ECHIPAMENTE SI UNELTE DE PESCUIT UTILIZATE IN PESCUITUL

MARIN. EFECTE FUNCTIONALE ADVERSE ASUPRA RESURSELOR ESCARESTI

SI A HABITATELOR SPECIFICE

1. Generalitati

Pescuitul se poate defini ca o suma de actiuni: investitii (unelte, ambarcatiuni, instalatii

portuare, unitati de prelucrare, personal calificat, sector cercetare etc.), cercetare-prosectare,
identificare, concentrare, retinere, prelevare etc., care au drept scop realizarea unor capturi de
peste sau alte resurse biologice acvatice comestibile.

Pescuitul poate fi practicat individual sau in grup, iar dupa anvergura actiunilor
enumerate mai sus, in practica pot fi intalnite urmatoarele categorii:

* pescuitul individual, practicat de catre pescarii sportivi sau populatia riverana, este un
pescuit de mica anvergura, avand drept scop fie destinderea, amuzamentul, fie asigurarea sau
completarea hranei zilnice individuale sau familiale. Uneltele utilizate sunt simple, ieftine, in
general unelte cu carlige: undite simple, actionate manual sau mecanic, undite tractate, etc, iar
ambarcatiunile utilizate sunt de dimensiuni reduse, propulsate manual, cu vele sau cu motor.
Resursele urmarite sunt pestii rapitori, atrasi de nada artificiala sau naturala, capturile realizate
sunt reduse, marimea acestora fiind functie de efortul de pescuit;

* pescuitul artizanal, este o activitate de grup, cu un caracter familial in general, practicat

de catre populatia riverana din tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, avand drept scop
acoperirea nevoilor alimentare proprii si realizarea de beneficii, prin vanzarea excedentului pe
plan local. Avand in vedere forta de munca disponibila, in pescuitul artizanal se utilizeaza o
gama mai larga de unelte: carlige, de tipul unditelor, paragate fixe si in deriva, unelte din plasa,
de timpul setcilor fixe si plutitoare, navoadele marine, plase punga de dimensiuni reduse, unelte
tip capcana. Manevrarea uneltelor se efectueaza de la bordul uneia sau mai multor ambarcatiuni
de pescuit, rezultatul fiind cresterea efortului de pescuit si implicit a capturii;

* pescuitul semiindustrial, este o faza de trecere de la forma artizanala la cea industriala,

progresul constand in cresterea nivelului efortului de pescuit si a capturii, prin diversificarea
activitatii, cresterea parcului de nave, a dimensiunilor si dotarii tehnice a acestora, dotarea cu
unelte cu capacitati sporite de prindere, asigurarea sectorului cu personal calificat. Acest tip de
pescuit se practica in statele subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, gestionare ale ZEE, in
cadrul unor societati mixte, avand ca parteneri armatori cu experienta, dornici sa paticipe la
exploatarea resurselor locale;

* pescuitul industrial, este activitatea de pescuit de anvergura, in care actiunile

componente se regasesc la un nivel inalt si complex. Pescariile industriale poseda una sau mai
multe flote, alcatuite din nave specializate sau universale, dotate cu aparatura de navigatie si
pescuit, cu utilaje destinate manevrarii uneltelor si prelucrarii initiale a capturilor. La acest nivel,
se pot aborda in pescuit toate categoriile de resurse marine, productivitatea pescuitului fiind
asigurata de dotarea tehnica a unitatilor de pescuit, gradul de calificare al personalului implicat,
precum si de calitatea informatiilor pescaresti furnizate de sectorul de cercetare aferent.

De asemenea, pescuitul este o activitate traditionala care de-a lungul timpului a avut un rol
esential in economia regiunilor marine, forma de functionare fiind de tip industrial si artizanal.

Cea mai importanta resursa exploatata comercial, cu implicatii traditionale o constituie

resursa piscicola. Resursele biologice marine sunt esentiale pentru supravietuirea umanitatii dar
dupa cum bine se stie, desi ele se reinoiesc, nu sunt infinite si de aceea trebuie sa fie gestionate
corect prin corelarea activitatilor de pescuit in functie de starea stocurilor.

Prin folosirea unor unelte si tehnici de pescuit neselectiv – distructive si efectuarea unui
pescuit excesiv la anumite specii, poate fi periclitata starea rezervelor prin pescuirea puietului
sau distrugerea unor comunitati bentale cu rol trofic sau de refugiu pentru multe specii de pesti.

Pentru o gestionare integrata a resurselor pescaresti trebuiesc luate diferite masuri

manageriale

cum ar fi de exemplu masurile tehnice privind reglementarea uneltelor de pescuit (caracteristici

constructive, conditii de folosire, etc.). O astfel de masura tehnica o constituie reglementarea
dimensiunii ochilor de plasa, pentru a imbunatatii proprietatile selective ale uneltei, in scopul
reducerii nivelului capturii de tineret si cresterii implicite a nivelului recrutarii. Astfel, pentru
realizarea unui pescuit selectiv, de protejare a generatiilor tinere de pesti, se impune necesitatea
utilizarii pe tip de unealta, a unei dimensiuni a ochiului de plasa care sa permita retinerea pestilor
cu o lungime minima totala mai mare decat lungimea pe care o ating dupa prima reproducere,
pentru a facilita pestelui posibilitatea sa se reproduca cel putin o data.

2. Tipuri de nave de pescuit

Desfasurarea procesului de pescuit implica o multitudine de activitati care conditioneaza

atat pescuitul propriu zis cat si prelucrarea si ulterior desfacerea produselor realizate. In principal
existenta unei flote de pescuit este determinata de: baza de constructie si reparatii de nave /
ambarcatiuni; baza de confectionare si reparatii unelte de pescuit; baza de desfacere; porturi
pentru descarcarea produselor; retea frigorifica; existenta personalului calificat.

In general o flota de pescuit se compune din: nave de pescuit; nave frigorifice de

prelucrare sau transport; nave de aprovizionare materiale si combustibil; nave pentru fabricarea
conservelor si a altor produse; nave auxiliare pentru interventii si reparatii.

In Marea Neagra, speciile de pesti ce constituie baza unui pescuit comercial, pot fi
capturate cu urmatoarele tipuri de nave:

a. Traulere - construite intr-o mare varietate de tipuri, in functie de destinatia si

anvergura activitati de pescuit. Astfel, in functie de zona de pescuit, pot fi costiere sau
expeditionare iar din punct de vedere a amplasarii puntii si a echipamentelor de pescuit, pot fi
traulere cu puntea de pescuit amenajata la pupa (traulere cu slip, semislip, portal rabatabil) sau
prova (destinate pescuitului lateral sau in tandem)(Nicolaev, 1988)(Fig. 1). Fara a insista asupra
principalelor caracteristici ale acestor traulere se pot evidentia operatiunile pe care le executa o
nava trauler: navigatie; recunoasteri operative; pescuit; prelucrarea si inmagazinarea produselor;
transbordare-produse, materiale. O nava trauler poate dispune de: instalatia de propulsie;
instalatia de guvernare; instalatia de incarcare-descarcare; aparatura de pescuit si navigatie;
instalatii de pescuit; instalatii de prelucrarea capturii.

