Stocurile de marfuri

LOGISTICA
Stocurile de marfuri

1. Stocurile in sistemul logistic

• Rolul stocurilor
• Influenta nivelului din canalul de marketing
• Tipuri de stocuri
• Costurile generate de stocuri

2. Planificarea stocurilor
• Planificarea in conditii de certitudine
• Planificarea in conditii de incertitudine

3. Controlul stocurilor
• Controlul continuu si controlul periodic
• Metoda JIT
• Metoda MRP
• Metoda DRP
• Controlul agregat al stocurilor
 Stocurile de marfuri
Deciziile referitoare la stocurile de marfuri au un impact major asupra sistemului logistic aI firmei, intrucat ele determina:
• Nivelul serviciului logistic oferit clientilor
• Continuitatea desfasurarii propriei activititati.

Influenta exercitata asupra profitabilitatii activitalilor logistice este datorata:

• costului marfurilor mentinute in stoc,
• costurilor asociate - costuri de transport, depozitare, lansare a comenzii.

Pentru managementul eficient si eficace al stocurilor logisticienii au la dispozilie o serle de metode de planificare care
incorporeaza certitudinea sau incertitudinea:
1. Controlul continuu si controlul periodic
2. Metoda JIT
3. Metoda MRP
4. Metoda DRP
5. Controlul agregat al stocurilor
Formularea Politicii Stocurilor presupune intelegerea:
• Rolului stocurilor in cadrul firmei
• Cunoasterea tipurilor de costuri associate stocurilor
Stocurile de marfuri
1. Stocurile in sistemul logistic
• Rolul stocurilor
• Influenta nivelului din canalul de marketing
• Tipuri de stocuri
• Costurile generate de stocuri
Stocurile in sistemul logistic

• Rolul stocurilor
 Stocurile in sistemul logistic

Formularea Politicii Stocurilor presupune intelegerea:

• Rolului stocurilor in cadrul firmei
• Cunoasterea tipurilor de costuri associate stocurilor

Stocul reprezintă, în expresie valorică sau cantitativă, totalitatea materiilor prime, a componentelor,
subansamblelor, produselor în curs de prelucrare sau produselor finite, ce sunt menținute în vederea utilizării
lor, pe măsura apariției nevoii.

Stocurile exista in numeroase puncte ale sistemului logistic al firmei, in:

• mijloace de transport
• depozite aflate in cadml unitatilor de productie
• centre de distributie proprii
• magazine, s.a.
 Stocurile in sistemul logistic
Rolul stocurilor este de a asigura:
a. îmbunătățirea serviciului logistic pentru clienți – asigurarea disponibilității produselor pentru satisfacerea
cererii clienților interni sau externi, în momentul manifestării acesteia.

b. echilibrul relației dintre cerere și ofertă – decalajul temporal dintre cerere și ofertă determină menținerea de
stocuri de produse a căror cerere se concentrează într-un interval scurt de timp, în avans față de perioada de
manifestare a cererii.

c. reducerea costurilor – este determinată de:

▪ economiile de scară în domeniul producției – maximizarea eficienței producției prin fabricarea unor cantități
mai mari decât cererea imediată a pieței;
▪ economiile de scară în domeniul cumpărării și transportului – cumpărarea unei cantități mai mari decât cea
necesară, cu scopul de a beneficia de un preț mai mic, respectiv de a reducere frecvența aprovizionărilor;
▪ valorificarea unei conjuncturi favorabile a prețurilor – aprovizionarea cu o cantitate mai mare decât nevoile
curente poate permite revânzarea ulterioară în scop speculativ, la un preț mai mare decât cel de cumpărare.

d. diminuarea incertitudinii – prezența stocurilor protejează firma de variațiile neașteptate, pe termen scurt, atât
ale cererii pieței, cât și ale livrărilor efectuate de furnizori.
 Stocurile in sistemul logistic

Dezavantajele menținerii unor stocuri de mărfuri:

• Risipa de resurse
• Imobilizarea capitalului - capitalul poate fi reinvestit în alte resurse ale firmei
• Uzura fizica si morala a produselor - pe parcursul stocării, produsele se pot uza fizic și moral
• Tendinta de diminuarea sau chiar înlăturare a stocurilor ca urmare a progreselor tehnologice/dezvoltarii
tehnologiei
Stocurile in sistemul logistic

• Influenta nivelului din canalul de marketing

Stocurile in sistemul logistic - Influenta nivelului din canalul de marketing

Particularitatile managementului Stocurilor la nivelul firmei sunt determinate de nivelul din canalul de
marketing la care aceasta se situeaza, la nivel de:

❖ Producător

❖ Angrosist

❖ Detailist
Stocurile in sistemul logistic - Influenta nivelului din canalul de marketing

Particularitatile managementului Stocurilor la nivelul firmei sunt determinate de nivelul din canalul de
marketing la care aceasta se situeaza, la nivel de:

❖ Producător:
• Investițiile în stocuri sunt realizate pe termen lung;
• Gama de produse este mai restrânsă
• Grad mare de implicare

Obiectivul producatorului: reducerea la minimum a costurilor stocurilor, în condițiile satisfacerii cererii

 Stocurile in sistemul logistic - Influenta nivelului din canalul de marketing

Particularitatile managementului Stocurilor la nivelul firmei sunt determinate de nivelul din canalul de marketing la
care aceasta se situeaza, la nivel de:

❖ Angrosistul:
• Cumpără mari cantități de mărfuri de la producători și le vinde în cantități mai mici comercianților cu amănuntul;
• Asigură un sortiment adecvat de mărfuri provenite de la mai mulți producători;
• Diversitatea produselor este, de regulă, mai mare decât a producătorilor și mai mică decât cea a detailistului;
• Gama riscurilor este mai îngustă, mai profundă și de mai lungă durată;
• Dubla presiune în privința stocurilor:
• extinderea liniilor de produse oferite de producători, respectiv
• creșterea ritmului de înnoire a gamei de produse la nivelul din amonte.

