2

3
 CAPITOLUL I
POTENŢIALUL TURISTIC. CONSIDERAŢII GENERALE

În literatura de specialitate se uzitează concepte şi terminologii variate, ca

formă şi conţinut, privitoare la noţiunile de potenţial şi patrimoniu turistic.
Într-o accepţiune generală, potenţialul turistic al unui teritoriu dat sau staţiune
turistică este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice,
socio-demografice şi tehnico-economice, recunoscute ştiinţific, cantitativ şi
calitativ şi dovedite prin practică şi care, prezintă posibilităţi de valorificare
turistică şi dau anumită funcţionalitate pentru turism“ (Vasile Glăvan, 1995). Cu alte
cuvinte un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care acesta oferă
resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor
amenajări tehnice şi turistice, în contextul protejării mediului înconjurător, poate
determina o activitate de turism, care să permită intrarea acestuia în circuitul
turistic.
Componentele naturale sau antropice sunt privite de către specialişti ca
„atracţii turistice“ şi „resurse turistice“, termeni al căror conţinut diferă.
Noţiunea de „atracţie turistică“ defineşte mai mult latura afectivă a
diferitelor componente ale potenţialului turistic, referindu-se mai ales la aceea
ce se impune atenţiei şi produce impresii de o intensitate ridicată de natură
estetică, cognitivă, educativă etc. Componentele cultural-istorice, tehnico-
economice şi chiar o parte din cele naturale (peisaje, forme de relief, lacuri,
specii de plante şi animale etc.) pot fi desemnate ca atracţii turistice.
Termenul de „resursă turistică“ este mai complet şi redă implicaţiile
acesteia în activitatea de turism, ca domeniu economic. Prin specificul,
conţinutul şi valoarea lor, resursele turistice, mai ales cele naturale, reprezintă
pe de o parte, atracţii turistice, pretabile pentru vizitare (peisaje, peşteri etc.) iar,
pe de alta, pot fi valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“,
constituind, în urma activităţii umane de valorificare şi de amenajare, diferite
produse turistice şi generând anumite forme de turism (ex. resursele de ape
minerale, gaze şi nămoluri terapeutice, stratul de zăpadă şi domeniul schiabil
neamenajat, acumulări de apă etc.).
În literatura de profil, noţiunea de potenţial turistic este redată şi prin
noţiunile de „fond turistic“ şi „patrimoniu turistic“.
„Fondul turistic“ reuneşte totalitatea resurselor naturale şi culturale de
natură turistică, ce constituie baza ofertei turistice potenţiale a unui teritoriu,
considerat ca o destinaţie turistică, ceea ce este corect.
Varietatea resurselor şi atracţiilor turistice ale unei ţării, specificul acţiunii
şi influenţei lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de
potenţial turistic şi anume: natural şi antropic, în concordanţă cu componentele
mediului înconjurător.

4
 Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe
care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief şi structuri geologice,
condiţii climatice, ape, vegetaţie şi faună, peisaj, natură protejată etc. inclusiv
modificările acestora ca urmare a intervenţiei omului, care au o valoare turistică
şi dau funcţionalitatea turistică a teritoriului.
Potenţialul turistic antropic cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice
şi socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea de
turism şi generează anumite fluxuri turistice.
Potenţialul turistic, reprezintă oferta turistică potenţială a unui teritoriu dat,
iar împreună cu echipamentul de producţie a serviciilor turistice, respectiv baza
tehnico-materială specifică (structuri de cazare, de alimentaţie, tratament balnear,
de transport turistic şi agrement), masa de bunuri alimentare şi industriale
destinate consumului turistic, infrastructura generală şi turistică, forţă de muncă,
precum şi condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi, agenţii turistice
etc.) formează oferta turistică reală (efectivă) sau patrimoniul turistic.
Oferta turistică potenţială (resurse naturale, atracţiile cultural-istorice,
tehnico-economice şi socio-demografice) constituie de fapt „materia primă“ pentru
turism, care se materializează în diferite produse turistice prin munca celor ce
lucrează în turism, muncă concretizată în prestaţiile de servicii turistice.

