METÓDĂ NOUĂ

de

SCRIERE ȘI CETIRE
PENTRU USULU CLASEI I PRIMARIĂ.
de

 Institutorii: I. Créngă, C. Grigorescu, G.

Ienăchescu,
N. Climescu, V. Recénu şi A. Simionescu.
Aprobată şi adoptată de Ministeriulu Instrucţiunei Publice şi alu Culteloru.

EDIŢIUNEA A DOUA.
Tipărită cu spesele Societăței învèțăturei Poporului 
Românu din districtulu și comuna Iassy.
Preţul 43 parale sèu 33 bani

Tipografia H. Goldner.
 – 4 –

Notă explicativă asupra ediției:

 Acest material nu este un facsimil ci o reproducere
a manualului “Metodă nouă de scriere și cetire pentru
usulu clasei I primariă” din anul 1868 , prin mijloace
moderne de lucru: scanare, prelucrare și aranjare a
textului, prelucrare și îmbunătățire a imaginilor, etc.
Editarea manualului face parte din proiectul
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ – inițiat de APCA, oraș FIENI,
DB.
Proiectul își propune înțelegerea actului educațional
la români de-a lungul timpului.
Realizarea obiectivului acestui proiect vizează pe
toți oamenii interesați de istoria învățământului
românesc și în special pe cadrele didactice și specialiş tii
 în domeniul educației.
Cititorii dornici să pună câte o cărămidă la
 împlinirea obiectivului pot sprijini proiectul:
proiectul:
1. Cu manuale școlare sau cărți, studii, articole, etc.,
referitoare la învățământul românesc și tot ce a
putut interacționa cu el în decursul anilor;
2. Sponsorizări sau donații;
3. Direcționarea celor 2% din impozitul pe salariu
sau profit.
Nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu pentru r odnicia
odnicia
acestui demers !

 Asociația Pentru Cultură Alfa, Fieni, jud. Dâmbovița

CONT BCR – RO77RNCB0129122962010001
www.asociatia-pentru-cultura-alfa.ro/blog
asociatia_alfa@yahoo.ro
0729 386 937
 Ministerulu Instrucţiunei Publice şi alu
Cultelor.
Vedendu cartea intitulată  „Metoda nouă de scriere şi cetire
 pentru usulu clasei I Primariă‖ elaborată de D-nii institutori din
Iaşi,  I. Créngă,
Créngă, C. Grigorescu, G. Ienă
Ienăchescu, N. Climescu, V.
 Recénu şi  A. Simionescu, Ministeriulu audindu şi pe consiliulu
 Recénu
 permanente de instrucţiune, publică spre generala cunoscinţă, că
acéstă carte s'a apr obatu
obatu şi adoptatu ca carte didactică, pentru
usulu clasei I din scólele primarie.
 No. 10,099, Septemvrie
Septemvrie 11.
(Monitorulu 208 anulu 1868.)
 – 4 –

P A R T E A I.
 Litere mici de scrisu şi de tipariu 

Cuvinte une-silabe şi propuseciuni.

I 
i n 
i n
in 
in
n i 
n i
ni 
ni
u 
u
 – 4 –

nu 
nu
un 
un
nun 
nun
c 
c
cu , cuc , nuc .
cu, cuc, nuc.
un cuc. un nuc. un nun.
Modul de prelegere.

Invĕțătorulu. Eu ḑicu i, diceți și voi cu toții de-o-dată i! — Acum scrieţi si voi așà:
(Invĕţătorulu scrie pe tabela sc ólei semnulu sau litera sonului i; totu așa face învățătorulu și
 pentru litera n) Scolarii scriu pe plăcele loru).
Acum scrieţi litera i şi n alăturea. — 
(Invĕțătorulu scrie pe tabela scólei in).
Spuneţi pe rându: i-n şi apoi le cetiţi de-o-dată: in. — 
Acum scrieţi semnulu sonului n. apoi alu i, aş à: n-i şi la un loc ni. — 
Care cuvêntu s'a ḑisu ântĕiu? — (in)
Care alu doilea ?  — (ni).
Câte sonuri suntu în cuvêntulu ântĕiu? — 
Câte în alu doilea?  — Şi care suntu ?  — 
(Totu așa se face pentru u și c). Scrieți lecțiunea ca în carte și apoi o cetiți !
 – 5 –

II  
i n u c 
inuc
m 
m
mi , mic , muc , cum ? 
mi, mic, muc, cum?
un nuc mic.
o 
o
om 
om
un om.
 – 6 –

t ) 
t ț
toc , cot , tot , tun , mut , coc .
 )in, )ic   

toc , cot , tot , tun , mut , coc .

țin, țic !
nu toc. un om mut.
un cot, nu tot.
Deprindere prin între bări şi eserciţii ca la lecțiunea ântĕi.
Să se întrebe de numĕ rulu cuvinteloru ce se află în fiă-care propusecinne!

III 
i n u c m o t ) 
inucmotț
a 
a
 – 7 –

an ,na , ca , ac , am , cam , mac .

an, na, ca, ac, am, cam, mac.
nu am un ac am mac.
nu am un ac. am mac.
d !  
d ḑ
din , du , ud , dud , duc , nod , da  

!i !ic.
din, du, ud, dud, duc, nod, da!
ḑi ḑic.
ud un dud. duc un ac.
un cuc din dud. un nod mic.
Deprindere prin întrebări şi eser ciţii ca la lecţiunea I şi II.

IIII
i n u c m o t ) a d !  
inucmotțadḑ
 – 8 –

  p 
 p
  pod , dop , pom , pat , poc  pun ,  

  pot , pic , cap , )ap , nap , doc .

 pod, dop, pom, pat, poc! pun,
 pot, pic, cap, ţap, nap, doc.

din pom pic. din pod pic. poc!

din pat nu pic. un om cu cap mic.
 pun un dop. — nap? — da! — un nap,
Modulu de prelegere ca la lecţiunea I ș i II.

IIIII 
i n u c m o t ) a d ! p 
inucmotțadḑp
 – 9 –

h  
h
han , ham , hop  hap  ah        

han, ham, hop! hap! ah!

ah! un hoţ din han.
b  
 b
bun , ban , bob , bat , bot , boc   

 bun, ban, bob, bat, bot, boc!

am un ban bun. nu am bot.
 bat bob. boc! boc!
Modulu de prelegere ca la lecţiunea I ş i II.

IIIIII 
i n u c m o t ) a d ! p h b  
inucmotțadḑphb
 – 10 –

e l   
e l
la , al , le , el , de , ed , lin , lip ,
loc , lot , lat la) , lup , lut , mal ,
cal , )ol , bal.
la, al, le, el, de, ed, lin, lip,
loc, lot, lat, laţ, lup, lut, mal,
cal, ţol, bal.
lut din mal. nod cu laţ. pun un
cal la ham. bat bob pe ţol. un ed
mic. doc lat. el e cu lip pe cap.
hop! la bal. un hoţ de lup. un lin.
Modulu de prelegere ca la lecţiunea I şi II,

IIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p h b e l   
inucmotțadḑphbel
 – 11 –

  f   
f 
  fac , foc , fum , of    puf , uf .  

fac, foc, fum, of ! puf, uf.

of! tot cu puf pe cap?-
  j g 
 j g
  jug , joc , fag , fug , leg.
 jug, joc, fag, fug, leg.
fug la joc. un jug de fag. leg un cal de bot.
Modulu de prelegere ca la lecţiunea I şi II.

IIIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p 
h b e l f j g 
i n u c m o t ț a d ḑ p
h b e l f j g
 – 12 –

 s ( 
s ș
 sac , sat , sus , soc , cos ,os , pas ,
  pus , nas , dos , dus , fus , fes , )es ,
des , !is , jos.
sac, sat, sus, soc, cos, os, pas, pus, nas,
dos, dus, fus, fes, ţes, des , ḑis, jos.
 (i , (ip , (es , (ed , mo( , na( , ca( ,
co( , (al.
şi, şip, şes, şed, moş, naş, caş, coş, şal.

cos un sac. un om cu caș din sat. un

moş cu fes pe cap. nu şed sus. şed jos.
sus pe soc e un cuc. las la pas! am un
coş pe nas. am pus un şal pe c ap.
Modulu de prelegere ea la lccţiunea I şi II.
 – 13 –

IIIIIIIII 
i n u c m o t ) a d ! p 
h b e l f j g s (.
i n u c m o t ț a d ḑ p
h b e l f j gs ș
r v 
r v
rar , car , rac , rad , dar , ras ,
 sar , rus , sur , ros , ro( , rog ,
rup , jur , dor , rod , par , fer ,
rum , mur , lor .
rar, car, rac, rad, dar, ras,
sar, rus, sur, ros, roş, rog,
rup, jur, dor, rod, par, fer,
rum, mur, lor.
 – 14 –

vad , val , vas , var , vin , vis ,

vad, val, vas, var, vin, vis,
rad un lin. nu sar din pod jos. nu mi è dor 
de vin roş. mi è dor de caş. un coş de car.
am un cal sur şi un ţap roş. un vas cu var.
 bat un par. un vad de tot mic. un pat de fer.
am pus un rac pe mal. nu jur!
Modulu de prelegere ca la lec țiunea I şi II.

IIIIIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p b h e l     
  f j g s ( r v.
i n u c m o t ț a d ḑ p b h
e l f j g s ș r v.
z 
z
zac , zer , zid , zur , gaz , iz ,
boz , haz .
 – 15 –

zac , zer , zid , zur , gaz , iz , boz , haz .

zac la pat. caş cu zer. nu sar de pe zid
de gaz nu fac haz.

(  { ~ ) (  â % î )  

(ă ĕ) (â ê î)
d{ , m~ , f{ , b{) , v~d , m~r ,
  p~r , v~r .
dă, mĕ, f ă, băţ, vĕd, mĕr, pĕr, vĕr.
  fân , cât? bâz , jîr , gât ,
mî) , rîd , rîs , rât , )îr , în.
fân, cât? bâz, jîr, gât, mîţ, r îd, rîs, rât,
ţîr, în.
 pe mĕr vĕd un băţ. dă fân la cal! nu da
în mîţ! mĕ leg la gât. un fag cu jîr. am
un bun vĕr. am pĕr pe cap. f ă foc!
Modulu de prelegere ca la lecţiunea I ş i II.
 – 16 –
a) Literile mici de scrisu şi de tipariu în şiru alfabeticu.

a b c d e f g h i j l m n o p 
abcdefghijlmnop
r s t u v z (  { ~ ) (  â % î )  
r s t u v z (ă ĕ) (â ê î)
! ) ( 
ḑ ţ ş.
b) V o c a l e
a e i o u ă ê
c) C o n s ó n e
 b c d f g h j l mn p r s t v z ḑ ţ ş
d) C i f r e l e
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 
1234567890
a). Literele suntu semne pentru sonuri . Literele se scriu şi se vĕdu, sonurile se spunu şi se
audu.
 b). Vocale se numescu sonurile care se spunu u şoru şi se audu tare.
c). Consóne se numescu sonurile care se spunu cu greu şi se audu înce tu.
d). Cifrele suntu semne pentru numere.
I n v ĕ ţ ă t o r u l u. Spuneţi numele liter eloru!
Care sonuri se potrivescu cu numele litereloru ?  – (Vocalele) – 
Şi care nu ? – (Consónele).
 – 17 –

Cuvinte terminate fi începute cu consóne.

11.
alb , arc , ard , ars , imn , orb ,
or! , opt , olt , ulm , unt , urs ,
ung .
vĕd un cal alb pe şes. la foc mĕ ard. urc
un sac. pun or ḑ în car. nu mĕ ung cu unt
 pe cap. fac un arc. mĕ tem de urs. fac
un imn. of! vĕd la pod un om orb.
Dupe fiă-care vorbire, Invĕţătoriulu într é bă de numĕrulu cuvinteloru ce se află în ea. D.
E. vorbirea: Vĕd la pod un om orb. (Inv ĕţătorulu bate tact ulu şi scolarii repetă în coru
simultanu propuseciunea, osebindu împreună cu înveţătoriulu fiă-care cuvêntu).
 Invĕţătoriulu: Să numĕrămu pe degete, de câte or i ne-amu opritu la vorbire.
Invĕţătoriulu şi Scolarii:
Ved  — odată, la —  de douĕ ori, pod  —  de trei ori, un  —  de patru ori, om  —  de cinci
ori, orb — de şese ori.
Invĕţătorulu: de câte ori ni-amu oprit ŭ, amu vorbitu câte unu cuvê ntu. Aşa dar: câte
cuvinte are vorbirea acésta?  — 
Scolarii respundu. — 
Care este cuvêntulu ânt ĕiu, — alu doilea, — alu treilea? etc.
Totu cu acestu modu se deprindu şi cele-l-alte propuseciuni.