Obiectivul angrosistului: mentinerea unui sortiment adecvat de produse, la un cost minim

Stocurile in sistemul logistic - Influenta nivelului din canalul de marketing
Particularitatile managementului Stocurilor la nivelul firmei sunt determinate de nivelul din canalul de
marketing la care aceasta se situeaza, la nivel de:

❖ Detailist generalist:
• Riscul este mai mic sub aspectiv cantitativ decât în cazul angrosistului;
• Riscurile se repartizează pe un sortiment de produse mult mai variat:
• Sortiment de bunuri de consum foarte diversificat;

❖ Detailist specializat (in raport cu detailistul generalist):

• Riscurile legate de stocuri sunt mai profunde și
• Riscurile legate de stocuri sunt de durată mai lungă

Obiective Detailisti:
• Circulația rapidă a mărfurilor,
• Profitabilitatea directă pe produs,
• Disponibilitatea unei cantități suficiente pentru a satisface cererea.
Stocurile in sistemul logistic

• Tipuri de stocuri
 Stocurile in sistemul logistic - Tipuri de stocuri
1. Stocul ciclic sau de bază = stocul necesar pentru a satisface cererea medie, în perioada dintre
două completări succesive ale stocului. Acesta este influențat de factori, precum: mărimea
lotului de fabricație, intervalul de onorare al comenzii de către furnizor, cantitatea economică
a livrării, spațiul de depozitare disponibil, mărimea comenzilor și costurile deținerii de stocuri.

2. Stocul de siguranță = modalitate de protecție contra incertitudinii datorate cererii și,

respectiv, duratei ciclului de performanță al furnizorului.

3. Stocul în tranzit = totalitatea produselor aflate în mișcare sau în așteptare, în mijloacele de

transport (ex.: materii prime de la furnizori, produse finite care circulă între depozitele/
magazinele aceleiași firme sau spre clienți). Ele reprezintă active pentru care firma plătește,
fără a fi accesibile.

4. Stocul mediu = stocul constituit din materiile prime, componentele, produsele în curs de
prelucrare și produsele finite păstrate, de regulă, într-un sistem logistic.

Componente Stoc mediu: Stoc de bază, Stoc de siguranță, Stoc în tranzit

Stocurile in sistemul logistic

• Costurile generate de stocuri

Stocurile in sistemul logistic - Costurile generate de
stocuri
Principalele categorii de Costuri generate de stocuri sunt:
1. Costul de achiziționare a mărfurilor
2. Costul de menținere a stocurilor
3. Costul rupturilor de stoc

Relatiile dintre diferitele categorii de costuri generate de stocuri:

• Scăderea Costurilor de achiziționare a mărfurilor prin reducerea numărului comenzilor poate avea
ca efect creșterea costurilor de menținere a stocurilor.

• Reducerea Costurilor de menținere a stocurilor poate determina o creștere a frecvenței rupturilor

de stoc (Costului rupturilor in stoc).
Stocurile in sistemul logistic - Costurile generate de
stocuri
Costurile de achiziționare = costurile asociate efectuării comenzilor, în vederea creării sau
completării stocurilor.

Componente ale Costurilor de achiziționare:

• Costul selecției vânzătorului și negocierii;
• Costul formulării comenzii și transmiterii ei la furnizor;
• Costul transportului comenzii – depinde de cantitatea de mărfuri cumpărate;
• Costurile de recepție și de manipulare a materialelor la punctul de primire a produselor, care
depind tot de cantitatea de mărfuri cumpărate.
Stocurile in sistemul logistic - Costurile generate de
stocuri
Costurile de menținere a stocurilor = costurile determinate de păstrarea mărfurilor o anumită
perioadă, până în momentul solicitării lor de către clienții interni sau externi ai firmei.
Acestea sunt relativ proporționale cu volumul mediu de mărfuri deținute în stoc.

Componente ale Costurilor de menținere a stocurilor:

• Costurile financiare – costul capitalului investit în stocuri;
• Costurile de depozitare – costurile determinate de păstrarea mărfurilor în spații de depozitare
publice sau private;
• Costurile de asigurare – costurile pentru protecția contra riscurilor datorate incendiului, furtunii
sau furtului;
• Costurile deteriorării și uzurii mărfurilor – componente: pierderea de valoare înregistrată de
produs, costul operațiunilor de remediere a produsului și costul procurării unui produs similar de la
o altă unitate a firmei.
Stocurile in sistemul logistic - Costurile generate de
stocuri
Costurile datorate rupturilor de stoc = costurile determinate de absența produselor din stoc, în
momentul solicitării lor de clienți.

Componente ale Costurilor datorate rupturilor de stoc:

• Costul vânzărilor pierdute – clientul confruntat cu o ruptură de stoc decide să anuleze comanda,
furnizorul pierzând în acest fel profitul ce putea fi obținut în urma efectuării tranzacției;
• Costul pierderii loialității clienților – efectul comenzilor neonorate datorită rupturilor de stoc
poate fi reorientarea parțială sau totală a clienților spre alți furnizori;
• Costul unei noi comenzi – furnizorul realizează vânzarea la un moment ulterior, când produsul
devine disponibil, acesta suportând în schimb o serie de cheltuieli suplimentare.
Stocurile de marfuri

2. Planificarea stocurilor:
• Planificarea in conditii de certitudine
• Planificarea in conditii de incertitudine
 Planificarea stocurilor
Decizii funadamentale in managementul stocurilor sunt cele referitoare la:
• Stabilirea momentului in care este necesara lansarea comenzii de aprovizionare
• Stabilirea cantitatii comenzii

Alegerea celor mai potrivite variante de decizii depinde de factorii:

• Cerere - Evolutia Cererii
• Ciclul de performanta

Modalitati de Planificare a Stocurilor:

1. Planificarea in conditii de certitudine
2. Planificarea in conditii de incertitudine
Planificarea stocurilor

• Planificarea in conditii de certitudine:

Condiții de certitudine – Cererea viitoare și Ciclul de performanta sunt cunoscute

• Planificarea in conditii de incertitudine:

Conditia de Incertitudinea consta in fluctuatiile Cererii (pe durata intervalului de reaprovizionare)
si/sau variatiile Ciclului de performanta

Condiții de incertitudine - Cererea viitoare și Ciclul de performanta sunt cunoscute, astfel:

• Incertitudine privind Cererea, dar Ciclul de performanta este cunoscut
• Incertitudine privind Ciclul de performanta, dar Cererea este cunoscuta
• Incertitudine privind atat Cererea, cat si Ciclul de performanta

Ciclul de performanta = perioada dintre lansarea comenzii de catre firma cumparatoare (client) și
primirea mărfii de către aceasta.
Planificarea stocurilor

• Planificarea in conditii de certitudine

Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine

Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune asumarea DECIZIILOR FUNDAMENTALE

privind:
1) Stabilirea Punctului de reaprovizionare
2) Determinarea Numărului de comenzi
3) Determinarea Mărimea comenzii
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii - EOQ
Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine

Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune asumarea DECIZIILOR FUNDAMENTALE

referitoare la:
1) Stabilirea Punctului de reaprovizionare:

Punctul de reaprovizionare presupune determinarea mărimii stocului la care se impune lansarea

unei noi comenzi, în vederea asigurării continuității satisfacerii cererii.

