/2017
REZILIENȚA
Lucruri care nu s-am
mai întâmplat niciodată
se întâmplă tot timpul
(Scott D . Sagan – The
limits of safety)
Lect. dr. Bănică Alexandru
Societatea riscului – un
mod sistematic de a face
fata hazardelor si
insecuritatilor induse si
introduse de modernizarea
in sine (Beck 1992:21)
36
12/21/2017

CONCEPTUL
-Utilizat în tot mai multe domenii și din ce în ce mai des, termenul de

reziliență pare să răspundă din ce în ce mai bine provocărilor
SOCIETATEA RISCULUI
contemporane ale unei lumi în care sentimentul insecurității crește pe
(U. BECK)
fondul exacerbării fenomenelor de risc natural și antropogen, al
schimbărilor climatice și al crizelor economice globalizate.
Reziliența măsoară capacitatea unui sistem (regiune, oraș, comunitate

etc.) de a absorbi perturbațiile și de a se reorganiza astfel încât, deși
suferă schimbări, este capabil să-și mențină aceeași funcționalitate,
structură, identitate și aceleași mecanisme de control (Walker, 2004).
REZILIENȚA CA Dacă în majoritatea abordărilor el este doar o metaforă (Pendall et

INSTRUMENT DE al., 2009) sau un cadru general (Folke, 2006; Ahern, 2011) ar trebui
GESTIONARE A să devină, în mai mare măsură, un instrument integrat, gata de a fi
TERITORIULUI utilizat de autorități/decidenți pentru a evalua variația în spațiu a
principalelor trăsături capabile de a induce capacitate de pregătire,
recuperare și adaptare în cazul confruntării cu un șoc sau o criză.
Reziliența
REZILIENȚA – o măsură a persistenței unor sisteme și a capacității lor
de a absorbi schimbarea și disturbanțele menținându-și relațiile
fundamentale dintre elementele esențiale (Holling, 1973).
- rezultă din tensiunea dintre presiunea (stressul) exercitată asupra

persistenței unui sistem în starea curentă și transformarea într-o stare
fundamental nouă, diferită, uneori văzută uneori ca dezirabilă. (Miller et al.,
2010)
37
12/21/2017
Reziliența
- a face față la/ de a coopera cu disturbanțele și șocurile
externe care sunt rezultatul schimbărilor sociale, politice sau ale
mediului natural (Adger, 2000).
- se referă și la oportunitățile pe care disturbanțele le induc:

recombinarea unor structuri și procese evoluate, reînnoirea sistemului
și emergența unor noi traiectorii (Folke, 2006).
RISCUL CA OPORTUNITATE?
Reziliența
Reziliența - determină menținerea relațiilor sistemice, fiind o măsura a

capacității acestora de a absorbi schimbările și de a persista. (Holling, 1973).
Concept polimorf care impune o abordare multi-disciplinara.
Reziliența teritorială –competența diferențiată și discriminatorie a teritoriilor

de a se pregăti, a răspunde, de a se recupera, de a coopera, a se adapta
și chiar de a se dezvolta în timp ce se confruntă cu o perturbație sau o
presiune previzibilă sau neașteptată sau lentă sau bruscă (perturbația poate
fi un impuls, poate motiva un salt calitativ).
38
12/21/2017
REZILIENTA
Două fațete:
- Capacitate de răspuns – pe termen scurt (anuntare și

prevenire imediat inainte de producere, interventie în timpul
și după declanșare, ajutor și reconstructie/repunere in
funcțiune după impact).
- Capacitate de adaptare – actiuni de preîntampinare și

diminuare risc pe termen lung; masuri structurale, politici
implemantate administrativ, monitorizare.
Reziliența
39
12/21/2017
Reziliența
Accepțiuni ale rezilienței
1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010
Reziliența copilului a altor

categorii vulnerabile de Reziliența
populație (Psihologie) ecosistemelor
(Ecologie)
Reziliența social-
ecologică
(resilire) Reziliența
Reziliență socială
Reziliența față de
schimările climatice
Reziliența Reducerea riscului de
Modulul de reziliență
materialelor/tehnică dezastre
(sec. XIX – Robert Mallet)
(Inginerie)
(Sursa: BENE 2014, modificat)

Evoluția conceptului de reziliență cu
multiplele sale abordări
40
12/21/2017
Acceptiuni ale rezilienței

