VASlLE PÂR V A N

DAC IA
CIVILIZA TII Le STRĂVECHI DIN
REGlUNILE CAI~ PATO-DANUBIENE
TJU,PllC6r. Dt. R4.DU VULPI: DUPATfATULowlGINAL fRANCez INF.DI T

VASILE P ÂRVAN
DACIA CIVILIZAŢIILE STRĂvECHI
DIN REGIUNILE CARPATO-DANUBIENE

Prefaţa traducătorului Traducere de Radu Vulpe după

textul original francez inedit
1. Carpato-danubienii şi vilanovienii
Volum publicat de Asociaţia Academică
II. Carpato-danubienii şi scythii "VASILE PÂRVAN"
a foştilor membrii ai Şcoalei Române din Roma
III. Carpato-danubienii şi grecii
Bucureşti MCMXXXVII
IV. Carpato-danubienii şi celţii

V. Carpato-danubienii şi romanii facsimil digital realizat de

cIMeC - Institutul de Memorie Culturală
Lista principalelor lucrări ale lui Vasile Pârvan www.cimec .ro
cu sprijinul financiar al
Indice
Ministerului Culturii şi Cultelor
Lista figurilor 2007
VAsrLE PÂRVAN

DAC I A
crVILIZA TlILE SIRÂ VECIH DIN
REGIUNILE CARPATO-DANUBIENE

AF M VOLUMPUBLICATDE
ASOCIATIA ACADEMiCA
"VASILE PÂRVAN" A ,OŞTILOR
MEMBRI Al ŞCOALEI ROMANE DLN ROMA
BUCURE~Tl MCMXXXV I I
 PREfATA TI~ADUCĂTOI~ULlll
Cele cinci capitole ilie acestei cărţi rcpre::inră prelegerile
pe care Vasile PârIJan le-o ţinul in Marlie 1926 In Cambridge.
in "rma inl'iraţi.:; grupikii ..special 80ard for C/Bssics" şi ca
oaspe al institutiei ..St. John's Co/legc", Alcătuind o expunere
sintetică şi unitară asupra cl·olufici ll(:('lIi/o( ciuilizaţii din ţara
noastră şi din regiunile vecine. de la sfărşitul epocii de Bronz
până in ,'(emea inl'azilmiloT post romane. aceste prelegeri 8U
produs prin noutatea lor Itn Vilf interes in acel mediII univer-
sitar d(! aJea.să tradiţie a ..::ulrului pentru antichitate. Ca urmare,
neuitatul inr:ăţat român .1 fost solicitat să le publice in volum
la .. Cambridge Un;pcrsity Prcss",
Deşi B rostit aceste prelegeri in englezeşte. Vasile Părt'lm
el preferat ,sii se folosească de limba france:=ă cănd s'a hotărit

să le redacte:=e pentru tipar. incredinţand distinşi/or siii pric~

teni. d-Ior Profesori Ifor L. El'eJIIS şi i\IT. P. CharleslVorth dela
"St. John's Col/egc". transpunerea lor in limba engleză. Nu a
ma; BI/ut apoi prilejul să-şi revadă textul dictat atunci şi rlici
tradllceren englc:=ească.
Un an intreg care il urmat t1 fost ocupat cu o activitate
cOI'ârşÎtoare. E anul in care a fost terminată fundamentala sa
operă Getica. in care au eşit de sub tipar primele două 11O!ume

VII
din Dacia: re:chcrches el dcc:ouvertcs archcolog,qucs en Rou~
manic, in care au apiirut noi I'o/ume din anuarii/c Şl'oale; Ro.
măne din Roma. 1'0/. III din Ephemeris Dac:oromana .şi 1'0/. 1
din Diplomatarium ltaJicum, 'tirii să mai I'orbjm de numeroo·
selc conferinţe şi căliitorii de studii fJcute in ,,,,ă.şi ,n străină.
tate. de prepararit1cJe Înaintate pe",", imcmeiere.' "n"i instituI
;:~:ten~~~~/~b1:::rl;;~f~:iC~r:;~~: ~:r~:t~~~~' <'~~it~l;l;~r~::~~;o:;~
de Litere din Bucflrcfti. l'O Membru .şi Set:rcrar perpetuu al
Academiei Romăne. ('a Director al Mu;:eu/ui Noriorllli dc An.
tit-hilaţi şi conducător al unei intense campanii dc sJplituri şi
de cercel.iri arcllco/ogice. ('O Director al Şcoalci RomJllc din
Roma, ca MembOl al ComisiunU Monumcntclor Istorice. ca
factor actit) in comitetul de conducere al importontri editllri de
atllnci "Cultura NaţionaIIT". efc.
In acelaş timp o boalli necrufătoare ii miki'lii trupul şi ii
pregiitiil tragicul !i{arşif carc '1I'ea să (lj"ă in scara de 26 lunic
°
1927. curmând /'iarii irlcă nCi1junsă la patru:eci şi cinci de
ani, nimicind o rarli enert1ie creatoare in pli" 1I1·Jnt şi liisiJ'Id
jn atâtea ramuri ale culturii romJlleşti un gClI CiUe ~i azi. dupJ
aproape un dcceniu. st.irueşte dureros.
Ultima sa lucrare. t'0/u11I1I1 ce urma sli fie format din ccl~
cinci prelegeri. ,,'0 putut apărea decât postum, abio j" AUf/II$(
1928. In forma în c.'!re li eşit de stlb tipar. dela troducerea en-
gleză a textului şi dela indice până la jnfăfi~arctJ sa grafică.
acest polum se datoreşte striduinţei pc care cu pioui'iu luare
aminte şi cu aleasă competenţă au depus·o d.nii Profc!.orl
EI18nS şi Charlcsworth. ajutaţi de către colegii lor d('la Ilni-
t'ersitatea din Cambridge. d·nii Profesori E. H. Mi",,:>. J. M.
de Novarro şi C. T. Seltman, 1" lipsa unui titlu dcfinititl pro-
pus de către Vasile Pârt'an. distinşi; traductÎlori bntan"ici au
VIII
intitulat cartea: Dacia: an outlinc. of the eacly .::ivihzations of
thc: Carpatho.Danubian countrics. Cll o formă pUlin deosebită
de al'eeil Iii care in ct..le di" urmJ se Izot.iri:ie regretatul {wter
'!irJ să mai fi Ol'ut timpul ~iÎ o comunice la Caml)rid:le Thc
andent c:ivilitatio!1s of the C,:II p;:uho-Danubian countries ).
Cartea. precum cr.;J de prel·J;ut. a Ot'llt lin frumo$ succes.
Acum este aproape epui:atJ, CtJriILtel'ul ei re;:fJf1IiJti/l şi sintetic
o {ace {o/ositoare detJpotril,fj (:crcetătorulu; de !îpeciolitate şi
oricJrui intelectual care nu caută intra lucrare re!eritoarc la
antichitate decM idci şi fapte generale. Ea a fose socotitii unt'·
ori ca un re:umat al Geric:eJor. cceace e adel'Jra! numai in par·
te. pentru capitolele 1. 1/ şi IV (despre VilliJnol'icni. SClltlli şi
Celţi). Capito~ullll. prit'itor la in{luen{el.e qrel'eşti in regiunile;
noa.~tre. constltue o reluare sub o forma noltă' a problemelor
trdtsll: de către V osilr Parl'a" (:el'a ma; inainte. in 1923. in La
pcnctration helltnique et hellcnistjque dans la "alice du Da·
nubc şi in Inceputurilc viclii romane la gurile DunăriI. In
schimb capitolul ultim. Carpato·Danubie:nii şi Romanii. o ex·
l'elentă prÎl'ire complexit' .. asupra formării şi el'o/uţiei roma·
nisnlltilli i" marea unitate n regiunilor dunărene. este aproape
cu totul inedit in opera publicatii a lui Vasile Piinton
TratJnd despre un prindpol fenomen de: istorie unil'crsa/J
din CLire a rezultat latinitatea poporului româ". oceiSt capitol.
prea putin IIlD! in seamă pană acum de către publicul nO$trll
şi chiar de clitre specialişti. - din pricina fellliui discret in care
.1 ,'p:irut. după. moarf('a olllorului. Ia sfarşitulunej cărţi enRle-
.:eşti. deci puţin citită la noi. - reprezintă mărturi/l unui no.nd
mare ce până in ultimele clipe lr.'imânta spiritul de neastâmpă-
1) Cl. H. .\<1"'3"3. l'a."I... Pitrl'Dn I noII: bio·biopfa{in', in Ar/III'lI ~n·
lrll o5"j'I{3 ~i Rclorm.:J SoriaM. VII (192b). nr, 3-1. p, 16 din elI',ra~
IX
 ratii creaţie al lui Vasile Pim'an. După ce dăduse la luminii
Getica. o incercare de protoistoric a Doâf'i, prin cafe institu;a
in jstoriografia ţării noastre o nOLlB specialitnte şi imbogăţla
istoria nalionalii cu un Întreg mileniu de {aptc fericit dCSgfO-
pate din imperiul tăcerii. t'OjiJ acum să rCII;nă la preocupările
sale de prediler(ic de altădatU, referitoare /0 I/remco dasică.
.şi să scrie o altii sinte:.ă clIpitalii. Dacia romană. iri (cgtiturii
eu intreg romanismul danubian. In min,ca s•. de pesle două
l
i,:cCr:~~ :;~n~::t a.:;/~~:r~~;:~~!U~~i 1~:;~nr~~t~~j~'j;O;:~~~ ~~:,~;:~
şi inrep"sc a se gândi stărUItor ma; departe. 10 o il treia sin-
te:.ă: Protoistoria Slavilor. care Bl'ca să atace problemele I,:c/c
mai hotifrifonre. dar {=i cele mai spinoase din istoriiI popor"lui
român, anume leg6tllra dintre antichitate şi ,·remurile mai noi.
formarea poporului romiin. continuitatl'!a lui in nordrd DunArii.
Capitolul V din Dacia: an oul line:. etc .• ne euocă ostfel toMli
măreţia personalităţi; lui V.uile piJwan ş; toatii 1I11ensitatea
pierderii pe care o reprez.intă dispariţia lui prematurii.
Asociaţia academica "Vasile Piirl'on" a Foştilor Membd
ai Şcoalei RomJne din Roma 8 luat iniţiatii/a de ii publica o
traducere in limba rom ână a celor cinci prelegeri ţinute de că­
tre Vasile Par/lan la Cambridge. intrun ,tOlllm asemănJtor ec-
lui englez. Acest PO{1I111 repre:int3 in ace/aş timp ~; incepu/lli
unci colecţij care urmea::ii să fie continuată in anii "jjtor; prin
lucrări diferite.
InauBuriind această coleCţie cu I'olu/llul despre vechile ci·
f'i/izaţU carpato~danubiene. Asociaţia crede a fi adus o pioasli
inchinare amintirii lIIarelui intemeietor al Şcoalei Române d,n
Roma şi totodată a fi făcut accesibilI'! unor cercuri mai largi de
cititori romiini gândurile otat de repe/atoare a.le lrli Vasile Pâr-
I'an asupra protoistoriei (tiri; noastre ,; asupra origInilor popo_
rului nostru.
Incredinţând/l-mi sarcina de a traduce această iuer",e.
Asociatia mi-a Msal in acela~ timp şi toata libertatea şi răs­
punderea in ce priveşte I.:onţinutul .şi forma traducerii.
Traduc~rea n'a fost faeut6 d/lp~ textul engle:: publicar. ci
dupii. cel france: inedit dictat de către Vasile Piln'an. M'/Jm
slujit de o copie dactilografiată a acestui text. care se afli ill
posesiunea mea. fiindu-mi incredinţatli dc către regretatul BU-
tor in ultimele luni .11e t,ietii lui pentru li intocmi o hartă a lu-
crArii 1). Acea hartă, alcătuită de către d-na Ecaterina DU1IJ-
reana-Vulpe şi de către subsemnatul şi transcriSJl de d. D. Pe-
curariu. a fost publicată in ediţia englezii. Am reprooll.s-o farii
nicio modificare şi in l.o/umul de faţii
Confruntând cu luare aminte traducerea cngle.:.ă cu copia
france:.ă încredinţată mic, n 'am putut constat.i nicio nepotrit.irc
care să poată fi atribuită I'reunor modificări ori adaosuri fă­
cute de către Vasile PiJ,,'an pe exemplarul trimis d~/or Evans
şi CharlesllJorth. Textul france:, după care am redactat frodft-
cerea de fafă. repre:intl1 prin urmare ultima formii daM lll~
erăr;i de ciitre autor.
N"am făcut decăt operJ de traducător. Cu o unicA ~i micJ
excepţie in capitolul II . unde am suprimat o scurtă referinţă
la un pieptene de bronz de prol'enienţif incertă şi dc o anliclri_
tate contestabită. nu mi·am ingăduil nieăer; să aduc t'reo mo-
di/icare părerilor şi faptelor expuse ;n /926 de ciitre Vasile
Pâwan.
In ce priveşte titlul cărţii. am adoptat forma dată de tra-
ducătorii englezi. fiind intrată iti li:. De asemeni mi-am însuşit
1) Copia dactilograflatti va fi In curând depusa la Academia RomAnii.
Xt
 din ediţia engleză câteva. trimiteri introduse in text, procedeul
de a da in indice referinţe la hartă pentru numele geografice şi
ideia de a prezenta o listă de principalele lucrări ale lui Vasile
Pârvan.
Nădăjduind că voiu fi izbutit măcar in parte ca modesta
mea muncă să corespundii încrederii cu care colegii mei din
Asociatie, m'au onorat dându~mi însărcinarea de a traduce
opera cea din urmă a lui Vasile Pârvan, încheiu această pre-
faţă cu un gând de nemărginită recunoştinţă şi veneraţie înăL­
ţat in amintirea mult regretatului meu M agistm.
Interpretând sentimentele întregei Asociaţii, îmi fac plă­
cuta datorie de a exprima aci vii mulţumiri pe de o parte Aca-
demiei Române, pentnz bunăvoinţa tu carc, ca legatară el bu-
nurilor lui Vasile Pârvan, ne-a dat autorizaţia de a publica
volumul de faţă, punându-ne la dispoziţie şi clişeele zincogra-
fice ale celor mai multe din ilustraţii, iar pe de altă parte d-lor
Profesori [for L. Evans şi M. P. Charlesworth, precum şi edi-
turii .. Cambridge University Press", pentru îndatoritoarea re-
nllnţare la dreptul lor de primi editori ai acestei opere a lui
Vasile Pârvan.
RADU VULPE

J Martie 1937

XII •

•
CARPATO·DANUBlENIl ŞI VILLANOVIENII
 Europa centrală. de la Alpii austriac! şi din câmpia Ba·
varie.i până in podişurile Gali~iej orientale şi până în step;;!
Dobrogei. adică Europa danubiană. prezintâ incă dela ince·
putul protoÎstorieî. din vârsta Bronzului. şi până 'Ia sfârşittll
evului mediu. - când se prăbuşeşte regatul catolic al Ungu-
rilor sub loviturile propriilor lor rudenii musulmane, Turcii. -
in 1526--. o scrie de fenomene culturale al câror teritoriu de
ba::ă il formează inaltul podiş transilvan.
Aci. in "ceastA imensă incintă fortificată de natură in for~
ma unui ma,re patrulater având ca laturi de trecut.
se afla aurul. argintul. arama, fierul. sarea. timpurile
cele mai vechi. in plin neolitic. locuitorii câmpiilor moldo·
lItraÎniene cu frumoasa ceramică pictată şi locuitorii şesurilor
populate de la Dunărea mijlocie şi din munţii i1lyricî. cu cera-
mica incisă. au pătruns. cu toate greutăt.ile. de la Est şi de la
Vest. in cetăţuia inaltA care poseda aurul şi acolo au ţrins
rădăcini. influenţându·se unii pe alţii şi creand o civilizatie
specificc1. de caracter mai mult occidenta l dar Cll puternice afi~
nită{iorientale.
Ca şi in vârsta Bronzului. când Carpalii cu marea fortă-
:ea~!o~:Ulr~e~.~~~ia:~~r~::~~n:~ ~~~:r:cei~~;~~I~:!~ ~;I~;~~:
~~t~Jg~ii~1~:~~
gâDd pe intruşi. Iranieni către Est. Cel\i către Vest. intemeiaza
ccl mai mare imperiu barbnr preroman care a fost cunOSCUI
vreodată in această parte a Europei : re~atul gel al lUi B~re:
bista. cuprinzând atât Boemia şi Pannon1a cât ŞI B.asurablU ŞI
Bulgaria, dar ale cărui cetă\ui de seamă erau to~ In Carpaţii
~:'~~:~:~~;I~ii~:;!~~;~!:!:~: E~[;~~:~~::~V:'~~:Ei~~
duiui de apă al Dunării abia după un veac şi jumătate de sta-
~:n;;e~i~;:lr:c:::~ ~0o:!:~~e :~~;~~ăd::ti:i~::!t~j::â~â~;~
pabilă s..'\-şi păstreze romanismul până in Zilele noastre. In
ciuda adversi t51ilor celor mai cumplite.
A vorbi de.ci de.spre protoistoria şi despre istoria antică a
Europei danubiene înseamnă in primul rând a examina ele-
mentele culturale pe. ca re Carpato-Danubie.nii din Ducia pre-
romană ni le. prezintă cu incepere cel pu\În dela sfârşitu l mile-
niului al II -lea inainte de Christos. dată la care aceste popoare
incep a dobândi in istoria gcncrală nume proprii hine docu-
ment~:. voiu pomeni totuşi nimic in aceste pagini de incepui
despre na\ionalitatea CarpdtG-Danub,e.ndor. 13sând ca faptde
insăşi sa o poslulcze. Intru deci in materic pentru a deFini mai
Înlăiu ci\'ilizalia danubiaoă in preajma anului 1000 n. Chr
Archcologul care ajunge sA cunoască indeajuns aspectul
"frumoasei vărste de Bronz ungaro-românc" aşa cum se pre-
:::intă in Ardeal În nenumăratele depozite. ascunse dinaintea in-
\laziei cimmerh:ne mal intAiu. iraniene apoi (deci intre 1000 ş i
700 a. Chr.). va constata lesne trei fapte importanle:
10 Perio.,da a ItI-a a vârstei dc Bronz earpato-daoubicne
nu e decât indelungata pregătire a celei de. a IV -8: .. le bel
âge". ale cArci tipuri industriale nu sunt decât desvoltarea
logică a tipurilor din perioada a III-a. Că va fi vorba cumva.
după cum crede d. Paul Reinecke (Archae:o/ogiai Ertesito.
1899, p. 225 sq. şi 316 sq.). de mijlocul secolului XII a. Chr.
sau mai de grabă. după părerea noastră, de s fârşitu l secolului
al XI-lea. ca limită intre cele două perioade. fapt sigur e că a
doua jumătate a mileniului n a. Chr. n'a fost turburată de
nicio invazie sau pustiire care lk'\ fi provocat vreo sc himbare
importantă in aspectul etnografic sau cultural al ţărilor car-
pato-danubiene:
2° .. Depozitele' de bronzurl din Boemia şi din Pannonia
sunt o simplă prelungire a civiliza\iei Carpaţilor; Slovacia for-
mează. ca pe: vremea lui Caesar care pomeneşte despre popca·
rele de acolo. trup comun cu Ardealul:
3° Principalele tipuri industriale ale Dadc.i nu ţin. ca ideie
fundamentală. de Orient. ci de Occident: adică există o conti-
guitate de civilizatie mai accentuată cu Apusu l Europei cen-
trale (Italia de Nord inclusiv), decât cu Europa de R4lisăclt şi
de Miazăzi sau cu Asia anterioarA.
 Se ştie că În regiunea carpato~danubiană epoca de Fier

'.~o:;~~~;. ::i::e~ş~::~r~: ~:ne~~;li~Ur: c::~ ~;miI~:~ade:~

potrivă drumul continental al ambre.i venind de: la Marea
Ballică şi drumurile maritime ce duceau prin Adriatica spre
Mediterana de Răsărit. In Carpati lumea rămane: ca şi in
Apus. in Gallia, tot in ultima perioada a Bronzului, până la
700 a. Che,
Dar pe de altă parte produsele industriei veneto-ilIyre din
prima perioadă el Fierulu! şi mai ales din prima jumătate a
acestei perioade. nu râmân necunoscute Carpato-Danubienilor.
Dimpotrivă. Intocmai cum din vechi timpuri securile de aramă:
de tip cimmeri<lD formau un articol de comerţ foarte activ cu
Orientul Europei până la Urali şi până În Caucaz. tot aşa va~
se1e frumoase de bronz fabricate in Italia, precum şi coifurile.
cuirusele şi cnemideJe. făcând pa.rte din punct de vedere tech-
nle din aceeaşi [amilie de produse. se dlspilndiau în toate tă­
riie carpato-danubiene, trecând chiar dincolo de Nistru până În
Podolia. Secmi dmmerienc sau vase italice erau deopotrivă
imita te de către băştinaşii din Dacia şi nu e t9tdeauna destul
de U",or de deosebit fahricatul strain de ce l autochton.
TechnicCl foilor subţiri de bronz sau de aur, lucrate au

OOOOi repmlsse şi gravate cu linii punctate. nu era cu totul necunos-

cuta În Dacia În Bronzul III. Cu totul dimpotrivă. Totuşi, sub
in{Juenţa veneto-iIIyră această technidi ia un nou şi puternic
avânt şi motivele decorative carpatice din Bronzul IV sunt

~$~~,
acum foarte strâns înrudite cu modelele din Sud-Vest (fig.
1-2).
Să incercăm a defini. mai intâiu teritorial, apoi stilistic.
f""~
FIg'. 1, _ Obiecte din colecţia Egger. Viena, In cea mal mare unitatea villanoviană şi atestină a Europei danubiene
parte provenite din Ardeal. Nici vorbă că vom considera ca putin interesante dio acest
punct de vedere regiunile imediat vecine cu Italia. Caci Sty~,
ria, Carinţia, Carniola, Dalmaţia de. Nord şi chiar Pannonia
sunt continuarea firească a Venetiei nord-italice: IlU e decâtl
prea natural să găsim aci produsele bronzierilor atestini şi
villanovie.ni. Ceeace dovedeşte insă in chip peremptoriu uni-