12.
cald , corb , col) , corn. cort ,
corp , copt , culc , câmp , când ,
dorm , mort , mar( , melc , merg ,
 – 18 –

murg , mulg , mu(c , must. mult ,

mânz , torc , tors , tort , torn , tont ,
tuns , turc , turn , târg , )arc , timp.
merg în târg. vĕd un om sub cort. pe
sus vĕd un corb. nu rîd ca un tont. nu
mĕ joc în colb. un cal murg şi un mânz
 pe câmp. torn must în vas. un băţ de
corn. un ţap cu un corn rupt. nu dorm
mult. de turc nu mĕ tem.
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

13.
domn , dâmb pasc , perd , perj ,pept , post 
 , port , porc , horn , hârb , bor( , bumb ,
larg , lan) , lemn , lung , fert , ferb  
am bold la pept. pe dâmb v ĕd un porc.
muşc din mĕr. pun borş la foc. ard un lemn
de perj. nu calc pe hârb. în horn nu m ĕ bag.
ferb bob. nu am timp de joc. port la gât un
 bumb de os. un colţ de lup.
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
 – 19 –

  gard , gând , gînj , gust , surd , sunt , sîrb  

 , (arg , (an) , sorb , serv , rénd , rupt , v{sc 
 , vacs , vals , v%nd , v%rf , v{rs , junc.
fac un şanţ în loc de gard. pun un
 junc la jug. nu sunt surd. vênd vacs. nu
am gust să şed în v ênt. fac un gînj la
car. un sîrb pe un cal şarg. am de gând
să joc un vals. merg la r ênd. am un serv
 bun. un ac rupt la vêrf. sorb borş. şed în
colţ. un melc fert. vĕd un om în turn.
ca la lecţiunea 11.
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii
Consóne nedespărţibile.
 br. bl. cr. cl. dr. *) 15.
brad , bra) , brav , bleg , blid , crac , crap ,
cred , crep , cre) , crin , crud , cr{p , clin , clit ,
drag , dram , dreg , dric , drob , drum , drug.
dreg un dric la car. nu m ĕ joc în colb. nu
cred în vis. mĕ leg cu crep la braţ. un porc
 bleg şi creţ la pĕr. mi è drag un om brav.
*). Se numescu consó ne nedespărţ ibile acelea, care se potu spune împreună la în -
ceputulu unui cuvê ntu, şi care află ndu-se la miḑlocul lui, când cuvêntulu se desparte în silabe,
ele remânu totu alăture, trecêndu la silaba a doua. D. E. gr. pr. tr. bl. facu: gr-asu tr-ei etc. gr.
sc. pr. tr. bl. facu: né- gră, é-scă, ca- pră, în-tră, âm- blă, etc.
 – 20 –

un crin alb. borş crud. cră p un lemn de

 brad. fac un drum lung. un crac de perj
rupt de vênt. când pun blid pe blid, fac un
clit. amu unu gustu de borşu cu crapu.
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

Consóne nedespărţibile.
tr. pr. pl. 16.
trag , tras , trec , trop! trup , prag ,
  prun , prut , plec , plic , plin , plop ,
  plug , plus , praf.
duc un plug să ar la câmp. un lemn
din prut tras la mal. un sac plin cu or ḑ.
nu stà în prag. vênd un dram de prav.
vĕd un praj sub pat. plec la drum cu un
 plic. trec pe pod. trop! trop! un fus de
lemn de plop. am un ac şi u n bold, plus
un rac: la un loc cât fac? — 
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

Consóne nedespărţibile.
hr. sl. sn. st. sf. sp. 17.
hrib , slab , snop , sté , stog , stuh ,
 stup , sfat , spic , spin , spun , spus ,
 – 21 –

 sp{l , spân ,sbor , (tir , gras , gros ,

  glod , glas , vlad , vrut.
fac un stog de fân. leg un snop de or ḑ.
 pun un hrib în borş cu ştir. vlad è spân. pun
un spin pe gard. un spic sec. m ĕ spăl pe
cap şi pe trup. nu mĕ bag în glod. nu cânt
 pe nas. un drug gros de fer. mĕ duc în târg
să vênd un car cu stuh. nu pun la ham un
cal slab. nu mĕ duc la stup!
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

Consóne nedespărţibile.
gl. pl. şt. gr. vr. 18.
  glan) , prost , drept , st%ng , plâng 
 , plisc , plumb , scald , stors , stur! ,
 spirt , smuls , (tirb , sterp , (terg ,
  grajd , prunc , scump , scurt , vr%nd.
scot un cal din grajd, nu sunt prost
să plâng, vĕd un corb cu caş în plisc .
am dat un sfat bun. am un plumb scurt.
 – 22 –

am smuls un hluj de mac. mĕ duc să mĕ

scald, nu da foc la spirt!  — ţin un prunc
 pe braţ. am un sturḑ scump. merg drept
 pe drum. am un braţ stêng.
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

Consóne nedespărţibile.
str. scr. spr. 19.

 strat , strig , stric , strug , stru) ,

 strucs , scrob , scrum , scris , str%mb ,
 strîns , str%mt , scrip) , spré , scrin.
săp un strat. fac un scripţ la strug.
am scrob la prânḑ. am scris un rênd
strêmb. un struţ lung în gât. un cot de
strucs. am strîns un şal în scrin. când
vĕd un hoţ, strig! — 
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
 – 23 –

20.
i 
i *)
!i , (i — ai , n’ai , ei.
ḑi, şi — ai , n‘ai , ei.
cai , boi , b{i , cui ? doi , foi , hai ! lei , lui ,
mai , moi , pui , r~i , st{i  ! sai! sui! tai , vai! 
voi , noi , zoi , vrai? trei , joi.
e!i , e(i , ra!i , rî!i , to)i , ve!i , napi , po)i ,
!ori , )api , (e!i , albi , ar(i , bra!i , bravi ,
luni , mar)i.
veḑi tu o sté? — tu rîḑi de toţi. am doi pui.
nu te pui la scris? — când vĕd lei, fug de ei că
sunt rei. când vii la noi? —luni ori marţi: că
 joi am să plec la băi. — ai să seḑi mult?  — 
am să şed trei luni. — tu vrai să stai? nu veḑi
că timp n‘ai (nu ai)? eşi de dă orḑ la cai şi
hai!
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

*). Sa se spună scolariloru, că i la finele cuvinteloru are numai jumătate de sonu; afară de unele, la
finele cărora i are sonu întreg. D. E. ḑ i, auḑi, şi, socri, cuscri, mi rosi, simţi, gândi, pipăi, et c. Acéstă regulă, voru
simţi-o şi ênsuşi scolarii, când voru pronuncia astu-feliu de cuvinte.  — 
 – 24 –

21.
u 
u *)
ou , eu , dau , t~u , r~u , seu , nou ,
viu , !eu , brâu , frîu , grâu , vreu ,
 scriu , greu , leu , meu .
am=u , el=u , un=u , pom=u , ro(=u ,
  foc=u , mo(=u.
eu nu ḑicu ḑeu! câtu ai datu pe brâu? -
unu leu nou. de scrisu nu è greu; şi f acu
r ĕu, când nu vreu să scriu, mĕ ducu la
unu moşu alu meu să ducu unu frîu. un
 plumbu roşu. - nu è alu tĕu? - legu unu
snopu de grâu. unu vasu cu vinu nou.
cui să dau unu ou roşu? — amu unu
*). Să se spună s colariloru că, u la finele unui cuvêntu după o vocală are numai jumătate de
sonu; iar după o consónă la finele celoru mai multe cuvinte n‘are sonu de locu; Afar ă de unele la
finele cărora, u are sonu întregu. D. E. tu, du, cu, nu, socru, cuscru, lucru, acru, patru, petru, tigru,
 pentru, vostru, nostru albastru, negru, cimbru, etc. -
 – 25 –

moşu în satu. punu doi boi la jugu. unu

racu fertu è roşu. amu la câmpu unu
stogu de fênu.
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

22.
aiu ,uiu , eiu , oiu.
aiu ,uiu , eiu , oiu. *)
traiu , paiu , raiu , maiu , scaiu , graiu ,
craiu , plaiu , taiu , puiu , suiu , cuiu , teiu ,
meiu , cleiu , roiu , voiu.
titu a prinsu unu roiu din teiu. eu nu
 potu să taiu unu puiu. veḑ i tu craiu nou?
 — cu unu caru cu boi, nu potu să mergu
 pe plaiu.  —  cră pu unu lemnu cu unu
maiu. frigu pe focu maiu de puiu. rupu
unu scaiu şi unu paiu. vĕdu cleiu pe
 perju. eu ḑicu prin viu graiu: de ai unu
 bunu traiu eşti ca şi în raiu!
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

*). In acésta lecţiune, i şi u de la finele cuvinteloru, suntu semi-sone; adecă: amândouă la unu
locu (iu) au numai jumătate de sonu (sau, i ¼ şi u ¼ ). D. E. paiu, scaiu, plaiu etc.
 Numirile de diftogu şi triftongu le credemu ne practice cu înţelegerea scolariloru din clasa I-a.
 – 26 –

23.
ce ci ge gi 
ce ci *) ge gi*)
ce , cei , celu , cepu , ceru , cerbu , cercu ,
cernu , ceriu .
ci , citu , faci , taci ! cinci ,joci , !eci , !ici.
  geru , gemu , gemi ,
  fugi ! fulgi , frigi , mergi.
vĕdu pe ceriu o stè. dă unu cotu de citu de
celu roşu. ce banu è de unu dram?  —  amu
unu cornu de cerbu. ce faci?  —  facu unu
cepu de lemnu de cornu. cu ce te joci? — 
mĕ jocu cu unu cercu. ve ḑi cum cadu
fulgi?  —  taci! de ce plângi?  —  nu sta la
focu când vii de la geru !  — mergi la noi?
 —  nu, că amu de scrisu. eu potu să scriu
cinci ḑeci şi cinci. (55!) ce ḑici?  — fugi de
cei rei, să nu te faci ca şi ei! — 
 Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

*) Numele literiloru c şi g suntu totu-de-a-una aşa: ce şi ge

 – 27 –

P A R T E A II.
Cuvinte*) de mai multe silabe** ) şi propuseciuni***).
24.
a- pă re-ce, so- bă cal-dă, ma-mă bu-nă,
ca-să mi-că, la-dă pli-nă, fa-tă ma-re, car-te
scum- pă, lap-te dul-ce, car-ne frip- tă. — 
ca-lulu fu-ge. va-ca ra-ge. lu-pulu ur- lă. ca-
 pra sa-re. to-ma scri-e.
 Inve ţătoriulu, Să spună scolariloru, ce se nu mesce silabă; dupĕ acea să întrebe câte
silabe au cuvêntele: apă, sobă ? etc. Câte sunete suntu în silaba a,  — în silaba pă, —  în silaba
re, — în silaba ce, — în silaba so, — etc.
 Eserciţii. Să scrie cuvintele cu silabele împreunate; apoi să le despartă prin atâtea linii
trase în josu, câte silabe voru fi în cuvêntu.

25.
ó=oa é=ea 
ó=oa é=ea
ó=l{ , ó=ste , pó=m{ , có=l{ , fru=mó=s{ ,
có=s{ , có=m{ , có=ce , mó=re , scó=l{ , é=p{ ,
é=d{ , é=sc{ , cé=p{ , cé=r{ , cé(=c{ , gé=n{.
*) Cuvêntu se numesce o parte din vorbă, care are unu înţelesu D. E. când ḑicu: casă,
capră, raţă, lapte, dulce, etc. înţelegu nume de lucruri şi de fiinţe, însuşiri ale acestora etc. aşa
dar ‘ suntu cuvinte, pentru că fie -care din ele au c ăte unu înţelesu deplinu.
**) Silabă se numesce o părticică de cuv êntu, care se spune cu o singură deschidere
de gură. Unu cuv êntu are atêtea silabe, căte vocale întregi se află în elu. D. E. la cuv êntulu
apă, deschidemu de doue ori gura, când îlu spunemu, are doue vocale întregi a şi ă; prin
urmare este de doue silabe etc.
***) Gândirile nóstre descoperite şi altora, se numescu propuseciu ni. Propuseciunele
se compunu din cuvinte, cuvintele din silabe, silabele din sonuri şi vice-versa.
 – 28 –

ó-la fer-be la focu. pó-ma se có-ce tóm-

na. ta-ta ba-te có-sa. ca-lulu a-re có-mă
şi có-dă. f acu unu ca-ietu din pa-tru có-
le. é-da su-ge la ca- pră. pu-ne é-pa la
că-ru-ţă. cé-pa se pu-ne în bu-ca-te. cé-
ra şi mie-rea se a-du-nă de pe flori.
 I ntrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

Consóne nedespărţibile.
fl, sc, br, st. 26. Consóne despărţibile.
n-d, r-g, n-c, l-t, r-c, l-g, r-t, m-p, r-n.*)

ce ci ge gi 
che chi ghe ghi 
ce=ea citu gemu gin=t{** )  
che=ea chitu ghemu ghin=d{ 
ce=lariu ci=n{ gé=n{ gin=gi=n{ 
che=lariu chi=n{ du=ghé=n{ ghinu*** )  
ce ci ge gi
che chi ghe ghi
*) Consóne despărţibile se ḑicu acelea, care nu se potu spune împreună, la înce putulu
cuvinteloru; dar' care aflându-se în miḑloculu unui cuvêntu, şi voindu a-lu despărţi în silabe, o
consónă se ie la silaba ântĕi, iară ceia-l-altă trece la silaba a doua. D. E n -z face: mân-zulu m-n, face:
tóm-na, n-g, lun-gă etc. Insă aflăndu -se la fiinele cuvinteloru să ieu tóte la silaba ultimă (cea de pe
urmă), prin ajutoriulu vocale i întregi a acelei silabe. D. E. n-t, p-t, fră-mêntu, mor-mêntu, în-fiptu. etc.
**) Neamu.
***) O dăltiţă rotundă, cu care stolerii se servescu a săpa în lemnu borte rotunde ca şi cu
sfredelulu
 – 29 –

ce-ea citu gemu gin-tă

che-ea chitu ghemu ghin-dă
ce-lariu*) ci-nă gé-nă gin-gi-nă
che-lariu chi-nă du-ghé-nă ghinu
ci-gă, chin-gă, cim-bru, chi-nu, chi-lă, chi-
 britu, chi-ri-e, schimbu, în-chidu des-chidu,
ve-cinu, cer-gă, cer-celu, ce-nu-şă, chefu,
chemu, che-be, chel-tu-itu, muşcu, muşchiu,
ge-nunchiu, ghe-bosu, ghia-çiă, gi-ne-re,
ghimpe, dul-gheru, unghiu, un-ghi-e, cur-ge,
geru, gher-ghefu, ochiu, mă-nunchiu, unchiu,
vechiu, chi-tru, cu-rechiu.
la câ-te ó-re faci ci-na ?  —  nu lu-a mul-tă
chi-nă! —  o mer-ţă şi cu o mer-ţă f acu o chi-
lă. —  lé-gă cer-ga de pe calu cu chin-ga. nu
fa-ce schimbu în scó-lă!— noi a-vemu o ca-să
de datu cu chi-ri-e. e-le-na có-să la gher -ghefu.
che-la-riulu a-re chei, cu ca-re în-chi-de şi des-
chi-de u-şe-le. ve-ci-nulu no-stru a cum-pĕ-
ratu o che-be nou-ă. iér-na a-pa în-ghia-çiă. ro-
sa a-re ghimpi. fruc-tulu ste-ja-ru-lui se ché-
mă ghin-dă. când mĕ în-chinu, stau în ge-
nunchi. că-mi-la e-ste ghe-bó-să.
Deprinderi şi eserciţii ca la lecţiunea 11.