În condiții de certitudine: P = D x T, unde:

P = punct de reaprovizionare,
D = cererea medie zilnică,
T = durata ciclului de performanță (mărimea intervalului de reaprovizionare).

În condiții de incertitudine: P = D x T + SS, unde SS = stocul de siguranță, exprimat cantitativ

 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune DECIZII FUNDAMENTALE referitoare la:
2) Determinarea Numărului de comenzi
3) Determinarea Mărimea comenzii

Factorii care influențează deciziile privind stabilirea Numarului si marimii comenzilor sunt:
• Costurile generate de Stocuri
• Relațiile dintre diferitele categorii de Costuri

În condiții de certitudine, Stocul mediu este egal cu jumătate din Cantitatea comandată:
𝑸
SM=
𝟐

Relatiile dintre Cantitatea comandata, Stocul mediu si Costuri:

• Cu cât Cantitatea comandată este mai mare, cu atât este mai mare Stocul mediu și implicit Costul de
menținere a stocului.
• Creșterea Cantitătății comandate determină o scădere a numarului de comenzi, respectiv o scădere a Costului
de achiziționare.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune DECIZII FUNDAMENTALE referitoare la:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii se poate realiza pe baza a doua modele (abordari):
• Modelului clasic EOQ
• Modelului ajustat EOQ*

Modelului clasic EOQ prezinta o serie de dezavantaje:

• Modelul clasic EOQ - se bazează pe o serie de ipoteze care îi limitează aplicabilitatea
• Modelul clasic EOQ aplicat in domeniul Comertului cu amanuntul presupune - rezolvarea problemei
determinarii costurilor
• Modelul EOQ clasic nu ia in considerare toti factorii relevanti care influenteaza:
• Situatiile de cumparare
• Modul de unitizare a marfurilor
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune DECIZII FUNDAMENTALE referitoare la:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ

EOQ sau Cantitatea economică a comenzii = cantitatea care completează stocul, în vederea menținerii la
minim a costului combinat al achiziționării și menținerii stocului.
EOQ – este cantitatea pentru care Costul mentinerii stocului = Costul comenzii (sunt egale).

EOQ – se calculează in mod clasic cu ajutorul formulei lui Wilson:

2𝐶𝑐𝐷
EOQ= √
𝐶𝑠𝐶𝑢
unde:
Cc - Costul comenzii
D - Cererea anuală (exprimat cantitativ)
Cs- Costul anual al menținerii stocului (exprimat procentual, în raport cu valoarea stocului mediu anual)
Cu - Costul unitar al produsului
Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii ajustate – EOQ*:

Formula EOQ* modificată/ajustată este:

𝐷
EoQ*= 𝐾
𝐶𝑢
2𝐶𝑐
K=√
𝐶𝑠
unde:
D - Cererea anuală
Cu - Costul unitar al produsului
Cc - Costul comenzii
Cs - Costul anual al mentinerii stocului
Factorul K:
• se determina in functie de Costul comenzii si Costul anual al mentinerii stocului;
• se exprima procentual in raport cu valoarea stocului mediu anual
• asigura posibilitatea de control al stocului
Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii - pe baza Modelului EOQ:

Modelul clasic EOQ se bazează pe o serie de ipoteze care îi limitează aplicabilitatea:

• Cererea este satisfăcută integral
• Evoluția cererii este continuă, constantă și cunoscută
• Durata ciclui de performanță este constantă și cunoscută
• Prețului produsului este constant, independent de cantitatea comandată sau de timp
• Orizontul de planificare este infinit
• Nu există interecțiuni între diversele articole existente în stoc
• Nu există stoc în tranzit
• Nu există limite în privința disponibilității capitalului

Formula EOQ poate fi aplicată de producători și angrosiști.

Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ:

Pentru detailiști, ipotezele neconfirmate, datorită caracteristicilor detailistilor, sunt:

• Cererea este continuă, constantă și cunoscută
• Singurele costuri semnficative pentru deciziile de reaprovizionare sunt costul menținerii stocului
și costul comenzii
• Costul marginal al unei comenzi suplimentare sau al unui articol suplimentar de produse este fix,
iar costul marginal al menținerii în stoc a unei unități suplimentare de produs este fix
• Întreaga cantitate comandată sosește în același moment
• Mărimea tranzacțiilor efectuate este mică față de cantitatea comandată
• Nu există restricții în privința cantității comandate
Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii - EOQ:
Cresterea aplicabilitatii modelului EOQ in domeniul Comertului cu amanuntul presupune rezolvarea
problemei determinarii costurilor.

Abordarea clasica a costurilor – are in vedere stabilirea tuturor Costurilor efective legate de:
• Mentinerea in stoc - Costul de mentinerea in stoc
• Efectuarea comenzii - Costul de achiziționare a mărfurilor
presupune utilizarea formulei EOQ classic - EOQ

Abordarea moderna a costurilor - promoveaza o alta perspectiva asupra Costurilor Costurile devin
niste “puncte de control”, utilizate pentru alegerea celei mai adecvate politici in privinta stocurilor.
• Costurile devin variabile ale sistemului de management al stocului, nu mai sunt vazute ca niste
valori constante.
presupune utilizarea formulei EOQ modificate/ajustate – EOQ*
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii - EOQ:
Modelul EOQ clasic nu ia in considerare factorii relevanti care influenteaaza:
• Situatiile de cumparare
• Modul de unitizare a marfurilor

Factorii care influenteaza situatiile de cumparare si modul de unitizare a marfurilor sunt:

▪ Discounturile cantitative oferite de furnizori;
▪ Variația tarifelor de transport;
▪ Mărimea economică a lotului de fabricație;
▪ Efectele cumpărării combinate a mai multe produse;
▪ Limitele privind capitalul investit în stocuri;
▪ Costurile de transport;
▪ Caracteristicile unitizării produselor.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:

4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii - EOQ:

Modelul EOQ clasic nu ia in considerare toti factorii relevanti care influenteaza:

• Situatiile de cumparare
• Modul de unitizare a marfurilor

Modelul EOQ* modificat/ajustat ia in considerare factorii relevanti care influenteaza:

• Situatiile de cumparare
• Modul de unitizare a marfurilor

Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii fara luarea in considerare a influentei diferitilor factori care
influenteaza situatiile de cumparare si modul de unitizare a marfurilor impune utilizarea formulei EOQ classic – EOQ

Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii cu luarea in considerare a influentei diferitilor factori care influenteaza
situatiile de cumparare si modul de unitizare a marfurilor impune utilizarea formulei EOQ ajustate – EOQ*
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine

Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:

4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ; EOQ*:
Ajustarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ* - este determinata de in primul rand de factorul:
• Discounturile cantitative oferite de furnizori

Discounturile cantitative oferite de furnizori pot fi:

• inclusive - prețul redus fiind aplicat asupra întregii cantități comandate, in conditiile in care cantitatea
comandata depaseste pragul specificat de vanzator
• Exclusive - prețul redus fiind aplicat doar pentru partea din cantitatea comandată care depaseste pragul
specificat de vanzator.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ; EOQ*:
Din perspectiva Discounturilor cantitative oferite de furnizori, Managementul trebuie sa decida intre
cele doua variante de modele: EOQ sau EOQ*

Decizia de a:
• comanda conform Cantitatii Economice a Comenzii - EOQ sau de a
• ajusta Cantitatea Economica a Comenzii – EOQ* , in functie de discounturile cantitative oferite de
furnizor
trebuie sa fie fundamentata pe baza analizei:
• Relatiei dintre componentele Costului total generat de stocuri
• impactului fiecarui nivel de discount asupra Costului total

Efectuarea unei comenzi care poate beneficia de discount este necesara numai daca se indeplineste
conditia:
• Economiile în privința Costului mărfurilor să depășească valoarea diferenței dintre creșterea Costului de
menținere a stocului și scăderea Costului comenzii.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ – pe baza factorului Variația tarifelor de transport:
In cazul in care Costul de transport il suporta firma cumparatoare sunt analizate diferitele efecte asupra managementului
stocurilor.
Deciziile trebuie fundamentate pe baza a doua criterii:
• Variatia Costurilor de transport in functie de Cantitatea transportata
• Costurile de mentinere a stocurilor

Deciziile privind stabilirea Cantitatii Economice a Comenzii, pe baza factorului Variatia tarifelor de transport, presupune
parcurgerea etapelor:
• Determinarea comenzii pe baza modelului EOQ
• Testarea Cantitatii comandate din perspectiva Sensibilitatii Cantitatii comandate in raport cu Costul de transport

- Considerarea variatiei costurilor de transport in functie de cantitatea transportata - cu cât cantitatea comandată este mai mare, cu atât va fi mai mic tariful de
transport de la origine la destinație. (Costurile de transport sunt invers proportionale in raport cu cantitatea transportata).
- Considerarea Costurilor generate de stocuri/Costurile de mentinere a stocurilor - creșterea cantității solicitate peste cantitatea economică a comenzii (EOQ) va
determina cresterea costurilor de menținere a stocurilor, respectiv scăderea simultană a costurilor de achiziționare, ca urmare a reducerii numărului de comenzi.
(Costurile de mentinere a stocurilor sunt direct proportionale cu cantitatea transportata).
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ – pe baza factorului Mărimii economice a lotului de
fabricație:
Datorita fluctuatiei Cererii, Marimea lotului variaza de la o comanda la alta.

Caracterul dependent al Cererii de Componente/Semifabricate impune utilizarea unor Metode de dimensionare

discreta a lotului comandat.

Metodele de dimensionare discrete sunt aplicabile in cazul unei Cereri neregulate.

Principalele Metode de dimensionare discreta sunt:

a. Dimensionarea lot cu lot
b. Cantitatea comenzii în perioade de timp (POQ)
c. Dimensionarea pe baza Seriilor de timp

Dimensionarea discreta - inseamna obtinerea unei Cantitati de componente/semifabricate (Q) egala cu Cerintele
nete la un moment dat.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de certitudine
Planificarea stocului în condiții de certitudine presupune:
4) Determinarea Cantitatii Economice a Comenzii – EOQ – pe baza factorului Mărimii economice a lotului de fabricație:

Principalele Metode de dimensionare discreta sunt:

a. Dimensionarea lot cu lot – cantitatea comandată este cea necesară. Este recomandată pentru componentele ieftine, unde
cererea este relativ mică și se manifestă la intervale neregulate.

b. Cantitatea comenzii în perioade de timp (POQ) – se bazează pe formula standard EOQ.

Avantaj POQ: minimizează Costurile mentinerii componentelor în stoc.
Dezavantaj POQ: poate fi aplicată eficient doar în conditiile unei cereri stabile

c. Dimensionarea pe baza Seriilor de timp – ajustează cantitatea comandată în funcție de nevoile curente estimate
(dimensionare dinamică). Exista doua variante ale dimensionarii pe baza Seriilor de timp, care au ca scop obtinerea:
• Costului pe articol cel mai scazut
• Costului total minim
Pe măsura adăugării mai multor perioade de timp:
• Scade prețul mediu unitar, datorită discounturilor cantitative,
• Scade costul mediu unitar al comenzii și al transportului,
• Crește costul menținerii stocului odată cu completarea stocul suplimentar.
Planificarea stocurilor

• Planificarea in conditii de incertitudine

 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine
Formularea politicii referitoare la stocuri trebuie sa considere INCERTITUDINEA care se manifesta in practica.

Incertitudinea consta in fluctuatiile Cererii pe durata intervalului de reaprovizionare si/sau variatiile Ciclului de
performanta.