. . . (f)e

[6A6(
. ~ ~JL; ?
$~~
~. ,~
Fig, 2. - DCpo:titul de bronz dela P~\ll Ghcrlll.
latea Europei danubiene este exjstenţa unor asemenea pro-
duse in foarte mare număr in Ardeal şi Galiţia.
I ntr'adevăr, fabricatelc. nord-italice se întâlnesc la Nord
de Alpi şi chiar pănă la Marca B31tică, doved in d acolo cealaltă
mare unit.ate europeană: unitatea italo-ce1tă. cu prelungirile Flg, 3. - O parle din de.po:;:atul de. bronz dela L..\zArpatak in comlt"awl
Be.rcg, cu obiecte caracteristice pentru cultura gctlcl\ din CarpCltl.
10 11
sale in ţinuturile germanice. Dimpotri\".'\ aceste f.lhrit'.lIcunt
aproape jnexi~tcnte in Peninsula BalcanicA, regiune care ~I din
acest punct de vedere aparline unei lumi deosebite. in care
influenlele greceşti şi in genew l egecne SUIII cu mult mai im-
portante decât in lumc'l danubiallă.
Intinderea cuprins.l intre marea câmpie ungarJ de Iii Du
niarea mijlocie Şi podişld Galiţiei orientale se aratA ptltrunstt de
un adevarat val de fabricate nord-italice, care in cea mai mare
parte nu se găsesc izolote, ci impreună cu fabricatc indlg~e
apartinând perioadei a IV ~a a Bronzului ungaro-român. Cele
două feluri de tipuri industriale: produse carpato-d.ln ubicn c
de o parte, italo-venete de alta, se ajut.:1 reciproc spre a ne
oferi posibilitatea de a stabili o cronologic destul de precis.;.
Paul Reinecke in clasificarea pe care o face obiectelor de
bronz .. ungaro-române··, acceptând şi el contemporaneitatea
Brollzului IV Cll in flu enlele vestice italo-hallstauienc. deo-
sebeş te trei faze sau sub-perioa de: prima. corespunzănd celei
mai vechi perio..1de VilJanova. ar cuprinde depozite le dela
Gllşteriţa lângA Sibiu (fig. 6). Bundorf in Târnilva-Mare. Rus
in judeţul Someş. Kas:npuszta in Bihor şi J-I lJjdli-80s:ormeny
in comitatul Hajdu (fig. 13); a doua fază (după nOI greu de
desp.ărlit de întâia deoarece avem aceleaşi descoperiri nord-
ita)jce in depozitele respective) ar cuprinde de polite le dela
Brifdu( in Odocheiu (fig. 4 ·5 ) şi Kemecsc in Szabolcs; in
s fârşit a treia fază (după Reinecke linând până la jumătatea
sec. IX , după noi mult mai târzie. până pe la 700) ar cuprinde
depozitele dela Şomlirtin in Târnava-Mare şi mai ales pretio-
sul depozit dela Fizeşuf Gherlii in Someş (rig. 2), care aIcă-;
tueşte şi trecerea spre adevăratu l Hallstatt carpatic. adică spre
epoca invaziumi scythe. aşa cum o constllt.1m la Ail/d. Ia
Gyoma. etc.
12
Printre va!'ocle metalice de origine nord-itailca (tjste. si-
tufe şi căldări emisferice) tipul cel mai râ5pândit intre DunAre:a
flIijlocie şi Ni!'itru,adic[1 in toate tllluturile carpatice. ecăld..iruŞ.l
cu două tOlţi mobile şi cu urechi in formă de cruce (fig. ")
A~("menea vase de bronz au fost răspânditc pe calea comerJului.
prob.1hil prin I)asurlle Carpaldor din Slovacia actualO, până in
G.di\i", ŞI in Poclolia, unde cunoaştem cinCI e"emplare deJa Uniz
şi şCilpte dela Kfl1lg sowce pe Nistru. pe 15ng;:i altele din Podo~
li". Aceste că ldăru.şe sunl cele dintăi vase nord-italice care CIr-
culă "proope in toatâ Europa centrală Şi occident;:lIă, din Gill-
!ia pânA in Galiţia şi din Styria pană in Danemarca. 1<1 sfârşi­
tul epocii de Bronz. şi la inceputul celei de Fier. adică. dupa
cronologia protoistorică a regiunilor alpi ne, intre 1100 ş,i 800
<1. Chr .. ceeace se potriveşte perfect şi cu mediul carpatic in
care g..\sim aceste căldăruşe exclusitl in depo=itclr 8ron:ll/ui
IV. precum vom incerca să demonstrăm indată.
Odl1lă fixate: aceste: graniţe geografice şi cronologice
pentru infihraţiile italice şi alpi ne in regiunea carpat().-danu~
blan:\, trebue să examinăm mai de aproape:. topografic şi tipo-
logie. însăşi monumentele care ne: confirmă unÎtatf1'o vieţii cu l ~
turale in Europa danubiană in cursul epocii villanoviene.
Printre fabricatcle cele mai caracteristice ale Industriei
hallstattienc. aparţinând incă technicei Bronzului dar docu-
ment!\nd forme care anunlă prima perioadă a epocii de Fier
in Vest şi in Sud-Vest. e spada cu antene dela Bfmdorf in
Tarnava Mare. Găsită impreună cu alte două spede din Bron-
zul IV carpato-danubian. ea constitue la Est de Dunărea pan~
nonie1\. un uniclltrI. Intr·adevăr. niciodată bronzierii din Carpaţi
n'au Fabricat spede cu antene. E prin urmare un exemplar
ajuns aci prin comerţ. Dar epoca acestui tip in Apus e bine
cunoscută: e tot inceputul primului mileniu (1000-900 a. Chr.).
13
 Acestei vremi dela inceputul Bronzului IV carpato-danu_
hian ii apartine şi tezaurul de aur şi depozitul de bronzuri de
la 8răduf În Odorheiu. Pe Iăngă sccurile "il douille" (fig. 5),
secerile, fragmentele de spede şi cele douăzeci şi cmCI de inele
;,de aur incise transversal. care au servit poate drept monetă. se
află şi căldăruşa de tip nord-italie: două exemplare de mărimi ŞI
cu ornamente diferite (fig. 4). Două căldăruşe emisferice au
fl1o:,j fost găsite la Vecs in jud. Mureş. Fragmente dintr'o căl­
dăruşă s'au găsit şi 11;1 Alba Iulia (daco-romanul Apulum): alte
fragmente se cunosc din marele depozit dela inceputul Bronzu-
Fig. 4. - caldaru,a 1t'alkă de.la Bradu\.
lui IV dela Guşteriţa lângă Sibiu, asupra căruia vom reveni mai
jos. O frumoasă căldăruşă de aceJaş lip, bine păstrată. a fost
descoperită la Ktmtorjilnosi in judeţul Salu Mare. Foarte bo-
gate in asemene;:! căldăruşe (după cât se pare de fabricaţie
atestină iar nu villanoviană), sunt cele două comitiHe ma-
ghiare Szaboks şi Hajdu vecine cu judeţele româneşti Sa tu-
Mare şi Bihor.
Negustorului protoistoric de bronz'tri care şi-a ascuns
depozitul la Hajdu-Baszarmeny. specialist în articolul preţios
al spedelor (s'au mai păstrat 27). îi plăcea si'l facă negoţ şj. cu
vase nord-italice. nu mai puţin scumpe: s'au găsit astfel: o
14
situlă frumos decoratâ cu simbole solare. (roţI. protome de le-
bede. barcă solara): o căldăruşă cu două torti de tipul comun
bine cunoscut; o ceaşcă împodobită cu linii orizontale punc-
tate şi cu perle executate au repousse, caracteristică pentru
Bronzul III-IV din Europa centrală: un coif cu vârf stilizat
in formă de: bulb. iarăşi de tip italie. comun in regiunea car-
pato-danubiană (ef. mai jOs) : suntem prin urmare şi aci pc
la 1000-800 a. Chr., adică în aceeaşi vreme cu perioadele
Benacci de la Villanova,
Mai avem căldăruşe intregi sau fragmentare dela MiI-
riapOcs. dela Kis-Varda şi dela Taktnkenez. precum şi o fru-
moasă situlă dela Senya. aproape identică celei dela Hojdu-
Fig. 5. - Securi de bronz dela Br1\dul.
Bos"Zormeny. Toale aceste patru localităţi sunt situate in comi-
calul Szabolcs. Torţi de căldăruşe nord-Italice. similare s'au mai
găsit la Tobesdorf langă Mediaş. Pe de altll parte marele de-
pozit de bronzuri dela Fizeşul Gherlii in judeţul Someş. cu
numeroasele sale securi "â douille". conţine de asemeni res-
turi de căldăruşe precum şi câteva cupe: frumoase (fig. 2) de
un sti l nord-italie ceva maj recent decât acela al căldăruşe!or
dela Brăduţ sau deJa HajdCt.Boszormcny.
Dar elementele Bronzului lV carpatic strâns legate de
primi) epocă a Fierului din Apus nu se mărginesc la aceste
importuri ori, eventual şi mai rareori, la imitatii nord-italice.
Ci atelierele din Dacia adoptă Şi ele: directive nouă. inspirate
15
din arta apuseană, veneto-iIlyră ori hallstClUionă _:'oi produc in
noul stil in ch ip autonom. Tendinla generală a vremii, de a re-
nunla la massivitate in favoarea ornamentului superficial. lu-
crat .lfI repollSSC pe (oi subţiri de metal, se manifestă ŞI in
Carpaţi. Sti cercetlim naşterea acestui nou stil, paralel in bronz
şi in aur, la Răsarit de Dunărea pilnnonică
Printre atelierele Bronzului IV, acela dela Spă.lmrHJI in
judetul Alba pare să fi ocupat un loc din cde mai de frunte.
In că neamestecat cu elementele: autentice hallstatriene, acest a-
teliee anuntă tOtuşi timpurile noi. FragmenteJ .. de aplice de
Fig. 6, - GlnglHoore de brom; dela Guşle rita Jllngll Sibiu.
cingători (foi de bronz ce impodobiau curelele late de: pieJe,
foarte bine cunoscute şi in Apu s, dar În a doua perioada hall-
stattiană), rep rezi ntăin decoralia lor cu linii punctate ori
zgAriate. de caracter pur geometric. cunoscuta manieră venetă
a technicei decorative superficia le. Nu e incă influenţă cLrectă
occidentală. ci numai paralelism pe bazâ spirituala similară
Totu şi perfecta unitate cu Occidentul nu intârzie .sA
se manireste. In marele depozit (sau atelier) dela
Gllşteriţa lâ ngă Sibiu regâsi m caracteristicele protome
de lebede, precum şi o frumoasă cingătoare de bronz cu dia -
metrul de 37 cm., aparţinând unei (eme.i : pe a ceas tă cin-
16
gătoare avem gravat. mai mult cu linii punctate, motivul my-
(eniaa a l scut ului elipsoidal. scobit de ambele părli IOlerdle. <11-
u:rnănd cu !\crii de roale .. solare" cu patru spj~e. iar drept in
mijloc având roata cu şease spiţe, zigzaguri şi spirale (fig, 6).
FAurarul dm vremea villanovlan.l. autorul acestor podoabe. nu
făcea insă decât să repete motivele de pe cutare vas "Dipylorr"
din Atena: roata solară, svastic:a. Icb..\da. punctele, linii le in zig-
:a9 şi motivul de şah ; iar figurile de scuturi de pe alte vase
dela Dipylon sunt identice: cu cele dela Guşteriţa şi la fel
intrebuintate decorativ. E una şi aceeaşi lume din Nordul Ita-
Fig. 7. _ Va" d~ aur drla BUa
!iei şi din Anica pănă in Carpaţii Ardealului. Prima epocă
a Fierului nord-adriatic inaugurează la noi. inc:' de la ince-·
putul Bronzulu i IV . raporturi intime. cu lum ~a ~udului.: ita-
lia deoparte. Grecia de alta. TotuşI multe Idei meridionale
ne-au fost transmise. indirect: prin Veneto~lIlyrii din Nordul
Adriaticei, creatorii civilizaliei speci fice din prima vârstă a
Fieruilli. nu prea originali ca artişti, dar excelenţi negustori şi
răspânditori ai produselor lor metalurgice. Alte asemănări
intre cele: trei civilizal;i par s3-şi aibâ originile tot la ei.
17
 Cercetătorii sunt de acord penuu a atribui influentei ar-
tislice Şi religioase a halo-Ceha-IUyriior din Alpii de Sud-
Est rA5pândirea simbolclor solare in intreaga EuropA vesticA.
centr",IA Şi nordică. in uhima epocâ a Brom:ului şi prima a Fie-
rului. Se pare că in regiunea carpato-danubiană cultul soare
lui se lega de sttâvechi origini şi simpatii. c.3ci documentele
din Bronzul IV privitoare la el sunt foarte numeroase. In ade-
\'<'Ir. e de ajuns sA pome.nim. pe Jâng<'l cele spuse mai sus. carul
de bronz votiv purtând pe el o căldare hcmisfcrică de bronz
Plg. 8.-Vasde aur din Bihor.
arnmă cu douăsprezece protomc de lebede. găsit nu departe
Ide Oră~t;e şi despre care Undset crede că e chiar o lucrare
locală (d. articolul lui Hampel in ArchaeJogiai Ertesifd. XV.
1895. p. 111). ori barca votivă decorată cu aceleaşi protome
găsită la Salu Mare. pentru a intelege că diferitele pe.nden-
tive şi podoabe de bronz care se întâmpină aşil de des În
Bronzul IV carpatic nu sunt numai o simplă influent.l decora p naiv fie motive geometrice. fie motive zoomorfe: păsărI. cai
tivâ vcneto-illyrâ. ci şi o realitate. artistică şi religioasă pro-
prie regiunilor noastre şi chemată la o nouă viată prin con-
tactul strâns cu lumea dela Adriatica.
Nu avem intentia de a inşira aici toate "atelierele". adicA
18
Ulai bine ;:.is tO~llc dcpozltele de bronz. g~~ite la Est de Du-
nJr..:a pannonicA. ci numai de il i1u!itra prin exe.mple clare le-
gMuriie Bronzului IV carpatiC cu Hallstattul I vestic. Din a-
cest punct de vedere. trebue. spre a ne completa expunerea. să
p menţionAm şi va!'ele Şi discurile de aur dela 8iia. in Târnava
Mică (fig. 7). precum şi vasele de aur din Bihor (fig. 8).
strâns legate de depozlteJe locale de bronzuri din a IV-a pe-
rioadă o vârstei Bronzului şi care n'ar putea Fi bine inţelese.
cu pericle. lor in relief ŞI cu cercurile lor concentrice. sau cu
Plg.9.-OiscdC'8urdl:'laOtltu::a
profile..le.. lor hemisferice. fără a căuta analogii in arta veneto-
hallstaUiană. De asemeni discurile convexe de aur găsite la
Otlsca în judelul Arad. decorate cu linii punctate care reclau
sau chiar figuri omeneşti (rig. 9). nu pot "fi separate de pro-
dusele analoage iIIyra-venete. chiar dacă obiectele. noastre vor
li fost lucrate pe loc.
Această puternică infiuentă villanovian3 şi atestinâ in
19
Carpati se găseşte: confirmată in chip strălucit printr'o desco-
perire ilproape: scnsa\ională făcută acum zece ani de călrC
Kovâcs la Târgfll Mureşului (do Kovâcs. Dolgozarok-Tra-
val/..\". Cluî. VI. 1915. p. 248 sqq.). Alături de urnele funerare
de tip bitroncoconic aproape villanovian. foarte răspândit in
toată prima perioadă a epocei de Fier tarpato-danubiene şi
a cărui origine ar putea fi de asemeni căutată in Sud-Vest.
Fig. 10. - Vas de pâmflnt Fig. II. - Vas dl' bron% italie.
dela Târgul-Mure.şulm
Kovâcs a găsit un vas de lut ars (fig. 10), păstrat in intregi-
me şi reprezentând foarte fidel profilul unui vas metalic de tip
protoetrusc (fig. II). varietatea Corneto (deci 1000-900 (1,
Chr,). Deşi imitând un model metaJic. olarul transilvan n'a
uitat să-şi împodobească opera cu caneluri oblice pc pântece!e
vasului şi orizontale pe gât. după strâvechia manieră locală
utilizată Încă din eneolitic.
Pe de altă parte, o descoperire nu mai puţin sens<lţionaIă.
20
la Donja Dolirtn. pe Sava, deci pe drumul cel mare de legătură
dintre italia şi DaCia, ne dovedeşte că pe.netra\ia italică in ţă~
riie danubie.ne nu se. mărginia numai la e.xportul produselor
italice pe calea comertului, ci că industrlile nord~italice ele
insăşi emigrau spre. regiunea carpato-danubiană, Truhe.lka.
explicând in Wissenschaftliclle Mitteilungen DUS Bosnâen
und der J-Jercegovina. IX (1904), p. 155 sq .. aceaslă desco-
[JIg, 12.-Tlpar in piatră nisipoallfi penfru turnarea ftbulelor,
gasit la DoDJa DaUna.
peri.re, care consră dintr'un tipar de fibulă (fig, 121. săpat in
piatră nisipoasă (S8.ndstein), relevă cu dreptate următoarele:
"Die Fibeln, we1che aus ihr gegossen wurde:n gehoren einer
spezifisch italische.n Gruppe an und wurden bisher in Bosnie:n
niemals angetroHen ... Aus diesem FaUe sind ""ir be.rechtigt, auf
italischen Einfluss zu schlir.ssrn, und zwar nicht auf blosseo
Import, sondern auf eine direkte Einwanderung, dcnn das
21
Vorhandensein diescr Iremdcn Gussfonn konnlcn wir nur
dadurch erklâren. dass sie ein italischer Bronzearbc.itc.r mit
seinem ubrigen Handwerkzeug herube.rgehrac.bt halte. Jeden-
faUs isi dleses cine Exemplar ein viei deullJchcrer Beleg fUr die
gcgenseitigen Beziehungen Italiens mÎt den west/ichen Balkan.
Iăndern als die grosse Relhe von italischer Exportware, die
wir bisher angetroffen haben". Dacă acest tip de {jbulă apar·
line incă Bronzului IV italian, dată de care mă indoiesc in
ceeace priveşte epoca fabricării [jbulei jn Bosnia însăşi, atunci
avem unul din exemplele cele mai clare pentru epoca destul
de indepArtată in care penetratia italică şi-a inceput efectIv
drumul său spre Orient.
In vazia scythic.ii (cI. capitolul următor) il Întrerupt aceste
relaţii strânse şi intime. Dar nu complet şi nu pentru
deauna. Intr 'adevăr, dacA situlele historiate dela Adriatica
lipsesc cu totul in regiunea Carpatilor, În schimb vedem fibu -
lele de tip italic făcând peste tot irupţie in Dacia. Un mor-
mânt de la Oradea ne-a conservat o frumoasă fjbulă Certosa.
impodobită cu cap de berbec; o altă fi bulă de tip Certosa
a fost găsită la Alba Iulia; imediat a lături in cartierul
Partoş s'a descoperit o fibulA a navicella; o altă fibulă a na~
l);celJa se cunoaşte dela DelIa; la Pişchi s'a găsit o varietate
deosebită a fibulei hallstattie.ne cu arc simplu, foarte râspân-
dită pe tot teritoriul carpato-danubian şi balcanic. Căt despre
staţiunile hallstattiene din câmpia apuseană a Daciei. Pc-cica.
Oflaca şi Gyoma pe malul drept al Mureşului. Firighiaz.
Cara"i, 8cba Veche şi Gaiul Mare (iugoslav) pe m;:llul stâng
in Banat. ele prezintă in chip foarte fidel aspectul occidental
pur geometric - al orfăurAriei populare carpato-dlmuhiene
evoluând pe vec.hi baze. locale in raport strâns cu tipurile occi-
dentale şi nicidecum cu arta scythâ.
22
Cu totuJ caracteristică e !situatia şi in Sudul Transilva
mei. in basinul Târnavelor. Sighi~oara c un centru moi mult
hallstattian de tip alpin; farfurii de bronz cu margini late ori-
zontale au fost găsite aci ca şi la Hallstutt. La Şoaq s'au găsit
douA coifuri de bronz de aceJaş tip nord.. ltaUc ca şi cel dela
Hojdu-86szormeny (fig. 13) ori cel dela EndrOd in comitatul
Bekes: nimic de mirare dacă tinem seama de marele număr de
lucruri halice din Carpaţi. Alături. Ia Robda.fJ. ca şi la Proştea.
MicA de altfel. s'a descoperit o fibulă cu arc simplu (ceva mal
tot-
FIti· 13. - Coif ilnllc dela HtlJdi,.B6n6rmfIlY
recentă: 600·500 a. Chr.) de tipul hallstattian comun in rt:giu~
oile noastre. Dimpotrivă. cu vasele de bronz g3site. Ia Şomlfr~
tin. Ia Vest de Făgăraş. identice cu cele deja Fizeşul Gherlii
(fig. 2), ne ridicăm din nou in vremurile villanoviene.
Ceeace e prin urmare absolut caracteristic pentru primele
secole din mileniul 1 a. Chr. in regiunile carp;;Jto-danubiene. c
suânsul raport de civilizarie cu Italia şi cu Vestul illyro~celtic,
adic~ o evolutie analoaga aceleia care se desvolta fie in Vestul
celtic. fie in Nordul celto~germanic. exact În ace.eaşi epoccl.
Reinecke. ocupilndu-se de inceputurile primei epoci a Fierulul
23
 hallstaUian şi de relaliile cu Italia. a observat de asemeni ele·
mentele villanoviene. incepând cu stratu l Senncei 1, deci pe la
1000 a. Chr .. care apar la Sisak (Siscia) in Croa(la. Dalj ÎII
Slovenia. Hajdu~Boszorm~ny. etc .. până in Prusia şi in Trnn.
silvania şi chiar dincolo de Carpaţi. până departe spre Est şi
Sud~Est. Aceste elemente erau procurate mai cu seamă pe
,ca lea comerlului atât de activ al vaselor de bronz de fabrica·
ţie italică. Răspăndirea lor era aşa de mare incât peste tot dă.
dea loc la imitaţii in lut ars. ca cele de pildă dela Kiskds:eg
În Pannonia sau ca cde dela Târgui Mureşu/ni (fig. 10). Pc de
altă parte L. Marton in pătrunzătoru l ~u studiu cu privire la
fi bulele din Ungaria (dinainte de rhbaiu: Arcll. Ert .. 19 13) a
relevat o intreagă serie de raporturi strânse intre regi unile
! carpato.-danubiene şi italia În epoca hali stattiană. Descope·

[irile dela Arcolio in jud. Someş şi dela Abos in comitatul Sa~

ros (fig. 14) . ne amtă dl În Transilvania de. Nord.Est. ca şi in
S lovacia de Nord. lumea se servia de ca rele mari cu două roţi de
bronz mult mai probabil in lupte. ca la Homer. dedit in pro·
cesiunile in cinstea zeului Soare. aşa cum se constată in Italia.
În Gallia ori În Alpii hallstattien i in Nord. unde curele su nt de
forme mai gre.orue şi cu roţi de dimensiuni mai mici decât cele
dela Abas sau dela Arcalia. care au un diametru de 0.80 m.
DccheleHe e de părere că şi aceste roţi. foarte: greu de fAcut.
din bronz şi din lemn. trebue să fi fost o speciali tate venetO·
ill yră. răspânditA prin comecţ În restul Europei (Manuel. II 1.
p. 2961. Al ătu rea de ech ivalentu l metalo~ceramic Corneto-TAr-
gul Mure şu lu i. oferit mai sus de Kovacs. Hocm es ne mal da
unul de pura orfăurarie prin exemplul veneto~dacic dela Otlnc...
in jud. Arad: discurile convexe de aur găsite aci şi Împodobite
cu figuri şi linii geometrice punctate nu s unt o lucrare venet;\..
ci una central.europeană. "În stil venet degenerat" (Urge~ Plo. 11. - Roatele de car de lupUl delaAbo.s şi dela Arcalla.