  ghici ! dai de   pe=tr{ nu se stri=c{ 

dai de a=p{ se despic{ . hârtia 
*) Pivniță
 – 30 –
Consóne nedespărţibile.
 pl. cr, sn. sc gr. 27. Consóne despărţibile.
r-t, l-p, n-t.

io iu 
io iu*)
coc cu=rat gu=giu 
cioc ciu=dat giulgiu 
cot cur=c{ gu=r{ 
ciot ciur giu=be 
co=lan scu=tu=r{ gur=mandu* 
cio=lan ciu=tu=r{ giur=giu 
cocu cu-ratu gugiu
ciocu ciu-datu giulgiu
cotu cur-că gu-ră
ciotu ciuru giu-bé
*) io şi iu, vocale compuse, se ieu ca întregi la începutulu sau la mi ḑloculu
cuvinteloru; d. e. iu-te, chioru, etc; îns ă când voru avè înaintea loru pe c sau g, nu. D. E. cio-
 banu, ciu-li-nă, giu-bè etc.
In aceste dou ĕ lecţiuni (26 şi 27) s'a întrodusu c şi g cu sonulu împrumutatu de la e şi i
şi din contra schimbatu, prin interpunerea lui h între c sau  g  şi între i sau e D. E. Nu vr eu să
ḑicu cocu; dar ciocu, nu ḑicu giontu: dar ghiontu etc.
* Lacomu.
 – 31 –

co-lanu scu-tu-ră gur-mandu

cio-lanu ciu-tu-ră giur-giu.
ciuru , ciun=titu , ciu=d{ , ciu=b~ru , min=ciu=n{ 
ciu=pitu , t{=ciu=ne ple=c{=ciu=ne , cr{=ciunu ,
cio=banu , cio=canu , cio=bo=t{ , cio=magu ,
cio=plitu , cio=cârlie , pi=cioru , fe=cioru , ul=cioru 
 , ghiontu , o=chi=lari , iu=bi=toriu , iu=te.
în-vĕ-ţaţi şi vĕ pur-taţi bi-ne şi veţi fi iubiţi
de toţi. cé-pa e-ste iu-te. amu unu bățu cio-to-
rosu. câ-ne-le ró-de cio-la-ne. la pi-ció-re mĕ
în-calciu cu cio-bo-te. cio-ba-nulu mulge o-i-
le. dul-ghe-rulu ta-iă o grin-dă. beu a- pă din
ciu-tu-ră. a ple-snitu unu cercu vechiu de la
ciu-bĕru. cei ce nu vĕdu bi-ne, se a-ju-tă cu o-
chi-lari. fe-ra-rulu ba-te cu cio-ca-nulu. mĕ în-
chinu cu ple-că-ciu-ne, a ḑisu vul- pea că-trá
corbu.
 Eserci ț ii ca la lecţiunea 24.

28.
o=bici=nu=itu , veci=nicu ,
  paci=nicu * )  
o-bici-nu-itu , veci-nicu , paci-nicu
*) Aice i se pune dupĕ c, numai spre a-i da sunetu.
 – 32 –

 prin gea-muri tre-ce lu-mi-na in ca- să. iér-

na ó-me-nii beu ciaiu. în cea-unu se fa-ce
mă-mă-li-gă. scó-te mó-re de cu-rechiu.
noi ve-nimu la scó-lă o-bici-nu-itu la optu
ó-re. ó-me-nii de la mun-te pór- tă o-pinci
şi ple-te lungi. co-pi-lulu paci-nicu nu ca-
u-tă cér-tă. nu-mai ştren-ga-rii se jócă cu
nu-ce. pentru mi-ne nu chel-tu- iescu pă-
rin-ţii de-gea- ba; căci mĕ portu bi-ne şi mĕ
si-lescu la în-v ĕ-ţă-tu-ră. eu amu cinci sim-
ţiri şi a-nu-me: vĕ-ḑulu, a-u-ḑulu, mi-ro-
sulu, gu-stulu și pi- pă-i-tulu. o-mulu bétu
e-ste lip-situ de sim-țiri.  —  nu-mai pro-ştii
 beu pe-ste mĕ-su-r ă. co-pi-ii beu nu-mai a-
 pă. sti-cla prin-de cé-ță.
 Eserci ţ ii ca la lecţiunea 24.

Invĕțătorulu, să întrebe: câte propuseciuni suntu în tó tă lecţiunea? —  căte cuvinte în

fiecare propuseciune?  — căte silabe în fie-care cuvêntu?  — 
 Eserci ț ii. Să se pună pe scolari, ca să scrie cuvintele şi să le despartă unele de alt ele
 prin linii verticale aşa: prin | geamuri | trece | lumina | în | casă. etc.

  ghici ! ó=stea u=nui craiu 

în=tr’unu v %rfu de paiu. | maculu 
ro(u e , m~ru nu e ,
  p{=turi suntu  , pl{=cin=t{ nu’i | cépa 
 – 33 –

29.
 sce=(te sci=(ti io 
sce=ște sci=ști io *)
  gân=descu , gân=de=sce pi=p{=iescu ,
  pi=p{=ie=sce , vor=bescu , vor=be=sce 
 , ci=tescu , ci=te=sce , clo=ce=sce ,
cio=ple=sce , vo=iosu , du=iosu ,
  fu=ioru.
gân-de-sce și a-poi vor-be-sce. pa-se-rea
clo-ce-sce pri- mă-vé-ra. ci-te-sce lec- ţi-u-
nea de mai mul-te ori. cul-be-culu pi- pă-ie-
sce cu cór-ne-le sé-le. te-sla-rulu cio-ple-
sce grin-ḑe-le cu bar-da şi cu te-sla. când
sciu lec-ţi-u-nea, suntu vo-iosu. ma-me-le
suntu du-ió-se pen-tru co-pi-ii buni. din fu-
ioru se fa-ce a- ţă. ciu-per-ce-le crescu la
locu gu-no-iosu.
ntrebări și eserciţii ca la lecţiunea 28.
 I ntrebări

*) Veḑi notiţa de la lecţiunea 27!

 – 34 –

30.
ie ia 
ie ia
eu , ieu , ie mie=re mie!u ie=pu=re ,
ier=ta=re , vieru , iér=n{.
ia=r{ , iazu , ia=nu=a=riu ,
ial=pugu , ia=cintu , ia=smi=nulu .
eu nu ieu nici pe a-scunsu, nici fă-çişu
lu-crulu al-tu-ia. ie car-tea și ci-te-sce! să
nu iei în rîsu pe alţii. al-bi-ne-le strângu
mie-rea de pe flori. ie-pu-re-le e-ste fri-
cosu. vie-rulu e-ste unu porcu sel-ba-
ticu. vi-e-rulu pă-ze-sce vi-ea. în iazu
suntu: pesci, raci şi scoi-ce. a-nulu se
în-ce-pe cu lu-na ia-nu-a-riu. ial-pugu
se nu-me-sce şi unu riu, şi unu lacu. ia -
cin-tulu şi ia-smi-nulu suntu plân-te mi-
ro-si-tó-re.
 I ntrebări și eserci ț 
ntrebări și ii ca la lecţiunea 28.
 ț ii
 – 35 –

31.
eau iau 
eau iau
!i=ceau , f{=ceau , du=ceau , t{=ceau ,
iu=biau , e=(iau , sim=)iau 
mi=ro=siau.
 bĕ-trâ-nulu an-dreiu ḑi-cea: co-pii!
când vĕ veţi fa-ce mari, să vĕ iu- biţi
 biţi pa -
tri-a; căci ea e-ste ma-ma ca-re vĕ nu-
tre-sce. si-le-sce să nu rĕ-mîi în ur-mă.
co-pi-ii si-li-tori, mai ân-tĕiu în-vé-ţă şi
a-poi se jó-că. bă-e-ții e-șiau din scó-lă
în rêndu ca sol-da-ţii. unu vră-bi-oiu cu
unu paiu în ciocu sbó-ră la cuibu. doi ó-
meni du-ceau unu ciu-bĕru cu a- pă. pă.
 I ntrebări ii ca la lecţiunea 28.
ntrebări şi eserciț ii
*) In acéstă lecţiune eau, se scrie astu-felu la persóna 3-a pluralu de la timpulu
netrecutu a tutuloru verbeloru de conjugarea II- a şi III-a; iară iau, păstr éz
éză totu acésta regulă
la verbele de conjugarea IV-a D. E. A duce  —  duceà  —  duceau; a tăcè — tăce
 —  tăceà  — tăceau;
 —  tăceau; a
eşi — eşià — eşiau;
 — eşiau; a pipăi — 
pipăi  —  pipăia
 pipăia —  pipăiau
 pipăiau etc.
Rĕu facu aceia, cari nu observă finalele de la infinitivulu verbeloru, de unde se şi
forméză acestu netrecutu; şi apoi la persóna 3-a, atêtu singuritu câtu şi înmulţitu scri u greşitu
aşa: A duce —  ducé  — ducéu etc. căci aci a, nu e ste o prelungire a lui e, c i o vocală nouă sau
vocala  principală, căreia, adăogîndu-i-se semi-vocala u, de la fine pentru a destinge
singuritulu de înmulţitu, sună, au; iară e şi i suntu finalele de la infinitivulu presinte a
verbeloru de conjugarea II, II I şi IV-a, de unde se şi form éză acestu timpu, care nu trebuie
confundate de locu cu é, prelungitu.
 – 36 –

32.
A B C D E F G   
a b c d e f g 
H I J L M N O   
h i j l m n o 
P R S T U V       
  p r s t u v 
Z @ # $   
z ( ) !   
A B C D E F G H I J
a b c d e f g h i j
L M N O P R S T U
l m n o p r s t u
V Z Ș ȚḐ
v z ș ț ḑ
 – 37 –

34.
An=cu  An-cu
Brutu  Brutu
Bu=cu=re=scii  Bu-cu-re-scii
Con=stan=tin  Con-stan-tin
Di=o=cle=)i=an  Di-o-cle-ți-an
E=le=na  E-le-na
Fi=lip  Fi-lip
Gre=go=riu  Gre-go-riu
Ho=ra=)iu  Ho-ra-țiu
Hâr=l{u  Hâr-lău
 Iu=niu  Iu-niu
Lu=cre=)ia  Lu-cre-ția
Mar=cu  Mar-cu
Ne=ron   Ne-ron
O=vi=diu  O-vi-diu
Pe=tru  Pe-tru
Ro=man  Ro-man
Sul=pi=ciu  Sul-pi-ciu
(Sci=pi=on)   (Sci-pi-on)
 – 38 –

Titu  Titu
Ul=piu  Ul-piu
Va=le=riu  Va-le-riu
Ze=no=bi=a  Ze-no-bi-a
35.
P A S E R E A.
„Bă-e-te | dra-gă | prea | multu | te | rogu,
Să | re-mâi | josu | la | alu | tĕu | jocu;
Pe pomu în susu să nu te sui,
Şi mâna la cuibu să nu o pui;
 Nici să te apropii cu ochii tĕi,
Căci în celu cuibu suntu puii mei;
Şi décă pre tine te aru vede à,
Li aru fi frică şi aru ţip à
Băetulu de milă nu merge la pui,
Ci r ĕmâne josu la joculu lui;
Iar' paserea sbóră din locu în locu,
Aduce puiloru hrană în ciocu.
Şi ḑice privindu cu ochi dulci la bă étu
„Mulţumescu băete, că pac e mi-ai datu."
Ghici! Ce e’naltu ca ca=sa , ver=de ca ma=ta=sa 
dul=ce ca mie=rea  ( i a=maru ca fie=rea ? 
 Eserciții. Învĕțătorulu va pune pre copii, să citéscă cuvintele deosebite în silabe, și elu
să bată cu palma pe mas ă.
 – 39 –

36.
Ghe-or-ghe | le-ne-şulu | dór-me | ân-că; | lui |
nu-i pla-ce să lucreḑe; însă noi s cimu, că nimene nu
ajunge la bine, décă este trândavu. Sora sa este altu -
feliu; ce silinţă mare are fetiţa ac ésta! Mama mea
ḑice, că aseminea fată este unu modelu pentru ori -
cine; dar' frate-seu è unu ştrengariu.
 Eserci ț ii ca la lecţiunea 35.

37.
Albina şi Porumbiţa.
O albină căḑù într'o baltă. O porumbiţă o vĕḑ ù
de susu; ea rupse o fóiă din pomu şi i -o aruncâ.
Albina se puse pe dênsa şi scăpâ din baltă. Mai târḑ iu
acéstă porumbiţă şe deà pe casă. Unu vênătoru trăsese
cocoşulu puscei la ea. Dar' albina veni. Pic! îlu
împunse în mână. Puf! glonţulu trec ù în laturi:
Porumbiţa scăp â.
 Eserciţii ca la lecţiunea 35.