• Acceptiuni initiale/Acceptiuni in cadru
dinamicilor sistemelor aflate aproape de
echilibru (structuri disipative, v. de ex. Scoala
de la Bruxelles)
– timpul necesar pentru revenire la o stare initiala

de echilibru după un eveniment disturbant
– capacitatea unui material de a acumula energie ”Nu revenim niciodat

și a-și manifesta elasticitatea sub o anumită
presiune fără a se sparge sau a fi același punct din care
deformat/rezistența la șocuri plecat”
- legată de stabilitate (a unui sistem în jurul unui

punct de echilibru) și elasticitate
– capacitatea de adaptarea cu succes și de

funcționare în ciuda riscurilor mari, a stressului sau
a traumelor.
ONE NEVER RETURNS TO THE SAME PLACE

NUNCA SE REGRESSA AO MESMO LUGAR
(Isabel Aguiar, 2003)
Acceptiuni ale rezilienței

• Acceptiunile “moderne”/Acceptiunile in
cazul sistemelor departe de echilibru
- sistemele nu au o singură ”stare de stabilitate-
echilibru” (asimilabil – climax?) ci există multiple
domenii de stabilitate sau ”bazine de atracție”
pentru sistemele natural (Holling, 1973)
”Nu revenim niciodat
același punct din care
plecat”
Crawford Stanley Holling (1973) in «Resilience and Stability

of Ecological Systems» ONE NEVER RETURNS TO THE SAME PLACE
NUNCA SE REGRESSA AO MESMO LUGAR
(Isabel Aguiar, 2003)
41
12/21/2017
a) b)
Modelul sistemic – bilă în bazin – model tridimensional

a) Momentul inițial in care bazinele de atracție sunt separate de ”cumpăna apelor”
b) Momentul secund în care bila rămâne în aceeași poziție, dar schimbarea condițiilor
face ca forma bazinului să se schimbe, la fel ca și comportamentul sistemului
(Walker & Salt, 2006)
Mișcarea sistemului între domenii de stabilitate diferite

(Sursa: Enciclopedia of Ecology, 2008)
42
12/21/2017
Reziliența
Reziliența ecologică (Adger, 2000)
Accepțiuni ale rezilienței
Accepțiuni ale Caracteristici Fundamentată pe: Context

rezilienței
Reziliența timpul de revenire, recuperare, constanță vecinătatea stării de
inginerească eficiență echilibru
Reziliența capacitatea de a se persistență, robustețe echilibru multiplu
ecologică/ecosistemică menține, a rezista (dinamic), peisaje stabile
Reziliența socială șocurilor, a-și menține
funcționalitatea
Reziliență social- dezechilibre funcționale capacitate adaptativă, mecanisme de
ecologică (geosistemică) și reorganizare, transformabilitate, autocontrol, interacțiuni
sustenabilitate și capacitate de învățare și transscalare dinamice
dezvoltare inovație
43
12/21/2017
Componente ale rezilienței (după Bene, 2012, cu modificări)
Cele patru faze ale ciclului adaptarii si al schimbarii sistemelor

(Sursa: Pendall et al., 2010; adaptat dupa Holling et al., 2002)
44
12/21/2017
FAZA DE EXPLOATARE (r)
- o fază de maximă și rapidă creștere,

- elementele sistemului exploatează resurse noi și oportunitățile care le sunt
puse la dispoziție, utilizând la maximum fiecare nișă.
- acumularea relativ rapidă de structuri și o creștere a complexității.
- componentele sistemului sunt slab interconectate
- starea internă a acestuia este slab organizată.
- diversitatea sistemului crește și se stabilesc tot mai multe conexiuni.
Ex. În cadrul sistemelor economice, - inovatorii și antreprenorii care exploateaza

bine oportunitățile. Ei contribuie la apariția și dezvoltarea/progresul rapid al unor
mari societăți sau al unor state.
Ex. apariția, creșterea rapidă și expansiunea noilor societăți, națiuni sau imperii.
FAZA DE CONSERVARE (k)
- are loc o acumulare si depozitare de energie și materiale, sistemul apropiindu-

se de anumite limite ale exploatabilității.
- conexiunile devin mai numeroase pe măsură ce rata de creștere în cadrul
sistemului se diminuează.
- sistemul este din ce în ce mai bine conturat, dar și mai rigid, pe măsură ce
starea sa internă este mai strict reglementată.
- eficiența crește, dar, de cele mai multe ori, în dauna flexibilității.
- creșterea dependenței de structurile și procesele existente fac sistemul, deși
tot mai bine controlat și reglementat, mai vulnerabil la disturbanțe din exterior.
Ex. faza din viața unei companii când în procesul de producție se maximizează
economiile de scară: se trece la o specializare strictă, la mașini mai mari, cu
productivitate mai mare, cu costuri reduse pe unitate urmărindu-se un profit mare
pe o durată lungă de timp.
45
12/21/2017
FAZA DE ELIBERARE (Ω) ”distrugerea creativă”
- forțele externe produc perturbații ce depășesc capacitatea sistemului de a face față

