Carte Exemple 2016 GATA

Exemple de
bune practici
Petrila 2015 - 2016
Nr.4
ISSN
2558 -
9563
ISSN–L
2558 -
9563
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ” I. D. SÎRBU ”

PETRILA – HUNEDOARA
Echipa de redacție:
Redactor șef: PROF. CERCEL ANA MARIA – COLEGIUL TEHNIC DIMITRIE LEONIDA PETROŞANI
PROF. GHEBAN LILIANA
“Exemple de bune practici” – Ș coala Gimnazială ”I.D. Sîrbu” Petrila 2015 – 2016
PROF. BOLOG RODICA
Adresa : Scoala Gimnaziala ” I.D. Sirbu” Petrila Str.

Tudor Vladiminescu, nr.6, Petrila, cod. 335800, Jud.
Hunedoara e-mail : ghebanlili@yahoo.com
Această revistă cuprinde materiale prezentate în cadrul Simpozionului național „Exemple

de bune practici” ce este o activitate din cadrul proiectului interjudețean ”Exemple de
bune practici”, an școlar 2015 -2016
ISSN 2558 - 9563

ISSN–L 2558 - 9563
Participanţii îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul şi acurateţea materialelor prezentate.
Cuprins
Familia, şcoala şi comunitatea – parteneri educaţionali.......................................................4

Prof. Tirea Daniela – Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila.......................................................................4
Prof. Tirea Ionel – Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila................................................................4
Strategii de schimbare a atitudinilor față de persoanele cu dizabilități intelectuale.........8
Prof. înv. primar Molocea Viorica – Col. Tehn. ,,C-tin Brâncuși” Petrila......................................................8
Proiectarea unei vizite științifice la muzeul de științele naturii.........................................15
prof. Nicolescu Victoriţa, Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţescu” Piteşti...................................................15
Egalitatea interculturală........................................................................................................17
2
Prof. Gheban Nora - Colegiul Național de Informatică Carmen Sylva Petroșani.........................................17

Egalitatea trebuie să fie reală................................................................................................19
Prof. Gheban Liliana - Școala Gimnazială I. D. Sîrbu Petrila.......................................................................19
Copiii implicati in conflicte armate......................................................................................21
Egalitate de șanse în grădinița mea......................................................................................23
Prof.inv.prescolar. Costache Cristina Dorina - Sc.Gim. I.D.Sirbu Petrila....................................................23
Modalităţi de realizare a educaţiei interculturale..........................................................24
Prof. Olah Ionela Cosmina - Şcoala Gim.”I.D.Sîrbu” Petrila...................................................................24
”Grădiniţe înfrăţite - frăţior şi surioară”............................................................................29
Prof. Turcu Catinca - Școala Gim.,,I.D.Sîrbu” Petrila, Struct. Grăd. P.N și P.P.NR.1.................................29
Exemple de bune practici- Egalitatea trebuie să fie reală..................................................38
Prof. Stoica Dija - Şcoala Gimnazială ” I. D. Sîrbu ” Petrila........................................................................38
Egalitatea de șanse în educația timpurie..............................................................................40
Prof. Preda Maria - Şc. Gimn. ” I. D. Sîrbu ” Petrila - Grăd. PN. si PP. Nr. 1 Petrila................................40
Toți copiii au dreptul la educație de calitate!......................................................................43
Prof. Popescu Bianca - Școala Gimnazială I. D. Sîrbu Petrila......................................................................43
,,Interculturalitate Şi Spiritualitate’’...................................................................................47
Prof. Meraru Maria-Marcela - Școala Gim.,,I.D.Sîrbu” Petrila....................................................................48
Suntem creativi folosind materiale reciclabile.....................................................................55
Prof.înv.preșcolar Dan Cristina Rozalia – Col. Tehn. „Dimitrie Leonida” Petroșani..................................55
Facem obiecte utile din materiale reciclabile.......................................................................57
Prof.înv.primar Șamotă Mihaela –Maria – Col. Tehn. „Dimitrie Leonida” Petroșani................................57
Creativitate, inovaţie şi educaţie pentru excelenţă a copiilor/ elevilor / tinerilor cu
potenţial aptitudinal ridicat..................................................................................................60
Prof. Maier Anca Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” Petrosani...............................................................60
Îngerii de la Leonida în vizită la ”Bunicii din Valea Jiului”.............................................63
Prof. Cercel Ana Maria – Colegiul Tehnic ”Dimitrie Leonida” Petroșani...................................................63
Prof. Paraschiv Camelia - Colegiul Tehnic ”Dimitrie Leonida” Petroșani...................................................63
Exemplu de bune practici-Echipă-Profesor-Elev................................................................64
Prof.Marioane Cristiana Maria - Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Leonida,, Petroșani........................................64
Alimentația sănătoasă- un stil de viață sănătos...................................................................68
Prof. Înv. primar Mănucă Emilia - Colegiul Național Pedagogic ,,Regina Maria” Deva.............................68
Familia, şcoala şi comunitatea – parteneri educaţionali

Prof. Tirea Daniela – Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila
Prof. Tirea Ionel – Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila
Istoria societăţii omeneşti cunoaşte o lungă perioadă în care familia deţinea, aproape exclusiv, rolul
de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societăţii actuale a dus la diferenţierea factorilor
educativi şi implicit la specializarea lor. S-ar putea crede că această specializare are drept rezultat, automat,
dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de calitatea intersectării acţiunilor şi măsurilor luate.
3
Trebuie avut însă în vedere că fiecare copil se deosebeşte de ceilalţi, în primul rând prin caracterul
său, iar factorii educativi trebuie să ţină seama de caracteristicile şi particularităţile fiecăruia, adică de
elasticitatea şi rezistenţa sa din punct de vedere biologic şi psihologic, pentru a şti ce putem face cu el şi din
el, fără a ne asuma prea multe riscuri.
În ziua de astăzi educaţia este un fenomen social de transmitere a experienţei de viaţă acumulate a
generaţiilor adulte şi a culturii către generaţiile de copii şi de tineri, în scopul pregătirii lor pentru integrarea
într-o societate ce este într-o continuă şi extrem de rapidă schimbare şi care are nevoie de oameni care să se
poată adapta rapid la cerinţele ei.
Factorii instituţionali ai educaţiei de care vorbeam mai sus sunt şcoala, familia, biserica, armata, etc.
Cei mai importanţi, totuşi, din punctul meu de vedere, sunt părinţii şi educatorii (educatoare, învăţători,
profesori). Deloc întâmplător, familia, reprezentată în principal de părinţi, e aşezată pe primul loc, deoarece
în primii ani de viaţă copilul învaţă să mănânce, să vorbească, să meargă, să se comporte, etc. urmând
exemplul părinţilor, în special al mamei, care îi este, sau ar trebui să-i fie cât mai aproape.
Aşadar, familia exercită în societate o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor prin însăşi
funcţiile ei foarte bine definite: funcţia biologică (de naştere a copiilor), funcţia socială (ce asigură creşterea
copiilor), funcţia economică (ce produce bunuri materiale), funcţia educativă (care asigură educaţia), funcţia
culturală (care asigură instruirea).
O mare parte din cunoştinţele despre ce îi înconjoară, societate, deprinderile elementare de igienă,
obişnuinţele de comportament, copilul le datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei este foarte
important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral, estetic, etc. Ca prim factor
educativ, familia oferă copilului în jur de 90 % din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile
oamenilor, obiectele casnice).
Familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor în anii
în care acesta nu este încă cuprins într-o instituţie furnizoare de educaţie. Faptul că ai sau nu ai „cei şapte ani
de-acasă” este strict legat de această educaţie de început, pe care o primeşti, sau nu, în cadrul familiei şi care,
de fapt, constituie baza tuturor formelor de educaţie de mai târziu. Pe această educaţie primară se construieşte
totul mai târziu. Dacă această bază este şubredă, mai devreme sau mai târziu, construcţia se va prăbuşi şi
acest lucru va duce la eşec şcolar, comportament inadecvat în societate, violenţă, consum de droguri şi poate,
mai grav, la comiterea de fapte abominabile. Aceste lucruri care nu fac bine nimănui se pot evita, totuşi, dacă
lipsa unei educaţii solide a copilului în familie se poate compensa cu o educaţie corespunzătoare primită într-
un mediu educaţional organizat (grădiniţă, învăţământ primar, gimnazial, liceal).
4
Ajungem astfel la un alt factor care contribuie la educarea copiilor şi anume şcoala. Şcoala este
instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a copiilor. Ea este factorul decisiv pentru formarea
unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte activ la viaţă, să fie pregătit pentru muncă.
Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este
aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din
cadrul şcolii este îndrumat şi condus de persoane ce au fost pregătite în mod special pentru acest lucru.
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a
stimula calitatea de om. Ora de dirigenţie, prin temele diverse pe care le abordează (educaţie moral-civică,
estetică, educaţie pentru sănătate, subiecte pe teme de circulaţie, protecţia muncii, P.S.I, etc.) este cea în care
putem spera să cultivăm această calitate supremă, cea de OM. Tot în această oră de dirigenţie, se urmăreşte
valorificarea abilităţilor de interrelaţionare, de asumare a responsabilităţilor, de cultivare a capacităţii de a lua
o decizie corectă, de descoperire a propriilor interese şi aspiraţii spre formarea şcolară şi profesională
ulterioară. Şcoala a fost şi rămâne punctul de pornire al orientării şcolare şi profesionale, prin acţiuni de
informare asupra posibilităţilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale şi a
aptitudinilor, de discutare a criteriilor după care elevii îşi decid viitorul şi ponderii de implicare a părinţilor în
alegerea şcolii şi a profesiei pe care copiii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea dorită de copil şi dacă
acesta din urmă are disponibilităţi intelectuale.
Făcând o scurtă incursiune înapoi în timp se poate afirma că şcoala tradiţională desparte principial
educaţia şcolară de cea familială. În mod tradiţional părinţii erau doar solicitaţi la susţinerea materială şi
administrativă a clasei sau a şcolii, prin sumele cu care contribuiau fiecare la fondul clasei şi/sau al şcolii,
făceau lucrări de igienizare sau mici reparaţii în clase sau la şcoală, la mobilierul din clase sau la amenajarea
din punct de vedere estetic a clasei (aceste lucruri nu au dispărut în totalitate, în mare parte datorită lipsei
banilor ce provin de la Primării şi Consiliile locale de care aparţin unităţile şcolare). Şcoala dicta şi impunea
metodele de educaţie teoretică, părinţii fiind nişte simpli supraveghetori şi uneori ajutoare, mai mult sau mai
puţin de nădejde, în efectuarea temelor şi a învăţării lecţiilor. Pe de altă parte educaţia morală şi a
comportamentelor elevilor este atribuită în şcoala tradiţională aproape în totalitate familiei. Se comunică
părinţilor doar rezultatele unor evaluări, de cele mai multe ori din perspectivă unilaterală.
În contextul societăţii actuale, ce face parte din comunitatea europeană, părinţii sunt priviţi ca primii
învăţători ai copilului, ca parte din procesul de învăţământ. În relaţia de comunicare cu educatorul
(educatoare, învăţător, profesor) în clasă, se insistă asupra nuanţelor specifice dezvoltării fiecărui copil şi se
caută să se găsească modalităţi de cultivare a unor abilităţi în familie pentru a veni în sprijinul procesului
educativ. Această comunicare dintre educator şi părinte duce în mod evident la reducerea presiunilor
5
generatoare de conflicte asupra copilului, dându-i astfel o mult mai mare libertate în dezvoltare. În acest fel
comunicarea elevului cu adulţii devine mult mai uşoară, el se poate exprima mai liber şi implicit mult mai
deschis şi mai transparent faţă de părinţii săi.
Pentru a veni în sprijinul unei educaţii mai performante, care să întărească şi mai mult legătura
dintre şcoală şi familie, se prevede ca în ţările Comunităţii Europene să se promoveze un nou tip de
colaborare a şcolii cu familia în ceea ce priveşte elevul, parteneriatul şcoală – familie, clar stabilit între
părinţi şi profesori, astfel că această colaborare a celor doi factori educogeni nu mai e privită ca o chestiune
opţională, ci devine un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii.
Familia, mediul de viaţă şi şcoala sunt factori determinanţi ai dezvoltării complete şi complexe a copiilor.
Împreună trebuie să colaboreze pentru ca fiecare elev, indiferent de particularităţile sale, să poată deveni un
membru independent al comunităţii în care doreşte să se integreze.
Rezumând cele prezentate până aici, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala,
trebuie să aibă acelaşi scop, şi anume să formeze o personalitate a elevului integrală şi armonioasă. Reiese
clar că până la cuprinderea într-o formă (unitate) de învăţământ a copilului, primul rol în educaţie îi revine
familiei, iar odată cu înscrierea acestuia într-o unitate de învăţământ rolurile se schimbă, ponderea mai mare
o are şcoala, dar acest lucru nu înseamnă că implicarea în educaţie a familiei este de neglijat. Acţiunile
educative ale şcolii şi familiei trebuie să fie complementare, să se completeze reciproc şi nicidecum să creeze
o rivalitate care nu ar fi benefică nimănui. Cei doi factori trebuie să acţioneze unitar, să cunoască în
permanenţă problemele copilului, să-şi sincronizeze perfect criteriile după care fac educaţia şi să practice o
intransigenţă activă.
În contextul actual când libertăţile sunt de multe ori prost înţelese, trebuie să uzezi de toată măiestria
de care poţi da dovadă pentru a păstra sănătatea fizică şi psihică a copiilor intactă, departe de pericolul
provocat de declinul în planul valorilor pedagogice ale familiei, şcolii, anturajului şi audiovizualului – cele
patru medii de viaţă curentă ale copilului.
Nu putem vorbi însă de parteneriatul dintre şcoală şi familie fără să-l legăm de comunitatea în care
trăim şi implicit ne desfăşurăm activitatea de zi cu zi deoarece educaţia pe care copilul o primeşte vine din
familie, din şcoală şi de la comunitate. Relaţia şcoală – familie – comunitate este una în care fiecare factor
interrelaţionează cu ceilalţi.
Educaţia moral-civică este o formă de educaţie care urmăreşte formarea unui set de competenţe
civice necesare şi suficiente, pentru a face din copil un bun cetăţean. Această sarcină nu este o sarcină
exclusivă a şcolii ci în aceeaşi măsură trebuie să fie o preocupare şi a familiei, pentru că aici se formează
copilul în prima fază, şi, mai târziu trebuie implicată şi comunitatea.
6
Formarea unor viitori cetăţeni activi, responsabili începe, în elementele esenţiale, cu motivarea
elevilor pentru calitatea muncii, pentru deprinderi temeinice de muncă ce conduc la performanţă, cu aplicarea
cunoştinţelor filtrate de o gândire critică.
Dacă elevii sunt antrenaţi în diverse activităţi practice, interesante şi variate, educatorul, oricare ar fi
el, va oferi ocazii de învăţare ce-i îndeamnă pe aceştia să facă faţă în mod creator şi fără teamă diverselor
probleme.
Mecanismele civilităţii trebuie prezentate cu grijă pentru a fi înţelese de către elevi. Ei trebuie să
ştie, la nivelul lor de înţelegere, cum funcţionează societatea în care trăiesc pentru că mai apoi pe această
bază rezultatele să se clădească apoi treptat.
A forma un bun cetăţean, a-l învăţa pe copil să-şi construiască civilitatea înseamnă a-l instrui şi a-l educa
civic. Necunoaşterea şi ignoranţa pot fi şi sunt de multe ori cauza comportamentelor reprobabile.
Trebuie ştiut că succesul elevilor la şcoală şi în societate depinde de un parteneriat şcoală - familie -
comunitate eficient.
În concluzie se poate afirma că părinţii, profesorii şi comunitate sunt datori să-şi revizuiască relaţiile
deficitare cu copiii: părinţii, datorită obligaţiei morale pe care şi-au asumat-o o dată cu aducerea copilului pe
lume, profesorii în virtutea îndatoririi umanitare înscrise în cadrul profesiei de dascăl, iar comunitatea ca
beneficiară directă a serviciilor ce vor fi aduse de adultul de mâine.
BIBLIOGRAFIE
Şerbănescu, D. – Exemplul în educaţia copiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967;

Stoian, M. – Abecedarul părinţilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972;
Nica, I., Ţopa, L. – Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1974;
Baciu D., Rădulescu S. M., Voicu M. – Adolescenţii şi familia, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1987;
Rădulescu Mihaela – Pedagogia Freinet, Editura Polirom, Iaşi, 1999;
Florica Orţan – Managementul educaţional, Editura Universităţii Oradea, 2004,
7
Strategii de schimbare a atitudinilor față de persoanele cu dizabilități

intelectuale
Prof. înv. primar Molocea Viorica – Col. Tehn. ,,C-tin Brâncuși” Petrila
Orice individ trebuie să acorde o deosebită atenţie grupului social din care face parte, aşadar nu
poate exista în afara unei experienţe de grup.
Pentru ca individul ( copil, adult, vârstnic ) să poată trăi într-un mediu social, trebuie să respecte
unele norme şi reguli importante pentru societate. Aceste reguli după care se ghidează individul în viaţa
socială au şi caracter social, motiv pentru care se pune accent pe socializare.
Socializarea nu este un proces mărginit şi temporar, pentru că orice individ participă vrând-nevrând
la viaţa socială şi trebuie să se adapteze permanent schimbărilor care apar în societate, fiind tot timpul supus
unor cerinţe şi provocări sociale.
Copilul cu dizabilităţi trebuie considerat ca făcând parte din societate. Nu putem să-l ascundem, nu
are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul nostru, permiţându-i să trăiască alături de ceilalţi copii, ca parte
integrantă a comunităţii.
Pentru a socializa o persoană cu dizabilităţi este important: să beneficieze de intervenţie individuală; să
participe la activităţile de grup.
Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoană cu dizabilităţi, atât în
familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupuri sociale, în comunitatea locală.
Teoretic, fiecare copil tebuie să aibă şanse egale la educaţie. Practic, rămâne în afara şcolilor, a
grădiniţelor un număr semnificativ de copii. Aceştia, cu timpul, vor fi marginalizaţi de către societate,
nemaiputând fi nicicând socializaţi. Referindu-mă la copiii cu dizabilităţi, este foarte importantă colaborarea
specialiştilor din domeniul educaţiei speciale, a O.N.G.-urilor cu specific, cu colegii din învăţământul
obişnuit.
Urmând deviza socializării copiilor cu dizabilităţi : « Învățând împreună, copii învață să trăiască
împreună! », tragem concluzia că termenul de socializare se referă, de fapt, la integrare. Integrarea şcolară
reprezintă procesul de includere în şcolile de masă/clasele obişnuite, la activităţile formale şi non-formale ale
copiilor cnsideraţi ca având cerinţe educative speciale.
Considerând şcoala ca principala instanţă de socializare a copilului, integrarea şcolară reprezintă o
particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanţă
fundamentală în facilitatea integrării ulterioare în viaţa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini, a
unor aptitudini şi calităţi favorabile acestui proces.
8
Relaţia dintre normalizare şi integrare este, la rândul ei, una complexă. Un punct de vedere des
invocat este acela că dacă normalizarea reprezintă scopul general, integrare , în diversele ei forme, niveluri
sau moduri, constituie mijlocul de atingere al normalizării.
Integrarea şcolară ca situaţie particulară a socializării, se poate defini, de asemenea, în două feluri:
într-un sens larg, care se referă la adaptarea oricărui copil la cerinţele şcolare;
în sens retrâns, legat de problematica unor copii cu cerinţe speciale, în contextul normalizării, cuprinderea
acestora în instituţii şcolare obişnuite, sau în moduri de organizare cât mai apropiate de acestea. Şcoala şi
familia, ca agenţi ai socializării, au un rol foarte important în integrarea copiilor cu dizabilităţi în
învăţământul de masă.
Aşadar, în urma deciziei că acel copil se va înscrie în învăţământul obişnuit , se iau măsuri pentru
integrarea lui reală:
- pregătirea clasei care va primi copilul;
- pregătirea părinţilor copiilor;
- pregătirea cadrului didactic care va prelua cazul;
- adaptarea programei:
- terapii specifice pentru copilul cu dizabilităţi;
- evaluarea după criterii stabilite iniţial, se va evalua progresul;
- creare unei atmosfere calme, lucrând pe grupuri mici, educatorul supervizând şi îndrumând discret fiecare
grup de elevi;
- înainte de a vorbi, educatorul trebuie să se asigure că este linişte, atrăgând atenţia copiilor când va anunţa
ceva important, deci şi copilului cu dizabilităţi să se asigure că recepţionează (ar putea fi nevoie ca anumite
informaţii să fie decodificate special pentru el );
- folosirea unui limbaj simplu şi direct, însoţit de mimică expresivă şi gesturi adecvate;
- solicitarea copilului cu dizabilităţi să rezolve sarcini diferite, astfel încât să aibă timp să le încheie; de
reuşita în aceste activităţi va depinde motivaţia lui pentru învăţare şi progresele înregistrate. Chiar dacă la
început timpul necesar este mai lung pentru a finaliza o activitate, rezolvând singur sarcina, elevul este
capabil de anumite perfomanţe şi astfel îşi îmbunătăţeşte imaginea de sine;
- educatorul trebuie să păstreze faţă de copii aceeaşi atitudine; cu toţii trebuie să stabilească reguli de
comportare în grup , cu toţii trebuie să le respecte;
- păstrarea legăturii cu părinţii, informându-i despre progresele copilului şi despre modul în care îşi pot ajuta
copilul acasă.
9
Analiza perspectivei psihologice a socializării copiilor cu dizabilităţi necesită pe de o parte, o

