Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Gatag2 PDF
Curs Gatag2 PDF
CUPRINS
1.1Definiţie 2
1
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 1:
1.1 Definiţie
Maşina este un ansamblu de corpuri dintre care unele cu mişcări bine
determinate, iar altele în repaus în care se transformă energia în scop util.
Precizări
a)o caracteristică esenţială a maşinii este existenţa mişcării.
b)un transformator energetic lipsit de piese în mişcare poartă denumirea de
aparat(de ex: reşoul, becul electric, căldarea navală etc).
2
Mişcarea variată cu opriri la capetele cursei conduce la o transformare
energetică intermitentă respectiv la o curgere intermitentă a fluidului.
3
1.4 Clasificarea maşinilor navale
Definiţie. în general orice maşină instalată la bordul unei nave, care este
folosită pentru a transforma energia dintr-o formă în alta este numită maşină
navală.
La bordul unei nave întâlnim mai multe tipuri de maşini navale precum maşini
termice, maşini hidraulice şi maşini electrice.
După rolul pe care îl îndeplinesc la bordul navei maşinile navale se împart în:
a)maşini principale, care sunt folosite pentru propulsia navei
b)maşini auxiliare, care servesc la realizarea condiţiilor necesare pentru
funcţionarea maşinilor principale şi a altor agregate şi instalaţii de bord şi de
punte.
Cele mai inteligente tipuri de maşini navale la bordul navei sunt cele termice.
Maşinile navale termice pot fi clasificate după mai multe criterii
1. In funcţie de natura agentului termic utilizat
a) maşini termice cu ardere internă, la care agentul termic prin intermediul
căruia se transformă energia este amestecul de gaze obţinut în urma arderii
combustibilului.
Astfel sunt: MAS, MAC şi TG
b) maşini termice cu ardere externă, la care agentul motor este constituit în
general din aburul produs într-un agregat separat de maşina termică.
2. După modul de transformare a energiei
a) maşini termice cu piston, la care transformarea energiei termice în energie
mecanică se realizează prin intermediul unui piston a cărui mişcare alternativă în
interiorul unui cilindru datorită destinderii fluidului motor este transformată în
mişcare de rotaţie prin mecanismul bielă-manivelă.
b) maşini termice cu rotor, care energia termică conţinută în agentul rotor la un
anumit nivel(potenţial) reprezentat prin presiunea şi temperatura acestuia se
transformă mai întâi în energie cinetică, după care urmează transformarea din
energie cinetică în energie mecanică prin efectul dinamic al agentului motor asupra
paletelor rotorului.
3. După rolul pe care îl îndeplinesc în sistemele de propulsie
deosebim:
a)maşini principale, care sunt folosite pentru propulsia navei
b)maşini auxiliare, care servesc la realizarea condiţiilor necesare pentru
funcţionarea maşinilor principale şi a altor agregate şi instalaţii de bord şi de punte.
4
Indicii constructivi sunt acele mărimi caracteristice ale maşinilor navale care
evidenţiază performanţele de putere, masă relativă şi spaţiul necesar pentru
instalarea la bordul navei.
Rezolvare: 1 d ; 2 a.
5
BIBLIOGARFIE:
6
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2
CUPRINS
2.1. Definiţie 8
7
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 2:
2.1 Definiţie
8
2.2.2 Sisteme de propulsie cu MAI
9
2.2.4. Sistemele de propulsie cu TG
Observaţii
Se utilizează în mod special pe nave militare şi pe unele nave de transportat
gaze naturale lichefiate sau pentru produse petroliere lichide.
Avantaje
a)autonomie mare de marş
b)realizarea unor puteri mari de propulsie
Dezavantaje
Pericolul poluării radioactive a mării şi a personalului navigant
10
Fig.l Sisteme de propulsie navală cu MAP
11
Fig. 2 Sistem de propulsie cu TA
12
Fig.3 Schema de principiu I.T.G.
13
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 2:
3. Care din următoarele siteme de propulsie este cel mai puţin economic:
a) Sistem de propulsie cu MAP
b) Sistem de propulsie cu TG
c) Sistem de propulsie cu TA
d) Sistem de propulsie cu MAI
Rezolvare: 1d; 2 b, 3 a
14
BIBLIOGRAFIE
15
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3
CUPRINS
3.5Legea impulsului 20
16
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 3:
V = Dv = dV/dτ [m3/s]
Relaţia de legătură:
Dm = ρDv = Dv/v ;m= ρ V = V /v
17
Pentru aplicarea acestei relaţii trebuie calculată sau dedusă valoarea vitezei
astfel:
-conducte de abur supraîncălzit c = 40 - 60m/s
-tubul de evacuare din turbina de condensatie c = 80 - 120m/s
-conducte de refulare c = 20 - 3Om/s, aer, gaze
-conducte de aspiraţie la pompe c = 0,5 - lm/s
-conducte de refulare la pompe c = 2 - 4m/s
Observaţii:
a)Dacă debitul Dm este constant în timp, regimul de curgere este permanent sau
staţionar adică viteza se menţine constantă în fiecare punct al liniei de curent
putându-se modifica de la o linie la alta
b)Dacă debitul Dm se modifică în timp, regimul se numeşte variabil, nestaţionar sau
nepermanent
e = i + c2 / 2 [J/kg]
Observaţii:
a)Suma i = u +pv reprezintă în fond energia potenţială a fluidului denumită
entalpie.
b)Gazele fiind uşoare se neglijează termenul gz
c)În condiţiile conservării energiei adică e = ct, dacă viteza ar fi nulă energia totală
ar deveni egală cu entalpia fluidului.
i* =i + e2/2 = e,
în care
i*- entalpia corespunzătoare vitezei nule denumită şi entalpia totală sau entalpia
de frânare .
18
3.3.2 Ecuaţia energiei pentru curgerea lichidelor
c2
e=pv0 + + gz [ J / kg ]
2
Observaţii:
a)Lichidele fiind practic incompresibile, energia internă m poate fi neglijată.
b)Energia de poziţie gz poate fi în acest caz foarte mare.
dq = de + dl + dhf [J/kg]
Concluzie:
La turbinele termice, lucrul mecanic se produce pe seama scăderii
entalpiei.
Integrând între intrare şi ieşire rezultă : i = ii - ic = h [J/kg]
Se numeşte cădere de entalpie, cădere termică, cădere adiabată.
19
Precizări:
a)Căderile termice(de entalpie)la turbinele cu gaze sunt de circa 250-500kj/kg iar la
turbinele cu abur, 100-1400 kj/kg.
b)Căderea de entalpie mai mare în cazul turbinelor cu abur se explică prin căldura
specifică, aproximativ dublă faţă de cea a gazelor şi prin faptul că se utilizează şi o
parte din căldura latentă de vaporizare.
c)Căderile termice fiind atât de mari nu mai pot fi transformate dintr-o dată în lucru
mecanic, căci paletajul are capacitatea limitată de prelucrare. De aceea majoritatea
turbinelor termice sunt cu trepte de presiune, fluidul destinzându-se treptat în mai
multe şiruri de ajutaje alternând cu şiruri de palete
3.5Legea impulsului
20
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 3:
Rezolvare: 1 c; 2 c
21
BIBLIOGRAFIE
22
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 4
CUPRINS:
4. 1 Efectul de acţiune 24
23
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 4:
Forţa produsă asupra unui corp prin lovirea lui de către un fluid cu viteză, se
numeşte forţă de acţiune. Ea se datorează.impulsului pozitiv I1.
Cu referire la efectul de acţiune deosebim 3 cazuri:
a) lovirea normală a unui perete plan infinit vertical. Considerând suprafaţa de
control după ieşirea din ajutaj , aceasta este în zonă de aceeaşi presiune deci
ΣFp = 0; G → forţa de greutate este paralelăxu peretele deci poate fi considerată nulă,
G = 0.
După ciocnire fluidul se împrăştie simetric deci I 2 = 0
Fig. 1
24
Astfel, forţa asupra peretelui este F = I1 = Dm ⋅ c1
F este dirijată în sensul şi direcţia I1 , respectiv c1
Fig.2
Concluzie
Prin introducerea fluidului cu 180°, for ţa s-a dublat faţă de cazul peretelui
plan.
De aceea paletele turbinelor termice ca şi ale ventilatoarelor şi
compresoarelor, turbinelor hidraulice se confecţionează având profil concav
4.2 Efectul de reacţiune
Forţa produsă asupra unui corp prin ieşirea dintr - însul a unui fluid se
numeşte forţă de reacţiune. Ea se datorează impulsuluilfteg negativ I 2 şi este
dirijată cu sens invers vitezei de ieşire.
25
Ca aplicaţie se consideră cazul unei rachete care se deplasează orizontal.
Considerând suprafaţa de control împrejuruljachgtei şi deplaşându - se odată cu
aceasta, rezultă
ΣFp = 0; I1 = 0; F = − I 2 = − Dm w2
Aripile portante sunt corpuri care datorita formei sunt supuse unei forţe
normale pe viteza relativă medie a curentului Wm.
La o aripă portantă se deosebeşte q faţă convexă denumită extrados E şi o
faţă plană sau concavă denumită intrados I .
Datorită bombării extradosului se produce o îngrămădire a liniilor de curent,
respectiv o creştere de viteză ( W), ceea ce conduce la o scădere de presiune
( p) pe extrados.
Diferenţa de presiune conduce la apariţia unei forte portante Rz , normală pe
viteza medie Wm şi dată de relaţia:
Rz=cz⋅ρ/2⋅Wm2⋅A[N]
Unde:
- cz este coeficientul de portantă determinat experimental
- ρ este densitatea fluidului
- A este suprafaţă corpului
Datorită vâscozităţii şi devierii fluidului apare însă şi o forţă de rezistenţă la
înaintare Rx , paralelă cu Wm.
Rx=cx⋅ ρ/2Wm2⋅A[N]
Unde cx este coeficientul de rezistenţă la înaintare.
Forţa rezultantă R este înclinată faţă de Rz cu unghiul λ
Raportul Rx / Rz = cx / cz = tgx = se numeşte coeficientul de fineţe al
profilului (este analog coeficientului de frecare)
26
de unghiul dintre viteza medie Wm şi coarda profilului
Fig. 4
Cum această viteză nu poate fi depăşită , la mărirea în continuare a lui 5
viteza va creşte numai în punctele în care nu s-a atins încă viteza sunetului şi care
vor fi dintre cele mai puţine. Astfel creşterea lui cz se atenuează până la unghiul 8d,
la care liniile de curent se desprind de pe extrados ceea ce conduce la scăderea
bruscă a lui cz.
27
Fig. 5
28
Fig.6
29
Momentul greutăţii obişnuit nu intervine, întrucât la turbinele termice
greutatea gazelor sau a aburului este neglijabilă, deci rămâne:
M i = m(r1 xc1 − r2 xc2 ) c sin α =cu
Fig. 7
30
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 4:
Rezolvare: 1a; 2 b.
31
BIBLIOGRAFIE
32
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 5
CUPRINS:
5. 2.Procesul de ajutaje 35
33
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 5:
Turbina este un motor rotativ care transformă energia unui fluid în energie
mecanică de rotaţie.
Turbinele care funcţionează cu fluide purtătoare de energie termică sunt
turbinele cu abur sau gaze spre deosebire de cele care folosesc energia potenţială
a apei.
Avantajele turbinelor termice comparativ cu alte motoare primare sunt:
a)transformarea energetică este continuă, fapt ce face posibilă realizarea unei
puteri foarte mari.
b)forţele centrifuge care apar în cazul mişcării de rotaţie se echivalează reciproc.
c)nu este nevoie de mecanisme intermediare, cum ar fi mecanismul bielă-manivelă
al motoarelor cu piston.
d)punctele de frecare sunt numai cele din lagăre, ceea ce face ca pierderile
mecanice să fie minime, iar consumul de ulei pentru ungere redus. f)randamentul
transformărilor energetice este ridicat, ceea ce duce la un consum specific mic.
Dezavantaje
a)obligativitatea realizării unor jocuri foarte mici între elementele statice şi cele în
mişcare.
b)necesitatea adaptării unui sistem special de etanşare.
34
Fig. 1
5. 2.Procesul de ajutaje
Ajutajul este canal sau un tub a cărui secţiune variază în mod continuu după
o anumită lege pentru a se obţine modificarea dorită a vitezei.
După modul de variaţie a secţiunii deosebim:
35
a)ajntaje convergente - la care secţiunea este în continuă scădere
b) ajutaje divergente- la care secţiunea este în continuă creştere
Fig. 2
Fig. 3
Studiul ajutajelor se poate face sub două aspecte: studiu energetic pentru
stabilirea vitezei de ieşire şi a pierderilor şi studiu energetic pentru stabilirea legii de
variaţie a secţiunii.
36
5. 2.2 Studiul energetic al ajutajului
Fig. 4
37
Căderea termică respectivă se numeşte cădere teoretică de entalpie sau
cădere adiabată.
ha= i0 — I1t [J/kg]
Rezultă viteza teoretică c1t = 2 ( h 0 + i0 – i1 t )
în realitate apar pierderi care conduc la creşterea entalpiei, procesul real este
adiabata ireversibilă AB, entalpia finală ij > ijt, deci scade căderea termică utilizată
şi ca atare şi viteza:
c1 = pc1t
c1 < c1t sau c1t =ρ 2 ( h 0 + h a ) [ m / s ]
în care ρ< 1 se numeşte coeficient de reducere a vitezei în.ajutaje
Acest coeficient este determinat experimental, putând fi luat din diagrama lui
Jiritchi funcţie de viteza teoretică c1t şi de înălţimea l a ajutajelor la ieşire.
38
5. 3. Studiul gazodinamic al ajutajului
Fig.6
39
b)Pentru viteză se consideră ecuaţia lui Bernonlli simplificată neglijând
variaţia volumului specific
Concluzii:
a)pentru destinderi mici se folosesc ajutaje convergente
b)pentru destinderi mari devine necesar ajutajul convergent - divergent, din cauza
creşterii foarte rapide a volumului specific.
40
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 5:
1. La ajutajele divergente secţiunea se prezintă astfel:
a) în continuă scădere
b) creşte până la o valoare maximă şi apoi scade
c) în continuă creştere
d) scade până la o vaoare minimă şi apoi creşte
2.Din punct de vedere teoretic procesul energetic din ajutaje este reprezentat de:
a) o transformare politropă
b) o transformare adiabată
c) o transformare izocoră
d) o transformare izobară
3. Pentru realizarea unor destinderi mari într-o tubină termică sunt necesare:
a) ajutaje convergente
b) ajutaje divergente
c) ajutaje convergent- divergente
d) ajutaje divergent- convergente
Rezolvare: 1 a; 2 b; 3 c
41
BIBLIOGRAFE
42
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 6
CUPRINS:
43
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 6:
A⋅c
Dm = = ct
v
Prin logaritmare şi diferenţiere, se obţine :
In Dm = In A + Inc - lnv = ct
dDm dA dc dv
= + −
Dm A c v
dA dv dc dc dv c
= − = ⋅ −1
A v c c v dc
lnp+k⋅ln⋅v=ct
dp dv dv dp
+k =0⇒ =−
p v v kp
Raportul dc rezultă din ecuaţia lui Bernoulli simplificată, c
admiţând V = ct
c2
pv + = ct ⇒ vdp + cdc = 0
2
dc vdp
=
c c
44
înlocuind în relaţia de mai sus. se obţine
da dc dp c 2 dc c 2
= − ⋅ − − 1 = − 1
A c kp vdp c kpv
dA dc c 2
= 2 − 1
A c c
dar.
dc
Întrucât viteza creşte în lungul ajutajului > 0 semnul lui dA va fi
c A
acelaşi ca semnul parantezei.
Avem 3 cazuri :
Fig. 1
45
Concluzii:
In ajutajele convergente viteza fluidului (abur sau gaz) poate creşte până la
viteza sunetului.
Depăşirea vitezei sunetului necesită ajutaje convergent-divergente în care în
partea convergentă viteza creşte până la viteza sunetului, iar în partea divergentă
ea depăşeşte viteza sunetului.
pcr 2 k
β= =
p0* k +1 k −1
în care k este exponentul adiabat:
Câteva valori uzuale ale lui k şi β:
k = 1,135 β = 0,577
c)pentru aer:
k = 1,4 ; p = 0,528
p1
a)dacă : ≥ β ⇒ p1 ≥ pcr - deci se alege ajutaj convergent;
p0*
46
p1
b)dacă: < β ⇒ p1 < pcr , deci se alege ajutaj convergent - divergent.
p0*
Fig.2
Fluidul vine din ajutaje eu vîteza absolută c1 sub unghiul α1 faţă de direcţia
de mişcare a paletei. Întrucât paleta se mişcă cu o viteză periferică măsurată
la mijlocul paletei. Huidui va intra în spaţiul dintre palete cu viteza relativă w1 sub
unghiul β1.
Viteza W1 se obţine din relaţia vectorială :
W1 = c1 − µ
Unde :d- diametrul mediu măsurat la mijlocul paletei în metri, iar n- turaţia
turbinei în rot/min. în canalul dintre palete fluidul suferă o deviaţie şi
eventual o variaţie de viteză ieşind cu viteza relativă W2 sub unghiul
β aproximativ în prelungirea paletei. Viteza absolută la ieşire va fi :
c2 = W2 + µ
Însumarea vectorială se face printr-un triunghi de ieşire. Pentru a putea fi
folosite în calcule cele două triunghiuri, se trasează într-un sistem de axe
rectangulare, axa orizontală reprezentând direcţia de mişcare a paletei, iar cea
verticală, direcţia de curgere a aburului.