38.
C o r b u l u.
Cor-bulu | fu-ra-se | o | bu-ca-tă | de caşu şi se
 pu-se-se pe unu arbore înaltu. Când începù să
mănânce caşulu, îlu vĕḑ ù o vulpe şi -i ḑise; „Corbule!
ce pasere frumósă eşti! Penele tale, strĕ lucescu ca
 penele vulturului. Décă-ţi este şi glasulu totu aşa de
frumosu, apoi tu eşti îm -pĕratulu paseriloru". Acéstă
laudă, umflâ  pe deşertulu corbu, şi elu încep ù a
croncăni. Dar' când îşi deschisă cioculu, scăp â
caşulu. Vulpea îlu apucă îndată, îlu înghiţi şi rîs e de
 prostia corbului.
 Eserciţii ca la lecţiunea 35.
 – 40 –

39.
Propuseciuni compuse din cuvinte cari se citescu
 întru una, dar' se scriu despăţite séu printr'o liniuţă
orizontală (— ) *) séu printr'unu apostrofa (') **).
Du-te la locu! Ie-ţi cartea şi citesce!—Moşule! vrei să -ţi
arătu unu lucru?—Dă-mi pace! ce-ai să-mi arăţi?— Mi-amu
făcutu unu smĕu! —Fă-ţi mai bine unu caietu  pentru scrisu. — 
Din câte cóle să mi-lu facu ?  — Fă-ţi-lu din patru cóle. Dusu-
te-ai ieri la scólă?— nu, ne-amu dusu la vie! — Décă-ţi voiu
spune ceva, nu-ţi va păr è r ĕu? — Sciu eu?! — M'amu întêl-nitu
cu profesorulu t ĕu si mi-a spusu că astă-ḑi n'ai sciutu
lecţiunea. — Adevĕratu. Mi-a fostu fórte ruşine!— Veḑi, décă
te-ai jucatu cu smĕu şi te-ai dusu la vie? — Cunoscu pré bine!
Amu făcutu o mare greşală. I értă-mĕ, te rogu! şi pe viitoriu,
credu că vei fi mulţumitu cu silinţa şi purtarea mea.— Fie-ţi
iertată astă er óre; însă ţine minte, să nu mai superi părinţii şi
 pe profesorii t ĕi! Lé pădă lenea, fă-te bravu şi harnicu, décă-ţi
este voia să fii lăudatu şi iubitu de t ótă lumea. Omulu leneşu,
n‘are nici unu meritu şi nimine nu -lu iubesce; ci din contra,
toţi-lu urescu şi-lu despreţuiescu. Elu este numai o povóră, o
sarcină gr é pe spinarea celoru-l- alţi ómeni. De aceea şi vorba
 bĕtrânéscă ḑice: „Cehi ce nu lucr éză, nu trebuie să mănânce".
Este de cea mai mare importanţă, ca scolarii să scie a destinge oralu şi înscris u fiă-care cuvêntu dintr'o
 propuseciune dată. Acestu eserciţiu cere timpu cam multu şi răbdare şi mai multă; însă resultatele dobêndite, aù
meritulu loru; mai alesu în scrierea şi cetirea poezieloru. Elu se face atunci, când scolarii voru fi p ĕtrunsu bine, a
destinge litera de sonu, vocala de consó nă; sonurile din silabe, silabele din cuvinte şi cuvintele din propuseciuni;
când unu cuvêntu începe cu o vocală séu consó nă şi se finesce cu o cons ónă séu vocală. Iată noţiunele ce le
 putemu da în acésta privinţă:
*)1. Când cuvêntulu dintĕiu se finesce cu o vocală, iar‘ alu doilea începe cu o cónsonă, atunci se despartu
 printr ‘o liniuță orizontală (-). D.E. DU-TE, IE-ȚI etc.
**)2. Când cuvêntulu dintĕiu se finesce cu o vocală, atunci se suprimă (décă se póte) vocala de pe urmă a
cuvêntului dintĕiu, în loculu ei se pune unu apostrofu (‗ ) și cuvêntulu dintĕiu se citesce prin ajutorulu vocalei
cuvêntului alu doilea D. E. In locu de: NU AMU, se póte scrie așa: N‘AMU –  MĔ AMU – M‘AMU etc.
Altă-dată, nu se póte suprimà vocala de pe urmă, a cuvêntuluiu dintĕiu, ci vocala dintĕiu a cuvêntului alu
doilea; despărțindu-se totu prin apostrofu D.E. ―Căntă CUCU‘N dumbrăvióră. Turturelele SE‘NGÂNĂ‖ Sai din
munte, DĂ-TE‘N vale ! Ca să -mi mai scurteḑi din cale, etc.
Suntu însă, unele cuvinte, de felulu acesta, la care nu se potu aplicàtotu aceste regule; căci décă s‘aru
suprima vocala de pe urmă a cuvêntului dintĕiu séu vocala dintĕiu a cuvêntului alu doilea, atunci s‘aru schimbà
cu totul ori eufonia (buna sunare). Ori înțelesulu acelui cuvêntu, și prin urmare și alu propuseciuni întregi D.E.
MI AMU FĂCUTU UNU SMĔU. Décă așu suprimà vocala de pe urmă I, a cuvêntului dintĕiu MI, și așu scrie
așa: M‘AMU - , aru însemnà că eu m‘amu făcutu smĕu; în locu de : mie amu făcutu smĕu. Așa dar‘ ; pe asemine
cuvinte, le putemu scrie, numai dupĕ regula dată în notița No. 1. D.E. MI -AMU făcutu unu smĕu. TE -AI dusu la
viă? – TE-AMU vĕḑutu în târgu. CE- AI făcutu? – etc!
 – 41 –

40.
CĂNTECU VECHIU.
Măi tatare, ţine-ţi calulu!
Măi tatare, strânge-i frîulu,
Măi tatare lasă malulu,
 Nu cercà a trece rîulu!
Măi tatare, dă-ne pace,
Măi tatare, stăi, nu trece!
Măi tătare, nu mĕ face,
Să-ţi fărâmu capulu în ḑ ece!
 Nu-ţi spuseiu eu măi vecine
Ce-i Românulu în turbare?
Corbii musce-acum din tine
Măi tatare, măi t atare! — 
41.
 Semnele ce se întrebuinţază în scriere, pentru
modulaţiunea tonului la citire.
Accentele simple (ʹ') Semnulu scurtărei (˘)
Accentulu compusu séu Apostrofulu (‘)
circonflecsu. (ˆ) Trăsătura de unire (-)
Virgula (,) Parentesulu ( )
Punctu-virgula (;) Pausa ()
Punctulu (.) Semnulu citărei séu alu
Douĕ-puncte. (:) aducerei. („‖)
Intrebătórea (?) Şi semnulu reticenţei séu
Chiămătórea (!) alu gândirei. (....)
 – 42 –

PARTEA III.
Istorióre morale, F abule, Poesii și
Proverbe.
1. Tata şi Copilulu seu.
Copile dragă! mâne se deschide scóla şi toţi copiii
de etatea ta se ducu să încé pă a învăţă. Copilulu prin
învĕţătură se face cu-minte.
În scólă, copiii şedu pe nisce scaune lungi (bănci)
unulu lângă altulu; ei nu se jócă, ci stau binişoru cu
ochii îndreptaţi spre învĕţătoru. Acesta li vorbesce
despre tată şi mamă, despre fraţi şi surori, despre
animale mari şi mici; despre florile din grădină şi li
spune istorióre frumóse despre ţéră şi bunulu
Dumneḑeu. În timpulu acesta toţi copiii ascultă cu luare
aminte, silindu-se care-de-care, să respundă mai de
grabă la întrebările învĕţătorului. Invĕţătorulu laudă pe
asemine copii; Şi ei avêndu mare bucuriă de acésta, se
silescu şi mai multu, şi uită de jocurile loru de afară! — 
Tată, mi-aru plăcé şi mie să audu şi să învĕţu nisce
lucruri atêtu de frumóe! — Décă ai plăcere, haide la
scólă şi vei învĕţà! Dar‘ să scii dragulu meu: că scolarii
cari nu suntu cuminţi, ascultători şi silitori, nu învĕţă
nimica şi învĕţătorulu nu-i laudă; ba chiaru şi părinţii
loru, auḑindu că nu se silescu, şi se p órtă reu, se supĕră
 pe dênșii, nu li mai facu haine frumóse şi nu-i mai
iubescu! Pe copiii leneşi nu numai ómenii, dar' nici
 paserile nu-i laudă.
Ascultă, cum dojănesce cuculu pe unu copilu, care
gândià să nu mérgă la scólă, ci să-şi petr écă tótă ḑiua
numai cu jocuri pe afară ca unu leneşu.
 – 43 –
2. Copilulu şi Cuculu.
 Nu mĕ ducu astă-ḑi nici cum la clasă!
Eu potu fi veselu şi lângă casă,
Potu jucà siguru pênĕ în séră.
Chiaru în odaiă, ca şi afară;
Dar' óre cartea ce-mi folosesce?
Unu copilu astu-feliu gândindu vorbesce,
Ş'avêndu mai multe elu cărţi în mână,
Stà lângă casă chiaru în grădină.
Insă şi cuculu lui îi respunde:
Tu vrei aice a te ascunde ?
Crede-mĕ, crede, drăguţă f rate,
Cu asta'i face, o! mari pĕcate!
Câci eu, ca tine prin nesilinţă,
Amu remasu, écă, în nesciinţă
Ş'acum mĕ crede, fără'ncetare,
Amu să cântu una, totu o cântare!
Copile, du-te şi'nvĕţă bine,
Căci şi la jocuri iar' r êndulu vine.
Copiii nesilitori r ĕmânu proşti.
Ceea ce poţi face astă -ḑi, nu lăsà pe mâne.
3. Cérta nu aduce folosu.
Doi băeţi mergeau împreună la preâmblare. Trec êndu
ei pe lângă unu nucu, au găsitu josu la rădăcina lui o nucă.
Unulu ḑice: „Nuca este a mea, pentru că eu amu vĕḑ ut'o
ântĕiaşi-dată". Celu-1-altu ḑice: „Ba! nuca este a mea,
 pentru că eu amu rădicat'o ân tĕiaşi-dată". Certându-se ei
aşà pentru nucă, iată că vine unu băetanu mai mare şi ḑ ice:
„Staţi, nu vĕ certaţi! Eu voiu face pace între voi". Stându
 băetanulu în miḑloculu loru, desface nuca în douĕ și ḑice:
―Astă jumătate de cójă este acelui ce a vĕḑ utu ântĕiaşi-dată
 – 44 –
nuca. Ceea-l-altă jumătate de c ó jă, este acelui ce a
rîdicat'o.
Insă, mieḑulu este alu meu, pentru că v'amu împăcat u.
Făcêndu acésta băetanulu, s'a dusu mai departe
rîḑindu şi ḑicêndu: „Că aşà se folosescu certătorii"; iar'
 băeţii au rĕmasu cu cojile în mână.
Viclénulu făgăduiesce, iar' prostulu trage nădejde.
Vorba multă sĕrăciea omului.
4. Momiţa şi douĕ mîţe.
In a momiţeloru ţéră Pricinei de caşu urmate."
(Ce mai nu are hotare) Apoi caşulu dreptu în douĕ,
O dată judecătóre Rumpêndu-lu ea pré frumosu,
Erà o momiță care A pusu întru amêndou ĕ
Chibzuià cu scumpĕtate Cumpene câte unu boţu.
Cumpĕna cea de dreptate. Dar' când cump ĕna rîdică,
Şi iată că la momiță, Vede c'o parte'i mai mică.
Se arată douĕ mîţe," Muşcă, cércă, chibzuiesce,
Sgîriete, încruntate, Şi bine nu nimeresce.
In prigonire de mórte, Acum partea cea muşcată,
Părăsindu alu loru locaşu  Nu trăgeà câtu ceea-l-altă.
Pentr'unu bulgăre de caşu. Muşcându iar' din cea mai gre à,
Una strigă: „Socotesce! Tocmai dreptu nu nimerià.
Caşulu eu l'amu fostu ochitu.‖ Şi aşa pênĕ'nsfărşitu,
Alta ţipă! — „Hotăresce! Totu în cumpene a trasu;
Caşulu eu l'amu dobênditu." Iar' mîţele s'au treḑitu
„Staţi! le ḑise loru momiţa, Că din caşu n'a mai remasu.
„In cumpĕna de dreptate A. D.
Se va lămuri fiinţa
5. Sănătatea este cea mai scumpă comóră.
Unu june, se întâlni odinió ră cu învĕţătorulu, la care
învĕţase în scólă când er à mai micu şi începù a se tângui că
este nenorocosu. Invĕțătoriulu îlu întrebâ: că, în ce cuprinde
nenorocirea lui? —Iară elu ḑise: toţi cei ce au învĕţatu cu mine
 – 45 –
la scó1ă, suntu în stare bună şi avuţi; iară eu suntu lipsitu de
tóte. Cum poţi să fii lipsitu de tóte, când te vĕdu sănătosu? — 
Apoi îlu apucâ de mână şi 'i ḑise: Astă mână este sănăt ósă şi
 bună de lucru; óre ai da să ţi-o taiă cine-va pentru o miiă de
galbeni? —  Ba! asta n'aşu face -o, respunse junele.  —  Tu ai
ochi sănătoşi; óre ai da să-ţi scótă unulu pentru o miiă de
galbeni? — Tu ai picióre sănătóse; óre ai da să-ţi taiă unulu
 pentru o miiă de gal beni? —  Feréscă Dumneḑeu! să facu eu
una ca acésta, respunsă junele. — 
Aşà dar': nu te tângui dragulu meu că eşti lipsitu de t óte.
Décă ai mâni sănătóse, picióre sănătóse şi ochi sănătoşi, nu
eşti sĕracu: pentru că sănătatea este cea' mai scumpă com óră.
Ce felu de omu erà acelu june ?  — 
Cum vi se pare, bine l'a sfătuitu învĕţătorulu? — 
Pentru ce? — Dar' ómenii neputincioşi merită să fiă ajutaţi? — 
Cum ţ'ei aşterne, aşà vei dormi.
Celu ce-aşté ptă mură'n gură, nu ajunge ḑiuă bună.
Sirguinţa face pânza; iară lenea perde vremea. — 
6. Grierulu şi Furnica.
Grierulu în desfătare  Numai pên' la primă-véră.
Trecêndu véra cu cântare, Furnica l'a ascultatu,
De-o-dată se trezesce, Dar' astu-feliu l'a întrebatu;
Că afară vicolesce „Véra când eu adunamu,
Şi mâncare elu nu are. Tu ce făceai?"— Eu cântamu
La vecina sa furnică, In petrecere cu toţi".
Alergându cu lacrimi pică, „Ai cântatu!...... îmi pare bine,
Şi se r ógă să'lu ajute Acum jócă décă poţi,
Cu grăunţi să'lu împrumute: Iar' la véră fă ca mine!"
Ca de fóme să nu móră
Celu ce nu lucréză, nu trebuie să mănânce.
Celu ce dórme ḑiua, flămânḑesce nóptea.
Celu ce spune minciună, este ca şi celu care fură.
Cine nu adună la tinerețe, n‘are ce mâncà la bĕtrânețe.
 – 46 –
7. C o m ó r a.
Unu tata fiindu aprópe de a- şi da sufletulu, ḑise cătră cei
trei fii ai sei: Scumpii mei copii! Nu v ĕ potu lăsa nimica, de
câtu acéstă colibă şi viea ce se ţine de d ênsa; dar' să sciţi, că în
vie este îngropată o com óră f órte scumpă.
Dupĕ mórtea tatălui, băeţii, s'apucară să sepe viea peste
totu loculu cu sirguinţà, ca să găsiască com óra; dar' ei nu
găsiră nici auru nici argintu; însă viea săpându -se cu atâta
îngrijire şi sirguinţă, aduse fructu însutitu; şi numai atunce
ghiciră copiii, ce voi à să înţelégă tatălu loru prin cuvêntulu
„Comóră".
8. Limba Românéscă.
Multu e dulce şi frumósă, Arătaţi cum că trăiesce
Limba ce vorbimu, Elementulu seu;
Altă limb' armoniósă Şi vorbiţi, scriţi românesce
Ca ea nu găsimu. Pentru Dumneḑeu!
Saltă inima'n plăcere,
Când o ascultămu, De ce limba str ĕmoşéscă,
Şi pe buze-aduce miere Să n'o cultivămu?
Când o cuvêntămu. Au voimu ca să roşiască,
Românaşulu o iubesce, Țerna ce călcămu?
Ca sufletulu seu. Limbă, ţéră, vorbe sânte
O! vorbiţi, scriţi românesce, La str ĕmoşi er à;
Pentru Dumneḑeu! Ei aru plânge în morminte,
Când ne-aru ascultà.
Fraţi ce'n dulcea Românie Alu loru geniu ni şoptesce
 Nasceţi şi muriţi, Din mormêntu mereu:
Şi'n lumina ei cea vie Vorbiţi şi scriţi românesce
Dulce vieţuiţi! Pentru Dumneḑeu.
Voi pe câţi patriea chiamă *
Dragi copii ai sei, * *
 – 47 –
9. Patriea mea.
Eu suntu de naţiune română, pentru că şi părinţii mei
suntu români; eu amu una ţéră română mare şi frumósă, care
este patria mea. In patriea mea trăiescu mulţi români; aceşti
români suntu cetăţenii țerii mele; ei suntu fraţii mei. Românii
suntu datori a se iubi şi a se ajutà unulu pe altulu la tóte
nevoile loru. Eu iubescu pre toţi fraţii mei români din inimă,
dar' nu-i potu ajutà , pentru că suntu âncă micu şi nu sciu cumu
să-i ajutu; dupĕ ce voiu cresce mare şi voiu învĕţà carte,
atunce voiu sci cumn să-i ajutu.
Téra mea se numesce România; ea se compune din dou ĕ
țeri mari: una se chiamă Muntenia şi ceea -l-altă Moldavia.  — 
In România suntu multe sate şi târguri. In sate trăiescu ţeranii
care lucréză pămêntulu şi crescu vite. Eu sciu pentru ce ţeranii
lucréză pămêntulu. Ei facu: grâu, păpuşoi, secară, orḑu, ovĕsu,
car tofe, hrişcă, curechiu etc.