abordare din punct de vedere al psihologiei individului şi pe de altă parte, o abordare din punct de vedere al
psihologiei colective (de grup).
Dacă privim problema din perspectiva psihologiei individului, atunci trebuie să evidenţiem
cunoaşterea trăsăturilor dominante ale personalităţii copilului, reacţiile şi comportamentele sale în diferite
situaţii, conştientizarea de către copii a propriilor nevoi, identificarea căilor de satisfacere ale acestor nevoi.
De asemenea, se va avea în vedere setul de interse şi aspiraţii ale copilului care îi motivează orientarea
selectivă şi durabilă spre anumite activităţi şi setul de atitudini care se manifestă în contextul relaţiilor
speciale.
Dacă privim problema din perspectiva psihologiei de grup, trebuie să urmărim stadiul
intercunoaşterii şi aprecierii interpersonale dintre membrii grupului de elevi, stadiul coeziunii socio-afective
care influenţează dinamica grupului , stadiul conştiinţei de sine a grupului ca rezultat al maturizării relaţiilor
şi interiorizării setului de reguli şi norme existente în viaţa şi activitatea grupului.
În viaţa grupurilor sociale şi şcolare există şi momente de disfuncţionalitate care pot fi prevenite sau
înlăturate prin intervenţii focalizate pe:
- schimbarea unor atitudini sau opinii necorespunzătoare;
- sensibilizarea membrilor grupului faţă de anumite probleme;
- satisfacerea unor cerinţe ale grupului sau exprimarea unor păreri cu privire la reorganizarea grupului.
Educaţia atentă a acestor copii asigură o dezvoltare mai rapidă decât s-a considerat a fi posibil
iniţial, educaţia primită acasă şi la şcoală/ grădiniţă are un rol hotărâtor în dezvoltarea şi socializarea acestor
copii.
Putem să socializăm copiii cu dizabilităţi, indiferent dacă ştim cauza dificultăţilor sale ( tulburări de
dezvoltare, leziuni neurologice).Cel mai important lucru este ajutorul timpuriu dat copilului(în familie,
grădiniţă, şcoală).
Atitudinea pozitivă zilnică a adultului faţă de copilul cu dizabilităţi îl poate ajuta efectiv în
dezvoltarea capacităţilor de comunicare. Copilul va comunica mai uşor dacă doreşte să o facă, dacă doreşte
să exprime lucrurile pe care le trăieşte.Folosind eficient capacităţile noastre de comunicare, vom putea
stimula modul de comunicare al copilului.
Este foarte important ca un copil cu dizabilităţi să fie ajutat să devină cât mai independent posibil în
toate acţiunile pe care le întreprinde.
10
Însă, orice demers în abordarea strategiilor de implementare a învăţământului integrativ, sistemul de

învăţământ actual trebuie să pornească atât de la analiză la nivelul macro-social, cât şi de la analiza la nivelul
micro-social a acestei problematici.
Analiza micro-socială are în vedere :
- disponibilitatea şi interesul cadrelor didactice de a susţine învăţământul integrat prin activităţile desfăşurate
cu colectivul claselor pe care le au în primire;
- acceptul părinţilor care au copii în clasele unde se practică integrarea- acest fapt evită posibile stări de
tensiune sau conflict care se pot ivi pe parcurs;
Orice educator care-şi centrează activitatea pe copil, nu trebuie să uite că:
 Fiecare copil este important pentru societate.
 Fiecare copil are nevoi speciale.
 Fiecare copil are particularităţi specifice.
 Fiecare copil este unic.
Cu toate că sunt diferiţi, toţi copiii sunt egali în drepturi.
Articolul 3 din ,, Declaraţia mondială asupra Educaţiei pentru toţi”:
,,Nevoile şcolare ale persoanelor deficiente/handicapate cer o atenţie specială. Trebuie întreprinse
măsuri pentru asigurarea accesului egal la educaţie fiecărei categorii de persoane deficiente, ca o parte
integrantă a sistemului de învăţământ. “
Integrarea educativă vizează reabilitarea şi formarea persoanelor cu nevoi speciale aflate în
dificultate psiho-motorie, cu dizabilităţi senzoriale, intelectuale, de limbaj, psiho-comportamentale, printr-o
serie de măsuri de natură juridică, politică, socială şi pedagogică. Principiul de bază al acestei tendinţe este
acela de a adapta şcoala şi educaţia la diversitatea tipurilor şi a posibilităţilor de învăţare, la interesele şi
abilităţile de care aceştia dispun. Această nouă orientare în realitatea educaţională presupune adoptarea unor
reforme atât la nivel social cât şi la nivelul sistemului de învăţământ. În sens mai larg, integrarea educativă
presupune schimbarea mentalităţilor cu privire la rolul social al şcolii, schimbarea mentalităţilor în plan
individual, al cadrelor didactice, al părinţilor, etc.Reformele cele mai accentuate sunt cele la nivelul modului
de desfăşurare a activităţii didactice.,,Statutul persoanelor cu dificultăţi de învăţare sau al celor cu dizabilităţi
decurge din atitudinea societăţii faţă de deficienţă şi deficienţi, deoarece ea este cea care construieşte o
anumită imagine socială a omului şi care este investită cu valoare deplină în societate.”
( C.Enăchescu, p.188)
Existenţa copiilor cu dizabilități intelectuale a pus în faţa învăţământului probleme dintre cele mai
diverse, de la forme de organizare a activităţii, metodologia didactică, strategiile de evaluare, strategiile de
11
predare/învăţare, modalităţi de diferenţiere a activităţii şi/sau a conţinuturilor învăţării, etc până la complexa
problemă a segregării sau/şi integrării acestor copii în învăţământul de masă.
Până nu demult, în unele ţări printre care şi România, a separat persoanele care nu se ridicau la nivelul
standardelor prestabilite, dificultatea de învăţare fiind considerată consecinţa unei boli care poate fi tratată
numai într-un loc specializat. Copiii cu deficienţe uşoare care frecventau şcoli obişnuite nu beneficiau de o
asistenţă psihopedagogică adecvată. S-au creat astfel şcoli şi instituţii speciale.Tot mai mult se face azi
simţită nevoia ca şcolile obişnuite să se implice prin lărgirea obiectivelor lor, astfel încât să poată cuprinde o
mai mare diversitate de elevi şi să permită înglobarea, în sistemul general, a cât mai multor copii cu cerinţe
educaţionale specifice.
În această perspectivă, însăşi învăţământul special trebuie să fie:
-recunoscut ca responsabilitate a tuturor celor care activează în învăţământul normal şi la îndemâna tuturor
celor care au nevoie de el;
-integrant, permiţând tuturor copiilor cu deficienţe să fie educaţi în mediul cel mai puţin restrictiv;
-flexibil şi centrat pe copil;
-profesional, practicat de profesori specialişti şi devotaţi;
-comprehesiv şi realist, în funcţie de realităţi actuale, aconomice, sociale, culturale şi politice.
Strategia naţională cu privire la egalizarea şanselor pentru copiii şi tinerii cu deficienţe are la bază
ideea educaţiei pentru toţi şi pentru fiecare.
Şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toți copiii, indiferent de condiţiile fizice,
intelectuale, lingvistice sau de altă natură. Învăţământul trebuie adaptat la cerinţele copilului şi nu copilul să
se adaptaze la cerinţele prefabricate. Participarea la procesul de învăţământ în cadrul şcolilor obişnuite,
deschise pentru toţi membrii societăţii.
Succesul integrării poate fi realizat numai prin funcţionarea unor parteneriate autentice la nivelul
instituţiilor guvernamentale, al asociaţiilor nonguvernamentale al elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi al
comunităţii locale.
Există argumente pro şi contra în ceea ce priveşte instituţionalizarea copiilor cu CES precum şi rolul
societăţii în cadrul acestui proces.
Analizând aceste probleme, David Thomas stabileşte următoarele avantaje şi dezavantaje privind
segregarea/instituţionalizarea copiilor cu dizabilităţi/handicapuri:
Avantajele segregării/instituţionalizării separate:
 Un număr mai mare de persoane care se pot ocupa de copilul cu dizabilităţi cu mai multă atenţie;
 Eficienţa metodelor instructiv-educative din învăţământul special;
12
 Accesul la servicii medicale şi terapeutice;

 Reducerea presiunii psihologice exercitate asupra copilului prin acordarea posibilităţii şi timpului
necesar rezolvării problemelor legate de autoîngrijire şi prin oferirea ocaziei de a elabora niveluri
pozitive ale imaginii de sine;
 Includerea într-o comunitate avizată, care recunoaşte şi se îngrijeşte de nevoile sale.
Dintre dezavantajele principale se pot enumera:
1. Plasamentul copilului într-un sistem social compus în mare măsură din indivizi având acelaşi
handicap, ceea ce conduce la considerarea celorlalţi drept grup de referinţă.
2. În mod deosebit, atunci când plasamentul este rezidenţial, presupune lipsa contactului cu grupurile de
vârstă normale, cu toate consecinţele ce rezultă de aici pentru dezvoltarea psiho-socială.
3. Copiii segregaţi din cauza dizabilităţilor lor nu au şansa de a lega prietenii în cartierul în care
locuiesc; Este intuit stigmatul social.
4. Un mediu exagerat de protector devine periculos datorită vulnerabilităţii pe care o produce atunci
când tinerii cu handicap sunt nevoiţi să-l părăsească.
Adepţii învăţământului segregaţionist vehiculează unele argumente :
1. Învăţământul special oferă posibilitatea aplicării unor programe specializate în funcţie de categoria
deficienţei, de nivelul vârstei cronologice şi mintale, fapt ce deschide o perspectivă mai bună pentru
integrarea în mediul socio-profesional .
2. În învăţământul special omogenizarea grupelor de lucru se poate realiza mai bine decât în
învăţământul obişnuit deoarece la diversitatea copiilor cu deficienţe se adaugă diversitatea celor
normali şi diferenţele majore dintre cele două grupuri .
3. Învăţământul special funcţionează cu un efectiv restrâns de elevi, fapt ce permite organizarea
activităţilor în funcţie de particularităţile psiho-individuale ale copiilor.
4. Învăţământul special dispune de cadre didactice specializate atât prin profilul pregatirii universitare,
cât şi prin dobândirea de experienţă în activitatea practică desfăşurată în timp cu copiii cu CES.
5. În învăţământul obişnuit, izolarea şi autoizolarea copiilor cu CES sporeşte pentru că se menţin
atitudini negative din partea colegilor normali sau acceptarea primilor cu rezerve serioase .
6. În clasele din învăţământul obişnuit, unde sunt prezenti doi- trei copii cu CES, aceştia sunt neglijaţi
de către cadrele didactice, întrucât ele nu au la dispoziţie timpul necesar de a se ocupa de ei în mod
diferenţiat şi nici nu dispun de pregătirea necesară pentru a putea contribui la recuperarea lor .
13
7. În ţările mai dezvoltate copiii cu CES frecventează şcoala de masă şi în completarea unor activităţi
suplimentare efectuate de un specialist de sprijin sau unul itinerant, astfel încât un copil cu deficienţe
beneficiază de constituţia mai multor specialişti.
Şcoala incluzivă reprezintă un pas mai departe în procesul de permeabilizare şi eliminare treptată a
barierelor educaţionale dintre copiii obişnuiţi şi cei cu diverse dizabilităţi.
,,Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte, pe care a fost silit s-o aibă. Educaţia poate să dezvolte
puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i.”
( M. Eminescu)
Bibliografie
Gherguț, A, - ,,Psihopedagogia persoanelor cu cerințe educaționale speciale- Strategii de educație

integrată”, Editura Polirom, București, 2001
Gherguț, A ,-,,Rducația integrată- Sursa de conflict în sistemul de învățământ românesc”, ”, Editura Polirom,
București, 2001
Vrasmas, T, - ,,Învățământul integrat și /sau incluziv”, Editura Aramis, București, 2001
Proiectarea unei vizite științifice la muzeul de științele naturii

prof. Nicolescu Victoriţa, Colegiul Tehnic „Costin D. Neniţescu” Piteşti
Disciplina: Modul 1– Ecologie generală

Clasa: a IX-a
Locul desfăşurării: Muzeul Judeţean Argeş – Secţia Ştiinţele Naturii
Subiectul: Principalele tipuri de ecosisteme naturale şi artificiale
14
Tipul lecţiei: vizită ştiinţifică la muzeu

Scopul lecţiei: îmbogăţirea cunoştinţelor însuşite de elevi despre ecosistemele naturale şi artificiale,
caracteristicile principalelor grupe de plante şi animale întâlnite în diferite tipuri de ecosisteme; cunoaşterea
adaptărilor organismelor la condiţiile de biotop, punerea în evidenţă a importanţei conservării speciilor de
plante şi animale şi, de aici, a necesităţii protejării tuturor tipurilor de ecosisteme, a mediului natural.
Obiective de referinţă vizate:
să utilizeze surse variate de informaţii din domeniul ecologiei
recunoașterea diferitelor specii de plante și animale, realizând încadrarea lor în grupul sistematic
corespunzător;
Obiective operaţionale:
La sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili :
O1 – să prezinte principalele caracteristici ale tipurilor de ecosisteme studiate şi identificate sub formă de
diorame în muzeu;
O2 - să cunoască tematica dioramelor expuse în muzeu;
O3 -să identifice plantele şi animalele declarate monumente ale naturii în România;
O4 – să clasifice principalele tipuri de ecosisteme după diferite criterii;
O5 – să pună în evidenţă adaptări ale organismelor vegetale şi animale la condiţiile abiotice corespunzătoare
diferitelor tipuri de ecosisteme;
O6 – să demonstreze respect faţă de natură prin comportamente corecte de ocrotire a naturii şi a mediului
ambiant.
Strategia didactică:
1. Metode şi procedee: observaţia, descoperirea dirijată, conversaţia euristică, explicaţia, comparaţia;
2. Forme de organizare: activitate frontală combinată cu activitate individuală şi pe grupe;
3. Resurse: - capacităţile de învăţare ale elevilor;
- cunoştinţele însuşite anterior de către elevi referitoare la tipurile de ecosisteme naturale și
antropice
Organizarea şi desfăşurarea vizitei
Pregătirea prealabilă
Lecţia–vizită ştiinţifică „Principalele tipuri de ecosisteme naturale şi artificiale” este planificată
astfel încât să se desfăşoare imediat după parcurgerea unităţii tematice de predare - învăţare „Tipuri de
ecosisteme naturale şi artificiale”, conform programei analitice.
Elevii sunt solicitaţi să repete noţiunile predate cu o zi înainte de vizită,după notiţe şi după manual.
15
Profesorul le prezintă scopul şi obiectivele lecţiei-vizită; de asemenea, le recomandă să îşi

pregătească un carneţel şi un pix, pentru a-şi nota sau schiţa cele mai interesante exponate remarcate în
muzeu.
Se stabilesc ora şi locul întâlnirii, precum şi ora probabilă a întoarcerii, suma de bani pe care elevii o
vor avea asupra lor pentru a plăti transportul cu mijloacele de transport în comun şi biletul de intrare. Se
stabileşte şi ţinuta: lejeră, comodă, dar cuviincioasă. Se reamintesc şi regulile de comportare în mijloacele de
transport în comun, pe stradă, în muzeu(reguli învăţate de la părinţi, de la învăţător, de la diriginte).
Vizita propriu-zisă
Captarea atenţiei
La începutul vizitei, profesorul previne elevii să fie foarte atenţi la observarea exponatelor şi la
discuţii, deoarece vor avea de rezolvat, pe baza acestora, nişte teme-surpriză.
Studierea aspectelor stabilite anterior
Elevii observă, dirijaţi de profesor, exponatele, aranjate în viziune ecologică, dar şi evolutivă;
profesorul organizează elevii în 4 grupe şi li se solicită să analizeze dioramele reprezentând principalele
tipuri de ecosisteme, fiecare grupă având de caracterizat dioramele a două tipuri de ecosisteme, stabilite în
prealabil de către profesor. Elevii vor identifica speciile observate, vor prezenta adaptări ale organismelor
vegetale şi animale la condiţiile abiotice corespunzătoare tipului de ecosistem analizat, vor indica speciile de
plante şi animalele declarate monumente ale naturii în România şi vor completa fişele de observaţie.
În cadrul discuţiilor de reactualizare şi sistematizare profesorul îi stimulează pe elevii să îşi
reamintească şi să prezinte principalele caracteristici ale tipurilor de ecosisteme studiate şi identificate sub
formă de diorame în muzeu, să clasifice principalele tipuri de ecosisteme după diferite criterii, să prezinte
denumirile plantelor observate, caracteristicile lor anatomo-fiziologice, denumirile grupelor din care fac
parte. Pe tot parcursul vizitei elevii sunt dirijaţi să evidenţieze aspectele ce contribuie la consolidarea
conceptelor ecologice de bază: „interdependenţa dintre organisme şi mediul de viaţă”, „organizarea sistemica
a lumii vii si nivelele de organizare”, „adaptarea organismelor la mediu” etc.
Concluzii finale
În încheierea vizitei elevii sunt solicitaţi să îşi sintetizeze cunoştinţele despre principalele tipuri de
ecosisteme. Ei caracterizează fiecare tip de ecosistem în parte, analizează speciile de plante şi animale
indicând adaptări ale acestora la mediul de viaţă, evidenţiază importanţa speciilor observate în muzeu şi în
alte locuri şi, de aici, necesitatea imperioasă de a le ocroti.
Valorificarea ulterioară a vizitei ştiinţifice la muzeu
16
Elevii sunt solicitaţi să menţioneze exponatele care i-au impresionat în mod deosebit şi să le
reprezinte printr-un desen. Vor realiza, de asemenea, scurte eseuri-referate despre vizita efectuată.
Materialele vor fi prezentate şi discutate în clasă şi cele mai reuşite vor fi expuse la gazeta „Ecos”, a cercului
de ecologie.
Bibliografie
Barna, A., Pot I. (2002) Suport pentru pregătirea examenului de gradul II în învăţământ, prof. I şi II, Ed.
Albastră, Cluj-Napoca;
Ciurchea, M., Ciolac-Rusu, A., Iordache, I.(1979) Metodica predării ştiinţelor biologice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
Cucoş, C.(2002), Pedagogie, Ed. Polirom,Iaşi;
Ureche, C., Cucu, C.(2003), Metodica predării biologiei, Ed. Zedax;
Egalitatea interculturală
Prof. Gheban Nora - Colegiul Național de Informatică Carmen Sylva Petroșani
Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în spiritul recunoaşterii
diferenţelor ce există în interiorul aceleiaşi societăţi.
În acest context, şcolii îi revine şi misiunea de a forma tineri capabili să aprecieze diferitele culturi,
care trăiesc alături, într-o societate multiculturală.
Implicarea şi participarea elevilor la diverse activităţi desfăşurate în parteneriat cu părinţii şi cu
reprezentanţii unor instituţii culturale, le poate dezvolta nu numai capacitatea de comunicare, dar şi cea de
cooperare şi interacţiune cu persoane care aparţin diferitelor culturi.
Factorii care pot şi trebuie sa aibă un rol decisiv în perfectarea procesului de integrare funcţională a
etniei rromilor în societatea ,,interculturală a mileniului III” sunt: sistemul educaţional, mass-media, asistenţa
socială şi factorii de decizie de la nivel guvernamental. La nivel legislativ şi guvernamental nu se poate vorbi
despre o discriminare pe considerente etnice, dar există una inconştientă la nivelul omuluiobişnuit. Astfel,
comportamentul nostru, determinat de stereotipuri şi prejudecăţi, este deseori cauza unei comunicări dificile
17
şi a conflictelor, în special a celor entice. Stereotipurile entice conduc deseori la prejudecăţi, comportamente
care se manifestă prin acţiuni şi emoţii încarcate negativ.
Rezolvarea situaţiei rromilor reprezintă un obiectiv fundamental pentru politica României. În acest
sens, statul român şi-a propus: prevenirea şi combaterea discriminării instituţionale şi sociale, păstrarea
identităţii etniei rromilor, asigurarea şanselor egale pentru atingerea unui standard decent de viaţă şi
stimularea participării etniei rromilor la viaţa economică, socială, culturală, educaţională şi politică a
societăţii. Succesul acestei strategii nu depinde numai de guvern, ci şi de participarea activă a societăţii civile
şi, mai ales a comunităţii de rromi.
Pentru combaterea discriminării şi pentru schimbarea stereotipurilor existente este necesar a înţelege
că acest lucru implică responsabilităţi nu numai din partea majorităţii, ci si din partea organizaţiilor rromilor,
liderilor şi membrilor comunităţii de rromi. Participarea civică, cu şanse egale a etnicilor rromi într-un sistem
democratic, accesul nediscriminatoriu la o slujbă şi la un trai decent, accesul la serviciile sociale furnizate de
stat şi facilitarea organizării politice şi neguvernamentale a comunităţii de rromi ar reprezenta drumul sigur
către integrarea rromilor în societatea românească. Însă, lipsa unei investiţii în educaţie, conjugată cu efectul
de marginalizare socială generat de stereotipuri şi prejudecăţi, înseamnă un acces redus pe piaţa muncii şi
implicit o accentuare a sărăciei în rândul comunităţilor de rromi. Unele studii estimează că cei mai multi
dintre rromi nu beneficiază de asigurările sociale şi protecţia pe care statul o oferă. Doar 27% dintre rromi au
o slujbă constantă, din aceştia numai 51% desfăşoară o activitate calificată; 50% dintre copii merg regulat la
şcoală, iar gradul de analfabetism în rândul persoanelor peste 45 de ani ajunge la 30%.
Problematica educaţiei copiilor rromi constituie una dintre provocările cu care se confruntă mediile
social-economice şi civice din România. Ea face parte din problematica mai largă, cea a copiilor aflaţi în
situaţie de excluziune, de marginalizare din diferite motive, necesitând abordări nuanţate în funcţie de mai
mulţi parametri specifici: mediul de rezidenţă, apartenenţa la un grup minoritar etnic, apartenenţa la o
grupare socială cu un status economic minimal.
Marginalizarea reprezintă procesul de situare a indivizilor sau grupurilor pe o “poziţie socială
periferică” sau de “izolare” şi implică limitarea accesului la resursele economice, politice, educaţionale şi
comunicaţionale ale colectivităţii. Transformările din viaţa economică, inflaţia, şomajul, diferenţierea
excesivă a veniturilor salariale, dar şi scăderea nivelui de trai au dus la apariţia şi dezvoltarea fenomenului de
marginalizare şi au creat o categorie de marginalizaţi economic şi social. Una dintre categoriile sociale cele
mai vulnerabile la costurile sociale ale tranziţiei a fost minoritatea rromă, deoarece ea se situa deja pe poziţii
de risc crescut. Copiii rromi constituie o categorie defavorizată şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi
situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care presistă în mentalitatea
18
populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului contribuie la
marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şanse egale.
Pornind de la necesitatea reconstrucţiei propriilor valori de identitate rromă şi a recunoaşterii
modelelor educaţionale specifice de către instituţii de înăţământ, se impun o serie de măsuri de promovare a
valorilor multiculturalismului şi a autodeterminării culturale în educaţie:
 blocarea asimilaţionismului instituţionalizat şi a heteroidentificării din şcoală, prin constituirea în
cadrul sistemului de învâţământ public, a unor instituţii rrome de formare identitară şi prin cooptarea
experţilor rromi în domeniu la nivel decizional, în vaderea autodeterminării priorităţilor şi opţiunilor;
 realizarea unor programe coerente cu suport logic susţinut, în scopul participării depline a familiei
rrome la decizie în şcoală, atât pentru comunităţile tradiţionale închise, cît şi pentru cele de tip ghetto,
inclusiv prin eficientizarea parteneriatului cu autorităţile responsabile de învâţământ;
 realizarea unor programe publice de educaţie permanentă, care să vizeze „cultura diferenţei” în scopul
deconstruirii stereotipurilor şi modelelor comportamentale prejudiciate faţă de rromi;
 abordarea diferenţiată a politicilor educaţionale în funcţie de specificitatea comunităţilor.
Egalitatea trebuie să fie reală