Fig.3
Fig. 4
Viteza W1 a fluidului se descompune într-o componentă tangentă la supmiaţa
W1p, care determină intrarea fluidului în canalul dintre palete şi o componentă
normală W1n= W1 sin δ care se prinde prin ciocnirea plastică cu suprafaţa
paletei . La rândul ei, Wln are o componentă tangenţială W1t dirijată în sens
invers mişcării paletelor producând deci cu efect frânare pentru învingerea
căruia se consumă din lucrul mecanic util al fluidului. Astfel pierderea totală de
energie prin şocul la intrarea în palete este :
W2 W2 W2 W 2
∆hsoc = 1n + 1t = 1n 1 + 1t
2 2 2 W1n
W12
Regula ∆hşoc = sin 2 δ (1+ sin 2 β1 p ) [ J / kg ]
2
c)cazul β1 < β1p
49
Fig. 5
Şi în acest caz apare componenta normală Wj„ care ciocneşte paletele . Dar
W|„ are componentă tangenţială W!t în sensul mişcării, deci pierderea este
diminuată.
w1m 2 w1t 2 w1n 2 w1t w12
2
∆hsoc = − = 1 − = sin 2 δ (1− sin 2 β 1 p)
2 2 2 w1n 2
Energia cinetică cu care iese fluidul din palete constituie o pierdere prin energia
cinetică reziduală sau, pe scurt, pierdere reziduală.
c2
∆hc =
2
[ J / kg ]
50
Fig.6
ha următor = hc
În care este un factor de reutilizare cu < 0,94
Observaţie:
In condiţiile reutilizării nu sc mai impune ca α2 = 90O, ci poate scădea la 75O-
80°, fluidul ie şind în sens invers învârtirii, măreşte momentul transmis palcteţu-.
51
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 6:
1. Sitaţia în care c> a caracterizează:
a) Partea convergentă a ajutajului
b) Partea divergentă a ajutajului
c) Secţiunea minimă a ajutajului
d) Secţiunea maximă a ajutajului
Rezolvare: 1 b; 2 a
52
BIBLIOGRAFIE
53
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.7
CUPRINS:
54
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 7:
La aceste trepte destinderea are loc numai în ajutaje iar în palete presiunea
rămâne constantă. Forţa asupra paletelor se produce prin lovirea lor de către fluidul
venit cu viteză din ajutaje.
Căderea de entalpie în palete se produce pe seama scăderii vitezei absolute
a fluidului.
c12 − c22
hu =
2
[ J / kg ]
Fig.1
55
în palete : viteza absolută creşte în ajutaje de la C0 la C1 pe seama destinderii de la
p0 la p1 şi scade în palete de la C1 la c2 prin producerea de lucru mecanic.
Fig.2
Reprezentarea procesului în diagrama i-s permite următoarele constatări:
a)Destinderea din ajutaje are loc teoretic după izcntropa ABt cu cădera teoretică a
treptei şi real, după adiabata ireversibilă AB , conducând la pierderile ha.
b)Datorită pierderilor în palete, procesul evoluează după izobara BC. Întrucât nu
avem destindere în palete, ar trebui ca viteza relativă să rămână teoretic
constantă W2 = W1
în realitate, datorită pierderilor din palete, viteza relativă scade, având: W2 =
ΨW1, în care Ψ < 1 este coeficientul de reducere a vitezei în palete.
Fig. 3
56
Pentru a nu avea destindere, canalul dintre palete trebuie să aibă lăţime
constantă, respectiv un cerc de diametru constant ar trebui să se încadreze în
lungul canalului.
În particular, lărgimea canalului la intrare b1 şi la ieşire b2 ar trebui să fie
aceeaşi.
Notând cu tp pasul paletelor şi neglijând grosimea muchiei rezultă:
tp sin β1 = tp sin β2 ⇒ β2≅p1
Deci la paletele cu acţiune unghiul de ieşire este aproximativ egal cu unghiul
de intrare.
La mijloc paleta este mult îngroşată, iar muchiile de intrare şi de ieşire sunt
subţiri. Pentru ca forţa de lovire să fie maximă, trebuie ca Huidui să schimbe
puternic direcţia, ceea ce necesită ca unghiul β să fie cât mai mic. Din aceeaşi
cauză unghiul β2 se ia ceva mai mic decât β1 .
Se recomandă:
- pentru β1 ≤ 25o ; β2 > β1(-0,3o)
α1 + β1
- pentru β1>25o ; β2= + 1,3
o
2
Fig. 4.
hp hp
ρ= =
ht ha + hp
OBSERVAŢII:
Dacă ρ ≤ 0,15, treapta este eu reacţiune mică sau redusă, profilul paletelor
semănând cu cei de la acţiune.
Dacă ρ > 0,15 turbina este cu reacţiune propriu-zisă.
Fig.5
58
a)o destindere în ajutaje de la p0 la p1
- teoretic, după îzentropa ABt cu căderea de entalpie ha
- real, după oblical AB conducând la pierderile în ajutaj ha
Fig.6
Pentru ca fluidul să se destindă în canalul dintre palete, acest canal trebuie
să formeze un ajutaj convergent, deci lărgimea canalului la ieşirea b2 trebuie să fîe
mult mai mică decât lărgimea la intrare b|.
Deci în paletele cu reacţiune unghiul de ieşire este mult mai mic decât unghiul
de intrare,
Cu cât gradul de reacţiune creşte, diferenţa β1- β2 creşte.
Cum unghiul β2 nu poate scădea prea mult, β1 creşte eu ρ , putând ajunge la
90° pentru ρ = 1,5.
59
7.2. Pierderi de energie la turbinele termice
Fig.7
60
La sarcini parţiale pe turbină aceste pierderi cresc mult.
b) Pierderi în palele
La trecerea aburului printre palete ca şi în cazul ajutajelor apar
pierderi ceea ce face ca viteza reală de ieşire c2 să fie mai mică decât cea
teoretică c2t, deci c2 = c2,Ψ unde Ψ < este un coeficient de pierderi.
Pierderile energetice în palete vor fi calculate în acelaşi mod ca
pierderile din ajutaje.
c2 c 2 c 2 c 2
∆hp = 2 − 2 = 2 1 − 2
2 2 2 c2t
c2t 2
=
2
( )
1 − ρ 2 [ J / kg ]
Această relaţie este valabilă pentru orice tip de treaptă a turbinei cu acţiune
sau cu reacţiune.
Coeficientul Ψ se determină experimental.
Componentele pierderilor în paiete sunt următoarele:
a)pierderî la intrarea în palete - aburul care intră în palete arc o viteză relativă
Wf faţă de paletă şi ca urmare chiar în cazul ideal când intră tangent la suprafaţa
paletei, apare ciocnirea cu muchia acesteia, ceea ce duce la şocuri şi frânări.
Totodată, diferenţa de presiune între intrarea şi ieşirea din paletă produce scurgeri
de abur în afara canalului dintre palete, ceea ce reprezintă mari pierderi.
b)pierderi în canalul dintre palete - aceste pierderi se datorează frecărilor cu
suprafaţa paletei, schimbării direcţiei de curgere a aburului şi eventualei umpleri
incomplete ale canalului dintre palete.
c)pierderi Ia ieşirea din palete-elc se datorează zonei de vârtejuri care se
formează la muchiile de ieşire ale paletelor. Pentru a micşora aceste pierderi,
muchia de ieşire se face cât mai îngustă.
d)pierderi peste vârful paletei - acestea apar datorită faptului că există o
diferenţă de presiune între faţa concavă şi cea convexă a paletei. Pentru a
împiedica aceste pierderi peste vârf. capetele paletelor sunt legate cu un bandaj de
tablă.
61
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 7:
1. Care din următoarele tipuri de pierderi sunt datorate diferenţei de presiune între
faţa concavă şi cea convexă a paletei?
a) pierderi la intrarea în palete
b) pierderi în canalul dintre palete
c) pierderi Ia ieşirea din palete
d) pierderi peste vârful paletei
Rezolvare: 1 d; 2 c
62
BIBLIOGRAFIE
63
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 8
CUPRINS:
8.3.5Randamentul mecanic 69
8.3.6. Legătura între ηe, ηm, şi ηi 69
8.3.7 Randamentul total al turbinei (randametul efectiv absolut) 69
8.3.8 Randamentul general al lurboagregatorului 69
Lucrare de verificare Unitatea nr. 8 70
Răspunsuri la testele de autoevaluare 70
Bibliogarfie Unitatea de învăţare nr. 8 71
64
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 8:
Prin jocurile existente între rotor şt stator sub acţiunea diferenţei de presiune
se produce o curgere nedirijată de agent termic m . La paletele cu reacţiune
apar scăpări de agent termic atât peste vârful paletelor fixe sub acţiunea căderii
de presiune, p0 – p1 cât şi peste vârful paletelor mobile sub acţiunea p1 — p2.
65
Fig. 1
m = m1 + m2
66
unde xo şi x1 reprezintă titlul aburului la intrarea şi ieşirea din treaptă. Se
consideră că pierderea prin nedestinderea apei depinde de Xo şi pierderea prin
frecare şi frânare prin x1.
Fîg.2
unde k = 0,5 • 2% crescând cu cât puterea este mai mică şi presiunea fluidului mai
mare.
Se referă la acea parte din lucrul mecanic obţinut la arborele turbinei care se
consumă prin frecări în lagăre sau prin antrenarea mecanismelor auxiliare ale
turbinei.
Rcferindu-ne la o treaptă a turbinei, dacă din căderea utilă hu, scădem pierderile
secundare, rezultă căderea internă a treptei.
hi =hu( hfv+ hd + hx) [J/kg]
hi = hu(Ahfv + AJhd + Ahx ) [J/kg]
hi hi
ηi = sau η =
ht h0 + ht + µ∆hc
Hi=Σhi
Ht= Σht
68
Hi P
ηi = sau ηi = i
Ht Pt
Ht
ηt = = ct
Q1
Pe
ηe =
Pt
Pe Pi − ∆Pm 1 − ∆Pm
ηm = = =
Pi Pi Pi
Pe Pe Pi Pt
ηea = = ⋅ ⋅ = η m ⋅ηi ⋅ηt = ηe ⋅ηt
Q1 Pi Pt Q1
8.3.8 Randamentul general al lurboagregatorului
ηagregat = ηmaηea = ηmaηeηt
69
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 8:
1. Din categoria pierderilor externe la turbinele termice fac parte:
a) pierderile prin frecare şi ventilaţie
b) pierderile prin umiditate
c) pierderile mecanice
d) pierderi prin scăpări interioare
Rezolvare: 1 c; 2 c
70
BIBLIOGRAFIE
71
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 9
CUPRINS:
72
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 9:
Fig. 1
Suprafaţa S-al234b - căldura transmisă apei reci din căldare pentru
transformarea acesteia în abur supraîncălzit. Este deci căldura totală care intră în
ciclu.
Suprafaţa a65b reprezintă căldura evacuată din ciclu cu ajutorul apei de
răcire ce circulă prin condensator.
Suprafaţa închisă de ciclul 12345 este chiar lucrul mecanic It produs de ciclu.
73
lt i −i
Randamentul termic al ciclului va fi: ηt = = 4 5
q14 i4 − i1
Fig. 2
74
9.2. Metode de ameliorare a ciclului termic teoretic al IFAN
9.2.1 Generalităţi
Fig. 3
75
Din această relaţie rezultă că pentru îmbunătăţirea randamentului se pot folosi
două grupe de metode:
a) Metoda urmărind ridicarea temperaturii sursei calde (temperatura medie
superioară Tms)
Astfel sunt:
-mărirea presiunii aburului
-mărirea temperaturii de supraîncălzire
-preîncălzirea apei de alimentare
b) Metoda urmărind coborârea temperaturii sursei reci(temperatura medie
inferioafă Tmi)
Astfel creşte ridicarea temperaturii de condensaţie.
De remarcat că la ciclul cu abur cedarea căldurii către sursa rece, facându-se
într-un proces de condensare temperatura Tmi este chiar temperatura minimă a
procesului.
Aceasta permite obţinerea unui randament termic ridicat chiar în condiţiile unor
temperaturi medii superioare relativ reci.
Fig. 4
Observaţii:
a) Prin mărirea presiunii iniţiale a ciclului, presiunea aburului la intrarea în turbină la
temperatura de supraîncălzire constantă creşte deci şi temperatura Tms a sursei
calde şi, ca urmare, randamentul circuitului se măreşte.
76
b) Destinderea 4-5 este deplasată uşor spre stânga 4'-5', astfel că pentru aceeaşi
presiune la ieşirea aburului din turbină, titlul aburului se micşorează X1’< X1 ceea ce
are ca efect amplificarea procesului de erodare a ultimelor trepte ale turbinei şi
creşterea pierderilor de energie.
Fig.5
a) S12345 ce reprezintă lucrul mecanic util, se măreşte cu porţiunea 44'5'5 ca
urmare, randamentul circuitului creşte.
b) Prin deplasarea curbei 45 spre dreapta are loc o creştere a titlului aerului în
punctul final al destinderii X1’> X1, fapt ce conduce la micşorarea pericolului apariţiei
picăturilor de apă în zona finală a turbinei.
Observaţie:
Creşterea temperaturii de supraîncălzire este limitată de rezistenţa materialului.
Trebuie utilizate oţeluri austenitice care.sunt scumpe şi greu de sudat.
77
9.2.4 Creşterea simultană a presiunii şi temperaturii aburului a)în
diafragma T-s,
Fig. 7
a) În diafragma T- s pentru aceeaşi temperatură a sursei Tmi, adică a temperaturii
de evacuare a căldurii din condensator, prin creşterea simultană a căldurii şi
presiunii la intrarea aburului în turbină, aria utilă a ciclului de referinţă 1,2,3,4,5 se
măreşte cu porţiunea 22'3'4'432, ca atare, lucrul mecanic obţinut în acest caz va fi
mai mare şi randamentul ciclului se va îmbunătăţi.
b)In diafragma 1-s căderea teoretică de entalpie creşte cu creşterea presiunii
iniţiale p1< p’1 < p1" pornind de la starea 1 şi continuând cu stările 1' şi 1",
temperatura iniţială a aburului T\ presiunea finală p2 şi temperatura finală T2
mentinându-se constante.
c)In paralel cu creşterea presiunii aburului entalpia scade i1’’ < i1’ <i1 adică
consumul de căldură se micşorează, dar destinderea conduce tot mai mult în
domeniul umidităţii inadmisibile a aburului.
d)La temperatura iniţială a aburului crescând presiunea iniţială constantă şi
presiunea finală constantă, căderea de entalpie creşte de asemenea dar în acelaşi
timp cu creşterea entalpiei aburului are loc o scădere a umidităţii aburului în punctul
final al destinderii.
78
Concluzie:
Efectele secundare de creştere a umidităţii aburului în punctul final al
destinderii prin creşterea presiunii iniţiale şi de reducere a umidităţii lui prin
creşterea temperaturii aburului în zona respectivă, efecte evidenţiate anterior, se
pot compensa prin creşterea simultană a celor doi parametrii ajungându-se la un
efect optim din punct de vedere tehnico-economic.
Fig.7
Observaţii:
Aria utilă 12345 creşte cu porţiunea 55'4'4" ca urinare creşte r\ şi de asemenea şi
tilul aburului.
79
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 9:
1. Care din urmpătorele metode se utilizează pentru ridicare temperaturii sursei
calde în cazul unui ciclu Rankine:
a) micşorarea presiunii aburului
b) micşorarea temperaturii de supraîncălzire
c) mărirea presiunii aburului
d) menţinerea constantă a presiunii şi temperaturii aburului
2. În figura de mai jos Suprafaţa a65b reprezintă:
Rezolvare: 1 c; 2; 3
80
BIBLIOGRAFIE
81
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 10
CUPRINS:
82
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 10:
Fig.l
83
Aburul de la priza nereglabilă (caracterizată prin. aceea că în exploatare
presiunea aburului la priză se modifică în funcţie de regimul momentan al maşinii)
este trimis la preîncălzitorul P, unde cedează căldura Qp.
Condensul astfel rezultat se reintroduce în circuitul principal.
Dacă se neglijează pierderile schimbătoarelor de căldură va rezulta:
qp= SaAA’a’= SfF’E’e
Utilizarea preîncălzirii regenerative aduce în sine următoarele efecte: a)se
micşorează căldura necesară în căldare cu qp şi deci se reduce consumul de
combustibil.
b)se reduce lucrul mecanic produs cu l = AF’FEE’
Randamentul ciclului termic este în acest caz
l − ∆l l 1 − ∆l / l
ηt = = ⋅
ql − qp ql 1 − qp / ql
Observaţii:
a) la creşterea temperaturii de preîncălzire, creşte atât qp cât şi l .
b) la mărirea exagerată a temperaturii de preîncălzire, pierderea relativă de
lucru mecanic l /l creşte mai repede decât qp/qe
c) curba de variaţie a randamentului cu temperatura apei de alimentare prezintă
un maximum care cuprinde temperaturi optime.
d) pentru mărirea eficacităţii preîncălzirii trebuie micşorată pierderea de lucru
mecanic prin folosirea preîncălzirii în trepte cu abur de presiune din ce în ce mai
mare.