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

1. Care este definiţia potenţialului turistic?

2. Când un teritoriu interesează sub aspect turistic?
3. Care este definiţia pentru „resursa turistică“ şi „atracţia turistică“?
4. Ce este fondul turistic?

CAPITOLUL II
ANALIZA STRUCTURALĂ A POTENŢIALULUI TURISTIC

II.1. Potenţialul turistic natural

Componentele naturale sunt variate ca structură (cap. 2.2.1.) şi se impun
în potenţialul turistic în mod diferenţiat, adică: relieful şi structurile geologice:
peisagistic, ca suport al activităţii de turism, ca „materie primă“, ştiinţific, ca
monument al naturii, ca risc geomorfologic şi geologic; clima prin parametrii
meteorologici – factori limitativi şi favorabili, sezonalitatea activităţii de turism –,
ca resursă climatoterapeutică – indici de confort termic, de stres cutanat,
bioclimatic total, tipuri de vreme – organism, tip de bioclimat –, peisagistic, ca
risc climatic; apele de suprafaţă: peisagistic şi estetic, funcţional – ca agrement,
ştiinţific şi monument al naturii, risc hidrologic; apele subterane: peisagistic şi
estetic, balneoterapie (apele minerale), ştiinţific şi monument al naturii,
alimentare cu apă; vegetaţie: peisagistic şi estetic, recreativ-social (pădurile),
5
sanitară şi terapeutică, depoluare şi termo-moderatoare, cinegetică (fond),
ştiinţifică (specii, arii protejate), poziţia geografică; fauna: structura speciilor,
peisajistic şi estetic, cinegetic, ştiinţific şi monument al naturii, poziţia
geografică; peisajul geografic: valoare estetică şi ştiinţifică, recreativă,
funcţională; ariile protejate deschise turismului (protecţia şi conservarea
mediului, peisagistică şi estetică, ştiinţifică şi educativă, recreere, odihnă şi
turism; poziţia geografică: raportarea faţă de anumite repere, localităţi şi arii
turistice, căi de comunicaţii, arii emitente şi receptoare de turişti etc.

II.2. Potenţialul turistic antropic

Obiectivele turistice cultural-istorice, variate ca structură (cap. 2.2.1.), se
impun prin valoarea: mondială, naţională, regională sau locală, istorică şi
arheologică, memorială şi documentară, artistică, culturală şi tradiţională,
peisagistică, urbanistică şi ambientală, ca stare tehnică şi grad de protecţie,
accesibilitate;
Obiectivele turistice economice, de arhitectură inginerească, sportive
(cap. 2.2.2.), interesează prin valoarea: tehnico-inginerească, amploare şi grandoare,
istorică şi arheologică, internaţională şi naţională a evenimentelor şi obiectivelor,
culturală, ştiinţifică şi educativă, estetică, arhitecturală şi ambientală, accesibilitate.
Populaţia (cap. 2.2.3.), rezervor pentru cererea turistică de servicii, forţă
de muncă, element dinamic în calitatea serviciilor, ospitalitate; aşezările umane
ca destinaţii turistice şi centre emitente de turişti.

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

1. Care este structura potenţialului turistic?

2. Care sunt componentele potenţialului turistic natural?
3. Prin ce se impune relieful şi structurile geologice în potenţialul turistic?
4. Prin ce se impune clima în potenţialul turistic?
5. Care sunt componentele potenţialului turistic cultural-istoric?
6. Prin ce se impun componentele de potenţial turistic cultural-istoric în
turism?
7. Care sunt componentele potenţialului turistic tehnico-economic?
8. Prin ce interesează în turism obiectivele tehnico-economice?
9. Care sunt componentele potenţialului turistic socio-demografic?
10. Prin ce interesează în turism componentele socio-demografice?