Planificarea in conditii de incertitudine include situatiile:

1. Incertitudine privind fluctuatiile Cererii pe durata intervalului de reaprovizionare – Cererea fluctueaza,
Ciclul de performanta ramane constant
2. Incertitudine privind variatiile Ciclului de performanta – Cererea este constanta, Ciclul de performanta
este variabil
3. Incertitudine privind atat Cererea cat si Ciclul de performanta – Cererea si Ciclul de performanta au
caracter variabil

Ciclului de performanta - intervalul de timp de reaprovizionare al cumparatorului

Protectia fata de conditiile de incertitudine presupune crearea unui Stoc de Siguranta.

 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine

Stocul de siguranță permite asigurarea unui anumit nivel de servire a clienților, respectiv a nivelului dorit, a indicelui
de îndeplinire a comenzilor clienților.

Planificarea Stocului de siguranță presupune parcurgerea etapelor:

▪ Identificarea probabilității de producere a unei Rupturi de stoc;
▪ Estimarea Cererii pe durata rupturii de stoc;
▪ Adoptarea Deciziei privind gradul de protecție dorit, față de rupturile de stoc.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine

Planificarea stocului în condiții de incertitudine presupune asumarea DECIZIILOR FUNDAMENTALE referitoare la:
• Stabilirea Punctului de reaprovizionare:

Punctul de reaprovizionare presupune determinarea mărimii stocului la care se impune lansarea unei noi
comenzi, în vederea asigurării continuității satisfacerii cererii.

În condiții de incertitudine: P = D x T + SS
unde:
P = punct de reaprovizionare,
D = cererea medie zilnică,
T = durata ciclului de performanță (mărimea intervalului de reaprovizionare al cumparatorului).
SS = stocul de siguranță, exprimat cantitativ
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine
Situația 1 – Incertitudine privind Cererea:
• Cererea fluctuează
• Ciclul de performanta al cumparatorului/clientului nu se modifica intrucat:
• intervalul de reaprovizionare al cumparatorului nu variază în timp
• furnizorul este capabil să livreze marfa într-un interval prestabilit

Stocul mediu necesar pentru a proteja firma de rupturile de stoc se calculează ca suma intre jumătate din Cantitatea
comandată si Stocul de Siguranță:
𝑄
SM= + SS
2
unde: SM- stocul mediu, Q - cantitatea comandată, SS - Stocul de Siguranță

Pentru a determina Stocul de Siguranta necesar pentru a asigura un anumit grad de protectie fata de variatiile
cererii este necesara considerarea conceptelor:
• Probabilitatea de producere a unui eveniment (probabilitatea producerii unei rupturi de stoc, pe baza vanzarilor
zilnice)
• Abaterea standard – dispersia vanzarilor zilnice fata de vanzarea medie
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine
Situația 2 – Incertitudine privind Ciclul de performanță:
• Cererea nu se modifica, Cererea este cunoscuta
• Ciclul de performanta al cumparatorului/clientului este variabil intrucat:
• intervalul de reaprovizionare al cumparatorului variază în timp
• furnizorul nu este capabil să livreze marfa într-un interval prestabilit

Ciclului de performanta - intervalul de timp de reaprovizionare al firmei cumparatoare

În cazul în care impactul fluctuației ciclului de performanță nu este evaluat statistic, Stocul de Siguranță se stabilește
în funcție de Durata medie necesară pentru completarea stocului:
• Durata minimă a ciclului de performanță atrage probabilitatea mare a apariției unor rupturi de stoc
• Durata maximă determină imobilizarea capitalului în stocuri excesive

Variatiile mari ale Ciclului de performanta impun folosirea:

• metodelor de evaluarea statistica a Impactului variatiilor ciclului de performanta asupra Stocului de Siguranta.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine

Situația 3 – Incertitudine simultană în privința Cererii și duratei Ciclului de performanță

Situația 3 – cea mai probabila situatie.

Probleme decizionale avute in vedere Situatia 3:

• Stabilirea Stocului de Siguranta pentru cele doua tipuri de incertitudine
• Stabilirea Stocului de Siguranta pentru asigurarea unui anumit Nivel de servire a clienților
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine

Situația 3 – Incertitudine simultană în privința Cererii și duratei Ciclului de performanță

Stocul mediu necesar pentru a proteja firma de rupturile de stoc se calculează, pe baza formulei:
𝑄
SM= + SS
2
Unde:
SM = stocul mediu
Q = cantitatea comandată
SS = stocul de siguranță

Stabilirea Stocului de Siguranta pentru cele doua tipuri de incertitudine - presupune determinarea probabilitatilor
combinate ale celor doua tipuri de incertitudine.
 Planificarea stocurilor - Planificarea in conditii de incertitudine

Situația 3 – incertitudinea simultană în privința Cererii și duratei Ciclului de performanță

• Stabilirea Stocului de Siguranta pentru asigurarea unui anumit Nivel de servire a clienților – presupune
determinarea nivelului dorit al Indicelui de îndeplinire a comenzilor clienților
In aceasta situatie se stabileste magnitudinea rupturii de stoc, nu probabilitatea producerii unei rupturi de stoc.

La aceeasi marime a Stocului de Siguranta modificarea Cantitatii comandate influenteaza Nivelul de servire al
clientilor:
Cu cat este mai mare Cantitatea comandata, cu atat scade magnitudinea relativa a rupturii de stoc potentiale, iar
Nivelul de servire creste.
Stocurile de marfuri

3. Controlul stocurilor:
• Controlul continuu si controlul periodic
• Metoda JIT
• Metoda MRP
• Metoda DRP
• Controlul agregat al stocurilor
Stocurile de marfuri

Politica referitoare la stocuri se fundamentează pe baza Controlului Stocurilor

Controlul stocurilor se realizeaza folosind metodele:

• Controlul continuu si controlul periodic
• Metoda JIT
• Metoda MRP
• Metoda DRP
• Controlul agregat al stocurilor
Controlul stocurilor

• Controlul continuu si controlul periodic

Controlul stocurilor - Controlul continuu si controlul periodic

Controlul stocurilor poate fi:

• continuu
• periodic
• combinaţii ale intre continuu si periodic

Controlul continuu - constă în analiza zilnică a stocului pentru a determina necesităţile de

aprovizionare sau desfacere
Controlul continuu - este dependent de disponibilitatea datelor referitoare la stocuri.

