Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sănătate publică
Poluarea este contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează
cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând
poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate
în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni
patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în
general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia
incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din
combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar după
ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă,
oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie
acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să
afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie
lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate,
cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile
acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni.
Poluarea aerului din Bucuresti.
Locuitorii orașelor din România respiră zilnic
otravă, iar asta nu de ieri, de azi, ci de foarte
multe decenii. Este o combinație de climă
păcătoasă (aerul uscat care bate peste câmpiile
din sudul țării), geografie nefericită (orașele
transilvane dispuse în depresiuni în care aerul
nu se mișcă cu zilele) și management prostesc
și incompetent al orașelor, indiferent unde se
află acestea.
Dar isteria cu privire la calitatea aerului e ceva nou – până în urmă cu ceva ani mai
nimeni nu era îngrijorat de otrava pe care o respirăm, iar atunci când s-au publicat primele
estimări ale specialiștilor, care arătau că peste 23.000 de români mor prematur anual din cauza
poluării aerului, au apărut întrebările. Între timp, văzând cu ochii lor că valorile de poluare sunt
depășite de 3-6 ori în aproape fiecare zi, orășenii au început să se îngrijoreze.
De unde vine poluarea? Trebuie să recunoaștem că aerul din oraș era mult mai poluat în
anii comunismului, când era și plin de plumb de la mașini, de nori de praf de la șantierele făcute
alandala și de fum plin de metale grele provenind de la marile platforme industriale situate chiar
în oraș. Și asta indiferent că te aflai în București, Cluj, Iași sau alt mare oraș din România.
Prăbușirea industriei a dus temporar și la un aer mai curat, disciplina în construcții din ultimul
deceniu a diminuat mult impactul șantierelor, dar între timp au apărut două noi
elemente: creșterea dramatică a înmatriculărilor de mașini vechi și incinerarea gunoaielor.
Mașinile sunt, conform unui document
științific pe care Primăria Municipiului
București îl are la dispoziție încă din 2014
(documentul anexat – “Raport privind calitatea
aerului ambiental București”), principalele
vinovate de emisiile poluante din oraș. Dar aici
nu ne referim doar la autoturisme, ci și la
vehiculele utilitare grele, autobuze și celelalte
autovehicule comerciale. Însumate, acestea din
urmă sunt mai poluante decât toate autoturismele la un loc (52,8% din total față de 47,2%
autoturisme).
Evident, între timp, situația s-a agravat în special din cauza ridicării taxei de primă
înmatriculare a autoturismelor rulate, fapt care a dus la importul a aproape 2 milioane de mașini
second-hand în ultimii 5 ani, majoritatea fiind aduse în orașele noastre, nu în mediul rural. Doar
Bucureștiul a absorbit cel puțin 400.000 dintre ele și 48% dintre ele sunt mai vechi de 16 ani.
23% din mașini sunt mai vechi
Vechimea parcului auto în România de 20 de ani, 25% au între 16
și 20 de ani, iar 31% au între
11 și 15 ani. 79% dintre
4%
5% mașinile de pe străzile
23% 0 -2 ani României sunt, de fapt, niște
12% 3 - 5 ani rable. Sursa datelor: Guvernul
6 - 10 ani României.
11 - 15 ani
16 - 20 ani
>20 de ani
25% 31%
Aceste informații mai trebuie privite o dată, pentru a înțelege magnitudinea
problemei: aproape jumătate din mașinile din România au o vechime mai mare de 16 ani, fiind
produse înainte de 2003! 79% dintre mașinile din România sunt mai vechi de 11 ani. Foarte
multe dintre ele nu corespund din punct de vedere nici măcar fișei tehnice valabile la data
fabricației, așadar nu poluează doar de câteva ori mai mult decât o mașină nouă, conform
standardelor Euro 2-4 raportate pe hârtie la standardele Euro 5-6, ci de zeci, uneori de sute de ori.
Acest lucru se vede cu ochiul liber în oraș, acolo unde foarte multe mașini cu motorizare diesel
circulă cu sistemul de curățare al microparticulelor dezactivat, fiind izvoare de otravă pentru toți
cei aflați în preajmă.
În fiecare an, românii au înmatriculat semnificativ mai multe mașini rulate decât mașini
noi, chiar dacă tendința importului de rable e acum una descendentă. Sursa datelor:
ACAROM/Guvernul României
PM 2.5: 25 ug/m3 - valoarea-tintă anuală, 20 ug/m3 - valoarea limită anuală care trebuia
atinsă până la 1 ianuarie 2020
PM 10, valori limită: 50 ug/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecția sănătăţii umane;
40 ug/m3 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătăţii umane
Surse naturale: erupții vulcanice, eroziunea rocilor, furtuni de nisip și dispersia polenului.
Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți.