La bordul acestor nave, pestele pescuit poate fi pastrat in amestec cu gheata sau sub
forma sarata, intr-o magazie izolata termic si prevazuta cu instalatii de refrigerare.

Fig. 1. Nava tip trauler (foto Maximov)

 b. Sainere - functie de raza de actiune se pot clasifica in:

- sainere expeditionare / dotate cu echipamente complexe pentru recunoasteri, pescuit,

prelucrarea capturilor, magazii (in unele cazuri buncare cu apa preracita) (Fig. 2);

- sainere costiere - dotate cu magazii frigorifice.

O nava sainer dispune de: instalatia de propulsie si energetica (1000 si 4000 CP),
echipamente pentru navigatie si cercetare (radare, aparate radionavigatoare, pilot automat,
girocompas, loch, sonare-display, sonde verticale, batitermograf), instalatii pentru pescuit
(platforma plasei punga, vinci, instalatia pentru manevra de ridicare a plasei, instalatie pentru
transportul plasei); instalatie pentru prelevarea capturilor; echipamente pentru prelucrarea si
inmagazinarea capturii.

Fig. 2. Nava tip seiner

In activitatile de pescuit de la litoralul romanesc al Marii Negre, pana in prezent nu sunt
folosite acest tip de nava de pescuit

c. Traulere / Sainere - sunt nave dotate cu instalatii de pescuit atat cu traulul pelagic cat
si cu plasa punga.

d. Driftere - nave de pescuit, in general de dimensiuni mici si medii, echipate cu setci

(fixe sau in deriva), ale caror caracteristici costructive sunt functie de zona de pescuit si
tehnologia pescuitului. In vederea desfasurarii activitptilor de pescuit, navele drivter sunt dotate
cu: instalatii de propulsie; aparatura de navigatie, cercetare si pescuit, instalatii de pescuit,
instalatii de prelucrarea si depozitarea capturii.

2.1. Structura flotei de pescuit din Marea Neagra

 La nivelul anului 1995, conform statisticilor inregistrate de G.E.F/BSEP 1[1], flota de
pescuit a celor sase tari riverane Marii Negre, este alcatuita din circa 4.866 unitati navale. Dintre
cele 6 flote de pescuit se detaseaza net, flota de pescuit a Turciei cu 4.298 (88,1%) unitati navale,
urmata la mare distanta de cea a Ucrainei cu 468 (9,4%) unitati navale. Restul flotelor, respectiv
ale Bulgarie (15 unitati, 0,8%), Georgiei (46 unitati - 0,9%), Rusiei (26 unitati - 0,5%) si
Romaniei (13 unitati - 0,3%) impreuna reprezinta doar o mica parte ce nu depaseste 2,5% (100
unitati navale) din numarul total de nave ce activeaza in zona Marii Negre. Analizand structura
principalelor flote de pescuit, ale Turciei si Ucrainei, pe clase de tonaj, se poate observa faptul ca
baza acestora este formata din nave de tonaj mic si mediu (pana in 100 TRB), cu 4.278 unitati
navale (99,5%, din numarul total de nave) pentru Turcia respectiv 439 unitati (93,8%) pentru
Ucraina.

Din punct de vedere al tipurilor de nave de pescuit, utilizate in capturarea resurselor

pescaresti, flotele de pescuit al statelor participante la exploatarea acestora, sunt alcatuite din
nave operationale (traulere costiere, sainere, traulere/sainere si driftere), nave de transport peste,
nave uzine si nave de cercetare. Structura pe nave a principalei flote de pescuit din Marea
Neagra, este formata in special din driftere - 52,86% (2.580 unitati), traulere/sainere - 4,4% (305
unitati), sainere - 4,1% (223 unitati) si traulere - 3,1% (183 unitati), restul de nave (1.042 unitati)
practicand un pescuit specializat al altor specii de pesti (Tabel 2).

Tabel 2

Distributia navelor de pescuit, pe tipuri de unitati si tari, in zona Marii Negre

TIPUL NAV TOTAL
EI Bulgaria Georgia Romania Rusia Turcia Ucraina
Trauler 12 6 13 3 148 1 183
Sainer 22 201 223
Drifter 8 2.572 2.580
Trauler / Sainer 23 217 65 305
TOTAL NAVE 12 36 13 26 3138 66 3.291
DE PESCUIT
Nava de cercetare 1 1 1 3

2.2. Structura flotei de pescuit romanesti

Incepand din anul 1980, in componenta flotei de pescuit a Romaniei au intrat si nave trauler
costier, prin cumpararea a doua nave poloneze de tip B 410 (Morunul si Delfinul), urmate de noi
nave de acelasi tip sau de tipul Baltica (rusesti) si TCMN (romanesti). An de an, flota nationala
de pescuit costier a crescut progresiv, prin achizitionarea de noi nave, atingand nivelul maxim in
anul 1990 (20 unitati navale). Din punct de vedere al structurii flotei de pescuit pe clase de tonaj,
aceasta era formata in principal de nave de tonaj mediu (50-150 TRB) (Tabel 3).
1
 Tabel 3

Evolutia flotei de pescuit romanesti, pe tipuri de nava, in perioada 1980-2009

Nr. Tipul Clasa A N U L
1980 1985 1990 1995 1999 2000 2005 2006 2007 2008 2009
crt. de nava T.R.B.
1. Trauler 0-24,9 15 15 15
costier 25-49,9
50-99,9 8 7 6 11 10 7 6 5 5 5
100-149,9 2 7 6 3 3 2 2 2 1 - -
TOTA 2 30 28 25 14 12 9 8 6 5 5
L
Dupa o dezvoltare intensa din perioada 1981-1989, prin cumpararea a peste 20 de traulere
(oficial statisticile prezinta un numar de 23 de nave, dar ultimile 3 nave construite la santierul
Naval Tulcea nu au mai intrat in exploatare, fiind vandute unor firme straine)(Nicolaev, 2000),
fapt ce a dus practic la dublarea capturilor realizate la mare, dupa 1990 a urmat, de la un an la
altul, declinul flotei, care a dus ca la nivelul anului 2001 sa nu mai existe decat 6 nave, iar in
prezent doar doua nave (Flamengo 4 si Meduza 6) (tabel 4).

Tabel 4

Evolutia numarului de nave apartinand flotei de pescuit costier, in perioada 1981-2009

Anul Nr. Tipul navei 0 1 2 3 4 5*
B- Baltic TCM 1995 9 3 4 2
total 410 a N
1981 2 2 1996 11 3 4 4
1982 3 3 1997 13 3 4 6
1983 11 7 4 1998 14 3 4 7
1984 11 7 4 1999 14 3 4 7
1985 15 7 4 4 2000 12 2 4 6
1986 14 7 4 3 2001 7 2 1 4
1987 14 7 4 3 2002 9 2 1 4 2
1988 14 7 4 3 2003 9 2 1 4 2
1989 20 6 4 10 2004 8 2 1 3 2
1990 13 6 4 3 2005 9 2 1 4 2
1991 7 2 4 1 2006 8 2 2 2 2
1992 8 3 4 1 2007 6 2 - 2 2
1993 8 3 4 1 2008 5 2 - 1 2
1994 8 3 4 2009 5 2 - 1 2

·        alte tipuri de nave

 Flota de pescuit costier a fost alcatuita din trei tipuri de nave: B 410, de constructie
poloneza, de 132 TRB/570CP; Baltica, de constructie ruseasca, de 98 TRB/300CP; TCMN, de
constructie romaneasca, de 95 TRB/365CP.

