Pagina 1

Master:

Mentoratul în Educație

Nume, prenume:

Răducanu Maria Iulia

Prezența:
 întâlnirea 1 – data: 30.10.2021
 întâlnirea 2 – data: 06.11.2021
 contul de e-mail în prezența generată automat:
maria-iulia.raducanu.m21@s.fpse.unibuc.ro / mariaiuliar@yahoo.com / mariaiuliar@gmail.com

1
 Pagina 2

Eseul de cinci paragrafe b)

Având în vedere situația dată, în care studentul descoperă greșeala cadrului didactic coordonator,
acesta trebuie să consulte Legea nr. 206 / 2004. Legea trebuie consultată pentru a vedea dacă
există motiv de îngrijorare în privința integrității profesorului coordonator sau nu. În același timp
studentul nu ar trebui să folosească articolul până nu clarifică situația deoarece îi poate afecta
activitatea academică.

În baza acțiunilor oferite, în momentul descoperirii unei lucrări plagiate de către profesorul
coordonator, din punctul meu de vededere, studentul ar trebui să îl consulte prima dată pe
profesor deoarece poate fi o greșeală neintenționată. În același timp studentul poate discuta
împreună cu coordonatorul pentru a descoperii care ar putea fi următorii pași de urmat.
Profesorul coordonator ar trebui să îi prezinte partea negativă a acestei situații și să îndrume
studentul pentru a nu repeta această greșelă fie ea intenționată sau neintenționată.

În urma discuțiilor cu profesorul, studentul va trebui să sesizeze problema la Comisia de Etică și

Integritate Academică din cadrul Universității pentru a dezbate această situație. În mod normal ar
trebui aplicată Secțiunea 5 din Legea 1/2011 din 5 ianuarie 2011 unde se consideră abatere gravă
plagiatul altei lucrări scrise de un alt profesor. În urma deciziei Comisiei de Etică și Integritate
Academină din cadrul Universității, profesorul va trebui să se supună deciziei.

Din punctul meu de vedere ar trebui abordată o cale deontologică. În primul rând, studentul ar
trebui să fie empatic la situația profesorului coordonator. În primul rând pentru că poate fi o
situație neinteționată din primă instanță iar studentul nu ar trebui să considere profesorul într-un
fel sau altul până ce Comisia de Etică și Integritate Academică nu oferă un răspuns final. În al
doi-lea rând deoarece el are o relație de colaborare de lungă durată cu profesorul și ar trebui să îl
cunoască deja îndeajuns de bine pe parcursul anilor ca să nu ajungă la concluzii greșite.

Calea deontologică este cea mai corectă din punctul meu de vedere deoarece situația poate fi
privită atât din punct de vedere teoretic cât și din punct de vedere moral. Toată situația poate fi
cauzată de o lipsă de comunicare, dar în același timp șansele ca profesorul să cunoască situația în
care se află sunt destul de mari. Astfel calea deontologică va putea vedea calea de mijloc dintre

2
cele două situații pentru ca profesorul să nu fie judecat greșit pe nedrept și pentru a exista o
modalitate ușoară prin care își va putea explica situația, atât în fața studentului care a descoperit
problema cât și în fața Comisiei de Etică și Integritate Academică a Universității.