Ei respiră mai repede decât adulții și tind să respire mai mult pe gură, ocolind practic filtrul
natural din nas. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltați, iar
țesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.
Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți
respiratorii.
Expunerea pe termen lung la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și moartea
prematură.
Fenomenul 1 martie 2020. O dată la cîteva week-end-uri, toți senzorii din oraș,
independenți sau oficiali, înregistrează valori exagerat de mari pentru pulberile în suspensie
PM10 și PM2,5, în timpul nopții. Fenomenul durează cîteva ore, urmînd ca, pînă a doua zi
dimineață, valorile să revină la mediile zilnice normale. Fenomenul a fost semnalat încă din
decembrie 2019, însă fiind iarnă, au fost găsite constant scuze, precum sistemul de termoficare,
inversiunea termică, temperatura și umiditatea scăzută în timpul nopții.
Punctul culminat a fost pe 1 martie, cînd nu ghioceii au fost vestitorii primăverii, ci un
val uriaș de poluare, care a cuprins tot orașul. La ora două noaptea a fost atins maximul istoric în
platforma aerlive.ro de 604 µg/m3 pentru PM10, adică de 12 ori mai mult decît valoarea maximă
zilnică pentru protecția sănătăţii umane!
Ministrul mediului Costel Alexe declarase luni, 2 martie 2020, că există „suspiciuni
serioase” legate de activități industriale din Ilfov sau în București mai ales noaptea și în urma
cărora se evacuează în atmosferă cantități ridicate de poluanți și a anunțat controale la firmele
care au aceste instalații de ardere. Ministrul a declarat că rețeaua națională a înregistrat în
București duminică seară depășiri de până la 8 ori ale particulelor în suspensie PM10 și PM 2,5
și depășiri foarte mari de dioxid de azot.
Pe lista operatorilor care ard deșeuri se află groapa de gunoi Iridex, aeroportul, majoritatea
companiilor petroliere, marile spitale de stat și private, producători de ciment și vopseluri,
hoteluri și marile centre de retail.
ILFOV
BUCUREȘTI
Se adaugă acestui amestec toxic și alte surse: centralele pe gaz ale apartamentelor noi,
suflătoarele de frunze și mașinile de tăiat iarba cu motor pe benzină (una singură e mai poluantă
decât zeci de mașini, pentru că nu are catalizator), praful care zace în straturi pe carosabil și
trotuare și așa mai departe. Soluții există, unele dintre ele sunt imediate sau ușor de implementat
într-un timp foarte scurt, altele necesită o strategie mai complexă. Dar toate trebuie să facă parte
dintr-un plan structurat și aplicat de orice edil, indiferent de orașul în care se află.
Conform specialiștilor în domeniul calității aerului, există măsuri concrete care se pot lua
atât de către administrații, cât și de către fiecare dintre noi pentru a limita poluarea aerului. Să
începem cu noi înșine, pentru că asta va funcționa chiar de astăzi.
„Este nevoie de schimbarea comportamentului fiecăruia dintre noi și din păcate acest
lucru nu e ușor. Putem alege să folosim bicicleta sau transportul în comun în locul mașinii
personale. Putem decide să mergem la birou în mașină cu unul-doi colegi care stau în
apropiere, în loc să conducă fiecare autoturismul propriu. Iar la fel de important este să fim
activi în a cere autorităților să ia măsuri pentru reducerea poluării. Un alt lucru pe care îl
putem face este să monitorizăm chiar noi calitatea aerului la serviciu sau acasă instalând un
senzor care costă aproximativ 300 de euro (Airly, AirVisual Pro, uRADmonitor).” Ștefan
Voinea – Observatorul Român de Sănătate.
Curățenia începe cu noi. Măsuri urgente și simplu de luat de fiecare dintre noi în termen de
maximum 6 luni
1. Folosirea transportului public în locul mașinii personale, măcar câteva zile pe lună.
3. Folosirea mașinii doar dacă e în stare tehnică foarte bună (circuit EGR activ, anvelope
umflate corect, plăcuțe de frână ecologice etc.)
Măsuri mai complexe dar care pot fi luate de autorități în termen de 6 luni – maximum doi
ani
Calea VICTORIEI
Tramvaiele sunt cele mai verzi mijloace de transport în comun, dar numai
dacă sunt modernizate.
Tramvai din Bruxelles, BELGIA Tramvai din Bordeaux, FRANȚA
20. Instalarea de purificatoare de aer în creșe, grădinițe, școli, spitale, spații publice. Această
măsură ar trebui să fie doar una temporară și luată doar în acele zone în care reducerea poluării
aerului nu se poate face într-un termen rezonabil.
25. Reconfigurarea bulevardelor pentru a
favoriza transportul public în comun, deplasarea
cu biciclete și trotinete electrice, precum și
lărgirea trotuarelor și a spațiilor verzi gândite ca
barieră în calea poluării.