In prezent este limitat numărul de trepte de preîncălzire la maximum 8;
temperatura de preîncălzire alegându -se după relaţia:
ta = (0,56...0,75) ts
84
Fig. 2
a)prin micşorarea temperaturii de la T2 la T2' se măreşte aria utilă a ciclului cu
porţiunea 11 '5 '5 deci lucrul mecanic efectuat este mai mare şi randamentul
ciclului creşte.
b)titlul aburului la evacuarea din turbină se reduce (x'<x) şi creşte foarte mult
volumul specific.
Precizare: îmbunătăţirea randamentului prin metoda reducerii temperaturii
de condensare depinde în primul rând de posibilitatea producerii apei de răcire
în cantitatea şi cu temperatura necesară şi în al doilea rând de posibilitatea
prelucrării în ultimele trepte ale turbinei a unor volume mai mari de abur cu un
nivel de umiditate mai ridicat.
85
Fig. 3
a)cantitatea de căldură evacuată în apa de răcire nu poate fi utilizată în nici
un fel întrucât are un potenţial termodinamic redus. Aburul trebuie evacuat la
presiunea p2' pentru a se găsi consumatori.
bjutilizarea căldurii a' 1'5'b conduce la creşterea randamentului ciclului. Este
căldura conţinută în aburul prelucrat parţial sau total în turbină.
Acest procedeu se numeşte termoficare. Termoficarea poate fi
urbană(încălzirea locuinţelor) sau industrială(alimentarea consumatorilor industriali
cu abur).
86
Fig. 4
87
Fig. 6 Fig. 7
Astfel este turbina Laval cuprinzând un singur şir de ajutaje şi un şir de palete
(Fig.8)
Este o turbină cu acţiune.
88
Fig.8
Caracteristici:
Turbina este de putere mică, utilizată pentru antrenarea unor compresoare,
pompe, suffante etc.
Se utilizează mult şi în domeniul naval la acţionarea pompelor de la bordul
navei.
89
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 10:
1. Care din următoarele metode de ameliorare a randamentului ciclului termic este
cea mai eficientă?
a) utilizarea preîncălzirii regenerative
b) utilizarea supraîncîlzirii intermediare
c) reducerea temperaturii de condesare
d) utilizarea căldurii reziduale
2. La care din următoarele tipuri e turbine destinderea aburului are loc numai în
ajutaje:
a) cu acţiune
b) cu reacţiune
c) cu acţiune şi reacţiune redusă
d) combinate
Rezolvare: 1 c; 2 a; 3 c
90
BIBLIOGRAFIE:
91
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 11
CUPRINS:
93
11.1.Clasificarea turbinelor după felul în care are loc
cu abur
11. 4. Posibilităţi de reglare a turbinei 97
92
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 11:
Energia cinetică a aburului destins într-un singur şir de ajutaje este utilizată
în două sau mai multe şiruri de palete.
Rotorul constă dintr-un disc pe care sunt montate mai multe palete mobile cu
acţiune (P|, P2). Intre acestea sunt rânduri de palete fixe PF care dirijază din nou
aburul în direcţia rotirii, fără a-1 destinede, deci paletele fixe PF care dirijază din
nou aburul în direcţia rotirii, fără a-1 destinde, deci paletele fixe au rolul de palete
direcţionare. Numărul de trepte de viteză este dat de numărul rândurilor de palete
mobile.
Turbina cu două trepte de viteză este denumită "roata curtis" .
Turbinele cu trepte de viteză au o construcţie simplă şi ieftină care permite
prelucrarea unor căderi de entalpie mari, în schimb randamentul lor este inferior
turbinelor cu trepte de presiune.
Din aceste considerente, la turbinele cu parametric înalţi, la intrare se preferă
înlocuirea primelor trepte de presiune cu o treaptă de viteză (de obicei cu două
şiruri de palete mobile roata curtis).
93
Fig. 1
Energia cinetică a aburului este este utilizată mai întâi în paletele mobile ale
treptelor de viteză şi apoi în paletele mobile ale treptelor de presiune. In această
categorie deosebim două tipuri de turbine:
94
Priza - locul special amenajat de unde se poate extrage o parte din abur înainte
de a se ajunge la ieşirea din turbine.
La prizele fixe, neexistând organe de reglaj, presiunea aburului variază funcţie
de regimul de funcţionare al turbinei.
La prizele reglabile, presiunea aburului este menţinută constantă la orice regim
de funcţionare al tubului.
Aburul extras prin prizele reglabile este folosit în scopuri industriale şi pentru
încălzire.
95
11. 2.6. După numărul de linii de arbori, sunt:
a) pe o singură linie de arbori;
b) pe două sau mai multe linii de arbori;
96
b) turbine reversibile care au posibilitatea schimbării sensului de rotaţie, astfel că
aburul lucrează în ambele sensuri de rotaţie.
11. 4. Posibilităţi de reglare a turbinei
Fig.2
97
11.4.2. Reglarea prin admisie sau cantitativă
Aburul intră într-o cutie de oţel numită cutie(camera de distribuţie. Ea
conţine un număr de.valvule V1, V2, V3 de admisie reglaj).
Fig. 3
Precizări:
a)majoritatea turbinelor cu acţiune au câte o treaptă de reglaj la intrare căt şi după
fiecare priză reglabilă.
Acesta treaptă de reglaj poate fi alcătuită dintr-o singură treaptă de viteză (treapta
Rateau) sau din două trepte de viteză(treapta Curtis).
b)Căderea totală de entaipie prelucrată în treapta Curtis este de 200-400kJ/kg şi de
50-100 kJ/kg în cazul treptei Rateau. Prin prelucrarea acestei căderi mari de
entaipie în treapta de reglaj Curtis, turbina se ieftineşte prin scăderea numărului de
trepte şi prin reducerea presiunii şi temperaturii la intrarea în partea turbinei cu
trepte de presiune.
98
c)Intrucăt admisia aburului în turbină se face paralel prin sectoarele de admisie,
după treapta de reglaj există o cameră ăn care aburul se repartizează uniform pe
toată circumferinţa, admisia ăn trepte de presiune care urmează imediat fiind totală.
Rezolvare: 1 d; 2 c; 3 d
99
BIBLIOGRAFIE
100
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 12
CUPRINS:
101
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 12:
12.1.1 Rotorul
12.1.2. Arborele
101
este problema turaţiei critice care reprezintă turaţia ta care arborele execută un
număr de rotaţii în unitatea de timp egal cu frecvenţa oscilaţiilor proprii.
Evident că dacă turaţia rotorului devine egală cu frecvenţa proprie a arborelui
acesta intră în rezonanţă executând oscilaţii cu amplitudini din ce în ce mai mari.
provoacă vibraţia puternică a întregii maşini şi în final ruperea materialului.
Arborii turbinelor sunt de două feluri: rigizi şi elastici.
Cei rigizi au ncr> n. în general ncr = (1,15... 1,4)n, iar arborii elastici au ncr> r se
indică ncr(l,6,„0.75)n. Pentru evitarea avariilor pe care le poate provoca fenomenul
de rezonanţă la trecerea prin turaţia critică la turbinele cu arbori elastici. Trebuie să
se facă foarte rapid la pornire şi oprire.
La turbinele cu reacţiune se folosesc aşa cum am mai arătat arbori sub formă
de tambur.
12.1.3 Discurile
Fig. 1
102
Fig. 2
Fig. 3
Fig. 4
a b c
Fig. 5
103
12.2. Paletele rotorice ale turbinelor cu abur
12.2.1 Generalităţi
2.1 Corpul - partea profilată este lovită de jetul de abur pentru a produce forţa.
între corpurile a două palete alăturate se formează canalul de abur.
2.2 Piciorul - constituie partea de prindere a paletei de disc sau tambur .
2.3 Vârful - este subţiat de paletele cu reacţiune. iar la cele cu acţiune este
prevăzut cu niturile 4 în continuarea corpului, pentru pierderea bandajelor care
rigidizează paletele unei trepte prin unirea lor împiedicând în acelaşi timp scăpările
de abur.
Pentru ca ia aceeaşi treaptă canalele dintre corpurile paletelor să fie identice,
este necesar ca distanţa dintre palete să 11c constantă. Se folosesc în acest sens
piese de distanţă (fig. 7) care au aceeaşi curbură ca şi piciorul paletei şi o grosime
potrivită ca la montare să se păstreze între palete distanţa necesară.
În cazul paletelor lungi şi grele cu forţe centrifuge importante piesele de
distanţă se execută dintr- o bucată cu piciorul paletei prin frecare (fig. 7a), iar la
paletele subţiri piesele de distanţă se execută separat de piciorul paletei prin
laminarei (Fig. 7b).
Se realizează prin mai multe sisteme cu atât mai complicate cu cât solicitările
mecanice cresc, astfel:
a) Cu piciorul introdus într-un canal comun de pe periferia rotorului.
Există mai multe soluţii în acest sens:
104
Fig. 6 Fig.7 a) Fig. 7 b)
Fig. 8 Fig. 9 a) b) c)
Fig. 10 a) b) Fig. 11 a) b)
Fig. 12 a) b) c)
105
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 12:
1. Pentru turbinele cu trepte de acţiune şi trepte de reacţiune se folosesc:
a) rotoare combinate
b) rotoare cu discuri fretate
c) rotoare cu tamburi
d) rotare monobloc
3. Care este cel mai frecvent mod de fixare a paletei în rotor sau tambur?
Rezolvare: 1 a; 2 b
106
BIBLIOGRAFIE
107
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 13
CUPRINS:
108
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 13:
13. 2. Statorul
Statorul este format din ansamblul pieselor fixe care au rolul de a destinde
aburul Şi a-1 dirija către paletele mobile. Principalele părţi componente sunt:
ajutajele şi diafragmele.
13.2.1 Ajutajele
109
13.2.1.1 Ajutaje pentru treapta de reglaj
13.3. Diafragmele
110
Pentru a micşora pierderile de abur prin acest orificiu, pierderi datorită
diferenţei de presiune dintr faţa din amonte şi cea din aval a diafragmei, se prevăd
dispozitivele de etanşare 5.
Diafragma se fixează în şanţuri ale carcasei cu un joc necesar datorită
diferenţei care apare între dilatarea diafragmei şi a carcasei.
111
Centrarea diafragmei se realizează prin pene sau cepuri dispuse pe
circumferinţa inelului exterior. în majoritatea construcţiilor, diafragma este formată
din două jumătăţi centrate astfel încât cele două axe imaginare AB şi CD să se
intersecteze într-un punct 0 care să coincidă cu axul arborelui (fig. 5).
în general diafragmele sunt piese turnate fixe comune cu inelul exterior, fie
separat de acesta. Rareori se execută prin forjare sau din tablă. Ca materiale se
folosesc: fonta perlitică la temperaturi ale aburului sub 250°C ţi oţelul turnat sau
forjat la temperaturi peste 250°C.
Fig. 4 Fig. 5
112
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 13:
Rezolvare: 1 c; 2 c;
113
BIBLIOGRAFIE
114
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 14
CUPRINS:
115
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 14:
116
discul 1 şi suprafaţa pastilei un joc în formă de pană în care pătrunde uleiul de
14.2. Cuplajele
117
Pentru menţinerea vidului în condensator este utilizată o instalaţie auxiliară (vid,
pompă de vid) care evacuează în exterior gazele necondensate pătrunse prin
neetanşeităţi sau ca urmare a unei degazări insuficiente a apei de alimentare.
14.4. Etanşerile
14.4.1 Generalităţi
118
Schema sistemului de etanşeri terminale pentru o
turbină cu condensaţie de parametri medii(fig. 10)
119
Fig. 1.
Fig. 1 Fig. 2
120
Fig. 3
Fig. 4
Fig. 5
121
Fig. 6
122
Fig. 6
Fig. 7 Fig. 8
123
Fig. 9
Fig. 9
124
Fig. 10
125
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 14:
1. Cuplajele alcătuite din două semicupe legate printr-un manşon subţire şi ondulat
poartă denumirea de:
a) Cuplaje semielastice
b) Cuplaje rigide
c) Cuplaje elastice
d) Cuplaje mixte
3. Carcasa turbinei se execută din fontă superioară sau oţel carbon în cazul în
care:
a) t < 25° C
b) t < 400° C
c) t < 550° C
d) t >550° C
Rezolvare: 1 a; 2 d ; 3 a
126
BIBLIOGRAFIE:
127
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 15
CUPRINS:
15. 1. Principalele componente ale circuitului de ulei 129
15.1.1 Pompele de ulei 129
128
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 15:
Este construit din tablă de oţel şi se află montat sub planşeul sălii maşinilor
sau la distanţă de turbină într-un compartiment rezistent la foc.
Caracteristici:
a)Pentru a permite dezemulsionarea uleiului, tancul este compartimentat cu
mai mulţi pereţi verticali de tablă.
b)Capacitatea tancului este astfel dimensionată ca să poată separa aerul
dizolvat, apa infiltrată şi produsele de eroziune.
129
c) În interior este montată o sită pentru ulei care reţine impurităţile mai mari
antrenate de uleiul returnat.
d) funcul este prevăzut cu pantă
e)In partea cea mai de jos este montată o valvulă pentru evacuarea apei
separate de ulei şi un racord pentru instalaţia de centrifugare a uleiului.
f)Pe capac este amplasat un ventilator pentru evacuarea vaporilor de ulei.
g)In partea inferioară este montat un robinet special pentru prelevarea
probelor de ulei.
130
15.2. Reglarea turbinelor cu abur
131
1. regulator centrifug
2. manşon
A-B-C- pârghie
3. angrenaj
132
1. regulator centrifug
2. regulator
3. angrenaj elicoidal
4. pompă principală
5. sertăraş
6. piston sertăraş
7. servomotor
8. piston servomotor
9.valvulă de reglaj (admisie)
10.pârghie ABC
11 .turbină 12. lagăr
13.intrare abur în turbină
C, C1 - canalele servomotorului
Ce - camera sertăraşului
134
Traseul circuitelor de ulei trebuie separat de traseul tubulaturilor de abur
fierbinţi.
In cazul în care încrucişările nu pot fi evitate se prevăd manşoane speciale în
jurul îmbinărilor cu flanşe pentru fiecare conductă de ulei.
Fig. 3
135
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 15:
136
BIBLIOGRAFIE
137
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 16
CUPRINS:
138
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 16:
16. 1. Pornirea
Înainte de a se trece la pornirea propriu-zisă, se face o vizitare a întregii
instalaţii de turbină şi condensator, pentru a se verifica dacă este în stare
corespunzătoare punerii sale în funcţiune.
Se verifică:
- jocurile axiale şi radiale ale rotorului turbinei, ale reductorului şi ale
lagărelor axiale şi radiale;
- starea şi funcţionarea regulatorului de turaţie, a valvulei de
închidere rapidă şi a limitatorului de turaţie;
- cantitatea şi calitatea uleiului disponibil, existenţa uleiului în tancul de
conservare;
- alimentarea cu ulei a tuturor organelor deservite (dacă nu este
înfundată vreo conductă de ulei);
- posibilitatea manevrării comenzilor robinetelor, manetelor(dacă nu sunt
blocări);
După executarea verificărilor, se trece la încălzirea turbinei. La turbinele mai
mari, încălzirea nu se face pe conducta principală, ci pe o conductă de diametru
mai mic.
În timpul încălzirii, turbina se balansează şi se roteşte cu ajutorul instalaţiei
de rotire.
Încălzirea ultimelor trepte ale turbinei se face după ce s-a decuplat instalaţia
de rotire, prin deschiderea treptată a valvulelor principale de intrare şi ieşire, atât
cât rotorul să efectueze numai câteva rotaţii; turaţia va fi cea 10% din turaţia
maximă.
Balansarea se începe imediat după ce s-a dat drumul la abur în etanşări
pentru a se evita încălzirea neuniformă a axului.
139
De asemenea, trebuie să se dea drumul la abur în turbină, pentru a se
preîntâmpina pătrunderea aburului în turbină, în urma depresiunii formate prin
condensarea aburului.
în timpul încălzirii, se deschid încet toate robinetele de purjare şi de izolare,
de pe turbină şi de pe conductele sale pentru a se elimina condensatul.
Rotirea turbinei în timpul încălzirii se va începe numai după ce s-a controlat
jocul axial al turbinei calde.
Un vacuum prea mare la condensator poate atrage ambalarea turbinei în
timpul balansării.
în timpul încălzirii, aburul care a lucrat în mecanismele auxiliare ale navei
trebuie îndepărtat spre condensatorul auxiliar sau în lipsa acestuia, în atmosferă.
încălzirea se continuă până la încălzirea flanşelor tubulaturii de admisie la
turbina de joasă tensiune.
Modul de încălzire variază foarte mult cu tipul turbinei şi este indicat de
fabrica constructoare.
Se menţionează că la pornirea unei turbine mari care este numai parţial
răcită, încălzirea trebuie să fie mai îndelungată decât cea normală, deoarece rotorul
turbinei este răcit neuniform.
După terminarea încălzirii turbinei, ţinând mai departe robinetele de purjare
deschise, prin deschiderea lentă a valvulei de manevră, se balansează din nou
turbina la "marş înainte" şi la "marş înapoi".
Robinetele de purjare se ţin deschise, cât timp aburul este umed.
încălzirea ultimelor trepte ale turbinei se face după ce s-a decuplat instalaţia
de rotire, prin deschiderea treptată a valvulelor principale de intrare şi ieşire, atât
cât rotorul să efectueze numai câteva rotaţii; turaţia va fi cea 10% din turaţia
maximă.
Balansarea se începe imediat după ce s-a dat drumul la abur în etanşări
pentru a se evita încălzirea neuniformă a axului.