6
 CAPITOLUL III
CATEGORII DE POTENŢIAL TURISTIC ŞI VALORIFICAREA
TURISTICĂ

III.1. Potenţialul turistic montan

Se analizează particularităţile regionale ale potenţialului turistic montan
(structură, caracteristici) şi modalităţile de valorificare a acestuia, urmărind aceste
aspecte în Munţii Alpi şi Carpaţi în Europa şi Munţii Cordilieri Nord Americani
(Munţii Stâncoşi) şi Munţii Appalachi din America de Nord (cap. 3.1.2.).
Munţii Alpi dispun de cel mai complex potenţial turistic montan şi cea mai
puternică echipare turistică din Europa, reprezentând prima destinaţie pentru sporturi
de iarnă din lume (cap. 3.1.2.1.).
Succint, se înscrie cu o mare diversitate de relief, cea mai complexă morfologie
glaciară, variate aspecte peisagistice glaciare şi carstice, gheţari actuali, imense domenii
schiabile (inclusiv pe gheţari), râuri şi lacuri pentru nautism, parcuri naturale, aşezări
umane cu monumente istorice şi castele, zestre etnografică şi tradiţii populare, activităţi
economice tradiţionale etc.
Formele de turism sunt multiple, de la odihnă şi recreere, practicarea sporturilor
de iarnă şi de vară, tratament balnear, ecoturism, turism rural şi agroturism, cultural
până la practicarea celor mai diverse sporturi extreme (de aventură).
Staţiunile turistice alpine au o echipare tehnică deosebită: vaste domenii
schiabile amenajate (cu pârtii de schi alpin, schi fond, snowboard, schi acrobatic,
trambuline, săniuţe, piste de currling, şcoli şi grădiniţe de schi etc.), dotări de agrement,
piscine, centre de fitness, centre şi complex sportive, centre de echitaţie, terenuri de
sport etc. (vezi introducerea la Munţii Alpi).
În Munţii Alpi sunt diferenţieri regionale în ceea ce priveşte structura
potenţialului turistic alpin precum şi în valorificarea acestuia, experienţa şi tradiţiile
istorice şi economico-sociale naţionale şi locale. Se evidenţiază astfel unităţile alpine
statale, ale căror amenajări şi echipări tehnice se interferează uneori în aria
transfrontalieră: Alpii Francezi, Alpii Elveţieni, Alpii Austrieci, Alpii Germani, Alpii
Italieni şi Alpii Sloveni (vezi capitolele A, B, C, D, E şi F din curs şi hărţile însoţitoare;
aici, ca şi pentru lecţiile următoare este obligatorie utilizarea unui atlas universal).
Munţii Carpaţi se înscriu cu un potenţial turistic montan şi alpin de
complexitate medie, ca şi echiparea turistică, de altfel (cap. 3.1.2.2.).
Munţii Carpaţii Nord-Vestici (Slovacia şi Polonia) au un potenţial
turistic montan şi cultural-istoric important, valorificat prin renumite staţiuni
turistice pentru odihnă şi practicarea sporturilor de iarnă (cap. 3.1.2.2. A).
Munţii Carpaţii Sud-Estici pe teritoriul României, au un potenţial
turistic mai variat şi în parte, mai puţin valorificat (cap. 3.1.2.2. B).
În America de Nord, Munţii Cordilierii Nord Americani şi Munţii
Appalachi dispun de un potenţial turistic deosebit de complex, în care se
impun Parcurile Naţionale şi Parcurile Naţionale de Recreaţie, domeniile
schiabile, diversitatea peisajistică şi a atracţiilor naturale dar şi atracţiile
7
culturale şi istorice cu vestigii coloniale, legate de războiul de independenţă,
de colonizarea vestului sau de populaţia indiană adăpostită în câteva parcuri
naţionale, fie clădiri şi oraşe moderne (cap. 3.1.2.3.-3.1.2.4.).
Domeniile schiabile sunt amenajate şi echipate modern, în multe
staţiuni montane din SUA şi Canada s-au desfăşurat Jocurile Olimpice de
iarnă (capitolele menţionate şi hărţi).
III.2. Potenţialul turistic de litoral
Se analizează caracteristicile şi particularităţile regionale ale potenţialului
turistic de litoral în structură şi valorificare turistică (cap. 3.2.1.).