Prof. Gheban Liliana - Școala Gimnazială I. D. Sîrbu Petrila
“Egalitatea trebuie să fie reală/ Make Equality Real”, înseamnă să fim noi, cadrele didactice
inițiatoare a unor activități educaționale în domeniul educației globale (educația pentru dezvoltare, educația
privind drepturile omului, educația interculturală, educația pentru pace și soluționarea conflictelor), ce se
fundamentează pe înțelegerea problemelor cetățeniei globale:
- Conștientizarea trăirii într-o lume globalizată și a rolului nostru ca cetățeni ai acestei lumi;
- Atitudini de respect pentru diversitate și abilități de comunicare interculturală;
- Înțelegerea cauzelor și a efectelor problemelor majore care afectează lumea;
- Oportunități de a concepe si a lua măsuri pentru a face lumea un loc mai echitabil și durabil.
În devenirea personalităţii elevului, comunicarea permanentă, colaborarea şi cooperarea
factorilor educaţionali reprezintă o prioritate, materializându-se în avantaje oferite de instituţii în formarea
sa, în spiritul valorii societăţii în care trăieşte.
Fundamentală pentru învăţământul românesc conectat la democraţia europeană este ideea de a
pregăti tineri pentru viitor, având grijă după cum spunea Octavian Fodor ,,să ne stăduim să formăm în aşa fel
19
tineretul încât prin el să trăim noi înşine o a doua viaţă, o viaţă pe care înţelepciunea dobândită o face mai
bună decât pe cea a tinereţii noastre. Să-i ajutăm să trăiască aşa cum am fi dorit-o noi la vârsta lor. Să
investim în tineri tot ceea ce întrezărim necesar pentru fericirea viitoare a omului.”
Școala este datoare să promoveze :
 valorile și atitudinile elevilor și formarea unui comportament care reflectă respectul pentru viaţă;
 -Formarea unor atitudini responsabile de respect pentru diversitate și abilitățile de comunicare
interculturale;
 Capacitatea de a lua măsuri pentru a face lumea un mai echitabilă și durabilă;
 Asumarea de roluri şi responsabilităţi în viaţa socială de către elevi;
 Dezvoltarea interesului faţă problemele lumii contemporane.
Conceptul de egalitate de şanse s-a dezvoltat în contextul transformărilor sociale, culturale şi
economice specifice secolului XX. Acest concept este corelat cu o serie de alte concepte, importante în
contextul promovării drepturilor omului şi a principiilor moderne privind dezvoltarea economico-socială.
Egalitatea privind oportunităţile de dezvoltare, referitoare la educaţie, egalitatea în faţa legii – toate acestea
sunt la rândul lor concepte care completează şi inter-relaţionează cu egalitatea de şanse.
O problematică specifică egalităţii de şanse se referă la egalitatea de gen – necesitatea ca aceasta să
se manifeste pe toate palierele vieţii sociale şi economice. În cadrul vieţii sociale, femeilor şi barbatilor nu li
se acordă aceleaşi roluri, nu li se dezvoltă aceleaşi nevoi şi interse. Nevoile, interesele şi rolurile vor fi
influenţate de apartenenţa la o anumită clasă socială, de vârstă, cultură, orientare religioasă, sistemul politic
sau economic din care fac parte indivizii.
În ciuda diferenţelor enunţate, într-o societate modernă, bazată pe principii democratice este necesar
ca egalitatea de şanse să se manifeste în mod firesc, indiferent de diferenţele de gen, toate fiinţele umane
având dreptul să-şi dezvolte capabilităţile personale şi să aleagă folosirea oportunităţilor fără a fi limitate de
roluri impuse, cu alte cuvinte, atât femeile cât şi bărbăţii să aibă libertatea de a-şi realiza în mod echitabil
aspiraţiile fără ca o categorie de gen să fie avantajată în detrimentul celeilalte. Astfel, promovarea
conceptului de egalitate de şanse presupune eliminarea discriminărilor de orice fel, posibilitatea ca fiecare
membru al societăţii să îşi poată utiliza liber potenţialul uman pe care îl deţine.
Copiii implicati in conflicte armate

Prof. Ciovirnache Maria - Școala Gimnazilală "Mihai Viteazu'” Strehaia –Mehedinți
20
Cei mai multi oameni recunosc rolul educatiei in prevenirea conflictelor si in construirea pacii.Multi
inteleg si pericolele inerente care rezulta dintr-un sistem de educatie. Copiii sunt implicati evident in
conflicte si mai ales sunt afectati de conflicte. Milioane de fete si baieti cresc inconjurati de violente sau sub
amenintarea acestora, in tarile vulnerabile, afectate de conflicte.
Ei cresc fara a avea acces la servicii de baza, inclusiv educatie Aceste tari au ramas mult in urma indeplinirii
obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.De exemplu. mai mult de jumatate din cei 72 milioane copii din
intreaga lume care nu sunt scolarizati, sunt din tarile afectate de conflicte.
Educatia este un drept al omului care trebuie respectat chiar si in situatii de pericol si saracie.
Un conflict armat poate avea un impact semnificativ si devastator asupra educatiei.Elevii, cadrele
didactice si personalul administrative pot fi supusi intimidarii.recrutarii, si indoctrinarii, in timp ce cladirile
scolilor sunt afectate, distruse sau ocupate de combatantI.In zonele de conflict fondurile guvernamentale
allocate educatiei sunt directionate catre aparare, scazand si mai mult calitatea furnizarii serviciilor
educationale.
Cadrele didactice pot devein obiectul manipularii pentru regimurile represive care considera
educatia fie o amenintare, fie un instrument potential pentru indoctrinare.Exista dovezi conform carora, daca
este gresit folosita, educatia poate contribui la intretinerea conflictelor.Copiilor din zonele de conflict li se
refuza efectele transformatoare ale educatiei.
Educatia de calitate ofera copiilor timpul, spatial si indrumarea necesara pentru a-si atinge
potentialul individual.Le ofera siguranta confortabila a activitatii de zi cu zi, increderea care se obtine odata
cu acumularea de noi cunostinte, precum si de a interactiona social pe terenul de joaca sau in clasa.Precum
cele mai bune dintre societati, scolile ii invata pe copii sa se bucure de libertate respectand anumite reguli :
sa-si urmeze propriile interese, sa-si aleaga prietenii , acceptand, in acelasi timp, faptul ca apartin unei
comunitati mai largi : sa invete cea mai importanta dintre reguli; faptul ca toti copiii sunt egali, In caz de
conflicte, educatia de calitate creste si rezistenta copiilor la recrutarea fortata in cadrul militiilor armate si le
imbunatateste abilitatile si mecanismele de supravietuire .
Studiu de caz - Sudul Sudanului
In timpul razboiului din sudul Sudanului, in 2 saptamani a fost stabilita Curricula Muth Akolda,
pentru a raspunde nevoilor a mii de copii evacuati din prima linie in locatii mai sigure. Printre obiectivele
principale s-au numarat ; dezarmarea si reabilitarea copiilor recrutati in cadrul fortelor armate si oferirea unui
program structurat pentru activitati zilnice din cadrul taberei. Curricula a inclus ore de curs cat si alte
activitati. precum gasirea unor solutii pentru diferite probleme, sanatate, igiena,cantat si dansat , socotit
21
povestit. De asemenea, a mai inclus jocuri individuale, activitati sportive , educatie fizica. Timpul alocat
orelor de curs a crescut progresiv, pe masura ce copiii s-au obisnuit cu viata in tabara si si-au asumat
responsabilitati pentru tabara si siguranta sarcinilor de zi cu zi.Activitatile I-au ajutat sa isi organizeze viata si
au permis inceperea procesului lent de reintegrare.
Un system de invatamant calitativ are o influenta pozitiva, transformatoare asupra societatilor afectate de
conflicte si actioneaza ca o contrapondere la conflict si acele personae care cauta sa il mentina. Educatia de
calitate ofera o platforma prin care se pot indeplini si alte obiective de dezvoltare ale mileniului.
Educatia de calitate are un impact pozitiv pentru copii si este un element cheie pentru evaluarea
aranjamentului guvernului pentru indeplinirea nevoilor cetatenilor. Atat parintii cat si copiii inteleg
avantajele sustinerii unui guvern care furnizeaza servicii de calitate in mod constant. Pe timp de criza copiii
si familiile lor solicita in mod repetat acces la educatie. Exista exemple in acest sens in situatii diverse
precum cele din Kenya, Liban, Burundi sau Timorul de Est.
Educatia ofera speranta copiilor si familiilor lor si este apreciata mai ales pe timp de criza, cand
scolile pot oferi copiilor protectie si posibilitatea de a-si continua activitatile obisnuite.Profesorii dedicati le
arata si valorile pozitive, precum acceptarea diversitatii, bunatatea si grija fata de sentimentele semenilor.
Simplul obicei de a merge la scoala si de a lucre cu adulti inimosi, intr-un mediu tolerant, ii poate
ajuta pe copiii afectati de razboaie sa depaseasca traumele. In afara familiei si a comunitatii in care traiesc
copiii, scoala poate fi unicul mediu sigur in care acestia pot stabili zilnic contacte sociale.Dupa cum afirma
niste sateni din Guatemala, 'copiii trebuie sa invete despre alte moduri de viata, astfel incat sa poata aborda
alte metode pentru rezolvarea unui conflict"
Scoala ii invata pe copii despre drepturile omului iar pentru refugiati si persoanele evacuate, scoala
ofera spatiu exceptional unde copiii sa poata experimenta " normalitatea' invatarii. Educatia trebuie sa fie o
normalitate si o prioritate atat pe timp de criza cat si in perioada de stabilitate. Fara educatie, vor exista foarte
putini cetateni capabili sa contribuie la reconstructia tarii. Acest fapt ar putea alimenta o spirala descendenta,
care sa creasca probabilitatea izbucnirii unor noi violente in viitor.
22
Egalitate de șanse în grădinița mea

Prof.inv.prescolar. Costache Cristina Dorina - Sc.Gim. I.D.Sirbu Petrila
După familie, grădiniţa este principalul agent de socializare și o resursă a comunităţii care
urmărește crearea unui mediu şcolar în care toţi preșcolarii să se simtă confortabil, în siguranţă şi bineveniţi.
În contextul european al diversităţii şi drepturile minorităţilor, grădiniței îi revine sarcina de a elimina
barierele dintre copiii aparţinând grupurilor etnice, încurajând respectul şi înţelegerea reciprocă.
Miercuri, 4 Noembrie a.c., la Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Petrila ,grupa mare de preșcolari,
coordonata de educatoarea Costache Cristina, a organizat sărbătorirea unui copil a cărui tată este cetăţean de
etnie romma.
De-a lungul anilor grădinița noastră s-a remarcat prin asigurarea accesului la o educaţie complexă şi
echilibrată pentru fiecare copil, indiferent de condiţia socială şi materială, precum și de apartenenţa etnică sau
religioasă: copii de etnie roma, maghiara. Este o grădiniță primitoare, în care se promovează un management
participativ, al cărui concept de baza este acela de gradiniță prietenoasă. Având copii și de alte naționalități,
înseamnă ca avem resurse proprii pentru educaţia interculturală. Acţionăm astfel încât toți copiii să se simtă
valorizați şi bineveniți în grădinița noastră. Miercuri, la aniversarea colegei Amalia, de la grupa mare,colegii
i-au oferit o surpriză. Astfel cei mici i-au prezentat un program artistic din cantece si poezii au dansat si s-au
simtit bine impreuna. Suntem convinşi că un mediu incluziv va răspunde nevoilor individuale, va creşte
şansele pentru succes ale tuturor copiilor, va dezvolta respectul şi imaginea de sine, va valoriza în mod
benefic diferenţele dintre persoane, va încuraja comunicarea deschisă despre orice, va reduce sau ameliora în
acelaşi timp comportamentele discriminative şi stereotipurile”.
23
Modalităţi de realizare a educaţiei interculturale

Prof. Olah Ionela Cosmina - Şcoala Gim.”I.D.Sîrbu” Petrila
În ultimele două decenii societatea tinde tot mai mult să depăşească graniţele impuse de frontiere,
se mondializează. La aceasta se adaugă şi fenomenul imigraţiei, ce impune creşterea demografică în unele
zone ale lumii, precum şi fenomenul de polarizare a bogăţiei /sărăciei. Pentru o bună convieţuire, în Europa a
devenit necesară implementarea educaţiei interculturale în programul educaţional din perspectiva desfinţării
graniţelor, pentru că este necesar să se prevină şi să se evite conflictele interetnice şi de altă natură prin
24
promovarea, toleranţei, a bunei înţelegeri şi egalitaţi de şanse între membrii comunităţii. Şi în ţara noastră se
urmăreşte implementarea unui program intercultural ce trebuie început încă de la grădiniţă, pentru că şi aici
există copii din diferite state (italieni, moldoveni,chinezi) şi etnii care au existat şi în trecut.
În cadrul dezbaterilor Consiliului Eropean, la Lisabona, în martie 2000 s-a evidenţiat importanţa
educaţiei pentru promovarea competenţei, competitivităţii, calităţii profesionale, dar şi pentru promovarea
incluziunii (integrării) sociale şi reducerea excluziunii (marginalizării) sociale.
Educaţia interculturală poate să îmbrace mai multe forme, să ia mai multe direcţii: etnică, religioasă,
profesională, socială, etc. Grupurile entice care convieţuiesc pe acelaşi teritoriu reprezintă o sursă de tensiuni
şi conflicte dacă acestea nu sunt corect gestionate şi luate în serios. După schimbarea regimului social din
1989, democraţia permite manifestarea identităţii sub toate aspectele: naţional, religios, cultural, social, etc. ,
cu respectarea limitelor pentru drepturile şi libertăţile omului dar şi în respect faţă de societate şi fară a aduce
atingere statului. ,,Toleranţa este deopotrivă o valoare, scop şi o atitudine socială “ aşa cum afirmă profesor
doctor Teodor Cosma. La noi în ţară convieţuiesc din decursul istoriei etnii care s-au integrat şi sunt
minoritare (polonezi, greci, bulgari, ucrainieni) sau cu majoritate numerică (germani şi maghiari) dar şi o
comunitate răspândită pe tot teritoriul României cu o integrare precară (comunitatea rromă).
Alături de aspectul etnic s-a infiltrat în societatea românească şi aspectul religios care aduce o
diversitate de aspecte. Se scindează majoritatea religioasă ortodoxă, de o buna parte de credincioşi catolici,
de o mulţime de secte şi orientări religioase pe care le aduc celelalte etnii şi care au prins teren şi în rândul
românilor mai ales în regiunile Transilvaniei, Banatului sau Dobrogea.
Am ales să explic aceasta diversitate, fără să omit că mai există şi cea de familie sau nivel social
care influenţează de asemenea statutul cultural al persoanelor.
Grădiniţa este terenul unei învăţări timpurii a regulilor sociale şi punctul de demarare a programelor
proiectate şi planificate la nivel general pentru integrarea educaţională şi socială a tuturor copiilor. Dacă ne
punem întrebarile ,,Este grădiniţa mediul de încadrare educaţională şi socială a tuturor copiilor? Au toţi copii
şanse egale de participare în programele dedicate sprijinirii şi dezvoltării lor individuale? Asigură, singură,
familia sprijinul şi educarea corectă a copiilor pană la varsta şcolară, sub aspect cultural, moral, religios?”
Pentru a creşte generaţii educate trebuie să ai grijă de fiecare individ. Nu este suficient să-ţi iubeşti copiii
pentru a-i putea creşte şi educa, ci trebuie să-i înscrii în programe educaţionale coerente, să ceri şi să obţii
sprijinul adecvat. Parteneriatul cu familia ajută la proiectarea acţiunilor comune şi la decizii comune, la
cunoaşterea nevoilor, aspiraţiilor şi dorinţelor în comun acord.
Copilul se descoperă pe sine cu adevărat, nu atat în microuniversul familiei, în desfăşurările sale
solitare, cat în universul real al copilăriei, în cadrul colectivităţii de copii. Năzuinţa şi bucuria lui reală de a se
25
afla în mijlocul grupurilor de copii pot constitui simptom al faptului că unele din valorile de preţ în universul
copilăriei le constituie şi comunicarea interumană, prietenia, cooperarea, însăşi prezenţa în mijlocul
grupurilor de copii.
Programul educativ al grădiniţei trebuie să fie flexibil şi deschis către răspunsuri adecvate
individualizate şi personalizate. Curriculumul preşcolar trebuie să răspundă nevoilor de educaţie şi de
formare a tuturor copiilor.
Se ştie că în colectivul unei clase/grupe de copii există o serie de diferenţe: de statut socio-
economic, culturale, de vârstă, de religie, de etnie, uneori o parte din acestea sau toate la un loc. Nu există
grup în şcoli/grădiniţe unde să coexiste un singur tip de indivizi din categoriile enunţate.
Caracteristicile acestora ar putea fi: copii proveniţi din mediul socio-economic modest, cu tendinţa
de a se subaprecia, cei din clasa opusă se vor supraaprecia; codurile morale şi religioase sunt mai stricte la
anumite grupuri; ritualurile şi ceremoniile religioase pot influenţa comportamentul în şcoală; diferenţele
culturale pot genera ostilitate; elevii proveniţi din grupuri entice pot utiliza limba maternă în clasă. Este
necesară cunoaşterea, în aceste situaţii, a familiei în ce priveşte alcătuirea acesteia, ierarhia autorităţii
,drepturi şi responsabilităţi ale membrilor acesteia, importanţa fiecărui membru pentru familie, gradul de
solidaritate şi coeziune al familiei. Se consideră foarte importante aceste date de cunoaştere a familiei,
întrucât se ştie că familia constituie cadrul iniţial de socializare primară a individului, cunoaşterea structurilor
şi valorilor acesteia dă posibilitatea educatorului de a anticipa şi interpreta în mod adecvat comportamentul
şi atitudinea elevului/copilului.
Sub aspectul etapelor din ciclul vieţii se ştie că la anumite etnii fiecare aspect al vieţii omului este
determinat cultural: la rromi de pildă, varstei adolescente îi sunt specifice roluri sociale, culturale şi familiale
diferite de cele din alte etnii, la aceeaşi etapă de varstă. Necunoaşterea şi interpretarea greşită a acestor
aspecte poate genera conflicte în grup şi nereguli în integrarea şcolară .
Factorii implicaţi direct în realizarea educaţiei interculturale sunt: familia şi grădiniţa. Tipurile de
relaţii interculturale pot fi:grădiniţă-familie, educatoare- părinţi, educatoare-copii, copii-copii, familie-
comunitate.Atitudinea fundamentală a tuturor e şi calitatea fundamentală a acestora, trebuie să fie toleranţa în
toate manifestările şi relaţiile umane ce se stabilesc în acest tip de relaţii.
Autorii Constantin Cucoş şi Teodor Cosma, tratând obiectivele educaţiei interculturale consideră că
acestea pot fi :
 Deschiderea spre altul, spre străin, spre necunoscut;
 Aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin;
 Accepterea celuilalt ca fiind altul;
26
 Trăirea situaţiilor ambivalente;