sau de a reveni rapid la o stare de echlibru funcțional sistemul trece într-o faza de
distrugere creativă, eliberarea/pierderea capitalului acumulat și distrugerea parțială sau
totală a elementelor sistemului și a organizării sistemice în ansamblu.
- distrugere, bulversare, destrămare a formelor de capital anterior acumulate, ca urmare

a ruperii legăturilor, care duce la scurgerea capitalui natural, social, economic în afara
structurilor sistemului.
- se eliberează resurse și capital care fuseseră până atunci blocate, fapt necesar fazei
următoare
În cadrul ecosistemelor diferite evenimente precum incendiile, seceta, bioinvaziile și bolile

pot duce la eliberarea biomasei și nutrienților acumulați.
O tehnologie nouă concurentă sau un șoc pe piață poate duce la falimentul unei industrii,
la închiderea unităților de producție, șomaj etc.
FAZA DE REORGANIZARE sau de REÎNNOIRE (α)
- Un nou sistem apare și se dezvoltă, ceea ce va conduce la o nouă perioadă de creștere.
- Trecerea spre un regim alternativ, spre o perioadă a dominației incertitudinii, a aleatoriului,

o fază în care toate oportunitățile sunt deschise, în care invenția, experimentarea,
reașezările, riscul sunt la ordinea zilei.
- Noutatea poate ușor triumfa, uneori sub forma unor evenimente aparent necoordonate sau
nesemnificative.
- Poate urma repetiția ciclului anterior, cu debutul unui nou model de acumulare sau sistemul
poate rămâne în starea de degradare și intră în colaps definitiv.
În cadrul ecosistemelor speciile pioniere alohtone sau aparținînd vegetației care dispăruse la
un moment dat pot invada spațiul distrus de un indendiu, semințele pot germina și da naștere
unor noi ecosisteme, cu noi combinații vegetale și animale față de cele care existau anterior.
46
12/21/2017
Proprietăți ecologice Proprietăți sociale

Glob
Scara spațială
Clima,
Sistemele de
biota
Control Control guvernanță regională,
regională
extern extern economia regională
etc.
etc.
Geosistemul/
Sistemul social ecologic Bunăstare și
Resurse de sol, Variabile infrastructură,
Variabile
tipuri funcționale, lente
lente legături
regim de culturale cu
instituționale
perturbații etc. teritoriul etc.
Răspunsuri
Venitul
Variabile rapide Variabile rapide comunității,
Azotul din sol,
densitatea densitatea
căprioarelor, Serviciile ecosistemelor Impactul populației,
Actorii
incendiile umani accesul la
Impactul asupra social resurse etc.
forestiere etc.
mediului
(Simmie & Martin, 2011)
47
12/21/2017
Panarhia (după Gunderson & Holling, 2002)
48
12/21/2017
PRINCIPII ALE REZILIENȚEI

Diversitatea și redundanța
DIVERSITATEA
Promovarea și susținerea diversității, - sistemele cu mai

multe componente diferite sunt, în general, mai reziliente
decât cele cu puține componente.
• Micii fermierii, care practică agricultura de autoconsum

– policultura. Eșecul unui tip de cultură să nu aibă un
impact catastrofic asupra aprovizionării generale cu
hrană.
- Comunitățile de pescari de diferite vârste și nivel al

veniturilor - promotorii unor modalități diferite de
pescuit. Diversitatea va mări capacitatea intregii
comunități de a detecta schimbările ecologice,
deoarece fiecare are o altă perspectivă asupra
ecosistemului care constituie punctul lor comun de
interes.

