Importanta comunicarii in practica medicala

Comunicarea este un proces interpersonal materializat prin conversaţie, scriere, gesturi, aspect, comportament, şi
uneori chiar tăcere. Asistentii medicali trebuie să recunoască, sa ştie, şi sa practice tehnici adecvate de comunicare cu
oamenii: pacienţi, membrii familiei, colegi, şi alţi profesionişti într-un cadru de îngrijire a sănătăţii. Comunicarea se
manifestă nu numai între asistenţi medicali şi pacienţi, ci şi între asistenţi medicali şi personal de sprijin. Personalul
de sprijin poate include menaj, întreţinere, securitate, aprovizionare, produse alimentare şi personalul de serviciu.
Comunicarea verbala si nonverbala
In comunicare exista doua modalitati de baza: verbala si nonverbala. Comunicarea verbala implica
folosirea de cuvinte deci aceasta comunicare este orala sau scrisa. Pe de alta parte,
comunicarea nonverbala nu implica folosirea de cuvinte. Imbracamintea, gesturile, atingerile, limbajul corpului,
mimica fetei, a ochilor, chiar si tacerea reprezinta aceasta forma de comunicare.
In procesul de comunicare aceste doua forme, verbala si nonverbala, sunt inseparabile. Constientizarea acestui fapt
este foarte importanta deoarece succesul comunicarii depinde foarte mult de eficacitatea lor.
Exista situatii in care comunicarea devine ineficienta din cauza unor obstacole sau bariere care pot fi
clasificate astfel: fiziologice, fizice sau psihosociale.
 barierele fiziologice sunt disfunctii senzoriale ale expeditorului sau receptorului cum ar fi deficiente de auz,
defecte de vorbire sau chiar probleme de vedere.
 barierele fizice constau in elemente din mediul inconjurator (ex. zgomotul), care contribuie la dezvoltarea
unor bariere fiziologice (ex. incapacitatea de a auzi).
 barierele psihosociale sunt, de obicei, rezultatul unei perceptii inexacte a mesajului transmis.
Prezenta unor mecanisme de aparare pentru a face fata unui pericol, anxietatii, sau existenta unor factori
precum varsta, educatia, cultura, limba, nationalitatea, sau multi alti factori de natura socio-economici pot dezvolta
acest tip de bariere. Asistentii medicali s-ar putea sa fie sau sa nu fie constienti de de prezenta obstacolelor de natura
psihosociala, de aceea trebuie sa stie ca sentimentele sunt comunicate de multe ori nonverbal decat prin comunicarea
verbala.
Ascultarea
Ascultarea este un element important al procesului de comunicare si devine una dintre activitatile
principale ale asistentului medical, care trebuie sa utilizeze comunicarea ca pe un instrument de colectare sau
furnizare a informatiilor. Ca si alte abilitati necesare in practica medicala, ascultarea necesita un efort constient si
practica constanta. Stapanirea acestei abilitati presupune eliminarea zgomotelor si canalizarea atentiei inspre toate
mesajele verbale si nonverbale pentru recunoasterea tonului vocal, a ezitarii, a intensitatii de exprimare, a
vocabularului, ca parte din incercarea de comunicare.
Interviul
Atunci cand este utilizata pentru colectarea de informatii, comunicarea necesita o mare sensibilitate,
precum si experienta in folosirea interviului. Pentru a identifica si clarifica gandurile si sentimentele pacientului,
asistentul medical, ca intervievator, trebuie sa stie cum si ce fel de intrebari sa foloseasca, canalizandu-si in totalitate
atentia inspre acesta si dovedind astfel respect si intelegere pentru problemele lui. Eficacitatea unui interviu este
influentata atat de cantitatea de informatii, cat si de gradul de motivare a pacientului. Factori care imbunatatesc
calitatea unui interviu constau in cunoasterea subiectului, rabdare, temperament, abilitati de ascultare, atentia
indreptata si inspre indiciile nonverbale.
Observarea
Un alt factor important in procesul de comunicare este obsevarea, fiind abilitatea de a recunoaste si
interpreta raspunsurile nonverbale venite dinspre pacient sau alti membrii ai echipei medicale. Asistentul medical
trebuie sa se maturizeze in rolul si responsabilitatile lui ca membru in echipea medicala, sa-si dezvolte atat
cunostintele clinice, cat si intelegerea comportamentului uman, putand astfel sa-i folosesca mai bine abilitatile
necesare in procesul de comunicare .
Comunicarea este un aspect major al practicii medicale in domenii cum ar fi consultare, consiliere,
lucru in echipa, sarcini de conducere, educatie pentru sanatate si invatamant. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare
trebuie sa fie continua pentru ca asistentul medical sa poata colabora cat mai bine cu ceilalti membrii ai echipei
medicale, cat si pentru a putea acorda cele mai bune ingrijiri pacientului.

1
2