 Aptitudinea favorabilă de a experimenta;
 Alungarea fricii faţă de altul;
 Capacitatea de a pune în discuţie propriile norme;
 Aptitudinea de a-ţi asuma conflicte;
 Capacitatea de a recunoaşte propriile repere etno şi socio- centriste;
 Performanţa de a cuceri identităţi mai largi;
Încercand aplicarea acestor principii la obiectivele educaţiei preşcolare putem stabili unele repere:
 Se pot dezvolta capacităţi de comunicare;
 Se pot creea deschideri spre acceptarea diferenţelor de mai multe tipuri;
 Se pot trezi şi stimula curiozităţi pentru cunoaşterea altor culturi;
 Se pot accepta ceilalţi ca fiind altfel decat propria persoană;
 Se pot tolera comportamentele celorlalţi;
 Se pot îndepărta rezervele şi reţinerile generate de anumite închistări legate de obiceiul strict de acasă;
 Se pot înţelege apartenenţele la anumite etnii dar şi la propriul neam;
Se pot învăţa conduite morale, religioase, civice, ale propriei etnii şi a altor tipuri de etnii şi culturi
ori religii;
Aceste precepte privind educaţia intereculturală au fost recomandate de Consiliul Europei
stipulându-se următoarele sugestii: transmiterea în toate statele a ideilor, procedeelor, cunoştinţelor de
difuziune culturală; stabilirea relaţiilor de colaborare între educatorii europeni, sensibilizarea populaţiilor
europene asupra zestrei spirituale comune dar şi asupra particularităţilor specifice, respectarea acestora în
comun.
Activităţile din grădiniţă, curriculare şi extracurriculare, pot realiza sarcinile educaţiei interculturale
prin programarea temelor despre familie, meserii, obiceiuri, tradiţii, prietenie, marcarea evenimentelor. În
activităţile de acest gen atât din curriculum cât şi extracurriculare, trebuiesc consultaţi şi cerut sprijinul sau
susţinerea/colaborarea familiei celor implicaţi, pentru a asigura climatul de colaborare , de oportunitate
reciprocă, de schimb comun de idei şi participare în acţiune concret.
Fiecare început de zi din programul cu copiii poate să fie realizat sub forma unui joc plăcut, cu
implicare activă şi voluntară a copiilor în scopul socializării acestora prin povestirea modului în care şi-au
petrecut ziua precedentă, jocuri de salut sau complimente hazlii, relatarea faptelor şi evenimentelor familiale
ce le-au starnit hazul ori interesul.
27
La întalnirile comune: serbări, plimbări, excursii, mese rotunde, picnicuri, părinţii sunt dornici să-şi
exprime şi să împărtăşească propriile obiceiuri, să aducă modele de cântece, tradiţii, feluri de bucate pe care
să le prezinte celorlalţi, să înveţe unii de la alţii şi să se cunoască mai bine.
În acelaşi fel se poate proceda şi cu privire la împărtăşirea obiceiurilor şi tradiţiilor religioase ce se
pot sărbători în comun, unde sunt elemente compatibile, unde sunt diversităţi. Acolo unde nu sunt aceste
acceptări trebuiesc abil evitate conflictele, neobligand pe cei din rase, etnii, credinţe, secte, altele decat cele
tradiţionale să se supună dacă nu-şi doresc aceasta.
Dacă limba vorbită este alta decât cea oficială, copiii trebuie să-şi comunice reciproc texte, termeni,
cuvinte, cântece, ghicitori pentru a stabili puncte comune de comunicare.
Prezentarea trecutului, folclorului, normelor morale, din structura grupurilor diverse nu poate aduce
decât recunoaştere şi bucurie pentru cei care se dezvăluie cu ce le aparţine şi îmbogăţirea spirituală a celor
care primesc cunoştinţe din partea semenilor.
Sărbătorirea comună, la date diferite, a aceloraşi evenimente (Crăciun şi Paşte la ortodocşi şi
catolici, Ramadam la evrei, Gurbane la rromi, alte sărbători etnice) pentru cei care convieţuiesc în acelaşi
teritoriu geografic , apropie oamenii, alungă barierele convenţionale şi cultivă buna înţelegere, toleranţa
,stabilesc chiar prietenii sau noi punţi de colaborare ci semenii.
În grădiniţă remarcăm un curriculum flexibil şi deschis care porneşte de la nevoile şi cerinţele
educaţionale ale copiilor reali, nu imaginari, de la particularităţile şi caracteristicile personale ale copiilor,
pentru a le sprijini dezvoltarea adecvată.Grădiniţa îşi poate îndeplini sarcinile de lucru numai în parteneriat
cu familia şi comunitatea. Modelele diferite de personalitate şi cultură ale copiilor şi familiei din care provin
sunt de natură a determina educatoarea să acorde sprijin adecvat fiecăruia, necesar ca acesta să aibă şanse
egale pentru dezvoltarea sa ulterioară. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar grupul de la
grădiniţă, în care activează, trebuie să le asigure un loc, un rol, o valoare, fiecăruia prin participarea tuturor
copiilor la programul educativ.
Acest lucru se poate realiza dacă abordăm cu toleranţă toată diversitatea cu care oamenii se prezintă
atunci când socializează cu grupul, trebuie să considerăm că fiecare copil are valoare, este unic şi că fiecare
poate învăţa.
BIBLIOGRAFIE:
Ecaterina Vrasmas, Educaţia copilului preşcolar, Editura ProHumanitas, Bucureşti,1999;

Traian Vrasmas, Învăţămantul integrat şi/sau incluziv, Editura Aramis, Bucureşti, 2001;
28
Tawara D. Taylor, Modalităţi de promovare a diversităţii şi însuşirii informaţiei culturale-Adaptat pentru

CRI, februarie, 1995
”Grădiniţe înfrăţite - frăţior şi surioară”

proiect educaţional judeţean
Ediţia a V - a Petrila, 2014- 2015
Prof. Turcu Catinca - Școala Gim.,,I.D.Sîrbu” Petrila, Struct. Grăd. P.N și P.P.NR.1
ARGUMENT
Omul este o fiinţă culturală şi, în consecinţă, una educabilă, permeabilă la contactele, dialogurile şi
influenţele culturale. Organizaţii internaţionale sau regionale precum UNESCO, Consiliul Europei au fost
preocupate în ultimele decenii de dimensiunea politică, internaţională şi democratică a educaţiei. Educaţia
pentru drepturile omului joacă în societatea contemporană un rol tot mai mare într-o lume în care resursele
umane şi creativitatea vor valora mai mult decât resursele industriale.
Deoarece interculturalitatea se conturează ca un concept cu un conţinut care trimite spre
„interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate”, recunoaştem valorile, modurile de viaţă din
societăţi, reprezentările simbolice la care se raportează fiinţele umane, indivizi sau societăţi în interacţiunea
lor cu altul şi în înţelegerea lumii, recunoaştem importanţa interacţiunilor ce intervin simultan între multiplele
registre ale aceleiaşi culturi şi între culturi diferite în timp şi spaţiu.
Pentru că educaţia interculturală se adresează tuturor elevilor şi se înscrie într-un demers care poate
să acopere toate ciclurile de învăţământ considerăm că şi la nivelul grădiniţei putem păstra şi apăra
diversitatea culturală ca obiectiv major al educaţiei interculturale şi înţelegem pe deplin că numai adaptându-
ne serviciile educaţionale la exigenţele lumii contemporane vom oferi societăţii copii mai bine pregătiţi
pentru viaţă.
Parteneriatul ,,Grădiniţe Înfrăţite - Frăţior Şi Surioară” este motivat de faptul că educatorii din
şcolile şi grădiniţele partenere au în vedere descongestionarea conţinuturilor, mărirea gradului de atractivitate
pentru elevi, acordă deopotrivă importanţa cuvenită relaţiei profesor-elev, educatoare-copil între deziderat şi
29
realitate, comunicării între actorii implicaţi în acest proces educaţional, părinţi ai elevilor, alţi membrii ai
comunităţii, dezvoltării creativităţii, educaţiei estetice, păstrarării valorilor culturale, a identităţii naţionale,
având ca finalitate dezvoltarea multilaterală a personalităţii educabililor, precum şi dezvoltarea practicilor
manageriale.
ORGANIZATORI:
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI HUNEDOARA
CASA CORPULUI DIDACTIC HUNEDOARA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,I.D.SÎRBU’’PETRILA
Dir. Prof. Zorilă Coculeana
Dir. Adj. Prof. Ştefan Natalia
Dir. Adj. Prof. Gaier Dana
Prof. Turcu Catinca
Prof. Meraru Maria Marcela
Gheban Liliana
TIPUL / TEMA - Proiect educaţional judeţean de colaborare interculturală, ,,Grădiniţe Înfrăţite -
Frăţior Şi Surioară”
DOMENIUL - Domeniul educaţie civică, voluntariat, proiecte caritabile.
PERIOADA DE DERULARE A PROIECTULUI: anul şcolar : 2014-2015.
COORDONATORI:
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara
Inspector General Prof. Maria Ştefănie
Inspectori General Adjunc Prof Marta Mate
Inspectori Şcolar general adjunct, prof. Lavinia Ilina
Inspector Şcolar educatie permanentă, prof. Angela Suciu
Inspector de specialitate învăţământ preprimar, prof. Gabriela Berbeceanu
Inspector de specialitate învăţământ primar, prof. Alina Tărchilă
Inspector şcolar pentru minorități, prof. Agnes Vlaic
Casa Corpului Didactic Hunedoara

Director, prof. Adriana Almăşan
30
Prof. Mihalache Ramona

Prof. Sterea Ion
Şcoala Gimnazială ,,I.D.Sîrbu’’Petrila

Dir. Adj. Ştefan Natalia
Dir. Adj Prof. Gaier Dana
Prof. Turcu Catinca
Prof. Meraru Maria-Marcela
Prof. Gheban Liliana
Prof. Olah Cosmina
Liceul Tehnic „Constantin Brâncuşi”Petrila
Dr. Ing.Mitran Cecilia Livia
Dir.adj. Prof. Andreica Emilia
Prof. Toterman Cristina
Educ. Buicar Maria
Grădiniţa Cu Program Prelungit “Floare De Colţ” Brad
Dir. Prof. Ana Aurelia
Prof. Dezso Alina
Prof. Leach Ramona
Liceul Teoretic “Teglas Gabor” Deva cu Grădiniţa PP. “Teglas Gabor”
Prof. Kocsis Attila Levente
Prof. Balogh-Botar Karoly-Csaba
Prof. Mazilu Ghizella
Clubul Copiilor Și Elevilor Petrila
Dir.Prof. Barbu Constantin
Prof. Chinţa Radu Dacian
Prof. Szedlacsek Rolland
Asociaţia Culturală ,,Les Amis de la France’’
Preşedinte Ionel Zmău
Casa de Cultură ,,Ladislau Schmit’’
Adm. Ing. Drăghici Cristian
31
Biblioteca Petrila
Bibliotecar, Bălănescu Oana
COLABORATORI DIRECŢI:
Cadre didactice din Şcolile de provenienţă ale grădiniţelor
Alţi agenţi economici din zonă: exploatări miniere şi asociaţii private
ECHIPA DE PROIECT:
Şcoala Gimnazială Colegiul Tehnic

,,I.D.Sîrbu” Petrila „Constantin Brâncuşi”Petrila
Dir. Prof. Zorilă Coculeana Dir.Ing. Prof. Mitran Cecilia Livia

Dir Adj. Ştefan Natalia Dir. Adj. Prof. Andreica Emilia
Dir. Adj Prof. Gaier Dana Prof. Ciobanu Rodica
Prof. Gheban Liliana Prof. Belgiu Gabriela
Prof. Turcu Catinca
Ed. Preda Rodica
Prof. Meraru Marcela
Ed. Buicar Maria
Prof. Preda Maria
Prof. Toterman Cristina
Prof. Marcuş Anca
Prof. Pau Anisoara Violeta
Prof. Dan Ionela Elisabeta
Prof. Maszny Sanda Gratiela
Prof. Tatra Alina
Prof. Hotye Elena Cristina
Prof.Stamatie Dănuţa Forentina
Prof.Cheptea Liana
Prof. Olah Cosmina
Prof. Bălteanu Maria
Gradiniţa PP.“Floare de colt”Brad Liceul Teoretic

Dir. Prof. Ana Aurelia! „Teglas Gabor”Deva
1. Ana Aurelia
2. Cazan Florica
Dir. Prof. Kocsis Attila Levente
3. Cioflica Smaranda Dir .adj. Prof. Balogh-Botar
Karoly-Csaba
4. Dezso Alina
Prof. Mazilu Ghizella
5. Goia Marioara Prof. Reiss Elisabeta
Prof. Csatlos Zsofia
6. Faur Mihaela
Prof. Ujfalvi Ana-Maria
7. Mîţiu Carmen
Prof. Lengyel Izabella
8. Ianc Georgeta Ed. Kusmodi Csilla
ECHIPA DE EVALUATORI: Conform metodologiilor în vigoare
9. Cuc Ramona
SCOP: Promovarea bunelor practici educaţionale în beneficiul copiilor prin schimbul de experienţă
10. Ionescu Raluca
interculturală între instituţiile de învăţământ în vederea dobândirii unei imagini complete reflectată în
11. Potîrniche Cosmina 32
12. Joldiţ Mariana
13. Oană Cecilia
activităţi şi evenimente speciale ale organizaţiilor, a stimulării atitudinilor de respect, empatie şi admiraţie
faţă de muncă, voluntariat în comunitate, tradiţii şi obiceiuri specifice mai multor zone geografice
hunedorene.
OBIECTIVE CADRU:
Perfecţionarea competenţelor în proiectarea curriculară.
Dezvoltarea competenţelor interculturale ale cadrelor didactice prin intermediul parteneriatelor educaţionale
în scopul păstrării şi apărării diversităţii culturale .
Dezvoltarea abilităţilor de utilizare a tehnologiilor moderne.
Respectarea diversităţii, toleranţei şi solidarităţii
Valorificarea voluntariatului în rândul partenerilor.
Diseminarea experienţei parteneriale.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Formarea deprinderii copiilor de a respecta norme de convieţuire şi comportare armonioasă în
societate, educarea abilităţii copiilor de a intra in relaţie cu cei din jur, de a se manifesta ca voluntari
în activități atractive potrivit vârstei lor.
Dezvoltarea empatiei la preşcolari prin experienţe şi trăi emoţionale pozitive,de manifestare a conduitei
prietenoase în momentul intâlnirii cu copii din altă localitate.
Asumarea unui comportament civic adecvat în calitate de gazdă sau musafir.
Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter, a unei atitudini pozitive faţă de sine si faţă de ceilalţi.
Familiarizarea cu unele noţiuni de istorie, tradiţii, folclor care definesc portretul spiritual al poporului român,
al comunităţilor etnice în scopuri benefice pentru fiecare individ.
Conştientizarea responsabilităţilor care revin fiecăruia prin raportare la comunităţile locale şi naţionale, ca şi
prin raportarea la comunitatea internaţională.
GRUP ŢINTǍ:
Educatoarele şi copiii de la Grădinița ”I.D.Sirbu” cu structura Grădiniţa PN. Și PP. Nr.1Petrila
Educatoarele și copiii din grădinițele structuri ale Colegiului Tehnic “Constantin Brâncuşi”Petrila
Educatoarele şi copiii de la Grădiniţa cu PP. a Grupului Şcolar „Teglas Gabor” Deva
Educatoarele şi copiii de la Grădiniţa P.P. ,,Floare De Colţ” din Brad cu structurile afiliate
BENEFICIARI: Copiii şi părinţii acestora, din instituţiile de învăţământ partenere, cadre didactice,
comunităţi locale hunedorene.
RESURSE
33
UMANE:
Colective ale profesorilor, educatoarelor din oraşul Petrila, Deva, Brad
Copiii din grădiniţele înfrăţite
Experţi de la instituţii culturale
Părinţi
2. MATERIALE ŞI DE INFORMARE :
Materiale didactice din dotarea instituţiilor preşcolare şi şcolare ( mape, truse, costume, recuzita pentru
spectacole, mijloace audio-video din centrele CRED)
Softuri educaţionale
Internet
Financiare - cheltuieli pentru poşta electronică, mobilităţi ale echipelor
3. DE TIMP: anul şcolar 2014 – 2015
GRAFICUL DERULĂRII ACTIVITĂȚILOR
NR. Conţinut/mijloace didactice Strategii de Perioada Coordonatori /
Crt. realizare responsabili
1. Întocmirea invitaţiei-program Informare Prof.Turcu Catinca
pentru acceptarea parteneriatului, Listare Prof.Meraru Marcela
avizarea mapei de proiect de către Format electronic Noiembrie Prof.Mazilu Ghizela
reprezentanţii legali şi E-mail 2014 Dir.Prof.Ana Aurelia
transmiterea lui între cele patru
instituţii/ şcoli/ grădiniţe
partenere, Inspectoratului Şcolar
Judeţean, autorităţii locale
2 ,, Moş Crăciun cel bun şi drag Educatoarele şi
ne-a bătut seara la geam’’ copiii de la toate Decembrie Educatoarele şi copiii
Obiceiuri şi tradiţii specifice grupele din cele - Ianuarie de la toate grupele din
momârlanilor, moţilor şi patru grădiniţe 2015 cele patru grădiniţe
maghiarilor cu ocazia sărbătorilor Părinţi Părinţi, Colaboratori,
de Crăciun şi An Nou – serbări şi Sponsori
spectacole în grădiniţele partenere Colaboratori,
sponsori
3. „Tradiţii de iarnă- Mobilitate între Prof.Mazilu Ghizela
34
Carnaval/Farsang/Fasching”. echipele partenere Februarie Educatoarele şi copiii