De asemenea, trebuie să se dea drumul la abur în turbină, pentru a se
preîntâmpina pătrunderea aburului în turbină, în urma depresiunii formate prin
condensarea aburului.
în timpul încălzirii, se deschid încet toate robinetele de purjare şi de izolare,
de pe turbină şi de pe conductele sale pentru a se elimina condensatul.
Rotirea turbinei în timpul încălzirii se va începe numai după ce s-a controlat
jocul axial al turbinei calde.
Un vacuum prea mare la condensator poate atrage ambalarea turbinei în
timpul balansării.
In timpul încălzirii, aburul care a lucrat în mecanismele auxiliare ale navei
trebuie îndepărtat spre condensatorul auxiliar sau în lipsa acestuia, în atmosferă.
încălzirea se continuă până la încălzirea flanşelor tubulaturii de admisie la
turbina de joasă tensiune.
Modul de încălzire variază foarte mult cu tipul turbinei şi este indicat de
fabrica constructoare.
Se menţionează că la pornirea unei turbine mari care este numai parţial
răcită, încălzirea trebuie să fie mai îndelungată decât cea normală, deoarece rotorul
turbinei este răcit neuniform.
140
După terminarea încălzirii turbinei, ţinând mai departe robinetele de purjare
deschise, prin deschiderea lentă a valvulei de manevră, se balansează din nou
turbina la "marş înainte" şi la "marş înapoi".
Robinetele de purjare se ţin deschise, cât timp aburul este umed.
în vederea pornirii, după aceste operaţii, se pun în funcţionare de regim
pompele de răcire şi pompele de condensat şi supraveghind cu atenţie indicaţiile
manometrului şi tahometrului se deschide treptat valvula de manevră.
în tot acest timp se ascultă cu atenţie orice bătaie sau vibraţie neobişnuită ce
apare în turbină.
în momentul apariţiei unei vibraţii, se reduce turaţia treptat; dacă după trei
încercări de felul acesta, vibraţiile nu dispar, turbina se opreşte şi se cercetează
cauza.
16. 2. Funcţionarea
Se urmăreşte:
- menţinerea turaţiei necesare;
- menţinerea presiunii şi temperaturii normale a circuitului de ulei;
temperatura uleiului nu trebuie să depăşescă 65°.
- supravegherea etanşărilor la ieşirea aburului din fiecare corp;
indicaţia manometrului de pe cutia etanşării finale a turbinei nu trebuie să
depăşescă 0,1 bar.
- supravegherea aparatelor indicatoare, manometre, termometre,
tahometre, vacuummetre;
- supravegherea mersului liniştit, fără zgomote a reductorului şi turbinei;
- supravegherea menţinerii unui raport normal între presiunea aburului la
admisie şi turaţia turbinei;
141
valvula principală de manevră. După deschiderea acesteia, se închid imediat
robinetele de purjare. După 20-30 de min de la oprire, se anunţă fochiştii să
micşoreze focul la cazane. Dacă după oprire nava va staţiona un timp oarecare,
turbina trebuie uscată.
Pentru aceasta, se închide aburul la etanşările terminale şi se lasă deschisă
comunicarea cu condensatorul; pompa de răcire a acestuia va funcţiona, un timp,
mai departe în regim redus cea 40-50 min. Dacă turbina se opreşte pentru scurt
timp, este preferabil să fie lăsată să funcţioneze în gol prin decuparea elicei. După
oprire, trebuie închis circuitul de ulei pentru ca uleiul din tancul de consum să nu se
scurgă prin tancul de scurgere. Pentru opririle îndelungate, se iau măsuri speciale
de deshidratare şi înlăturare a oxigenului din aer.
142
16. 5. Avarii la turbinele cu abur
16.5.1 Principalele cauze de avarii
a) Ruperea paletelor
Cauze:
- folosirea unor materiale de calitate necorespunzătoare
- defecte de fabricaţie
- pătrunderea unor corpuri străine în turbină
- atingerea rotorului de stator din cauza vibraţiilor intense
- variaţiile bruşte de sarcini
- defectările lagărului axial
- pătrunderea apei în turbină
- apariţia fenomenului de rezonanţă
143
O atenţie deosebită trebuie acordată fenomenului de rezonantă datorat multelor
cauze între care:
- funcţionarea turbinei la o turaţie diferită de cea normală;
- dezechilibrarea rotorului, schimbarea frecvenţei proprii a paletelor datorită :
slăbirii prinderii în disc sau a ruperii bandajelor sau sârmelor de rigidizare sau
modificările secţiunii şi formei paletelor produse prin coroziune.
16.5.2.2 Eroziunea şi coroziunea paletelor - ambele procese au loc sub
acţiunea picăturilor de apă din abur şi se produce mai ales în ultimele trepte unde
umiditatea aburului poate întrece valoarea permisă în în instrucţiuni de 8-12%
Prin eroziune şi coroziune se uzează suprafeţele exterioare ale paletelor şi în
special muchiile de intrare unde efectul şocului picăturilor de apă este mai puternic.
Pentru evitarea acestor fenomene, este necesar:
-a) respectarea parametrilor aburului la intrarea şi ieşirea din turbină
-b) conservarea corectă a turbinei în timpul opririlor în sensul evitării umidităţii
-c) degajarea corectă a apei de alimentare spre a se evita depăşirea cantităţilor de
oxigen permise de norme,
-d) respectarea purităţii aburului
Precizare:
La lagărele axiale, distrugerea stratului de compoziţie poate fi provocată şi de
creşterea exagerată a împingerilor axiale.
144
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 16:
1. Una dintre posibilele cauze ale vibraţiei paletelor este:
a) variaţia bruscă a sarcinii
b) temperatura prea joasă a uleiului din lagăre
c) funcţionarea turbinei la o turaţie diferită de cea normală
d) împiedicarea dilatării normale a carcasei
Rezolvare: 1 c; 2 b
145
BIBLIOGRAFIE
146
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 17
CUPRINS:
147
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 17:
Fig.1 Fig. 2
148
3-4 - destindere izentropă, realizată în turbina cu gaze TG în care p3 scade până
la p4 şi se produce Lt
Lt = i3-i4
4-1 - răcire izobară la p1 = p4, în cursul căreia gazele de ardere destines în turbină
sunt eliminate în mediul înconjurător unde se răcesc.
q2 = i4- i1
Se utilizează notaţiile:
Ecuaţiile adiabatei:
p1v1k= p2v2k
T1v1k-1=T2v2k-1 rezultă T2/T1=(p2/p1)(k-1)/k=ε(k-1)/k
T3/T4=(p3/p4) (k-1)/k=(p2/p1) (k-1)/k=ε(k-1)/k
Deci: T3/T4=T2/T1 rezultă T3/T2=T4/T1= Τ
δ = T3/T1= (T3/T2)x(T2/T1)= ΤX ε(k-1)/k rezultă δ= ΤX ε(k-1)/k
149
Fig. 2 Fig. 3
iI − i / i − iI
( )( )
ηtR=(q1- Iq2I )/q1 = 1- (|q2 |/q1)= 1- 4 1 3 2
=1-[(T4I-T1)/(T3-T2l)
T4' = T2
T2' = T4
Rezultă:
ηtR=1-[(T2-T,)/(T3-T4)]
=1- {[T1(T2/T1)-1] / [T1(T3/T1)-(T4/T1)]}
=1-[( ε(k-1)/k- 1)/(δ-τ)]
150
=1-{( ε(k-1)/k- 1)/τ[(δ /τ)-1]}
=1-(1/τ)
Rezultă: ηtR = 1 - [ε(k-1)/k X (T1 / T3)].
Fig. 5
| L12I= RT] Ln ε
151
| q12I = RT1 Ln ε
153
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 17:
Rezolvare: 1 c ;
154
BIBLIOGRAFIE
155
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 18
CUPRINS:
18.1.Generalităţi 157
156
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 18:
18.1.Generalităţi
Instalaţiile de forţă din această categorie se compun din două părţi distincte şi
anume:
- o parte care generează gazele de lucru în care energia chimică a
combustibilului este transformată în energie termică rezultând gazele de ardere cu
o anumită energie potenţială şi cinetică corespunzătoare cantităţii de combustibil
arse în instalaţie.
- o parte care dezvoltă putere în urma transformării entalpiei gazelor de lucru
în energie mecanică pe care o dă la axul turbinei cu gaze.
în funcţie cum sunt generate gazele de ardere, instalaţiile de turbine cu gaze
se împart în două mari categorii şi anume:
a) Instalaţii cu compresor de aer şi cameră de ardere - se mai numesc şi
instalaţii tip clasic.
Ele pot fi cu ardere la volum constant şi cu ardere la presiune constantă.
b) Instalaţii cu generatoare de gaze cu pistoane libere
157
Fig. 1
158
Fig. 2
159
18.2.3.2 Instalaţie cu circuit închis de tip clasic cu aer cald, heliu sau
alte gaze
Aceste instalaţii sunt compuse din două circuite : un circuit închis format din
aerul, heliul sau alte gaze folosite ca agent termic şi un circuit deschis format din
gazele de ardere care nu trec prin turbină, ci au rolul de a încălzi agentul termic ce
alimentează turbina pentru propulsie (fig. 3). Sensul de rotaţie este mic, iar turaţia
are variaţii mici la variaţii mari de sarcină datorită posibilităţii de reglaj a pasului
elicei.
160
Fig.3
Circuitul deschis este format din : compresorul 2 , recuperatorul 10 ,
camera de ardere 6 , încălzitorul de aer (heliu) 12 , din nou recuperatorul 10 şi apoi
evacuarea în atmosferă.
Circuitul închis : aerul cald iese din turbina 4 , cedează o parte din căldură
în recuperatorul 9 , apoi este răcit în schimbătorul de căldură(răcitorul de aer)
161
comprimat în compresorul 3 , apoi încălzit în recuperatorul 9 , încălzit în încălzitorul
de aer 12 , unde ajunge la parametri necesari de intrare în turbina de aer cald 4 .
Incălzitorul de aer , căldura gazelor regulate în camera de ardere, este
cedată aerului din circuitul închis fără a se amesteca cei doi agenţi termici, întrucât
schimbul de căldură se face printr-un schimbător de suprafaţă.
Acesta este asemănător căldării navale, numai că în loc să se vaporizeze
apa, se încălzeşte aer. în răcitorul de aer, aerul circulă prin ţevi, iar apa de răcire în
jurul lor.
Aici are loc răcirea aerului până aproape de temperatura mediului ambiant.
Deoarece este dificilă răcirea pereţilor încălzitorului de aer, la acest tip de instalaţii,
în general, se limitează temperatura agentului termic la cca. 700°C.
162
Fig. 4
1- motor electric de pornire; 2- compresor de joasă presiune; 3- compresor de
înaltă presiune; 4- turbină cu aer cald(heliu sau azot); 5- recuperatorul de
căldură; 6- reactorul atomic(sursa de căldură); 7- schimbătoare de căldură
pentru agentul termic; 8- reductor de turaţie; 9- elice cu pasul reglabil; 10-
cuplaj de antrenare.
163
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 18:
1. Randamentul instalaţiilor atomoelectrice utilizate în sistemele de propulsie
navale cu turbine cu gaze este:
a) η=30- 32 %
b) η= 40- 42 %
c) η= 45- 48%
d) η= 48- 50%
2. Care din următoarele proprietăţi enumerate mai jos nu este proprie instalaţiilor
de turbine cu gaze cu circuit închis:
a) sensul de rotaţie este mic
b) turaţia are variaţii mici de sarcină
c) este compus din două circuite
d) nu prezintă posibilitatea de reglaj a pasului elicei
Rezolvare: 1 c; d
164
BIBLIOGRAFIE
165
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 19
CUPRINS:
166
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 19:
167
1500-1800°C , fapt ce favorizeaz ă stabilitatea arderii. în caz de exces de aer α la
aerul primar este 1,5. Cam 70-80%) din debitul total de aer (aerul secundar), circulă
prin exteriorul tubului ocolind zona de ardere, pătrunzând în zona de amestec
printr-o serie de orificii şi canale speciale. în zona de amestec, aerul se combină cu
gazele de ardere determiriarîu arderea produselor rămase nearse micşorând
totodată şi temperatura amestecului până la temperatura T < cu 800° (temparatura
admisibilă în cazul instalaţiilor navale). Aerul secundar mai are şi rolul de a răci
pereţii tubului de foc şi de a forma un strat izolator de căldură între acesta şi
carcasa exterioară a camerei de ardere. La un exces de aer prea mare, amestecul
combustibil-aer se aprinde mai greu, procesul de ardere devenind instabil şi de
intensitate mai mică. Drept consecinţă, flacăra poate fi întreruptă foarte uşor de
curentul de aer care trece prin aceasta.
În general, flacăra din zona de ardere este stabilă numai dacă viteza aerului
care pătrunde este mai mică decât viteza de propagare a flăcării.
Deşi viteza de propagare a flăcării creşte prin îmbunătăţirea amestecului de
aer-combustibil în zona de ardere, experienţa arată însă că totuşi ea este mai mică
decât viteza aerului la intrarea în camera de ardere. De aceea, curentul de aer
debitat de compresor, se frânează la intrarea în camera de ardere până la o viteză
de 40.. .60m/s, prin mărirea secţiunii de trecere respective.
În continuare aerul primar este frânat cu ajutorul ecranelor stabilizatoare de
flacără până la o viteză de 15...25m/s în zona de ardere, ceea ce asigură şi un
coeficient de exces de aer mai redus α = 1-1,5. După ecranul stabilizator de
flacără, în zona de ardere se creează o zonă de stagnare, adică curenţii de aer şi
gaze calde sunt turbionaţi în toate direcţiile. Acest lucru asigură pătrunderea aerului
în continuare în zona respectivă contribuind la o bună amestecare a acestuia cu
combustibilul.
Curenţii de gaze calde turbionate în sens contrar aerului asigură aprinderea
amestecului proaspăt şi arderea lui stabilizată. Iniţial, la pornirea camerei de
ardere, se utilizează bujia electrică, cu ajutorul căreia se amorsează arderea
amestecului combustibil-aer. Ecranele stabilizatoare de flacără, cu forma unor
trunchiuri de con goale, cu numeroase orificii şi sunt îndreptate cu baza mare spre
zona de ardere(fig. 1) sau forma unor grătare plane sau tronconice formate din
plăci subţiri cu un număr mare de orificii care permit trecerea aerului primar. Aceste
ecrane sunt fixate în jurul injectoarelor şi în zona fazei de ardere. Tot în scopul
obţinerii unui amestec uniform şi intensiv al aerului primar cu combustibilul injectat
se montează în acelaşi plan cu injectorul sau în faţa acestuia, turbionatoare
speciale formate dintr-o serie de palete fixe, radiale şi curbate dispuse sub un
anumit unghi. Deoarece turbionarea amestecului duce la aruncarea unor particule
de combustibil pe părţile laterale ale camerei de ardere o parte din aerul secundar
se aduce la periferia zonei de ardere printr-o serie de orificii practicate în peretele
tubului de foc.
Variaţia vitezei aerului şi a temperaturii de-a lungul camerei de ardere se
poate urmări în figura 2. Pentru obţinerea unui amestec mai bun de aer şi folosi o
cameră cu vaporizarea prealabilă a combustibilului (fig. 3). în această cameră de
ardere, apare în plus faţă de cea anterioară spaţiul de vaporizare 12 cu tuburile de
vaporizare a combustibilului 11, care sunt învăluite la exterior gazele fierbinţi.
168
Fig.1
169
Fig. 2
Fig. 3
170
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 19:
Rezolvare:1 d; 2 c
171
BIBLIOGRAFIE
172
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 20
CUPRINS
173
Obiective:
Cunoaşterea elementelor componente ale generatorului de gaze cu pistoane
libere
Înţelegerea şi însuşirea modului de funcţionare al generatorului de gaze cu
pistoane libere
Este format dintr-un cilindru motor 11, situat între doi cilindri compresori 4.
In cilindrul motor se află două pistoane opuse 7, care sunt rigide cu partea de
compresie 3 şi se pot mişca liber neexistând alte piese în mişcare (nu au ambreaj).
În cilindrul motor are loc un ciclu identic ca la motoarele Diesel în doi timpi cu
o înaltă supraalimentare şi baleaj în echicurent în care se produce transformarea
energiei chimice a combustibilului în energie a gazelor de lucru. Pentru formarea
generatorului de gaze cu pistoane libere se introduce aer comprimat din butelie în
cilindrul tampon 2, prin tubulatura de aer 1, care împinge pistoanele motoare 7 ,
spre interior, comprimând în acelaşi timp aerul din cilindri compresori 4 şi
reflectându-l în colectorul de baleaj 12 prin supapele de refulare 6.
În continuare pistoanele libere(motoare) 7 comprimă aerul din cilindrul motor
11, încălzindu-l la o temperatură mai mare decât temperatura de aprindere a
combustibilului.Aproape de PMI se injectează combustibilul care se aprinde
arderea şi destinderea desfăşurându-se în acelaşi mod ca la motoarele Diesel în
doi timpi. Temperatura şi presiunea gazelor cresc considerabil împingând
pistoanele spre capete. Prin aceasta, în spaţiul aferent cilindrilor compresori 4, se
aspiră o nouă cantitate de aer prin suprafeţele 5, iar saltelele de aer din cilindri
tampon 2 acumulează energie potenţială de presiune frânând elastic mişcarea
pistoanelor.
Aproape de capetele cursei pistoanele 7 deschid mai întâi ferestrele(luminile)
de evacuare împreună cu o parte din aerul de baleiaj scăpând spre colectorul de
gaze 13, presiunea în cilindrul motor scăzând brusc.