Controlul periodic - exprimă analiza stocurilor la anumite intervale de timp bine determinate
(săptămână, lună) şi
Controlul periodic - asigură o ajustare a aprovizionării între două controale succesive.
 Controlul stocurilor
În ultimele decenii au apărut o serie de Metode de control a stocurilor cu grade de complexitate diferite, cum
sunt :
• Metoda JIT ( just-in-time);
• Metoda MRP (planificarea cerinţelor materiale);
• Metoda DRP (planificarea cerinţelor de distribuţie).

Aceste Metode de control au impus reorganizarea întregului sistem logistic.

Controlul stocurilor

• Metoda JIT
 Controlul stocurilor - Metoda JIT
Metoda JIT – Just in Time (originară din Japonia)

Filozofia “just-in-time” (JIT) reprezinta o:

• filozofie de control al stocurilor, al cărei SCOP este menţinerea cantităţii necesare de material în locul potrivit,
la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de produse.
• filozofie de programare, al cărei SCOP este ca întregul canal de aprovizionare-livrare sa fie sincronizat pentru a
răspunde cerinţelor producţiei sau clienţilor.

Principalele caracteristici ale JIT sunt următoarele :

a) relaţiile strânse cu un număr mic de furnizori şi transportatori;
b) utilizarea în comun a informaţiilor de către clienţi şi furnizori;
c) frecvenţa mare a producţiei, cumpărării şi transportului unor cantităţi mici, ceea ce conduce la niveluri minime
ale stocurilor;
d) înlăturarea incertitudinii în canalul de aprovizionare-livrare, ori de câte ori este posibil;
e) obiectivele privind calitatea înaltă.
 Controlul stocurilor - Metoda JIT
Termenul JIT este utilizat pentru a susţine următoarele idei:
1) înlăturarea stocurilor din lanţul de aprovizionare-livrare. Este scopul principal al susţinătorilor metodei JIT.
Renunţarea la stocuri este posibilă în condiţiile unor livrări frecvente, în cantităţi mici, care corespund cererii
imediate;
2) un sistem de control al producţiei. Varianta iniţială, numită Kanban, a apărut ca modalitate de control al
fluxului de materiale, pe termen scurt. Este un sistem de tip ”pull”, conform căruia , pe baza unor carduri
speciale, un centru de lucru din aval solicită aprovizionarea cu cantităţi mici şi fixe, de la un punct de furnizare din
amonte;
3) filozofia de înlăturare a risipei. Din această perspectivă, JIT urmăreşte reducerea activităţilor care nu adaugă
valoare. JIT devine astfel complementară ideii de imbunătăţire continuă, care stă la baza managementului
calităţii totale (TQM).
Sursele posibile de risipă, care trebuie să fie eliminate sau diminuate, sunt:
(i) produsele defecte; (ii) stocurile; (iii) mişcările inutile în aplicarea metodelor de lucru; (iv) supraproducţia – prea
devreme şi prea mult; (v) deplasarea şi manipularea excesivă a bunurilor; (vi) timpul de aşteptare; (vii)limitele
procesului.
4) strategie de management al resurselor umane. Lucrătorii trebuie sa aibă aptitudini multiple şi să fie utilizaţi în
mod flexibil, pentru a face faţă fluctuaţiilor mici ale cererii. Sunt încurajaţi să se implice în soluţionarea
problemelor şi să propună modificări, ca parte a procesului de îmbunătăţire continuă.
 Controlul stocurilor - Metoda JIT
O variantă recentă a JIT, denumită adesea JIT II, are ca obiectiv - încorporarea cunoştinţelor resurselor umane în
procesul de planificare şi coordonare.
Principiul promovat de JIT II - este participarea comună la planificarea şi îndeplinirea cerinţelor de materiale, pentru a
facilita ansamblul operaţiunilor.
Specialiştii în domeniul cumpărării au un rol deosebit de important în asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea
filozofiei JIT. Toate materialele trebuie să fie disponibile atunci când sunt solicitate, la locul potrivit, în cantitatea şi de
calitatea necesară.
Principalele responsabilităţi ce revin acestor specialişti se referă la următoarele aspecte:
• relaţiile cu funcţia de proiectare. Atenţia se concentrează asupra performanţelor, nu a specificaţiilor de proiectare.
Furnizorii trebuie să fie implicaţi în analiza valorii efectuate la nivelul organizaţiei cumpărătoare. ƒ
• relaţiile cu furnizorii. Sistemul JIT presupune apelarea la un număr mic de furnizori capabili să asigure nivelul de
performanţă dorit. O particularitate a JIT este determinată de necesitatea de a dezvolta relaţii strânse, pe termen
lung, între furnizor şi client, în scopul comun al reducerii costurilor şi împărţirii economiilor. ƒ
• identificarea furnizorilor potenţiali. Organizaţiile furnizoare trebuie să fie capabile să menţină un interval de
reaprovizionare constant şi scurt, precum şi un nivel înalt de calitate. În plus, investigaţiile referitoare la furnizorii
potenţiali vizează organizaţiile situate în relativă proximitate faţă de organizaţia cumpărătoare, pentru a diminua
intervalul de reaprovizionare şi a spori certitudinea livrării. ƒ
• certificarea furnizorilor. Este necesară dezvoltarea unor programe de certificare a furnizorilor, în vederea asigurării
unui înalt nivel de calitate. Specificaţiile de calitate trebuie să fie îndeplinite de toate produsele, înainte de a părăsi
unitatea de fabricaţie a furnizorului, astfel încât să se renunţe la controlul de calitate cu ocazia recepţiei de client. ƒ
• evaluarea performanţelor furnizorilor. În afară de certificarea preliminară, este necesară urmărirea continuă a
performanţelor fiecărui furnizor. Problemele identificate pot fi soluţionate în cooperare, de ambele părţi, pentru
realizarea obiectivelor comune.
 Controlul stocurilor - Metoda JIT

Avantajele aplicării filozofiei JIT sunt legate de:

1) costuri - reducerea costurilor de menţinere a stocurilor ;

2) calitate - detectarea şi corectarea rapidă a calităţii necorespunzătoare, asigurarea unei calităţi înalte a
produselor cumpărate;

3) proiectare - reacţia rapidă la schimbările intervenite;