Dupa anul 1990, un numar de sapte nave au fost detasate pentru a pescuii, in zona
costiera a platformei mauritaniene, dar dupa o serie de campanii esuate au sfarsit prin a fi
confiscate de Republica Mauritania. Restul navelor ramase au activat in zona litoralului, dar din
cauza unui management defectos precum si a pierderii pietei de desfacere a pestelui au dus la
vanzarea navelor, uneori pe un pret foarte mic. Flota s-a redus treptat, ramanand doar cinci nave.

In activitatile de pescuit cu traulul pelagic, la litoralul romanesc al Marii Negre, se

folosesc trei tipuri de nave trauler costier cu traulare prin pupa, respectiv B – 410, Baltica si
TCMN, dotate cu instalatii de pescuit si aparatura hidroacustica de detectare a pestelui,
corespunzatore pentru realizarea unui pescuit eficient, in zona de larg (Nicolaev, 1988)(Tabel 1
si Fig. 3).

Dupa anul 1990 in pescuit au aparut si alte tipuri de nave trauler, fie prin modificarea
unor nave (DRAGONUL/ROU–P–040254 CT, BARACUDA II), fie cumpararea de nave din
flota de pescuit turceasca (Pelican 1, YILDIRIMLAR I/ROU–P–060030–CT, HENDEM
MUSTAFA/ROU–P–040026–CT).

MEDUZA 4 / ROU–P–040184–CT (tip MEDUZA 2 / ROU – P – 040117 – CT (tip

Baltica) TCMN)

DRAGONUL / ROU–P–040254 CT HENDEM MUSTAFA / ROU – P – 040026 –

CT
STEAUA DE MARE 1/ROU–P–040184–CT YILDIRIMLAR – I / ROU–P–060030–CT

(tip B 410)

Fig. 3. Tipuri de traulere costiere (foto Maximov)

Tabel 1

Principalele caracteristici ale navelor trauler costiere

Caracteristicile navei /Instalatii de pescuit/ Tipul navei trauler
B – 410 Baltica TCMN
Aparatura hidroacustica
1 2 3 4

Anul intrarii in exploatare 1981 1983 1985

Caracteristicile navei
Lungime maxima 25,66 m 25,45 m 25,35 m
Latime maxima 7,20 m 6,80 m 7,20 m
Pescaj maxim 2,91 m 2,39 m 2,40 m
Tonaj registru brut 131,90 t 98,00 t -
Volum magazie peste 98,0 m3 64,0 m3 60,0 m3
Puterea nominala a motorului principal 570 CP 300 CP 300-365CP
Viteza navei 11 Nd 9,5 Nd 9,5 Nd
Autonomie operationala 15 zile 6 zile 6 zile
Gradul marii pana la care se pot desfasura activitatile 4 4 4
de pescuit
Echipaj 8 10 10
Numar membrii echipaj 8 6 5
Instalatii de pescuit
Vinci de traulare 2 buc. - 2 buc.
Vinci de plasa 1 buc. - 1 buc.
Vinciuri de manevra 2 buc. - 2 buc.
Tamburi auxiliare 1 buc. - 1 buc.
Vinci de traulare cu trei perechi de tamburi (traulare, - 1 buc. -
auxiliari, manevra)
Aparatura hidroacustica de detectare a pestelui
Sonda verticala SP – 4301 1 buc. - 1 buc.
Statie hidroacustica LESHCH – B - 1 buc. -
La bordul acestor nave, pestele pescuit poate fi pastrat in amestec cu gheata sau sub
forma sarata, intr-o magazie izolata termic si prevazuta cu instalatii de refrigerare.

La navele trauler de tip Baltica si TCMN, puntea de pescuit este prevazuta cu un slip lat
de circa 2,3 m si doua gruie de care sunt suspendate pasticile de traulare. In cazul navelor trauler
de tip B-410, lansarea-virarea traulului si intermediarelor se realizeaza prin pupa navei, peste o
rola cu latimea de circa 2,8 m. De asemenea, fiecare nava trauler costier prezinta la mijlocul
puntii de pescuit cate o coloana portal pe care sunt fixate pasticile de descarcare a sacului,
respectiv cate una (B-410) sau doua (Baltica si TCMN) bigi.

3. Unelte de pescuit

Crearea flotei de pescuit costier (1981), dezvoltarea lor ulterioara intr-un ritm accelerat,
prin eforturi financiare considerabile, a necesitat realizarea de tehnologii de pescuit noi sau
modernizate, necesare capturarii speciilor de pesti, implicit si a clupeidelor, cu valoare
economica din diferite arii geografice. Cercetarile intreprinse de specialistii romani in tehnica
pescuitului, au evoluat o data cu dezvoltarea flotei de pescuit, contribuind la proiectarea si
elaborarea de unelte de pescuit, care sa duca la cresterea productivitatii pescuitului si reducerea
cheltuielilor de productie.

Resursele pescaresti din Marea Neagra sunt capturate cu urmatoarele tipuri de unelte:

a. unelte de pescuit filtrante tractate: traul pelagic;

b. unelte de pescuit filtrante inconjuratoare: navoad marin, plasa punga;

c. unelte de pescuit talian, setca

d. unelte de pescuit cu carlige armate cu momeli: paragate, volta, taparina, naluca.

3.1. Unelte de pescuit filtrante tractate

Traul pelagic - este o unealta activa tractionata, prevazuta cu un sistem de armare care-i
asigura in timpul pescuitului forma necesara filtrarii unui volum cat mai mare de apa. Este
formate din patru piese: capac, talpa si doua piese laterale, simetrice doua cate doua. Intru-cat
traulul este construit din elemente elastice, forma acestuia in timpul pescuitului va fi rezultatul
echilibrului fortelor care apar ca urmare a rezistentelor hidrodinamice.
 In perioada 1979-1990, specialisti din cadrul colectivului tehnica pescuitului din cadrul
INCDM 'Grigore Antipa' Constanta, au realizat un numar de 6 traule, din care doua destinate
pescuitului pelagic marin, a caror parametri functionali (Tabel 5) au dus la cresterea progresiva a
productivitatii si au tinut cont de urmatoarele conditii:

Tabel 5

Principalele caracteristic ale unor tipuri de traule pelagice

Nr. Tip de traul Anul Parametri functionali ai uneltei de pescuit

Deschidere Deschidere Viteza de
crt. verticala (m) orizontala (m) traulare (Nd)
1. Traul pelagic 50/35-74 m 1987 13 - 14 22 3,6 - 3,8
2. Traul pelagic 36/26-59 m 1987 11 - 12 20 3,2 - 3,4

- parametri tehnico-functionale imbunatatiti si in stransa corelare cu caracteristicile

etologice ale speciilor care constituie obiectul pescuitului;

- manevrabilitate si reparare cat mai usoara;

- pret de cost redus;

- sistem de armare compatibil realizarii unor parametri functionali optimi.