174
O clipă mai târziu se deschid şi ferestrele de admisie 8, permiţând aerului
proaspăt din colectorul de baleiaj 12 să pătrundă în cilindrul motor 11 realizându-se
astfel baleiajul în echipament şi umplerea cu aer a cilindrului motor. Amestecul de
aer de la baleiaj împreună cu gazele de evacuare formează gazele de lucru ce
alimentează turbina cu gaze. Sincronizarea mişcării celor două pistoane libere este
asigurată de dispozitivul sincronizare 25. în faza următoare, saltelele de aer din
cilindrul tampon 2 împing din nou pistoanele spre PMI şi procesul reîncepe.
Generatoarele de gaze cu pistoane libere funcţionează cu 600...2400 cicluri/minut
frecventa crescând cu debitul de combustibil.
Pentru aprindere se lasă să scape aerul din saltele prin valvulele 26.La
ieşirea din instalaţie, gazele de lucru(amestecul de aer la baleiaj cu gaze de
evacuare) au entalpia ridicată pe care o cedează în procesul de destindere în TG,
în urma transformării rezultând lucrul mecanic de activare a elicei.
Fig. 1
175
1. tubulatura de aer comprimat pentru pornire(lansare); 2.cilindru
tampon(camera amortizorului); 3.partea de compresie a pistonului liber;
4.cilindru compresor; 5.supapă de aspiraţie; 6.supapă de refulare; 7.piston
liber(partea din motor); 8.ferestre de baleiaj; 9.corpul; lO.injectorul de
combustibil; 11.cilindru motor; 12.colectorul de baleiaj; 13.colectorul
secundar de gaze; 14.ferestre de evacuare; 15.colector principal de gaze;
16.valvulă principală pentru tubulatura de gaze a turbinei de marş înapoi;
17.tubulatura de gaze pentru turbina de marş înapoi; 18.turbina de gaze
pentru marş înapoi; 19.reductorul de turaţie; 20.1inie axială(arborele
portelice); 21.elicea pentru propulsie; 22.tubulatura de evacuare a gazelor;
23.turbina de gaze pentru marş înapoi; 24.valvula principală pentru tubulatura
de gaze a turbinei de gaze pentru marş înapoi; 25.dispozitivul de
sincronizare; 26. tubulatura racord la buteliile de aer comprimat.
176
1. Ciclul care are loc în generatorul de gaze cu pistoane libere se caracterizează
prin:
b) 600...2400 cicluri/minut
177
BIBLIOGRAFIE
178
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE . 21
CUPRINS:
179
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 21:
21. 1. Generalităţi:
180
- maşini cu cilindri orizontali
- maşini cu cilindri verticali
- maşini cu cilindri înclinaţi
- maşini cu cilindri oscilanţi
Maşinile alternative cu abur cu piston sunt de diferite tipuri, dar elementele lor
principale şi funcţionarea de principiu rămân aceleaşi.
181
Fig. 1
1 .cilindru 2.piston 3.cap de cruce 4. sertar 5.canal de introducere 6.orificiu de
evacuare abur lucrat 7.tija pistonului 8.tija sertarului 9.capul de cruce al sertarului
10.canal de introducere abur 11 .manivela arborelui cotit 12.biela maşinii 13.biela
sertarului 14.excentricul
182
În jurul excentricului se găseşte un guler 2
de care este fixată biela sertarului 3.în
timpul rotirii arborelui cotit se roteşte şi
excentricul alunecând în interiorul gulerului
2 , permiţând astfel deplasarea verticală a
sertarului 5 pe o distanţă fixă egală cu
diametrul cercului descris de centrul
excentricului.
Raza acestui cerc este distanţa între
circuitul O al traiectoriei descrise de
sistemul bielă-manivelă al arborelui cotit şi
centrul excentricului O Se numeşte rază de
excentricitate sau raza manivelei sertarului.
Fig.2
Observaţie:
La unele maşini cu abur de putere
mică introducerea aburului în cilindru se
face pe întreaga cursă a pistonului.
Se numesc maşini cu plină
introducere spre deosebire de maşinile la
care introducerea aburului se face numai
pe o porţiune a cursei pistonului numite mamita alternative cu abur cu expansiune.
Principiul de funcţionare al maşinii cu abur cu piston cu plină introducere.
La maşina cu plină introducere există un decalaj de 90° între raza manivelei
arborelui cotit R şi raza manivelei sertarului r (Fig 3).
Dacă pistonul 1 se află la PMI (punctul mort interior, sertarul 6 se va găsi într-
o poziţie medie astfel încât tălpile sertarului acoperă complet canalele 3 şi 4 de
introducere a aburului în cilindru(Fig. 3a).
Prin rotirea arborelui cotit în sensul indicat de săgeată, pistonul începe să
coboare, iar sertarul de asemenea, permiţând intrarea aburului în cilindru prin
orificiul 3 şi acţionând asupra pistonului, deplasându-1 spre PME. Aburul aflat în
spaţiul inferior al cilindrului(rămas din ciclul anterior) va fi evacuat prin canalul
inferior 4 , descoperit de sertar în afara maşinii prin orificiul de evacuare 5. Astfel se
ajunge în poziţia din Fig 3b, când pistonul se află în poziţie medie şi sertarul se află
în poziţia cea mai de jos descoperind complet ambele canale de introducere a
aburului.
Este momentul de introducere maximă a aburului în cilindru pentru spaţiul
superior al acestuia. Prin rotirea arborelui cotit în acelaşi sens, pistonul continuă
Sc. 4.oboare, dar sertarul după ce a fost în poziţie extremă începe să urce
ajungând la un momentdat să acopere canalele 3 şi 4 şi întrerupând astfel
procesele de introducere şi evacuare a aburului Fig. 3c.
183
Fig. 3 a Fig. 3 b Fig. 3 c
Fig. 3 d.
184
în continuare pistonul începe să urce, iar sertarul îşi continuă cursa
ascendentă, descoperind cele două canale de introducere 3 şi 4 şi permiţând de
data aceasta intrarea aburului în spaţiul inferior al cilindrului prin canalul 4 pentru ca
în spaţiul superior să se producă evacuarea aburului lucrat, prin canalul 3 spre
orificiul de evacuare.
în continuare se ajunge într-o poziţie de maximă introducere a aburului în
spaţiul inferior al cilindrului când sertarul se află în poziţia cea mai de sus
descoperind complet canalele 3 şi 4 iar pistonul se află în poziţie medie(Fig.3d).
Continuând rotirea arborelui cotit pistonul va continua să urce datorită
presiunii exercitate de abur în spaţiul inferior, iar sertarul va începe acum să
coboare acoperind treptat canalele 3 şi 4 şi ajungând astfel în poziţia 3 a ciclul se
repetă.
185
BIBLIOGRAFIE
186
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 22
CUPRINS
187
Răspunsuri la testele de autoevaluare unitatea de învăţare nr. 194
22
188
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 22:
189
Precizare:
Cu cât cărbunele este mai vechi, cu atât conţinutul de W este mai mare.
22.1.3 Conţinutul de cocs (K) - partea din cărbune care rămâne după
degajarea materiilor volatile şi a vaporilor de apă.
K = Cf + A - cărbune fix + cenuşă
190
22.2. Caracteristicile fizico-chimice ale combustibililor lichizi
191
autoaprinde fără prezenţa unei llăcări speciale de amorsare (aprindere).
Temperatura de autoaprindere a pacurilor româneşti este de 212°C.
e) Conţinutul de pentaoxid de vanadiu V205. Când V205 se găseşte
într-un anumit raport cantitativ faţă de masa totală a combustibilului la
temperaturi ale oţelului mai mari de 550-560° C, poate da na ştere la compuşi
care să distrugă prin reacţii chimice stratul protector de oxid de fier ai
suprafeţei de transfer termic şi în final la corodarea suprafeţei acestuia.
22.3.3.1.Bilanţul material
193
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 22:
194
BIBLIOGARFIE:
195
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 23
CALCULUL ARDERII. CONTROLUL CALITĂŢII ARDERII
CUPRINS
23.1. Calculul cantităţii teoretice de aer necesar arderii şi a 197
cantităţii de gaze de ardere rezultate.
196
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 23:
Precizare:
La efectuarea acestui calcul trebuie avut în vedere faptul că întrucât oxigenul
din compoziţia chimică a combustibilului participă şi el la ardere, acesta
trebuie scăzut din cantitatea teoretică de oxigen necesar calculat cu ajutorul
ecuaţiilor de ardere de mai sus.
Dacă avem în vedere că în baza analizei elementare participaţiile masice
referitoare lai kg de combustibil sunt:
c + h + n + o + a + e + m = lkg cb
Din ecuaţiile aderii menţionate mai sus rezultă:
a) O'0=32/12c+16/2h+32/32s-o=2,66c+8h+s-o kg/kg cb
b) O'0=22,41/12c+22,41/4h+22,41/32s-22,41/32o[m3N/kg cb]
198
Cantitatea de aer necesară în cazul arderii imperfecte L0
L'o=l/0,231 O'0[kg/kg cb]
L0=l/0,21 O'0 [m3N/kg cb]
199
δ o ⋅ L0 ⋅ d
Vaer H2O0 =
1000 ⋅ δ H 2O
200
Aceste aparate pot funcţiona automat sau manual, indicând în mod
continuu compoziţia gazelor din instalaţii sau numai intermitent pentru
măsurători de control şi de laborator.
In practica curentă cel mai simplu şi larg aparat pentru analiza gazelor
de ardere este analizorul de gaze Orsat. Acesta funcţionează pe principiul
absorbţiei gazelor şi permite analiza conţinutului de CO2 , O2 şi CO din gazele
de ardere.
Pentru absorbţia CO2 se utilizează o soluţie de hidroxid de potasiu
(KOH), soluţie alcalină de pirogalol CH3(OH)3 pentru absorbţia oxigenului, iar
pentru absorbţia monoxidului de carbon(CO) se utilizează o soluţie de clorură
cuproasă(CuCl2)
Precizare:
Deoarece în timpul prelevării probei de gaz, de regulă 100 cm3 vapori de
apă existenţi se condensează, analiza trebuie să se refere la gazele uscate,
aparatul stabilind participaţia procentuală volumică, pentru CO2, 02, CO, iar
azotul se obţine din diferenţă.
N2 = 100 CO2 - O2- CO[%]
Valoarea conţinutului de exces de aer a, se determină pornind de la
relaţia de definiţie :
L L
α= =
L0 L − ( L − Lo )
Ştiind că participaţia volumică a azotului în aer este de 79% iar cea a
N2
oxigenului 21% se poate scrie L =
0, 79
O2 − 0,5CO
L-Lo =
0, 21
N2
α=
N 2 − 3, 78 ( 02 − 0,5 CO )
(CO2 ) max
α=
(CO2 ) real
21
α=
21 − (O2 )usc
201
23.3.2 Controlul calităţii arderii cu ajutorul diagramelor
202
23.3.3 Mijloace vizuale de control al arderii
203
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 23:
1b 2 c 3 a
204
BIBLIOGARFIE:
205
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 24
DIAGRAMA IG-T A ARDERII. PUNCTUL DE ROUĂ. BILANŢUL
TERMIC AL GENERATORULUI DE ABUR
CUPRINS
206
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 24:
207
24.2. Punctul de rouă
208
In cazul general al efectuării bilanţului termic la generatoarele de abur
suprafaţa de referinţă este suprafaţa exterioară a peretelui căldării, iar
temperatura de referinţă, o temperatură aleasă arbitrar sau fixată prin norme.
Bilanţul termic al unui generator de abur se întocmeşte luându-se ca
referinţă fie unitatea de timp (h sau s) fie unitate de combustibil introdusă în
instalaţie.
Cu aceste precizări ecuaţia bilanţului termic se scrie sub forma :
Qd = Q1 + Q2 + Q3 + Q4+ Q5 [kj / kg(m3N)comb]
Фd = φ1+ φ2+ φ3 + φ4 + φ5 [Kw(w)]
unde Qd este căldura disponibilă a unităţii de combustibil, iar Фd - fluxul de
căldură disponibil,
Q1(Ф1) - căldura utilă (fluxul de căldură util);
Q2(Ф2) - căldura pierdută (fluxul de căldură pierdută) prin gazele de ardere la
ieşirea pe coş ;
Q3(Ф3) - pierderea de căldură (fluxul de căldură pierdut) prin ardere
incompletă din punct de vedere chimic ;
Q4(Ф4) - pierderea de căldură (fluxul de căldură pierdut) prin ardere
incompletă ;
Q5(Ф5) - pierderea de căldură (fluxul de căldură pierdut) în mediul exterior prin
suprafaţa de referinţă (montarea generatorului);
Q6(Ф6) - pierderea de căldură (fluxul de căldură pierdut) prin entalpia
produselor solide ale arderii (cenuşa şi zgura) evacuate din focarul căldării.
209
24.3.3 Calculul fluxului termic preluat de agentul termic în căldarea de
abur (Q1 sau Q1)
210
24.3.3.2 Calculul mărimii Q1 pentru un generator
Dp = (0,02....... 0,05)Dn
a)Fluxul termic preluat de economizor
δ EC = aa(iec- iaa)[kw]
211
24.3.3.3 Calculul fluxului termic Qi (<Pi) în cazul unei căldări cu abur cu
străbatere forţată (circulaţie forţată mică)
Fig. 4
212
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 24:
Rezolvare: 1 d; 2 b.
213
BIBLIOGARFIE:
214
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 25
PIERDERI DE CĂLDURĂ ÎN CĂLDĂRILE NAVALE CALCULUL
RANDAMENTULUI CĂLDĂRII
CALCULUL CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL
CUPRINS:
215
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 25:
217
Q3
q3 = ⋅100 [ % ]
Qd
Q3
q3 = ⋅100 [ % ]
Qi
co
Q3 =56,7(c + 0,368 s) [ KJ / kg ]
ro2 + co
Q5
q5= ⋅ [100% ]
Qi
Q5
q5 = ⋅ [100% ]
Qd
218
Pentru schema căldării din figură pierderile de căldură în mediul
înconjurător se determină separat astfel:
Qsf = (1 – η)(I0 - If) [KJ/kg] - pentru zona focarului;
Q’ 5= (1 - η)(If – I’) [KJ/kg] - pentru zona snopului principal de tuburi;
Q’’5 = (1 - η)(I’ – I’’) [KJ/kg] - pentru zona supraîncălzitorului;
Q’’’5= (1 - η)(I’’ - Iev) [KJ/kg] - pentru zona preîncălzitorului de aer sau a
economizorului.
219
100 % = q1 + q2 +q3 +q5
Reprezentarea grafică a bilanţului termic a căldurii constă în construirea
unei diagrame de tip Sankey.
Qu Φu Qu
ηc = = = ⋅100 [ % ]
Qc Φ c Ch ⋅ Qd
Qu
ηc = ⋅100 [ % ]
Ch ⋅ Qi
Dn (in − iaa )
ηc =
Ch ⋅ Qi
Observaţie.
220
25. 3. Calculul consumului de combustibil
25.3.1 Consumul orar în regim stabilizat
Qu''
Ch =
ηc Qd
Qu
Ch =
ηc Qi
[ KJ / h / s; t / h]
Ch ⋅ Qd
Ch = kgcc / h / s sau tcc / h
29308
C ⋅Q
Ch = h i kgcc / h ( s ) ; tcc / h
29308
ch
c= kg / kg cb; kg / tab
Dn
chcc
ccc = kg cc / kg ab; kgcc / tab
Dn
ch
c= [ kg / kj ]
Qu
chcc
ccc = kg cc / kj
Qu
221
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 25:
222
BIBLIOGARFIE:
223
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 26
PARAMETRII DE BAZĂ ŞI CARACTERISTICILE GENERATOARELOR
DE ABUR CLASIFICARE CĂLDĂRILOR NAVALE CĂLDĂRI
IGNITUBULARE
CUPRINS:
26.1.1.1.Debitul 226
224
Lucrare de verificare Unitatea nr. 26 235
225
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 26:
2.6.1.1.Parametrii de bază
26.1.1.1.Debitul
Qu
Dn = kg / h sau t / s
in − iaa
c) Debitul minim (Dmin) este debitul cel mai mic de abur cu care căldarea
poate funcţiona nelimitat fără a suferi avarii.
d) Debitul de vârf (maxim) (Dv, Dmax) este debitul cel mai mare de abur pe
care căldarea îl poate produce în cazuri excepţionale pentru o perioadă de
funcţionare de 30mm.
Dv(Dmax) = 1,1 D
226
26.1.1.2. Presiunea
26.1.1.3. Temperatura
227
26.1.2. Mărimi caracteristice
D(i2 − iaa )
ηc = ⋅100 [ % ]
Ch Qi
unde:
in- entalpia aburului la ieşirea din căldare (poate fi abur saturat sau
supraîncălzit) în kj/kg;
Ch - consumul orar de combustibil în kj/h sau t/h;
228
f) Factorul de formă al focarului
A −1
f= m
Vf
229
- cu circulaţie naturală lentă, când apa din interiorul căldării circulă cu o
viteză apreciabilă
b) cu circulaţie forţată (artificială), în care circulaţia apei se face
sub impulsul unor pompe speciale de circulaţie.