(Bio)diversitatea este o ”bibliotecă de cunoaștere” pentru
sistem, o rezervă esențială valorificată parțial.
- devine esențială menținerea variabilității structurilor și

funcțiilor ecologice/geosistemice (nu controlul si reducerea
lor).
- multifuncționalitatea componentelor sistemice - poate fi

dezvoltată prin suprapunerea și combinarea funcțiilor, prin
multiplicarea acestora sau prin partajarea/planificarea în
timp a funcțiilor îndeplinite de diferite elemente.
• Programul Străzilor verzi din Oregon,

• punctele de trecere pentru fauna sălbatică
a autostrăzilor in Parcul Național Banff din
Alberta Canada etc. (Ahern, 2011)
49
12/21/2017

REDUNDANȚA
Redundanța funcțională = prezența unor componente

multiple care au capacitatea de a îndeplini aceeași funcție.
- vor exista în orice moment componente care să

compenseze pierderea sau indisponibilizarea temporară
a altora.
- ”nu pune toate ouăle într-un singur coș”.
Suprapuneri în ceea ce privește rolul instituțiilor și al altor

actori ai guvernanței teritoriale și promovarea unui amestec
de drepturi comune și private de proprietate (deci și
suprapunerea drepturilor de acces) (Walker & Salt, 2006).

REDUNDANȚA
-abundența resurselor sistemului: valoarea redundanței este

cu atât mai mare cu cât componentele cu funcții
asemănătoare reacționează diferit la turbulențe și
schimbare.
În pădurea tropicală ugandeză, răspândirea semințelor este

realizată de o serie de specii de animale de diferite
dimensiuni, de la șoareci la cimpanzei. Animalele mici pot fi
afectate uneori negativ de perturbațiile locale, însă cele mai
mari și mai mobile pot îndeplini în continuare acea funcție
(Stockholm Resilience Center, 2014).
- legată și de existența unor căi multiple, reciproc

substituibile, pentru asigurarea unor servicii sau funcții.
- disponibilitatea unor capacități de rezervă
supradimensionate.
50
12/21/2017

Gestionarea conectivității
- legături multiple, integratoare, între

componentele sistemului și între sistemul de
referință și alte sisteme supraordonate,
subordonate sau de același rang.
- factor esențial în momente de criză.
- posibilitatea transferării, suplinirii și înlocuirii

unor componente indisponibilizate din cadrul
sistemului.
- Conectivitatea trebuie planificată și

gestionată la scări multiple (multiscalar) prin
promovarea, de exemplu, a structurilor
policentrice de guvernanță.

Gestionarea conectivității
-aleile pietonale din orașe - pot lega traseele de
transport public cu autobuzul provin de la niveluri
scalare diferite asigurarea unei funcționalități sistemice
viabile.
În mediul urban conectivitatea sistemelor naturale este

redusă - fragmentare excesivă a peisajului, separarea
și izolarea unor procese ecologice care necesită
legături și relații directe (de plidă dispersarea și
deplasarea speciilor) (Ahern, 2011).
O solutie: organizarea unor coridoare verzi.
- disfuncționalitățile majore provin din lipsa/dispariția

unor conexiuni vitale, că sistemele bine conectate se (Sursa: Turner, 2004)
pot reface mai repede în urma unor perturbații.
51
12/21/2017

Gestionarea modularității și a organizării policentrice
- O interconectare prea puternică poate duce la
răspândirea rapidă a disturbanțelor, vulnerabilizând
sistemul.
- Necesară o anumită flexibilitate- funcționărea

autonomă, descentralizată, modulară a unor
subsisteme,-----capacitatea de a supraviețui
variațiilor fluxurilor exterioare de materie, energie
sau informație sau chiar izolării temporare de
celelalte subsisteme.
- Deteriorarea sau colapsul unei părți a sistemului nu

va duce la efecte în cascadă și la afectarea
ansamblului, deoarece serviciile-cheie necesare
funcționării sistemului sunt menținute.

Gestionarea modularității și a organizării policentrice
Comunitățile autonome (orașe mici, cartiere ale unor

orașe mari) ”modulare” se caracterizează printr-un
anumit grad de independență în ceea ce privește
asigurarea necesarului de apă, energie sau alimente,
integrând astfel la nivel local asigurarea utilităților și a
necesităților curente.
Aceaste trăsături se îmbină uneori cu o economie
locală solidă și la rândul ei modularizată, care nu
exclude rețelele deschise, dar își asigură totuși sisteme
proprii, circulare, formând adesea clustere industriale,
rețele multiple integrate transsectorial, cu un accent pe
valorificarea relativ rapidă a resurselor proprii într-un
mod eficient. Crearea unor astfel de entități este o
formă de pregătire și planificare pentru momentele,
când sistemul ar putea să fie indisponibilizat temporar.
52
12/21/2017

Protecția prin menținerea mecanismelor de
autoreglare
- rolului variabilelor de bază (”componente lente”)

și a retroacțiunilor din cadrul sistemului, care
controleză funcționarea acestuia.
- schimbărilede durată a unor componente greu
modificabile, dar care păstrând anumite tendințe
pentru perioade mai lungi pot duce la depășirea
anumitor praguri/limite și trimite sistemul într-un
domeniu al disfuncționalității sau într-un alt
domeniu de funcționalitate.
Schimbările graduale ale compoziției chimice a

atmosferei afectează sistemul climatic în ansamblu
inducând uneori modificări care se transpun în
creșterea frecvenței, intensității și duratei
fenomenelor de risc hidro-meteorologic.