4) eficienţa administrativă - un număr mai mic de furnizori, simplificarea comunicaţiilor cu furnizorii şi a

activităţilor de recepţie;

5) productivitate – diminuarea unor rezultate din activităţile de inspecţie, reducerea întârzierilor legate de
obţinerea materialelor;

6) cerinţele de capital - reducerea imobilizărilor în stocuri de materii prime, componente, produse în curs de
prelucrare şi produse finite.
 Controlul stocurilor - Metoda JIT
Dezavantajele aplicării metodei pentru organizaţia cumpărătoare sunt determinate de următoarele cauze
potenţiale:
• tehnicile neadecvate de previzionare a cererii;
• incapacitatea furnizorilor de a se adapta rapid la modificările cererii;
• performanţele variabile ale furnizorilor care nu sunt capabili să livreze mărfurile .într-un interval scurt şi cu
frecvenţă mare;
• problemele de calitate apărute la nivelul organizaţiei furnizoare;
• comunicarea necorespunzătoare între furnizor şi client;
• barierele de comunicare existente în interiorul organizaţiei cumpărătoare, între diferitele departamente;
• creşterea preţurilor de către furnizor (comparative cu livrarea în loturi mari), pentru acoperirea costurilor de
depozitare şi livrare.

Susţinătorii metodei JIT subliniază:

• Necesitatea efectuării de îmbunătăţiri continue la mai multe niveluri din lanţul de aprovizionare-livrare.
• Interfaţa dintre furnizor şi client este esenţială pentru succesul jit.
• Schimbul de date necesare pentru procesul de planificare facilitează coordonarea între părţi.
Controlul stocurilor

• Metoda MRP
 Controlul stocurilor - Metoda MRP
MRP - Planificarea Cerinţelor de Materiale:

MRP se deosebeşte radical de sistemele tradiţionale de completare a stocului, în cazul cărora lansarea unei noi comenzi are
loc în momentul atingerii punctului de reaprovizionare.

MRP - este o metodă de planificare şi control al stocurilor, care are implicaţii asupra procesului de cumpărare.
Scopul MRP este Minimizarea stocului şi menţinerea programelor de livrare

Sistemul MRP – constă:

• într-un set de proceduri corelate, decizii, reguli şi înregistrări care traduc un program de producţie principal în cerinţe nete,
• în satisfacerea planificată a cerinţelor, pentru fiecare articol în stoc care este necesar pentru îndeplinirea programului
respectiv.

Aspectele specifice MRP constau in:

• Controlul fluxului de materiale pentru satisfacerea cerinţelor planificate, nu pentru simpla recompletare a stocurilor, pe
măsura consumării lor.
• Caracterul dependent al cererii referitoare la materiile prime, materialele, subansamblele şi componentele care alcătuiesc
produsul finit.
• Cererea de inputuri derivă din cererea viitoare de produse finale.
• Filozofia MRP este focalizată asupra produsului finit în care vor fi incorporate părţile componente.
• MRP urmăreşte să controleze fluxul tuturor articolelor necesare pentru fabricaţia unui anumit produs.
Controlul stocurilor - Metoda MRP

Principalele obiective ale Planificării Cerinţelor de Materiale sunt:

• sincronizarea - corelarea comenzilor, a livrărilor de materiale şi a componentelor cu cerinţele de
producţie;
• disponibilitatea la timpul potrivit – asigurarea articolelor necesare atunci când sunt solicitate sau
nu cu mult timp înainte de utilizarea lor;
• promovarea planificării comune – corelarea eforturilor furnizorului şi clientului în avantajul
ambelor părţi;
• acţiunea rapidă– pentru prevenirea lipsei de materiale şi componente, în cazul urgenţelor,
livrărilor întârziate etc.
 Controlul stocurilor - Metoda MRP
Funcţionarea sistemului de Planificare a Cerinţelor de Materiale se bazează pe următoarele inputuri
informaţionale:
• previziunea vânzărilor - Caracterul derivat al cerinţelor de materiale presupune estimarea prealabilă a cererii
produsului final, pentru un anumit orizont de timp. Informaţiile privind nivelul estimat al vânzărilor viitoare pot
fi furnizate de compartimentul de marketing şi vânzări al organizaţiei.
• comenzile clienţilor - Solicitările efective ale clienţilor, pentru perioada următoare, constituie un alt input
esenţial. Lansarea din timp a comenzilor către clienţi facilitează procesul de planificare la nivelul din amonte al
lanţului de aprovizionare-livrare.
• programul de producţie principal - Este elaborat în funcţie de cerere, pentru un anumit orizont de timp divizat
pe perioade de durată mai mică (nu neapărat egale). Programul de fabricaţie a produsului final se
fundamentează pe previziunea vânzărilor şi/sau comenzile clienţilor. În absenţa programului de producţie
principal, MRP nu poate genera cereri de materiale, componente etc.
• lista de materiale - Indică toate articolele necesare pentru crearea fiecărui ansamblu sau subansamblu care
face parte din produsul final. Lista de materiale este o structură a produsului final, detaliată pe mai multe
niveluri. Articolele pe care le include o anumită componentă sunt prezentate pe niveluri inferioare succesive.
• evidenţa stocurilor - Pentru determinarea cerinţelor de materiale sunt necesare informaţii privind stocurile
disponibile. Datele considerate se referă: (i) stocurile de articole existente efectiv în spaţiile de depozitare ale
organizaţiei; (ii) materialele care au fost comandate deja la furnizori şi urmează să fie primite de organizaţie;
(iii) durata intervalului de reaprovizionare pentru fiecare articol necesar.
 Controlul stocurilor - Metoda MRP
Pe baza informaţiilor provenite din programul de producţie, lista de materiale şi evidenţa stocurilor, sistemul
MRP desfăşoară următoarele operaţiuni:
• calcularea cerinţelor brute (totale ) - Cantitatea totală necesară din fiecare articol se stabileşte în funcţie de
cantitatea necesară pentru fabricarea unei unităţi de produs final şi de numărul unităţilor de produs final care
sunt prevăzute în programul de producţie principal. Stabilirea cerinţelor totale nu ia în calcul situaţia stocurilor.
• poziţionarea în timp a comenzii - În acest scop, este necesară cunoaşterea intervalului de reaprovizionare ( a
perioadei de la lansarea comenzii la primirea mărfii) pentru fiecare articol din structura produsului final.
Programul de producţie principal specifică data la care va fi necesar fiecare articol. În funcţie de această dată şi
de durata intervalului de aprovizionare, se stabileşte data la care trebuie să fie lansată comanda la furnizor.
• determinarea cerinţelor nete - Calcularea cantităţilor pe care organizaţia trebuie să le comande din fiecare
material se bazează pe următoarea formulă: CN = CB – SQo unde: CN sunt cerinţele nete, CB sunt cerinţele
brute, S este stocul existent (în spaţiile de depozitare ale organizaţiei) şi Qo este cantitatea deja comandată la
furnizori (care urmează să fie primită de organizaţie).
• formularea de instrucţiuni privind comenzile - Principalele tipuri de instrucţiuni ce reprezintă outputurile
sistemului MRP se referă la următoarele aspecte :
• lansarea comenzilor de cumpărare (sau de procurare din interiorul organizaţiei);
• reprogramarea comenzilor , astfel încât să fie acoperite cerinţele nete;
• urgentarea comenzilor care nu au fost onorate de furnizori la data planificată;
• anularea comenzilor.
 Controlul stocurilor - Metoda MRP