24 25
 sc/ric/rte der bildenden KllIlSt '. p. 550 Şi lig. 2 şi 2 a la p. 519).
in realiwte amestecat cu motive locale. aparent înrudite cu cele
dela Mycene:. ce.! putin dup..'\ sugestiile şi comparaţiile lui L.
Mărton (Arc/r. Grt .. IC)Q9, p. 405 sqq,). Vasele de:la SClIrblln-
tia (Oedenburg) din Pannonin occidentală _ de tiP
<:Iasic hallstattian - se regăsesc ca profil in urnde
anaJoage deL1 S,. Gheorghe in Răsăritul Ardealului.
Nimic mai firesc atunci când situ lele originale din
Ita lia ajungeau deopotrivă pânJ. in Danemarca sau până
in Ardeal Aceste relaţii dau unor motive ornamentale
Flg, 15,-Pldor de vas morc de lutdelll Piscul C-"sanllC»"
cum e spirala concentrică o difuziune enorm'" ; găsim, În metal.
fibule cu dublă ori quadrupl3 spirală deopotrivă in mormin-
tele italice şi in cele carpatice. ca o adevărată familie de po-
doabe specifice unităţii hallstattiene meridionale (Italia. Is ..
tria. Ungaria. România, cu prelungiri spre. Italia sudică şi
Grecia) - şi gAsim. pe de altă parte. pe vase.1e de teracotă,
de tip villanovian in Italia central"'. "spiralele-ochelari", ca sin-
gurul motiv decorativ rotund in mijlocul profuziunii de iDCi:di
drepte. Şi uDghiulare. care iJ înconjurA. Motivul ornamental al
coarnelor lunii (ansae lunatac, cornutae). foarte des întâlnite
26
pe mănuşile de vase hallstattiene dll\ Vestul Peninsulei Bal-
canice. e tot atât de comun in ltalia ca şi în Dacia. Vasele cu
picior inah. cu buza IatA răsfrânt3 orizontal pe care le putem
con"lidera clasice pentru epoca a doua a Fierului in Dacia, îşi
găsesc analogii de o parte în vasele identice din It..1lia. de alta
in Alpii hallstattJenl. lar găurile triunghiulare cu care piciorul
acestor vase apare impodobit iJ jour. in Dacia, de pilda la
Plg, 16.-PlacAde piatrll Fig. 17,- Plat6 de teracota
dela NuactJum :I('laSlghl~rn.
tCrăsanl (fig, 15). deopotriva de altlel cu varfurile de bronz ale
stâlpilor de baldachine scythice, dela Bucureşti (fig. 2"1) ŞI
dela Ghcrncsig (v. mai jos. p. 51). nu se regăsesc identice
in Italia, dar anume variaţii decorative, ca aceea cu baza triun·
ghiulară ea însăşi fra.ntA in unghiu spre interior. apar in-
tocmai, de pildă, la cuta re vas·suport dela Vulci din sec. VIII
a, Chr, (el. D. R. Maclver, Villano/Jans {Ind early Etruscans.
192"1:, p. 175, pl. 33~36} şi la clopoleii de bronz dela Gyongyol
27
 În Ungaria de Nord. Pietrele ornamentale cu splrale dela Ne-
sactium in Istria (fig. 16: il doua perioadă hallstattiana) ÎŞI au
corespondentul, tot de caracter sacru, in masa votivă dela Si~
ghişoara (fig. 17: cam din aceeaşi vreme. in orice: caz nu mult
mai târzie). Zăbalele de bronz bologneze. din perioada Be-
nacci r (circa anul 1000) sunt la fel cu cele contemporane din
Bronzul nostru IV. Iar cutare. statuetă ithyphallic~'\ găsitA la
Mriria-Csalăd in comitatul Nyitrn (Vestul SlovacieI) este iden-
tidi. fiece technidi, fie ca formă. cu statueteleitalice de ace/aş
gen. deci. zice Hoemes. e: de origine: italică.
De altfel, ca şi acele statuete de remei nude, care: incep a
deveni frecvente in Ge.mania de Nord de pe la anul 700 il
Chr. incoace. ori ca statuetele tot de aci care ţm cu emândouă
mâinile un vas dinaintea lor. in aceeaşi atitudine ca ligura cen~
trală a pate.ei de aur dela Pietroasa. Şi dacă se consideră
ca piese autentice meridionale carul dela Strettweg din Styria,
"o piesă de import italic. bogată in figuri". ori Însuşi carul cu
cazan dela Skallerup in Seeland (Danemarca). după Blinken-
bcrg fabricat "etrusc·' ajuns in Nord pe la 800 a, Chr. pe
drumul comercial din Italia in tr'acolo, dimpotrivă obiectele de
podoabâ găsite in comitatul Tolna din Un garia de Sud-Vest
par a fi, dup3 observaţiile judicioase ale lui H adac%ek (ef.
Romische Mittellflngen. XXI (1906). p. 387 sqq.). numai imi-
taţii . cu tOlul libere ş i fOc1rte puţin indemânatece. dup3 mo~
deIe de orfăur~rie etrusdi.. Reio ecke observă. in aceeaşi ordine
de idei. că situ la dela Kuffarn in Austria de Jos şi situla Ar.
noaldi din Bologna apartin ace.lecaşi familii de produse indus-
triale (Zur Kenntniss der La Tene Denkmăler. etc. in Main.:.er
Festschr .• 1902. p. 76 sqq.). după cum cara fa de teracotA
dela Matzhausen in Palatinatul de S us (Lindcnschmidt. Alter-
tiimer unserer heidnischen V orzeit. V, p. 282. fig. 2)
28
nu c o lucrare influcnlată de vreun vas rhodian Ofl
corinthian similar ci c lucrată dupd o situlă italieă având o
friză cu anima le. ca de altfel şi teaca de spadă. figurati!, delll
Hallstatt. Ofl mai ales ca nenumăratele fmule de tiP Certosa
din Întreaga EuropA centrală şi sud·estică. Insăşi fabricatele
etruscc de bucc/Jero se regăsesc imitate in Nordul Alpilor
intr·o vreme destul de recentă. in sec, IV i1. Chr. sau chiar mai
,[trziu. De altfel ved~m in prima perioadă La The cum ve·,
chile bronzuri ita lice din sec. VIU a. Chr. sunt imitate ca o
marfă foarte preferată pentru a fi exportate la indigen ii din
Nord şi din Nord~Est. vecini direcţi cu Italia.
Fireşte. marele centru de cultură iodigenă sud-est euro·
peană in toiul vârslei Fieruluj se află in tona de Sud-Est
'8 cuJturii hallstatiene. pe tArmurile Adriaticei. Numai acolo. in
semicerc de Jur imprejurul fundului Adriaticei. exht tă sculp-
tură in piatrA: la NOIJilara in Picenum . Ia Bo/ogn<1 in Emilia.
la Este in Veneţia, la Nesactium in Istria. Ia Ripa, l ângă
Bihac in Bosnia de Nord~Vest, Ac.olo se văd acele burguri ale
Istriei numite castellieri. construite dupa un sistem de origine
din Sud-Est. nu megalitic şi mai puţin in opus quadraturn. to~
tuşi destul de regulat şi foarte rezistent. cu ziduri inalte de
câţiva metri. Ţinând seama de descoperiri. viaţa a inceput
acolo incă din neolitic. dar armele de bronz ş i ce ramica "arată
că viaţa nu numai a continuat in vremea Bronzului. dar că a
avut cea mai mare inflorire a ei in vârsta Ficrului, ceeace ne
e confirmat şi prin necropolele de c.remaţiune aflate câteodată
chiar I A ng ă c8stelliere" (ef. A. Delia Seta. Italia antiCII, p. 62).
Astfel. peste diEerenlierile ce se stabi li seră in vârsta
Bronzului intre Vestul Peninsulei Balcanice de o parte. Panno~
nia de alta şi regiunile "t hrace" carpato·da nubicne de a treia,
vârsta Fierului restabileş te un ita tea cu lturii italo·danubiene
29
din Liguria şi din Apulia pănă in Carpaţii nordici, in Moi
dovn şi chiar in U craina, Cauzele capitale ale acestei uni-
ficărl fuseseră: in primul rând extraordi narul avânt industria l
şi come.rcial a l Italiei de Nord-Est. cu splendida ei industrie
de broDzuri artistice; apoi fenomenul ana log diu regiuncil ~i·
derurgică a Alpilor Norici, cu o industrie a bronzului aproape
tot atât de insemnatA ca cea, care ii este proprie, a (Ierului ;
in s fâ rşit re.luarea, in chip şi mai activ de cât in vârsta Bron
zului. a comer,ului de ambră, care acuma nu se mai aducea
din lutlanda , ci din Prusia orÎentalA.
La venirea lor la Dunărea mijlocie - dare 700 a, Chr.-
Scythii au găsit prin urmare şi au turburat adânc o c ulturJ
locală foarte caracteristică. pătrunsă de elemente italice şi
veneto-iIIyre, Care era această cuhură şi cărui popor Îi va (1
aparţinut?
Ultima perioadă a Bronzului carpatic - "le bel Age du
bronze" - prelungire perfect organică şi liniştită a Bronzului
III local. se termină abia dupl. ;nl1oz;a iranisnă in Carpoţi:
cutare formă a Bronzului recent se mai întâlneşte incA alAturi
I ~::~:;~~=r~:;e~ee i~ii~~:~::::tăatJ:r:~:~!;:~~rs:ec:~;~!eŞ~:!~
de obiecte "scythice", A existat deci o ello/uţie cultllrală con-
tinuă in aceste regiuni cel puţin cu incepere dela 1400 a. C"r.
Dacă această linişte. deci stabilitate cult1JraIă , şi foarte pro-
babil şi etnograficli, a inceput de asemeni incă din a II -a pe
rioadă a Bronzului carpato-danubian, n ' a ş putea-o afirma .
insă posibilitatea rAmăn.:: deschisă. Momentan faptul nu ne in-
tereseazcJ direct, Intre 1100 şi 700 a. Chr. constatăm prin ur-
mare in regiu nile carpato-danubiene. p'r in studiul topogra(lc ill
aşezârilor. ca şi prin studiul tipologie al depozitelor ascunse
dinaintea năvălirilor . un şir de fapte de: istorie şi de civi lizaţ ie
locală , care: ar putea fi (ormulate: pe scurt precum urmează .
Viaţa SOcL'1U\ şi politică a indige:nilor din imensa regIUne
30
care se: intinde intre Boemia, Ucraina. Dalmatia şi Bulg.uIJ
prezintă fenomene sociale şi politice foarte ase.mAnlHoare celor
din .. Evul-Mediu" achco-myccnian. In urma expcrien,ci pc tc-
ren, in mediul i.lrcheologic al epocci respective. am dobândit
convingerea că lliudd şi Odysseill ar putea servi să ilustreze
multe capi tole ale protoistoriei băştinaşilor din Carpaţi. I ată
intr·udevăr. ditcva note caracteristice.
Bron:ul e. C,I şi aurul. rar şi ~cump, Nu e intrebuintat illdt
pentru lIrl elte. cât pentru arme ş i podoabe. Se găseşte rar in
aşezările ac~stei epoci: motiv pentru a conclude că era putin
intrebuintat de că tre massa poporului de atunci. Dar acelaş
popor de ţărani dovedeşte prin ceramica sa. pe care pământul
ne-a păstrat-o , gustul pentru frumos şi chiar bun:i-stare: e
probabil cA tesAturile şi broderiile din acea vreme: erau şi mai
bogate decât ceramica in motive decorative frumoa se. Intr'a-
dev:ir. figurinele: de lut ars din Bronzul II- III ne-au păstrat
tu mele thrace repre zentate in vremea e1asic..'\ pe vasele gre-
ceşti cu hainele idolilor din Bronzul carpato-danublan,
Dar adevăratul lux şi adevArata inflorire artisticA sunt de
căutat la clasa nobili', la dlzboinicii seniori cari stăpânesc asu~
pra poporului de. ţărani. Burgurile lor sunt aşezate pe inălţim.i
nu prea izolate. ci in apropierea câmpHlor şi platourilor rodi -
toare . de multe ori pe un simplu deal ori pe o insulă in mij -
locu l unui râu sa u unui fluviu. Aceste burguri s unt intArite de
obiceiu cu simple valuri de pământ bătut. câteodată poate şi
cu ziduri, construite neinde:mănate:c cu blocuri neregulate, mari.
aşezate unul peste altul fărA legatură de var. întocmai ca in
epoca de Fier ccitică. Războinicii. inarmati cu spede. pumnale
31
 şi lăncii, apăraţi cu platoşe Şi cu scuturi, având coifuri Şi c.ne-
mide, luptă şi pe care de războiu cu dou,) ronte, asemenea
eroilor adei. Insii ceeace ii incăn,Ii in cel mai inall grad e
împodobirea trupulUI cu hrâţilri, colane. inele. elC, şi gâteala
hainelor cu tot felul de aplice:. n"sturi şi pcndenrive:
fixate pe stofă, Mantiile şi tunicile sunt prinse cu fibule ne-
s fărşit de variate ca tipuri şi ca mftrimi (foarte: caracteristice:
• cti secerea ar fi fost inventată de către Carpato~Danubjeni
Pig, 18, -Flhuti'ldebronz:dl!t!pcarpatic,Qi'I$iU\la SU.5Cnilnjud. Murc:ş.
s unt cele cu mai multe spiralesau cu .. scut" şi cu multe spira le
(fig. 18) de dimensiuni adesea aproape de necrezut: peste 30
crn. lungime). CingatorJle Jar s unt impodobite cu plăcă"de me-
tal cu desenuri mai mult geometrice gravate sau obţinute ou
repousse. Hamurile şi frâele cailor sunt de asemeni incărcate
mult cu aplice şi cu podoabe de metal. Pemeile poartă cer-
ce.i de bronz şi de aur de forme foarte variate. inele de câr-
32
lionti. ace: de cap. diademe. partale de cingâton. precum şi
discuri ornamentale, pentru a nu mai vorbi de celelalte găteli
de corp ca brăţările. colanele, inelele, fibulele, etc., pe care le
folosesc deopotrivă cu barbatii.
Cei foarte boga,i (ca "Atrizii" din lumea mycenianâ) au
toate aceste podoabe in aur pur (aurul natJV al Ardealului.
pulin cam deschis la culoare din pricina argintului care intrâ
in compoziţia luI) . precum tot de aur s unt şi vasele lor de zile
man (vezi tezaurele din Bihor (fig. 8). dela Biia (fig. 7) şi
dela Vălei-rrlin lângă PlevnaL Seniorii cu averi mal modeste
(ca Ulysse sau Nestor in Sud) poartă insă podoabe tot de
bronz ca şi armele.
O singură unealtA rurală se găseşte peste tot in depozitele
vâ.rstei de Bronz: secerea. E o dovadă. credem, cft seniorii
evului-mediu carpatic al Bronzului erau mai ales mari agricul-
tori. iar nu numsi proprietari de turme. mari şi crescător; de
cai. ca Thracii sudici. Dec.heletle a exprimat chiar hipoteza
(Manue/, 1f 1. p. 17 sqq.; după părerea sa: ThracH din .. Un-
19aria"). E in orice caz roarte probnbil. având in vedere nu-
mărul mare de securi din depozitele noastre din epoca Bron-
zului. că le folosiau şi ţăranii.
Ca şi in Apusul eeltic. sau in Nordul germanie. aşa şi in
Carpati. clasa stăpânitoare credea in zei cereşti: printre ei de
sigur şi zeul Soarelui cu simboJele lui: discul. roata, barca,
lebăda - acel Apollo Hyperborefll de care povestesc legen-
dele ekne in legtHurli cu cultul Soarelui şi al Lebedei la nea-
murile de: Miazănoapte. Cred dimpotrivă, după idolii de pă­
mânt sau bronz, reprezentând oameni şi animale Şi in special
figuri feminine, gAsiti in aşezările vârstei de Bronz. că popo-
ruJ de jos avea puternice simpatii pentru cultele chthoniene.
33
 Nu e nevoie. pentru a admIte. aceastA dualitate religioasă. să
presupunem şi o diferenţă de origine etnică la cele două clase
sociale ale Cnrpato~Danubienjlor. Ci. ca .şi in Sudul elenic.
lrebue să ne glindim că poporul de jos s'a lăsai mult mai uşor
influentat de culte le străvechI locale. dlc aborigenilor prein-
doeuropeni din cea mai îndepărtată perioadă a Neoliticulu!.
Indoeuropenii stabUiţi apoi in regiunea Carpaţilor peste abo-
!rigeni au primit fireşte (şi documentele sunt categorice in a-
ceastA privinţă in Grecia belladicli şi in Creta minoicli) nu-
meroase credinte şi superstiţii de la aceştia. Treptat, ca şi in
Grecia. aborigen ii au fost desnaţionalizaţi. Dar cultu l lor prin-
cipal pentru Marea Zeiţă subpământeană, a rodiril, a vege~
taţiei şi a morţii a fost păstrat cu statornicie Şi de către nou ii
veniti.
Când apoi. pe la 1000 a. Chr., negustorii italo-illyri au
inceput să aducA şi la Carpato-Danubieni. Întocmai ca În Eu-
ropa centrală şi vestică. produsele frumoasei industrii de
bronz atestine. villanoviene şi etrusce, clasa nobila din Dacia
sa grăbit să cumpere nu numai ciste şi situ]e. di ld ăruşe şi
cu pe. dar şi, mai ales. armuri În noul sti] : pieptare. coifuri
cnemide, etc .• cu caracte.risticcle ornamente În relief ou re-
poussc ori plate obţinute prin linii punctate sau grava te. Dup3
modelele nouă. italo-hallst8ltiene. fc1urarii de bronz 10C<-"I1i mo-
dificară şi ei. de pildă la Spă/naca pe Mureş. Ia Fizeşul G/u:r-
Ici pe Someş ori Iti Guştcriţa lângă Sibiu. motivele decorative
ale dngătoriior (fig. 6). ale paftalelor. aplicelor şi discuci!or de
bronz. ba chiar. pe ici pe colo şi ale armelor. iar olarii din Car-
paţi reproduceau în lut vasele: de metal carc le ve-niau din Sud-
Vest.
Reese astfel că locuitorii Carpatilor incep mileniul J a.
\Chr. in bună pace şi cu deplină inflorire a vietii lor economice
34
Nu cunoaştem incâ amănuntele evenimentelor intămplate
intre anii 900 şi 600 a. Cltr. Dar ceeace e sigur. e absenta
aproape totală a armelor şi a celorlalte obiecte hallstatiene de
fier in Carpaţi. Primele arme de fier. care apar aci. sunt pum-
oalele şi spe:dele scurte. scythice. Acest fenomen nu poate Fi
fără un anume sens mai adânc,
Intr'adevăr. dind Cimme.riemi. împinşi de cAlre Iranienii
din stepa caspică. şi-au inceput pe la 1000· 900 a. Chr. mi~
graţiile lor spre Caucaz şi Armenia. pe de o parte. spre Car-
pa~i şi Balcani pe de alta. Dacia a suferit foarte puternice tur-
burări şi multe tezaure. de bronz şi de aur. au fost atunci În-
gropate de frica acestor năvălitori. Totu~i, bunăstarea local.
,lieilor din Carpaţi a continuat {4ră prea mari zguduiri: do-
vada cronologică hotărîtoare e in descoperirea de obiecte au-
tentice din perioada a IV ~a a Bronzului impreunA cu luc.ruri
scythicc. de pddă la Aiud. lnr o a ltA dovadă. de un caracter
mult mai general. de natură stilistică, vine in sprijinul celei
dintâi in chip hotărîtor; este alcătuirea tocmai in vremea
dintre 900 şi 600 a. Chr. a unui stil propriu. carpatic, de po-
doabe de aur. găsite intre Dunărea mijlocie şi Nistru. Am
examinat foarte de aproape. cu alt prilej. in Getica (p. 321
sqq.). evolutia orfăurăriei carpat.ce şi cele două tendinţe de
o potrivA de originale. pe care le-a manifestat cam in acelaş
timp 10 tendinţa conservatlva. locala. de caracter geometric,
aş<'l cum purcede din arta Bronzului III şi 2° tendinţa inova-
toare. theriomorfă. a influentelor cimmericne şi in general
orientale, A doua direcţie a fost destul de slab" şi cu mani-
festări incă rare inamte de 700; dlnlpotrivă. direcţia conserva-
tlvă s'a dovedit foarte statorlllcă. determmănd stilul carpato-
danubian rilnă la venire~1 Celtilor.
35
 Catastrofa marei culturi a Bronzului in regiunea Carpa- pc care il cunoaştem mai pe urmă sub numde probabil ira-
ţilor nu s'a întâmplat, prin urmare, decât după 700. Şi spedelc niene. de Daci sau Geti. şi cari! era de neam thracic, a locuit
de fier scylllicc aratii cine: au fost. măcar pentru un timp. bi- in Carpaţi incă de pe la mijlocul mileniului II a. Chr.
ruitorii. Frumos impodobiţii cavaleri medievali ai Bronzului Villanovienii au constituit prin urmare primul val italic
IV dacic au fost doboriţi de pe carde lor de războiu de către in Dacia. iar a IV pa perioadă a Bronzului carpato-danubian
călăreţii năvalnici ai steţ-ei. can rAmau de departe cu .săgeţile a fost prima epoca de occidentalizare a acestor regiuni.
lor Cll vârfuri de bronz pe luptătorii europeni obişnuiţi să se
bată de aproape Întâiu cu lancifl. apoi cu spada. Biruitorii
erau Iranieni foarte amestecaţi cu elemente turanice. ca şi des-
ce.ndenţii lor contemporilni, din aceleaşi ţinuturi, in Turkes-
tanul actual. Aduceau cu ei primitivismul vieţii nomade. an ar-
chia hoardei mereu vagabonde. Dacia s'a resimţit de n3vala
lor intr'un chip aproape tragic. după cum VOIll arăta in capi-
tolele următoare.
Biruitorii se Dumiau Scythi. Agathyrsi, Sigynni. etc. H c-
rodot ne asigură însă că Agathyrsii din Ardeal era u cam
un [el de Thraci. Pentru a se thraciza ei trebue să se Fi aflat
aci de foarte multă vreme. căci analiza faptelor istorice des-
voltată până aci ne-a demonstrat că, de la 700 mergând tot
inapoi pâna la 1100 a. Chr" cultura Ca r paţilor este neintrerup-
ta. Aceasta concluzie DU e deloc revoluţionara: nrcheologi i pre~
istorici şi protoistorici C<l Dechelette. H. Schmidt. Schuchh ardt.
au exprimat~o demult ca un postulat. Dar a rgumentele lor
erau mai mult l'iporadice şi ca atare puţin hotăritoare. Cerce-
tarea intrcgei culturi a Bronzului târziu din regiunile: carpato-
danubiene. in desvoltarea ei organică. nu se făcuse incă. Am
citat aci numai rezultatele: altundeva am dat materialul 1)
~ ~ nu ne mai e ingăduit să punem la îndoială că poporul

1) Getxa. p. 289 sqq.