10. Mărirea Strĕmoşiloru.

Unde-su timpii de mărire,  
Ai str ĕmoşiloru Români,
Ce muriau cu fericire,
Resbunându-şi pe păgâni?
Dragi copii ai României
Voi ce póte aţi uitatu,
Că pe câmpii bătăliei,
Moşii voştrii au picatu!
Ascultaţi cum spunu bĕtrânii,
Că erau pe-atunci Românii;
Când urdiele tatare,  
 Eserciţii. Scrieţi acestu cântecu şi-lu învĕţaţi pe de rost u !
Năvăliau a ne calcà,
Ş'ale nóstre sânte-altare,
Se cercau a le prăd à;
Se sculau cu micu cu mare,
Moşii noștrii şi-i gonià,
Caci a Patriei scăpare
Li da sufietu şi'nvingeà.
Ştefan Vodă er à mare,
Ori ce duşmanu respingeà,
Iar' Michaiu Vitézulu tare,
Nime'n lume nu-i băteà.
 – 48 –
11. Mere putrede şi mere bune.
Unu copilu venindu de la scó 1ă, întrebâ  pe tatălu seu:
Tată! ce felu de ómeni suntu cei fără de minte ?
Astă-ḑi domnulu învĕţătoru ni-a ḑisu, să ne ferimu de
copiii cei fără de minte.
 —  Pré bine v'a ḑisu învĕţătorulu, respunse tatălu, că
trebuie să vĕ feriţi de copiii fărĕ de minte. Copii fărĕ de minte
suntu aceia, cari ênsuşi fiindu rĕi, îndémnă şi pe alţii la rĕ u. — 
 — Iubite tată! Eu gândescu, că copiii cei buni, aru trebui
să âmble cu cei rĕi, ca şi aceştia să se facă buni —  Tatălu seu
numai ḑise nimicu; ci, punêndu-se la masă, dupĕ ce fini tóte
felurile de bucate, ordonâ să aducă din pivniţă o farfuriă cu
mere bune şi una cu mere putrede; şi dupĕ ce dede copilului
câte-va mere bune şi frumóse, îi ḑise: Pune aceste la unu locu
cu cele putrede, ca să se facă şi ele bune şi frumóse.
 —  Nu, tată, rĕspunse copilulu; pentru că şi cele bune se
voru stricà, dinpreună cu cele putrede. — Tocmai aşà dragulu
meu, ḑise tatălu, s'aru stricà şi copiii cei buni, amestecându -se
cu cei răi, în locu ca cei rĕi să se iee dupĕ cei buni.
Aşà să faceţi şi voi copilaşiloru, cari auḑiţi astă istori óră;
adecă: să vĕ feriţi de copiii cei rĕi, leneşi şi obrasnici, ca să nu
vĕ faceţi şi voi ca d ênşii.
Spune-mi cu cine te însoçesc i, ca să-ţi spunu cine eşti.
Asemine cu asemine, să însoçesce bucurosu.
Adunările cele rele, strică moravurile cele bune.
Pênĕ să-lu faci ca pe tine, elu te face ca pe dênsu.
12. Lupulu şi Cuculu.
„R ĕmâi sănătosu vecine!" „In Arcadiea, ferice
A ḑisu lupulu cătrĕ cucu, Este codru de trăitu;
Aceste țeri de r ĕu pline, Unde aurita vreme
Le părăsescu şi mĕ ducu; Impĕrăţesce deplinu,
 Nu mai potu trăi aice, Unde lupulu nu se teme
De omu și câni progonitu, De năpăștile ce‘i vinu.
 – 49
Acolo nu suntu resbóie
Toţi în pace vieţuiescu:
Omulu este blându ca óia
Iar' cânii, nici hămăiescu
 — „Cale bună, măi vecine!
Dar' te rogu să-mi spui curatu;
 Năravulu îlu iei cu tine?
Şi colţii ţi-ai lepĕdatu?"
„Să-i lepĕdu!..Dar ‘ cum se póte?
 —„Apoi ţine minte frate,
–
Că la viitórea iérnă,
Ai să rĕmâi fărĕ blană"
Şi aşà s'a întâmplatu,
Pre cum cuculu i-a cântatu.
Intre ómeni iar' suntu unii
Cu colţi de lupu înzestraţi
Ori în care parte-a lumei
Ei voru fi neîmpăcaţi.
A. Donici.

13. E c o u l u.
Miculu George, nu scieà âncă despre ecou. Intr'o ḑi începù
să strige în miḑloculu unei liveḑi: Ho! ho!" şi auḑi îndată re-
 petându-i-se din dumbrava vecin ă acelea-şi cuvinte: „Ho! ho!"
Copilulu în mirare, strigâ din nou: „Cine eşti tu?" şi vocea mi -
steriósă reîncepù: „Cine eşti tu?" George strig â: „Tu eşti unu
 prostu copilul" „Prostu copilu, repetâ vocea din fundulu
dumbrăvei." George, se supĕrâ atunci fórte tare şi'şi îndoi
înjurăturile în contra presupusului copilu din dumbravă, pre
care înjurături, ecoulu, i le redede à tóte cu esactitate. Supĕratu
elu, începù să caute pre copilulu, ce -lu credeà ascunsu în
dumbravă, spre a'şi resbunà asupră-i; dar' nu găsi pe nimine.
Dupĕ acésta, George, alergâ a casă şi se plânse mamei
sale? că unu copilu rĕu, s'aru fi ascunsu în dumbravă şi l'aru fi
înjuratu. Astă-dată tu te acu si pre tine însuţi, copile, îi ḑise
mama sa. Tu n'ai auḑitu nimicu altă, de câtu ecoulu
 proprieloru tale cuvinte. Dé că ai fi ḑisu vre o vorbă bună, ai fi
şi primitu una asemine.
Aşâ se întâmplă în lume. Conduita celoru-l-alţi cătrĕ noi, è
obicinuitu ecoulu conduitei nó stre cătrĕ dênşii. Décă noi ne
 purtămu bine cu alţii, şi ei se voru purtà asemine cu noi; iar'
décă suntemu aspri şi rĕi cătrĕ dênşii, atunci şi noi nu putemu
aşteptà nimicu mai bunu din parte-li.
 – 50 –
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face
Care vorbesce ce-i place, acela să audă şi ce -lu supĕră.
14. Stigleţulu şi Ciocârlanulu.
Stigleţulu s'a fostu prinsu în laţu cum è mai r ĕu,
Şi desperatu de mórte se băteà ;
Iar' ciocârlanulu de elu rîdeà,
Ḑicêndu: „Ce nătărău!
Se póte ḑiua mare,
Să caḑi în laţu aşa tare?
Când eu nu amu frică,
De nimică.‖
Şi învêrtindu- se pe lângă stigleţu,
S'a prinsu şi elu în laţu
Veḑi, dupĕ faptă;
Şi plată,
Să nu rîḑi de nimine nici-o- dată.
15. Animalele domestice (casnice).
Animalele acele, care petrecu fărĕ de temere pe lângă
casele ómeniloru şi suntu îngrijite de aceştia, se numescu
animale sau vite domestice. Folosulu ce-lu are omulu de la
animalele domestice, este mare şi de multe feluri; de la ele
avemu lâna şi pelea, carnea, laptele şi ouele. Ele ni p órtă
sarcinele şi ni ară câmpurile. Dumneḑeu a creatu animalele
aceste spre folosulu şi mulţumirea omul ui.
De aceea şi noi suntemu datori a îngriji de nutrim êntulu
(hrana) şi locaşulu loru şi a nu le sili pr é tare. Omulu acela, pe
care-lu lasă inima a tortur à sau a chinui vitele în ori ce modu,
dă o bună dovadă, că este omu rĕu.
De vitele nóstre domestice, se ţinu de comunu: Calulu,
vaca, boulu, óia, bivolulu, capra, porculu (mascurulu), gâsca,
raţa, găina, porumbulu, cânele, pisica (m îţa) curca ş. c 1.
 – 51 –
16. C a l u l u.
Calulu este unu animalu mare şi frumosu. Are o cómă şi
o códă lungă şi pĕrósă, cu care se apără de muscele ce vinu să -
lu supere. Unghiile calulului se numescu copite. La copite,
se potcovesce cu potcó ve, ca să mérgă mai siguru pe căile
 petróse şi ca să nu lunece iérna pe ghiaçiă. Calulu trage
trăsura şi duce pe omu calare.
 Numai ómenii  proşti punu sarcini grele pe calu şi-lu batu
cu bice, când nu le pó te duce; dar' cei pricepuţi nu -lu încarcă
 pré multu şi nu-lu batu fărĕ de milă; căci şi elu simte durere ca
şi omulu.
Calulu mânâncă: érbă, fânu, ovĕsu, or ḑu, grăunţe de
 păpuşoi și altele.
17. V a c a.
Vaca nu este aşà de frumósă ca calulu; dar' ea este unu
animalu fórte folositoru. Din laptele ei se face smântână,
untu şi brânză. Carnea de vacă şi de viţelu este gust ósă, dar'
nu aşà de nutritóre ca cea de bou. Din peile boiloru, a
vaceloru şi a viţeiloru se f acu talpe şi căpute pentru
încălçeminte. Vaca mânâncă: érbă, fânu, paie, strujeni, tărîţe
şi altele.
 I ntrebări. Cumu este vaca?  —  Din laptele ei ce se face?  —  Dar' boulu?  —  Din care
 piele se facu talpele şi din care căp utele? — Pentru ce?  — 