26.3.1.Clasificare:
a) prin nituire;
b) prin sudare;
230
Fig. 1 Fig. 2
231
c) Cutia de foc - 9 - este o cameră suplimentară pentru
desăvârşirea procesului de ardere şi în acelaşi timp ea asigură
schimbarea sensului de curgere a gazelor. Peretele frontal al cutiei
formează placa tubulară 10. Partea superioară a cutiei de foc denumită
cerul focarului 11 este prevăzută cu şurubul de bronz 12 care are în
interior un canal umplut cu plumb.
Dacă nivelul apei în căldare scade sub nivelul admis, plumbul din
canalul şurubului se topeşte iar aburul pătrunde în focar şi în tubul de flacără,
provovând stingerea focului.
d) Ţevile de fum 5 - constituie partea principală a suprafeţii de
încălzire a căldării. Avem ţevi simple (ordinare sau obişnuite) - 5a -
ţevi tirante - 5b.
Ţevile simple - au rolul de a canaliza gazele spre evacuare şi de a
transmite căldura spre spaţiul de apă al căldării. Reprezintă 60 -70 % din
totalul ţevilor.
Ţevile tirante - au în plus rolul asigurării rigidităţii dintre peretele căldării
şi cutia de foc. Ele au o grosime mai mare Dint= 60 - 80 m.
f) Camera de fum 6 are rolul de a canaliza gazele care ies din ţevile de
fum spre coşul căldării. Este construită din tablă de oţel cu grosimea de 3-5
mm. Pereţii sunt fixaţi prin şuruburi de peretele frontal pentru a se putea
înlătura cu uşurinţă în vederea înlocuirii unor ţevi sau în vederea curăţăii
acestora.
Camera de fum trebuie să protejeze partea superioară a peretelui
vertical frontal împotriva gazelor calde, deoarece în această zonă peretele nu
este răcit de apă ci de abur. La unele căldări în camera de fum se instalează
economizoare. Camera de fum se continuă cu conul de fum 7 care se execută
din oţel cu δ = 3-5mm. Coşul este executat din doi pereţi concentrici. Prin zona
centrală se scurg gazele evacuate de căldare, iar prin zona laterală circulă
aerul pentru răcirea coşului.
233
234
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 26:
a) Debitul minim
b) Debitul de vârf (maxim)
c) Debitul specific
d) Debitul nominal
Rezolvare:1 d; 2 a; 3 c.
235
BIBLIOGARFIE:
236
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 27
CĂLDĂRI IGNITUBULARE CU FLACĂRĂ DIRECTĂ. CIRCULAŢIA
APEI ÎN CĂLDARE
237
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 27:
Corpul cilindric şi tubul de flacără sunt similare cu cele descrise anterior iar
ţevile de fum sunt fixate prin mandrinare sau sudare in fundurile plane ale
corpului cilindric.
In funcţie de numărul drumurilor există mai multe tipuri constructive de
astfel de căldări.
a) cu tub de flacără şi ţevi de fum de ducere(flg. 4)
b) cu tub de flacără şi ţevi de fum de ducere şi întoarcere (fig. 5 a)
c) cu tub de flacăra si tevi de fum cu triplu drum de gaze (fig.5b)
238
27.1.3 Avantajele şi dezavantajele căldărilor ignitubulare
Precizare:
La majoritatea navelor comerciale şi militare acest tip de căldare a fost
definitiv abandonat.
Se constată o revenire in ultimii ani prin căldările performante şi complet
automatizate fabricate de firma Mitshubishi.
239
27.2.1 Circulaţia naturală a apei în căldare
240
27.2.2.1 Circulaţia forţată multiplă (forţată repetată)
Avantaje:
a) Pentru aceeaşi proucţie de abur şi aceeaşi parametri, gabaritul şi greutatea
căldării este mai mică de cea 10 ori.
b) Căldarea permite obţinerea aburului dupa cea 5-6 minute
c) Tuburile căldării pot fi dispuse în orice poziţie
d) Circulaţia apei în căldare este asigurată la diferite valori de prsiune de
regim
Dezavantaje:
a) Sistemul greoi de fixare a serpentinelor formate din tuburi orizontale;
b) Căldarea necesită un standard înalt al calităţii apei de alimentare;
c) Consum mare de abur pentru funcţionarea pompei de circulaţie;
d) Funcţionare instabilă la regim diferit de cel calculat
e) In staţionare tuburile căldării sunt supuse unui proces intensde coroziune
datorita faptului ca nu se poate realiza o scurgere totala a apei din tuburile
orizontale.
f) Căldările cu circulaţie forţată unică nu pot funcţiona la variaţii mari de regim
dat fiind faptul că punctul de vaporizare a apei in tuburi isi schimba poziţia
odată cu variaţia regimului.
241
Fig. 2
242
Fig. 3
Fig. 4
243
Fig. 5 a Fig. 5 b
Fig. 6 Fig. 7
244
Fig. 8
Fig. 9 Fig. 10
245
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 27:
246
BIBLIOGARFIE:
247
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 28
CĂLDĂRI ACVATUBULARE CU CIRCULAŢIE NATURALĂ
CUPRINS
248
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 28:
249
1-drumul gazelor
2-camerele anterioare
3-camerele posterioare
4-lumânările camerelor posterioare
5-lumânările camerelor anterioare
6-tubulatura de abur
7-colectorul de abur
8-supraîncălzitor
9-priza de abur
10-focar
11-drumul gazelor de ardere
250
28.2.2. Căldări triunghiulare simetrice – normale
Cele două snopuri de tuburi sunt egale, gazele de ardere in drumul lor
spălând ambele snopuri.
251
a)Fasciculele fierbătoare sunt formate din ţevi relativ scurte cu diametrul
mic (25-50mm) fixate de 2-3 tambure cu axe paralele din care unul superior
(colector separator) şi unul sau două tambure inferioare cu diametrul mai mic.
b)O parte din ţevi ecranează focarul,restul sunt dispuse în drumul
gazelor de ardere.
c)Inalţimea instalaţiei este mică.De exemplu pentru o căldare cu
D=50t/h,p=70bar,t=450°C,h=5,6m ,iar pentru o centra lă termoelectrală terstră
de aceiaşi parametrii, înălţimea h=35m
d)Focarul este complet ecranat şi compartimentat printr-un perete din
ţevi expus schimbului de căldură prin radiaţie.
e)Supraîncălzitorul este format din serpentine şi plasat între fasciculele
sistemului fierbător. f)Temperatura de supraîncălzire se reglează prin
realizarea unei intermitenţe a arderii în focarul căldării.
g)Preîncălzitorul de aer este amplasat în partea finală după sistemul
fierbător de convecţie.
h)Aceste tipuri de căldări au de regulă un singur drum de gaze ,iar cele
cu trei tambure au două drumuri de gaze paralele (uneori 3 drumuri realizate
prin şicane).
252
Fig. 4 Fig. 5
Fig. 6
253
Fig. 7
254
1-colector separator de abur
2-colector uscător de abur
3-colectoare inferioare
4-fascicul fierbător de reducţie
5-supraîncălzitor
6- fierbător de convecţie
7-preîncălzitor de aer
8-mantă metalică
9-locaşul arzătorului
10-intrare aer
11-gaze de ardere
12-economizor tip I şi II
255
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 8:
1. Căldările acvatubulare cu circulaţie naturală cu ţevi cu înclinare mare
au următoarea carateristică tehnică:
a) debit 30- 120 t/h
b) temperatura de supraîncălzire 700oC
c) presiunea nominală 6- 70 bar
d) suprafaţa de supraîncălzire >110 m2
c
2. Căldările acvatubulare cu tuburi cu înclinare mică şi camere
secţionale se caracterizează prin:
a) circulaţia mult mai intensă decât în cazul căldărilor verticale
b) inerţie mică la variaţiile bruşte de sarcină
c) camerele sunt legate prin ţevi de colectorul orizontal superior de abur
d) tuburile fierbătoare au înclinare de 15o- 25o faţă de orizontală
c
Rezolvare:1 c;2 c.
256
BIBLIOGARFIE:
257
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 29
CĂLDĂRI CU CIRCULAŢIE FORŢATĂ(ARTIFICIALĂ). TIPURI DE
CĂLDĂRI UTILIZATE PE NAVE TIP PETROLIER
CUPRINS:
258
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 29:
Caracteristici
a)Pompa de circulaţie asigură circulaţia apei în sistemul vaporizator
al căldării.
b)Circuitele de apă de căldări sunt compuse dintr-un circuit de
alimentare şi dintr-un circuit de vehiculare a apei şi amestecului de abur şi
apă.
259
29.1.2.1 Căldarea La Monte (fig. 1)
Fig. 1
260
29.1.3. Căldări cu circulaţie forţată unică sau trecere directă
29.1.3.1 .Generalităţi
261
Fig. 2
262
Fig. 3
263
Fig. 5 Căldarea de tip AT- 4
264
29.2.2 Căldări cu tuburi de apă cu dublă evaporare(dublu circuit
sau dublu contur)
29.2.2.1 Caracteristici
265
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 29:
Rezolvare:1 d; 2 b.
266
BIBLIOGARFIE:
267
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 30
CALDARINE CU ABUR
CUPRINS
268
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 30:
30.1. Generalităţi
30.2.1 Caracteristici
269
30.2.2. Construcţia caldarinei (fig. 2)
Fig. 1
270
Operaţiile de exploatare şi întreţinere sunt asemănătoare cu cele efectuate
căldărilor mari, dar în volum mai restrâns,,
Precizare : La unele nave mici şi în special la navele fluviale, unde nu este
nevoie de abur viu, ci numai de apă caldă pentru încălzire, se găsesc montate
caldarine cu combustibil cu apă caldă, care sunt recipiente cilindrice,
prevăzute cu focar şi arzător mecanic, de acelaşi tip cu cele folosite în
caldarinele cu abur.Pornirea şi oprirea arzătorului se realizează în funcţie de
temperatura apei din recipient. Şi aceste caldarine cu apă caldă sunt
prevăzute cu supape de siguranţă şi aparate de măsură şi control.
271
Fig. 2
Fig. 3 Fig. 4
Echipează, de regulă, caldarinele recuperatoare din dotarea petrolierelor de
tonaj ridicat. Pentru mărirea suprafeţei de încălzire sunt prevăzute cu
aripioare.
272
30.3.3. Caldarfima recuperatoare acvatululară pentru abur saturat (fig. 5)
273
Alimentarea cu apă se face prin capetele de alimentare 2 cu ajutorul
unor pompe de alimentare, menţinând un nivel constant al apei în separator.
Reglarea debitului de abur se relizează prin reglarea cantităţii de gaze
care trece printre serpentine cu ajutorul valvulei 4, prin introducerea treptată în
circulaţie a două sau mai multor serpentine de vaporizare sau prin reglarea
debitului pompei de circulaţie 7, care măreşte sau micşorează viteza de
circulaţie a apei prin serpentine.
Precizări:
a). Navele echipate cu caldarine recuperatoare au în acelaşi timp şi cu
caldarine cu combustibil care funcţionează în staţionare şi numai în anumite
situaţii şi în mers şi anume când necesarul de abur depăşeşte debitul normai
al caldarinei recuperatoare.Pentru aceasta, navele sunt prevăzute cu instalaţie
comună pentru distribuirea aburului la diferiţi consumatori,
b). Pompele de alimentare sunt pompe comune pentru ambele caldarine,
schimbarea pe una din ele făcându-se prin manevrarea de valvule.
274
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 30:
Rezolvare: 1 b; 2 b.
275
BIBLIOGARFIE:
276
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 31
277
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 31:
278
31.1.2. Căldarea recuperatoare cu două tambure separatoare
31.2.1. Colectoarele
Fig.3
31.2.2.Tuburile căldării
280
Se confecţionează din oţel laminat de calitate prin tragere la cald; nu se
folosesc tevi sudate.
înainte de fixarea tuburilor în colectoare, acestea suferă câteva operaţii
şi anume : deconservarea, îndoirea şi proba hidraulică.
1.Deconservarea : Are ca scop îndepărtarea stratului de vaselină
aplicat de fabrica constructoare. In exterior, stratul de vaselină se
îndepărtează cu ajutorul unor materiale textile îmbibate cu petrol. In interior,
deconservarea se face pe două căi:
a)mecanic: prin introducerea unor perii acţionate prin ax flexibil de
motoare electrice.
b)chimic: prin introducerea unei soluţii care să descompună vaselina.
Amestecul de benzină cu petrol constituie un bun dizolvant al vaselinei,
dar este periculos din punct de vedere al incendiilor.
2.Îndoirea tuburilor : Tuburile căldărilor moderne sunt mai mult sau mai
puţin curbate în scopul asigurării unui volum suficient focarului şi cu scopul
măririi suprafeţei de transfer termic.
În operaţia de îndoire trebuie avute în vedere următoarele caracteristici :
-curbarea tuburilor trebuie efectuată pe raze şi nu pe o linie întâmplătoare,
-tuburile trebuie să intre între cele două colectoare perpendicular pe
suprafaţa"acestora şi nu sub un unghi.
-îndoirea tuburilor trebuie făcută la o rază optimă, întrucât prin îndoire,
grosimea tubului se diminuează, iar la un moment tubul poate să se rupă.
Cu cât raza de îndoire este mai mare, cu atât şi subţierea pereţilor va fi
mai accentuată, iar durata de deservire a tuburilor scade.
În baza experienţei, raza de îndoire trebuie să fie de 8 ori- mai mare
decât diametrul tubului şi numai în cazuri speciale se admite ca raza curbării
să fie de 5 ori mai mare decât diametrul tubului.
Îndoirea se face după un şablon executat după modelul tuburilor din
schiţa căldării desenată la scara 1/1 de firmele constructoare.
Îndoirea tuburilor se poate face cu umplutură de nisip sau fără
umplutură.
Tuburile cu d = 40 mm şi cu rază mare de curbură se pot îndoi fără
umplutură manuală sau cu ajutorul unor aparate speciale prevăzute cu role
(vezi fig.4). Rolele sunt fixate pe suportul 2 şi sunt acţionate de motoare
electrice în acelaşi sens. Rolela 3 de împingere se roteşte în sens opus şi se
poate deplasa conform săgeţii A.
Rolele au canal identic cu dimensiunile tubului.
281
3.Proba hidraulică : Se execută la o presiune hidraulică superioară
creată de o pompă specială. Aceste presiuni sunt astfel alese încât să creeze
tubului o tensiune corespunzătoare tensiunilor reale care apar în procesul real
de funcţionare.
Fiecare tub se menţine sub presiune cea 5-10 minute, urmărindu-se
comportarea sa din exterior.
In timpul probei, tubul se loveşte uşor cu un ciocan urmărindu-se dacă
apar scurgeri pe undeva.
După proba hidraulică fiecare tub se suflă cu aer, după care se trec bile
cu diametrul aproximativ egale cu diametrul interior al tubului pentru a se
constata dacă secţiunea tubului este constantă pe toată lungimea sa.
După proba hidraulică tuburile se taie la dimensiunile dorite cu ajutorul
unei freze dese, după care ele pot fi considerate gata pentru montaj în
căldare.
Dimensiunile tuburilor
282
Fixarea tuburilor
Prinderea tuburilor pe plăcile tubulare ale colectoarelor(inferior şi
superior) se face numai prin mandrinare.
Mandrinarea constă în lărgirea tubului la rece din interior spre exterior,
astfel încât suprafaţa exterioară a tubului în orificiul plăcii tubulare să se
lipească cât mai bine de suprafaţa orificiului executat în placa tubulară?
Orificiile plăcilor tubulare au diametrul mai mare ca diametrul exterior al
tubului.
Pentru o bună fixare, tuburile se introduc în colectoare perpendicular pe
suprafaţa acestora, adică pe rază, iar dispunerea lor pe placa tubulară se face
în sistem rombic. In acest caz, distanţa între muchiile a două orificii alăturate
trebuie să fie mai mare de 0,5 d?
283
Fig. 5
284
Fig. 6
Peste tabla fundului se aplică tabla de azbest-carton cu δ = cca 10mm,
un strat de pământ refractar, un strat de cărămidă refractară cu δ = 40mm, un
strat de pământ refractar şi al doilea rând de cărămidă refractară. La aşezarea
cărămizilor trebuie avut în vedere să existe un joc de dilatare între cărămizi,
care se umple cu pământ refractar.
285
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 31:
Rezolvare: 1 c 2 b
286
BIBLIOGRAFIE:
287
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 32
SUPRAFEŢELE AUXILIARE DE TRANSFER TERMIC ALE CĂLDĂRII
CUPRINS:
288
Lucrare de verificare unitatea de învăţare nr. 32 299
289
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 32:
32.1.Precizări :
32.2.1. Rol
290
32.2.2.2. Pentru căldări acvatubulare
32.2.2.2.1. După poziţia tuburilor
Fig.1 Fig. 2
a).Cai ţevi drepte (fig.3) - mai multe ţevi drepte legate între două
colectoare.
b).Cu serpentină simplă (fig.4) - o singură serpentină este legată între
colectorul de intrare şi ieşire.
c).Cu serpentine multiple (fig.5) - mai multe serpentine sunt legate între
colectorul de intrare şi ieşire.
În racordarea şi depozitarea serpentinelor de supraîncălzitor se
urmăreşte realizarea unor debite şi temperaturi uniforme cu serpentinele lui.
291
Viteza aburului în serpentine este de 15-20 m/s la p < 30=35 bar şi scade
la 12-15 m/s la presiuni mai mari,
Fig. 6 Fig. 7
292
SUPRAÎNCĂLZITOARELE ÎN CONTRACURENT prezintă o solicitare
termică mai mare a ţevilor decât cele în echicurent, dar necesită suprafeţe mai
mici pentru aceleaşi debite şi temperaturi de supraîncălzire.