Protecția prin menținerea mecanismelor de
autoreglare
- Se poate realiza prin mecanisme homeostatice de control

strâns (nu prea strâns!), care să permită detectarea
pragurilor înainte ca acestea să fie atinse, pentru a
contracara perturbațilie și a stabiliza sistemul.
- Monitorizare
- Serviciile ecosistemelor și ale capitalului social sunt cele

două elemente care pot susține pe termen lung, prin
mecanismelor lor de autoreglare specifice, funcționarea
geosistemului.
Serviciile ecosistemelor (care sunt neprețuite/ necuantificabile)

trebuie înțelese și incluse în propunerile de amenajare și de
dezvoltare durabilă
Ex. rolul ariilor umede în purificarea apei și atenuarea
inundațiilor)
53
12/21/2017
Promovarea unei gândiri prin prisma teoriei

sistemelor complexe adaptative
Incurajarea proceselor de învățare
Cracterul participativ
Promovarea unei gândiri prin prisma teoriei

sistemelor complexe adaptative
- A ieși din abordările reducționiste și a integra ideea

conexiunilor multiple la nivele diferite de organizare;
- Acceptarea impredictibilității și a incertitudinii ;
- Acceptarea unei multitudini de perspective –

intelegerea modului de gândire a actorilor teritoriali
este vital
PARCUL NAȚIONAL KRUGER (Africa de Sud)

- Trecerea de la strategii de prezervare a condițiilor
ecosistemelor (ex. populații de elefant, frecvența incendiilor) la
un nivel fix spre reducerea intervenției omului (și a investițiilor)
si permiterea unor fluctuații între anumite limite (folosirea unor
indicatori ai pragurilor critice).
54
12/21/2017

-confruntarea cu schimbarea, adaptarea și transformarea ca răspuns la
schimbare
- Geosistemele sunt mereu în dezvoltare - necesitatea revizuirii

cunoștințelor pentru a permite adaptarea
- Managementul adaptativ, co-managementul adaptativ și guvernanța
adaptativă – au învedere învățarea ca parte integrață procesului de
luare a deciziei.
Incurajarea proceselor de învățare
Ex. Marea Barieră de Corali Australiană – o

schimbare a percepției decidenților și opiniei publice
de la a o considera o arie salbatică (neatinsă) la
acceptarea faptului că este sever amenințată.

- Implicarea unei diversități de participanți în
procesul de gestionare a sistemelor social-
Marea Barieră de Corali australiană
ecologice cresc legitimitatea, gradul de
Participarea publică largă și procesul de
aprofundare și diversitatea cunoștințelor,
consultare au inițiat și au crescut
ajutînd la detectarea și interpretarea
gradul de conștientizare privind
perturbațiilor.
amenințările existente. Participarea
- In oricare fază a procesului de gestionare.
publicului a crescut și sprijinul acestuia
- Foarte util când are loc de la primele faze,
pentru implementarea unor planuri de
cunoștințele grupurilor interesate/ implicate
conservare îmbunătățite.
putând fi încorporate în definirea
priorităților și necesităților de gestionare.
Cracterul participativ
55
12/21/2017

REZILIENȚA ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ
Dezvoltarea durabilă Reziliență
Complementaritate
– Propune o abordare - Adaugă și evidențiază importanța

integrată pentru o dezvoltare răspunsuluiși adaptării la turbulențe
echilibrată inevitabile (include riscul)
Contradicții
- Encurajează eficiența și reducerea - Include ideea de creștere a redundanței,
consumului pentru diminuarea multiplicarea elementelor care îndeplinesc
presiunii asupra resurselor aceeași funcții, asigurarea unor resurse
suplimentare de rezervă
”FAIL-SAFE” vs ”SAFE-TO-FAIL” (Ahern, 2011)
Reziliență și dezvoltare durabilă (UNISDR, 2012)
56
12/21/2017
Reziliența
Reziliența unei comunități sau a unei regiuni este o funcție a rezilienței
subsistemelor sale, incluzând aici infrastructurile critice, economia, societatea
civilă și structurile necesare guvernanței la nivel teritorial (inclusiv funcționare,
de exempu, a structurilor de urgență) și lanțurile de aprovizionare și deservire.
Numărul mare și complexitatea acestor sisteme face dificilă măsurarea