Obiceiuri şi tradiţii specifice Schimb de lucrări 2015 din Grădiniţa „Teglas
maghiarilor şi secuilor din ( mape) executate de Gabor”Deva, din
Transilvania prilejuite de lăsatul către copii unităţile partenere şi
secului în întâmpinarea Paştelui colaboratoare
Masă rotundă Părinţi, Reprezen tanţi
ai autorităţilor locale
4. ,,Din inimă un Mărţişor’’ – Activităţi practice; Martie Prof. Bălteanu Maria
Confecţionare de mărţişoare Expediere de 2015 Prof.Dan Ionela
personalizate. Voluntariat în scop marţişoare prin Elisabeta
umanitar: oferirea de mărțișoare oficiul poştal între Prof. Buicar Maria
bolnavilor din spitalul orășenesc, grădiniţele partenere Educatoarele şi copiii
a bătrânilor din case de bătrâni. din grupele mari
Activităţi din domeniul estetic şi Părinţi
creativ pentru a trimite suveniruri
simbolice și ,,frăţiorilor”.
5. ,,Lumina Învierii în suflet de Activitate comună, Aprilie Iniţiatorii proiectului şi
copil’’ cu caracter ecologic, 2015 alte educatoare
* Tradiţii, obiceiuri şi practici organizată într-una dorioare a efectua
ale popoarelor în aşteptarea din grădiniţele mobilitatea
Paştelui şi Învierii Mântuitorului partenere, cu
grupuri de
reprezentanţi din
grădiniţe
(preşcolari, cadre
didactice)
6 “Parada costumelor ECO”, “Cel mai frumos şi Mai Toţi realizatorii
confectionare de costume din costum ECO” 2015 proiectului, Părinți,
materiale reciclabile. -Concurs județean Parteneri, Sponsori
35
7 Diseminarea experienţei pozitive Schimb de materiale Iunie Cadrele didactice

dobândite prin parteneriat. didactice utilizate în 2015 coordonatoare ale
Evaluarea proiectului. activităţile la clasă - proiectului
- Acodarea de diplome în cadrul
participanţilor în proiect activităţilor Directorii instituţilor
-Acordarea de adeverinţe, metodice,cercuri partenere
certificate cadrelor didactice pedagogice,
MODALITǍŢI DE COMUNICARE:
Schimb informaţional la distanţă
Întâlniri virtuale, discuţii on-line
Mobilităţi ale echipelor reprezentative pentru acţiuni comune (expoziţii comune, excursii comune)
Mese rotunde - dezbateri
Întâlniri faţă în faţă, în cadrul comunicărilor ştiinţifice, simpozioane pe teme similareREZULTATE
AŞTEPTATE:
Împărtăşiri eficiente ale experienţelor din practica pedagogică – rapoarte de colaborare obiective printr-un
circuit bun al informaţiei şi o bună ritmicitate a acţiunilor în parteneriat
Mesaje educaţionale, ambianţa educaţională, situaţii educaţionale pozitive, cu impact în comunitate şi
datorită bunei promovări în media a activităţii echipelor.
Cunoaşterea reciprocă a unor metode şi procedee utilizate în activitatea didactică.
Cunoaşterea unor obiceiuri şi tradiţii folclorice din zonele Valea-Jiului, Bradului, Deva - Hunedoara
reflectate în activităţi şi evenimente speciale religioase, ori laice.
DISEMINAREA REZULTATELOR:
Invitaţii
Pliante
Anunţuri - expedierea de materiale ( tipuri de documente, materiale ilustrative, postere, fotografii ) prin
poşta electronică şi PTTR;
Diseminarea experienţelor pozitive prin publicarea de articole, referate în revistele şcolilor, materiale de
specialitate ori postarea lor pe site-uri educaţionale
MONITORIZARE / EVALUARE:
Dialog
Chestionare
36
Rapoarte de activitate
Evaluarea gradului de implicare a educatoarelor şi părinţilor în derularea proiectului prin analiza portofoliilor
( adeverinţe, albume foto, CD-uri, articole din presa despre activitşţile derulate).
Jocuri didactice, concursuri, expoziţii cu lucrările copiilor,realizate în cele 4 instituţii
Mese rotunde
Decernarea de premii,diplome in cadrul concursurilor desfăşurate.
ETAPELE PROIECTULUI:
• identificarea nevoilor de dezvoltare profesională şi de diversificare a contactelor cu alte instituţii;
• contactarea partenerilor dezirabili şi expedierea scrisorii de intenţie;
• contacte telefonice şi schimburi de idei între conducerile celor trei grădiniţe înfrăţite;
• încheierea protocolului de colaborare;
• întocmirea calendarului de activităţi;
• derularea propriu-zisă;
• monitorizarea şi diseminarea;
• evaluarea proiectului.
OPORTUNITĂŢI:
stabilirea de obiective realizabile;
realizarea unui calendar cu activităţi fiabile şi cu termene precise;
respectarea reciprocă de către parteneri a prevederilor protocolului;
buna coordonare a activităţilor şi creşterea motivaţiei tuturor factorilor educaţionali;
disponibilitate la modificări dictate de necesităţi;
mediatizarea în acţiunile metodice locale: comisii metodice, cercuri pedagogice;
întocmirea unui „cod de bună practică’’ pentru iniţierea în instituţia noastră şi gestionarea lucrărilor unui
simpozion naţional în anul şcolar viitor;
descoperirea a noi oportunităţi de colaborare şi implicare în alte parteneriate în beneficiul unităţilor înfrăţite;
FINALITĂŢI / CONCLUZII:
În virtutea rezultatelor foarte bune obţinute în urma colaborării între parteneri pe parcursul anilor
şcolari 2010 – 2014, dorim ca prin continuarea parteneriatului ,,Grădiniţe Înfrăţite - Frăţior şi Surioară’’
pentru anul şcolar 2014-2015 să dezvoltăm atât conţinuturile activităţilor, cât şi metodele şi procedeele de
lucru în echipă, calitatea comunicării şi a cooperării între cadrele didactice implicate în proiect, o garanţie a
schimbului de experienţă, un beneficiu pentru copii şi părinţii acestora.
37
La finele anului şcolar copiii vor dobândi deprinderi de relaţionare cu cei din jur, îşi vor dezvolta stări
afective pozitive prin manifestarea prieteniei prin comunicare armonioasă, vor cunoaşte aspecte din viaţa
copiilor din diferite zone ale judeţului Hunedoara, de la oraş, chiar şi de la ţară. Astfel, prin acţiunile diverse,
atractive şi creative am dori să facem cunoscute cât mai multe lucruri despre noi şi copii, să legăm prietenii,
să facem schimb de experienţă şi de idei ca membrii activi ai comunităţii în care trăim.
Prin vizitele reciproce dintre cele trei grădiniţe, prin întâlnirile dintre copii, educatoare şi profesori
vom forma o punte de legatură spaţio-temporală, iar preşcolarii vor înţelege prietenia, normele de convieţuire
socială, precum şi necesitatea adaptării comportamentului propriu la cerinţele grupului cu care vin în contact.
Toate acestea vor putea conduce la continuarea colaborării pe viitor.
Exemple de bune practici- Egalitatea trebuie să fie reală
Prof. Stoica Dija - Şcoala Gimnazială ” I. D. Sîrbu ” Petrila
Educaţia pentru toţi copiii este o cerinţă fermă şi clară a epocii noastre, determinată de nevoile acute
ale timpului prezent. În filosofia lumii moderne materializată în politicile educaţionale, internaţionale şi
naţionale, se caută răspuns la întrebări fireşti care doresc să exemplifice îngrijorarea faţă de viitorul lumii.
Procesul educativ trebuie să se adreseze tuturor şi să se concentreze pe soluţii rapide şi adecvate la
adaptarea faţă de diversitatea şi unicitatea umană. Studii recente arată că abandonul copiilor sub 5 ani
continuă să fie o realitate crudă în România. Din 1990 mai multe reforme au avut în vedere serviciile de
protecţie a copilului. Cu toate acestea, un număr mare de nou născuţi au fost abandonaţi în maternităţi şi în
secţiile de pediatrie ale spitalelor.
Este ştiut faptul că îmbunătăţirea participării copiilor la grădiniţă conduce la o rată mai scăzută a
abandonului şcolar în clasele primare. În România rata abandonului şcolar a crescut din anul 2000. Acesta
poate fi un indiciu cu privire la faptul că din ce în ce mai mulţi copii trebuie înscrişi în grădiniţe. În plus,
rata abandonului şcolar în învăţământul obligatoriu este mare în rândul copiilor rromi. 12 până la 20%
dintre copiii rromi abandonează şcoala în timpul învăţământului primar sau secundar. Recent s-a
implementat un program atotcuprinzător care are ca scop îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi creşterea
accesului la educaţie în zonele rurale.
38
Au fost făcute unele progrese în ceea ce priveşte accesul în învăţământul preşcolar pentru copiii din
grupurile dezavantajate şi grupurile minorităţilor, în special cei de etnie rroma. Totuşi, există încă o
diferenţă mare între înscrierile copiilor preşcolari în general şi înscrierile celor proveniţi din grupurile
vulnerabile.
Sunt necesare în continuare eforturi pentru îmbunătăţirea accesului acestor copii în învăţământul
preşcolar. Sunt necesare mai multe programe de formare pentru cadrele didactice şi pentru personalul
administrativ pentru a le da acestora cunoştinţe şi abilităţi în domeniul incluziunii sociale. De asemenea,
creşterea cooperării şi comunicării între părinţi, cadre didactice şi membrii comunităţii ar sprijini creşterea
accesului minorităţilor şi a altor grupuri dezavantajate în învăţământul preşcolar.
Se pot sugera câteva acţiuni care previn abandonul:
* Crearea condiţiilor necesare pentru cuprinderea cât mai de timpuriu în învăţământul de masă a copiilor
din grupuri vulnerabile şi a copiilor cu nevoi speciale este esenţială pentru incluziunea socială. În acest scop
este important să se asigure în grădiniţe un spaţiu adecvat, o formare specifică cadrelor didactice,
personalului medical şi celui de sprijin.
* Dezvoltarea unor programe tip grădiniţa de vară, de cel puţin 45 de zile, pentru copiii din zone
dezavantajate care nu au fost la grădiniţă şi urmează să fie înscrişi la şcoală în clasa I, ar îmbunătăţi accesul
la educaţie al copiilor din grupuri dezavantajate. Următoarele acţiuni specifice sunt necesare în această
direcţie:
- dezvoltarea de materiale curriculare pentru copiii care parcurg programul grădiniţei de vară;
- programe tip învăţământ la distanţă sau alte forme alternative de formare pentru cadrele didactice,
mediatorii şcolari sau ajutorul de educatoare;
- extinderea Programului Naţional de Educaţie a Părinţilor în zonele dezavantajate, incluzând şi formarea
cadrelor didactice de etnie rroma ca instructori de părinţi;
* Sunt necesare stimulente speciale pentru atragerea în sistemul de educaţie a copiilor din grupuri ale
minorităţilor naţionale sau din grupuri vulnerabile prin furnizarea de:
- masă gratuită, rechizite etc.
- educaţie bilingvă, în special limba rromani pentru copiii rromi care alcătuiesc cel mai mare grup minoritar.
* Trebuie identificate problemele de sănătate mentală ale copiilor sub 6 ani din grupurile vulnerabile şi
trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi tratamentul lor prin:
- sesiuni de investigare a tuturor copiilor din instituţiile de educaţie timpurie;
39
- asigurarea participării în programele de intervenţie timpurie a tuturor copiilor în situaţie de risc;

- recomandarea unui program de consiliere în vederea urmării evoluţiei copilului sau a unui tratament
pentru copiii care prezintă semne timpurii sau simptome privind sănătatea mentală sau probleme atipice de
dezvoltare cum ar fi: autism, ADHD.
Utilizând tehnicile şi metodele educaţiei centrate pe copil, propunerile introduc un mediu
motivaţional şi experienţial adecvat, experienţe de învăţare pozitive şi de calitate, capabile să mărească
şansele de succes şcolar, motivaţie pentru învăţare şi să prevină abandonul şcolar; încurajează implicarea şi
participarea părinţilor rromi la educaţia propriilor copii.
Prin înscrierea copiilor în circuitul normal de învăţământ şi prin aceste acţiuni vom oferi copiilor
rromi şi celor din mediul rural posibilitatea unei integrări normale în societate şi şanse egale de plecare în
atingerea scopurilor şi ambiţiilor personale.
În dorinţa de a contribui la eforturile ce se depun în sensul şanselor egale la educaţie Şcoala Gim.
I.D.Sîrbu – structura Şcoala Gim.Nr.6 Petrila a reuşit să se înscrie în proiectul POSDRU - "Educatia -
sansa unui viitor mai sigur!" Obiectivul principal al proiectului este promovarea şi înfiinţarea de programe
edicaţionale inovativepentru a creşte interesul pentru educaţie şi pentru a menţine în sistemul
educaţieitinerii vulnerabili la abandonul şcolar din zonele defavorizate foste industrializate .Programul
desfăşurat de noi este de tip ,,şcoală după şcoală “ şi cuprinde 20 copii preşcolari şi 10 elevi care
beneficiază de activităţi sub directa îndrumare a cadrelor didactice din şcoala noastră şi din Grădiniţa P.P şi
P.N Nr 1, precum şi de facilităţile oferite de Proiect – alimente şi rechizite. Dovada vie a eficacităţii acestui
proiect este prezenţa unanimă şi zilnică a celor înscrişi atât la cursurile şcolare cât şi la cele din grădiniţă.
Referinte:
*** Revista învăţământului preşcolar,1-2/2006
*** A şti pentru a opta, revista de informare a opiniei publice, 1-1991
Ciurea Ctin, Stoicescu V., Staicu V., Stoica R., Freone P., Învăţământul în zone defavorizate, EDP,
Bucuresti
Găişteanu M., Psihologia copilului, Ed All, 2003
Egalitatea de șanse în educația timpurie

Prof. Preda Maria - Şc. Gimn. ” I. D. Sîrbu ” Petrila - Grăd. PN. si PP. Nr. 1 Petrila
40
Educaţia timpurie vizează intervalul de timp cuprins între naştere şi vârsta intrării la şcoală. În
această perioadă, copilul se dezvoltă şi învaţă, atât în mediul familial, cât şi în mediul oferit de instituţiile
specializate, precum grădiniţele şi creşele. Educaţia timpurie include toate formele de sprijin sau suport
necesare copilului foarte mic pentru a-şi realiza dreptul de supravieţuire şi protecţie şi pentru a ne ajuta să
fim mai atenţi în ceea ce priveşte dezvoltarea lui. Educaţia timpurie este o necesitate a contextului social
actual întrucât obiectivele propuse de acesta sunt uşor de atins acum, în această perioadă de dezvoltare rapidă
a copilului.
Mediul este un factor important în dezvoltarea intelectuală, deoarece s-a constatat faptul că acei
copii crescuţi într-un mediu stimulativ au o dezvoltare intelectuală rapidă şi intensă în comparaţiei cu cei
crescuţi într-un mediu restrictiv, sărac. Copilul are nevoie să fie sprijinit în dezvoltarea abilităţilor sale fizice
mentale, sociale, care îi facilitează supravieţuirea şi realizarea individuală şi socială de mai târziu. Dacă
dorim să sprijinim copilul mic în procesul dezvoltării sale trebuie să înţelegem multiplele faţete ale acesteia
şi să definim contextul în care trăieşte.
Un mediu propice dezvoltării copilului este unul stimulativ, sigur, sănătos, ce crează situaţii de
interrelaţionare şi care oferă situaţii de învăţare. Învăţarea reprezintă achiziţiile de cunoştinţe, deprinderi şi
abilităţi realizate de copil. Astfel, învăţarea este o verigă importantă a procesului de dezvoltare, iar rezultatele
ei pot fi influenţate de calitatea îngrijirii primite de cel mic. Presiunea şi sprijinul sunt două laturi ale
dezvoltării şi ale învăţării. Acţiunile de sprijin presupun stimularea dezvoltării şi implică presiune directă
asupra copilului şi asupra mediului înconjurător.
Una dintre valorile promovate de curriculum pentru educaţia timpurie este non-discriminarea şi
excluderea inechităţii sociale, cuturale, economice şi de gen (asigurarea de şanse egale tuturor copiilor,
indiferent de gen, etnie, religie, printr-o abordare educaţională echilibrată). În acest sens, cadrul didactic
trebuie să evite exprimările şi prejudecăţile de tip discriminator şi să nu manifeste prejudecăţi faţă de copii
din cauza comportamentului părinţilor acestora (Nu mă aşteptam la altceva de la X, căci nici tatăl lui nu
salută oamenii pe stradă.). De aceea, educatorul trebuie să aibă în vedere nevoile educaţionale ale fiecărui
copil, astfel încât toţi copiii să se simtă acceptaţi şi valorizaţi. NU trebuie uitat următorul aspect: Fiecare
copil are o latură pozitivă ce îl aşază într-o lumină ce are proprietatea de a estompa anumite „pete” ale
comportamentului. Niciun copil nu trebuie să se simtă exclus sau dezavantajat datorită etniei, culturii,
religiei, limbii materne, mediului familial, deficienţelor de orice natură, sexului sau nivelului capacităţilor
sale. Poate că acesta este motivul pentru care una dintre temele specifice de educaţie pentru politicile
UNESCO şi UNICEF este dezvoltarea şi protecţia micii copilării. Astfel, comunitatea este încurajată să ofere
condiţii favorabile dezvoltării tuturor copiilor, deoarece aceştia pot deveni vulnerabili în dezvoltare atunci
41
când trăiesc experienţe negative sau sunt defavorizaţi. De aceea, ar fi indicat să nu uităm câteva dintre cele
mai importante drepturi ale copilului, drepturi ce îi pot oferi siguranţă în procesul de dezvoltare:
* copiii au dreptul de a trăi şi de a-şi dezvolta la maxim potenţialul;
*toţi copiii, fără distincţie de sex, rasă, limbă, religie, trebuie să aibă şansa de a-şi dezvolta întregul potenţial;
*copiii, datorită vulnerabilităţii lor fizice şi mentale, au nevoie de îngrijire şi atenţie specială;
* copiii care trăiesc în condiţii foarte dificile au nevoie de atenţie specială;
* părinţii şi familiile au responsabilitatea primară pentru creşterea, dezvoltarea şi educarea copiilor lor.
Realitatea ne oferă, tot mai des, situaţii în care lucrăm cu copii etichetaţi ca fiind "dificili”. Cum s-a
ajuns aici şi de ce? Poate din motive ereditare sau prin vicierea mediului familial sau educaţional. Importantă
rămâne această situaţie şi această întrebare la care vin cu următorul răspuns: Poate nu reuşim să inserăm
copilului respect şi toleranţă. Şi pentru că orice răspuns trebuie să aibă un fundament. Iată şi argumentele
mele:
*poporul român şi-a pierdut încrederea în educaţie;
*puterea exemplului oferit de vedetele de „carton” primează în faţa celui oferit de adevăraţii învăţaţi ai
societăţii;
* părinţii au alte priorităţi decât educaţia copiilor;
*lipsa de comunicare din cadrul familiei şi nu numai.
Educaţia, în general, este foarte importantă, iar educaţia tuturor copiilor este cu atât mai importantă
cu cât fiecare dintre aceştia vin cu un bagaj de cunoştinţe şi experienţe ce trebuie valorizate şi utilizate în
evoluţia lor ulterioară.
BIBLIOGRAFIE:
1. J.Evans, R.Myers, E.Ilfeld - Early Childhood Counts. A Programming Guide on Early Childhood Care for
Development, Washington, 2000
2.*** Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar. Modul general pentru personalul
grădiniţei, Bucureşti, 2008
3. *** http://www.aboutenglish.it/comeniusasilo2/malaguzzi.htm
42
Toți copiii au dreptul la educație de calitate!