Are o complexitate mare în alcătuire (tipuri de ţărm, plaje, construcţii
biogene, caracteristici climatice, apa mării (oceanului) cu diferite proprietăţi, alte
resurse naturale, factori naturali de cură – ape minerale, nămoluri terapeutice,
bioclimat –, obiective cultural-istorice (monumente de artă şi arhitectură,
monumente istorice, edificii arhitectonice, biserici, muzee etc.) care îmbogăţesc
zestrea turistică a litoralului în unele ţări.
Oferta de litoral este diversă, iar unele staţiuni se aliniază la standarde
ultramoderne: spaţii de cazare diverse (hoteluri, sate de vacanţă, vile), animaţie şi
agrement: parcuri acvatice, piscine, terenuri de sport, bowling, minigolf, fitness, săli
pentru aerobic, body-building, şcoli de navigaţie, centre de croazieră şi de schi nautic,
sporturi nautice diverse, cazinouri, teatre etc.
Litoralul favorizează crearea unei oferte larg diversificată pentru odihnă,
recreere, cură heliomarină şi talasoterapie, cultură şi cunoaştere, sporturi
nautice şi practicarea altor sporturi, scufundări, croaziere, vânătoare şi pescuit
sportiv subacvatic, filmări subacvatice etc.
Litoralurile lumii se diferenţiază între ele prin unele condiţii de relief
(litoral cu fiord, rias, estuar, deltă, coraligen etc.) şi de climă (litoraluri
intertropicale, mediteraneene, baltice, nordice, temperate), de gradul de
dezvoltare socială, culturală şi economică a ţării şi de amenajarea şi echiparea
turistică şi dotarea tehnico-edilitară etc. (cap. 3.2.1.).
Se evidenţiază, astfel, unele diferenţieri regionale ca alcătuire de potenţial
şi mai ales ca ofertă turistică, în curs, exemplificându-se cu unele dintre cele
mai căutate destinaţii turistice (cap. 3.2.2. şi hărţile însoţitoare, Atlasul Universal).
Evidenţiem astfel: litoralul mediteranean european (spaniol, francez,
grecesc, turcesc); litoralul mediteranean nord-african (marocan, algerian, tunisian
şi libian); litoralul Mării Negre (bulgar, ucrainean, rusesc, georgian şi românesc);
litoralul Floridei (SUA) şi litoralul Golfului Mexic şi al Mării Caraibilor.
Toate aceste litoraluri se disting prin staţiuni turistice importante, unele
cu renume internaţional datorită ofertei turistice ultramodernă şi condiţiile
naturale ambientale de excepţie.
III.3. Potenţialul turistic balnear
Potenţialul turistic balnear este destul de complex, cuprinzând circa 10
componente, ca substanţe balneare sau factori naturali de cură: ape subterane
minerale şi termominerale, apa de mare, apa lacurilor terapeutice, nămolurile
8
terapeutice, gazele terapeutice, salinele, aeroionizarea şi bioclimatul, plantele
medicinale, cu proprietăţi fizico-chimice, rezerve variate şi cu indicaţii
balneoterapeutice specifice (cap. 3.3.1.). Între cele mai importante atracţii:
apele minerale şi termominerale cu următoarele trăsături: o mare varietate
fizico chimică (11-12 categorii): oligominerale, carbogazoase, bicarbonatate,
alcalino-teroase, feruginoase, sulfuroase, sulfatate, clorurate, clorurate-sodice,
iodurate, arsenicale, radioactive etc.; dispersie mare pe mapamond, de la munte
la mare, concentrare a felurite tipuri de ape pe spaţii restrânse; paletă largă de
utilizare balneomedicală în cura internă şi externă în circa 14 afecţiuni medicale
înregistrate la OMS; valorificare complexă (cură balneară, apă de masă,
agrement, extragere de săruri sau gaze); apele carbogazoase sunt însoţite de
regulă de gaze terapeutice, mofetice (CO2) sau solfatare (CO2+H2S),
valorificate în afecţiuni circulatorii periferice şi cardiovasculare; apa unor
lacuri terapeutice este cloruro-sodică, iodurată sau sulfatată, clorurată, sodică;
nămolurile terapeutice (sapropelice, sedimento-argilose, precipitate de izvor,