18. Ó i a.
Óia este unu animalu plăcutu şi blându. Din laptele oiloru,
se face: caşu, urdă şi untu. Din lâna loru se face: sucmanulu,
 postavulu şi alte materii din care ne facemu straele. Carnea de
óie este fórte nutritó re. Din săulu ei se facu lumînări, din
 pele mănuşe şi din maţe strune la vióră (scripcă).
Mai tótă óia fată primă-véra câte unu mielu. Carnea de
mieluţu este gustósă şi bună de m âncatu. Din pelcica lui se
facu blane și căciule pentru iérnă.
 – 52 –
Unu numĕru mare do oi se numesce turmă. Omulu care
 pasce turma, se numesce ciobanii séu păstoru de oi.
Loculu unde se mulgu oile în timpulu verei şi unde se face
caşulu şi urda se chiamă stână.
Óia mănâncă: érbă, fânu, tărîţe şi altele.
19. Brósca şi Boulu.
O bróscă dintr'o baltă, a vĕḑutu o dată unu bou păsc êndu
 pe lângă ţermuri şi a începutu a se lăudà cătrĕ cele-l-alte
 brósce ḑicându: Eu numai să vr eu şi potu să mĕ făcu câtu
acelu bou. Taci! nu fii nebună, îi ḑ iseră cele-l-alte brósce;
unde póte bró sca să se facă câtu boulu? —  Ce! voi nu credeţi?
aşteptaţi puçinu şi veţi vedeà. Aşà smintita bróscă, începù a-și
umflà  pelea cea sbîrcită cătu a pututu, şi apoi întreb â pe
camaradele sale: Suntu a cum aşà de mare ?- Nu, îi respunseră
ele. Se mai umflâ âncă o dată cu mai mare silinţă şi iară -şi le
întrebâ, décă a ajunsu pre bou la mărime. Eşti de totu lipsită
sorióră, i-au ḑisu bróscele; próstă ideiă ţi-a venitu în capu, ca
să imitezi pre bou la mărime. Tu nu veḑi câtu eşti de mică pe
lângă dênsulu?  —  In fine brósca fiindu fórte sup ĕrată şi
desperată, se mai umflâ şi a treia óră atêtu de multu, în câtu
 plesni şi remasă mórtă.
20. Raculu, Brósca şi Ştiuca.
Raculu, brósca şi ştiuca Raculu înapoi se dà,
Intr'o ḑi sau apucatu, Brósca totu în susu săltà,
De pe malu în iazu s'aducă Ştiuca f órte se isbià,
Unu sacu cu grâu încărcatu, Şi nimicu nu isprăvià.
Şi la elu toţi se înhamă:  Nu sciu cine'i vinovatu;
Tragu, întindu, dar' ieau de sé mă Insă pe câtu amu aflatu
Că saculu stà neclintitu, Saculu în iazu nu s'a trasu
Căci să trăgeà neunitu. Ci totu pe locu a remasu.
 – 53 –
21. Petrariulu şi Teslariulu.
Meşterulu care zidesce casele, se numesce petrariu.
Materialulu care trebuiesce la facerea unoru case, se compune
din: pétră, cărămidă, varu, nisipu, lutu, apă şi altele. Pentru
acestu scopu, petrariulu în trebuinţéză: ciocanulu, mistria şi o
aţă, la capĕtulu căreia este legatu unu plumbu, numită
cumpĕna petrariloru. Pênĕ când petrariulu ridică păreţii,
teslariulu pregătesce acoperem êntulu, care se alcătuiesce din
grinde, căpriori, leațuri, cue de fieru şi altele.
La acestu lucru, elu întrebuinţ éză: toporulu, barda,
securea, tesla, gélĕulu, fierestr ĕulu, sfredelulu, dalta şi alte
instrumente. Pentru ca casele să fie gata, mai trebuiescu trei
séu patru meşteri.
Stoleriulu, care să facă uşele şi ferestele, ferariulu, care să
facă br óscele la uşe şi să prindă cercevelele în balamale, ste -
clariulu, care să aşeḑe geamurile şi zugravulu, care să zugră -
viéscă odăile.
Tóte casele se zidescu mai cu sémă în timpulu verei;
 pentru că atunci sórele fiindu mai ferbinte, zidirea nu remâne
umedă, ci se usucă bine. Casele umede nu suntu bune de
locuitu; pentru că vatămă sănătatea. De aceea ómenii trebuie
să se feriéscă de aseminea case, d écă voiescu să fie totu -de-
una sănătoşi şi voioşi;  pentru că sănătatea este c ea mai
scumpă comóră.
Ce meşteri lucr éză la facerea unoru case ? —  Cu ce
instrumente se servescu?  — Mai sciţi şi alţi meşteri, afară de
aceştia?— Numiţi-mi câţi-va! — 
Unde nu întră sór ele, întră mediculu.
22. Ciobotariulu.
Meşterulu care ni face ciobote, se chiamă ciobotariu.
Materialulu din care le face, se compune din: piele supţire
 pentru turetce şi căpute, piele gr ósă pentru talpe, aţă de cânepă
 pentru cusutu, cue de lemnu mici pentru prinsu talpele şi
 – 54 –
altele. Instrumentele cu care elu se servesce la acésta lucrare
suntu: Sula, ace sau peri de mascuru, o custură tăi ósă pentru
curăţitu talpele pe la margini, unu ciocanu , nisce cleşte,
calupuri mai mari şi mai mici, şanuri şi altele.
Maistrulu mai are pe lângă sine doi sau trei învĕţăcei
(ucenici) pre cari i-au luatu de la părinţi sau de la rude, ca să -i
înveţe ciobotăria, şi alţi câţi -va, pre cari i-au şi învĕţatu, şi cari
acum lucréză maistrului cu plată, numiţi calfe. Cine ar e
trebuinţă de ciobote, să duce la maistru şi tocmesce să -i facă.
Maistru îi ie mĕsură pe picioru, le croesce şi apoi le dă
calfeloru să le lucreze.
Ciobotarii în ḑile lucrătore, stau în casă şi se silescu ca să
gătiéscă ciobotele muştereiloru (clienţi). Unu maistru trebuie
să fie onestu; adecă: să facă ciobotele, pe când le -au proinisu.
Ca să mulţumiéscă pe mușter ei, elu trebuie să pue materialu
 bunu şi să lucreze bine. Unu meşter u ce se ţine de cuv êntu, are
multu de lucru şi câştigă multu.
Să nu credemu, că ciobotariulu, precumu şi toţi meşterii,
nu suntu multu mai fericiţi şi mai mulţumiţi de câtu mulţi alţii,
 bine îm brăcaţi, pe cari îi vedemu că se preâmblă pe strade în
tóte ḑilele, ca în ḑile de serbători; şi cari a casă, p óte de multe
ori, n'au nici cele necesarie. Meşterii harnici şi strîngĕ tori au
 bani, prin urmare an cu ce trăi; şi de aceea ei n'au trebuinţă de
mila și ajutoruilu altora. Pentru că bine a ḑisu, cine a ḑisu: „O
meserie, plătesce câtu o moşie."
Mâresce pre Dumne ḑeu, stiméză-ţi părinţii, iubesce-ţi
amicii, supune-te legiloru.
Lucréză şi te r ógă; lucrulu şi rugăciunea facu pe omu
fericitu şi înţeleptu.
 Nu-ţi fie silă de muncă , pe câtu te iértă puterile şi anii.
Ómenii suntu rênduiţi pe pămêntu, ca să fie mai ântĕi
folositori, apoi fericiţi.
Fericirea este fructulu muncei.
Mai bine astă-ḑi unu ou, de câtu mâne unu bou.
Cine nu preţuiesce puçinulu, nu póte ave multu.
 – 55 –
Cine se scólă mai diminéţă, mai departe ajunge.
Şi iute şi bine, nu se p óte.
Décă vrei să fii bogatu, nu căut à numai cum să câştigi; înv éţă şi
cum să păstreḑi; căci este mai greu a păstr à averea, de câtu a o face.
Cei dintĕi la masă, de multe ori suntu cei din urmă la lucru.
Lenea este începutulu s ĕrăciei.-
In casa leneşului, totu -de-una este serbătóre.
Omulu este bogatu, când nu este datoriu niminui.
Cine cade singuru, nu plânge.
Unde nu este capu, vai de picióre!
23. Movila lui Burcelu.
Intr'o ḑi de serbătóre „Şi cu elu aici să fiţi."
Resărià unu mândru sóre, Panţirii se duse,
Care lumea 'nveselià, Pe românu la Domnu aduse
Clopotele resunà ... Căruia aşà îi ḑise:
Turnurile clătinà,  —„Măi române! să n'ai témă;
Armăsarii spumegà, „Spune mie, cum te chiamă?
Frâele şi le muşcà,  —„Témă n'amu câ suntu românu
Stogurile se 'nălţà, „Témă n‘amu că-mi eşti stăpânu,
Şi de-o dată se 'nchin à, „Că tu eşti Ştefan celu Mare,
Că de-o dată se ivi à „Care 'n lume sémânu n‘are;
Ci altu sóre str ĕlucià; „Şi eu suntu Şoiman Burc el,
Domnulu Stefan celu vestitu „Puişoru de voinicelu . .
Domnulu celu nebiruitu: „Aveamu falnic u armasariu,
Care iute 'ncălec à „Şi o ghiógă nestrujită,
Şi cu multu alaiu plecà „Cu pir óne ţintuită
Din ograda cur ței lui. „Care când o învîrtiamu.
La biserică 'n Vaslui. „Prin duşmani pr óşcă făceamu
Când aprópe de întrare „Câte optu pe locu turtiamu!
S'auḑià în depărtare „Alelei! pe când eramu,
Glasu de omu ce strigà tare: „Omu întregu de mĕ luptamu!
„Hăisa....... cea....... Bourénu! „Mulţi duşmani amu mai stricatu,
Trage brasda pe tepşanu...‖ „Multe capete-amu sfărmatu,
Ştefan Vodă-lu auḑi, „De Tatari şi de Litfani,
Pe locu calulu îşi opri, „Şi de falnici Ungureni.
Şi din gur' aşà grăi: „Iar' în focu la Resboieni,
„Auḑit'aţi, auḑitu, „Mi-a căḑutu ghióga din mân ă,
„Glasu de Românu necăjitu? „Sub o sabie păgână;
„Intr‘o clipă să-lu găsiți, Dar n‘a căḑutu numai ea,
 – 56 –
„Ci-a căḑutu şi mâna me à, „Ca s‘o ai de plugărie;
Cu păgânu alătureà! „Dar' în vîrfu-i să te-aşezi,
„De atunci n'amu ce să facu, „Ca străjeriu să privighezi;
„C'amu remasu unu bietu seracu; „Şi tatarii, de 'i videà,
„N'amu nici casă, n'amu nici plugu, „C'au întratu în ţéra meà
„Nici juncani ca să'i înjugu." „Tu să strigi câtu 'i pute à:
Domnulu Stefan, l'ascult ă, „Sai Stefane la hotare!
Ş'apoi astu-feliu cuvêntà: „Ca întratu sabia 'n ţ éră.
„Măi Burcele, dragulu meu! „C'atunci eu te -oiu auḑi,
„Iată ce hotărescu eu: „Ca unu smeu m'oiu repeḑ i,
„Ie-ţi unu plugu cu şese boi, „Şi nici urm'a remâneà,
„Să mergi bogatu de la noi , „De tatari în ţéra meà!"
―Ie-ţi movila rĕzăşie,
Cele mai bune portrete ale ómeniloru, suutu faptele loru.
 Nu se cade să ne lăudămu, cu meritele strĕmoşiloru noştri.
Ce folosu că tată-tĕu a fostu domnu, dé că tu nu eşti omu.
Prin unire şi înfrăţire, lucrurile cele mici crescu!
Lumina remâne totu lumin ă, de şi orbulu n'o întimpină.
Din arborele căḑutu tótă lumea tae lemne; Şi într'unu neamu
căḑutu, toţi streinii ridică capulu.
Dorindu a ajutà pe alţii, fii dreptu mai ântĕiu cătrĕ tine ênsuţi.
Pomulu se cunósce dupe fructu, iară omulu dupe fapte.
De la femei (mame), depinde cea mai mare parte a buneloru
sau a releloru moravuri, mai a tó tă lumea.
 Nimicu nu este mai curatu de câtu aurulu, şi cu t óte aceste, elu
corumpe (strică) tóte!......
Mai bine sĕracu, de câtu bogatu din sudórea s ĕracului.
24. Impărţirea timpului.
Ómenii au împărţitu timpulu în mai multe părţi;cu tóte că
elu este ce-va, ce nu se póte vidè, auḑi, mirosi,gustà nici pipăi.
Fie-care parte a timpului, are numele seu. Cea mai mică
 parte de timpu, se numesce secundă. Secunda ţine ca câtu
clipesci o-dată din ochi.
Décă numeri şese ḑeci de secunde, ai o minută; décă
numeri şese-ḑeci minute, ai o óră; décă numeri douĕ-ḑeci şi
 – 57 –
 patru de óre, ai o ḑi și o nópte. Ḑiua, ómenii facu totu feliulu
de lucruri, pentru folosulu loru şi alu altora; iară n óptea se dau
la repausu. Ḑiua începe de la r ĕsărirea sórelui, şi ţine pênĕ la
apunerea lui; iar ‘ de la apunere, se începe nóptea.
25.
De voru trece şepte ḑ ile şi şepte nopţi, ḑicemu că s'a
împlinitu o septĕmână. Numele celoru şepte ḑile a
septĕmânei suntu: Luni, Marţi, Mercuri, Joi, Vi neri, Sâmbătă
şi Duminică. Cele şese ḑ ile d'intĕi, suntu lucrătóre; iar'
Duminica, este ḑi de serbătóre. Patru septĕmâni şi două sau
trei ḑile şi nopţi, facu o lună; şi douĕ-spre-ḑece lune sau trei
sute şese-ḑeci şi cinci de ḑ ile şi şese óre, facu unu anu.
 Numele celoru douĕ-spre-ḑece lune, suntu acestea:
Ianuariu, Februariu, Martiu, Apriliu, Maiu, Iuniu, Iuliu,
Augustu, Septembre, Octombre, Novembre şi Decembre.
 Eserciţii. Să se pună, ca scolarii să înveţe numele ḑileloru şi a luneloru pe de ro stu.