CONCURS DREPTURILE COPILULUI, 2015
Prof. Popescu Bianca - Școala Gimnazială I. D. Sîrbu Petrila
Aplicant: Școala Gimnazială I.D. SÎRBU Petrila

Echipa de proiect: Heljiu Alexandra (coordonator grup elevi), Scafariu Adina, Cosițanu Florin, Spânache
Timea , Avram Bogdan, Bucălaie Adelina– cl. a VII a, profesor coordonator:
Popescu Bianca
5 voluntari – cadre didactice, 2 voluntari – părinți.
Titlul proiectului: V.O.C.E. (Viitorul Oricărui Copil prin Educație
Scopul proiectului: Organizarea unui forum anual al copiilor la nivelul judeţului Hunedoara
Argument:
43
Societatea românească în continuă tranziţie de la o guvernare la alta, de la un partid politic la altul,

de la o conducere în instituţii publice importante la alta, nu oferă stabilitatea de care are nevoie o ţară pentru
a progresa. Drepturile copilului român la educație și nu numai, sunt încălcate în fiecare zi:
 Mai mult de 1 din 10 copii cu vârsta corespunzătoare învăţământului primar nu participă la educaţie
în şcolile româneşti;
 în anul școlar anterior (2013/2014), procentul copiilor cu vârsta între 7 și 10 ani care frecventau
școala primară era de 87,4% (în scădere cu peste un punct procentual față de anul școlar anterior);
 Aproape 366.000 de copii (3 – 17 ani) nu sunt înscriși în nicio formă de învățământ (preșcolar,
primar, gimnazial, liceal sau profesional).
 Într-un singur an școlar (2012/2013), un număr de circa 24.400 copii au abandonat învățământul
primar și gimnazial.
 În România, cheltuielile bugetare pentru educație reprezintă puțin peste 3% din produsul intern brut
(3,07% in 2011 și 3,03% în 2012). În comparație, media la nivelul statelor membre ale Uniunii
Europene este de 5,25%.1
 1 – informaţii preluate din studiul realizat de Salvaţi Copiii România și prezentat în Campania
Globală pentru Educație 2015
În comunitățile mici cum este orașul Petrila soluțiile se așteaptă de cele mai multe ori din exterior,
de la București, de la Deva, de altundeva. Oamenii nu se implică în găsirea de soluții, ci mai degrabă în
identificarea problemelor și vinovaților. Copiii nu participă la procesul de luare a deciziilor în ceea ce-i
privește, părerea lor nu este nici cerută, nici luată în serios de adulții din viața lor, de cele mai multe ori.
Copiii care au abandonat școala sau prezintă un risc ridicat de a face acest lucru în perioada imediat
următoare au nevoie de ajutor, au nevoie de implicarea întregii comunități pentru a le asigura un viitor demn
și sigur.
Autoritățile nu au date concrete despre copiii care au nevoie de ajutor.
Perioada: anul școlar 2015 – 2016
Beneficiari: comunitatea locală și județeană (orașul Petrila, județul Hunedoara): copii, părinți, cadre
didactice, psihologi, Autorități publice locale și județene.
Parteneri:
Organizația Salvați Copiii – filiala Hunedoara;
Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara;
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara;
44
Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara;

SPLAS Petrila;
Primăria orașului Petrila;
Casa de Cultură Ladislau Schmidt Petrila;
Biblioteca orașului Petrila;
Inspectoratul pentru Situații de Urgență Petroșani;
Agenți comerciali locali.
Partener Media: Mondo TV Petroșani
Activitățile proiectului
Nr. Activitatea Perioada Participanți Responsabil
crt Locația
1. Lansarea proiectului : Septembrie Reprezentanți presa Echipa de
Conferință de presă 2015, locală proiect
Semnarea parteneriatelor Șc. Gimn. I.D. Parteneri
Semnarea contractelor de voluntariat Sîrbu Petrila
2. Colectarea datelor: Octombrie – Echipa de proiect, Echipa de
Echipa de proiect va aduna date cu Decembrie 2015 însoțită de un asistent proiect
privire la copiii care nu vin la școala, social de la SPLAS
precum și cei cu multe absențe în anul În școală Petrila și un
școlar trecut: câți copii sunt în astfel În cartierele cu reprezentant în civil al
de situații în jurisdicția școlii I.D. probleme Politiei locale.
Sîrbu Petrila, ce probleme întâmpină.
3. Prelucrarea datelor: Ianuarie – Echipa de proiect cu Echipa de
Echipa de proiect va centraliza datele Februarie 2016 sprijinul psihologului proiect
într-un raport semnat de toți școlar
participanții la etapa anterioară a În școală
proiectului.
Raportul va fi multiplicat și distribuit
tuturor partenerilor.
4. Dezbateri la nivelul școlii Martie 2016 Echipa de proiect, elevii Echipa de
Echipa de proiect va prezenta datele În școală de gimnaziu, părinți, proiect
obținute pe teren la Consiliul cadre didactice
profesoral al școlii, la orele de
dirigenție și la ședințele cu părinții.
Se urmărește prin această activitate să
realizăm un set de propuneri concrete
de intervenție în cazurile identificate.
5. Forum la nivel local Aprilie 2016 în Echipa de proiect Echipa de
Echipa de proiect va realiza o mare timpul Săptămânii Partenerii proiect
dezbatere la care vor fi invitați Să știi mai multe,
reprezentanți ai tuturor partenerilor să fii mai bun!
locali. 2016
Casa de Cultură
45
Ladislau Schmidt
Petrila
6. În Audiență la Consiliul județean Mai 2016 Echipa de proiect Echipa de
Copiii vor sta la masa de lucru cu Consiliul Partenerii proiect
Autoritățile și vor transmite Județean Deva
problemele identificate pe teren și
soluțiile propuse de comunitate. Se
dorește sprijin pentru organizarea unui
Forum Județean al Copiilor, anual,
în luna mai.
7. Forumul Național al Copiilor – Iunie 2016 Echipa de proiect Echipa de
Salvați Copiii România București Partenerii proiect
Problemele și soluțiile identificate în Partenerii
micile comunități vor fi puse pe masa
de discuții. Invităm și alte mici
comunități să ni se alăture anul viitor.
7. Încheierea proiectului Iunie 2016 Echipa de proiect Echipa de
Conferință de presă cu prezentarea Școala Gimn. I. Partenerii proiect
rezultatelor proiectului D. Sîrbu Petrila Partenerii
Resurse:
Umane: echipa de proiect (14 membri), circa 250 elevi de clasele V-VIII, 50 părinți, 20 cadre didactice, 1
psiholog, 15 voluntari.
Materiale:
locațiile asigurate de Șc. Gimnazială I.D. Sîrbu, Primăria Petrila, Organizația Salvați Copiii HD,
1 top de hârtie, pixuri, costuri multiplicare, spiralare, alte consumabile;
Costuri de transport Petrila – Deva și retur (2 drumuri dus-întors).
Costurile proiectului vor fi suportate prin donații și sponsorizări.
Rezultate așteptate:
 Constituirea Forumului Copiilor la nivel de județ într-o tradiție cu rezultate concrete în viața tuturor
copiilor.
 Îmbunătățirea colaborării între instituțiile publice locale;
 Implicarea comunității în rezolvarea propriilor probleme;
 Realizarea unui raport cu datele reale ale copiilor cu acces limitat la educație din orașele mici;
 Oferirea unui exemplu de bune practici pentru toate orașele mici din județ și din țară.
Modalități de evaluare:
Chestionare de evaluare;
Raportul privind situația copiilor cu acces limitat la educație din Petrila (zona I.D. Sîrbu);
46
Fotografii.
Sustenabilitate:
Proiectul se dorește a fi o inițiativă demnă de urmat. Prin mediatizarea rezultatelor proiectului se dorește
colaborarea ulterioară cu alte unități școlare pentru ca în anul școlar 2016-2017, proiectul să se poată replica
și în alte comunități.
,,Interculturalitate Şi Spiritualitate’’
PROIECT EDUCAŢIONAL
FESTIVAL NAŢIONAL CULTURAL-ARTISTIC
Ediţia a V-a Petrila, 18 - 22 Aprilie 2016
Prof. Meraru Maria-Marcela - Școala Gim.,,I.D.Sîrbu” Petrila
MOTTO:
„Cine spune intercultural, …spune interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate
obiectivă. Spune, de asemenea, dând deplinul sens termenului cultură: recunoaşterea valorilor, a modului de
viaţă, a reprezentărilor simbolice la care se raportează fiinţele umane( …), în interacţiunea lor’’.
Micheline Rey
ARGUMENT:
Educaţia interculturală, componentă a noilor educaţii, trebuie să vizeze mai întâi dirijarea interesului
copiilor înspre teritorii spirituale inedite, altele decât cele încetăţenite. În contextul educaţiei interculturale,
respectarea valorilor tradițiilor popoarelor are o valoare deosebită în relațiile interumane. Proiectul
educational Festival Naţional Cultural - Artistic „Interculturalitate şi Spiritualitate” s-a născut din dorinţa de
a evidenţia capacităţile intelectuale, creatoare ale preșcolarilor, elevilor şi dascălilor lor în realizarea unor
lucrări artistico-plastice și practice, şi a unor momente cultural-artistice care să redea multă culoare locală, să
creeze o atmosferă de amuzament, sărbătoare, de festival. Proiectul a pornit, încă de acum patru ani, de la
convingerea că în fiecare copil există valori şi talente înăscute, ori dobândite prin studiu, muncă şi exerciţiu,
47
talente ce trebuiesc respectate şi întreţinute de către cei din jur, valorificate prin forme de manifestare
artistice deosebite, care pot fi scoase la lumină şi apreciate just.
Pentru că educaţia interculturală se adresează tuturor elevilor şi se înscrie într-un demers care poate
să acopere toate ciclurile de învăţământ considerăm că şi la nivelul grădiniţei putem păstra şi apăra
diversitatea culturală ca obiectiv major al educaţiei interculturale şi înţelegem pe deplin că numai adaptându-
ne serviciile educaţionale la exigenţele lumii contemporane vom oferi societăţii copii mai bine pregătiţi
pentru viaţă. Tematica atractivă şi caracterul festivalului, exersate în anii şcolari precedenți pe plan judeţean,
presupun stimularea pozitivă a spiritului de competiţie şi muncă în echipă, valorificarea cunoștinţelor copiilor
în ceea ce priveşte elementele de folclor românesc prin diversitatea costumelor populare româneşti şi ale
naţionalităţilor/etniilor conlocuitoare, şi a unor tradiţii şi obiceiuri ale popoarelor. Festivalul oferă
participanţilor posibilitatea de a-şi manifesta întregul potenţial artistic, estetic-creativ şi psihomotric într-un
cadru deschis şi tolerant, în care deviza este ,,Să ne simţim bine împreună!’’
ORGANIZATORI:
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI HUNEDOARA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,I.D.SÎRBU’’PETRILA
Dir. Adj. Prof. Ștefan Natalia
Prof. Olah Cosmina
Prof. Meraru Maria-Marcela
Prof. Turcu Catinca
Prof. Gheban Liliana
TIPUL PROIECTULUI: Festival cultural-artistic, domeniul cultural artistic – folclor, tradiţii, obiceiuri,
având două secţiuni:
Concurs de creaţie artistico-plastică ,,Costumul meu popular’’
Spectacol în cadrul festivalului cultural-artistic ,,Interculturalitate şi Spiritualitate’’ediția a IV-a
NIVELUL: se adresează preşcolarilor şi şcolarilor din clasele 0 / I- IV.
DOMENII ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ PROIECTUL:
ARTISTIC : integrează conţinuturi din domeniul om şi societate şi domeniul estetic şi creativ
TERMEN DE DERULARE: 18 aprilie 2016- 22 aprilie 2016
COORDONATORI:
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara Inspector școlar general, prof.dr. Maria Ștefănie
48
Inspector școlar general adjunct, prof. Marta Mate Prof. Tutunaru Laura
Inspectori școlar general adjunct, prof.dr.ing. Lavinia Ilina Grădiniţa Cu Program Prelungit “Floare De Colţ” Brad
Inspector școlar educatie permanentă, prof. Carmen Buzatu Dir. prof. Ana Aurelia
Inspector de specialitate învăţământ preprimar,prof. Gabriela Prof. Mîțiu Carmen
Berbeceanu Prof. Popovici Alina
Inspector de specialitate învăţământ primar, prof. Alina Prof. Dezso Alina
Tărchilă Prof. Leach Ramona
Inspector şcolar pentru minorități, prof. Agnes Vlaic Prof. Potîrniche Cosmina
Şcoala Gimnazială ,,I.D.Sîrbu’’Petrila Liceul Teoretic “Teglas Gabor” Deva cu Grădiniţa PP.
Dir. prof. Zorilă Coculeana “Teglas Gabor”
Dir. adj. prof. Ștefan Natalia Prof. Kocsis Attila Levente
Prof. Olah Cosmina Prof. Balogh-Botar Karoly-Csaba
Prof. Meraru Maria-Marcela Prof. Mazillu Ghizella
Prof. Turcu Catinca Prof. Oprișa Melinda
Prof. Preda Maria Clubul Copiilor Și Elevilor Petrila
Prof. Marcuș Anca Simona Dir.prof. Barbu Constantin
Prof. Costache Cristina Prof. Chința Radu Dacian
Prof. Bălteanu Maria Colegiul Tehnic “Constantin Brâncuşi”Petrila
Prof. Barbu Elena Director Prof. Dr.Ing. Mitran Cecilia Livia
Prof. Ambruş Georgiana Prof. Doda Iulian
Prof. Gheban Liliana Prof. Doda Ana
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 3 Petroşani Prof. Avram Carmen
Dir. prof. Muntean Lucica Dina Educ. Buicar Maria
Prof. Epure Maria Prof. Toterman Cristina
Prof. Rebegea Renata Casa de Cultură ,,Ladislau Schmidt’’și Biblioteca Petrila
Prof. Bakoș Carmen Adm. ing. Drăghici Cristian
Prof. Gîț Elena Bibliotecar, Bălănescu Oana
Prof. Gruneanțu Maria
COLABORATORI DIRECŢI:
ONG ,,Salvaţi Copiii” filiala Hunedoara - Preşedinte, Prof. Popescu Valeria
Liceul Teoretic ,,Sabin Drăgoi’’ Deva – Grupa Step by Step,
Director Prof. Hurgoiu Luminița, Prof. Estrella Carmen, prof. Ilie Marinela
Grădiniţa Cu P.P. Nr. 7 Deva și grădiniţele structuri,
Director Prof. Lazăr Lucia, Prof. Sandu Viorela, prof. Ilie Elena
Colegiul Tehnic T.F. “Anghel Saligny” Simeria cu grădinițele din structuri,
49
Director Prof. Pascu Liviu Viorel, Prof. Voica Paula Camelia, Prof. Voica Tiberiu, Prof. Felciuc Emilia
Victoria, Prof. Hărțăgan Marioara, Prof. Tomodan Maria, Prof. Oprinesc Ana
Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă ,,Rudolf Steiner”,
Director Prof.Ormenişan Ilisie Marin, Prof. Pinko Loredana, Prof. Sîrbu Minodora, Prof. Dobre Ionelia
ECHIPA DE EVALUATORI: Conform metodologiilor în vigoare
SCOP:
Promovarea bunelor practici educaţionale în beneficiul copiilor prin schimbul de experienţă
interculturală între instituţiile de învăţământ în vederea stimulării atitudinilor de respect, empatie şi admiraţie
faţă de muncă, tradiţii şi obiceiuri specifice mai multor zone geografice, creării de oportunităţi şi motivaţii
pentru copiii şi cadrele didactice din unităţile şcolare implicate de a se afirma pe plan naţional, prin
abordarea creatoare a tehnicilor de lucru însușite în procesul instructiv-educativ.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Dezvoltarea echilibrului emoţional al copiilor, a sensibilităţii lor faţă de bucuriile generate de
manifestările cultural artistice din cadrul festivalurilor şi concursurilor artistice.
Respectarea şi promovarea diversităţii culturale, a atitudinii tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere
firească a diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni.
Popularizarea obiceiurilor și tradițiilor specifice românilor, popoarelor lumii, grupurilor etnice,
practicate în diferite perioade ale anului, sau prilejuite de evenimente sociale.
Sensibilizarea copiilor faţă de frumuseţea costumelor populare tradiţionale şi a manifestărilor populare –
obiceiuri, tradiţii ale popoarelor
Dezvoltarea competenţelor interculturale ale cadrelor didactice prin intermediul parteneriatelor
educaţionale în scopul păstrării şi apărării diversităţii culturale .
Asigurarea unui climat de bună dispoziţie şi a unui cadru propice comunicării într-o lume în care
conştientizarea diversităţii apare ca o veritabilă provocare.
Conceperea unor lucrări ce implică originalitate, creativitate, imaginaţie din partea educabililor şi a
cadrelor didactice.
Dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor practice - aplicative ale elevilor în procesul creaţiei.
Aducerea la cunoştinţa elevilor şi profesorilor implicaţi, a modului de organizare a programului
educaţional ce urmează a fi desfăşurat.
Asigurarea posibilităților de afirmare în cadrul unui concurs național şi identificarea de talente
artistice în rândul copiilor din grădiniţele şi şcolile participante.
GRUP ŢINTĂ:
50
500 preșcolari
300 elevi din clasele 0 / I – IV
200 cadre didactice
RESURSE:
a) Resurse temporale :
durata proiectului : 18 aprilie 2016 – 22 aprilie 2016
b) Resurse financiare:
autofinanţare
sponsorizări şi donaţii ale agenţilor comerciali din zonă
c ) Resurse materiale:
Sala de spectacol a Casei de Cultură cu dotări audio-video
Trofeul festivalului, câte unul pentru cele două nivele de învățământ
Consumabile : coli xerox şi afişe, panouri expunere, cartoane xerox, cartuşe xerox sau imprimantă, plicuri,
pliante, premii pentru participanţii direct în spectacol.
BENEFICIARI:
preşcolari, şcolari şi cadre didactice din instituţiile partenere şi colaboratori în proiect, din judeţ şi din ţară,
care se vor înscrie ulterior postării informaţiei pe site-uri de specialitate, participanţi la secţiunile : concurs
de creaţie plastică şi spectacol cultural-artistic
părinţi / familiile preşcolarilor şi elevilor
reprezentanţi ai comunităţii locale
LOCUL DE DESFĂŞURARE: Casa de Cultură ,,Ladislau Schmidt’’Petrila
SECŢIUNI ÎN FESTIVAL:
I . Concurs de creaţie plastică (A) şi practică (B) cu tema ,,Costumul meu popular’’ 18 – 22 aprilie 2016
II. Spectacol cultural-artistic „Interculturalitate şi Spiritualitate” Ediţia a IV-a, Petrila, 20 aprilie 2016
DESCRIEREA ETAPELOR PROIECTULUI:
1. Lansarea proiectului: 3 februarie 2016 şi postarea acestuia pe site – ul școlii www.scidsirbu.ro, al
Inspectoratului Școlar al Județului Hunedoara www.isjhd/forum.ro; www.didactic.ro; www.educatoarea.ro
2. Înscrierea participanților cu lucrări sau a participanților direct pe scenă în festival ( spectacol live) se va
realiza în perioada 15 februarie – 15 martie 2016, iar înscrierea participanților indirect ( prin momente
artistice înregistrate) se va realiza în perioada 15 februarie - 22 martie 2016, prin completarea:
* Formular de înscriere on line obligatoriu și listat (Anexele 1 și 2 ),
51
* Contract de parteneriat listat ( în dublu exemplar, cu nr. de înregistrare, semnat de director şi