Traulul pelagic este o unealta de pescuit de forma tronconica, echipat cu un sistem de

armare propriu, tractata in masa apei cu ajutorul unei nave prin intermediul elementelor de
legatura (vaiere, intermediare, fraie, etc.) (Fig. 4).

Fig. 4. Ansamblu nava-traul

Pescuitul cu traulul pelagic la litoralul romanesc al Marii Negre are un pronuntat caracter
sezonier, impus de perioada limita in care isi face prezenta pestele in sectoarele acoperite de
raza de actiune a navelor trauler costier. Pentru a retine selectiv pestii, dimensiunea ochiului de
plasa (2a) de la camasa sacului de traul trebuie sa fie de 14–16 mm atunci cand se realizeaza un
pescuit specializat la specia sprot, respectiv de 20 mm sau 24 mm cand obiectul pescuitului il
reprezinta hamsia sau stavridul (Fig. 5).

3.2. Unelte de pescuit filtrante inconjuratoare

Uneltele filtrante inconjuratoare sunt in general plase verticale cu care se inconjoara o

anumita suprafata a apei, delimitand-o pana la un anumit nivel sau pana la fundul bazinului.
Restrangerea suprafetei, se realizeza prin reducerea perimetrului inconjurat, in urma recuperarii
extremitatilor uneltei pe mal sau nava / ambarcatiune (Adam si al., 1981; Bacalbasa, 1965).

a. Navod marin – este o unelta filtratoare inconjuratoare, capturarea pestelui efectuandu-

se prin restrangerea suprafetei inconjurate de unealta, care filtreaza apa si retine exemplarele de
pesti din perimetrul inconjurat (Fig. 6).

Fig. 5. Traul pelagic 50/35–74 m

Pentru confectionarea navodului marin se folosesc plase cu marimea ochiului (2a)

cuprinsa intre 20-48 mm si finetea firului de 240 tex (N 4.100). Pescuitul cu navodul marin se
realizeaza de-a lungul litoralului romanesc, pe substrat nisipos sau nisipos-malos la adancimi de
3-4 m in scopul capturarii cu predilectie a aglomerarilor de chefal.

Pentru a captura cu navodul marin pestii dintr-o anumita suprafata inconjurata, este
necesar ca partea inferioara a uneltei (franghia cu greutati) sa aibe un contact permanent cu
fundul marii, fapt care genereaza insa, efecte functionale adverse atat directe cat si indirecte
asupra resurselor pescaresti, concretizate prin retinerea tineretului, respectiv a unor componente
ale biocenozelor bentale cu rol trofic (crustacee, moluste, etc.) sau de refugiu (alge macrofite)
pentru pesti.

Navoadele marine pot fi de doua tipuri: simetrice (lungimea aripii 1.000 m) si asimetrice (aripile
avand lungimi de 1.000 si 1.250 m si o inaltime de 1,5-6 m).

Fig.Navod marin.

parti componente: 1 - matita;2 - privod; 3 - partea centrala; 4 - partea de la

clece; 5 - clece; 6 -fraiele clecei; 7 - franghia de tractiune

Sunt utilizate in zonele de tarm, in numar destul de mic, de unele brigazi de pescari, fiind
capturate in general specii de pesti de talie mica (datorita dimensiunilor mici ale laturilor
ochiurilor de plasa din zona matitei / a = 10 mm), care intreprind migratii de-a lungul malului,
printre care scrumbia, rizeafca, gingirica stavrid, chefal, lufar, cambula, calcan si uneori chiar
sprotul. Cantitatile pescuite sunt in general mici, pestele fiind comercializat proaspat sau sarat.

Speciile de pesti mentionate mai sus sunt localizate in zona de mal, sub forma de
aglomerari dispersate, fapt pentru care si capturile realizate cu navodul sunt in general mici.
Aceasta situatie favorizeaza insa, mentinerea in stare vie a pestilor retinuti in matita navodului si
da posibilitatea returnarii exemplarelor tinere, in mediul lor natural, atunci cand sunt recoltate
din acest compartiment al uneltei (Nicolaev si al., 2004) .
 b. Plasa punga - este o unealta pelagica filtratoare, inconjuratoare, fiind destinata
pescuitului speciilor pelagice de card (sprot, hamsie, sardine, hering, macrou). Partile
componente ale plasei punga sunt: aripa; pritonul; antepritonul si subpritonul; sardonul superior
si inferior (rol de rezistenta); - franghia plutitorilor si a greutatilor; inele cu bride (rol de
ingrelare si de dirijare a surmelei); - surmeaua (cu rol de punguire); codolele sau cablurile de
manevra. Pentru armare se utilizeaza urmatoarele accesorii: flotori; franghia plutitorilor si a
greutatilor; greutati, inele si surmeaua.

3.3. Unelte de pescuit fixe

Metoda de pescuit prin bararea directiei de deplasare si dirijarea pestelui intr-un spatiu
redus consta in bararea directiei de deplasare a pestelui cu un perete vertical de plasa si dirijarea
acestuia catre incinte realizate din plasa, intre care comunicarea se realizeaza prin culoare cu
tenta de ingustare la trecerea de la o incinta la alta, facilitand retinerea pestelui. Uneltele de
pescuit care functioneaza pe acest principiu se numesc capcane.

a. Capcanele - sunt unelte de pescuit stationar, fixate de substrat pentru functionare in

anumite conditii de lucru, care bareaza drumul de deplasare al pestelui, dirijindu-l intr-un spatiu
delimitat. Aceste unelte sunt realizate din plasa de relon si sunt echipate cu elemente de armare si
fixare. Dimensiunile de gabarit sunt variabile, functie de conditiile de utilizare, dar indiferent de
dimensiuni, elementele caracteristice ale capcanelor sunt: aripa care dirijeaza pestele, oborul
care retine pestele dirijat intr-un spatiu limitat restrangandu-i posibilitatea de deplasare si
camera de prindere care retine pestele. Unealta de tip capcana folosita in pescuit la litoralul
romanesc, este talianul marin.

Talianul – este o capcana deschisa mare, utilizata in pescuitul marin de coasta si

reprezinta o unealta cu un bun randament de pescuit. Principalele componente ale talienelor sunt:
aripa, oborul si camera de prindere (1-3)(Fig. 7). Talienele pot fi instalate pe piloni (3-10 m) sau
cu ajutorul flotorilor (plutitoare sau suspendate) (peste 10 m si fund pietros).