Dezvoltarea conceptului MRP a condus la apariţia tehnicii MRP II - Planificarea Resurselor de Producţie.

Conceptul MRP II a fost extins pentru orice resursă necesară procesului de producţie.

MRP II stabileşte:
• necesităţile de materiale
• cerinţele de resurse umane
• echipamente
• resurse financiare
Controlul stocurilor

• Metoda DRP
 Controlul stocurilor - Metoda DRP
DRP - Planificarea Cerinţelor de Distribuţie consta in faptul că - se bazeaza pe o structura multi-level:
cererea de la nivelul superior, (un depozit central), este dependentă de cererea de la nivelul imediat inferior,
(depozitele regionale).
În cadrul structurii multi-nivel, cererea de la fiecare nivel este dependentă de cererea nivelului inferior, cu excepţia
nivelului ce satisface necesităţile clientului final, a cărui cerere este independentă.

Asemănări intre Metoda MRP si Metode DRP:

(i) niciuna nu utilizează procedee de control continuu sau periodic;
(ii) necesită un sistem informatizat şi se bazează pe pachete software speciale;
(iii) au fost extinse până la nivelul de planificare a resurselor (MRP II şi DRP II).

Diferenţe între DRP şi MRP:

Metoda DRP:
• se focalizează asupra programării care coordonează cerinţele de distribuţie pentru un anumit orizont de timp.
• are un program pentru fiecare produs, la nivelul fiecărui depozit de distribuţie.
Metoda DRP:
• urmăreşte integrarea programelor pentru a determina cerinţele totale ale unui nivel superior, cum ar fi depozitul
organizaţiei.
 Controlul stocurilor - Metoda DRP
Pentru o anumită perioadă, Cerinţele nete se determină pe baza următoarei formule:
CN = (CS + SS) – (PP + SFa)
unde: CN sunt cerinţele nete, CB sunt cerinţele brute, SS este stocul de siguranţă, PP sunt primirile programate
de produse şi SFa este nivelul planificat al stocului pentru sfârşitul perioadei
SFa este egal cu nivelul planificat al stocului final pentru perioada anterioară, la care se adaugă primirile
programate pentru perioada curentă şi din care se scad cerinţele brute ale perioadei curente.

Sfa = SFp + PP – CB

Comanda de completare a stocului este lansată cu un interval de reaprovizionare înainte de momentul în care ar
fi necesară utilizarea stocului de siguranţă pentru satisfacerea necesităţilor brute.
Controlul stocurilor - Metoda DRP
Sistemul de planificare a cerinţelor de distribuţie – DRP - oferă Avantaje de marketing şi
logistice.
Principalele avantaje în marketing constau în:
• îmbunătăţirea nivelului şi serviciilor pentru clienţi;
• creşterea eficacităţii campaniilor promoţionale şi programelor de lansare a produselor
noi;
• sporirea capacităţii de anticipare a rupturilor de stoc, astfel încât eforturile de marketing
să nu se concentreze asupra unor produse cu stocuri mici;
• îmbunătăţirea coordonării cu celelalte funcţii ale organizaţiei.

Principalele avantaje logistice, sunt:

• reducerea costurilor de transport ale depozitelor, ca urmare a coordonării livrărilor;
• scăderea nivelului stocurilor, datorită capacităţii de a determina ce produs este necesar şi
când anume;
• diminuarea spaţiilor de depozitare necesare;
• scăderea retururilor de produse de la clienţi, în condiţiile cunoaşterii cererii;
• creşterea vizibilităţii stocurilor şi coordonarea dintre logistică şi producţie;
• facilitatea elaborării bugetelor, prin simularea mai multor scenarii referitoare la cerinţele
de stocuri şi transport .
Controlul stocurilor - Metoda DRP

Eficacitatea sistemelor DRP este afectată de numeroşi factori.

Principalele constrângeri se referă la următoarele aspecte:
(i) gradul de acurateţe şi coordonare a previziunilor pentru fiecare depozit;
(ii) stabilitatea ciclurilor de performanţă în privinţa mişcării mărfurilor între unităţile de
distribuţie;
(iii) gradul de nervozitate a sistemului datorat organizaţiilor de producţie sau întârzierii livrărilor.
Controlul stocurilor

• Controlul agregat al stocurilor

 Controlul stocurilor - Controlul agregat al stocurilor
Proiectarea unei politici adecvate în privința stocului fiecărui produs este o prioritate a logisticienilor.
Perspectiva detaliată asupra stocului fiecărui produs nu este însă suficientă pentru managementul eficace și
eficient al stocurilor, pentru realizarea nivelului dorit de servicii logistice, pe ansamblul firmei.
Se impune un control agregat al stocurilor, care să urmărească grupe de produse, eventual ansamblul produselor
oferite de firma clienților săi.

Controlul agregat al stocurilor poate fi realizat cu ajutorul unor metode simple.

• Viteza de circulație și numărul de rotații
• Analiza ABC
• Regula rădăcinii pătrate
• Relația dintre stoc și cerere
• Limita investiției totale