36 37
 TI

CARPATO·DANUBlENTl Ş] SCYTHIl
 Am reţlDut că pe la 1000 a. Chr. lArile carpato~danubiene
erau locuite de către Thracii din Nord şi cA civilizat,ia care incă
mai domina acolo era tot aceea a Bronzului. a cărei ultimă şi
cea mai strălucită perioada (a IV ~a) abia incepea. In continul~
tate teritorială cu Thracii din CarpaH locuiau in toată Rusia
meridională. dela Nistru şi până la Cu'ban. Cimmerienii. După
ultimele păreri acest popor parc de asemeni sA fi aparţinu t
familiei thrace:; dar locul rămâne deschis şi pentru alte
hipoteze. Cultura Bronzului reprezentata de Cimmerieni se I
asemăna mult cu a Thracilor din Carpaţi. Se pare cA incă din'
secolul al XVI-lea a. ChI. Cimme.rie.nii se stabiliserA in Nor-
dul Marii Negre.
Cam În aceeaşi vreme - 1600 a. Chr. - incep insA ŞI
marile migraliuni ale. Arienilor-Iranieni din Asia Centrală
spre Vest: mal Întâiu spre Mesopotamia. Syria şi Asia Mică
unde sunl constataţi Încă din secolul XV in textele cunei~
(orme. - apoi pe la Nordul Mării Caspice. in stepa Rusiei
me.ridionale. Rostovlzdf e de părere că Scythii din stepa rusă
sunt prezoroastrici. Vasmc.r a incercat sa demonstreze că lim-
ba ac~tor Scythi e prea vestică. Dar Eduard Meyer a dovedit
cu documente assyriene d\ Zoroastru n'a trăit in sec, VII sau
VI. ci cel mai târziu pe la 1000 a. Chr .. daca nu chiar mai
inainte. Pe de altl\ parte. in toiul oFensivei cimmeriene spre

41

Minzăz:i, prin defiJeuriie Caucazului, vedem la acest popor
regi cu nume iraniene. Cd SafidiJksaru, TCII.~pa, on poate chial
Dygdamis Il.
Prin urmare părerea curentă după care Scythii ac (i luat
contact cu Cimmcrienii abia in sec. V III nu mi se pare suEi
cient de concordantA cu faptele. Ceeace e insă mai curios e c5
avem chiar o dati cronologică antică pentru inceputul nâvâ -
lirilor cimmeriene (care erau produse de presiunea exercitată
de Iranieni dmspre Casplca)· anul 1076 al cronologiei Euse-
biene, foarte potrivit cu indicaliile de alt ordin enumerate mal
sus şi care toate duc la concluzia că migraţiilc ariene spre
Apus. Începute Încă de pe la 1600 a. Chr .. vor transplanta şi
pe Iranieni, atât in Sud-Estul cât şi in Nordul Mării Negre.
cu mult inainte de anul 800.
E adevărat că resturile archeologicc seythice - d" ta -
bile - nu se con5tat1l: in Sudu l Rusiei decât începând din sec.
VII. Iar răspândirea iraniană in Europa răsâriteană şi centralJ
e deplină până la Oder. la Adriatica ori in Thracia abia in
sec. V I a. Chr. Dar prezenţa Scythilor in Europa ce ntrală se
verifică tot in sec. VII. Rezultă dar că "renomenul scythic" a
trebuit să-şi ia avântu! cu mult inainte de sec. V II pentru a se
afla pretutindeni in actiune, şi in acelaş timp. pe un teritoriu
atât de Întins. De altfel ace1aş cal se întâmp lă cu Sarmaţil
aceşl.i noi Iranieni se g1l:sesc pe: Don cu mult inainte de. sec
IVa. Chr .. iar pe Dum1re abia in sec. J1-1. Cel puţin fof trei
secole le vor fi trebuit şi Scythilor pentru migraţia lor de la
Caspica şi de la VolAa până in Carpaţi şi până la Tlsa.
O pc"lrte din t("zaurele ultimei perioade a Bronlului car·
47
pato,danubian trebue !4..'I fi fost ingropate pe vremea invazillor
scythe. Descoperiri aproape simbolice De confirmă acest fapt
de pildă oglinzi greco-scythicc cu motivul omamental al cer-
bului "siberian" au fost g!i.site împreună cu securi <i douille
dlR Bronzul IV. şi aş.1 mai departe.
Nomazii scythi. cari împingeau inamtea lor spre Vest pe
Cimmerie.ni şi apoi pe Thracii din Carpaţi, aduceau cu ei fie-
, rul. aduceau o civilizaţie specifică şi o artă adânc mnue.nţntA
de elemente elcoe arcbaice şi asiatice. Mulrumită acestor ca-
ractere esenţial deosebite de- formele europene ale civilizaţieI
(jerului. urmele trecerii Sc:ythilor au putut ri stabilite pretutin-
deni cu siguranţă, aşa incât putem ridica harta aşez.1mintelo l
scythe din sec. V II . IV a. Chr. nu numai in Rusia meridional.1
ci şi În Europa centrală şi sud-estică.
Intr 'adevăr. pAnă in sec. VIII intreaga regiune carpato-
danubiană se găseşte incă În plină epocă .\ Bronzului. pătrun
să, precum am arătat in capitolul precedent. de numeroase in-
(jJtra,ii occidentale ale prime.i epoci de Fier italice ori hall-
stattiene. Dar, deodatâ, legătura cu Occidentu l se rupe şi DU
lUai găsim la Răsărit de Dunărea pannonică decât slabe urme
din a doua perioadă hallstattianJ.. De altă parte SCYlhii ÎnşişI
nu inlocuesc aproape cu nimic strălucirea di.,c;.t[U!k'\: bogăţia
mormintelor scythe din Rusia de Sud c necunoscută in terito-
riul carpato-danubian. EpOCii scythă din această regiune va fi
un adevârnt hiatus Între vc.chia şi frumoasa civilizaţie indi-
genă a Bronzului şi renaştere'l gc\ă din a doua epocă a Fieru-
lui. pe 1>..1ză locală, dar adânc influenţată de elementele celtiee
Antichltăţile scythe nu slInt egal răspândlle peste tot te-
ritoriul cnrpato--diJllubian; sunt chiar vaste intinderi pe care
lipsesc cu totul. După cercetArile: făcute până acum putem deo-
43
 sehi trei grupuri Compacte de localităţi cu resturi iraniene
I Nordul Ungariei. Sudul ArdealuluI şi câmpia munteană.
Descoperirilc făcutc in comita tele din Nord-Estul Unga~
rici actua le: Abauj. Bereg. Szabolcs. Hajdt'I, Bors6d. N6grâd,
Hc\'cs. Pest şi chjar dUlcolo de Dunăre, in Pnnnonia. in Gyar.
Komorn şi ZaJa. dovedesc o reală stăpânire scythA in mBr("8
câmpie a Tisci superioare timp de secole. începând din a doua
perioadă hallstattiana şi, foarte probabiJ. până la sosirea Cel-
(ilor a le căror avangardc Sunt semnalate în comitatu l Bors6d
pe. cât se parf' in că de la sfârşitul sec. V. Morminte izolate şi
necropole ÎntreQi ca cele dela Pilin in comltatul N6grad ori
de la Gyongyos in Heves. au dat material scythic autentic:
stilul modestelor podoabe de bronz pentru carele sau pentru
hamurile scythice se arată totuşi mult mai inrudit cu al obiec-
telor analoagc din Rusia. decât cu a l obiectelor din Ardeal.
Lucru foarte explicabil dacă tinem seama că intre grupul scy-
thic din Nordul Ungariei şi cel din Sudul Ardealului nu există
nicio legătură şi niciun contact şi că foarte probabil Scy rhii din
Nordul Ungariei reprezintă o ramură a marelui curent de mi~
. graţie care. prin Basarabia de Nord. prin Bucovina. prin Ga-
litia şi prin SUezia. s'a rătăcit pânâ in Luzaţia brandeburghezti
la Vettersfelde. Scythii din Nordul Ungariei şi~au gasit drum
spre câmpia Tisei prin pasurile Slovaciei actua le şi in primul
rând prin acela dela labloniţa. care ii conducea pe Tisa la vale
până În şesuJ Dunării mijlocii. Cutare vas grec archaic de
bronz, ca hydria găsitâ la Bene in comitatu l &reg (fig. 39).
a trebuit sli urmeze aceJaş drum spre a ajunge din aceeaşi lu-
me e!enică dela Marea Neagră pânii in S lovacia.
OdatA cu acest mare val ni migratiei iranienc prin Nord
sosia un a lt val. mai larg. tot prin pasurile Carpaţilor. dar di-
rect dinspre Răsărit: adică. prin Basarabia şi prin Moldova
44
de Sud. prm trec:'ltorile Carpaţilor moldoveneşti (in special
I pe la Oituz) şi prin văile Mureşului şi Oitului. Acest val a;un~
gea şi se râspândia in văile largi ale rAuriior din Ardealul de
Sud. fără să atingă partea de Nord a ţării. In adevăr, se poate
observa că antichHăţile scythice abundă mai ales in judetele
Trei Scaune. Odorheiu. Mureş, cele două Târnave şi Alba. ne-
fiind necunoscute nici in jude1ele Braşov şi Sibiu. Mormintele
din această regiune. foarte numeroase. n'au dat totuşi nimic
analog bogăţiilor din Rwda de Sud. Inventariul e foarte sărac:
alături de scheJetul ingropat fie intins Şi cu faţa În sus. fie
iochircit. câteva vase (cup~. străchini. destul de adesea şi oale
bitroncoconice) de factură primitivă şi de forme caracteristice.
dar nu străine in regiunile noastre. un pumnal de fier. lăncii
de: fier. vArfuri de săgeli de bronz: cAteva brătări ori coliere
de bronz. mult mai rar oglinzi de bronz (in mormintele de fe~
mei). Incolo aproape nimic. Obiecte ca spada dela Dobalii de
las (fig. 19). de tipul hallstattian aJ marilor spede de fier cu
antene. strâns inrudit cronologic cu spada cea mare cu antene
dela KI Jcky din Boemia. dar având ornamente orientale zoo-
mode. evident scythice. sunt extrem de rare. De asemen i. văr~
furile de stâlpi de baldachine dela Ghernesig in valea M ureşu­
lui superior. sunt destul de izolate: Scythu din câmpia mllntea~
nă par să fi intrebuintal mult mai curent decât fratii lor din
Ardeal carde de proceslune şi numai in Muzeul din Bucureşti
sunt mai multe resturi de asemenea care (fig. 24) decât in toate
colec!ii1e de peste munţi. Oglinzile de bronz cu mâne..tul decorat
cu motivul zoomorf al cerbului inchirdt, aşa cum ne apare din
Siberia pAnă in Ardeal. par să fj fost dt" origine olbiani'l. Acolo
găsiau Scythii din imprejurimi cu preţ ieftin manufacturile cele
mai felurite lucrate du~ gustul lor. Relaţiile comerciale ale
Olbienilor cu Scythii din Ardeal trebue să fi foc;t foarte intense
45
şi in orice caz mulL mai neintrerupte decât cu celelalte regiuni lea Mureşului, ceeace se confirmâ excelent şi prin săpMuIÎ. câ
bal,bare din Vest şi din Nord. In adevăr singurele ştiri eX8ctt" erau foarte bogaţi in obiecte de podoabâ de aur, c~cnce
despre Scythii din Dacia sunt cele privitoare: la Agathyrsii din rezuHă şi din descoperirUe din Ardeal. nu in mo~m1l1tele

~:~~~::I::. r~~~:O:a:'CY~~~th~~ i~cs:C~~;~t:~i:a~al:~at:~e;S~it:i~

foarte repede clasa conducătoare. in virtutea dreptuluI de cu-
cerire. .
Un al treilea val scythic s 'a răspândit peste toată campia

Fig. 20.-Cazan scythic de-bron,t deJa Scortilru.

munteană şi pare să fi trecut şi mai departe in valt>a Savei.

atingând chiar Adriatica. Numele propriu iranian care se po-
triveşte cu neamurile (""1'(' au luat parte la această mi9~aţie
mecidîonală e acela al Sigynnilor, păstrat tot la Hcrodot ŞI co·
Piy. 19. - M~Il.:'ruJ unei sAbii scythlce gâsite la Dobolll de Jos respunzând destul de exact din punct de vedere geografic cu
in Jud. Trel~Scaune datele obţinute prin descoperirile archc:ologice. Cum aceste
Ardeal. Se ştia la Olbia in secolul V că aceştia aVeall obiceiuri descoperiri ali fost in mare parte inedite sali rău ~nlerpretat~
thrace. adică erall cu totul desnationalizaţi, că locuiau În va- până la apariţia cărţii noastre despre Geti (Getrcn. p. 9 ŞI

46 47
 urm.l. e: folositor să le: e:numlirâm aci pe scurt. De In Seor-
IMII,in judeţul BrAila. Muzeul din Bucureşti posedA un mare
cazan hemisferic de un tip vechiu scythic. cu un diametru de
0.65 ro., cu opt toarte: verticale: puse pc marginea vasului şi
două orizontale lucrate după felul grecesc ca Itt hydriile de
bronz (fig. 20). Găndit la inceput ca orice cazan sCY lhic. cu un
Fig. 21. - SratuetA de bronz n ullel Analtla. găsit.' In N4cnl In lud.
Buzau (dIn profii şi din fal:l) .
singur picior ale cArui urme se văd. cazanul nostru a primit to-
tuşI. in cele din urmă. trei picioare dupA modelul tripodelor gre-
ceşti. Dela Năeni, În jud. Buzău , avem un grup de bronz (fig.
21) care la origine era constituit din trei figuri, din care una, fe-
minină. centrală, călare pe un leu. şi celelalte două. masculine,
intovărăşind pe jos figura centrală (figura din dreapta s'a pier-
dut. dar resturile păstrate: ne pe:rmit s'o reconstituim). E. fi-
48
!'eştc, Anaitls cu cei doi acolyţl cUvini de care vorbeşte Strabo
(XI.8.i p.512).
Un turnul dela BIJlănoaÎa. lâng~ Giurgiu. s~pa[ de ţărani.
a dat un lebes ionic din sec. V a. Chr. de factură grecească
dar de intrebuinţare barbar3 (fig. 22-23). Tezaurul de: mici
inele de: aur tAiate in mărimi diferite după un sistem ponder<ll
atribuit de către Sutzu norme! ponderale a Cyzicului, gasif l~
rllrrru~MlJourele. cuprinde şi manşoane .şi fragmente de tubUri
de aur de stil .şi de intrebulnţare scythică. aparţinând probabil
Fig. 22. - 8ajln de bronz ddu Ba14noala Ia.nga Giurgiu.
unor stâlpi de baldachine sau unor sccptruri. Intr'o localitate
nedeterminată de lângă Craiova. s'a găsit in 1917. in timpul
ocupaţiei germane. in România. un frumos te.zaur de argint,
consistAnd din diverse aplice. mai ales pentru hamuri (fig, 25':
tezaurul a fost luat de Germani Şi dus la Berlin 1).
~trocedat In ul:lmU ani; acum t la Muztul din Bucure$tI
NottJtrad.
49
 Schuchhardt a publicat numai doua bucăţi in cartca sa in Mehedinţi avem un rhylon de argint din aceeaşi familie
Altcl1 ropa. p. 332 : aplicelc dela Craiova sunt absolut identice industrială greco-iraniană ca Şi rhytonul dela Panticapi1cum
publicat in Antjquit~s du Bospilorc Cimmerien şi in Antiquites
de la RlIssie Mcridiono[e a lui Kondakov şi Tolstoi.
Om Muteul djn Bucun:şti putem enumera şi alte obiecte
.'icythice. provenind din localităţi necunoscute. sigur însă din
câmpia munteanl\. Mai întâiu cele patru vârf uri de stâlpi de
baldachine. de bronz. cu figuri de ce.rvidee: inchirche pe vâr furi
de conuri ajurate cu găuri triunghiulare (fig, 24). Aceste co-
nuri, situate in vârful stă lplJor ce s uportau baldachinele. ave<tu
in interiorul gol o bobltă de metal liberă. care in timpul mersu-
lui (arelor făceau un sgomot ca de clopoţei. Mai putem m~·
(iona apoi un vârf de stindard de bron;: in forma de hJppo-
C3mp: motiv foarte comun în arta greco·sc.ythă : o placă de
hronz. luc.rată lIfl re:pollsse in stil grec. care a servit poate de
aplică pe un gOryt05 scythic de lemn: o figurin!' de bronz a
unui berbec inchircit. pentru care se poate găsi analogia cea
Ulai perrectă in figuril e de hcrbrr; de la Cilpetele unel brăţări
de aur din tezaurul dela Amu·Daria (foarte probabil din sec
IV 3. Chr.) ; o chiotoare de. bronz in formă de cap de iepure:
motiv zoomorr foarte comun in arta sc.:ytho-ionicll (forma chio-
toareiinsăşi se regăseşte identică in Rusia) şiînsfârşitalte fi-
gurine: şi aplice asupra cărora nu mai insistâm spre a nu lua
prea mult din spaţiul acestui capitol. Pătrunderea iranhmă in
Fig. 2J.-Dctallu de ~ Indnu- Fig. 2i. Podo..1b.' de ~Iftlp toată cAmpia munlcană este perfect documcntatâ prin monu-
şa Icbe.f·ululdrlaBAll\noala de baldachln s<:ythic mentele citate. până ad.
un cap desUen
Paralel Cll al treilea val scythic care a năpădit Muntenia.
un al palrulea val acopcria Dobrogea şi Bulgaria. precum şi
cu cele dela Krasnokutsk pe Niprll publicate de Minos. in toată Thracia până la Rhodope. Morminte scythice foarte bo-
opera sa Scythions and Grceks. p. 167 şi 267. Dela Poroina gale din Bulgaria centrală şi meridionali!. sâpate in ultimul

50 51
 timp. au dat la iveală obiecte de artă greco-scythicâ de cel
mai autentic caracter pontic şi ttanscasplan. oferind astfel
proba decisiva a originii acestor tipuri. Cât despre obiectele de
artă greacă pură (atchaică. clasică Şi elenlstică). de aur. de
argint sau de bronz, e un fapt general de protoistorie euro-
peană că apar pretutindeni. in Scythia ca şi in alte părţi. ca
intregire naturală. de origine comercială. a inventat/ului in-
dustrial autochton sau amestecat. Morminte.le dela Brezovo şi
Plg. 25,-Obltctedt podoabll din to:.zaurul dela Craiova
(Muztul NatIonal de Ântlchltllil din Bueurc.ştl).
Panagbiurişte în districtul Plovdiv, dela Bedniacovo in Cirpan
şi dela Radiuvene in Lovcea. par .să conţină adevărate inve.n-
tarii regale ca cele din Rusia meridionalA. Nu ştiu dacă po_
sesorii lor au rost Scythî sau cumva Thraci: e foarte posibil
ca să ne aflAm inaintea unor inventarii de morminte ale unor
principi thraco-scythi din sec. IV 8. Chr .• vreme in care pre-
siunea nom8%ilor iranieni de neam sarmaUc devenind prea
puternică pe Don, triburile scythe dela Nipru şi de la Bug
52
iŞi reiaumişcarea spre Sud-Vest (cazul lui Atheas). ceeace
provoacă o rccrudescentA 8 scythismului şi in lumea thracă.
Comparând acum cele patru regiuni scythice din Europa
centrală şi sud-esticA: llngaria-Slovacia, Ardealul. Muntenia
.şi Bulgaria. trebue sA re,inem un fapt de cea mal mare însem-
nătate : Intensilatea caliUiţii scythice a monumentelor se accen-
tueazâ pe mAsură ce ne apropiem de marea caldA. In Carpatii
de Nord scythismul nu e decât un simplu incident local şi tre·
c3tor. In Ardealul de Sud scythismul, deşi destul de bine re-
prezentat ca număr de fapte. nu ajunge să-şi imprime: carac-
terul specific in a doua parte a primei epoce de Fier locale. In
Muntenia unitatea de civilizaţie iraDianA cu !ltepa rusă se pro-
nunp cu destulă insislenltt Bulgaria. in sfârşit. nu mai Iasă
Diclo indoialA asupra Identităţii cantitative şi caJitative a Ira~
nismului de la Tanais pAnă la Hebru. Credem cli singura con~
c1uzie. posibilă e de-a admite cA migrall! le scythice au avut
acelaş curs c=a şi ce.le mai bine cunoscute din vremurile mai
apropiate de noi: cea sarmatică. cea gothicâ. cea bulgară. etc.,
adică intr'o directie mult mai accentuatA spre Peninsula Bal-
canid deda spre Europa centrală.
Dar aceste generalităţi nu sunt de ajuns. Trebue să exa-
minăm mai de aproape fenomenul scytbic in Ardeal. unde in-
vătaţii contemporani sunt aproape loii de acord in a da ira-
nismului o aşa de mare importanţă, incAt toată prima vârstA
a FieruJui carpatic e numită epoca scythicA a culturii carpato-
danubiene.
Am arAtat În primul nostru capitol că lumea carpato-
danubian.li se gAsia la sosirea Scythilor. pc la 700 a. Chr., in
plină evoluţie spre aspectul ocddental al epocei de Fier şi cA de
altfel toată perioada a IV -8 a Bronzului carpatic fusese adânc
pAtrunsă de formele primei epoci de Fier italice şi alpi ne.
53
 Scythii intrerup relalille cu Vestul. Ei îŞi aduc propriile 101
forme din vârsta Fierului. SJ exnmin."im dar resturile ins."\şi pe
..:arc le-au lăsat SCYlhii in Ardeal. dm punct de vedere al !lti-
lului, începând cu Herodor. p(' valea Mureşului in p.,tria
Agathyrsilor.
Târgui MlIreşlIlui. Cultură autoC'htonă foarte bogată în n
IV-a perioada a Bronzului; influente italice; vase de bronz
Fig. 26. Podoabe d~ bronz hallSfattlcnc g~alte la Alud.
d e tipuri BenaC:C:i I1 -Amoaldi imitate in teracotA; regiune foarte
populată. Necropolă scythică. Inhu malie cu inventariu foarte
sărac; trd tipuri de vase, urnă biLroncoconică de tip .. Villa
nov8." (fig. 10): cupă cu o singură toart1\ ridicată deasupra
gurel. tiP evoluat din Bronzul lOClJl; cupJ foarte ),:trgă de un
străvechiu tip local mergând inapoi până În neolitic: câ-
teva cu{ite fără nimic caracteristic; brătâri de fir de bronz
54
destul de s ubpre . fărt't ornamente, cu cele două capete in formâ
de butoni conici. intrebuin{atc şi ca cercei; Cibulr cu arc. de
up comun hallstattidn răspândit atât in Nordul cât şi in Su-
dul Dunârii; nicio sabie scylhică; abia câteva vârfuri de 53-
geli de bronz; afarâ de ritul inhumaţiei. exotic in Dacia (in-
c.iOe.ra\ia este aici folosit~ din vârsta Bronzului pAnA in epoca
romana şi chiar mai târziu. pân" la biruinta Creştinism ului in
Fig. 27.- Inventarlll) unlli monnant IIcYlhlc dclil Aiud.
sec. IV V p. Chr.). aproape nimic .. .scythic". AceJaş f e.no~
men se repetă in nccropola dela Piş"hi in Hunedoara. Dimpo.
I trivă. regiunea Aiudului. foarte populată atât in vârsta Bron -
zului cât şi in vremea Scythilor, nu las;:) nicio indoiala În ce
priveşte scythismul unora din morminfele sa le. Au fost săpate
patru morminte bogate in obiecte hall.!ltattiene şi scythicc::
55
 crudle şi rozetele~ctuci de bronz (lig. 26) sunt de caracter oc-
FIg. 28. - Oglinda "CYlbica dela Pauca In lud. Alba.
ddental; secu riie, spedele, vAdurile de siigeţj sunt iraniene (Fig.
27); dar nimic mal mult. Aceeaşi poveste la MirislAu şi la Gâm-
56
baş in apropiere: numai spede, lăncii. securi cu două tAişuri. de
un lucru destul de primitiv şi de forme barbare. Ceramica. de
caracter local. cu proeminente, Ritul inhumaţiei la Gambaş in
cele două forme; cu cadavrul intins şi cadavrul inchircit. La
Murgeşti. spre Sud-Est de TârguI Mureşu lui. ScythuJ găsi!
in mormântul intact luase cu sine pe lumea cealaltă o lancie.
spada şi treizeci de săgeli ş i nicio altă armA sau podoab3, Ceva
mai departe spre Sud, la lacul Romăn. in Târnava Mică. un
mormânt de femeie a dat la iveală o oglindă cu dublu motiv
!icythîc : cerbul iogenuchiat şi lupul; o altă oglindA de ractură
foarte ru stică, probabil locală. împodobită cu motivul geome-
trk halls tattian al crudi incercuite. a fost găsită la Proştea
Mică lângă Mediaş, Mormintele "scythice" deJa Rodbau. Jjd~
I'eia şi Blaj nu adaugă nimic la ceeace s'a spus până ac.!. Oglinzi
au fost găsite de asemeni la Păuca (fig. 28). Ghindari. Feiurd.
Vaduri de sAgeţi în mai multe locuri . Dar ar Fi curata naiVitate
5<'\ se atribue roate s.'i.geţile r~zboinicilor .scythi şi tOilte oglinzile
femeilor ..c.ythe. Oglinzile care repetA până la saturatie acelaş
tip descris mai sus erau importate din oraşele greceşti dela
Marea Neagră. in primul rând dela Olbia. Ele nu probează
nimic in ceeace priveşte industria iranianA din Dacia. Şi dacA
n'au fost găsite lângă un cadavru inhumat nu probeazA nimic
nici in privinţa nalionalitAlii posesorului. Nu sunt in toata
regiunea carpatkă de la Nord de Carpatii Munteniei decât
două localitAti in care apar .şi clopoţei scythici, podoabe ale
vârFuriior de baldachine. de la carele de ceremonii (funerare
sau ale căpeteniilor) : Ghernesig in valea superioară a Mure~
şuluj şi Şomhid in valea inferioară a râului (in judeţul
Arad). Totuşi vârful de stă l p de. Ia Şomhid e de tipu l Gyon~
gyos. adică aparţine grupului scytbic de pe Tisa superioară
şi nu celui de pe Mure.ş, Cât despre frumosul colier de. aur
57
 dela Rakamaz pe Tisa superioară. analogie miU veche pentru
colierul dela Vcttcrsfelde, acest produs de arta induslciaJJ
aparţinând dupd Rcin ccke secolului VI a. Che.. cu liniile .sa le
inase, cu torsiunea şi cu motivul b.1rcil solare, n'are nimic il
face cu arta scythc1 .
Aruncllod o privire pe harta descoperirilor !'icytblce din
Dacia {n'am citat decât pe cele mai caracteri'dice}, constatăm
ca Scythii au locu it in Dacia destul de risipili : ei constltuesc
enclave in mijlocu l popu laţiei mdigene, Nu s unt o mass;} ira-
niană, ca in Rusia de S ud , ega l de răsp5ndită pe tot teritoriul
Thracilor de Nord .
De a ltA parte invcntariul culturii scythice din Carpaţi
totalâ de opere de arta greco-.scyth.1 şi abIa douA piese ionice
de import: hydria dela Bene (fig. 39) ş i lebesul dela Băll1noaia
(fig. 22 -23). Nicio (ormJ C'~ramicd proprie Scythilor. Prin
urmare. pe scurt. simplicitate şi sărăcie. populal ie iraniană
grupată pe mici insule in mijlocul massei compacte lhrace. afa-
ră de regiunea Mureşului. unde in morminte intruşii orientah
apar in număr mai mare. ca şi Agathyrsii lui H erodot. dar fără
aurul şi Oogăţiile de care i se vorbise lui ll erodot.