In alegerea locului de amplasare a talienelor trebuie respectate si cunoscute anumite

conditii: zona de pasaj a speciilor, topografia arie, fiind preferate selfurile continentale plate,
largi si line, fara sectoare stancoase, viteza curentului sa fie sub 1 m/s, la distante de 1,5-2 km
intre taliene. Cele mai bune zone sunt platformele cu funduri nisipoase, favorabile pentru fixarea
ancorajelor. Modul de fixare a unui talian este in functie de substratul zonei, putand fi fixat pe
pari (zona nisipoasa) sau flotori (zona pietroasa)(Fig. 8).

In zona litoralului romanesc al Marii Negre, au fost instalate taliene in sectorul cuprins
intre Sulina si Vama Veche, numarul lor a oscilat, de la un an la altul, functie de necesitatile
fiecarei societati, intre 29 si 140 buc, maximum fiind atins in anii 1965 si 1987 (140 respectiv
139) (Tabel 7.6).

In ultimii 12 ani, efortul de pescuit la taliene a scazut constant de la 123 de taliene/1989, la

82/1993, 65/1996, 49/1998, 42/2000 si 29/2001, fiind amplasate in 12 puncte pescaresti din
sectorul Portita-Vama Veche. Paralel cu reducerea numarului de taliene s-a diminuat si numarul
personalului angrenat in activitatea de pescuit de la circa 400-450 pescari (1983) la numai 150-
200 pescari (2006) si sub 100 pescari in prezent.

Fig 7. Forma si componentele unei talian

Talian instalat pe pari Talian instalat pe flotori

Fig 8. Moduri de instalare a talianului (foto Maximov)

Tabel 7.6

Evolutia numarului de taliene instalate in zona litoralului romanesc, in perioada 1955 - 2009
Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr.
taliene taliene taliene taliene taliene
1955 116 1966 137 1977 - 1988 116 1999 32
1956 100 1967 109 1978 - 1989 123 2000 42
1957 104 1968 107 1979 - 1990 117 2001 29
1958 100 1969 106 1980 - 1991 100 2002 41
1959 91 1970 99 1981 - 1992 82 2003 41
1960 92 1971 101 1982 - 1993 82 2004 41
1961 99 1972 122 1983 - 1994 84 2005 30
1962 127 1973 116 1984 - 1995 73 2006 27
1963 122 1974 106 1985 - 1996 65 2007 22
1964 118 1975 117 1986 - 1997 43 2008 22
1965 140 1976 - 1987 139 1998 49 2009 21
b. Setci - sunt unelte confectionate din plasa si retin pestele prin agatare sau incurcare,
fiind destinate pescuitului speciilor distribuite in masa apei.

Dupa tehnica de pescuit setcile pot fi fixe (fixate pe piloti, cipeti, ancore sau ancorete)
(Fig. 9) si in deriva (libere in masa apei).

Fig. 9. Setca fixa, mod de semnalizare

Baranov (1914) descrie trei tipuri de retinere a pestelui in unelte de tip setca:

* prindere la nivelul operculelor (plasa se opreste dupa marginea operculelor);

* prindere de corp (plasa se opreste in fata dorsalei);

* prindere prin incurcare in ochii de plasa (dinti, maxilare, inotatoare, fara penetrarea
ochiurilor plasei.

Dupa specia de peste care reprezinta obiectul pescuitului setcile pot fi clasificate astfel:

◙ setca pentru scrumbie de Dunare si chefal – sunt confectionate din plasa realizata din
materiale sintetice poliamidice (relon), cu dimensiunea ochiului de plasa 2a = 60–64 mm si
finetea firului sub 10.000 m/kg, posadite pe franghi din polipropilena cu diametrul de 3-5 mm,
echipate la partea superioara cu plute respectiv cu plumbi la partea inferioara;
 ◙ setca pentru calcan – sunt confectionate din plasa realizata din materiale sintetice
poliamidice (relon), cu dimensiunea ochiului de plasa 2a = 400 mm si finetea firului sub 350 m /
kg, posadite pe franghii din polipropilena cu diametrul de 3-5 mm, echipate la partea superioara
cu plute respectiv cu plumbi la partea inferioara (Fig. 10 si 11);

Fig. 11. Modul de instalare a setcilor

Fig. 10. Setca de calcan (foto Maximov)
◙ setca pentru rechin – sunt confectionate din plasa realizata din materiale sintetice
poliamidice (relon), cu dimensiunea ochiului de plasa 2a = 200-240 mm si finetea firului sub
3000 m / kg, posadite pe franghi din polipropilena cu diametrul de 3-6 mm, echipate la partea
superioara cu plute respectiv cu plumbi la partea inferioara;
◙ setca pentru sturioni (ohan) - sunt confectionate din plasa realizata din materiale
sintetice poliamidice (relon), cu dimensiunea minima a ochiului de plasa 2a = 200 mm si finetea
firului sub 2.450 m/kg, posadite pe franghi din polipropilena cu diametrul de 4-8 mm, echipate
la partea superioara cu plute respectiv cu plumbi la partea inferioara;
◙ setca pentru guvizi – este confectionata din plasa realizata din materiale sintetice
poliamidice (relon), cu dimensiunea ochiului de plasa 2a = 20-24 mm si finetea firului sub
13.000 m /kg, posadite pe franghi din polipropilena cu diametrul de 3-5 mm, echipate la partea
superioara cu plute respectiv cu plumbi la partea inferioara.
 3.4. Unelte de pescuit cu carlige armate cu momeli

a. Paragat - este o unealta de pescui cu carlige armate cu momeli naturale. Din punct de
vedere constructiv paragatul este constituit dintr-o linie principala (ana) de care sunt prinse
carligele prin intermediul unor snururi (petile) de lungimi si intervale de prindere variabile.
Orizontul de instalare a paragatelor poate fi pe fund (paragate de fund) sau in masa apei
(paragate pelagice) (Fig. 12).

Fig. 12. Tipuri de paragate

Numarul maxim de carlige per paragat nu trebuie sa depaseasca 100 buc.

Pe timpul pescuitului, locul unde sunt instalate paragatele vor fi semnalizate cu nasane de
tip similar cu cele recomandate pentru setcile montate la suprafata sau pana la 2 m sub nivelul
marii.

Carligele sunt articole de pescuit de forma curbata, realizate din otel inoxidabil, cu varful
ascutit, prevazut de regula cu o contra. Varful carligului poate fi drept sau curbat iar tija acestuia
poate varia ca lungime si forma. In sectiune transversala tija carligului poate fi rotunda (in mod
obisnuit) sau plata (prin forjare). Lungimea totala a carligului va fi masurata ca lungimea totala a
tijei, de la extremitatea carligului care serveste pentru legare la petila, pana la varful curburii
acestuia. Latimea carligului va fi masurata ca distanta orizontala cea mai mare de la partea
exterioara a tijei, la partea exterioara a contrei carligului (Fig. 13).
 Fig. 13. Modul de prindere a petilelor pe ana (a) si de legare a carligului la petila (b)

Dupa specia de peste care reprezinta obiectul pescuitului paragatele pot fi clasificate
astfel:

◙ paragate pentru rechin – sunt realizate din franghii si snururi din relon cu diametrul de
5 mm - anaua, respectiv 2,5 mm - petila iar ca marime, carligele vor fi numarul 3/0,
confectionate din otel inoxidabil. Lungimea petilelor va fi de 0,6 m iar distanta intre petile de 3
m.