turbe descompuse biochimic) utilizate în boli reumatismale, circulaţie
periferică; salinele (microclimat de salină) pentru afecţiuni astmatice;
aeroionizarea şi bioclimatul indicate pentru tonificarea organismului,
covalescenţe, nevroze uşoare; plante medicinale folosite pentru băi de plante,
ceaiuri şi preparate medicamentoase (cap. 3.3.1.).
Oferta balneară este diversă cu spaţii de cazare (hoteluri, vile, pensiuni
turistice), baze de tratament cu factori de cură (independente sau „sub acelaşi
acoperiş cu hotelul“); centre de fitness, de talasoterapie, piscine, dotări de
agrement diverse (terenuri de sport), divertisment cultural, cazinouri, terenuri
pentru cură de teren etc.
Ca forme de turism, pe lângă tratamentul balnear (cură balneară, de
sănătate) în staţiunile balneoclimatice sunt prezente odihna şi recreerea,
practicarea sporturilor, turismul cultural, de reuniuni etc.
Pe mapamond există o mare varietate de factori naturali de cură, cu
rezerve şi indicaţii balneomedicale (balneo terapeutice) diverse. În Europa se
concentrează în ariile montane şi de podiş hercinice, în arii vulcanice sau în
câmpie, ca apele de zăcământ (cap. 3.3.2.).
Cele mai importante destinaţii balneare (prezentate în lecţie) sunt în
Franţa (peste 100 staţiuni moderne), Italia, Germania, Austria, Cehia,
Slovacia, Ungaria, România etc., cu staţiuni balneoclimatice reunite ca
Vichy, Evian, Tivoli, Montecatini, Baden Baden, Veisbaden, Karlovy-Vary,
Bardajov etc. (cap. 3.3.1.).
III.4. Potenţialul turistic al ariilor naturale protejate
Pornind de la definiţia ariei naturale protejate, se prezintă cele şase grupe
de arii, cu managementul definit legislativ şi motivaţiile turistice pentru care ar
putea fi vizitate de către turişti (exclusiv rezervaţiile ştiinţifice).
Parcurile naţionale de pe mapamond, cunosc o mare varietate în ceea ce
priveşte structura şi valorile ecologice sau turistice având, totodată, şi o
9
specializare: protecţie peisaje, floră şi faună+turism, agrement (staţiuni turistice)
ca în SUA, Canada, Europa; protecţie peisaje, floră, faună+populaţia de indieni
(SUA, Africa): protecţie peisaje, floră, faună+vestigii arheologice indiene (SUA,
America Centrală şi Latină); agrement, recreere+protecţie faună, floră, peisaje
(SUA); peisaje, floră, faună (Canada) etc.
Pentru valorificarea în turism, recreere şi cunoaştere, ariile protejate
prezintă o zonificare funcţională, în raport cu categoria respectivă (rezervaţie
ştiinţifică, parc, preparc – în parcuri naţionale; rezervaţie strict protejată
(ştiinţifică), zonă tampon, zonă de reconstrucţie ecologică, zonă economică
(inclusiv turism) în rezervaţii ale biosferei.
Motivaţiile pentru vizitarea unei arii protejate sunt: educaţie şi
cunoaştere, admirarea peisajului, practicarea sporturilor, odihnă şi recreere, care
generează forme de turism care se practică după principii ecologice-ecoturism.
Se prezintă etapele şi operaţiunile necesare valorificării în turism a unor
arii protejate vizând organizarea, amenajarea şi echiparea tehnică (puncte de
intrare, echipamente de cazare şi alimentaţie, amenajarea şi semnalizarea
drumurilor de acces, a potecilor, semnalizarea obiectivelor turistice etc.),
promovarea şi publicitatea etc.
În valorificarea turistică a ariilor naturale protejate se evidenţiază
diferenţieri regionale, atât în Europa (Franţa, Italia, Slovacia) cât şi pe alte
continente (America, Africa) (vezi cap. 3.4.2.).
III.5. Potenţialul turistic al ariilor deşertice
Potenţialul turistic specific deşerturilor este alcătuit din peisajul aparte
dat de formele de relief de eroziune (hamade, yardanguri, ueduri, munţii
reziduali îmbrăcaţi cu imense glacisuri şi pânze de material dezagregat) şi de