rezilienței la nivel regional față de evaluarea acesteia la nivel strict local sau la
nivelul unor elemente individuale (sectorial) (Carlson et al., 2012).
La nivelul comunităților, reziliența reprezintă capacitatea acestora de a

anticipa problemele, dar și oportunitățile, de a reduce impactul
amenințărilor prin măsuri de prevedere, de a răspunde adecvat atunci
când aceste amenințări se materializează și de a se reface ulterior (Dabson
et al., 2012).
57
12/21/2017
Reziliența
Reziliența - conceptemergent
- concept emergent șiși instrument
instrument înîngestionarea
gestionareateritoriului
teritoriului
REZILIENȚA – PERSPECTIVA SPAȚIALĂ
Modalitățile în care variația spațială a anumitor

factori din interiorul și din exteriorul sistemului
REZILIENȚA SPAȚIALĂ
influențează și este influențată de reziliența
sistemului la multiple scări spațiale și temporale.
(Cumming, 2011)
Competența diferențiată și discriminatorie a

REZILIENȚA TERITORIALĂ teritoriilor de a răspunde, a se reface, a
coopera și chiar a se dezvolta atunci când au
de a face cu perturbații bruște sau stress
Reziliența
Rezultatul care dă măsura capacității de reziliență este fie întoarcerea la starea
dinainte de manifestarea evenimentului de risc, fie găsirea unei ”noi normalități”
sau rămânerea în domeniul critic (Dabson, 2012).
Prin urmare putem delimita două tipuri diferite de teritorii (Hanmdouch, 2014):
- teritorii statice – care rezistă fie adaptându-se, fie reinventându-se;
- teritorii dinamice – care sesizează oportunitățile pe care ”șocurile” le pot
oferi, participînd la implementarea unor inovații.
PERFORMANȚA ÎN REZILIENȚĂ -răspunsul în cazul manifestarii în trecut a

unor evenimente de risc (a materializării unor amenințări) cu desfășurare lentă
(cronice, e.g. declinul economic, schimbările climatice) sau rapidă (acute, e.g.
inundații, seisme, terorism etc.).
CAPACITATEA DE REZILIENȚĂ - nu are în vedere un anumit dezastru, ci

abilitatea generală de a anticipa, de a se pregăti, de a răspunde și de a se
recupera în urma unei anumite disturbanțe.
58
12/21/2017
. Perspectiva ierarhica asupra rezilienței sistemelor spațiale (Cumming, 2011)
„Unde trebuie să construim reziliență & unde trebuie să o

reducem pentru a favoriza transformarea?" Brian Walker
59
12/21/2017
Capacitatea de adaptare
Orașul Practica adaptativă în măsură să crească reziliența la schimbările
climatice
Londra Înălțimea digului Tamisei care protejează orașul față de ridicarea nivelului
oceanului planetar a fost ajustată
Oostend Construirea unei noi plaje, mai late care să apere orașul de scurgeri și
(Belgia) inundații în aria litorală
Malmo Construirea unui sistem deschis de evacuare a apelor pluviale. Acoperișuri
(Suedia) verzi și canale deschise transferă apa în rezervoare de colectare temporară
Lodz Restaurarea zonei râului și amenajarea aici de spații verzi reduc riscul de
(Polonia) inundații și îmbunătățesc calitatea vieții locuitorilor
Zaragoza După ce s-au confruntate cu o diminuare drastică rezervelor de apă în anii
(Spania) 90, orașul a reușit sa creeze o ”cultură a economisirii apei”. După 15 ani de
campanie de succes în rândul populației și al agenților economici consumul
de apă a scăzut cu 30% în ciuda creșterii cu 12% a populației
Botkyrka În timpul valurilor de căldură din anul 2010 a fost singura municipalitate
(Suedia) pregătită pentru astfel de evenimente. Serviciile sociale au fost capabile să
identifice populația vulnerabilă, iar autoritătile au fost capabile să ajute
respectivele persoane
EXEMPLE DE ADAPTATE A UNOR ORAȘE LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