◙ paragate pentru guvizi – sunt realizate din franghii si snururi din relon cu diametrul
de 1,5 mm - anaua, respectiv 0,5 mm - petila iar ca marime, carligele vor fi numarul 2,
confectionate din otel inoxidabil moale. Lungimea petilelor va fi de 0,2 m iar distanta intre petile
0,6 m.

b. Volta - este o unealta de pescuit cu carlige armate cu momeli naturale, destinata

pescuitului sportiv si artizanal. Din punct de vedere constructiv volta este constituita dintr-o
linie principala (fir monofilament cu diametrul de 0,4-0,6 mm) echipata la unul din capete cu un
plumb cu greutatea de 60-100 g, deasupra caruia se leaga doua carlige numarul 1 sau 2 prin
intermediul unui fir monofilament cu lungimea de 8–10 cm si diametrul de 0,3-0,4 mm. Primul
carlig se leaga pe linia principala astfel incat acest sa se afle la acelasi orizont cu plumbul iar cel
de-al doilea la un cm deasupra nodului de legatura a primului carlig pe linia principala. Volta se
foloseste in general pentru pescuit guvizi si ocazional calcan, rechin si bacaliar. Aceiasi montura
prezentata mai sus se poate folosi si pe lanseta. Numarul de volte permise la pescuit este de
maxim 2 buc.

c. Taparina - este o unealta de pescui cu carlige armate cu momeli artificiale, destinata

pescuitului sportiv si artizanal. Din punct de vedere constructiv taparina este constituita dintr-o
linie principala (fir monofilament cu diametrul de 0,3 - 0,5 mm) echipata la unul din capete cu
un plumb cu greutatea de 80 – 100 g, deasupra caruia se leaga 10 carlige numarul 2 - 4 prin
intermediul unui fir monofilament cu lungimea de 4 – 5 cm si diametrul de 0,25 - 0,35 mm.
Primul carlig se leaga pe linia principala astfel incat curbura acestuia sa fie situata la o distanta
de 10 cm deasupra plumbului iar urmatoarele la o distanta de 12 -14 cm deasupra nodului
anterior. Taparina se foloseste in general pentru pescuit stavrizi si lufar. Numarul de taparine
permise la pescuit este de maxim 2 buc.
 d. Naluca este o imitatie de peste realizata dintr-un metal inoxidabil de culoare argintie,
in greutate de 100–200 g de care sunt prinse 1–2 carlige triple, numarul 1, destinatia acesteia
fiind pentru pescuit sportiv si artizanal. Cand este folosita in pescuit, naluca se prinde pe o linie
principala (fir monofilament cu diametrul de 0,5 - 0,8 mm). Pescuitul cu naluca este un pescuit
dinamic si se foloseste in general pentru capturarea lufarului si ocazional a lavracului.

4. Efecte functionale adverse asupra resurselor pescaresti si a habitatelor specifice

ale acestora

Pana in anul 1990 problematica privind echipamentele de pescuit activ era orientata cu
predilectie spre ralizarea de tehnologii care sa conduca la cresterea productivitatii pescuitului.

Dupa anul 1990 a inceput sa se puna accent din ce in ce mai mult pe abordarea unor
problematici privind protejarea si reabilitarea ecobiomului marin. In acest sens s-au intreprins
studii pentru evaluarea impactului celor mai noi practici de pescuit asupra resurselor marine vii si
habitatelor specifice acestora

Dupa cum se stie, protejarea zonei costiere presupune luarea unor masuri de conservare a
resurselor sale biologice prin interzicerea tehnologiilor necorespunzatoare si diminuarea acelor
activitati care prin specificul lor pot conduce la agravarea dezechilibrelor existente. In aceasta
categorie poate fi catalogata si activitatea de exploatare necontrolata care poate afecta in maniera
negativa unele elemente ale mediului marin si interrelatiile create in cadrul biocenozelor.

Aceste aspecte au fost abordate si in cadrul INCDM-Constanta, scopul lucrarilor de

cercetare fiind identificarea efectelor generate de functionarea uneltelor de pescuit de tipul
traulului pelagic asupra resurselor marine vii si habitatelor specifice acestora si realizarea unor
imbunatatiri constructive si functionale care sa conduca la ameliorarea efectului perturbator al
acestui tip de unealta de pescuit, asupra componentelor ecosistemului marin.

Din observatiile efectuate pe timpul pescuitului asupra mai multor variante de traule
pelagice, a reiesit ca ansamblurile de traulare greoaie (greutatea echipamentului fiind data de
panourile de plasa cu dimensiunea ochiului mai mica de 400 mm) prevazute cu intermediare
inferioare mai scurte decat cele superioare, prezinta urmatoarele particularitati:

- intretinere si reparare mai facila;

- rezistenta mai mare la rupere;

- contact nemijlocit cu fundul marii;

- capacitate ridicata de retinere a algelor macrofite, molustelor si tineretului apartinand

speciilor de pesti demersali valorosi (rechin, calcan, sturioni, etc.).

In baza datelor si informatiilor referitoare la efectele generate de functionarea diferitelor

tipuri de traule asupra componentelor ecosistemului, s-a ajuns sa se elaboreze variante de traule
pelagice care sa fie usor manevrabile, sa realizeze deschideri vertical-orizontale mari, respectiv
sa fie echipate cu un sistem de armare care sa faciliteze evitarea contactului cu fundul marii.

Din testele efectuate pe mare cu prototipul traulului 50/35-74 m, a reiesit ca sistemul de

armare optim pentru efectuarea traularilor in apropierea fundului este cel la care se foloseste o
lungime a cablului intermediar inferior mai mare cu 0,3-0,5 m fata de cablul intermediar
superior. In aceasta varianta se asigura functionarea futropului la o distanta minima de 10-30 cm
fata de fundul marii si evitarea contactului cu substratul a panourilor hidrodinamice de distantare
(Nicolaev si Anton E., 2006).

Spre deosebire de traulele cu latura ochiului de plasa mai mica de 400 mm, traulele cu
latura ochiului de plasa mai mare de 400 mm (traul 50/35-74 m si 36/26-59 m), echipate cu
intermediare inferioare mai lungi decat cele superioare, prezinta urmatoarele particularitati
(Nicolaev si Anton E., 2006):

- intretinere si reparare mai dificila;

- necesita manipulare mai atenta;
- permite functionarea ansamblului de traulare la o distanta minima fata de fundul marii si
evitarea in felul acesta a rascolirii substratului si deranjarea unor componente ale
biocenozelor bentale (alge, moluste, etc.);

- capacitate mai redusa de retinere a algelor macrofite, molustelor si a tineretului

apartinand

speciilor de pesti valoroase.

