Sunteți pe pagina 1din 3

ORANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ARMAMENTULUI

REACTIV DE AVIAŢIE

1 Introducere
Odată cu dezvoltarea rachetelor s-a schimbat şi tactica luptei aeriene, în
sensul că avioanele de vânătoare pot executa focul asupra aeronavelor atacate
chiar frontal sau lateral.
În prezent s-au adus perfecţionări rachetelor de aviaţie în sensul folosirii
unor combustibili superiori şi îmbunătăţirea formei pentru mărirea vitezei, a
preciziei prin echiparea cu sisteme complexe de dirijare şi utilizarea unor
componente de luptă performante (folosirea unor noi explozivi brizanţi cu
putere mai mare de distrugere). Cele mai utilizate sunt rachetele dirijate iniţial
de un fascicul laser emis de la sistemul de lansare de pe aeronavă, şi apoi, pe
porţiunea finală, cu un laser propriu care funcţionează şi în condiţii de bruiaj
electronic intens. Pentru distrugerea staţiilor de radiolocaţie de la sol se folosesc
rachete dirijate prin radiolocaţie în prima parte, iar în partea finală a traiectoriei
foloseşte o cameră de luat vederi care permite utilizarea ei în centrul
fascicolului staţiei de radiolocaţie inamice.
Greutatea și dimensiunile rachetelor depind de capacitatea de înarmare a
avionului purtător și de raza de acțiune care în general este mică. Greutatea
rachetelor de acest tip nu depășește 300 kg iar lungimea se încadrează până la 4-
5m. Motoarele reactive cele mai utilizate sunt cu combustibil solid cu ajutorul
căreia racheta este lansată la o viteză maximă și apoi își continuă mișcarea, până
la țintă, datorită inerției. Motoarele rachetă generează forţa de tracţiune pe baza
folosirii energiei interne a unui agent de lucru (gaz sau amestec de gaze) prin
destinderea acestuia la temperaturi şi presiuni ridicate în ajutaje.
În general, armamentul reactiv de aviație, dirijat sau nedirijat, are
următoarele elemente componente:
- motorul rachetă, care generează forţa de tracţiune necesară creşterii
vitezei proiectilului de la părăsirea lansatorului, creându-i acestuia o
rezervă de energie cinetică suficientă pentru ajungerea la ţintă.
Motorul rachetă poate fi cu combustibil solid (MRCS) sau cu
combustibil lichid (MRCL);
- componenta de luptă, asigură efectul util atunci când proiectilul
reactiv ajunge în apropierea ţintei;
- focosul, determină funcţionarea componentei de luptă;
- aripioarele stabilizatoare, asigură stabilizarea aerodinamică a
proiectilului reactiv pe traiectorie.
Rachetele dirijate mai pot conține următoarele elemente componente:
- capul de dirijare, pilot automat și alți senzori;
- suprafețe de comandă și suprafețe de destabilizare;
- elemente necesare stabilizării canalului de ruliu;
- sisteme de acționare;
- alte elemente și dispozitive necesare dirijării.
La motoarele rachetă cu combustibil solid (MRCS, fig. 1) agentul de
lucru provine din arderea unui combustibil cu potenţial chimic foarte ridicat.
Acest combustibil conţine atât carburantul cât şi comburantul, într-un amestec
iniţial sub formă solidă.
Amorsorul iniţiază încărcătura de combustibil solid pe suprafeţele libere
(în figură canalul central). Prin arderea combustibilului pe aceste suprafeţe se
generează gaze de ardere la presiuni şi temperaturi ridicate, care sunt deplasate
spre ajutaj, pe baza diferenţei de presiune. În ajutaj, gazele se deplasează cu
viteze din ce în ce mai mari, pe baza scăderii presiunii şi temperaturii,
realizându-se astfel conversia energiei termice în energie cinetică, generând
forţa de tracţiune a motorului rachetă.

Încarcatura
de combustibil Aripioare
solid stabilizatoare
Amorsor Diafragma
Focos

Exploziv

Camera de ardere Ajutaj

Componenta de lupta Motorul racheta

Fig. 1 Motor rachetă cu combustibil solid


La motoarele rachetă cu combustibil lichid (MRCL), spre deosebire de
motoarele cu combustibil solid, carburantul şi comburantul folosiţi la obţinerea
agentului de lucru se află în rezervoare separate, fiind amestecate într-o cameră
de ardere unde are loc combustia. În continuare amestecul de gaze de ardere
intră în ajutaj, unde are loc destinderea, similar MRCS.
A. Proiectilul reactiv nedirijat S-5
Proiectilul reactiv nedirijat S-5M cu acţiune brizantă este destinat pentru
nimicirea ţintelor aeriene şi terestre. Proiectilul are în compunere:
- componenta de luptă explozivă;
- motorul rachetă cu pulbere.

Fig. 2 Schema constructivă a proiectilului reactiv S-5


Caracteristicile tehnico-tactice ale proiectilului S-5 :
 Calibrul: 57 mm;
 Focosul : V-5;
 Lungimea cu aripioarele desfăcute: 915 mm;
 Lungimea cu aripioarele strânse: 825 mm;
 Anvergura aripioarelor: 230 mm;
 Masa totală: 3,99 kg;
 Masa a componentei de luptă: 1,16 kg;
 Masa explozivului componentei de luptă: 0,5 kg A-IX-2;
 Masa pulberii motorului rachetă : 0,86 kg;
 Masa detonatorului: 0,005 kg;
 Coeficientul de umplere al componentei de luptă: 43,1%;
 Coeficientul de umplere raportat la tot proiectilul: 12,5 %;
 Gama temperaturilor de funcţionare: -60 +50o C,
 Viteza suplimentară maximă: 490 - 510 m/s;
 Viteza la părăsirea lansatorului: 65 - 75 m/s;
 Lungimea traiectoriei active: 160 - 320 m;
 Durata perioadei active: 0,60 - 1,15 s;
 Durata de funcţionare a motorului: 0,64 - 1,2 s;
 Timpul în care parcurge 1000 m: 2,6 s;
 Timpul în care intră în funcţionarea de regim: 0,01 s;
 Timpul în care părăseşte lansatorul: 0,05 s;
 Bătaia maximă: 7000 m;
 Presiunea maximă în camera de ardere: 520 kg/cm2;
 Tracţiunea maximă: 1030 kgf;
 Viteza de rotaţie maximă la sfârşitul perioadei active: 1200
rot/min.