(Urban adaptation to climate change, EEA Report, 2012)
60
12/21/2017
EXEMPLE DE PRACTICI de rezilință/adaptare
Utilizarea aceleași arii pentru două scopuri în mod normal și în timpul inundațiilor
(Sursa: Rivers and Japan no15/2000)
Măsuri structurale: SUS - centru comunitare

de adapost in caz de tsunami, consolidare
scoala în caz de cutremur, MIJLOC –
conexiuni electrice montate sus, gabioane
cu vegetatie, case plutitoare, JOS – ziduri de
apărare, dranaj de pantăstabilizare biologică
a unor pante
Capacitatea de adaptare
Seul
Municipalitatea a desființat/demolat o autostradă majoră care străbătea centrul orașului

pentru a putea restaura râul Cheonggyecheong, proiectul fiind finalizat în 2005.
După curățarea râului orașului a recăpătat un sistem natural cu rol în protejarea împotriva
inundațiilor, dar și un parc atractiv cu beneficii reale pentru oraș
- creșterea biodiverstății cu 639%,
- diminuarea efectului de insulă urbană cu diferențe de 3,3-5,9 C față de cartierele axate
pe strazi paralele cu raul la o distanta de 5-7 blocuri de cursul acestuia,
- reducerea poluării cu particule cu 35%).
61
12/21/2017
Capacitatea de adaptare Coridorul verde creat are o lungime

de 3,6 mile și este utilizat de pietoni,
de bicicliști și de specii de animale (de
exemplu pești sau păsări).
Aria a devenit atrectivă:

- viteza transportului public a crescut,
- prețul terenurilor este mai ridicat cu
30-50%,
- numărul de firme a crescut cu 3,5 %,
Seul deci si numărul de angajați,

- atrage zilnic zeci de mii de vizitatori.
Bune practici
Un Melbourne rezilient
Este prima strategie a rezilienței pentru aria metropolitană a orașului Melboune.

Publicat în mai 2016, este un proiect comun a 32 consilii locale metropolitane, a mediului
academic, de afaceri și a comunităților locale, a guvernului statului Victoria, cu susținerea
Fundației Rockefeller (1000 de persoane și 230 de organizații).
OBIECTIVE
O1 – Mai puternici împreună – implicarea
comunităților pentru a lua activ pesponsabilități
pentru asigurarea bunăstării, siguranței și sănătății A SE ADAPTA – a reduce Ex. Strategia privind
tuturor. expunerea la șocuri viitoare și pădurile metropolitane
O2 – O economie dinamică – asigurarea unor elemente de stress

oportunități de angajare diverse pentru a susține o
forță de muncă adaptabilă și pregătită pentru
A SUPRAVIEȚUI – a face față Ex. Cadrul de asigurare a
cerințele viitorului. perturbațiilor majore și a se managementului
reface într-o manieră situațiilor de urgență
O3 – Locurile noastre comune – crearea și superioară celei dinaintea
susținerea clădirilor, infrastructurii și a activităților șocului
care promovează coeziune, egalitate a Ex. Rețeaua de coridoare
oportunităților și sănătate. A PROSPERA – măsuri de metropolitane pentru
îmbunătățire a calității vieții bicicliști
O4 – Un mediu mai sănătos – susținerea unor
resurse de mediu și ecosisteme puternice care să A INTEGRA – gândire, Ex. Biroul comun pentru
suțină o populație în creștere. planificare și acțiuni reziliente un Melbourne rezilient
62
12/21/2017
Bune practici
Aproximativ 1100 membri ai
comunității au contribuit la
strategie prin anchete online și
OBIECTIVE grupuri de lucru.
O1 – Construirea unei comunități conectate și pregătite

O2 – Asigurarea accesului la o energie sigură și curată
O3 – Adaptatea la efectele schimbărilor climatice
O4 – O mai bună echitate rasială
O5 – A foarte bună conlucrare în ceea ce privește
guvernarea urbană pentru a servi mai bine comunitatea Guvernanța
O6 – Construirea rezilienței regionale.
CONEXIUNI - între vecini

Conectare - intre instituții publice, private, non-profit, academice
- Intre departamentele administrației locale
- intre Administrația publică locală și cea regională
Pregătire
- acțiuni cu ”valoare de reziliență” – care integrează interese multiple și arii diferite de
expertiză, se adresează unor provocări diverse și creaz anumite beneficii comune (șomaj,
transport public ineficient, violență endemică, lipsă de hrană sau apă)
- In vederea stresurilor cronice și a șocurilor acute (cutremure, inundații, epidemii, atacuri
teroriste).
63