Din obsevatiile efectuate pe timpul pescuitului a rezultat ca traulul pelagic armat cu

intermediare inferioare mai lungi decat cele superioare, cu 0,3-0,5 m, nu genereaza efecte
functionale adverse, deoarece futropul functioneaza la un orizont situat in imediata apropiere a
fundului marii. Ca dezavantaj, procedeul impune corelarea riguroasa a lungimii vaierelor cu
adancimea, pentru orice schimbare a regimului de lucru (viteza, drum de traulere, curenti, vant,
etc.)(Nicolaev, 1988, Anton, 2006).

Asigurarea unui control permanent al pozitiei futropului fata de fundul marii, indiferent
de schimbarile care pot apare in regimul de lucru se poate realiza prin echiparea traulului cu
sonda de plasa.

Traulul pelagic armat si exploatat insa, in varianta demersala cu intermediare inferioare

mai scurte decat cele superioare, situatie de altfel des intalnita in activitatea de pescuit
desfasurata de navele trauler costier romanesti, genereaza efecte functionale adverse prin
rascolirea sedimentelor si perturbarea organismelor bentale, urmare a contactului uneltei cu
substratul.

Pentru protejarea si reabilitarea ecobiomului marin se impune conditia ca pe timpul

traularii propriu-zise, orizontul de functionare a futropului sa fie situat deasupra fundului marii.
Nerespectarea acestei conditii si practicarea unui pescuit, cu traulul pelagic, pe fundul marii, va
avea atat un impact direct cat si indirect asupra resurselor acvatice vii si habitatelor specifice
acestora, din impact putand sa apara urmatoarele situatii (Nicolaev si Anton, 1998; Anton si al.,
2001/2002; Anton si Adam, 2004):

¨     deranjarea componentelor biocenozelor bentale (moluste bivalve, alge macrofite, etc.)
prin dislocare (fenomenul se produce sub actiunea mecanica a elementelor de legatura
- armare si accidental a panourilor de plasa de la partea inferioara a traulului);

¨     distrugerea partiala prin spargere, strivire si agatare a unor componente ale
biocenozelor bentale (fenomenele au loc sub actiunea mecano-presoare a elementelor
de legatura - armare si accidental a panourilor de plasa de la partea inferioara a
traulului)(Fig. 14 / foto Anton Eugen);

¨     patrunderea agentilor patogeni infectiosi (bacterii, ciuperci, etc.) la nivelul leziunilor
cutanate produse de actiunea mecano-presoare a elementelor de armare si reteaua de
plasa de la partea inferioara a traulului;

¨     rascolirea substratului si antrenarea materialului sedimentar fin in masa apei.

Concluziile cercetarilor au evidentiat existenta unor efecte ale echipamentelor de traulare

care functioneaza in varianta demersala (generate prin rascolirea sedimentelor si perturbarea
organismelor bentonice), concretizate prin diminuarea unor verigi importante ale lantului trofic
specific pestilor pelagici si bentonici.

   

Fig. 14. Efectele functionarii panoului atunci cand vine in contact cu fundul marii

(a - efectul de turbulenta generat la contactul panoului cu fundul marii,

 b - urma lasata pe substrat de talpa panoului – foto Anton E.)

Prin deranjarea respectiv distrugerea partiala a unor componente ale biocenozelor bentale
(alge macrofite, moluste, etc) pot fi afectate atat sursele de hrana cat si locurile de refugiu
specifice pestilor. Astfel, daca se are in vedere importanta algelor ca hrana si loc de refugiu
pentru organismele animale dar si ca sursa de metaboliti externi si oxigen, inseamna ca prin
colectarea sau distrugerea acestora (prin actiune mecano-presoare) se vor produce nemijlocit
efecte adverse atat pentru viata in bentos cat si in intregul ecosistem al nord-vestului Marii
Negre. Pe de alta parte, dupa cum este bine cunoscut, molustele bivalve prin natura sistemului lor
de viata, bazat pe filtrarea apei de mare in scopul asigurarii hranei compusa din microorganisme
(bacterii, microalge, etc.) si detritius organic, joaca un rol ecologic major in bioepurarea apei si
ca atare acestea contribuie semnificativ la mentinerea calitatii mediului marin. Pe langa acest rol,
molustele bivalve reprezinta o veriga importanta in lantul trofic al pestilor demersali si pelagici.

Din cercetarile efectuate in cadrul INCDM-Constanta cat si din consultarea bibliografiei

de specialitate, a reiesit ca efectele cele mai drastice asupra fundului marii a traularilor de fund
nu se datoreaza efectelor mecanice generate de ansamblul de traulare asupra biocenozelor
bentale, cat mai ales tulburarii apei in urma rascolirii substratului si antrenarea in masa apei a
unor cantitati mari de material sedimentar fin, asa numita fractiune “pelitica“.

Prin suprafetele mari de filtrare pe care le realizeaza traulele pelagice, acestea pot facilita
si capturarea accidentala a exemplarelor de delfini care executa deplasari prin sectoarele de
traulare, in urmarirea si procurarea hranei (Anton , 2004).

Sansele de supravietuire a delfinilor patrunsi in conul de plasa al traulului sunt strict

dependente de momentul in care se produce capturarea acestora. Astfel, daca delfinii sunt
capturati accidental pe timpul virarii traulului, sansele de supravietuire sunt mai mari. De obicei,
durata acestei operatiuni este scurta iar traulul in cea mai mare parte a timpului se afla la
suprafata apei, ceea ce da sansa delfinilor sa mai respire pana cand unealta este recuperata in
totalitate la bordul navei. In cazul in care capturarea accidentala a delfinilor se realizeaza pe
timpul operatiunii de lansare sau traulare propriu-zisa, delfinii nu mai au nici o sansa de
supravietuire, acestia mor prin asfixiere deoarece durata unei traulari poate sa ajunga pana la 120
de minute iar delfinii nu pot sa stea sub apa mai mult de 3-6 minute (Phocoena phocoena),
respectiv 3-15 secunde (Delphinus delphis si Tursiops truncatus ), fara a plonja la suprafata apei
pentru a respira (Fisher si al., 1987).

In cautarea hranei delfinii isi pot face aparitia in orice moment in zonele de traulare unde
de obicei activitatea de pescuit este declansata de prezenta aglomerarilor de pesti.

Talienele marine, fiind unelte de pescuit stationare cu o pozitie statica pe timpul

functionarii, nu produc efecte functionale adverse asupra habitatelor specifice resurselor
pescaresti.

Functionarea acestor echipamente de pescuit au insa si o principala deficienta,

dimensiunile mici ale ochiurilor de plasa din zona camerei de prindere care favorizeaza si
retinerea generatiilor tinere de pesti, apartinand speciilor scrumbie de Dunare, rizeafca, lufar,
stavrid, calcan, etc. Exemplarele tinere de pesti pot fi returnate insa mediului, in stare vie, atunci
cand sunt recoltate din compartimentul de retinere a talianului, intrucat retinerea pestelui la acest
tip de unealta se realizeaza intr-un spatiu larg (camera de prindere), unde pestii au posibilitatea
de a se misca liber pana la efectuarea operatiunii de recoltare.