~:tea~t!:i~:::ni;~r!in~Od:e:t:r~~n~~~~::~'i::;:U;~ i~:r;us:~;t:~
mai repede pumnale, cu două tăi~uri. dar şi cu unul singur. În
chip de cuţit incovoiat; cât despre spada mare de la Dobolii
de Jos (rig. 19) . aceasta e un unicum ca re nu poate fi luot in
seamă intr'o caracterizare generală a culturii iranienedin Car-
paţi. Sunt apoi Iănciile ~ securile duble de fier. de fabricaţie
rustică şi de forme primitive (fig. 27) ; I'âr{urile de săgeţi de
bronz nu sunt totdeauna scythice: vârsta Bronzului a cunoscut
FIO. 29. - Secure dl' tip .. unonro-rom!ln".
şi ea asemenea obiecte: şi de forme foarte inrudite cu acestea :
vârful de săgea~ de profil triunghiular (cL Minns. S cythians TotU Ş i Gba Nagy 1), ale carui teo rii despre naţionalita­
nnd Grceks. fig. 82) . cu tub şi cu câ rlige ascuţite in sens 10- tea rurano-mongo lică a Scylhilor au găsit un puternic sprijin
vers. pare să fi Cost veritabil scythic, dar nu e singurul care la Ellis Mmn s. a ca racterizat ca seythic tipul industrial al secu-
se gAseşte acă. Niciun gorytos (afară de fragmentul indoielnic rilor duble de cupru şi ca agathyrs tipul industrial al sec.urel
dela Bucureşti); nicio piesă de costum sau de hamuri cu fru - de forma ccJor de aur dela Ţufalliu . Alţi învăţaţi (Mărton.
moa~ele ap,lice cunoscute in Rusia. afară de podoabele dela ;
Craiova (flg 2S) : doar două cAld3rl şi amândou.1 într'o re- 1) Prlndpaldl' lucr.'iri in care upune acC'a~t" teorie A 3:kytllljk
nem:c::tiStgc (1895) i)i A 3:kytlWlr (1909) A1upra l'ICl'stC'i chuduni, d
giune care e aproape natural scythică : la Scorţaru lâng3 BrAi-
v. P:trvan. Gt:tkQ. p. 363 sqq
la (fig . 20) şi la SapohoIJo in Galiţia orientală; lipsă aproape

58 59
 Hampel) au interpretat tot ca scythice on ca agnthyrsc tezau-
rele de aur dela Gyoma şi dela Firighiaz. in râmpia cea mare
a MurcşuJui de jos. spre Tisa. Să inc:erciim sii control:!m pulin
aceste pArerI.
Nagy e de! dcord că aceste două tipuri de ~ecun sunt mult
mai vechi decât sosirea Scythilor istorici in Carpaţi: 700 a
Chr. InsA el dă numele de Scythi unui popor nomad compus
Fig. 30. - Tezaurul dl! aur dda Gyomn.
in majoritate din Finno-Ugneni şi din Turco- Tătari. sosit in
Europa Încă Înainte de 1500 a. Chr. şi ca re ar fi răspândit
::tf:I;~ l~eU::!~ ~p:;i~~a;i ~:::n~:a Up:?;;!::i !a S~;:~~I~:i:~
cupru . ,TotUŞi secu riie din al VII-lea oraş de la Troia (epoca
trero-ommeriană) sunt de bronz. securile dela Ţufalău sunt
de aur, tipurile sunt mult mai com plicate Şi mult mai numc_
60
roase in epoca a IV-a a Bronzului ungara-român decât se pare
(fig. 29). Nagy ins~i s'a gândit deci un moment la Cimme-
[Ieni ca autori ai tipurilor citate. Am putea numi de asemeni
pe ThracH de Nord. cari locuiau in Carpati incc1 de la jumă­
tatea mileniului al doilea a . Chr. (cel putin). Dar aceasta n'ar
fi decât o hipoteză in plus. Teoria .. scythica" a serurilor "un-
garo-române" nu se poate demonstra.
Să vedem ce rămâne din scythismul tezaurclor de.la Gyo-
ma şi del" Firighiaz.
La Gyoma in Bkhi~ s'a descoperit intr'un turnul o ca-
meră mortuarâ construită cu bârne mari ca in Rusia de Sud.
ceeace a dus la ideia că e vorba de un mormânt ~cythic. Din
mormăntul prăbuşit in cursul săp.1turi l or s'au putut cu lege ci-
teva obiecte de aur (fig. 30): Mărton le-a publicat apoi cu un
comentariu destul de amănuţ it . in care! a incercat sA demons-
treu. scythismul acestor obiecte. Relevând ca racterul exceptio~
nal a l acestui mormânt .. scythic" bogat in a ur in compa raţie cu
mormintele scythice din Dacia şi din Carpaţii de Nord. in ge-
netil! atât de "modeste ş i de s3rilce", Mârton se vede silit să
caute ana logii in mormintele scythice din Rusia de Sud. In să
comparaţ ia cu Ru sia. unde arta g reacă modificase aşa de adânc
atât geometrism ul local câ t şi naturalismu l A siaţ Jlor. ne ajută
pren puţin pentru 8 demonstra scythismul tezaurului dela
Gyoma. Analogiil e întălnite la Scythii din Rusia de Sud nu
fac decât să intârea~că impresia de stil barbar. hallstattian. pc
care o avem de indată ce privim obiectele dela Gyoma. Sin~
gura linie decorativă e zl9~zaglll. vechiu motiv central-euro-
pean. Nâstur8şii de aur. fJc u ţi pentru a fi cusuţi pe veşminte,
su nt iden tici cu cei cunoscuţi din epoca de Bronz carpato~
danublanâ in ultima sa perioadă. In elul plurispiral îşi are
analogii - chiar după M â rton la P erecei in SAlaj, Admi-
61
(<ind cA celelalte câtevA obiecte şi fltul funerar se rcferil la
Scythi. elementele orientille din tezaurul dcl<l Gyoma rilmân
de fapt foarte slabe.
Cât despre bogatul tt~Zdur de:la Firighia::. pe malul stăng
al Mureşului de jos. consistAnd dintr'o Întreagă colectie de
brăţilri de aur masiv. c destul de ciudat că a putut fi vorba.
chiar numai ca hipotezA, sâ fie atribuit Agathyrsilor. Mârton
care l-a publicat. a relevat toarte just caracterul local al for-
melor: bare cu profil patrat subţiate spre cele două capete.
bare cu acelaş profil ale căror capete sunt terminate in s pira le
Plg.JI.- Podoabă de aur dela Sarasau in MaramureJ
inve.rse, in s fârşit bare c u profil semicUmdric cu fiecare capă t
ramificat in două volute spirale. - suntem in plină epocii a
Bronzu lui carpalo-da nubian. Liniile punctate care împodobesc
aceste bră1ări şi abuzul de spirale pe care il doved eşte stilul
lor. anunţă Hall stattul. Data atribuită de Marton acestui te-
zaur. circa sec. IX. se confirmă printr'o se rie Întreagă de con-
sideraţii stilistice pe care le-am formulat când a fost vorba
de evoluţia formelor dela Pirighiaz in tările ocupate de Thra -
cii de Nord (cap. 1). In adevăr arta aurului. inflorind mal ales
in Dacia din a IV-a pe rioadă il Brontului tran silvan . il atins
62
nivelul său estetic cel mai inalt inainte de. ~nv~z.ia scythicâ.
Insă diferenţa de: stil dintre b~'ări1e dela F",gll1~::' de o.parte
aceea dela Belfye (fig. 32) de alta. trecând P~ID stadII le ln-
~:rme:diare dela FokoC1I. Szooos::.16. Sicheihid (fig. 33). Plpea.
Biia şi Dalj. ne sileşte. să admitem un curs destul de lung al
evoluţiei form elor de la un stadiu 111 altul. E deCI foarte potr~~
vit sA admitem cel puţin secolul IX pentru tezaurul dela ~I­
righiaz dacă acordăm celui dela Be:llye cc:1 mai tărzlU sfârşitul
secolului VI.
fig. 32. _ Bratara d~ aur dela &11)'( (comll. Tolna)
Stilul podoabelol de aur din a IV -a perioadă a ~ronzulul
arpatopdanubian e atât de caracteristic încât br~\ăr~le cu c~­
~te in formă de spirale găsi~e in Boem ia şi chiar 10 prus.. a
sunt cu dre.ptate atribuite unUia şi aceluiaş Izvor de msplraţle.
adică artei industriale a Carpaţilor. Dacă se adaogâ la a~~a
podoabe::lo r arta vaselor de aur. care nu e rau im~rtate I~
tltalia ca vasele de bronz. ci erau fabricat e in DaCia. n.~ mal
poate produce mirare rolul atât de şters pe. care Scythu l-au
63
 jucat In noi. In adcv3r. orfâurarii din Dacia se folosiau de o
veche lrdditie decorativli a "bronzului" inwgen. eli reia ii udl\o-
gau unele motive italice ori din Europa central". dar plecând
totdeauna de la intimitatea culturii italo-danubiene din
vârsta Bronzului. Aşa erau de piJdă de o parte motivul
perlelor mari tnconjurau~: cu cercuri concentrice obtinute prin
lucrul au repoussc. desvoltat paralel de ex. pe cutare căldare
Fig. 33.-Br4tar! de aur Fig. 3i.-Bro'lotar:i de aur
dela S.khelhld. dmArdtal.
arestină de bronz găsitA lângă Stettin şi pe cupa dacă de aur
găsită la Biia-. sau de altă parte motivul torfUor sfârşind in
volute spirale duble ca pe brăţările contemporane de traditie
locală, sau, mal mult incă, motivul Hniilor punctate: de veche
marueră primitivă şi naivă (fig. 31) ca pe dngătorile de. bron::
dela Spălnaca, dela Suseni, etc. De o răspândire asemănătoare
se bucura În prima epocă a Fierului motivul canelurilor. Fami-
64
liar Carpato-Danubienilor din eneolJlic (dovadă cupele de la
Ariuşd ori de la Bonţe~ti). motivul ornamental c.1 candurilor,
verticale. obUce sau orizontale. foarte la modă in vârsta Bron-
zului. nu lipseşte nici in Ardeal. nici in Dalmaţia. in prima
epocA a Fierului. Este adevArat că vasele de aur găsite În BI-
hor (fig. 8) şi d«orate cu caneluri sunt ca origine dintr'o epo ..
că ceva mai veche decât vasele şi brăţările dela Biia (fig. 7).
impodoblte cu cercuri concentrice şi cu linii de perle. dar am-
bele motÎve apar contimporane chiar mai târziu.
Căd in Dacia pătronseseră aproape simultan. in prima
epocă de Fier. tendinţe foarte variate. E de ajuns să punem
alături tezaurul aşa-zis "scythic" dela Ţufa16u cu securi
.. cimmeriene" de aur şi cu aplice impodobite cu spirale aproa-
pe myceniene si tezaurul cu discuri convexe de aur dela
Şmig cu vechiul motiv eneolitic al helicci cu patru braţe (a-
proape un fel de svastică), vasele şi brăţările dela Biia cu bu-
toni incercuili şi tezaurul theriomorf "cimme.rian" dela Mikhal-
kOlvo. asupra cMuia vom reveni. spre a ne putea da seama că
e vorba mai intâiu de toate de vechi .. şi bogata cultură ind1-
~:n:I:~ne:::.:tavi~::::~::ie Ş~~::i~I:~:~ :a~~a~:_~:~:~i:nă:U~~~
prima epocă de Fier.
Există fireşte un intreg cerc de inspiraţie culturală şi ar-
tistică. de origine mai ÎntAiu "cimmeriană" şi apoi iraniană.
care dă o nuanţă cu totul specială epocii de Fie.r carpato·
danubiene in totalitatea sa. Ne vom mărgini aci să examinăm
scythismul hallst3ttian al Daciei. Elementde scythice din epoca
La Tene din Dacia vor fi Iratate in al IV.lca capitol al acu-
teicărţi.
Nu se datoreşte unei simple întâmplArj faptul elI. tezaurul
dela Mikilalkolllo in Galiţia (fig. 35) lşi gl'scşte analogii pe de
65
o parte la D.l/j in S lavonia iU90sl,]\"<'I. sau chIar Id P,'1şachioi in
Bulgaria de Sud (fig. 36). de nlta la Fokoru in Ungaria de
Nord şi chiar in tot cercul hallstattian al artei aplice-Jar de aur.
şi. in sfârşit. intr'o direcţie cu totul contrarie. Ii.! Arlanino in
Rusia centrală sau in Coucaz. Geto-CiOlmerienii conslltuiau pc
la J000 a. Chr.. o lume unitară. cu drumutl de circulaţie regu-
lată. economic~ şi cultura l ă. Între Alpi şi Caucaz. Forme de
civilizaţie născute in Asia .lnterioară puteau sa ajungă lesne
până în inima teritoriului getic din Carpatii de Nord sau dm
va lea Dunării: de unde fibulcle cu pUki theriomorfe de stii cau-
I-"ig, 35 Fibuln de aur del;, Mlkhalkowo.
ca2ian arâl la Mikhalkowo cât şi la Dalj. de unde vasul dela
Paşachioi. Iar În scns contrariu. formele şi technica hallstattia-
nă a metalului pătrundeau până in Polonia Şi pânA in Rusia.
ceeace a dat o inrudire aşa de strânsă tezaurelor dela Fokoru
şi dela Mlkhalkowo. Theriomorfismul dela Mikhalkowo. dela
Dai; şi delil Paşachioi se arat~ mult mai apropiat de reprezen-
tările caucaziene din prima epocă a Fierului sau mai cu seamă
de formele getiee ca cea a steagului cu cap de lup prelungit
in chip de balaur. decât de Formele greco-scythice. fie in 08-
66
pectul lor ~tilizat ionic. fie În formele najve şi atât de pline de
simpatic pentru viaţa animala. ale Domazllor iranieni
Trebue deci sa reţinem un prim aspect oriental al civili#
:;:aţiel curpato#danubiene cu mult anterior influen\ei iranlene
şi eontinulÎnd a fi aetiu c!lillr dupli. sosirc<J Scythilor. T ezau#
rul dela Mikhalkowo ar putea fi scythic ca epocă. dar nu e ca
stil. Originea acestor influen\e cimmero-a~iatice pare să urce
pănA la o epocă anterioar~ chiar anului t 000. după cum vom
arăt" mai jos, cu alte probe.
Popor de arcaşi râ~ăcitori. trăind din creşterea vitelor şi
mai ales a cailor. Scythii n'au desvoltnt forme culturale prea
Flg.36 Figurlllnc\s.."'i pc urn" funerarll d"la Pa~chlolln Bulgnrla
:~::~~Ci::~ c~:tt~~ild;:r.~~~~a'i~n;~~~u~~~:r~o:ig:;~~toC;:~i~~~~
lru ti se apăra impotriva Scytlulor ilU devenit şi ei călăreţi, cel
puţin in stepa Ololdovenca~că şi munteană : aşa ii cunoaştem
indi din sec. V a. Chr. Ia Thucydlde. Unele procedce t<lctice.
pre:cum şi ordinea de b.'\taic io unghiu ascuţit pentru (1 s tr5 #
punge frontul duşman, au fost învăţate de Geţi de la Scythi.
Dar aceşti căIăreli geto~scythi. ca şi Geto·Ce\ţii de mai t[tr#
ziu. au ajuns cu vremea sJ capete aceleaşi gusturi. acelea,i
67
preocupărI. aceleaşi obiceiuri. care se traduceau de asemeni
prin unele manifestări de artă geto-scythă comune.
Naturalismul oomazilor de stepă şi-a imprimat pecetia
c.::aracteristică asupra artei geometrice a plugarilor din Dacia.
Mormintele scythice din Ungaria de Nord. ca şi cele din Ar-
deal au dat la iveală inele spirale cu fir neted sau dinţat. cu
unul din cele două capete stilizat În chip de animal fantastic:
balaur. şearpe. etc. Dar aceste fiinre apotropaice. derivări tu-
:::-~~::!::ăd~ ~~:e~:iiu:;:~:~ ~e~~~::~e:~: ~: ~~::
FIg.37.-Brtlţârideaurdlnţtnutulliaţ('guJul.
nino, la Oxus ori la Susa. dând modelul unor brăţări dace de
aur, ca cea dela Toteşti în ţin u tul Haţegu l ui (fig. 37). şi
creând astfel o Întreagă directivă ornamentală in arta daco-
getă a argintului din epoca La T ene.
In acel aş chip s'a răspândit În Dacia zoomorfismul ionic
complet adoptat de către Scythii din Rusia de Sud, fie in
forma pur grecească, fie în adaptarea iraniană. S'a găsit de
pildil pe Tisa superioară, la Muhipuszta În comitatul Bors6c1.
un vas indigen de lut cu toartă zoomorfică (fig. 38), a l că.ruÎ
origina l trebue să fi fost un vas grec de bronz. ajulls ati in
68
Ungaria de Nord pe acelaş drum ca şi frumoasa hydrie ionică
din sec. VI a. Chr. găsită la Bene in comitiltul Beceg (fig. 39),
adică pe drumul comercial scythk care lega oraşele greceşti
din Rusia. de-a curmezişul Ucrainei, Moldovei de Nord şi Ga-
Iitie.i. cu Cehoslovacia prin pasurile Carpaţilor de Miazănoapte..
Dimpotrivă, originalul fibulelor provinciale carpato-danubiene
din primele trei secole ale Imperiului roman. in chip de 5vastică
zoomorfă. cu patru capete de cai succedându-se. se regăseşte
in arta decorativă scythă : apiicele de argint care impodobiau
hnmurile sau frâde cailor căpeteniilor scythe la Krasnokutsk
Fig, 38. - Vas de pârnăo! dela Muhlpu!\%ta.
pe Nipru. ca ş.i la Craiova pc jiu (fig. 25), Aceste fibule pro-
vinciale romane, dintre care foarte caracteristice exemplare au
fosL descoperite la Cristeşti pe Mureş. l ângă TârguI Mureşu­
lui În Ardeal. ca şi 13 Breg/!:tio in Pannonia. tot in castre ro-
mane, n'au nimk a {ace cu noua formă iraniană. de stil sarma-
tic, aşa cum apare de pildâ la PiJszto În comitatul Heves din
Ungaria de Nord, Felul de a trata aceeaşi temă in sec. IV a
Ch r. e complet diferit de cel din sec. IV p, Chr. Pibule.le ro-
mane nu-şi au originea in .uta sarmaticIi. ci in arta scythică.
Dar "artă scytbică" inseamnă, din punctul de vedere al cul-
turii EUl'opei orientale, artă gteco-asiatică din sec. V UI până
69
 in sec. VI a. Chr. şi in (lceast<l privintă lumea carpato-danu-
biană îŞi făcuse experien!8, mai inaintea Scythilor, cu Cim-
mcrienii, predecesorii lor.
Unele probleme de cuhurâ dacă. precum e aceea a stea-
gului dac sau aceea a iataganuiui dac nu şi-ar putea gâsi 50-
IUliile numai in consideratii privitoare In influenta [raniană. ci
in examinarea întregei influente orientale in Dacia, incepând
cu arta cimmerianli dela sfârşitul mileniului al doilea inainte
de Christos. Şi unul din capitoleJe cele mal interesante ale unei
viitoare protoistorii carpato-danuhiene va [j acela care va cu-
prinde arta cuprului pur in Dncia in epoca de Bronz şi in
prima epocă de Pier şi examenul originilor tipologice ale ar-
melor şi uneltelor de cupru şi de aur (acestea de asemenea!):
se va putea constata atunci odată mai mult cum cutare formA
cu decor zoomorf de origine asiatică. s'a geometrizat in Dacia.
jn~ nu destul ca să ascundă complet motivul origlOa l. Astfel
secu riie de aur dela ŢufalAu ori cele de aramă dela Balta vor
trăda in curioasa lor ondu la pe convexă, linia zoomorf3 a fia-
rei la pândă care era reprezentafă pe secuI ile de luptă din
Asia anterioară.
Dar problema generală a raporturilor dintre Scythi şi
Carpato-Danubieni n'ar putea fi pusă la punct in chip absolut
complet decât prin examinarea întregului aspect al culturii re-
giunilor n~stre intre 1000 ŞI 300 a, Chr, şi prin deosebirea
netil a elementelor locale de cele străine in cultura carpato~d8-
nubiană din prima e:pocâ de Fier.
Locuitorii Daciei sunt în a IV-a periofldă a Bronzului
(prima perioadă hallstattiană) şi in Hallstattul pur (a 11-0
perioadă in Occident) continuatori direcţi. ca rasă şi ocupatii.
ai locuitorilor din a III-a perioadă a Bronzului carpato-danu-
bian, Peste tot unde s'au făcut cercetări mai continui, in ju-
10
dcţul Someş, in jude\ul Buzău, in Sâla;, in Bihor. in Trei
Scaune, in Banat, etc .. pretutindeni constatam că Dacia a fost
locuită deopotrivă de intens in perioadele a III-a Şi a IV-a ale
Bronzului. Principala ocupaţie: a indige.nilor e agricultura. Dar
metalurgia bronzulUI. a aurulUi, a cupru lui pur, e de asemeni
foarle activă. Argintul nu joacă decâl un rol cu totul secun-
dar. Fierul, niciun rol. Studiul aşezMilor din Bronzul IV ne
~::t~lnCABr:~:~~CC;lI.su~~U~lA S~~P::tr:o~~:a;ie 7~ :~~~~I
n'a fost in Dacia nicio turburare mai gravă şi că viaţa ome-
nească a continuat să se desvolte in sensul unei prosperităţ i
generale: şi a unei mari creşteri de populatie. Sosirea Scythi-
lor pe la 700 a avut urmări dezastroase, E drept că n'au reu-
şit nici să transforme. nici să în l ocuiască civilizatia indige.nă
şi dimpotrivă ei au fost cei cari au suferit desnaţionalizarea.
dar de altă parte au turburat şi sărăcit. prin prădăciuniie lor
neîncetate la Început şi prin economia lor nomadă in veacurile
urmAtoore. viata agricolă aşa de infloritoare pe ca re au gli-
sit-o aci,
Aşezările din Dacia dlOtre. 1000 şi 300 a, Chr. sunt de
douA feluri: cetiiţi. aşeza t e pe înălţimi sau pe poziţii bine În-
tărite de la natură prin cursuri de apă ori prin vâlcele largi,
şi sale. Cetăti l e prezint3 un inventariu mai bogat şi mai ales
mult metal şi ceramidi (rumoasă npaninând tipurilor carac-
tc.rislice ultimei mode predominante. Satele au un inve:ntariu
deştul de sărac; metalul aproape lipseşte cu totu l, iar ceramica
e de: un traditionalism atât de indarătnic. incdt elementele
neo/itice sunt transmise cu fideli tare până in a doua epoc3 a
Fierului. Aceastli stare de lucruri ingreueazli mult determina ..
rea şi datarea sntelor din Bronzul IV şi din Hallstattul II, a-
vând in vedere că ne găsim aci intr'o perpetu3 epocă primitivă
71
 şi numai mulţumită vreunui ciob smguratic sau vreunei forme
de vas neaşteptate putem reuşi 53 ne orientăm. Ceeace e si-
gur. e cA nici ceUilile, nici sotde din Hallstattul carpato-clanu-
hian nu oferA nimic caracteristic scythic.
Marele număr de spede, de pumnale şi de lăncii de bronz
găsite in .. depozitele" dm Europa danuhiană din ultima vârstli
a Bronzului ne face să ne gândim la o clasă socială de oameni
Iiheri luptând pe socoteala lor, foarte numeroasă. Sunt totuşi
luptători pedeştri: numai nohilii sau mai ales căpeteniile po_
sedau care de războiu şi arme defensive complete. E probabil
că in marea ciocnire cu Orientul nobiJii au pierit, iar poporul
s'a inchis intr'o rezistenţă pasivă ignorând pe strAini. Cu tot
acest aspect războinic al evenimentelor de după 1000 a, Chr,
vedem totuşi comerţu l inflorind. De la Marea Neagră şi de
la Adriatica până la Marea Nordului şi până la Baltica tra-
fieul este neintrerupt. Exemplele pe care le-am dat în primul
capitol al acestei cărţi vor fi de ajuns să justifice afirmaţia
noastră. Sosirea Scythilor impiedică doar pentru câtăva vreme
această circulaţie economică, ce va reîncepe indată după aceea,
favorizatA de Scyth.ii înşişi.
Fastul de care vorbeşte Herodot pomenind pe Agathyrsii
din Ardeal. fast care in realitate e prescythie, n'ar putea [j
documentat intr'un chip mai sugestiv decât prin descoperi-
rea dela ŢufaLău În Trei Scaune. Prin obiectele tezaurului de
acolo reconstituim viaţa unui senior mândru şi falnic inlAşu·
rat în mantii largi presărate peste tot cu aplice de aur (discuri
convexe de toate m3rimile cusute pe stofă). şi atât de trufaş
pentru aurul pe care il are Încât îşi înarmează ostaşii de gardă
in zilele de sărbători mari cu securi de lupt4 turnate in aur
massiv. Bogatii seniori dela Mycenae şi Sparta îşi aveau vred-
72
nici urmaşi cari le semănau, la Ţufal!w. Biia. Mikh.1/kowo, Fo-
koriJ.ctc.
Cimmero-Scythii au fost Dorienii Carpatilor, Au prădat
bogăţiile adunate de altii. Ei D'au adus niciuna, Insii. ca şi
DOClenii din Sud. Scythii din Dacia n'au fost cu totul fărA
folos pentru cultura locală,
Nu credem că ne-am înşela prea mult dac", am atribui
elementului iranian venit in Dacia o reînvicre a credinţelor
uritniene şi solare, atât de scumpe Carp.."lto.Danubieni lor din
vârsta Bronzului, Pe când Thraco·Phrygienii şi Grecii inşişi
S'iIU deprins tot mai mult cu culte le chthoniene din MedIterana,
Geti! au rămas totdeauna uranieni crezând În nemurirea sU'-
fldului. Nici Grecii din Dlbia. nici Herodot nu mai intel e -
ge.\U nimic din religia lor şi, pe când unii inventau legende
pythagoriciene. celălalt le descria credinţele cu o mirare des-
fui de vădit.'\.. Cănd au venit Scythii, Thracii din Carpaţi a-
dorau ca toţi Nordicii pc zeul cerului inourat, pe Zalmoxis.
Soarele, luna , luceafărul. zeii călăreţi intovlirăşind cu teJe-
garii lor pe stăpânul de foc al cerului, nu par 5<'\ fi jucat decât
un rol cu totul secundar sau chiar niciunul. Reprezentările sim-
bolice ale. zeului solar, roata, lebăda, barca. etc .. transmise de
lumea mediteraneană NordiciJor pe la inceputul epocii de
~::nz~c~!~n::p:n!:~:tişic~n ;~~~~!i_~;ie::~ :~~~:~ c;ariit:~~~
apotropaice ori medicale ale zeului solar. Căci, intocmai ca şi
Apollo celticul. Zalmoxis geticul era un zeu \tx'tp6l; "vindecă­
tor", Dar Scythii aduceau scn~ul naturalist al reprezentArii
anthropomorfe şi zoomorfc: pe care il învăţaseră in două locuri:
odată in Asia, apoi in Rusia de Sud. Nu e locul ~
explicăm aci geneza călăreţulUi thraco~iranian. ale cărui
icoane sunt aşa de numeroase in regiunile danubiene din
73
 epoca romană: dar putem nota de pc acum c..'\ aceste IlnagiJli de continuitate intre Hallstattul I {Bronzul IV} şi Hallstallul
de cult au trebuit. ca şi svasticele zoomorfe, să-şi Ei avut te- II mai ales in ce priveşte cultura rurală a satelor. E dr~pt cfi
renul preparat de către Iranieni. Mithras şi Anaiti~ au fost n~bjlij au surerit mult: o parte. căzuti in lupte ori duşi In ro-
cunoscuţi in Rusia inaintea Romanilor. Diana Regina, marea bie. altii In orice caz sărăcilÎ. De aceea Hallstattul '.1 car-
leiţă thracă, - Apulm: ~!XOtA"'Ii:'1, cunoscutA de Herodot ato-danubian e lipsit de mărturii ale unCi arte In.dus~(lale de
in RLodope. era adorată Şi de Scythii din Nordul Mării Ne- fux importate ca pe vremuri din Sud-Vestul italo~IIIY(lc Doa~
..
gre influenţati de: cultura elenâ. Ea şi-a găsit reprezentarl."8 câteva produse greceşti archaice, dar Şi. acelea pre~ p~ltne ,ŞI
iconicA definitivA la aceşti Greco-Iranieni. E greu, in sfârşit. a·unse la noi pe cale scythică. din Orientul ~nti~ ŞI eg.elc.
sâ facem afirmatii chiar hlpotctice in domeniul incA a.,a de
putin sigur al religiilor comparate din Europa de Răsărit: dar
i~tuş; das~ nob;JAU: ~~;:c~o~ad·,.~eo;:a n;~ ~:~. :e:~:~ :~
ordinul monastic al asceţilor numiţi xt(ata~ la Geti şi
1tOAWU! la Daci are o culoare atât de iraniană şi in general ~~::::Ş:::::~~;:,;~u:I;:kv~r~:,;r;d:p~~:I:e~;~::~~;b~:. :r~:~
asiaticii. incât n'aş putea să n'o relev aci. rilor războaie biruitoare Împotriva Scythtlor ŞI Ce lţd or... .
Fireşte. procesul se întâmplă şi in sens invers. Vedem de Dar asupra acestei epoci ne vom intinde ceva mal JOs iO
pildA in mormintele de inhumaţie, chiar in cele .. scythice·· dela capitolu l IV . Ceeace trebue să reţinem. acum e că pri~a epocă
Aiud ori de la Pişchi pe M urcş. scheletele purtând pe a Fierului carpato-danubian nu e $cyth~Că decât exact I~ a~elaş
frunte o roată solară de bronz: e inceputul getizi'irii. Mai sens in care ultima epod a BronzulUi din aceste :eglUnl era
târziu Scythii vor primi. devenind Thraci. chiar obiceiul de italiC"ă. iar a doua epocă a Fierului va fi greco-celtlcA,
a-şi arde morţii. Ca şi in jocurile lor sacre, Geţii acceplaser5
să cinsteasd pe Zalmoxis luptând alături de el impolrlva
monştrilor cu chip de balaur. cari În timpul furtunii Îi intune~
cau fata luminoasA. dar nu cu J:lncii indigene ca alU'datA, ci
cu arcul Şi cu săgeţile iraniene. Aceşti balauri cereşti vor fi de
altfel adoptati ca apotcopee clasice ale Dac.o-Getilor şi ei vor
fi aleşi ca imagine pentru s teagu l acestui popor l)
DacA nAvAlirile scythice impiedică pentru un secol şi JU-
mătate (circa 700-550 a. Chr.) legăturile aşa de intense pe
vremuri cu Vestul. În sch imb in Carpaţi nu e nici o solutie