acumulare (dune de nisip sub formă de erguri şi barcane), oazele primitoare cu
apă şi vegetaţie, condiţiile climatice inospitaliere, fenomenele optice tipice
deşertului, ariile naturale deşertice dar şi de vestigiile culturilor neolitice
(picturi rupestre), antice şi medievale, habitatul specific al locuitorilor
deşerturilor etc. (cap. 3.5.1.).
Particularităţile regionale legate de condiţiile naturale, socio-economice şi
istorice determină şi valorificarea diferenţiată a marilor deşerturi; în curs se
prezintă, în general, cele care au intrat în circuitul turistic, şi anume Sahara
(marocană, algeriană, tunisiană, libiană şi egipteană); Deşertul Arabiei (Arabia
Saudită, Emiratele Arabe); Deşerturile din Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu
(Liban, Israel, Egipt, Siria, Iordan, Iran, Irak); Deşerturile nord americane
(Podişurile Columbia, Marele Bazin şi Colorado); Podişul Central Mexican
(Sonora) (vezi cap. 3.5.2.).
III.6. Potenţialul turistic al spaţiului rural
În valorificarea turistică a spaţiului rural un loc important îl are „satul
turistic“ (definiţie, concepte, condiţii minime pentru atestare, experienţa unor
ţări europene în domeniu). Pentru organizare, amenajare şi promovare
turistică se definesc 7 tipuri de sate turistice (etnografico-folclorice, de creaţie
10
artistică şi artizanală, climatice şi peisagistice, pescăreşti şi de interes
vânătoresc, viti-pomicole, pastorale şi pentru practicarea sporturilor) stabilite
în baza unor criterii (cap. 3.6.2.).
Turismul rural şi agroturismul reprezintă formele de bază în valorificarea
turistică a spaţiului rural. Se prezintă definiţii, concepte, trăsături, avantaje pentru
populaţia locală, organizare şi dezvoltare, contribuţie la dezvoltarea durabilă a satelor
turistice, arii de dezvoltare în România (cap. 3.6.2.).
Pentru valorificarea turistică sunt necesare o serie de obiective privind
amenajarea şi echiparea turistică a spaţiului rural ca şi cunoaşterea experienţei altor
ţări în domeniu (cap. 3.6.3.-3.6.4.).
III.7. Potenţialul turistic al spaţiilor urbane
Prin valorile cultural-istorice, poziţia geografică, funcţiile şi dotările
tehnico-edilitare şi echiparea turistică, oraşele devin destinaţii turistice, ca centre
turistice şi localităţi turistice, fie ca puncte de sosire sau de etapă pentru vizitarea
ariei periurbane (a obiectivelor turistice) (cap. 3.7.1.).
Oraşele ca destinaţie turistică dispun de numeroase şi variate obiective
turistice şi evenimente de interes turistic, în funcţie de mărimea acestora (rangul
taxonomic), vechime, conservare etc. (cap. 3.7.2.).
Turismul urban îmbracă cele mai multe forme şi activităţi: culturale,
religioase, afaceri şi reuniuni (economice, politice), congrese şi simpozioane,
agrement, divertisment cultural, practicarea sporturilor şi evenimente sportive,
shopping, hobby etc.
În raport cu valoarea şi specificul componentelor de potenţial şi a
evenimentelor se disting mai multe tipuri de oraşe, ca centre şi localităţi
turistice şi anume: oraşe, mari centre turistice (capitale), centre turistice cu
patrimoniu cultural de excepţie (de valoare universală), centre de pelerinaj
religios, centre comerciale, centre bancare şi financiare, centre cu sedii de
organisme internaţionale, centre ale unor festivaluri, centre de evenimente
sportive, centre de tranzit internaţional etc. (cap. 3.7.2.).
Amenajarea şi echiparea turistică a spaţiilor urbane permit dezvoltarea şi
punerea în valoare a potenţialului cultural, istoric, economic etc. al acestora, în
scopul utilizării în turism, dezvoltării oraşelor, creşterii veniturilor populaţiei,
protejării şi conservării patrimoniului cultural (cap. 3.7.3.).