PRECIZARE:
La căldările navale moderne se utilizează numai supraîncăizitoare
verticale cu tuburi tip serpentină care se pot goli complet.
a). Viteza medie a gazelor care spală suprafeţele de schimb de căldură 5-15
m/s. .
b). Pierderea de presiune p = 0,5-1,5 mb
c). Coeficientul global K= 30-80 w/m2 k
d). Colectoarele supraîncălzitoarelor de abur se execută din oţel carbon sau
cu secţiune rotundă sau dreptunghiulară (pătrată), iar serpentinele din oţeluri
superaliate rezistă la temperaturi înalte.
e). Serpentinele se racordează de un ştuţ montat de colector. Sudarea
serpentinelor se face cap la cap sau prin suprapunere, fj. Raza de curbură a
serpentinelor este de 2-2,5de.
293
- o poziţie constantă faţă de căldare;
- imposibilitatea deplasării colectorului în urma diferitelor efecte
inerţiale;
- posibilitatea dilatării prin încălzire.
Spre exemplu, pentru asigurarea acestor cerinţe, fixarea
supraîncălzitorului vertical, dispus după fasciculul convectiv de ţevi, se face în
următoarele condiţii ( fig.9)
Fig. 9
294
32.3. Economizorul
32.3.1. Generalităţi
PRECIZARE:
Economizoarele din fontă sunt am puţin rezistente din punct de vedere
mecanic şi la şoc termic, dar mai rezistente la coroziune.
AVANTAJELE UTILIZĂRII ECONOMIZOARELOR:
a).Reducerea suprafeţei de încălzire a vaporizatorului;
b).Folosirea raţională a entalpiei reziduale din gazele de ardere;
295
c).Eliminarea parţială a dilatărilor inegale a părţilor componente ale sistemului
vaporizator;
d).Reducerea radiaţiilor de nivel în tambur.
32.4.1.Rol
32.4.2. Clasificare
Wgm= 12-18m/s
Waerm = 6-9m/s
296
b).Preîncălzitoare cu plăci - se execută din foi de tablă de 2-4 mm asamblată
prin sudare , formând o serie de canale verticale, alternând cu canale
orizontale cu secţiuni dreptunghiulare.Canalele de gaze alternează cu cele de
aer, formând o cutie perpendiculară care formează un element al
preîncălzitoralui.
Atât gazele de ardere, cât şi aerul, trec alternativ peste' o masă metalică
de acumulare a căldurii,gazele cedând căldura, iar aerai preluând-o,
Preîncălzitoarele de aer sunt de două tipuri; cel mai utilizat în domeniul
naval este cel cu mase metalice de acumulare rotative.
Fig. 12
297
Acesta se compune dintr-un rotor 1 de formă cilindrică înconjurat de o
manta 2 închisă de două plăci frontale în care sunt prevăzute deschizători
mari 3 pentru trecerea gazelor şi aerului şi stufuri cu reducţii pentru racordarea
canaielelor de gaze şi aer.
In canalele în formă de sectoare ale rotorului sunt introduse elementele
de încălzire care constituie masa de acumulare a căldării, realizate din table
ondulate, în scopul măririi suprafeţei de încălzire şi menţinerii distanţei dintre
plăci.
Fig. 13
298
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 32:
Rezolvare: 1 c; 2 a; 3 a.
299
BIBLIOGARFIE
300
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.33
CALCULUL TERMIC AL FOCARULUI
CUPRINS:
33.1.Calculul termic al focarului 302
33.1.1Alegerea unor caracteristici constructive şi 302
funcţionale
301
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 33:
a) Calculul volumului :
Ch ⋅ Qi 3
Vf = m
qf
, unde
Etape de calcul :
a) Determinarea temperaturii teoretice de ardere în focat tt, care este de fapt,
temperatura gazelor de ardere în focar. Pentru aceasta vom considera că
302
întreaga cantitate de căldură se regăseşte în entalpia gazelor de ardere, deci
pentru lkg de combustibil.
Qi
kJ / m3 N
Vg
Ig =ig =
ig = qg + qL + qch [kJ/m3N]
L ⋅ cL ⋅ t L
kj / m3 N
Vg
qL = [kJ/m3N]
ic ⋅ tc
kj / m3 N
Vg
Qch=
Qic + L ⋅ cL ⋅ t L + cc ⋅ ic
kj / m3 N
Vg
Qch=
ε (t f ) 4 _ (T p )
4
qr=
100 100
ig ⋅ qr ⋅ Ar
qr = kJ / m3 N
Vg ⋅ Ch
cunoscând ttdin diagrama Ig.t putem calcula ig In final
putem calcula Ar
303
33.2.CaIculul suprafeţelor de transfer termic convectiv
304
diferenţa dintre cantitatea de cădură preluată de suprafaţa de încălzire şi
cea necesară a fi transmisă nu depăşeşte 2%.
Este dependentă de direcţia curgerii celor două fluide care schimba căldura
între ele şi şi pentru aceeaşi suprafaţă de încălzire, are valoare maximă la
curgerea in contracurent.
In construcţia căldărilor se întâlnesc scheme de curgere în curent
încrucişat.
Pentru schema de curgere în contracurent şi echivalent
∆tM − ∆tm
∆tM
ln
tmed= ∆tm
305
33.2.5.Calculul termic al suprafeţelor de transfer termic ale generatorului
de abur(continuare)
306
c)pentru spălarea mixtă a suprafeţei de încălzire, aceasta se separă în mod
convenţional în porţiuni spălate longitudinal şi transversal şi calculul se face
separat.
In cazul în care canalul de gaze are dimensiuni variabile sau caracteristicile
fasciculului variază (numărul de ţevi, diametru etc) se recomandă întocmirea
unui calcul pe porţiuni distincte cu aceleaşi caracteristici şi în final stabilirea
secţiunii libere ca medie ponderată
Unde
307
33.3. Calculul sistemului vaporizator
308
tM - tgVI - tb
tm = tgv2 - ta]
tmedr = Ψ x tmed - deoarece circulaţia e încrucişatăde calcul, în funcţie de
parametrii P şi R.
σm σm
P= =
tgv1 − tb ∆t M σ m = tgv1 − tgv2
σM
R=
σm σ M = ta − tb
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 33:
1 1 W / m 2 ⋅ grd
K= =
1 1
+m +m
α1 ωα c + α r
1. Formula este utilizată pentru calculul
coeficientului de transfer de căldură în cazul:
a) preîncalzitoarelor de aer tubulare şi din plăci
b) economizoarelor
c) supraîncălzitoarelor de abur
d) suprafeţelor vaponzatoare şi economizoare din tevi netede
Ch ⋅ Vgm
Ag
[m / s]
2. Relaţie este utilizată pentru determinarea vitezei de
curgere pentru:
a) ulei
b) gaze de ardere
c) aer
d) apa sau abur
Rezolvare: 1 d, 2 b.
310
BIBLIOGRAFIE
311
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 34
PURITATEA APEI DE ALIMENTARE ŞI A ABURULUI LA
GENERATOARELE DE ABUR. CALCULUL DE REZISTENŢĂ AL
GENERATOARELOR DE ABUR
CUPRINS:
312
34.3.3. Calculul grosimii fundurilor bombate supuse Ia 319
presiune interioară
313
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 34:
314
Duritatea temporară (carbonatică) sau trecătoare este este constituită
din bicarbonaţii de calciu şi magneziu (Ca(HC03)2,Mg(HC03)2 ).Aceşti compuşi
se depun sub formă de crustă tare în economizor şi sub formă de nămol în
zonele vaporizatoare.
Duritatea permanentă (necarbonică) este constituită din clorurile,
sulfaţii şi azotaţii de calciu şi magneziu (Cl2Ca, Cl2Mg, CaS04, MgS04 ). Aceşti
compuşi sunt termosensibili şi precipită la încălzire formând depuneri tari.
Duritatea totală reprezintă suma durităţii temporare şi a durităţii
permanente. Unitatea de măsură este gradul de duritate . In ţara noastră se
utilizează gradul german de duritate care corespunde unui conţinut de 10 mg
CaO/dm3 şi care se notează cu °d.
315
34.1.3. Etapele tratării apei de adaos
34.1.3.1. Decantarea
34.1.3.2. Filtrarea
Se folosesc 3 procedee :
a) mecanice - constau în separarea, decantarea şi filtrarea apei cu conţinut
de ulei ;
b) fizice - constau în trecerea apei prin filtre încărcate cu cărbune vegetal
activat des.
Prin absorbţie, cărbunele reţine uleiul într-o proporţie de 22-30% din
greutatea proprie, în funcţie de temperatură.
c)chimice - constau în absorbţia uleiului de către fulgii de suspensie formaţi
în apă prin adăugarea unor reactivi(ex : sulfat de amoniu)
316
Procedeele pentru eliminarea impurităţilor se bazează pe
neutralizarea sarcinilor particulelor având ca urmare legarea diferitelor
particule coloidale între ele. Acest procedeu se numeşte coagulare. El se
obţine prin adăugarea de coagulanţi în apă(sulfatul de aluminiu, sulfatul
feric, sulfatul feros şi clorura ferică).
Prin descompunerea hidraulică a coagulanţilor se formează hidroxizii
metalelor respective; aceştia sunt greu solubili în apă formând o soluţie
coloidală cu particule încărcate negativ.
Prin neutralizarea sarcinilor particulelor de hidroxid, acestea se unesc
formând fulgii care se depun.
34.1.3.7. Degazarea
317
34.2.Materiale metalice folosite în construcţia
generatoarelor de abur
p ⋅ Di
S= + c [ mm ] sau
230 ρσ a − p
8 pDe
S=
230 ρσ a + p
[ mm]
în care:
p - presiunea de calcul în daN/mm2
Di, De - diametrul interior şi exterior al taburului în mm ;
σ - rezistenţa admisibilă la temperatura de lucru în daN/mm2; ρ-
coeficientul de slăbire;
c - adaos la grosimea de calcul în mm(adaos de coroziune).
Valoarea presiunii de calcul p este egală cu presiunea cea mai ridicată
la care este stabilit să lucreze cazanul sau elementul de cazan considerat.
Rezistenţa admisibilă se dermină în raport cu calitatea oţelului şi
temperatura peretelui.
318
σ a = ησ an
în care :
σ an - rezistenţa admisibilă nominală (se ia din tabele în daN/mm2)
η - coeficient de corecţie dependent de particularităţile constructive şi de
exploatare ale tamburilor (se ia din tabele) Coeficientul ∫ de slăbire are o
valoare subunitară.
Valoarea mărimii c depinde de grosimea peretelui şi de viteza de
coroziune pentru :
s - c < 20mm; c = 1 mm
s - c > 20mm; c = 0mm
p ⋅ Di D
s= ⋅ i + c [ mm ]
400 z ⋅ σ a − p 2h
319
unde:
Di - diametrul interior al fundului în milimetri
h - înălţimea părţii bombate care se ia de minimum 0,2 Di în mm
c - adaos la grosimea la grosimea de calcul în mm
z - un coeficient care are valoarea 1 pentru fundurile negăurite iar pentru
fundurile prevăzute cu guri de vizitare sau cu orificii neconsolidate, de
diametru d, Se calculează cu relaţia :
d
z = 1−
Di
Observaţie :
320
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 34:
2. Trecerea apei prin filtre încărcate cu cărbune vegetal activat are drept
scop:
a) eliminarea impurităţilor coloidale şi organice
b) eliminarea uleiului
c) eliminarea durităţii
d) demineralizarea apei
Rezolvare: 1b; 2b
321
BIBLIOGRAFIE
322
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 35
CALCULUL ŢEVILOR DE OŢEL, FĂRĂ SUDURĂ, SUPUSE LA
PRESIUNE INTERIOARĂ LA CĂLDĂRILE ACVATUBULARE.
CALCULUL HIDRODINAMIC AL GENERATOARELOR DE ABUR
323
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 35:
p ⋅ De
s= + c [ mm ]
230 ρσ a + p
iar pentru verificare relaţiile:
230( s − c)σ a
p=
De − ( s − c)
p De ( s − c)
σa =
230( s − c)
De — diametrul exterior al ţevilor î
Relaţiile de mai sus sunt valabile pentru:
De
s= ≤ 1, 6
De − 2( s − c )
Presiunea de calcul "p" se consideră presiunea maximă a mediului,
inclusiv presiunea hidrostatică a coloanei de apă de deasupra ţevii, atunci
cănd aceasta este mai mare decât 2,5% din presiunea de regim. Relaţia de
calcul pentru rezistenţa admisibilă σ a = ησ an
Pentru η se aleg următoarele valori:
324
35.2. Calculul hidrodinamic al generatoarelor de abur
L Wm2
Apf = λ f ⋅ ⋅ ⋅ ϕm N / m 2
di 2
unde :
L [m] - lungimea traseului
d1 [m] - diametrul interior al ţevii
Wm [m/s] - viteza medie a cutentului de fluid
φm [kg/m3] - densitatea medie a fluidului
λ f - coeficientul de frecare ; depinde de diametrul ţevii şi de rugozitate
Se ia din nomograme.
325
b) Pierderi locale
Sunt pierderi la intrarea şi la ieşirea din ţevi, în coturi şi în locurile de
bifurcaţie ale ţevilor, precum şi cele care rezultă prin diafragmarea acesteia.
w2
∆ploc = ξϕ N / m2
2
unde :
W şi φ reprezintă viteza curentului şi respectiv densitatea fluidului în
secţiunea unde se consideră concentrată rezistenţa locală, iar ξ
coeficient de pierderi locale.
Calculul rezistenţei locale la un număr considerabil de coturi cum se întâlnesc
în cazul serpentinelor economizorului sau supraîncălzitorului se face folosind
valorile medii φm şi wm
ϕm ⋅ wm2
∆pcot = ξ cot ⋅ zcot ⋅
2
unde :
zcot- numărul de coturi
∆phst = H ϕm g N / m 2
unde:
H[m] - înălţimea porţiunii considerate
326
35.2.2. Calculul pierderilor de presiune în cazul unui contur de circulaţie
naturală simplu
N / m2
pact = f0⋅Kp⋅Ka⋅hab(φ’φ”)⋅g
unde:
Conform figurii:
I II III IV
hab = hab + hab + hab + hab
327
Valorile lui Kp , Ka şi φ0 se determină din nomograme în funcţie de viteza
raportată a aburului la capătul ţevii.Calculul lui prid şi psep se face utilizând
relaţiile date anterior.
L mm2
∆h f = λ f ⋅ ⋅ ⋅ ϕm N / m 2
de 2
b)pierderi de presiune locale
mm2
∆∆h1 = ξ ⋅ ϕ N / m2
2
λ f şiξ - coeficienţi de pierderi de presiune prin frecare, respective pierderi de
presiune locale ;
L[m] - lungimea totală a traseului de gaze, respectiv de aer ;
de[m] - diametrul echivalent al canalului de curgere a gazelor sau aerului;
4A
de = [m]
U
A[m ] — aria secţiunii libere de curgere a fluidului;
U[m] — partea perimetrului secţiunii A prin care are loc schimbul de căldură.
Ha = Σ ha + Σ h’ tn + h'f [N/m2]
unde :
Σ ha — suma pierderilor de presiune prin frecare şi locale în canale, în
preîncălzitorul de aer şi în ventilatoarele de aer ;
Σ h’ tn — autotirajul canalelor de aer ;
328
h'f — depresiunea care există în focar
Tar
Va = β1 • B • α ip • L0 . T0
[m3/s]
329
Diametrul coşului se determină cunoscându-se debitul volumic de gaze
evacuate la temperatura dinaintea exhaustorului la o viteză de ieşire a gazelor
pe coş de 10 -20 m/s
b)pentru tirajul artificial - înălţimea se determină astfel încât la baza
coşului să se producă depresiunea necesară acoperirii rezistenţleor traseului
gazelor din cazan, inclusiv rezistenţa coşului.
Înălţimea coşului se poate calcula în acest caz cu ajutorul relaţiei :
β- H = hctn- hcf- hc1
unde :
P — 1,2 coeficientul de rezervă la tirajului;
H — rezistenţa totală a traseului ;
hctn — tirajul natural al coşului;
hCf, hC1 — pierderile de presiune datorate rezistenţelor de frecare şi locale
aferente traseului gazelor de-a lungul coşului.
Temperatura medie a gazelor la coş se calculează ca media aritmetică a
temperaturii la baza coşului tc temperatura de ieşire te ,care se determină
astfel :
te = tc + t
unde răcirea gazelor la coş t are următoarele valori:
a)pentru coşuri din tablă necăptuşite:
2
∆t =
D
[ grd / m]
b)pentru coşuri din tablă căptuşite:
0,8
∆t =
D
[ grd / m]
c)pentru coşuri mici din cărămidă cu grosimea medie a zidăriei sub 0,5m:
0, 4
∆t =
D
[ grd / m]
D - debitul nominal al cazanului racordat la coşul respectiv ; Diametrul
coşului se calculează cu ajutorul ecuaţiei continuităţii find cunoscut debitul
gazelor care trece prin coş şi fiind admisă viteza gazelor de ieşire.
330
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 35:
1. Răcirea gazelor la coş pentru coşurile din tablă căptuşite se determină cu
următoarea relaţie de calcul:
2
a) ∆t = [ grd / m]
D
0,8
b) ∆t = [ grd / m]
D
1,5
c) ∆t = [ grd / m]
D
0, 4
d) ∆t = [ grd / m]
D
Rezolvare: 1 b; 2 c.