ştampilat)
Secțiunea I. Concurs de creaţie plastică (Anexa 1), categorii :
Lucrări artistico-plastice (desene/ picturi ale preşcolarilor şi elevilor, cu tema
,,Costumul meu popular’’ (în tehnici la alegere, hârtie format A4, încadrându-se în temă şi la una din
categorii: desen/pictură)
B. Lucrări practice (costume populare româneşti sau aparţinând anumitor zone geografice de pe mapamond
confecționate de preșcolari/elevi (realizate în tehnici la alegere: colaje, îmbinarea materialelor, format A4)
* Expedierea lucrărilor prin poştă (data limită 23 martie 2016), odată cu contractul de parteneriat, fișa de
înscriere listată, un plic autoadresat şi timbrat cu timbre de 3 lei, pentru primirea ulterioară a adeverinţelor şi
diplomelor.
* Expedierea CD/DVD-urilor cu momentul artistic înregistrat, pentru secţiunea spectacol (data limită 23
martie 2016), cu documentele mai sus menţionate, pentru participanţii indirecţi din ţară.
Vizionarea de către juriul desemnat a DVD-urilor participanţilor indirecţi din ţară (solişti vocali, echipe,
formaţii, ansambluri) înscrişi la secţiunea Spectacol ,,Interculturalitate şi Spiritualitate’’ Ediţia a-IV-a, 24
martie – 31 martie 2016 (criterii de evaluare: respectarea temei festivalului, a timpului afectat unei evoluţii
scenice (5-10 minute maxim); momentul cultural-artistic să fie în concordanţă cu obiectivele propuse prin
proiect, să transmită un mesaj în spirit intercultural, să aibă valoare şi calitate estetică);
Realizarea expoziției cu lucrările primite, în incinta Casei de Cultură ,,Ladislau Schmit’’ în perioada 14
aprilie - 18 aprilie 2016
Vizitarea expoziției ,,Costumul meu popular’’ în perioada 18 aprilie – 22 aprilie 2016
Secţiunea II. Spectacol cultural-artistic ,,Interculturalitate şi Spiritualitate’’ (Anexa 2)
Desfășurarea Spectacolului „Interculturalitate şi Spiritualitate” Ediţia a V-a, Petrila 2016, a festivității de
premiere –20 aprilie 2016 ( seria I/ preșcolarii vor evolua dimineața între orele 9,00 – 12,00; seria aII-
a/școlarii vor evolua între orele 12,00 – 15,00)
Evaluarea lucrărilor expuse la festival, desemnarea lucrărilor premiate, premierea participanţilor direcţi din
spectacol: 18- 22 aprilie 2016.
Evaluarea şi premierea momentelor artistice ale participanţilor indirecţi în spectacol (6-10 aprilie 2015).
Publicarea rezultatelor şi trimiterea diplomelor : 5 mai – 30 iunie 2016
MODALITĂŢI DE EVALUARE
Monitorizarea participării preșcolarilor/elevilor și cadrelor didactice la concurs.
52
Expoziţii cu lucrările preşcolarilor şi elevilor, în incinta Casei de Cultură ,,Ladislau Schmit’’ în şcolile şi
grădiniţele structuri.
Mediatizarea proiectului în mass-media locală ,,Ziarul Văii Jiului’’,,Hunedoreanul’’, posturile TVParâng,
Kapital TV, publicarea de articole în Revista Electronică a ISJ HD, în Revista şcolii.
Diplome pentru participanţi (preşcolari, elevi, cadre didactice) .
Filmări din timpul jurizării şi premierii lucrărilor/soliştilor/formaţiilor artistice.
Album în format electronic ( Power Point) cu aspecte din timpul derulării proiectului.
Analiza chestionarelor pentru cadrele didactice participante, aplicate la încheierea proiectului.
Realizarea unui DVD cu lucrările intrate în concurs şi cu aspecte din derularea programului. Acest DVD va fi
trimis partenerilor, cadrelor participante la solicitarea acestora şi va fi popularizat prin intermediul cercurilor
pegagogice, a sesiunilor de comunicări ştiinţifice.
Jurnalul festivalului realizat prin notarea impresiilor de către copii şi cadre didactice participante .
E-mail – uri/ Opinii on – line/ pe site-ul www.didactic.ro, www.educatoarea.ro.
Raport final privind rezultatele proiectului.
REZULTATE AŞTEPTATE :
Valorificarea potenţialului creativ al copiilor şi al cadrelor didactice prin realizarea unei expoziţii cu lucrări
originale la nivel naţional şi prin participarea la un spectacol tematic.
Facilitarea schimbului de experienţă între cadrele didactice din ţară prin iniţierea unor mobilităţi, discuţii pe
forumuri, realizarea unor filmuleţe, albume foto în format electronic din timpul realizării lucrărilor şi
expoziţiilor, prin postarea acestora pe site-ul școlii şi www.didactic.ro, publicarea de articole în presa locală,
revista şcolii, revista electronică a ISJ Hunedoara.
Stimularea preşcolarilor şi elevilor în cunoaşterea şi respectarea obiceiurilor și tradițiilor specifice unor zone
geografice, grupurilor etnice, diferitelor popoare de pe glob.
Dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor artistico-plastice, practice şi muzical-artistice, utilizarea în
combinaţii inedite a tehnicilor şi materialelor specifice educaţiei plastice şi activităţilor practice.
INDICATORI DE EVALUARE AI PROIECTULUI
Numărul participanţilor
Numărul lucrărilor primite
Respectarea etapelor proiectului
Criteriile de evaluare a lucrărilor
Utilizarea eficientă a resurselor proiectului
Comunicarea între participanţii la proiect; participanţi şi coordonatori
53
Proiectul va fi considerat reuşit, dacă în urma analizei chestionarelor cel puţin 70% din participanţi îl
consideră util
CONCLUZII
Proiectul educaţional Festival Naţional Cultural-Artistic „Interculturalitate Şi Spiritualitate” are tradiție în
zona Văii Jiului încă din anul 2008, a crescut din anul 2010 prin calitate și numărul partenerilor participanți
din peste şapte zone folclorice ale României, şi propune activităţi care garantează, prin experienţa acumulată
succesul demersului educaţional în spirit intercultural prin colaborări în activităţi viitoare.
De asemenea, cadrele didactice care coordonează acest proiect cunosc evenimentul, iar partenerii şi
colaboratorii din şcoli, grădiniţe şi ONG-uri din Valea Jiului, din judeţ şi din ţară îl aşteaptă cu mare interes.
Cu convingerea că tot ceea ce ne-am propus se va desfăşura cu scopul lărgirii orizontului cunoaşterii,
dezvoltării şi afirmării personalităţii copiilor şi, de asemenea, în interesul lor, Şcoala Gimnazială
,,I.D.Sîrbu’’Petrila, prin cadrele didactice implicate în proiect și toți colaboratorii din instituțiile partenere îşi
asumă rolul de gazde primitoare pentru toţi participanţii.
Suntem creativi folosind materiale reciclabile

Prof.înv.preșcolar Dan Cristina Rozalia – Col. Tehn. „Dimitrie Leonida” Petroșani
În activitățile de grădiniță se desfășoară foarte mult activități practice. Deși copiii sunt mici, le place
foarte mult să lucreze manual.
În acest an școlar și cei mai mici copilași ai școlii au fost implicați într-o mare competiție la nivel
național, alături de toți ceilalți elevi, în cadrul cărora au desfășurat și participat la multe activități
extrașcolare.
Dintre multele activități, doresc să mă opresc la un singur tip: Proiecte inovative / Soluții practice.
Aceste activități au pus accentul pe creativitatea copiilor, curiozitatea lor, dar și pe spiritul practic.
Au fost adunate materialele, atât aduse de copii de acasă, cât și de cadrele didactice: pet-uri de plastic,
cutii de carton, paie de plastic, bețe de frigărui, farfurii de plastic sau de carton, cd-uri stricate, dopuri,
diverse materiale textile, hârtie creponată, hârtie și carton colorat, lipici sau aracet, foarfece.
Folosind imaginația și creativitatea copiilor s-au hotărât obiectele ce urmează a fi construite de aceștia
în echipe de câte 5, 6 sau 7 membrii. Cu multă forță și dorința de a obține lucruri frumoase și utile, copiii
sprijiniți de cadrele didactice, au început lucrul.
54
Pe parcursul competiției s-au desfășurat 10 astfel de activități. În cadrul acestora au fost constituite grupe
formate din copii de clase diferite, deoarece totalul partcipanților într-o activitate era de minim 31.
Copilașii, pe care îi conduc, au fost implicați într-o astfel de
activitate și ajutați de elevi mai
mari au realizat următoarele
obiecte: alfabetar, cuburi cu litere,
numărătoare, suporturi de
creioane, palete de tenis și jocul
șotron.
Alfabetarul a fost realizat de cei 6 copii din pet-uri mici de plastic, hârtie, carioci, foarfece. Produsul
obținut a fost foarte util școlarilor de clasa pregătitoare și clasa I.
N u m ă r ă t o a r e a
numărătoare poate fi folosită de toate
nivelele: grădiniță și clasele primare.
Cuburi cu litere au fost realizate de cei 5 copilași implicați din

bucățele de polistiren îmbrăcate cu hârtie colorată, foarfece, lipici, carioci.
Aceste cuburi sunt utilizate în cadrul unor jocuri de comunicare la orice
nivel, de genul „Spune cuvinte care încep cu...”, „Spune propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu...”
etc.
S u p o r t u r i d e c r e
și foarfece. După cum le spune și numele aceste obiecte au fost utilizate
drept suporturi pentru creioane, pentru a le fi copiilor mai ușor să găsească
culoarea dorită.
Palete de tenis de masă au fost realizate

de cei 6 copii din carton, role de hârtie igienică, hârtie colorată, bandă de
hârtie albă, lipici sau aracet, foarfece, creioane. Aceste palete au
reprezentat o adevărată încântare pentru toți copiii. Nu doar cei implicați
le-au utilizat, ci toți cei dornici de un joc de tenis.
55
Jocul Șotron a fost realizat de cei 5 copii din coli mari de hârtie albă, hârtie colorată, numere
desenate pe hârtie, lipici, foarfece, carioci. Acest joc a reprezentat distracția proiectului. Toți copiii l-au
încercat.
Deși suntem mici, cu ajutorul copiilor un pic mai mari, am reușit să ducem la capăt toate scopurile.
Este foarte plăcut atunci când copilașii pun suflet și fac totul cu multă plăcere, apoi se pot bucura din plin de
rezultatele obținute.
Bibliografie:
 Activitățile desfășurate de Școala Gimnazială Nr.2 – Petroșani în cadrul competiției „Olimpiadele
Kaufland”
Facem obiecte utile din materiale reciclabile

Prof.înv.primar Șamotă Mihaela –Maria – Col. Tehn. „Dimitrie Leonida” Petroșani
Prin muncă, putem câștiga!

Cu acest slogan am pornit la drum într-o competiție foarte puternică la nivel național. În școala
noastră, elevii nu sunt foarte inteligenți, nu pot obține performanțe la română sau matematică, dar sunt
dornici să muncească și să arate tuturor că putem câștiga și prin altfel de activități.
În cadrul competiției în care ne-am înscris, am fost nevoiți să desfășurăm mai multe activități
extrașcolare. În această lucrare, doresc să mă opresc la un singur tip de activitate, și anume, la Proiectele
inovative/Soluții practice.
Prin intermediul acestor activități s-a pus accentul pe creativitatea copiilor, curiozitatea lor, dar și pe
spiritul practic.
Mai întâi au fost adunate materialele, atât aduse de copii de acasă, cât și de cadrele didactice: pet-uri de
plastic, cutii de carton, paie de plastic, bețe de frigărui, farfurii de plastic sau de carton, cd-uri stricate,
dopuri, diverse materiale textile, hârtie creponată, hârtie și carton colorat, lipici sau aracet, foarfece.
Apoi folosind imaginația și creativitatea elevilor s-au hotărât obiectele ce urmează a fi construite de
aceștia în echipe de câte 5, 6 sau 7 membrii. Cu multă forță și dorința de a obține lucruri frumoase și utile,
elevii sprijiniți de cadrele didactice, au început lucrul.
56
Pe parcursul competiției s-au desfășurat 10 astfel de activități. În cadrul acestora au fost constituite
grupe formate din elevi de clase diferite, deoarece totalul partcipanților într-o activitate era de minim 31 de
elevi.
Elevii clasei a II-a, de care am fost răspunzătoare, au participat la 2
dintre cele 10 și au realizat următoarele obiecte: căsuță pentru jocuri la
grădiniță, jocuri matematice pentru clasele primare, joc distractiv de
aruncat discuri, stație meteo personalizată pentru orele de științe,
ghivece și vaze pentru flori, covoraș pentru curățat zăpada, tablouri de
pus pe perete, joc de table, vioară, o școală a viitorului văzută de micii
școlari.
Căsuța pentru jocuri la grădiniță realizată de cei 6 copii dintr-o cutie foarte mare, hârtie colorată,
lipici și aracet, foarfece, creioane colorate, carioci sau acuarele și o imaginație foarte bogată. Micuții
grădinari au folosit apoi căsuța pentru a pune jocurile Loto și jocurile Puzzle.
Jocuri matematice pentru clasele primare realizate de cei 6 copii din

cd-uri vechi, pișcători, bucăți de polistiren, bețe, ață groasă, hârtie, aracet,
carioci. Jocul cu cd-uri ajută elevii să învețe mai ușor tabla înmulțirii, iar
jocul cu coșulețele ajută la compunerea sau descompunerea unui număr.
Joc distractiv de aruncat discuri realizat de cei 6 copii din role de

șervețele, farfurii de carton, creioane, foafece, lipici sau aracet, acuarele.
Acest joc a reprezentat relaxarea tuturor echipelor la finalul activității, o
distracție frumoasă.
57
Stația meteo personalizată realizată de cei 7 copii din carton,

hârtie colorată, creioane colorate, carioci, liniar și o imaginație și o
creativitate foarte dezvoltate. Această lucrare i-a ajutat pe elevi să
precizeze toate datele referitoare le vreme. Este foarte utilă la începutul
zilei la Întâlnirea de dimineață sau la orele de Științe.
Ghivece și vaze pentru flori realizate de cei 6 copii din pet-uri de

plastic, paie de plastic, hârtie colorată, lipici sau aracet, cd-uri vechi,
bandă albă de lipit, acuarele. Aceste obiecte au fost utilizate exact pentru
ce au fost realizate: ghivecele pentru flori din ghiveci, iar vazele pentru a
înfrumuseța catedrele.
Covoraș pentru curățat zăpada realizat de cei 6 copii din dopuri,

cuie, sârmă. Utilitatea acestui covoraș a fost de a se șterge copiii pe el de zăpadă,
la intrarea în clasă, înainte de a merge în bancă.
Tablouri de pus pe perete realizate de cei 6 copii din capace de cutii

pantofi, polistiren, folie aluminiu, aracet, boabe de semințe, grâu, piper,
muștar. Produsele finale au fost puse pe perete pentru a decora clasa.
58
Joc de table realizat de cei 6 copii dintr-o cutie de puzzle

veche, hârtie albă desenată, folie de aluminiu, hârtie neagră, carioci,
lipici, foarfece, dopuri, radieră. Jocul obținut a fost o adevărată
încântare.
Vioara realizată de cei 6 copii din polistiren desenat sub forma unei viori
care a fost apoi decupat, hârtie colorată, acuarele, băț de lemn, elastic, dopuri
de plută. Instrumentul obținut a fost încercat de toți copiii prezenți la
activitate și apoi utilizat în orele de educație muzicală.
O școală a viitorului văzută de micii

școlari realizată de cei 6 copii dintr-o cutie de carton, role de hârtie igienică,
hârtie creponată și colorată, folie de aluminiu, polistiren, paie de plastic,
foarfece, lipici sau aracet, carioci, creioane colorate. Produsul obținut a fost
atracția proiectului deoarece a avut și o poveste: școala noastră în viitor va avea
panouri solare și energie eoliana, vom funcționa numai pe cale naturală.
Toate produsele obținute au fost și mai sunt încă utilizate la clasă, ele
fiind adevărate mijloace didactice sau materiale utile. Elevii au lucrat cu drag și au fost mândri de reușitele
lor.
Bibliografie:
Activități desfășurate de Școala Gimnazială Nr.2 –Petroșani în Competiția „Olimpiadele Kaufland”
59
Creativitate, inovaţie şi educaţie pentru excelenţă a copiilor/ elevilor /

tinerilor cu potenţial aptitudinal ridicat
Prof. Maier Anca Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” Petrosani
În functie de predominanta unor aptitudini, se poate avansa o tipologie a copiilor supradotati. Se vor
distinge, astfel, următoarele tipuri de indivizi :
a. copii cu „aptitudini academice" sau şcolare, caracterizati prin succesul în activitatea de invătare, prin
uşurinta operării cu notiunile abstracte şi a formulării generalizărilor, prin rapiditatea însuşirii cunoştintelor,
în special teoretice.
b.copii cu „aptitudini creatoare", caracterizati prin capacitatea de a produce ceva nou fată de stadiul lor de
cunoştinte.
c.copii cu „aptitudini ştiintifice", caracterizati prin capacitatea de observare, prin rationament logic şi prin
uşurinta cu care folosesc calculele şi simbolurile, prin ingeniozitatea asocierii cunoştintelor.
d.copii cu „aptitudini artistice", caracterizati prin capacitatea creatoare de a imagina şi organiza simboluri,
forme, modele, culori şi sunete, de a crea prin aceste mijloace o impresie estetică.
e.copii cu „aptitudini tehnice", caracterizati prin capacitatea deosebită de folosire şi de inventie a unor
obiecte tehnice; prin aptitudinea de a intelege mecanica la un nivel teoretic, nu numai practic, de a rezolva
probleme tehnice, de a sesiza relatiile spatiale.
f.copii cu „aptitudini de conducere", caracterizati prin capacitatea de a-i călăuzi şi îndruma pe altii, de a-i
convinge şi antrena, prin însuşiri de personalitate precum tactul, curajul, puterea de abstractie, ca şi printr-o
evidentă inteligentă combinativă.
g.copii cu „aptitudini sociale" (altele decât cele de conducere), caracterizati prin capacitatea de formare a
relatiilor umane, prin competentă socială, prin facilitate psihomotorie.
In perspectiva educatiei copiilor supradotati se poate recurge la mai multe strategii si metode:
Accelerarea - se bazează pe parcurgerea conţinuturilor într-un timp mai scurt.
Accelerarea învătării a condus la schimbări de ordin legislativ ale sistemelor de instruire. Cele mai
multe dintre aceste precizări normative privesc :
a) saltul peste o clasă ;
60
b) parcurgerea a două clase într-un an ;

c) admiterea timpurie la şcoală, liceu sau facultate
d) activităţi suplimentare de tip extraşcolar ;
e) progresul diferenţiat la unele materii ;
f) cursuri extracurriculare
Accelerarea parcursurilor generează şi unele consecinţe negative : instabilitatea în timp a performanţelor
şcolare, neadaptarea emoţională şi neintegrarea socială.
Îmbogăţirea -se referă la extinderea sau aprofundarea studiilor prin diferite strategii didactice
->introducerea unor experiente educaţionale mai bogate, variate sau suplimentare la curriculumul clasic,
experienţe care pot viza conţinutul sau strategiile de predare ale profesorului.
Imbogăţirea poate fi orientată spre proces (având ca scop dezvoltarea proceselor mintale, a creativităţii),
spre conţinut (centrat către anumite materii ce se predau în sens aprofundat) şi spre produs (avându-se în
vedere anumite tipuri de rezultate - directe sau indirecte - ale instruirii.
Gruparea - presupune reunirea elevilor în mai multe forme, pentru a genera o invăţare eficientă. In acest
sens, există mai multe posibilităţi:
• Sistemul de grupare pe abilităţi omogene (performanţe scăzute, performanţe medii, performanţe
înalte) ;
• Regruparea elevilor în funcţie de abilităţile la anumite materii, în rest instruirea făcându-se la un
loc ;
• Gruparea interclase, care selecţionează elevii cu performanţe înalte din clase diferite, care au parcurs
aceeaşi programă şcolară la mai multe discipline ;
• Gruparea intraclasă, când profesorul decide formarea unor grupuri mici în interiorul unei clase, în
raport cu performanţele la o anumită disciplină ;
• Separarea elevilor dotaţi în clase distincte ce urmează programe specifice ;
• Gruparea în „mănunchi", prin formarea unor grupe de cinci-şase elevi ce sunt repartizate unor
profesori special pregătiţi pentru instruirea supradotaţilor.
Strategii şcolare - presupune iniţierea şi statornicirea unor aşezăminte şcolare alocate cu prioritate
subiecţilor cu aptitudini înalte.
Acest mod de organizare este asociat şi cu servicii specializate variate : studii individualizate, tutoriat,
mentorat, admitere timpurie, salt peste o clasă etc.
Strategii extraşcolare -se referă la o reţea de servicii şi un cadru de stimulare pe care societatea le poate
promova la un moment dat.
61
S-a infiinţat recent CETCP ( Centrul de Excelenta pt Tinerii Capabili de Performanta, ca o structură
responsabilă de crearea şi asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a acestora pe durata şcolarizării, în
perspectiva valorificării integrale a potenţialului creator al acestor categorii de elevi.
Îngerii de la Leonida în vizită la ”Bunicii din Valea Jiului”

Prof. Cercel Ana Maria – Colegiul Tehnic ”Dimitrie Leonida” Petroșani
Prof. Paraschiv Camelia - Colegiul Tehnic ”Dimitrie Leonida” Petroșani
Elevele clasei a X-a A,