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

1. Enumeraţi categoriile de potenţial turistic.

2. Care sunt trăsăturile potenţialului turistic montan?
3. Care este, în general, echiparea turistică a unei staţiuni turistice?
4. Enumeraţi câte 4 (patru) staţiuni alpine din fiecare ţară alpină.
5. Ce cuprinde potenţialul turistic de litoral?
6. Prin ce se deosebeşte litoralul croat de cel spaniol şi francez?
7. Care sunt componentele potenţialului turistic balnear?
11
 8. Care sunt ariile protejate valorificate şi prin turism?
9. Prin ce este valorificat potenţialul turistic al spaţiului rural?
10. Care sunt formele de turism specifice spaţiului urban?

CAPITOLUL IV
FORME DE TURISM ÎN VALORIFICAREA POTENŢIALULUI
TURISTIC

În literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor

de turism în raport cu mai multe criterii, între care cele mai uzitate sunt: locul
de provenienţă a turiştilor, momentul şi modul de angajare a prestaţiilor
turistice, periodicitatea, sezonalitatea, gradul de mobilitate, mijlocul de
transport folosit, particularităţile socio-economice ale cererii turistice, categoria
de vârstă şi de ocupaţie a turiştilor, caracteristicile prestaţiei turistice principale,
scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică (cap. 4.1.-4.5.)
După scopul principal al călătoriei legat de motivaţia turistică se disting
peste 20 de forme de turism; unele apărute simultan cu primele manifestări ale
turismului, altele mai recente, din necesitatea de a răspunde restructurărilor
survenite în motivaţiile cererii turistice sau, mai nou, de a proteja şi conserva
resursele turistice şi mediul înconjurător (cap. 4.6.).
Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), recomandă o paletă largă de
forme de turism, care, prin amenajări şi echipamente adecvate să conducă la o
mai bună valorificare a potenţialului turistic (cap. 4.6.).
Turismul organizat şi cel semiorganizat se poate realiza şi prin diferite
tipuri de aranjamente (cca. 7), diferenţiate în principal de mijlocul de transport
utilizat (cap. 4.2.).

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

1. Care sunt formele de turism după momentul şi modul de angajare a

prestaţiilor turistice?
2. Care sunt formele de turism după locul de provenienţă a turiştilor?
3. Care sunt formele de turism după gradul de mobilitate?
4. Care sunt formele de turism după scopul principal al călătoriei legat de
motivaţia principală?
5. Care sunt principalele tipuri de aranjamente turistice?

12
 CAPITOLU]L V
VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC ŞI PROTECŢIA
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.

Degradarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic provine de la trei

grupe de factori generatori de risc turistic: factori naturali, factori tehnico-
economici şi turismul şi amenajările pentru agrement (cap. 5.1.).
Printre factorii naturali se prezintă: vulcanismul şi cutremurele, procesele
geomorfologice actuale, fenomenele climatice şi hidrogeologice, fenomenul de
extincţie al unor plante şi animale (cap. 5.1.1.).
V.1. Factorii de degradare a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic
Factorii economici afectează atât mediul şi resursele turistice cât şi cadrul
general de desfăşurare a turismului: poluarea aerului, poluarea apei, poluarea
solului, poluarea sonoră, poluarea peisajului, defrişarea şi degradarea pădurilor,
degradarea ariilor protejate şi a monumentelor naturii, degradarea obiectelor
turistice antropice (cap. 5.1.2.).
Turismul ca un consumator de spaţiu şi resurse participă implicit la
degradarea şi poluarea mediului dar şi a potenţialului turistic prin: exploatarea
neraţională a substanţelor balneare şi a altor resurse, amenajarea
necorespunzătoare a echipamentelor, căi de acces, dezvoltarea nesistematizată
şi haotică a echipamentelor, reţele încărcate de poteci şi drumuri, circulaţia
turistică necontrolată, turism automobilistic necontrolat etc.(cap. 5.1.3.).
Se analizează impactul turismului asupra mediului înconjurător (natural,
socio-cultural, urban) şi invers, mediu-turism (cap. 5.2.).

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

1. Care sunt factorii naturali de risc pentru turism?

2. Care sunt principalele surse de poluare a mediului înconjurător?
3. Care sunt acţiunile distructive ale activităţii turistice asupra mediului
înconjurător?
4. Care este impactul turismului asupra mediului înconjurător?
5. Care este impactul turismului supra mediului urban?

BIBLIOGRAFIA

1. Glăvan V. (2006) – Potenţialul turistic şi valorificarea sa, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti.
2. Glăvan V. (2005) – Geografia Turismului, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.

13