1) In ce priveşte originea tipologie" Il balaurilor respectivI. 5.1 se com-

pare cu ceea("e crMf'1tl asupra acestui simbol religios In cap. IV.

74
75
 fi

CARPATO,DANUBJENll ŞI GRECJI
 E din ce În ce mai probabil că migraliile popoarelor din
Europa centrală. de Răs3rit şi de Miazăzi. deslănţuite În ul-
tima vreme a Bronzului. au intrerupt nu numai continuitatea
pacificA şi productivă a civilizaţiei myceniene din Grecia. dar
au impiedicat de asemeni pentru o bucată de timp orice contact

!:~:c::~~:eI~::~::e~~ă J!o;:.r~~aad:a::ra~:r::I~~':~!el::
ale Industriei metalelor care apar şi În lumea egelcă incJ de la
inceputul epocii de Bronz. corespund ca echivalent invers
formele .. myccniene" şi chiar "minoicc" care se pare că se des-
copăr din ce În ce mai numeroase in industria carpato-danu-
blană a mileniului ti a. ehr.
Pănă când săpaturiie ne vor ingădui să vorbim cu mai multă
siguranţA despre aceste in depărtate: lcgthuri prc- şi protoisto-
rice, putem să ne in tindem cu mult folos asupra legăturilor is-
torice dintre Carpato-Danubieni .şi Greci începând din sec'l
VII a.Chr.
Nicio colonie greaca de pe coasta de Apus sau de Nord I
a Ponlului Euxin nu e mai veche decăt anul 650 o. ehr. Săpă­
\turile de la Apollonia in Bulgaria, de la Histr;a in România.
dela Olbia in Rusia n'au scos la iveală nicio urmă (cioburi de
vase, figurine: de teracotă, ziduri. monumente) care să poată
fi datate intr'o epocă anterioară jumătăţii sec. Vila. ehr. Dar

79
 vecine, care depind de el politic şi economic, era sub st.'ipanirc3
dinastie.i iraniene (agalhy~ de origine, acum thracizată) .'1
lui Spargapeithes. In răs..'\ritul Dadci, avându~şi centrul in re-
giunea Olbiei. domnia ArÎapeithes. l-lerodot capătă la Olbia
multe infonna{ii asupra istoriei personale. a celor doi regi. pre-
cum şi asupra rÎvalită~ilor şi războaielor de graniţa dintre ci.
Aceste teritorii sunt foarte: bogate. In sec. VI sunt chiar
destul de: pacl(ico1.te. Abi'l sasiti. Grecii pătrund pretutindeni.
Ştirile privind aceast" penetralie chiar în cursul sec. VII Iip-

Flg, 40. Au firave olblitn g~l la Mahmudio

sesc iucă. dar lucrul e explicabil: chiar in oraşele greceşti pon-

tieI! resturile din sec. VII nu sunt numeroase. Aceste centre
greceşti erau incă in curs de formare. Dimpotrivâ. sec. VI e
Fig. 39. Jlydrla dela Sene bogat in mărturii de cea mai mare în:olemnătate: din regiunea
Kievului (doburi de vase greceşti din sec. VI găsite in Podo~
lia) pănă in Dacia de Nord (hydrie Ionică de bronz din sec.
VI găsită la Bene. in comitatul Bereg. in Carpaţii slovaci. vezi
fig. 39). Grecii umplu toate. aceste regiuni geto-scythlcc de
produsele manufacturilor lor.

80 81
 IMarele drum de penetraţie spre Europa centrală e Dună­
rea. Un uc.s grauc olbiaD cu legenda API X (fig. 10), găsit
lângă vcchia Solsouia (azi Mahmudia) pe malul bra~ului de
Sud al Dehei Dunării, aratA cA acest mijloc de schimb. pus in
circulalie În mari cantităţi (s'au găsit multe exemplare in Rusia
şi in România) de către Olbieni in sec. VI, ua activ şi pe mi;(-
lui get al Dunării. Dar din aceJaş sec. Vl. avem mult mai de-
parte pe fluviu in sus. Ia gura Siretului (Tiaranlo.s. Hierilso3).
la BArboşi in fala vechei Dinogetia getice. o intreagă faetorie
grecească: morminte cu vase attice cu figuri negre dovedesc
epoca. In sfârşit. din Apusul Munteniei insăşi. dela Băliinollill
lâng3 Giurgiu. un lebe.s ionic de bronz cel mai târziu din sec.
V (fig. 22-23) şi deJa Turnu Migurele un tezaur barbar de
manete inelare după norma ponderală a Cyzicului. datând cel
mai târziu din aceeaşi vreme (v. mai sus p. 49) arntă pAtrun-
derea ideilor şi produselor greceşti in lara thraco-getă aproape
in acelaş timp cu rormele iraniene şi mult mai de vreme decât
fornlcle celticc.
Această influenţă grcacă trebuc să fi fost aşa de intensă
Încât produsele industriei oraşelor greceşti au devenit familiare
chiar modeştilor ceramÎşti indigeni cari prin acelaş sec. V a.
Chr. imitau la Muhipus=lo in comitatul Bors6d pe Tisa supe-
rioară. in lur. un va:ri ionic de bronz cu toartă theriomor(3 (fig.
38). Cazul vaselor villanoviene de bronz imitate in teracotă In
TârguI Mureşului (v. cap. 1. p. 20)se repetă cu vasele gre-
ceşti. venind dintr'o direcţie contrarie şi tot atât de indep3rtatA.
Dar nu e de mirare importanţa influenţei elenice directe
pe intreg teritoriul ocupat militar de către Scythi. fiindcă. spre
deo:riebire de Celţl. cari vor desvolta pe bază elenică O civili-
zatie proprie, originală. pe care o vor răspândi ca atare in
toată Europa barbară. Scythii nu posedau o înaltă c.ultură a
82
lor. Grecii lucrau pentru ei, intr·un oarec<.lre stil greeo-scythic.
produse al căror scythism nu consta decât din insplra~ie. i~r
nu din technică sau din linii. uneori nici chiar din adaptarea utI-
litarA. in ade.văr marea majoritate a regilor şi a principilor
scythi cari colaborau cu Grecii erau ca şi acel Scyles. riul lui
Ariapcithes de care vorbeşte Herodot. elenizaţi aproape cu de·
săvArşire. Şi aveau nevoi de lux şi de confort elenice. iar nici
de cum barbare. De altfel. intocmai ca şi lo,i regii odrysl con-
temporani şi ca marea majoritate a regişori)or şi dan8ştilor
trad din Balcani. aceste căpetenii scythe ţineau de insăşi să
see.lenizeze.
Dar rolul principal in acea~tă operă de e.lenizare revenia
celor douA mari oraşe greceşti de pe litoralul de Nord-Vest al
Pontului: Hi.strio la gurile Dunării (/stros). de la care. îşi tră­
gea şi numele. şi Bory.sthene.s-Olhin la gura .Niprulul (8o~
ry.sthcnc.s). Amândouă inflotlau in umbra marilor regl sCYlhl
cari îşi impărţiau Europa centrală şi de Răsărit. dar amândouâ
par să-şi fi definit sferele de influenţă in aşa fel. incât Olb~a
s5 domine marile drumuri comerciale spre Galill8 ŞI Ungana
peste Moldova. respective peste Ardeal. pe când Histria s'a
specializat in afacerile pur geti ce de pc valea Dunării şi văde
afluentilor săi.
In adevAr. am atins incă in capitolul 1101 dcestei căr\i
chestiunea legăturilor economiee şi prin urmare culturale
foarte intense intre Scythii din Ungaria şi din Ar-
deal de o parte şi Olbia de alta. fie prin pasurile Carpalilor
!!lovaCi (Iabloniţa). fie prin trecătorile Carpaţilor din Mal ...
dova de Sud (Oitu;:). Şi am relevat importul produselor bron-
zierilor olbieni, in primul rând fireşte podoabele şi aplicele.
oglinzile. armele de oţel bun. dar şi vasele frumoase de stil
ionie. Ia Thraco-Scythii din Ardeal şi din Ungaria şi am atrl-
83
 bUlt b~nele cunoştinţe ale Olbienilor asupra ţ~rii Agathyrşilor
~:~ia~~ncet:t~: !:~~~~;~ neintrerupte ale negustorilor lor cu se-
Urmea::A de aci că Olbienii cunoş~eau destul de putin
v~l~a Dunării. unde Histrienii erau oareCum la ei aca~. şi
col 10 marl)e chestiuni politice dIn acea vreme Olbienii trebuiau
să ~:dopte ~ot~eauna punctul de vedere al seoiorilor lor direql.
regll scythl d~n Ucraina de Vest. a căror reşedintă civilizata
era uneori chiar la Olbla. Documentarea acestei stâri de lu-
cruri o ~~sim ~a Her~dot Însuşi. Două generatii cel pUlln dup..l
~e C,recn au ~ntemel8t statiunea lor de comerţ şi de pescuit
m ~IJlocuIIă[li gete, la BArboşi, la gura Siretului, Herodot din
Hahcarnassos vizita oraşele greceşti de la Pontul Euxin. Dar,
urmâ~d tendinţele vremii sale. el s'a grăbit sA cunoască numai
Scythm e1enică. neţinând seama de Thracia denicA. Şi pe
când se pare că plecând de la Olbia şi-a implnrl plimbările in
!mpreJurimi chiar până la Tyras. nu are decăt idei cu totul
I~curcate asupra ţărilor situate la Vest de. Tyras. spre. Dunăre
ŞI. ceeace e absolut ciudat. asupra Histriei îns:işi, despre care
Spune că ar II aşezată chiar la vărsarea Dunilrii, pe când ade-
vărul e acela exprimat de Flavitls Sabillus. guvernarorul Moe-
g~i{f;::~:;!~~·;::!:.:~::n~~~~~:~::;~~;~~;~:~:~!~
~ă opresc aci in ce priveşte inexactităţilc bine cunoscute
a.le lUI Herodot despre direcţia cursului Dun~rii. chiar la gu~
rde sale. sau despre afluentii săi. pe care il enumără unul
p~ste, a~tul punând in dreapta răurile ce se varsă in stânga flu-
VIUlUI ŞI aşa mai departe. Voiu insista Dumai asupra chestiunii
numelor însăşi pe care li le da. Herodot nu ştie dec5t de numele
84
date de Scythl: nu cunoaşte pe cele între.hUlnţate de Thraci
(Geli) pentru aceste râuri. Chim el povesteşte că răul numil
de Greci Il!JPi."t'!.t:. care curge fireşte în ţară getie"" e numit
la Scythl Il6pll'ta:. Pentru Siret. care e getlcul !ipI'tOt. el nu
cunoaşte decât exclusiv numele scythic 'IHpa:... 't!i':, Cât despre
descrierea acestui râu din urmă, ea e total inexactă, E evident
că informatorii greco~scythi ai lui Herodot nu erau in măsură
să cunoască la Dlbia realitatea lucrurilor din regiunea gctică
ce se intindea [ărli intrerupere la Vest de Tyras pânâ djncolo
de munli. iar la Sud până in linuturile thraee din Balcani, trc:~
când din punct de vedere etnografic chiar dincolo de DunAre,
pilon la Pontul Stâng, La Olbia Herodot nu putea să ane de-
cât un singur lucru: că ţara era şi la Vest de Tyras, p.."tnă la
DunAre, scythid'i. Ceeace era perfect adevArat din punct de
vedere politic, dar fals din punct de vedere etnografic. E ne-
Îndoios că Herc.dot ar fi pulut căpăta 1.3 Histria. dacă şi-ar
fi dat oste.neald să mearg."l până acolo, ştiri mult mai exacte
de la acei pescari şi cor3bîeri, cari. precum am vAzut şi precum
vom constata şi mai pe urmil. piltrun.c;escrc1 pe vremea lui pe
Dunăre in sus ÎD regiuni şi mai depărtate decât a Bărboşilor.
Pătrunderea elenic3 În basinul Dunării rămânea o treabâ
aproape exclusiv histrian.1. In adevăr, Tomis. nu incepe să
joace vr'un rol decât în sec. III n, Chr., după infrângerea
Callatic:nilor (alinţi cu Histrienii). cari voiau s'o facă o fac-
tarie a lor; Callatis, ajunsă la o importanţă mai mare, dupâ
cât se pMe. abia in sec. IVa. Chr,. e mai de grab3 o colonie
agricolă, cu un mare teritoriu rural de exploatat, direct sau
prin indigeni. şi se îndeletniceşte în ptlmul rând cu comerţul
de cereale: celelalte colonii, in sfârşit. Dionysopolis. Odesso!.
Mesambria şi ApoJlonia. sunt prea depărhlte de basinul Du-
nării pentru n Juca - in nce.lstă epocl'i un rol mai mare in
85
 gâr t
i:t~a:~
ce
de
priveşte
pildă.
exploatarea lui. Abia in sec. 1. a. Chr .. Mesambria
va ajunge s~ infir.pe legături cu Dacia. dar in acea
epocă Însuşi regele dac Burebista - c protectorul oraşelor
tea de Est n Acropolei. pe
(Aphrodite "Feniciana", lig 43), pe: care le-am
m;;tl.ul mării \::i :::;e~r~e vase
lag unA ). se intrec În num5r ş' calitate cu 9
greceşti ale PontuJui pAnă la Apollonia. Cât despre Tyras.
această colonie milesian.:1 pierdută in stepele Tyragclilor. aVC:1
prea mult de: lucru cu pescuitul. cu agricultura şi cu creşterea
vitdor intr'o regiune aşa de intins<l. nedisputat3 de nicio ri~