împreună cu d-nele prof
Durbaca Loredana, Paraschiv
Camelia și Cercel Ana Maria,
au organizat o vizită la Centrul
de Îngrijire și Asistență Petrila
(Azilul de bătrâni din Lonea),
instituție aflată în cadrul
D.G.A.S.P.C. Hunedoara. Fost
ceva neașteptat atât pentru fete
cât și pentru bunici. Vizita a
fost făcută în jurul datei de 8 Martie și noi ne-am gândit să le facem doamnelor și domnilor o surpriză și așa
a fost. Fetele, eleve ale clasei de Estetica și igiena corpului omenesc s-au dotat cu foarfeci, perii de păr,
aparate de ras, oje, forfecuțe, în fine, diverse chestii necesare procesului de înfrumusețare. Nu ne-a venit să
credem ce surpriză am putut să facem.
Persoanele în vârstă au beneficiat de un adevărat răsfăț din partea elevelor, acestea făcându-le
manichiura, tunsoarea sau de ce nu, pensarea sprâncenelor. Pentru două ore, domnii și doamnele de la azil s-
au simțit ca întrun salon de înfrumusețare profesional.
Anul acesta, de Moș Nicolae ne dorim să mergem din nou, poate de data asta și la azilul de la
Dărăneștin.
62
Exemplu de bune practici-Echipă-Profesor-Elev
Învățăm și încurajăm compotamentele pozitive în timpul orelo

Prof.Marioane Cristiana Maria - Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Leonida,, Petroșani
Cercetările recente au arătat că există o legătura directă între comportamentul care există în clasă şi
rezultatele obţinute în predarea curriculei, respectiv în procesul de instruire. Scopul este realizarea unor
adaptări şi ajustări conform caracteristicilor particulare ale clasei care să stimuleze comportamentul pozitiv în
timpul orelor şi să faciliteze asimilarea eficientă a curriculumului şi eficientizarea procesului de instruire.
Rezultatul va fi recunoaşterea şi de către elevi a corelaţiei directe între curriculum şi comportament, precum
şi identificarea cu cooperarea lor directă şi interesată a trei tipuri principale de adaptare a curriculumului la
necesităţile clasei prin care să corespundă gradului de dificultate, să stimuleze interesul acestora pentru
respectiva disciplină, precum şi să contribuie la creşterea nivelului de conştientizare al elevilor în privinţa
responsabilităţii care le revine cu privire la managementul clasei, inclusiv cultivarea şi perfecţionarea
competenţelor sociale ale elevilor. Managementul clasei se referă la toate acţiunile întreprinse de un
professor pentru a organiza elevii, spaţiul, timpul şi materialele aşa încât conţinutul predării şi învăţarea
acestuia de către elevi să poată avea loc în condiţii optime. Deoarece problemele în învăţare şi cele
comportamentele sunt rezultatul interacţiunii zilnice în şcoală dintre indivizi şi a influenţei exercitate de
mediu, trebuie ca profesorul să se concentreze pe două categorii de elemente specifice: necesităţile de grup şi
individuale precum şi pe identificarea adaptărilor şi/sau suportului în mediul în care se desfăşoară procesul
educaţional pentru a răspunde necesităţilor de grup şi individuale identificate.
Pornind de la recunoaşterea faptului că deseori comportamentele nedorite sunt expresia unui deficit
de competenţe, implicit rezultă că predarea este cea mai bună intervenţie, având în vedere că variabilele
educaţionale şi instrucţionale sunt cele mai directe mijloace de influenţare a comportamentului elevului.
Implicit, adaptarea/ajustarea acestora la nivelul clasei şi individualizat are ca efect o îmbunătăţire a
comportamentului general şi asigură oportunităţi sporite de învăţare. Astfel, elevii se vor implica în mod
corespunzător în activităţile din timpul orelor, vor şti care sunt aşteptările profesorilor şi vor avea, în general,
63
rezultate bune, minimalizându-se pierderile de timp, confuziile, întreruperile din timpul orei. Climatul
general al clasei va fi cel de concentrare pe activitatea desfăşurată, într-o atmosferă destinsă şi plăcută.
Profesorii împreună cu dirigintele clasei, elevii, părinţii acestora (dacă este necesar),se vor organiza
și vor parcurge următorii pași:
Primul pas: Regulamentul şcolar şi regulamentul personalizat al şcolii/clasei pe care elevii îl
iau la cunoştinţă la începutul fiecărui an şcolar, precum şi după fiecare vacanţă. Dincolo de comunicarea
acestora şi activităţile desfăşurate pentru cunoaşterea, implicarea şi perfecţionarea lor cu participarea elevilor
(cu precădere în ceea ce priveşte ”regulamentul personalizat al clasei”), elevii vor fi solicitaţi să-şi ofere
propriile lor comentarii, idei şi aşteptări despre modul în care prevederile acestora îi ajută şi în procesul de
învăţare al disciplinelor ce urmează să fie însuşite în noul an şcolar/trimestru etc., evident adaptat conform
vârstei acestora. Discutaţi cu elevii cu toată seriozitatea, ca şi cum v-aţi adresa unor persoane adulte, instruite
şi informate, respective nivel “academic” al discursului:
1.folosiţi definiţii limpezi, clare, adaptate nivelului de înţelegere al elevilor
2.listaţi atributele critice – cuvintele-cheie ce caracterizează mesajul pe care-l transmiteţi
3.oferiţi exemple şi non-exemple
4.îmbunătăţiţi modul de dezvoltare al conceputului
5.verificaţi că s-a înţeles
6.extindeţi şi adăugaţi noi valenţe conceptului
7.recunoaşteţi eforturile elevilor de a coopera cu dvs.
8.Reluaţi predarea şi restructuraţi modul de predare conform necesităţilor clasei şi celor individuale.
Al doilea pas: Formulaţi împreună cu elevii viziunea clasei (de exemplu, dorim să fim o clasă în
care fiecare dintre noi este atent şi are grijă de el şi de ceilalţi colegi, elevii învaţă şi sunt susţinuţi de colegi
prin atitudine şi comportament, precum şi de profeori cărora le pot solicita în orice moment ajutorul, clasa va
avea un aspect curat, îngrijit ).
Conveniţi împreună cu elevii asupra unor ”produse” prin care să evaluaţi împreună şi fiecare pentru el dacă s-
a realizat viziunea în privinţa modului de organizare a clasei:
- Numărul de absenţe
- Numărul de întârzieri la ore
- Temele dacă au fost/n-au fost făcute de toţi elevii
- Rezultatele învăţării exprimate prin note
Identificaţi elevii care se oferă ca voluntari pentru diverse activităţi cum ar fi înregistrarea numărului de
întârzieri. Din nou, nu este vorba de ”demascarea” autorului, ci de rezultatul general pe clasă în acest sens.
64
Evident, profesorul va putea observa dacă întârzierea la o anumită oră este un obicei frecvent al unui anumit
elev şi va putea, ca urmare, discuta cu acesta şi identifica motivele personale, aşa încât să aplice metode de
intervenţie personalizată în acest sens.
Ex. În urma observaţiilor pe aceste categorii de ”produse” în cooperare cu elevii şi ceialalţi profesori ai
clasei, se poate ajunge la concluzii de tipul:
• x% a fost numărul de absenţe zilnice
• modelul indică o frecvenţă mai mare a absenţelor în zilele de luni/vineri
• întârzierile la ore au fost nerelevante/prea mari
• y% şi-au făcut tema, dar performanţă şi răspunsuri corecte au oferit numai z%
• performanţele s-au îmbunătăţit atunci când elevii au fost rugaţi să lucreze pe temele date în grupuri
formate aleatoriu
În acelaşi timp, rugaţi elevii din clasă să observe propriul comportament şi cel al colegilor lor şi să noteze
exemplele şi non-exemplele. În paralel, profesorii vor realiza şi ei o astfel de înregistrare a comportamentelor
disruptive şi circumstanţelor în care se produc.
Metoda înregistrării manifestării/absenţei anumitor comportamente pe activităţi, rutine, perioade de timp:
• Identificaţi răspunsurile tipice.
• Sugeraţi posibile surse de îmbunătăţire a mijloacelor de control al mediului.
Ex.: profesorii şi elevii vor înregistra separat, percepţia lor despre momentele în care în timpul orei s-au creat
discuţii care n-au legătura cu subiectul discutat, momentele specifice în care apar astfel de manifestări,
subiectul predate când s-a produs respectivul comportament.
• Încurajaţi elevii să-şi autoevalueze şi să-şi conştientizeze nivelul de performanţă precum şi
comportamentul specific (pozitiv şi/sau negativ)
• Permiteţi-le elevilor să-şi asume responsabilităţi pentru controlarea propriului comportament şi
pentru consolidarea comportamentelor pozitive.
Al treilea pas: încadraţi în activităţile curriculare modelarea comportamentelor dorite.
• Discutaţi cu elevii despre conceptele ce sunt în legătură directă cu aşteptările clasei, aşa cum au fost
formulate acestea în viziune de ei împreună cu dumneavoastră.
• Legaţi aşteptările clasei de curriculumul pentru discipline cum ar fi literature, limbile străine,
informaţiile multiculturale, programe dezvoltate în şcoală cum ar fi cele anti-alcool/droguri, ori contra
violenţei etc.
65
• Îmbunătăţiţi dezvoltarea viziunii şi conceptelor legate de respective viziune: permiteţi-le elevilor să

discute cu dumneavoastră şi între ei, în grupuri de lucru exemple. Rugaţi-i să distribuie aceste exemple pe
locaţie şi circumstanţele respectivului exemplu. Solicitaţi-i să vă prezinte exemplul prin joc de roluri.
• Verificaţi înţelegerea modului în care aţi intervenit pentru dezvoltarea viziunii şi conceptelor: elevii
vor prezenta/identifica exemplele pozitive şi negative prin imagini ori în scris.
• Rugaţi elevii să ţină un ”jurnal” de exemple pozitive şi negative pe baza observaţiilor făcute în
lectură, în drumul spre şi dinspre şcoală, ori la urmărirea programelor tv etc. Oferiţi-le apoi un grafic cu
rezultatele observaţiilor lor. Discutaţi, cu acest prilej, despre beneficiile pe care le aduc comportamentele
pozitive.
• Recunoaşteţi eforturile depuse de elevi, puneţi-le la dispoziţie imagini grafice de exemple şi non-
exemple de comportament, oferţi-le o imagine grafică a propriului lor comportament, făcut conform
observaţiilor înregistrate de ei şi de dumneavoastră. Discutaţi rezultatele şi solicitaţi-le opinia despre cum s-ar
putea îmbunătăţi aceste rezultate.
• Folosiţi un sistem de recompense pentru elevi, de exemplu:
o Unul dintre profesorii favoriţi îi va face o ”recomandare” (eventual umoristică) în vederea urmării
unei posibile cariere pe care şi-o doreşte;
o Organizaţi o ”petrecere” a clasei/şcolii cu diverse locaţii, conform intereselor elevilor. Invitaţi
părinţii să participle ca supraveghetori: concurs de dans cu premii simbolice, concursuri sportive, concurs de
graffiti, karaoke etc.
o Elevii cu cele mai bune rezultate la învăţare şi disciplină vor avea ocazia să prezinte ei o ”lecţie
model” cu colegii lor, pe un subiect care-i interesează în mod deosebit.
o Elevii cu cele mai bune rezultate vor putea formula ei tema pentru acasă.
o Pe adresa elevilor cu cele mai bune rezultate din clasă va fi expediată o carte poştală adresată
părinţilor, în care profesorii îi vor informa pentru ce anume este admirat copilul lor de ei etc.
o Pe o perioadă scurtă de timp va beneficia de un permis, pe baza căruia va putea veni la şcoală
luni/pleca de la şcoală vineri cu zece minute mai devreme etc.
• Prezentaţi aceste activităţi şi includeţi strategii care pot fi folosite şi de familie şi de comunitate
pentru reconfirmarea şi consolidarea conceptelor, atunci când aveţi întâlniri cu părinţii şi reprezentanţii
comunităţii în şcoală.
Durata programului este recomandat de ase efectua pe parcursul întregului an şcolar, în timpul
tuturor orelor, adaptându-se aşteptările comportamentale/sociale la disciplina predată.
66
Bibliografie:
Website:
- www.ccdis.ro/userfiles/files/Programe/Bune%20practici.rtf
- www.referate.ro
- http://www.codenamefuture.nl/?ID=397
Alimentația sănătoasă- un stil de viață sănătos
Prof. Înv. primar Mănucă Emilia - Colegiul Național Pedagogic ,,Regina Maria”
Deva
Importanţa alimentaţiei ca factor de menţinere a stării de sănătate şi ca agent terapeutic este

recunoscută de toată lumea, fără rezerve. Un bun nivel nutriţional presupune, de asemenea, o cunoaştere
aprofundată a comportamentului alimentar, a tipului şi structurii lui, ţinând cont de obiceiurile alimentare,
precum şi de evitarea dezechilibrelor legate de alimentaţie.
Obiceiurile alimentare determină sănătatea noastră fizică.Pentru a menţine o viaţă sănătoasă avem
nevoie de obiceiuri alimentare sănătoase.Având o dietă echilibrata ne putem menţine greutatea ideală şi
reduce riscul de boli cronice.
Pentru aceasta,părinţii ar trebui să ofere copiilor mâncăruri sănătoase,să promoveze activitatea
fizică zilnic şi educaţia nutriţională ajutşndu I să devină conştienţi de necesitatea unor obiceiuri de hrănire
sanătoase de a lungul vieţii.
Şcoala este unul dintre cei mai importanţi factori în încurajarea unor atitudini sănătoase şi
obiceiuri la copii şi tineri jucând un rol vital în promovarea în rândul elevilor a unui stil de viaţă sănătos şi
activ.Copiii sănătoşi sunt mai puţin expuşi la anumite boli de inimă, iar speranţa de viaţă este mai
mare.Profesorii pot juca un rol important în spijinirea creşterii unor copii sănătoşi.
Studiile arată că o alimentaţie sănătoasă precum şi activitatea fizică de zi cu zi au un impact
puternic asupra corpului şi a minţii prin îmbunătăţirea capacităţii de a învăţa şi de a înţelege, imbunătăţind
participarea şcolară şi schimbând atitudinile şi comportamentele nocive. Activitatea fizică este benefică la
67
toate vârstele , fiind deosebit de importantă pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor şi tinerilor, iar sportul
trebuie integrat în toate activitîţile şcolare .Lecţia de educaţie fizică nu poate fi singura sursă de activitate
fizică recomandată pentru un stil de viaţă sănătos, trebuie exploatate şi alte modalităţi pentru a oferi
oportunitatea practicării activităţii fizice. Unele activităţi se pot adresa mai multor categorii la un moment
dat.De exmplu,ginmastica este atât pentru întărirea muşchilor cât şi a oaselor.Aceste activităţi trebuie să fie
adecvate vârstei, să fie plăcute şi să ofere varietate.
Prevenirea răspândirii infecţiilor începe cu o bună igienă, iar cel mai important lucru pe care îl
putem face pentru a evita îmbolnăvirea şi răspândirea bolii la alte personae este curăţarea mâinilor., deoarece
sunt casa a mii de bacteria şi viruşi care pot cauza infecţii cum ar fi streptococci sau gripă.
Profesorii pot contribui la crearea unui mediu mai sănătos pentru elevi în şcoală prin promovarea
curăţeniei mâinilor. Adoptând aceste obiceiuri simple , cum ar fi spălarea mâinilor şi utilizarea dezinfecţiilor,
ei pot să şi protejeze sănătatea şi să prevină răşpândirea unei infecţii. Spălatul pe mâini este una dintre cele
mai bune metode de a preveni răspândirea de germeni şi evitarea îmbolnăvirilor.
Din acest motiv, cea mai bună politică impotriva răcelilor şi gripei este de a preda elevilor să se
spele pe mâini înainte de a mânca şi după ce folosesc toaleta.
Educaţia pentru sănătate trebuie să fie un proces active,continuu,desfăşurat la scară global în
toate mediile, clasele şi categoriile sociale .
MENS SANA IN CORPORE SANO este deviza după care trebuie să călăuzim în viaţă, iar
pentru un corp sănătos este nevoie de un mediu sănătos.
Bibliografie:
“Educaţia pentru sănătatea mental şi emoţională – ghid metodologic pentru pregătirea cadrelor didactice”,
Dumitrescu Elena, Dumitrescu Constanţa, Editura Arves, Bucureşti, 2005
“Minte sănătoasă în corp sănătos-sfaturi practice pentru copii”, Poenaru Michiela, Editura Coresi, Bucureşti,
2006
68

Carte Exemple 2016 GATA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Exemple 2016 GATA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exemple de

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ” I. D. SÎRBU ”

PROF. BOLOG RODICA

Adresa : Scoala Gimnaziala ” I.D. Sirbu” Petrila Str.

Această revistă cuprinde materiale prezentate în cadrul Simpozionului național „Exemple

ISSN 2558 - 9563

Participanţii îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul şi acurateţea materialelor prezentate.

Familia, şcoala şi comunitatea – parteneri educaţionali.......................................................4

Prof. Gheban Nora - Colegiul Național de Informatică Carmen Sylva Petroșani.........................................17

Familia, şcoala şi comunitatea – parteneri educaţionali

Şerbănescu, D. – Exemplul în educaţia copiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967;

Strategii de schimbare a atitudinilor față de persoanele cu dizabilități

Analiza perspectivei psihologice a socializării copiilor cu dizabilităţi necesită pe de o parte, o

Însă, orice demers în abordarea strategiilor de implementare a învăţământului integrativ, sistemul de

 Accesul la servicii medicale şi terapeutice;

Gherguț, A, - ,,Psihopedagogia persoanelor cu cerințe educaționale speciale- Strategii de educație

Proiectarea unei vizite științifice la muzeul de științele naturii

Disciplina: Modul 1– Ecologie generală

Tipul lecţiei: vizită ştiinţifică la muzeu

Profesorul le prezintă scopul şi obiectivele lecţiei-vizită; de asemenea, le recomandă să îşi

Prof. Gheban Nora - Colegiul Național de Informatică Carmen Sylva Petroșani

Egalitatea trebuie să fie reală

Copiii implicati in conflicte armate

Egalitate de șanse în grădinița mea

Modalităţi de realizare a educaţiei interculturale

 Trăirea situaţiilor ambivalente;

Ecaterina Vrasmas, Educaţia copilului preşcolar, Editura ProHumanitas, Bucureşti,1999;

Tawara D. Taylor, Modalităţi de promovare a diversităţii şi însuşirii informaţiei culturale-Adaptat pentru

”Grădiniţe înfrăţite - frăţior şi surioară”

Casa Corpului Didactic Hunedoara

Prof. Mihalache Ramona

Şcoala Gimnazială ,,I.D.Sîrbu’’Petrila

Şcoala Gimnazială Colegiul Tehnic

Dir. Prof. Zorilă Coculeana Dir.Ing. Prof. Mitran Cecilia Livia

Gradiniţa PP.“Floare de colt”Brad Liceul Teoretic

Carnaval/Farsang/Fasching”. echipele partenere Februarie Educatoarele şi copiii

7 Diseminarea experienţei pozitive Schimb de materiale Iunie Cadrele didactice

Exemple de bune practici- Egalitatea trebuie să fie reală

Prof. Stoica Dija - Şcoala Gimnazială ” I. D. Sîrbu ” Petrila

- asigurarea participării în programele de intervenţie timpurie a tuturor copiilor în situaţie de risc;

Egalitatea de șanse în educația timpurie

Toți copiii au dreptul la educație de calitate!

Aplicant: Școala Gimnazială I.D. SÎRBU Petrila

Societatea românească în continuă tranziţie de la o guvernare la alta, de la un partid politic la altul,

Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara;

Prof. Meraru Maria-Marcela - Școala Gim.,,I.D.Sîrbu” Petrila

* Contract de parteneriat listat ( în dublu exemplar, cu nr. de înregistrare, semnat de director şi

Suntem creativi folosind materiale reciclabile

Cuburi cu litere au fost realizate de cei 5 copilași implicați din

Palete de tenis de masă au fost realizate

Facem obiecte utile din materiale reciclabile

Prin muncă, putem câștiga!

Jocuri matematice pentru clasele primare realizate de cei 6 copii din

Joc distractiv de aruncat discuri realizat de cei 6 copii din role de

Stația meteo personalizată realizată de cei 7 copii din carton,

Ghivece și vaze pentru flori realizate de cei 6 copii din pet-uri de

Covoraș pentru curățat zăpada realizat de cei 6 copii din dopuri,

Tablouri de pus pe perete realizate de cei 6 copii din capace de cutii

Joc de table realizat de cei 6 copii dintr-o cutie de puzzle

O școală a viitorului văzută de micii

Creativitate, inovaţie şi educaţie pentru excelenţă a copiilor/ elevilor /

b) parcurgerea a două clase într-un an ;

Îngerii de la Leonida în vizită la ”Bunicii din Valea Jiului”