26.
Intr'unu anu suntu cinci- ḑeci şi douĕ de septĕmăni.
Cănd se finesce unu anu, începe altulu.
Cea d'intĕi ḑi a anului, se chiamă Anulu nou.
Séra spre acésta ḑi, băeţii âmblă cu uratulu, ḑ icêndu aşà:
27. Pluguşorulu.
Mâne anulu se'noiesce Pluguşorulu fărĕ boi,
Pluguşorulu se pornesce Pluguşorulu trasu de noi
Şi începe-a colindà Uraţi, flăcăi!
Pe la case ş'a ur à: Strigaţi mĕi:
Iérna-i gre o mĕtu-i mare, Hăi! hăi!
Semne bune anulu are;
Semne bune de belşugu, Susu pe ceriuri str ĕlucesce,
Pentru brasda de sub plugu. O sté nouă ce vestesce;
Dómne bine cuvintéză! Că se curmă de acumu,
Casa care o uréză; Alu nevoiloru greu drumu.
 – 58 –
Asta'i stéua României;  N'omu să fimu totu
A unirei ş'a frăţiei Moldoveni;
Sté de viéţă, sté de sporiu,  N'oru să fie nici Munteni,
Sté de bine'n viitoriu. Ci'ntr'o ţéră Românéscă,
Fă-o Dómne! să luciéscă, Liberă şi voinicéscă
Stéua nóstră Românéscă,  Noi şi ei omu să trăimu
Şi să steà totu între noi Şi Români să ne numimu.
Să nu mai avemu nevoi. Cu o patrie, c'unu nume
Uraţi, flăcăi!  Noi ne vomu mândri pe
Strigaţi, mĕi: lume;
Hăi! Hăi! Şi câtu lumea vomu trăi,
Şi'n tărie vomu spori.
Lumea tótă ne ascultă Uraţi, flăcăi!
Căci avemu dreptate multă, trigaţi, mĕi
Că destulu amu suferitu Hăi! hăi!
Fără ca să fi greşi tu.
De acum ni se cuvine Anulu nou o să ni fie
Ca să mai trăimu şi bine Inceputu de veselie;
Să se ducă dintre noi Mari pe mici n'oru prigoni,
Ori ce rele şi nevoi; Mici pe mari nu voru r ĕvni,
Să se ducă pe pustie In frăţie şi'n dreptate
Şi în veci să nu mai vie Oru să fie legi lucrate
Să se ducă hăulindu ! Mari cu mici mâna voru dà,
Şi cu dinţii clănţănindu! Şi'ntro horă voru jucà.
Uraţi, flăcăi! Dumneḑeu care ne-ascultă
Strigaţi, mĕi! Và trămite mană multă.
Hăi! hăi! Şi pămêntulu ce-omu arà
Grâne d'auru ni va dà.
Anulu nou ni-aduce nouă Uraţi, flăcăi!
Timpu mai bunu viéţă nouă Strigaţi, mĕi!
Hăi! hăi!
 Eserci ț ii. Scrieţi-lu şi-lu învĕțaţi pe de rostu!

28.
Adoua-ḑi, adecă; în ḑiua anului nou, mergu de felicité ză
 pe părinţi, rude și amici, spuindu-li a șà:
 – 59 –
Semănatulu.
Să trăiţi, In timpulu primă-verei;
Să'n floriţi, Ca tómna cea bogată,
Ca merii, De tóte'ndestulată!
Ca perii,
 Eserciţii. Ca la lecţiunea 28.

29.
Luna de pe urmă a anului, se chiamă Decembre: iar' aceea
cu care se începe anulu, se numesce Ianuariu. In cea de pe
urmă lună, cum şi în cele douĕ d'intĕi (care-su aceste? — ) este
fórte frigu pe la noi; atunci ninge şi apa înghia çiă. Băeţii
sburdalnici alérgă cu mare bucurie la ghiaç iă ca să se de e, (óre
 bine facu ?  —) sau caută câte unu delişoru şi se dau cu
săniuţele pe omĕtu.
Omĕtulu este folositoriu s ĕmânţeloru remase în pămêntu
de cu tómna; căci altu -feliu, ele aru înghiăçià şi aru peri.
Arborii şi arboraşii, goliţi de frunḑele loru, ni se paru ca
uscaţi, păserelele ca mute, totulu este în amorţire!
Aceste trei lune ale anului, (cum se chiam iă ?) facu unu
ano-timpu, și se numesce ano-timpulu de iérnă.

30. Păsĕrica în timpulu iernei.

Iér na ninge şi înghiaçiă Ci sburlită şi‘ntristată
Frigulu cresce totu mereu, Flămândă ca vai de ea.
Păsĕrica cea istéţă Pe la drumu mâncarea- şi cată
 Nu mai ḑice cântulu seu! Nimeni nu'ngrijescu de ea!
Când afară vicolesce Dumneḑeu care-a creat'o
Ea s'ascunde tremurându, Pe dênsa, ca şi pe noi,
Intr ‘unu dosu, unde găsesce O hrănesce ş'o 'ncălḑesce
 Nu ca véra ciripindu; Elu o scapă din nevoi!
I. Créngă.
Eserci ții. Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu!
 – 60 –
31.
In cele trei lune care vinu dup ĕ Februariu, (spuneţi-le! — )
nu mai este aşà frigu. Ghiaçia începe a se topi, om ĕtulu cade
 puçinu şi f órte raru sau nu mai cade de locu. Mugurii
 pomiloru şi ai copacilor u începu a se desvăli şi frunzele a eşi;
iar' mai pe urmă vedemu că se ivescu şi floricelele, precum:
viorele, clopoţei, toporaşi, lăcrĕmióre, cioboţica-cucului şi alte
flori frumóse! Atunci vê ntulu nu mai suflă aşà rece, şi de
aceea copiii se potu jucà  pe afară. Ei privescu cu mare plăcere
la nisce mici gândăcei (vacele -domnului), ce se jó că în țernă.
Rândunelele, cocostêrcii, cocó rele şi alte paseri, ce se dusese
de cu tómnă în ţerile cele căldur óse, se întorcu i arăşi la noi!
Acestu timpu ţine trei lune, şi se numesce ano -timpulu de
primă-véră.
Intrebări. Ce lucruri fr umóse ni aduce primă-véra? — 

32. Primă- véra.

A trecutu iérna gerósă, Turturelele se'ngână,
Câmpu iată'lu înver ḑitu. Mii de de fluturi veḑi sburându!
Rândunica cea voiósă, Iar' pe agera albină,
La noi iarăşi a sositu! Din flori miere adunându;
D'intr'o créngă 'n alta sb óră, Cântă cucu'n dumbrăvióră,
Stur ḑulu galbenu auritu, Pe copaculu înfloritu,
Salutàre primă-véră, Salutare primă-véră,
Timpu frumosu bine-ai venitu! Timpu frumosu bine-ai venitu!
G. Tĕutu.
 Eserci ț ii. Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu!

33.

In lunele ce urméză dupĕ primă-vér ă, (cum le chiamă?— )

sórele înferbîntă aşà de tare, în câtu adese-ori, aerulu este fórte
caldu. Atunci, simţimu mare căldură, asudămu, trupulu ni pare
greoiu, nu  putemu suferi nici o haină gr é pe noi, şi căutămu
apă rece să ne scăldămu. Insă căldură s órelui, aduce şi mari
 – 61 –
folóse. Fărĕ căldură, apele nu s'aru preface în aburi, din car i se
facu nourii cei groşi, ce se pórtă pe susu, şi pe cari ajungêndu-
i o lécă de rĕcélă, se pref acu în picături, şi cadu în formă de
 plóie pe pămêntu.
 Noi scimu, că fărĕ plóie, tóte erburile s'aru uscà şi noi amu
muri de fóme.
Căldura mai este bună, pentru că se cocu multe fructe,
 precum: fragi, cireşe, căpşune, vişine, zarzare, mere, pere,
smeură, mure şi altele.
Acestu timpu căldurosu, ţine iarăşi trei lune şi se numesce
ano-timpulu de véră.
La Moldova cea frumosă.
Viéţa'i dulce şi voiósă!
L'a Moldovei dulce sóre
Cresce flóre lângă flóre!
Multe păsĕrele 'n sboru
Fură minţi cu glasulu lor u!
Eserciţii. Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu!

34.

Dar' în lunele: Septembre, Octombre şi Novembre, nu mai

este aşà caldu; atunci începu a se culege din gr ădine şi de pe
câmpii, tóte fructele şi semănăturile ce trebuiescu peste i érnă,
 pentru nutrimêntulu omului şi alu animalelor u, şi se punu în
coşere, poduri şi pivniţe. Muncitoriulu ţeranu, âncă din Iuliu şi
Augustu, ş'a str ênsu grâulu şi legându-lu în snopi, l'a dusu la
arie şi-lu trieră.
Atunci se scotu din pămêntu cartofele şi morcovii, şi se
taie căpăţinele de curechiu, ca să se pue la muratu pentru
iérnă. Păpuşoii culeşi, aduşi acasă şi puşi în coşeriu, la
trebuinţă se scotu, se desghiócă de grăunţe, apoi grăunţele
 puse în saci, se ducu la móră şi se macină (prefăcu în făină).
Acestu timpu este celu mai bogatu alu anului.  —  Atunci
se culegu nucele şi póma, din care se face, ce? — 
 – 62 –
Ano-timpulu acesta, care ţine iarăşi trei lune se numesce
tómnă. Tómna, cocostêrcii, (berzele) rândunelele şi alte
 păsărele, iarăşi se ducu de la noi, pentru că si mţescu venirea
iernei. Aceste paseri nu  potu trăi unde este iérnă, pentru că li è
frigu şi n'au cu ce se nutri. —  Ia să întrebămu pe călĕ tórea
rândunică, de ce se duce de la noi? — 
35. Rândunica
Spune-mi blăndă păsărică, Fugi, şi nime te opriéscă,
Tu ce sbori aşà uşoru. Păsĕrică 'n calea tà;
De ce fugi, o! rândunică, Insă ţéra Românéscă,
Dintr'o ţéră de amoriu?  Nici o-dată n'o uità!
Ori ţi-e frică să n'aştérnă, Apoi când la primă-véră,
Ano-timpulu frigurosu , Se vĕdu tóte renăscêndu,
Cu mantaua cea de iérnă Când se 'mbracă din nou ţéra:
Crănguşorulu celu umbrosu? Când veḑi câmpulu înver ḑindu,
O! de è așà iubito, Vino! iar' de locuiesce,
Fugi, de locu nu te opri, Fărĕ grijă cuibulu tĕu!
* *
*
 Eserci ţii. Scrieţi-lu și-lu învĕţaţi pe de rostu!

Primă-véra ni promite fructele; iară t ómna ni le dă.

36. La unu copilu.
Unu copilu o dată, micu ca dumnia -ta,
Ce'şi iubià părinţii şi îi ascultà;
Cându-i ḑise tată-seu, să mérgă la scó1ă,
Elu plecâ în dată, dar' cu mâna g ólă.
 —Unde'ţi este cartea? ce te nebune sci....?
Dascalu-o să 'ntrebe: pe ce -ai să citesci....?
Băeţelulu leneşu, să totu scărpin à,
Se 'nvêrtià prin casă, nu-ş'ce totu cătà:
Dar ' în sfirşitu plécă cu inima reà,
Plăngeà sĕrăcuțulu ! - ...cartea-i păreà greà!...
 – 63 –
Mergêndu elu a lene, cu capu'ntr'o parte,
Căscându pe susu gura, îi cade -a sa carte;
Unu ciobanu o vede şi'ndat'o şi ie à.
Elu îi ḑice: „Iea-o! să mĕ scapu de ea!
 Nu voiu să'nvĕţu carte: voiu să fiu ciobanu,
Ori ce-aru fi mai lesne, măcar şi ţiganu."
 —„Dar' de ce copile? ce vorbesci aş à?
„Îi ḑice ciobanulu, dându-i cartea sa.
„Căci nu sciu eu carte! ce bine aru fi!
„Acum aşu fi altu-feliu: altoru n'aşu servi!
„Silesce copile, carte-a învĕţà:
„Căci cându-i fi mare, tu te'i bucurà.
„Omu, calu, chiaru furnică, câte fiinţi suntu,
„Tóte facu o tré bă aici pe pămêntu;
„Cine stâ din lucru, nu mai de cătu piere:
Vermii facu matasă, albinele miere.
„Cânii păzescu turme, oile ne'mbracă:
„Omulu dar' se cade şi mai multu să facă:
„Şi făr'a sci carte, omu'i dobitocu,
„Tóte'naintéză, iar' elu stâ pe locu.
„Pe ţerani vĕḑut'ai, cum altu'i muncesce ?
„Pe ţerani seracii, cumu'i biciuiesce?!
„Scii pricina ce è, de au astă parte?
„Căci suntu proşti sermanii şi căci nu sciu carte!
Ce făcu copilulu, ce se socoti,
Strânse cartea bine, la scólă porni:
 Nu mai fuse leneşu, dascalu-lu iubià,
Şi'ntrunu anu de ḑile, scrieà şi citià.
 Eserci ț ii. Scrieţi-lu şi-lu înveţaţi pe de rostul

Cine n'a gustatu amarulu, nu scie ce è zaharulu.