Fig il. - Pinax dm sec. VI II. Chr, de provenien\;.

rhodianll ori lonlcJ, g.lsitla Hislria. lliM'n IWgOl pc fond ro,u

va l ă,pentru a se mai interesa ş i de pescuitul şi de CQmertltl

din susu l Dunării.
Intemeiată în sec. Vila. Chr. (traditia literatJ. se confir-
ma prin cioburile de vase lonite ŞI corintfuene din această epo-
că, găsite in sdpăturiie noastre Încă din 1915). Întocmai ca şi
factoria de pe: Berc~an (1 .. Olbia) şi intocmai ca Apollonia : attice cu figuri negre din cea mtli veche epOCă găS~f' in_ t~rl~:
pe o insulă. Hislria devine În sec. VI un c~nlru comerciill de d Sud Est ~j mai Cll seamă intr'un put in forma e pa ~Ie
intâia mâna. Cioburile de vase milcsiene. samiene. rhodienc, g~.ra patra;ă.' săpatÎn stâncă şi ;d~ntlC ca for~!r~ ~: :~::~:
coriDthiene (fig. 41-42) şi statuetele zeilei cu porumbil3 buill\are cu cele săpate de către rnest von
87
86
 ~;:~~::/i de către Degrand la Apollonia în insula Sfântul atticc se ara.tă covârşitoarc către sfârşitul sec. V I, aproape ex-
clusiv in aceJaş fel ca şi la Olbia, la Be.rezan, la Panticapaeum,
lntocmai ca in Scythia. aşa şi pe coasta thracă, mai ales etc., şi această influenţă rămâne: statornicli - În ce priveşte
vasele - şi in cursul secolelor V şi IV. Trebue totuşi nota:
că ionismul se păstrează destul de bine În limba inscripţiilor
până intr'o epocă destul de târzie. Nu vorbesc de dedicatiile
către Apolion letros (o bază de marmoră neagră pentru o sta-
tuă de bronz şi o architravâ de: marmoră albă dela un templu)
răcute pc la sfârşitul sec. V şi inceputul sec. IVa. Chr.• cele
mai vechi inscripţii istorice: pe: care Jc-am găsit până acum
şi ale căror ionisme se regăsesc in aceeaşi epocă pe stelele
funerare dela ApolJonia, dar unele forme iODjce. ca U.pEWC;,
genetiv [EPEW, persistă in aceste colonii mileslene până În sec.
1 a. Chr.
Mi se pare destul de probabil ca factoria greacă de la
Bărboşi la Vest de Galaţi. constntat5 încă din sec. VI a. Chr.,
să fi fost exclusiv histriană. Căci numai H istrienii trebue să fj
urcat în acea vreme destul de departe pe Dunăre În sus pentru
a cunoaşte această splendidă regiune şi a se statornici acolo
In adevăr, stabilirea Histriei chiar pe insu la cea mai apropiată
de gurile Dunării. pe care Milesienii au găsjt~o bună pentru

r acest scop (mai erau douA şi mai aproape, dar improprii : Bi-
se.ricuţa şi Popina). avusese ca principal scop economic pes~
rcuitul la gurile fluviului. Ex.iste n ţa insă§i a Hlstrienilor pare
, să fi atârnat din ce in ce mai mult de libertatea de a pescui
in Dunăre. chiar la gura Pellce. Peşti.i de apă dulce şi morunu!.
Fig. 13. - Figurina arch;~:'~I.1g~:c~~S~i;~prez:el1tând pe Aphroditc. a cArui pescuire e foarte spornică la vlirsarea braţelor Dunării
trebue să fi fost articolul principal al comerţului eli peşte să­
rat. afumat sau uscat, pe carI!: H istria il făcea cu Sudul. După
la Hjstria~ u~de s~păturile sunt destul de întinse pentru a
ce Scythia Minoră deveni, dimpreună cu regatul Thraciei. de
putea sa Ingadue judecăţi de: ansamblu, influenţa civilizaţiei
care depindea. o provincie romană, Histrienii cerură. Încă de pe
BB
B9
 vremea lui Claudiu. să li se confirme drepturile lor strabune şi
căpătară de la Romani pr'ivilcgiul de a exploata Dunărea fără
nicio taxă. Dar motivul acestei mllrinimii romane e expus de
către Asiaticus. prefectul roman al ţărmului Mării (praefectlls
orac maritimae) in scrisoarea guvernatorului Flavius Snhinus.
din anul '1'1 p. Chr. (v. mai sus. p. 8'1), unde se Spune anume
c6 de fapt aproape toate veniturile cetăţii se trag din peştele
sărat: axt&v 6X;[V7jV 116v7jv ,lva.: njc 'l"".oAEW<; 1>;;60000'1 rljv
ix 'tO() tapltXâuolt.!vou lXOuoo;.
In sec. VI şi V a. Chr. Histrienii ernu. fireşte. mult mal
pute..rnici şi mai aventuroşi decât in sec. 1 p. Chr. Şi e foarte
prohabil că în afară de peştele şi de grâul geto-thrac ei mai
aveau şi alte articole de export. Vânzând BarbariJor multe
~~i::~em~:~~i~:I~~i~~~~~llI a~:I~; ~;~ş;CI~~:~~ :ii~~i ~::a~~
dru către Athena pare ~ fi trecut prin staţiunea dela 8ărboşi
şi prin târgui din Hlstria. Ceeace e in orice ca:;:: foarte sigur e
că pe la 500 a. Chr. Dunărea, până la confluenţa cu Siretul.
era o apă grecească şi că pescarii şi negustorii din Histria
cunoşteau foarte bine ţara geto-scythâ pe care o traversau ne-
:~~:~;Ii:, Î;a:~;~~ Ş;i Î:f:~:~i~:~~ei părţi a fluviu lui. cu braţele.
Evident. mica lume grecească a coloniilor pontice era
totdeauna in funCţiune de capriciile stăpâniJor din interiorul
continental. Influenta lor directă trebuia să se lovească de atâ-
tea ori de mari dificultăţi. Încât preferau, fAr3 îndoială, sA-şi
încredinţeze marfurile acelor "lt~UA7jYr:~ Geto-Scythi _ CJ1rJ
~:~:~~::~t~uarm=~::~:r:~~i~~Z~;i:Ş~::;:;i r:~~~~~o;::~:~::~
era aşa de irezistibilă incât elenizarea regilor şi a principilor
geto-scythi mergea uneori până la o uitare tota lă a propriei
90
origini. ceeace fireşte provoca reacllUni ca aceea lui Ariape.ithes
pe care ne-o povesteşte Hcrodot (lV. 78 şi urm.).
Trebue să fi fost un moment unic in istoria OI biei şi a
Histriei când ÎnnÎnte de 500 a. Chr. - marele rege scyth
Ariapeithes. de cnre dcpindcau Grecii din 8orysthenes-
Dlbia. a luat in cAsAtorie o femeie greacă din liistria. Scyles
fu fiul acestei Histrienc. care I~a învăţat !iml>.., şi literele gre-
ceşti şi _ ceeace i-a fost fatal şi obiceiurile şi religia pa-
triei ei. E foarte firesc ca Scyles. devenind rege şi tot după
Herodot. rege mal de SJrabă gre<: in somptuosul s..'\u palat din
Dlbia, decât !lcyth sub cort cu păstor'ii şi cu c.rescătorii săI de
;~ic~I:ă~~~i~~td~:~r~u~:~:~aC;:i~~~ s:;eg::~e::~~;r~:~;i~~
să se Ei inteţit şi mai mult. Dar Ariapeithes fusese uas prlD
trădare de dtre Spargapeithes. regele Agathyrşilor, foarte
~~~~c:i1 ş~n~~i;a:ev;:~:I~ ~:;i~~~:ui:i:~:~t;:~:e ŞC:r:;~li;~~~:
ras. Iar Scyles j·a fost urmaşul.
Se inţelege dela sine că Hlstrienii trebue sli fi plătit des-
tuI de scump gloria de ;:t fi fost cumnatii unui rege scyth rival
aceluia care domnia in Carpaţi şi că nego~ul lor in ţara geto·
agathyrsă trebue să se fi resimţit de războaiele şi neî nţe.legerile
dintre Spargapeilhcs şi Ariapeithes. cu familiile lor şi cu ur-
maşii lor
Către mijlocu l sec. V 8. Chr .. Histria. ca toate coloniil.e I
de la Pontul Euxin. ia un avânt admirabil in sensul unei ciVI-
lizatii creatoare proprii. şi acest elan nu slăbeşte decât pe la
mijlocul sec. Iti. in urma turburării in care sunt aruncate toate
neamuri le barbare de la Dunărea de jos prin năvălirea ceHă.
Mărturiile istorice ale acestei infloriri abundă chiar in ceeace
ne-au dat primele noastre slipături in ru.inele Histriei. Incii din
91
 teristică a manîerellui Scopas (fig. ':11). Zeul avuses~ coroana
sec. V. Theoxenos, fiul lui Hippolochos, consacra lui Apolion.
de raze de broaz (probabil aurite) fixate in marmora. Nume-
chiar pe vremea sacerdoţiului eponim al tatălui său Hippo-
loch05. fiul Illi Theodotos. o statuă de bronz a cărei bază de
marllloră neagră am găsit-o având perfect păstrată nu numai
inscripţia. dar şi cavităţile de pe faţa superioară ingrijit
modeJate. după forma şi mărimea picioarelor statuei care
trebuia înfiptă acolo. Iar o generaţie maÎ târziu. nepoţii lui
Theoxe.nos, - Xenocles şi Theoxenos fiul lui Hippolochos
(nepot al celuilalt Hippolochos). - consacrau. tot zeului epo-
nim Apolion letros. pe vremea sacerdotiului eponim al tatălui
acestor închinători, Hippolochos fiul lui Hegesagorcs, un edi~
ficiu de marmoră albă, foarte ingrijit şi scump judecând după
epistilul cu inscripţie care ni s'a păstrat,
Din aceeaşi vreme avem şi baza unui monument

1
onorific. de marmoră albă, care va fi suportat stafua de
bronz a unui oarecare Apollonios. - precum. pe Ia s fâr şitul

:~tI:d:i ~:;::ă ~:!;::.j~:n~~;:â:~:~~:I:; ~:d~~~~af:b~~'

celuI general cunoscut la Greci de a onora cu coroane de aur
la jocuri (iv 'torc dlWO't) Şi de a perpetua prin statui de bronz
pe binefăcătorii patriei. Dar epoca lui Filip. a lui Alexandru
cel Mare şi a lui Lysimach e rep:rezentată la Histria prin ştiri
şi mai importante decât toate acestea. Pe la anul 300. cultul
lui Helios, zeul aşa de caracte.ristic pe.ntru influen~a cetăţii
Rhodos in epoca elenistică, găsia şi la Histria o primit·(?: enlu~
ziastă. Am descoperit in dărâlllăturile zidului de inconjur dill
epoca romană capuJ de marmoră al unei statui a zeului. de două
ori şi mai bine mărimea naturală. măsurând circa -4 m. inălţillle,
de o execuţie foarte ingrijiti1 şi preze.ntând modelarea carac~
93
92
 terial de construcţie in zidurile cetăţii romane dela I ilslria. do-
vedesc prin dimensiunile Şi stilul lor posibilitatea de il fi apar-
ţinut fie. chiar templului Soarelui. fie vreunei alte cI.'idiri simi-
lare din aceeaş-i vreme. De altă parte. pe unul dm fragmentele
de decrete onorifice citate am avut plăcuta surpriză de a găsi
menlionat la I-listria. tol pc la anul 300. un lIoooiltn.
Alte inscriptii de curând descoperite dovedesc că princi-
palul sanctuar al cetAţii era şi in epoca elenistică tOL templul
lui Apolion ("'to hpov 'to!) '1\;;6nwv~) i că gimnasiul din
Histria se populă de asemena. chiar in sec. Il a. Chr .. cu statUi
de bronz dedicate binefăcătorilor. - pe când agoranomii din
Hîstria ridicau statui de marmoră zeului lor patron rEplLfjr:
·AloP~tOr:. Un frumos relief apollinic. de caracter agonal. con-
firmă pentru aceeaşi vreme (sec. I V-II). nu numai interesul
Histrienilor pentru arte. dar şi aptitudini plastice re.marcabile
,Ia meşteşugarii lor şi. in genera l. un gust destul de fin la aceşti
Greci pierduţi in Nordul thrac.
lnc3 de pe la sfârşitul sec. V (cel mai târziu pe la 400 a.
Chr.) Histrienii incep să baUi monete; ei sunt cei dindU cari
fac acest lucru pe coasta de Apus a Pontului. Pick e de pă­
rere că toate monetele dc argint de la Histria aparţin secolului
IV; autonomia celăţii - afară. poate. de vremea lUi Lysi.
mach - a rămas neatinsa in tot acest timp.
Puţinele ştiri pe care literatura antică ni le mai prezin(,j
pentru Histria in aceasta vreme. nu contrazic concluziile la
care noi am ajuns prin fragmentele de monumente descoperite
până acum. In adevti.r. fie că e vorba de l egături de rudenie.
stabilite intre Histrieni şi casa regală scythă din Dlbia. in sec.
V. fie de răsmiriţe interne pentru motive constituţiona l e inainte
de epoca lui Aristotele care vorbeşte de ele. fie de războiul
"Histrienii" (probabil nişteMt~tAAl'JvEC din Histria)sub
94
"regele" lor au avut să-I susţină impotriva regelu~ geto-scyth
Atheas. care a pătruns in Dobrogea actuală şi n a putut ,să
fie scos de acolo decât de către Filip În 339. fie de r3zboIUI
impotriva lui Lysimach pentru independenta. absolută d~ o~lce
rotecţie macedoneană. in 313. fie. in sfii.rş.lt. de războiul Im-
:atriva Byzanţului. pe la 2~. .. in toate ~ceste cazuri. deo-
potrivă. importanţa politică ŞI mlbt~ră_ şi pr~n urmare puterea
şi bogăţia Histriei sunt confirmate," intregime.
E adevărat că după Filip oraşele greceşti din Pontul
~~,;.~·~u ::s;:~;:m:,.~~ :i~::;:n~~c:~:n:;·~~;:~~~.;:,~
din punctul nostru de vedere. acela al penetraţlci In mlenorul
teritoriului getic din susul Dunării, situaţia dev~nia pentru
Histrieni şi mai favorabilă dacă Barbarii dm mteCior IrebUla~
să respecte in perSQ.."\na negustorilor lor Şi pe reprezentanţII
puter~i;i~:~~~~~ăm~~:d:;ae:~i VI Histricnii au trebuit să pei·
measdi. intocmai ca şi Grecii de pc ţărmurilc de Nord ale Pon-
~~~~~m:;:~~~~::;:~;lg~:~:E:E~:~:;~ :i~v:;:'~;o~;:~::
riie rectangulare din partea de Sud~Est a acropolei Histrlel.
conţinând vase greceşti exclusiv din sec. VI. am găsit. ca şi
Stern la Berezan. fragmente de vase indigene. de data aceasta
foarte mari. in formă de pithoi. lucrate cu mAna - făr3 roată
_ intr'o pastă foartl! grosolană. râu frămantată şi rău arsă.
:i:~~!;E~b~;:;~:~T~~~::~:~~;:; :~o;,~~~!::~;:~~:~::;
Dealtă Fu~rulU1
parte resturile barbare din a doua epoca a
găs;'. ;n t«hodul o.aşulu; d. jos d. 1. H;stda (Ia V.st d.
95
1
AcropoJ.-!). amestecate adânc cu resturile elc.llistice, con(irmd Onnubieni in istoria greac~ propriu zi.!ki. Penetra.ţi~ elenică ,in
conlocuirea barbaro-greacă nu numai in interiorul rural, dar ţt\rile danubiene devine tot aşa de efectivă c~ ŞI In Th~~:~
chiar în cetate. Marii exportatori de vinuri şi de un~~elemnutl greceşti. ,
Această colaborare deno-thracă a permis Grecilor de pe \~ienii şi Rhodienii la inceput. Cnidienn apoi, inund3 tot basmul
tărmurile de Apus ale Pontului să presare tot litoralul cu mici
aşezări ale căror nume nu ne-au fost păstrate prin nicIUn izvor
literar. dar ale căror resturi archeologice dovedesc şi astăzi in-
tensitateaviefiielcnicein această regiune.
Relatiile amicale sau cel pUfin de reaprocă ingădUlre cu
indigenii permiteau. de altă parte. Grecilor din Histria şi din
Tomis. mai puţjn celor din Callatis. să strfibatn Scythia Mi.
nora direct spre Vest şi 5<; atingă malul Dunării după un,
drum de cAteva orc că l are sau cel mult de o zi cu carde incăr-

~:~S~:1~ţ~~I~!a~iit~:s~:i:::liiS~a~a~i~:ş1:~~~1~~:;:~:~e~:
drum era puţin comod pentru cine ducea cu el mărfuri care
trebuiau să fie vândute mult mai departe decât In AxiopolJs
sali la Carsium. şi care, prin urmare, trebuiau să fie incărcate
şi reîncărca te de mai multe ori: din corăbii pe care şi invers.
ceeace de pildă pentru amforeJe cu vinuri ar fi fost nu numai

r: 1::::1c:~~~::::' ~
imprudent. dar fatal. De aceea negustorii trebue să fi preferat

;::::l~~aa;:e~ ab~~ă~:I;n ~I~:~::~

i
;ie (

I
Însemnată. de pildii la a Prutului. a Siretulu!. a Ialomiţel. a
Argeşului. a Oltului. şl in susu l acestor răuri. precum vom FiU' 15. - Amfor.i th.I!l:lan3 g.l
vedea indată. sitA la Poiana (Jud, TtCUdl
Expediţiile regilor macedoneni, Filip mai intăiu. in 339.
Alexandru apoi. in 335. impotriva Geto-Scythilor. r~zboaide Dunării, Argintul sub forma de monete devine (oarte obişnuit
la Daco.Geţi: transacţiile se fac. se pare. de la egal. l,a egal.

l
crâncene ale lui Lysimach. pe la sfârşitul sec. IV şi inceputul
sec. IrI a. Chr., impotriva lui Dromichete. puternicul rege get â ă in cele mai mici şi mai îndepărtate sate ale Daclel danu-
din C'lnrlle şesuri moldovene şi muntene. introduc pe Carpato- ~i:ne, feasmen'elc dc amf~,. S«•• ş" sunt câ'eodată tot aşa

96 97
 de numeroase ca şi cioburile locale din acea vreme (La Ttne
Il şi TII).
Cea dintâj vale mare care se deschidea câtre ţara .. Aga-
thyrşilor". în faţa negustori lor greci ajunşi la B."irboşi _ ve-
chin factorie cJenic5 -, era n Siretului. Pe această vale pănă
la gura Troluşului şi apoi pe Tcotuş in sus trecea drumul cel
mai scurt. Care prin calea şi tredUoarea Oituzului lega ţura
Fly. '16. - Fragment de ,·a5 de
110111 cu rle~enurl in relief, g,'111 In
Piscul~.s'.JnilOT.
aurului. Ardealul "Agathyrşilor". cu Scyrhia Minoră şi cu re-
giunea gurilor Dunârii. Pe drumul acesta. Ia punctul unde
Trotuşul se varsă in Siret, pe râpa în al tă de pe stânga Si re-
t\l~ui. se <lrIă .situată cetăţuia preistorică de la Poiana. unde.
printre resturi daco-ce1tice am putut sâ constatăm prezenţa
amforclor thasiene, una dintre ele păstrată in intregime. indi-
când prin stampila de pe toartă cel mai târziu secolu l III a.
98
Chr. (fig. 45). Cioburile de amfore greceşti, căzute in surpă­
turile râpei care s'au produs incetul cu incetul prlJl eroziunea
apelor. şi târite apoi in fundul vi\ii. sunt foarte numeroa~e.
A doua staţiune elcoică de pe Dunăre constatată pană
"cum e cea de.la Carsium, mai departe in susul fluviu lui. Ia
Ifârşova. Această cetate getic". dominând valea lalomiţei. Na-
paris de pe atunci. ne oferA din vremea sa geto-greacă numai
amfore. ca şi Poiana. unele bine păstrate. cele mai multe Însă
doar doburi: dupc'i stampilele imprimate pe mAnuş;le unora
dintre ele. provin de data aceasta din Rhodos şi Cnidos. Aceste
stampile sunt bine pllstratc: şi pot li datate CII muh;, prohab,-
Fig. i7. Tipar de': lut pentru cup~ de lip ddllln cu dutn In rf'Uef.
gAsit la PlICul Cr3~annor
'Utate ineii din sec. 111 a. Cbr. Dar marea Însemnătate a Ca r-
siului pentru drumu l comercial pe NaparÎs rcesc numai când
luAm in mai de aproape. cercek'lre resturile ceramlce ale sta-
liunii ge.to-greceşti de:la Piscu l Crăsanilo r. peste 100 km. mai'
sus pe acel rau. Ca şi la Histria in sec. V I, tot aşa şi la Cră­
sani. probnbil începând din sec. IVa. Chr.. produse.le indus-
triei ele.nice ali fost intrebuinţate de către o populuţie care se
g.'isia, din punctul de vede-re ni t("chnicei proprii. intr'o inferio--
ritate foarte slmţitoare . Intocmai ca la Poiana pe Siret, am-
Forele greceşti sunt foarte numeroase; cupele deliene (rig. 46)
erau im itatc de cătrl! indigeni (am găsit şi tiparul' fig. 47)
99
 Inventariul grec din mijlocul resturilor celto-getice ale aşezării
se completeazA cu manete din MacedOrlia Prima (158- 150 aJ
Chr.) şi cu lămpi greceşti (fig. 48), cu manete daco-cellic!!
imitate după manete sudice. cu fragmente de vase de sticlă
colorată şi chiar cu un frumos candelabru de bronz (fig. 49).
Mai departe. pe Dunâre În sus. peste o veche aşezare
preistori~. Grecii stabilesc - de data aceasta in chip oFicial.
poate incepând de la Lysimach şi din iniţiativa acestuia,- ora-

Fig. i8.-Lampol g~CtdSdl. de lui: deJa P15cul Cri\!lanllor

\ şu lAxiopolis. in care săpăturile făcute de câtre răposatul Toci-
lescu şi de către Germani in timpu l marelui războiu, au arătat
o continuitate a vietii civilizate din epoca eJenistică pâ n ă in
vremea byzemtino-bulgară, Intemeierea Axlopolei parc Soi se
fi datorit unor scopuri strategice foarte precise. de apărare
impotriva Getilor din marcn câmpie a Munteniei şi din nenu-
măratel e ostroave ale D u nării, ş i de protecţie o. comertu luI
grec in susul şi in josul Dunării, precum şi pe drumuri le de
uscat direct spre Tomis. de unde se putea ajunge la Axiopolis
Pig. 19. _ Candl.'labrul dr hron: dela Piscul Crhanllor.

