Plumbul

Caractere generale

Plumbul este un element cu caracter metalic din grupa a IV-a si are pe ultimul strat, patru
electroni de valenta, pe care ii cedeaza partial sau total cu formarea ionilor pozitivi in
treptele de valenta II si IV.

Electrovalenta maxima este egala cu nimarul grupei.

Caracterul electropozitiv creste in grupa: staniul este stabil in aer, in timp ce plumbul se
acopera cu un strat de oxid care, la temperatura obisnuita , il apara de oxidare mai departe.

In natura se gaseste sub forma de compusi: sulfura de plumb PbS (galena), carbonaat de
plumb PbCO3 (ceruzita).

Proprietati fizice

Duritatea scade de la staniu la plumb (ultimul poate fi zgariat cu unghia). Ambele se pot
lamina in foi subtiri.

Formeaza usor aliaje intre ele, cat si cu celelalte elemente. Bronzurile, aliajele tipografice,
aliajele de lipit, aliajele usor fuzibile au o importanta deosebita in tehnica.

Proprietati chimice

La temperatura obisnuita plumbul este foarte stabil sub forma de compusi ca Pb2+.
Sarurile de plumb sunt oxidanti foarte puternici si stau la baza functionarii acumulatorilor
cu plumb.

Alte proprietati ale plumbului:

* plumbul arde in aer cu formare do oxid;

* plumbul se combina cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor si fiind instabila se

descompune;

* hidracizii si acidul sulfuric diluat si acidul azotic concentrat ataca plumbul numai la
suprafata cu formarea sarurilor PbCl2, PbSO4 si Pb(NO3)2 insolubile care apara metalul
de actiunea ulterioara a acidului;

* acidul sulfuric concentrat dizolva plumbul transformandu-l in sulfat acid de plumb

solubil;

* acidul azotic diluat dizolva plumbul complet deoarece azotatul de plumb format este
solubil in acid azotic diluat;

* este atacat de baze tari (solutii concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de hidrogen.

Rolul biologic al plumbului

Stratul de carbonat de plumb insolubil, format prin actiunea dioxidului de carbon continut
(dizlovat) in apa asupra plumbului, apara metalul de actiunea ulterioara.

In consecinta, apele potabile cu un continut normal (scazut) de dioxid de carbon pot trece
prin conducte de plumb fara a exista pericolul intoxicarii cu plumb.

Apele bogate in dioxid de carbon dizolva stratul de carbonat de plumb de la suprafata

conductei prin formarea carbonatului de acid de plumb Pb(HCO3)2 solubil.

Astfel conductele de plumb se corodeaza, iar apa devine toxica, deoarece, in apa,
carbonatul acid de plumb este prezent sub forma ionilor Pb2+ (deosebit de toxici) si
2HCO3-.

Intoxicatiile cu plumb sunt foarte periculoase. Azi conductele de apa se confectioneaza

din materiale plastice. Intoxicatiile cu plumb (saturnism) pot fi intalnite si la muncitorii
tipografi, care lucreaza cu aliaje pe baza de plumb. Dar procedeele moderne de culegere si
de tiparire elimina din ce in ce mai mult si aceasta ramura industriala pericolul intoxicarii
cu plumb, literele neamifiind turnate din aliaje pe baza de plumb.

Picturile cu alb de plumb depreciat se regenereaza prin spalare cu apa oxigenata, care
transforma sulfura de plumb PbS neagra in sulfat de plumb PbSO4 alb. Staniul, Sn

Caractere generale

Plumbul este un element chimic metalic, cu simbolul chimic Pb şi numărul atomic 82.
Plumbul este un metal moale, argintiu-alb sau gri, maleabil, elastic şi dens, slab
conducător de electricitate. Izotopii săi stabili sunt produsele finale ale descompunerii
prin radiaţie a uraniului şi a altor elemente grele. Cunoscut din timpuri străvechi, plumbul
este atât de durabil şi rezistent la coroziune, încât conductele de plumb romane sunt încă
utilizabile. Este folosit la acoperişuri, ca izolator de cabluri, în tuburi, conducte şi
structuri. Alte întrebuinţări sunt în industria bateriilor de acumulare, pentru muniţie şi
aliaje cu puncte de topire mici (de exemplu aliaj de lipit sau de cositor), izolări fonice şi
împotriva vibraţiilor şi a radiaţiei.