Datorita dimensiunilor mici ale ochiurilor de plasa, talienele marine nu favorizeaza

incurcarea sau agatarea delfinilor. Fiind un echipament cu anvergura mare, au existat si dese
situatii cand indivizi de delfini au patruns in aceste instalatii, in urmarirea si procurarea hranei. In
astfel de cazuri delfinii pot devenii captivi, cu precadere in talienele instalate pe piloti, deoarece
la acest tip de instalatie partea superioara a peretilor aerieni de plasa, pot sa se afle la o inaltime
apreciabila fata de nivelul apei (0,50-0,75 m), constituind un adevarat baraj in calea delfinilor
ajunsi in camera de prindere a talianului. Din camera de prindere a talianului, delfinii ramasi
captivi pot fi returnati insa mediului, in stare vie, prin coborirea peretilor laterali ai acestui
compartiment, atunci cand se efectueaza controlul uneltei (verificarea talianului in vederea
recoltarii pestelui retinut in camera de prindere se realizeaza cel putin o data pe zi) (Anton, 2003;
Anton si al., 2001/2002; Radu si al., 2003; Anton si Adam, 2004).

Uneltele filtrante inconjuratoare sunt in general plase verticale cu care se inconjoara o

anumita suprafata a apei, delimitand-o pana la un anumit nivel sau pana la fundul bazinului.
Restrangerea suprafetei, in cazul navodului marin, se realizeza prin reducerea perimetrului
inconjurat, in urma recuperarii extremitatilor uneltei pe mal (Adam si al., 1981; Bacalbasa,
1965).

Pentru a captura cu navodul marin pestii dintr-o anumita suprafata inconjurata, este
necesar ca partea inferioara a uneltei (franghia cu greutati) sa aibe un contact permanent cu
fundul marii, fapt care genereaza insa, efecte functionale adverse atat directe cat si indirecte
asupra resurselor pescaresti, concretizate prin retinerea tineretului, respectiv a unor componente
ale biocenozelor bentale cu rol trofic (crustacee, moluste, etc.) sau de refugiu (alge macrofite)
pentru pesti. Datorita dimensiunilor mici ale laturilor ochiurilor de plasa din zona matitei (a=10
mm), acest tip de unealta poate retine pe timpul pescuitului exemplare tinere de pesti apartinand
speciilor stavrid, chefal, lufar, cambula, calcan, etc., atunci cand acestea sunt prezente in raza de
actiune a navodului.

Speciile de pesti mentionate mai sus sunt localizate in zona de mal, sub forma de
aglomerari dispersate, fapt pentru care si capturile realizate cu navodul sunt in general mici.
Aceasta situatie favorizeaza insa, mentinerea in stare vie a pestilor retinuti in matita navodului si
da posibilitatea returnarii exemplarelor tinere, in mediul lor natural, atunci cand sunt recoltate
din acest compartiment al uneltei (Nicolaev si al., 2004) .

Dupa cum a mai fost mentionat, reusita pescuitului cu navodul marin este conditionata de
realizarea unui contact permanent a partii inferioare a uneltei (franghia cu greutati) cu substratul,
pentru a nu permite evadarea pestilor aflati in perimetrul inconjurat de acesta. In asemenea
situatii, prin frecarea partii inferioare a navodului de substrat se produce implicit agatarea,
dislocarea si antrenarea catre zona de retinere a uneltei, a unor componente ale biocenozelor
bentale cu rol trofic sau de refugiu (moluste, crustacei, alge macrofite, etc.) pentru pesti, dar la
fel ca si in cazul talianului marin acestea pot fi redate mediului, atunci cand sunt recoltate din
matita navodului.

Atat setcile fixe cat si cele in deriva nu genereaza efecte functionale adverse asupra
habitatelor specifice resurselor pescaresti, in schimb sunt cele mai periculoase unelte de pescuit
pentru delfini. Fiind realizate din fire subtiri, greu vizibile si elastice, setcile au o capacitate mare
de retinere prin agatare si incurcare, fapt care reduce sansele de evadare a delfinilor care in
tentativa lor de a recupera pestii ramasi captivi in reteaua de plasa, devin ei insusi victime (Fig.
15 / foto Maximov V).

Pentru explorarea spatiilor indepartate, la delfini s-a dezvoltat un nou sistem de orientare,
ecolocatia. Folosind frecventele ultrasonice, acest sistem este foarte dezvoltat si extrem de
sensibil. Cu ajutorul ecolocatiei delfinul poate detecta si identifica prada sau dusmanul, dar sa si
comunice totodata cu ceilalti delfini. In acest context, pentru diminuarea capturilor accidentale
de delfini, in setci, se recomanda echiparea acestora cu pingere.

Fig. 15. Delfini incurcati in setca (foto Maximov)

Pingerele sunt generatoare de sunete de intensitate relativ joasa (in general sub 150 dB re
μP la 1 m) cu alimentare de la acumulatori mici, domeniul de operare fiind in gama de frecventa
medie si inalta (intre cca. 10 kHz si aproximativ 100 kHz).

Sunt prezentate avantajele si dezavantajele folosirii in pescuit a uneltelor de tip stationar:

Avantaje Dezavantaje
Paragate
- nu produc efecte functionale adverse asupra - pierderea frecventa a uneltelor pe timpul
habitatului; furtunilor de intensitate mare;

- au un cost redus de confectie si exploatare; - degradarea capturilor atunci cand timpul

nefavorabil nu permite controlul la timp, al
- retin prin agatare specii de pesti cu valoare instalatiilor.
economica ridicata;

- capturile de peste sunt reprezentate, in

general, prin exemplare mature sexual.
Carmace
- nu produc efecte functionale adverse asupra - vulnerabilitate la boli a sturionilor raniti,
habitatului; scapati din carlige;

- au un cost redus de confectie si exploatare; - degradarea capturilor atunci cand timpul

nefavorabil nu permite controlul la timp, al
- retin prin agatare exemplare mari de sturioni instalatiilor;
(mature sexual);
- distrugerea instalatiilor si pierderea uneltelor
pe timpul furtunilor de intensitate mare;

- productivitate mica a pescuitului;

- riscul lucrului la carmace.

Setci
- nu genereaza efecte functionale adverse - degradarea capturilor atunci cand timpul
asupra biocenozelor bentale (moluste, alge nefavorabil nu permite controlul la timp, al
macrofite, etc.); instalatiilor;

- setcile care se pierd pe timpul furtunilor de - deteriorarea/pierderea uneltelor pe timpul

intensitate mare, devin suporti artificiali furtunilor de intensitate mare.
pentru midii si mitilaster, verigi de lant trofic
pentru pesti; - sunt cele mai periculoase unelte de pescuit
pentru delfini (fiind executate din fire subtiri,
- atunci cand latura ochiului de plasa este greu vizibile si elastice, setcile reduc sansele de
dimensionata corespunzator, retin, in general, evadare a delfinilor care in cautarea hranei se
exemplare de pesti, mature sexual; incurca in aceste unelte);

- sunt unelte de pescuit cu care se poate

captura o gama diversificata de specii de pesti
demersali (guvizi, cambula, calcan, rechin,
sturioni, etc.).