Curs - Calitatea Vietii Rezilienta - Rom

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - Calitatea Vietii Rezilienta - Rom

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12/21/2017

CALITATEA VIEȚII ȘI REZILIENȚA TERITORIALĂ

Lect dr. Alexandru Bănică

 Definească principalele noţiuni şi concepte specifice cursului (calitatea

 Înţeleagă, în mod integrat, dimensiunile calității vieții și ale capacității de

 Utilizeze tehnicile moderne de calcul şi cartografie pentru analiza calității

 Analizeze calitatea vieții si capacitatea adaptativa a unui anumit teritoriu

 Elaboreze studii, inclusiv materiale cartografice, ce pot servi ca suport în

Contribuții la cercetarea calității vieții

Handbook of Social Indicators and Quality of Life Research (eds. Kenneth C.

Encyclopedia of Quality of Life and Well-Beying Research

Global Handbook of Quality of Life. Exploration of

Calitatea vieții reprezintă un concept evaluativ, constând în rezultatul

• Entitate vagă şi eterică, ceva de care mulţi vorbesc, dar nimeni

• Cel mai multidisciplinar termen aflat în uzul curent (Farquhar

• Este atât de prost întrebuinţat încât ar trebui exclus din

• urbanizarea accentuate a societăţilor occidentale industrializate, pe fondul unei

• fragilizarea continuă a mediului (mai ales a componentei naturale a acestuia)

“Politicile calitatea vieţii apăreau deci ca un fel de corectiv ale relaţiilor

- este antropocentric - se referă numai la viaţa umană (la "caracterul

Domenii: ştiinţele sociale (psihologie, sociologie), ştinţele

Cercetările în domeniu s-au amplificat în ultimele decenii, odată cu

Factorii determinanţi ai calităţii vieţii (definiţie a Worldbank, respectiv

(E. Diener, E. Suh, S. Oishi, 1997; J. Delhey, 2004; P. Bohnke, 2005).

“standardul individual de viaţă “gradul în care viaţa individuală

Sinteză:CLASIFICAREA PROPUSĂ DE ZAPF (1984)

Sinteză: Clasificarea propusă de Zapf (1984)

Cele 4 calităţi ale vieţii (Veenhoven 2000)

Calităţi externe Calităţi interne

Şanse de viaţă Favorabilitatea Abilitatea de viaţă

Rezultate ale vieţii Utilitatea vieţii Aprecierea vieţii

A avea Măsuri obiective ale Senzaţii subiective de

A iubi/ relaționa Măsuri obiective ale Nefericire /fericire –

A fi Măsuri obiective ale Sentimente subiective de

Reziliența - concept emergent și instrument în gestionarea teritoriului

-Utilizat în tot mai multe domenii și din ce în ce mai des, termenul de

Reziliența măsoară capacitatea unui sistem (regiune, oraș, comunitate

REZILIENȚA CA Dacă în majoritatea abordărilor el este doar o metaforă (Pendall et

Reziliența ecosistemică Reziliența comunitară

Reziliența - concept emergent și instrument în gestionarea teritoriului

Componente ale rezilienței

Reziliența - concept emergent și instrument în gestionarea teritoriului

Reziliența - concept emergent și instrument în gestionarea teritoriului

Dezvoltarea durabilă Reziliență

– Propune o abordare - Adaugă și evidențiază importanța

”FAIL-SAFE” vs ”SAFE-TO-FAIL” (Ahern, 2011)

REZILIENȚA – PERSPECTIVA SPAȚIALĂ

Modalitățile în care variația spațială a anumitor

Competența diferențiată și discriminatorie a

Capacitatea unei regiuni de a se reface în urma

Perspectiva ierarhica asupra rezilienței sistemelor spațiale (Cummings,

CALITATEA VIEȚII ȘI REZILIENȚA TERITORIALĂ

Lect dr. Alexandru Bănică

- Există un impact măsurabil al poluării asupra sănătății populației dintr-

- A proteja mediul înseamnă a mentine condițiile pentru o bună calitate

- Evenimentele extreme care se declanșează prin acțiunea factorilor

- Populația dă o mare importanță frumuseții locurilor în care trăiește și

Domenii ale calității vieții.

MĂSURAREA CALITĂŢII MEDIULUI NATURAL :

• sistem de indicatori (climatici, hidrologici, geomorfologici etc.),

(D. Streimikiene/Intellectual Economics 9 (2015) 67–79)

Expunerea populației la poluare, murdărie și alte probleme de mediu

Exposure to air pollution, grime or other environmental