 
Plumbul este rareori întâlnit în formă pură în natură; minereul său principal este sulfura
de plumb, galena. Din cauză că plumbul şi compuşii lui sunt otrăvitori, vopselele şi
aditivii pentru benzină pe bază de plumb au fost interzişi în multe ţări. În compuşi,
plumbul are valenţele 2 şi 4; este folosit mai ales ca oxid (monoxid de plumb). Compuşii
de plumb sunt adăugaţi cristalelor de plumb, lacurilor şi ceramicii, sunt folosiţi ca
pigmenţi, agenţi de uscare pentru vopsele şi lacuri, insecticide şi erbicide, agenţi ignifugi
şi în chibrituri, explozive şi pirotehnică. Aproape jumătate din tot plumbul se obţine prin
procesul de reciclare a fragmentelor nefolositoare. Aşa-zisul plumb din creioane este
grafit.

Plumbul

In natura, plumbul se gaseste raspandit sub forma de compusi: galena,

sulfura de plumb, din care se prepara plumbul; ceruzita, carbonatul de plumb; crocoita,
cromatul de plumb si anglezitul, sulfatul de plumb.

Plumbul este un metal care in taietura proaspata are luciul cenusiu-

albastrui, care dispare in aer curat cand metalul se acopera cu un strat subtire cenusiu de
oxid de plumb si in aer umed cand se acopera cu un strat alb de carbonat bazic de plumb.

Plumbul este un metal moale; poate fi zgariat cu unghia, taiat cu cutitul si

pe hartie lasa o urma.

Apa de baut (potabila), care contine carbonat acid de calciu si sulfati,

formeaza pe suprafata plumbului o patura subtire si dura de carbonat si respectiv sulfat de
plumb ce impiedica dizolvarea plumbului mai departe. Pe aceasta proprietate se bazeaza
utilizarea plumbului la confectionarea conductelor de apa, fara pericol de intoxicare.

O proprietate chimica foarte importanta a plumbului este rezistenta sa la

actiunea acidului sulfuric. In contact cu acidul sulfuric, la suprafata plumbului se
formeaza un strat insolubil si compact de sulfat de plumb, care impiedica continuarea
coroziunii. Datorita acestei proprietati, plumbul e intrebuintat in industria acidului
sulfuric si, in general, in constructia instalatiilor in care se lucreaza cu acid sulfuric.

Plumbul si toate combinatiile sale produc intoxicatii grave numite

“saturnism”. La astfel de intoxicatii sunt expusi muncitorii tipografi si cei care vin
permanent in contact cu acestea.

Plumbul intrat in organism se elimina foarte greu. Ca antidot in

intoxicatiile cu plumb se administreaza lapte. O mare cantitate de plumb se utilizeaza in
constructia placilor pentru acumulatoare electrice si in industrie pentru imbracarea
cablurilor electrice.
 Cantitatile cele mai mari de plumb se intrebuinteaza insa, pentru
fabricarea aliajelor de plumb: pentru lagare (81%Pb, 13%Sb, 5%Sn, 1%Ca), pentru
literele de tipar (50%Pb, 25%Sb, 25%Sn), aliajuri pentru lipit etc..

Din plumb se confectioneaza, de asemenea, conducte de apa, placi si

imbracaminte de protectie fata de radiatiile gama, atunci cand se lucreaza cu substante
radioactive etc..

Prin incalzirea plumbului topit intr-un curent de aer se obtine oxidul de

plumb .

Daca incalzirea plumbului are loc deasupra temperaturii de topire, se

obtine “litarga”, de culoare rosie-portocalie, iar daca temperatura de incalzire este mai
inalta rezulta ”masicotul” de culoare galbena:

Masicotul se intrebuinteaza in industria sticlei, iar litarga la

fabricarea acumulatoarelor.

Galena cristalizeaza in cuburi octaedre. Este intrebuintata la extragerea

plumbului, prepararea litargei si la confectionarea detectoarelor cu cristal.

Se crede că topirea minereurilor de plumb a început cel puțin cu acum 9000 de ani în
urmă, iar cel mai vechi artefact de plumb cunoscut este o statuetă găsită la Templul lui
Osiris, la situl din Abydos, Egipt, datată din jurul anului 3800 î.Hr. [5]