Ştiinţa se cântăresce şi se mĕsóră, iară nu anii.
Stomahulu plinu, nu învé ţă bucurosu.
 – 64 –
Ḑicêndu numai miere, gura nu se îndulcesce.
Picătura mică, bortilesce p étra.
Destulu este o măciucă la unu caru cu ó1e, şi unu cuv êntu......
 pentru unu băetu simţitoriu.
Copilulu care se ruşin éză de greşala sa, dă semne de îndreptare.
Copilulu care a apucatu drumulu celu bunu, nu- lu va părăsi nici când va fi
 bĕtrânu.
Décă fie-care omu aru lucrà şi aru face bine dupĕ puterea sa, nu s'aru g ăsi
nici-de-cum ómeni nenorociţi şi seraci.
Mlădiţa str êmbă, numai de t ênĕră se póte îndreptà.
Dupĕ ce s'a stricatu carulu, degeaba mai arată cineva drumulu bunu.
Crescerea cea bună, este a ne ded à, ca din copilărie, mintea să judece
dreptu şi să lucrez e bine.
37. Posibilităţi şi neposibilităţi.
Ceea ce póte fi, ori se pote întêmplà , este posibilu (cu putinţă). Este
 posibilu, că eu voiu ajunge a trăi 70 de ani; însă este posibilu şi aceea, că
âncă mâne ori poi -mâne să moru.
Este posibilu că mâne să pl óie, ca unu copilu silitoriu să se facă
leneşu şi altulu, netrebnic u să se facă silitoriu, ascultători u şi bunu. O masă
de fieru, unu scaunu de oţelu, o tabl à de aura; Aceste tóte-su posibile.
Ceea ce nu póte fi séu nu se póte întêmplà este neposibilu (cu ne-
 putinţă). Este neposibilu ca unu moşnégu să se mai facă iarăşi t ênĕru ca de
ḑece ani, ca unu c alu să sbóre şi unu câne să p ótă vieţui mai multe lune
subu apă. Unu arbore vorbitoriu, foculu rece, apa uscată, suntu lucruri
neposibile.
Unu orbu a vĕḑutu o pétră de móră plutindu pe apă; unu mortu a
scos'o la malu; o vrabie a luat'o şi a dus'o în cuibulu ei; iară puii de vrabie
au mâncat'o. — Ce ḑici? Potu fi aceste posibile?  — 
38. Contrariulu.
Aceea ce este opusu sau împotrivitoriu (duşmanu) unui lucru, se nu-mesce
contrariu.  —  Contrariulu de la seracu, este bogatu; de la luminosu  — 
întunecosu; de la susu —  josu; de la lumină — întunerecu; etc.
Contrariulu de la bĕtrâneţă, este tinereţă; de la r ênduiélă — nerênduiélă; de
la silinţă — lenea etc.
Contrariulu de la remunerezu, este pedepsescu; de la plângu — rîdu etc. — 
Eserciţii. Să se pue, ca scolarii să spue în propuseciuni intregi contrariulu cuvinteloru următóre:
Mare — , finu (su pţire) — , golu — , tare — , iute — , blându —, isteţu — , strêmbu — , folositoriu
 — , negru  — , adevĕratu  — , netedu  — , onestu  — , acru  — , curagiosu  —, preţiosu — , atentu  — ,
frumosu — , eftinu — .
Apoi să caute contrariulu cuvinteloru: n ópte, r ĕcélă, folosu, sĕrăcie, bucurie, liber tate,
nevinovăţie, câstigu, tare, înţelepciune. — 
Dupĕ aceea, să spue coatrariulu vorbeloru următóre: legu, dormu, adunu, despartu, (scadu),
tacu, mĕ jocu, curăţu. etc.
 – 65 –
39.
Alfabetu cirilicu în comparațiune cu
celu Românu.

a б в г d е ж z i k  л m n
a b v (g. gh.) d e j (z, ḑ) i (c. ch.) l m n
о п  р с t у ф х ъ ц ч
o p r s t u f h (ă ĕ) ț (ce, ci)
ш щ ѧ џ
ș sce (â, ê, î) (ge, gi).

 А  Б   В  Г  D  Е  Ж  Z I K   Л  М  N O  П 

A B V (G. GH.) D E J (Z, ḑ) I (C. CH.) L M N O P
 Р  S T  У  Ф  Х  Ъ  Ц  Ч   Ш   Щ 
R S T U F H (Ă Ĕ) Ț (CE, CI) Ș SCE
 Ѧ  Џ 
(Â, Ê, Î) (GE, GI).

А Б В Г D Е Ж Z I K Л М N O
П Р C T У Ф Х Ъ Ц Ч
Ш Щ Ѧ Џ

k = c, ch. г = g. gh.
ч = ce, ci. џ = ge, gi.
 – 66 –
40.
Vocalele.

Consunele.

Cuvinte scrise cu slove.

 Eserci ţii. Să se pună, ca
scolarii să scrie aceste cuvinte cu litere. — 
Să li deştepte atenţiunea, întrebându-i; pentru ce se pune h dupĕ c şi dupĕ g, şi când? — 
Apoi să-i eserciteze, ca ên suşi ei să afle, care suntu literele făr' de son uri in mai multe
din aceste cuvinte. D. E. în cuvintele: ciudă, chee, ciocu, gh emu, ghindă, ghiulea, căci, deci.
etc.
41.

 Eserciții.Scrieți acestu cântecu cu litere, și -lu învĕțați pe de rostu !

 – 67 –

 Eserci ţii. Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu !

 – 68 –

MANUALU de R UGĂClUNI.
Rugăciunile dimineţei.
In numele Tatălui şi alu Fiiul ui şi alu sântului Spiritu, Amin.
Mărire Ţie Dumneḑeului nostru, mărire ţie!
Impĕrate cerescu, mîngîitoriule; Spiritulu adevărului, carele
 pretutindene eşti şi tóte le plinesci. Vistieriulu bunătăţiloru, şi
dătătoriule de vi éţă, vină şi te sălăşluiesce întru noi, şi ne c urăţesce de
tótă spurcăciunea şi mântuiesce Bunule sufletele n óstre.
Sânte Dumneḑeule, Sânte Tare, Sânte fărĕ de mórte, miluiesce-ne
 pre noi. (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiiului şi Sântului Spiritu; şi acum şi pururea şi
în vecii veciloru, Amin.
Pré Sântă Treime, miluiesce -ne pre noi; Dómne curăţesce
 pĕcatele nóstre; Stăpâne, iértă fărĕ de legile nóstre; Sânte, cercetéz ă şi
vindecă neputinţele n óstre, pentru numele Tĕu.
Dómne miluiesce (de trei ori).
Mărire Tatălui.
Rugăciunea Domnéscă.
Tatălu nostru carele eşti în ceriuri, sănţi éscă-se numele Tĕu. Vie
împĕrăţia Ta; facă -se voia Ta, precum în Ceriu, aş à şi pre pămêntu.
Pânea nóstră cea de tóte ḑilele, dă-ni-o nouĕ astă-ḑi şi ni iértă
greşelele nóstre, precum şi noi iertămu greşiţiloru noştri. Şi nu ne
duce în tentaţiune, ci ne salvă de celu rĕ u, Amin.
Veniţi să ne închinămu împăratului nostru Dumneḑ eu!
Veniţi să ne închinămu şi să cădemu la Christosu Împĕratulu
nostru Dumneḑeu!
Veniţi să ne închinămu şi să cădemu la ênsuşi Christosu,
Împĕratulu şi Dumneḑeulu nostru!
Sculându-ne din somnu cădemu cătrĕ Tine Bunule; şi cântare
ângeréscă strigămu Ţie, Puternice: Sântu, Sântu, Sânt u eşti
Dumneḑeule! Pentru rugăciunele Născĕ tórei de Dumneḑeu,
miluiesce-ne pre noi
Mărire Tatălui şi Fiiului şi Sântului Spiritu,
Din patu şi din somnu m'ai ridicatu D ómne. Mintea mea o
luminéză, inima şi buzele mele le deschide, ca să Te laudu Sântă
Treime; Sântu, Sântu, Sântu eşt i Dumneḑeule! Pentru rugăciunele
ângeriloru Tĕi,miluie-sce-ne pre noi.
Și acum şi pururea şi în vecii veciloru, Amin.
 – 69 –
Far ĕ de veste Judecătoriulu va veni. şi ale fie -cărui fapte se voru
descoperi. Ci cu frică să strigămu în mieḑulu nopţei: Sântu, Sântu,
Sântu eşti Dumneḑeule! Pentru rugăciunele tutuloru sânţiloru Tĕ i,
miluiesce-ne pe noi.
Pentru rugăciunele sânţiloru părinţiloru noştri, D ómne Isuse
Christóse, Dumneḑeulu nostru, miluiesce-ne pre noi, Amin.
Rugăciunea unui copilu.
Dumneḑeulu meu! Iţi închin u inima me. Bine-cuvinté ză-mi
copilăriea, ș i fă-mĕ să crescu în înţelepciune, precum şi în etate. Protege
Dumneḑeulu meu, Sănătosu şi fericitu pe pré iubitulu nostru
Domnitoriu Carol I. şi tótă naţiunea me Română! Dăruiesce sănătate:
tatei, mamei, fraţilor u, învĕţătoriloru mei şi întregei omeniri; apără -i
 precum şi pre mine, de totu pericolulu; totu-de-una, pre- cum şi în ḑiua
acésta, Amin.
Mergêndu la prânḑu ḑicemu:
„Tatălu nostru......
„ Mărire și acum......
„Dómne miluiesce (de trei ori)
„Dómne bine-cuvintéză . . .
Pentru rugăciunele Pr é Curatei Maicei Tale, şi ale tutuloru
sânţiloru Tĕi, Dómne Isuse Christóse, Dumne ḑeulu nostru, miluiesce-
ne pre noi. Amin.
Sculându-ne de la masă ḑicemu:
Mulţumimu Ţie Christ óse Dumneḑeulu noatru, că ne -ai săturatu de
 bunătăţile Tale cele păm êntesci: nu ne lăs à lipsiţi nici de Cer ésca Ta
îm pĕrăţie! ci precum în miḑloculu uceniciloru T ĕi ai venitu Mântuitorule,
 pace dându-li, vină şi la noi şi ne mântuiesce.
Mergêndu la cină ḑicemu:
Mânca-voru sĕracii şi se voru sătur à şi voru lăud à pre Domnulu: cei
ce-Lu caută pre D ênsulu, vii voru fi inimele loru în véculu vécului.
„Mărire şi acum . . .
„Dómne miluiesce (de trei ori)
„Dómne bine-cuvintéză
„Pentru rugăciunele Pr é-Curatei.
Sculându-ne de la masă ḑicemu:
Veselitu-ne-ai Domne, întru făpturile Tale, şi întru lucrurile măniloru
Tale ne-ai bucuratu; însemnatu- S'a preste noi Lumina Feţei Tale D ómne;
dat'ai veselie în inima me. Din rodulu grâului, alu vinului şi alu untului de
lemnu, alu loru s'au înmul țitu. Cu pace înpre ună mĕ voiu culcà şi voiu
adormi; că Tu D ómne de osebi, întru speranţă m'ai aşeḑ atu!
 – 70 –
Simbolulu Credinţei.
1. Credu întru unulu Dumneḑeu, Tatălu, a totu Ţiitoriulu, Făcĕ toriulu
Ceriului şi alu pămêntului, văḑuteloru tutuloru şi nevăḑuteloru.
2. Şi întru unulu Domnu Isusu Christosu, Fiulu lui Dumne ḑeu, Unulu
 Născutu, carele din Tatălu S'a născutu mai 'nainte de toţi vecii. Lumină din
Lumină, Dumneḑeu Adevĕratu, din Dumneḑeu Adevĕratu, născutu iar' nu
făcutu; Celu de o fiinţă cu Tatălu, prin Carele t óte s'au făcutu.
3. Carele pentru noi ómenii şi pentru a n óstră mântuire, S'a pogorâtu din
ceriuri şi S'a întrupatu din Spiritulu Sântu şi din Mariea Feci óră şi S'a făcutu
omu.
4. Şi S'a restignitu pentru noi în ḑilele lui Pilatu din Pontu, şi a pătimitu şi
S'a îngropatu
5. Şi a înviétu a treia-ḑi dupĕ scriptură.
6. Şi S'a suitu la ceriuri şi şede de -a dré pta Tatălui.
7. Şi iară-şi va să vie cu mărire să judece viii şi morţii, a Căruia Împĕrăţie
nu va ave finitu.
8. Şi întru Spiritul u Sântu, Domnulu, de Viéţă Făcĕtoriulu, Carele din
Tatălu purcede; Celu ce împreună cu Tatălu şi cu Fiiulu, este închinatu şi
măritu, Carele a grăitu prin proroci.
9. Intru una sântă sobornicéscă şi apostoléscă Biserică.
10. Mărturisescu unu Botezu, întru iertarea pĕcateloru.
11. Aşteptu învierea morţiloru.
12. Şi viéţa vécului, ce va să fie, A minu.

Cuvine-se cu adevĕratu, să Te fericimu Născĕtóre de Dumneḑeu. Cea

 pururea Fericită, pr é Nevinovată şi Maica Dumneḑeului nostru.
Ceea ce eşti mai Cinstită de câtu Cheruvimii şi mai Mărită fără de
asemănare de câtu Serafimii; Care fărĕ stricăciune, pre Dumneḑeu Cuvântulu ai
născutu. Pre Tine cea cu adevĕratu Născĕtóre de Dumneḑeu, Te mărimu.
Rugăciunele ce se citescu de la Înviere şi pênĕ la Înălţare.
Invierea lui Christos vĕḑêndu, să ne închinămu Sântului Domnului Iisus,
unuia Celui fărĕ de pĕcatu. Crucei Tale ne închinămu Christ óse, şi Sântă
Învierea Ta lăudămu şi o mărimu! Că Tu eşti Dumneḑeulu nostru, afară de Tine,
 pre altulu nu scimu, numele Tĕu numimu! Veniţi toţi credincioşii, să ne
închinămu Sântei Învierei lui Christosu! Că iată a venitu prin Cruce, bucurie la
tótă lumea! Totu-de-auna bine-cuvêntându pre Domnulu, lăudămu Învierea Lui!
Că Restignire răbdându pentru noi, cu Mórtea pre mórte a calcatu.
Ângerulu a strigatu, cei Pline de Da ru: „Curată Fecióră, bucură-Te şi iară-
şi ḑicu, bucură-te! Că Fiiulu Tĕu a înviétu a treia-ḑi din mormêntu !"
Luminéză-Te, luminéză-Te, noule Ierusalime! că Mărirea Domnului,
 preste tine a r ĕsăritu. Saltă acum şi te bucură Sióne; iară Tu Curată Născĕtóre de
Dumneḑeu, veselesce-Te întru Învierea, Celui Născutu alu Tĕu!
Christos a învietu din morţi, cu M órtea pre mórte călcându şi celoru din
mormênturi Viéţă dăruindu-li.
 – 71 –

TABELA
 Adunărei şi a Scăderei.
 – 72 –
Tabela împărțirei.
1 : 1 = 1 2 : 2 = 1 3 : 3 = 1
2 : 1 = 2 4 : 2 = 2 6 : 3 = 2
3 : 1 = 3 6 : 2 = 3 9 : 3 = 3
4 : 1 = 4 8 : 2 = 4 12 : 3 = 4
5 : 1 = 5 10 : 2 = 5 15 : 3 = 5
6 : 1 = 6 12 : 2 = 6 18 : 3 = 6
7 : 1 = 7 14 : 2 = 7 21 : 3 = 7
8 : 1 = 8 16 : 2 = 8 24 : 3 = 8
9 : 1 = 9 18 : 2 = 9 27 : 3 = 9
10 : 1 = 10 20 : 2 = 10 30 : 3 = 10

Tabela de înmulțire a lui Pitagora