331
BIBLIOGRAFIE
332
ACCESORII INTERIOARE ALE CĂLDĂRILOR NAVALE
ACVATUBULARE. ARMĂTURI EXTERIOARE ALE CĂLDĂRILOR
NAVALE
CUPRINS
333
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 36:
334
Precizare:
Căldările moderne folosesc tuburi culegător mai perfecţionate în sensul
ataşării unor elemente care amplifică procesul de reţinere a umidităţii din abur
şi ajunge astfel la o umiditate a vaporilor de 0,01-1,2.
335
Placa calmantă se amplasează la 40-200 mm sub oglinda de vaporizare
şi se confecţionează din tablă de oţel cu d-3 mm.
Montarea plăcii calmante a dus la reducerea umidităţii în abur da la 7-
8% la 1-2%.
In plus placa calmantă are şi rolul de menţinere a stabilităţii nivelului
când nava şi deci şi căldarea se înclină în borduri.
336
36.1.4. Separatorul apei de alimentare
337
Fixarea pâlniei de extracţie în apropierea oglinzii de vaporizare a fost
determinată de următoarele considerente :
a) din experienţa exploatării căldărilor navale apa cu concentraţie mare de
sare se află în straturile din apropierea oglinzii de vaporizare.
b) Corpurile grase mai uşoare stau la suprafaţa oglinzii de vaporizare
c) îndepărtarea unei cantităţi din apa căldării prin extracţia de suprafaţă se
face la orice regim al căldării, fara a provoca avarii (scurgerea totală a
apei şi fără a perturba circulaţia)
In unele căldări instalaţia de extracţie de suprafaţă compusă din 4-6
tuburi verticale legate prin tub comun.
Tuburile verticale dispuse pe toată lungimea colectorului au capătul liber
tăiat oblic la 10-60 mm sub nivelul minim al apei din colector.
338
Pe pereţii căldării se dispune un strat fin de hidrogen care apără
împotriva coroziunilor provocate de oxigen şi acizi, iar pe electrozii de zinc se
vor depune radicali de acizi şi astfel acţiunea corozivă va fi dirijată împotriva
zincului.
Plăcile de zinc electrolitic trebuie să aibă un bun contact cu suprafaţa
căldării.
Cantitatea de zinc introdisă în căldare trebuie să fie de 10-25 kg zinc
pentru 1 tonă de apă.
Plăcile de zinc folosite la căldările navale au dimensiuni 300 x 100 x 25
mm şi 300 x 150 x 25 mm. Aceste plăci se fixează în cutii speciale din tablă
perforată pentru a împiedica căderea bucăţilor de zinc în tuburile căldării când
zincurile încep să se descompună.
b) Valvulele de alimentare
Constituie un ansamblu de două valvule cu rol distinct ce permit introducerea
apei în căldare şi asigură în acelaşi timp evitarea trecerii apei în spaţiul de apă
al căldării spre instalaţia de alimentare cu apă. Din cele două valvule
aparţinând ansamblului, una este valvula de serviciu tip ventil unisens, iar cea
de-a doua este o valvulă de siguranţă.
c) Valvulele de extracţie
Au rolul de a asigura comunicaţia între interiorul căldării şi mediul înconjurător,
printr-o instalaţie care să elimine impurităţile şi depunerile din căldare. Avem
două categorii de valvule: de extracţie, de fund şi de suprafaţă. Extracţia de
suprafaţă se poate executa la presiunea nominală a căldării (în cart), în timp
ce extracţia de fund se face la intervale mari şi anume cu ocazia lăsării la rece
a căldării la presiunea de 2 daN/cm2.
f) Supapele de siguranţă
Asigură protecţia la suprapresiune realizând comunicaţia între tubulatura de
abur şi atmosferă. Se realizează la 1,1-1,2 pn.
339
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 36:
Rezolvare: 1 d; 2c ;3 c; 4 b.
340
BIBLIOGRAFIE
341
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 37
CUPRINS:
342
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 37:
343
Elemente componenete : 1 .focar ; 2.colector superior; 3.colectoare
inferioare; 4.rezervor apă alimentare căldare (puţ cald , base); 5.filtru; 6.pompe
de alimentare căldare; 7.încălzitor apă căldare; 8.economizor; 9,9 .capete de
alimentare căldare; 10.tanc compensator(rezervor apă de adaos); 11 .pompa
apă de adaos; 12.manta căldare; 13.gaze de ardere (vezi fig. 1).
344
degajare corectă a combustibilului in procesul de ardere în funcţie de sarcina
căldării la un moment dat. Se utilizează pompe cu purtare centrifuge cu roţi
dinţate sau pompe cu şurub inelic.Utilizarea unui tip sau altul de pompe se
face în funcţie de natura combustibilului şi de vascozitate mare care se
utilizează pompe cu roţi dinţate sau cu şurub.
- filtrele de combustibil - instalaţia în ansamblu este ocupată cu două
categorii de filtre reci şi calde.
Filtrele reci - asigură filtrarea combustibilului la temperatura mediului
ambient sau la o temperatură apropiată temperaturii din tancul de serviciu.
Filtrele calde - asigură filtrarea după ce combustibilul a trecut prin
preîncălzitor . Acestea au roiul de a reţine impurităţile ce nu au fost reţinute de
filtrele reci.
- preîncălzitorul de combustibil - este un schimbător de căldură
destinat încălzirii combustibilului înaintea intrării în preîncălzitoare.
De subliniat că încălzirea este necesară pentru reducerea vâscozităţii,
ceea ce asigură îmbunătăţirea pulverizării.
Pentru asigurarea preîncălzirii combustibilului, se utilizează căldura
aburului prelucrat în diferite maşini şi mecanisme auxiliare de la bord. In
funcţie de natura combustibilului folosit, temperatura preîncălzire este de 70° -
I IOV.
- tubulaturile şi valvulele
- asigură legătura, cuplarea şi decuplarea tuturor celorlalte elmente ale
instalaţiei. Tubulatura de combustibil este izolată termic pentru reducerea
pierderilor de căldură.
- pulverizatoarele - sunt aparate pentru realizarea unui bun proces de
ardere în căldare, combustibilul fiind necasar să fie introdus în particule cât
mâi line omogendistribuite în mare de aer din focar; acestor particule trebuie
să li se imprime o anumită viteză pentru a asigura un front de flacără pentru
toata adâncimea focarului.
Pentru realizarea acestor condiţii se se utilizează pulverizatoare în
funcţie de vapori sau jet de aer sau pulverizatoare mecanice.
Pulverizatoarele cu jet de aer sau jet de vapori folosesc energia cinetică
a jetului în scopul asigurării unei bune pulverizări a combustibilului. Aceste
pulverizatoare necesită o instalaţie pentru introducerea aburului sau a aerului
comprimat.
Pulverizatoarele mecanice folosesc energia cinetică a jetului de
combustibil ce trece prin pulverizator prin comprimarea combustibilului cu
ajutorul unei pompe.
Aceste pulverizatoare pot asigura reglarea cantitativă sau calitativă a
debilului de combustibil necesar procesului de ardere, la variaţia sarcinii
căldării.
Reglarea cantitativă constă în reglarea cantităţii de combustibil ce
părăseşte pulverizatorul menţinând presiunea constantă.
Reglarea calitativă a debitului de combustibil pil veri zat se asigură prin
variaţia presiunii combustibilului în tubulatura la care este racordat
pulverizatorul.
345
1 .tanc de decontare ; 2.tanc de seviciu ; 3.filtru grosier ; 4.preîncălzitor de
combustibil ; 5.pompă de alimentare ; 6. baterie de filtre calde ;
7.pulverizator ; 8.tubulatura de retur ; 9.focar
346
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 37:
1.În instalaţia de alimentare cu combustibil filtrul cald este amplasat :
a) înaintea preîncălzitorului de combustibil
b) pe conducta de retur a combustibilului în tancul de serviciu
c) imediat după preîncălzitorul de combustibil, înaintea pompei de alimentare
d) imediat după pompa de alimentare
2. Încălzirea combustivilului cu ajutorul preîncălzitorului se realizează la o
temeperatură de:
a) 70- 100oC
b) 50-70oC
c) 100- 130oC
d) mai mare de 100oC
3. Valvulele tip registru sunt utilizate:
a) pe circuitul de apă al căldării
b) pe circuitul de aer al căldării
c) pe circuitul de combustibil al căldării
d) pe circuitul de abur al căldării
Rezolvare: 1 d; 2 a; 3 b.
347
BIBLIOGRAFIE
348
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.38
CUPRINS:
349
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 38:
38.1. Generalităţi
350
Precizări :
La căldările mari, însă cu volum mic de apă la care întârzierea în exe-
cuţie a reglajului nivelului poate duce la fluctuaţii mari de nivel, se folosesc
sisteme de automatizare cu mai multe impulsuri.
Spre exemplu, în cazul automatizării cu două impulsuri , unul din
impulsuri este dat de nivelul apei în colector,iar al doilea impuls auxiliar este
dat dc debitul de abur generat de căldare.Astefel, ia o variaţie a debitului de
abur impusa de consumatori înainte de a se produce o scădere a nivelului de
apă ir colector, apare impulsul de modificare a debitului de apă de alimentare
corectat permanent de impulsul apei în colector.
b)La căldările cu circulaţie forţată la care volumul de apă este foarte mic,
se întrebuinţează scheme de automatizare a nivelului de apă cu trei impulsuri .
Cel de-al treilea impuls îl constituie însăşi debitul apei dc alimentare care arc
rolul de a corecta celelalte impulsuri pentru reducerea întârzierii în acţiune şi
stabilizarea sistemului.
Sistemul de automatizare al arderii cuprinde în general trei categorii de
mărimi reglate :
- debitul de combustibil
- debitul de aer
- debilul de gaze evacuate
Cele trei mărimi reglate sunt corelate între ele şi împreună determină
sarcina de funcţionare a căldării. Reglajul celor trei mărimi se face prin blocuri
de automatizare care în orice lip de sistem de reglaj hidraulic, electric sau
electronic) sunt formate din aceleaşi elemente principale şi anume :
351
38.3. Reglajul arderii la o căldare
352
Fig. 2. Automatizarea arderii la o căldare
353
Test de autoevaluare Unitatetea de învăţare nr. 38:
Rezolvare:1. b; 2 d
354
BIBLIOGRAFIE
355
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 39
356
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr.39:
Instalaţia de căldări auxiliare se compune din una sau mai multe căldări
care pot funcţiona în paralel pe tubulatura de vapori şi sunt deservite frecvent
de aceleaşi mecanisme auxiliare (pompe de alimentare, combustibil şi
ventilatoare).
În regim de marş pot exista cazuri de funcţionare în comun a căldărilor
auxiliare şi a celor principale, dacă debitul de abur nu satisface cerinţele
utilizatorilor. Căldările auxiliare diferă de cele principale nu numai constructiv şi
din punct ofe vedere al calităţilor termotehnice , ci şi datorită condiţiilor de
exploatare care sunt determinate de destinaţia şi tipul navei.
Căldările navale auxiliare livrează abur saturat la presiunile nominale de
4 - 15 bar şi au un debit de abur care poate ajunge la tancurile petroliere până
la 15 şi chiar mai mult.
357
Reglarea căldărilor auxiliare se execută printr-unul din următoarele
sisteme :
a)sistemul poziţional, funcţionează pe baza dispozitivelor
electromagnetice ce menţin mărimile care le realizează în limitele date pe
calea cuplării sau decuplării pompelor de eliminare şi totodată prin menţinerea
constantă a debitului pompei de combustibil şi a debitului ventilatoarelor.
Sistemul este simplu dar are dezavantajul că mărimile reglate variază în
limite determinate, mişcarea intervalelor de lucru ducând la mărirea numărului
de cuplări-decuplări a mecanismelor pe care Ie deservesc. Acest sistem se
justifică în cazul funcţionării cu motorină, aprinderea realizându-se sigur cu
ajutorul unei scântei electrice.
b) sistemul de reglare continuu , se realizează frecvent în sistemele de
automatizare pneumatice şi hidraulice, sunt mai complexe decât cele
electromecanice, dar care prezintă mai puţine neajunsuri în funcţionare.
c) sistemul combinat, este un sistem electromecanic care realizează un
reglaj continuu pentru sarcini până la 20-30%, din cea nominală, iar la sarcini
mai mici , poziţional.
Precizare : Reglarea automată a căldărilor auxiliare mici (caldarine) se
relizează fie pe calea by-passării gazelor de evacuare, fie prin variaţia
temperaturii şi cantităţii apei de alimentare,
În alte cazuri se întrebuinţează trimiterea surplusului de abur în
condensorul auxiliar.
358
În cazul în care debitul de apă este prea mare, presiunea în dom creşte,
şi ansamblul de automatizare acţionează în consecinţă.
Când bilanţul energetic al caldarinei recuperatoare este scăzut, căldarea
transportată de gazele evacuate are o valoare redusă (ca urmare a sarcinii
reduse a motorului principal) şi elementele de automatizare vor introduce în
funcţiune şi caldarina cu arzător iniţiind în aceasta procesul de ardere.
Arderea va avea loc până la stabilirea echilibrului termic în întreaga
instalaţie, respectiv până la menţinerea constantă a presiunii aburului
impuse de noul regim de lucru.
359 2
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 39:
Rezolvare:1a; 2 d.
360
BIBLIOGRAFIE
361 2
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 40
EXPLOATAREA CĂLDĂRILOR NAVALE
CUPRINS
362
Lucrare de verificare Unitatea nr. 40 370
363
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare nr. 40:
b) Controlul exterior
Acesta urmăreşte verificarea armaturilor exterioare, verificarea modului de
fixare a căldării pe postament, deschiderea capacelor şi a valvulelor registru
de evacuare, deschiderea robinetelor de aer a căldării şi asigurarea umplerii
cu apă a căldării 1/3 faţă de nivelul minim.
364
40.1.1.2.Pregătirea pentru funcţionarea după o scurtă staţionare
Spre exemplu esc din şantier. Această situaţie este întâlnită la navele
unde sursa principală dc energie o constituie aburul. în acest ea/ operaţiile
principale ce se execută sunt:
a) sc umple cu o pompă manuală un tanc de combustibil, aflat la înălţime de
2-4 m, de unde combustibilul vine prin căldare liberă la pulverizatoarele
de primă aprindere.
b) se asigură aprinderea combustibilului, după care se ţine în funcţiune
pulverizatoarele de primă aprindere, până in momentul în care în căldare
se realizează o presiune de 4-5 bari. La atingerea presiunii dee 5 buri se
închide rob (netul de aer. La presiunea de 5-6 bari se asigură trimiterea
aburului spre mecanismele auxiliare, se stopează pulverizatoarele de
primă aprindere şi se pun în funcţiune pulverizatoarele principale.
365
c) Se scot din funcţiune mecanismele acţionate electric şi se pornesc
mecanismele
acţionate mecanic.
40.2.3. Nava dispune de abur
367
- se remediază fisura.
Cauze:
- defectarea sistemului de automatizare;
Măsuri:
- se reduce cantitatea de combustibil;
- se asigură alimentarea cu apă la nivelul maxim:
- se verifică manometrele.
368
- revizia şi repararea izolaţiei clădirii.
Curăţirea interioară a căldării sc efectuează prin spălare cu apă şi
curăţire mecanică şi chimica. S ălarea se realizează cu un jet de apă de 30-
40°C, care conduce la desprinderea de pe pere ţi adunate în partea inferioară,
fiind evacuate prin locaşele special prevăzute pentru spălare.
Curăţirea mecanică: Se efectuează când piatra este încă umedă, după
răcireacăldării pentru a sc desprinde uşor de pe pereţi.
Se utilizează mijloace mecanice precum: perii speciale, raşchetc, freze,
ciocane manuale sau pneumatice, sau orice perii de sârmă.
De menţionat că trebuie o grijă specială să nu ciupească peretele
metalic, deoarece defectele de suprafaţă contribuie la accelerarea proceselor
de coroziune a metalului.
La căldările ignitubulare. atunci când sunt depuneri mari de piatră uneori
este necesară tăierea parţială sau totală a ţevilor de fum şi scoaterea tubului
focar pentru a se putea curăţa placa tubulară.
Pentru curăţirea ţevilor de apă a căldărilor acvatubulare se utilizează
perii metalice şi piese care sc introduc în interiorul tuburilor.
Spălarea chimică: Constă în introducerea în interiorul căldării a unor reactivi
cu rolul de a dizolva sau afâna crusta în vederea unei curăţiri mecanice
ulterioare.
Exemplu: Procedeul de spălare chimică prin alcalini/are. Acesta constă în
fierberea timp îndelungat în căldare a unei soluţii de sodă caustică 1-2% (cam
15-20 kg) la tona de apă care a fanează crusta şi permite îndepărtarea
manuală mai uşoară.
Dezavantaj: Procedeul durează mult timp şi nu are efect asupra crustelor de
carbonaţi, ci numai asupra celor din silieaţi şi sulfaţi.
Presiunea în timpul fierberii se menţine la 15-20 bari.
La fiecare două ore se fac purtări de suprafaţă pentru eliminarea uleiului,
completând cu apă sistemul de injectoare.
369
Test de autoevaluare Unitatea de învăţare nr. 40:
Rezolvare: 1 d 2 d: 3 b.
370
BIBLIOGRAFIE
371
16. Ungureanu, C - Generatoare de abur pentru centrale clasice şi nucleare
Editura Didactică şi Pedagogică, 1977
17. Uzunov, G - Îndrumarul ofiţerului de navă Ed. Tehnică 1993 ;