100 101
 şi ~ni repede şi mai uşor decât de la Histria la Carsium. Mă­
nuşl.de amfore rhodiene. având stampile din sec. 111- 1 a. Chr ..
conflrDli[ aceleaşi fapte ca şi la B.1rboşi. Poiana. Carsium şi
Crăsaoi. Şi fenomenul se repetA la infinit: aşezări daco-getice
din La Tenc Il ŞI J[J peste straturi Olai vechi. conţinând urme
;::~~~.C::;;:;:;Ii~:Ii:~ă;:~~·;::~:.I·~~;:~t:m::r~~:::.; ~~:~
tuete ŞI plăcI apotropaice. vase de stklă colorată, lămpi de te.
f.6~~;~~~Jf~~~~fD~gi:f.:~~~:~:I~:~: E1P;i~~~:':/~
, Neg~stOrii greci, odată ajunşi la gura raului prin exce-
lentA getic al Argeşului (al drui nume chiar ca pronuntdre
~::;~7:~.:~:I:~~:;::i;;. :I~:::::~a:~E:~:p:~::~:':~~~::~
Dâ~bovlţa, ca,re prin cursul său superior duce spre pasul Bra-
:;~:,;~::~~~::;:n:~::::Ş;:~~~~~~~dc:r:::~~~I;:';~:~::~
cursul sAu s au făcut până acum aceste descoperiri: la BogO(i.1
la Vest de Târgovişte. s'a găsit un tezaur de tetrndrtlch mc
macedonene şi thasiene: in ruinele cet.lfii de la Stoieneşti, I
care in e~ul. medi~ pâzia tot trecMoarea Câmpulungului ~i a
Rucăru lul . s a_ găSIt de asemeni 'O mănu.ş3 de amfor."l greacă
~:~:~~:!c~~:n~eOm:~:H~c~âit~:~ri~:~am~lt'rlin~~'~~~o~i;::Ca::~
punct - se exploata in acea vreme in chip deosebit de inten'l
a~~ul. ~are se găseşte acolo şi azi În cantităţi insemnate: in
mSlpunle Dâmbavitei. Acest aur era transformat de ditre
102
Daci - după cât se pare: in monete IOclare, de forma mi~ :
cilor cercuri de aur găsite la Tumu Măgurele. şi aiurea. Dar.
Indiferent de aurul pe care il extrăgeau din mine. Dacii intre-
buinţnu mult moneta maccdoneană şi apoi thnsiană: acele
u:tradrachme. care se g."lsesc. fie autentice. fie ca imit<lţii indi~
gene, aproape. pretutindeni in Daciil şi in primul rand. fireşte,
pe: malurile Dunării sau dealungul drumurilor care duceau la
DunAre. A.m remarcat asemenea tezaure de tetradrachme tlJa~
~iene la Zimnicea. in vechea statiune geto-9reco~romană care
domina valea VedeÎ. lacul Suhaia .şi valea Olrnăţuiului. - In ;
Tărtiişcşli. in judetul mov, pe va len Dâmbovi~l!i. Ia 100 km.
de Dunăre. pe drumul care ducea la mincJe de aur dela Ge-
menea. Ia cetatea dela Stoieneşti şi spre trecâtonrea Branulul.1
De asemeni. s'au găSit in viile din impreju.rimile Giurgiului
câteva sute de stateri macedoneni (drachme şi tetradrachme
de re:gi) şi de asemeni monete din oraşele. greceşti ale Thra-
~~~~; ~t~:Oanr~i~jtu~~~)ns~:;r~'~~id~)~:p~~itr::e~~;:~t~e(~:~ I
Ilfov), douăzeci tetradrachme thasiene. printre care una cu
legenda: IIP _\h:U;on: Y'!TIII'O~ HPAK91\',
Pireşte, ne e imposibil să prezentăm aci lista tuturor desco-
peririlor de tezaure Olonetare elenistice din Dacia; am dat in-
dicaţiile trebuitoare altundeva, iar acum vreau să scot În relief
doar dlteva puncte: de interes general:
1. Se: pot urmaei etapele penetraţiei greceşti cu ajutorul
monetelor: din sec, VI gAsim În Delta Dunării un aes grave
dela Olbia (fig- 40); cyzicii de electrum ajungeau Încă de pe
atunci In Axiopolis: monetele Histrie.i. Apollooiei şi Mesambriei
urmau acelaş drum şi se găsesc in maj multe localităţi de pe Du-
nArea de jos: mai târziu vor ajunge până in Ardeal. in cetA-
ţuia dacă deja Costeşti : in sec. IV vor deveni covârşitoare
103
 monetcle macedonene de aur şi de argint; in sec. III Ota.
ş~Je .greceşti de la POntu) Euxin trebue să se dea inapoi chiar
dmamtea. republicelor comerdale din Miazăzi cu Rhodos in
frunte: piaţa e complel dominată de monetele thasiene : in Sec,
!~I:i~nete:le Macedoniei Prima pătrund până in Nordul Ardea_
. 2. Moldova şi Muntenia cu Dobrogea sunt caracterizate
prm bo~tllia tezaurelor de monete de argint macedonene (Filip
I~. Alexandru), - dar mal ales prin marele număr de depo.
zlte cu tetradrachme barbare. getiee. imitate după staterii de
argint ai lui Filip II (fig. 64).
3. Primite mal rârzlU. tetradrachmele thasiene se răspăn­
dese cu atât mai departe spre Nord şi spre Vest. Ele devin
modelul unora din imltaţiile dace ardelene roarte sărace in me-
,tai nobil (fig. 65). Rhpândirea acestor tetradrachme merge
Impreun:l cu pătrunderea comercia lă atestată prin resturile de
::~:~ ;:t~o~:~a s~;:Uş~i~u~i~eS~~:~:'ti~1 şi I a. Chr .. în re-
4. Nu există manete dace cu legendă, cu toate ca origi-
nalele după care se bAteau aceste monete aveau inscriptii. In
adevAr monetele de care se servesc Daco-Gefii pentru a bate
imitatii pentru folosinla lor. sunt in cea mai mare parte tetea-
drachme macedonene de a le lui Filip II sau mai a les tetra-
d.r~c,hme t~asien~ .. Thasienii au venit la DaCi ca negustori pa-
CI~ICI. ~ cand FIII~ devenise prin rbboiu seniorul lor in Scy-
thla. MmGtă şi veclOul lor ameninţător dealungul întregei Du-
n~rl. Rezultatul fusese totuşi acelaş in ambele cazuri: o apro-
~Iece ~adi de lumea elenică. Dar acest fapt explică şi o altă
l~preJu~~re cronologică. In vremurile mai vechi (sec. VII..V)I
HlsU:ienu fuseseră singurii Greci cari veniseră la Ge,i. fnsă
aceştia erau prea barbari spre a se fi lăsat influenlati in chip
104
prea trainic. In epoca elenistică (sec. 111-1) Rhodienil sunt :
aceia cari pătrund pretutindeni şi joacă la DunAre acelaş rol
ca Venetienii in Evul Mediu. Dar de data C\ceasta monetele
lor găsesc locul ocupat incă din sec. IV de aurul regal al lui
filip ŞI apoi al lui Alexandru şi al lui Lysimach şi de argin-
tul Macedoniei şi apoi al Thasos-ului.
Sapăturilc in cetăţile dace din Carpaţi nu sunt încă des~
tul de indÎntate - 1... dreptul vorbind, de abia au inceput -
pentru a ne da aci răspunsul şi la marea chestiune a contac~
lului cultural intim dintre Geto-Agathyrşii din J;ec. V I V a.
Chr. şi Grecii dela Pontul Euxin. Sunt de pildă in technica
cetăţilor gete din Carpali (ef. aci mai jos, cap. IV) elemente
archaice meridlonale. precum legarea blocurilor de piatră cu
bărne sau crampoane de lemn (appareil il crochet). intrebuin~
larea dir3mizilor uscate la soare ca material principal la dă~
dirile monumentale peste temelia construită din blocuri mari de
piatră. cercurile formate din blocuri Spa\iate sau alăturate (rig.
67), aşa ca cele care inconjurau tumu lii attiti sau etrusci, elCo
etc .. care dovedesc strânse raporturi cu Sudul. Vor fi fost che-
mali aci incă de pe vremea lui Spargapeithes meşteri construc~
toci greci 1 Sau cumva toate aceste asemândri nu sunt decât
resturi ale unui patrimoniu cultural comun central-european
din mileniul II a. Chr .. când Grecii înşişi nu plecaseră incă din
regiunile danubiene 7
In toiul penetra\iei greceşti in ţara get3 şi in momentul in
care DlIn~rea părea că va deveni, ca şi Borysthenele. un Ou-
viu grecesc. Celţii. caci de mai bine de un veac îşi incepuserA
? mişcarea lor spre Răsărit, sosesc - pc la 280 in regiunile
Dunării de Jos.
Sarmaţi. Celţi. Germani. Daci. Thraci. rând pe rând in~
vingători şi invinşi. luptând intre ei înşişi sau impotriva Gre-
105

dlor. iar de la mjjlocuJ sec, II a, Chr, impotriva Romanilor, toti
aceşti Barbari, in. continuu echilibru nestabil. neliniştesc şi săI­
băticesc valea Dun:irii.
Şi marca este acum plină de piraţi.
Getii şi Thradi atacă oraşele greceşti de.la Pont. Inscrip-
ţiile. din Histria. din Tomis. din Callatis. din Dionysopolis, din
Mesambria. djn Apollonia. nu vorbesc. ca şi la Dlbia. tot tim-
pul sec. III. Il şi 1 a. Chr .. de cât de războaie şi de năvăliri.
Cu toate aceste nenorociri insă activitatea productivă a
oraşelor greceşti şi legăturile economice dintre tărmul elenic
şi interiorul geto-thrac nu Încetează niciun moment; am de-
monstrat aceasta cu un alt prilej pentru CaJlalis; am enumerat
de ilsemeni aci mai sus unele rest urî greceşti din sec. 111-1 a.
Chr. găsite foarte departe pe Dunăre in sus: să ni se ingAdUI!:
să mai adăoglim indi vreo câteva mărturii foarte caracteristice
pentru l egături l e ce se stabilesc in sec. II şi 1 a, ehI'. intre
rcgii şi principii geţi (sau thraco-scythi). ca protectori şi ora-
şele greceşti de la Pom, ca protejate. '
Histrienii mulţumesc l~_i Aristagoras. intre altele. pentru-
că a îndeplinit anumite solu pc lângă Barbari: 1tp.a~i)IXC: 't6
1tOAA/h; Or.:Ep 'tijt; 'lt6hox;: 1tpE.a~eUOIX< XMa: 'tO OUl.l.rptpov 'tor~
r
'ltOA$:l"t.ztC; O~E1tp&.~IX't"O 1tpb; touc: xpa.o''It«c;] 'ti)t:: X~)ptXC xcd tOv
1tO't!l:J1roo ~IXPl»:poac:] (adică la Geţii lui Burebista).
Callatienii disting pe bunul principe Cotys. fiul regelui
RhoemetaJces cu magistratura eponimă a cetă\ii lor. Un de-
cret onorific a l thiasului dionysiac din CaUatis. găsit şi pu-
blicat in ultimii ani, e datat E'ltt ~IXO't),ko.; K6'ruo~..to!j ·POq.l.1j"C&.AXIt
E o importantă ştire in plus pe lângă ceeace ştiam mal de mult
de la Ovidiu (Ex Ponto, n, 9. 47 sq.) in l egătură cu acest
principe thtac filo-elen. a căruÎ cultură era aşa de desăvâcşită
încât compunea chiar poeme:
106
Carmina testantur; quae, si tua namina demas.
Threicium iuvenem composuisse negcm.
Neve sub hac tracw uates foret unictts Orpheus.
Bistonis ingenio terra superba tuo est. .
Ovidiu. care de altfel era el i~suŞi ci.nst.it de către T~~';
tanii vecini, cu agonothesia cetăţii lor, proil.ta pe la an~ au
p. Chr .. probabil chiar de prezenţa la Callatls. a cole.9.ultl s
intru poezie. Cotys. spre a se pune sub ocrotml:8. lUI . .
Haec quoque res aliquid tecum mihi focde.ns a!fert.
Eiusde.m saccÎ cu/tor uterque sumus:
~~o:;::;O~::~~i ~;::j:~~:I~I/~ ~:~~O;orl1lon, intre al~ele.
pentrucă a câş[igat prin talente~e lui dipIQ~ati_ce bt,.~a.:Q~n:
lui Burebista faţă de patria sa ŞI pentrucă ŞI~~ 1~~ep~1ill P
cu bine şi pe lângă Pomp~iu s~1ia pe care .~e.~:~s~ad::~t::
re elui dac: despre: care: IRscnpţla spune. e.
"t!c; HlJpe.~ia't17. 'l":pt.i)i:o~ y.t,d 1.l.6.1(O'tOU ·(Ii.'fOVG'toc:: 't~v ~:t E7ttif:~~
~~m"EW,) XtXt 7t120'1X'i .1;'1 'ts mprXv 'toC 'ltot17.IWU xct.
1
~;~i~~p~:i~L~:~P~.~~::~:!~~:~:~:a[::;I~:g
domnia peste ţara cuprinsă intre Callau,s .ŞI Odesso.s, p.
acest H ermeios îşi oEeria totdeaun3 ser~,c'ile ?dess1tarulor cari
căIătoriau pentru treburi in regatul lUI Kamtes. M
Cam prin aceeaşi vreme sau puţin mai târziu: _ es,,~-
brie.nii par să fi răsplălit pe bincfăc~torullor a~!.I.6v~7Jc; (.~
6.~ţQU ·AO"ta.~. un Thrac din tribul ASblor. pentrucă era de fo
a~:::~e: dri~~ţ~i e~l:a~r::;~:uc~n r~;~ ~U~~i trebue s~ fi con-
105
, tribuit mult la teluarea inte.nsă a pătrunderii negustonlor gred
107
 in valea DunArii şi În general in Dacia. Faptul câ Burebista.
marele rege cuceritor. domnul intregului teritoriu cuprins intre
Pndurea H ercyniană ŞI Hylaia Borystheniţilor. stăpân al in·
tregei coasle a Pontului de la Olbia până la Apollonia. se ser-
veşte in soliilc sale de un Grec din Dionysopolis. e conclu-
dent pentru noile posibilităti de pătrundere greacă pe Dunăre
in sus şi pe afluentii ei. Deşi mutilată. inscriptia lui Acomion .
fiul lui Dionysios, a pAstrat incă destul de clară menţiunea căU·
Itoriilor acestui Grec la Argedava, pe cât se pare capitala re·
gatului lui Burebista indi de pe vremea tatălui şi predeceso·
rului acestuia. Acornion. vechiul prieten al casei regale gete,
era deadreptul indicat pentru insărcinările de inaltlS incredere,
ce i s'au dat apoi.
Şi, in adevăr. ultimele noastre săpături in şesul muntean
au dat la iveală un fapt aproape surprinzator. Valea Dunării
şi a afluenţilor săi a fost pAtrunsa in chipu l cel mai intens de
cAtre expansiunea comercială grecească tocmai in vremea lui
tSurebista şi a succesorilor lui. adică in a tlI .a perioadă a La
Tt!ne~uluj dac. Ai impresia. chiar in regiuni mai depărtate, ca
'Bucureşti. Ploeşti. Tumu Măgurele. că te găseşti tot in teri-
toriul rural al vreunul oraş grecesc de pe litoralul (rac. COl
Histria. Tomis sau Odessos: atât de numeroase sunt resturile
greceşti in dărâmăturile satelor dace de civilizaţie geto.celtidt
Dar nu e decât foarte logic să se ajungâ la această ccfl1s·
tatare. In adevăr Pontul Euxin e st"pânit direct de către: Ge:ţl ,
numai de la Burebista: de la Olbia pânâ la Apollonia toată
coasta e in mâinile regelui dac: prietenii săi din oraşele gre-
ceşti pot acum să circule sub ocrotirea lui pâna la .. Liov" .
" Praga" sau "Viena". Şi chiar după moartea lui Burebista.
când Statul dac se destramă din nou in mai nmlte regate mici.
condiţiile favorabile pătrunderii elenice nu se schimbA. Fie di clova.
109
108
•
Insă nici la Nord, nici la Sud de Carpaţi Grecii nu vor
putea înlocui pe Celţi. Aceştia erau mult mai inrudiţi ClI
Dacii prin cultura lor, decât Grecii, prin excelenţă orăşeni.
Plugarii daco-geţi au primit cu multă bunăvoinţă vizitele
negustorilor greci şi le-au cumpărat cu entuziasm vinul lor ex-
celent şi gătelile alese sau vasele frumoase pe care li le
aduceau. Insă in metalurgie şi în ceramică, adică în cele două
mari industrii ale vieţii se dentare productive, se lucra în in-
treaga Dacie în noul stil şi după noile metode pe care le adu-
seseră Celţii din Apus.
Dar în ce priveşte acest subiect, trebue să-i consacrăm un
capitol deosebit. Ceeace avem acum de definit, în concluzie.
e faptul capital că civilizaţia elenă, cu toată intensitatea pă­
trunderii ei, n'a reuşit nici în Dacia, precum n'a reuşit nici în
Scythia. să alcătuiască o cultură specifică, daco-elenistică. O-
dată mai mult orientarea Daciei s'a demonstrat a fi occidentală:
acolo unde Grecii n'au izbutit, Celţii au izbutit in chip strălucit .

110
 IV

CARPATO,DANUBIEN11 ŞI CELŢll

I
1
 In anul 335 a. Chr. Alexandru cel Mare al Macedoniei
trece Dunărea la Getu din câmpia munteană. Printre soliile
Barbatilor vecini venite să~1 salute pe malurile marelui (luviu.
era şi una trimisă de către CeJţii de la Adriatica. Nu e deci de
loc de mirare că prima pet'ioadă La Tene (400-300 a. Chr.)
se găseşte documentată În Ardeal şi de asemeni şi in Munte-
nia. E drept. abia prin câteva flbu le şi printr'un car de luptă şi
câteva fragmente de spede - poate şi printr'un frumos mor~
mânt din sec. V - IVa. Chr.-. În schimb ins.lÎ e (oarte de~
parte Împinsă spre Răsărit. pânâ in văile superioare ale Mu-
reşului. Oltului şi Prahovei 1). f

1) Totdlu vale.a supc.rloarăa Mureşulul va fi poate Inventarlul unul

lllormAnt celtlc, râmWl multa vreme inedit Intr'o colectIe particularii şi al
carul prim lluslrator afirmA elI informalUle pe care le are i-ar permite
53-1 dea ca loc de origine SilivlJ;<vl IOngA Uioara pe Mureş. Frumoasa
caseAccltlcc1 de t1pitalic., precum şi celelalte obiecte ale inventdriulul neln-
gaduellcsti-I datAm chilll'lnaJnte de unul iOD, in orice caz cu toiul la Tnce-
putul La Tene~u1ul nostru 1 (fig. 52). Din nefericire nu .~untem Cleloc siguri
de originea acestei descoperiri. Colectionarul particular care a oblinul

J
obiectele a pututpreabioe~facâ vre..oconfuzie.ln adev<1r. pe cand In
regiunea Tisei superioare această desl!operlre lI'ar potrivi foarte bine cu
lucrurile gaslte in comitatul Bors&!. din sec. V fi. Chr., nimic nu ne iogâ·
due In Ardeal sa admitem ca foarte naturală o asemenea.descoperire: nu·
mal cu incepere din sec, IV am putea vorbi in chip curent de Celtii din
Ducla.

113
S:.endf'o in Bors6d aparline unui l1p ce se găseşte deopotrivă
in Boemia. in Germania de Sud. in Franta de Nord şi chiar
in Anglia. şi a cărui origine ar trebui c5utatA intre Marna şi
Rinul de mijloc. Spre aceleaşi regiuni occidentale ne indreaptă
mormintele cu car ţflbile in aceeaşi ţarâ getidi dintre March şi
Tisa de Sus intr'o vreme ceva mai nouă. in sec. III a. Chr.,
dar in continuarea mişcării incepu te În sec. IV. pentru care ar
putea constitui un important punct de reper mormâl1tul cu car'
dela Preşmer (Tartlllu) lângă Br11101J. Cât despre descoperi~
rca dela Silil'<Jş in Alba (fig. 52), in miczul Ardealului, invcn-
tariul acestui mormănt aparţine ca stil secoluluI V a. Chr. şi
Vestului: locul de: origine nu e insă destul de siguf'.
Acc!;t val septentrional al marci migraţiuni celticc spre
Orient nu .. c termină totuşi în Slovacia şi în România de Nord.
ICentrului dela Munka~evo (Muncaci) in Slovacia de RAsărit ,
atelier celtic in primul r.lnd. ale cărui produsc se răspândiau
in toat3 Geţia de Nord, ii corespund pc veesanlul galiţian şi
pe Nistru oraşele celtice C8f'f'odumlm. Maeteonilfm. VibontauB-
dum şi Ef'lJctum. Galitia, Moldova , Basarabia şi o parte din
Ucraina pânA la Olbia (cf. Skirii şi Gala~ii din inscripţia lui
Protogenes) se: umplu de triburi celtite care, cel mai târziu in
cursuJ sec. III a. Chr., trecând prin Germania de Sud $i cobo·
rind pe Nistru la vale. impinsese:ră inointeo lor pe: Bastarnil
şi pe Skirii germaniei. tn adevăr, inc3 de pe: la 200 a. Chr
aceste neamuri germanice sunt bine cunoscute: şi fixate in Moi .
dova şi nici Teuriscij din Nordul Daciei - in Bucovna. -
nici Bf'itoga/bi (Bdtologac) sau Bdualatii (eL Latabf'igcs in
Gallia) din Răsi'\ritul Daciei (in Basarabia), cu oraşele lor de l
la gurile Dunării: Auubium. Nouiodllntml şi Aliobf'ix. nu s'ar
fi putut clşezd aci intr'o epocă mai târzie. De altfel o cercc-

115
 tare mai de: aproape a ştirilor toponimice ale lui Ptolemeu des_
pre Dacia septcntrională şi orientală ne-a dus la identificarea
destul de probabilă il altor nu me celUce sa u care trădează pre-
ze nţa Celtilor in aceste regiuni de caracter etnog rafic getie.
adică thrac septen trional. latii câ teva probe. Cotinilor celtiei
din Cehoslovacia de o parte, di n Pannonia de alta, le cores-
pund Cotensii din Moldova de Jos, in continuarea Brilogallilor
din Basarabia de Sud. Capita la Cotensilor din Moldova pare
sa Fi fost Ramidava. a cărei primă parte nu e decât toponimi_
eul gallic Ramae constatat deopotrivă in Gallia Narbonensis
şi in Thracia, in regatul ccltic din Tylis. Căt despre. formaţia
cu davlJ : "oraş. aşeza re". acest element toponimie dacic e co-
mun in Dacia şi in Thracia: cL PlIlpu-deuB "oraşul lui F/Hp"
- Şi nu face decât să confirme, oda tă mai mult, mediul e tno-
grafic getle, in ca re Celţii se statorniciseră d upă coborirea lor
din Galiţia.
Mult mai bine cunoscut a fost va lu l celtic meridional. Una
din etapele importante ale acestui va l a fost regatul scordisc
de pe Dunărea sa rbească, ia r cealaltă a fost regatul din Tylis
pe HebruI thrac. Vremea cristalizării acesto r două focare de
cul tură celtică e tot sec. tI I a. C hr. Un motiv mai mult pentru
a nu căuta pe CeJlii din La Te.ne 1 in prea mare număr nicăerf
în Sud-Est.
Totuşi dadi Cel!ii nu inundat aproape În intregime Orien-
tul daco-thrac Începand din sec. IVa. Chr.. _ şi cimitirul cel-
tic de pildă dela Apahida ni-i a rată chiar in Ardeal in număr
destul de mare - , e astăzi un fapt neindoios că între allul 400.
dată la ca re Cel ţii erau stabiliţi pe Tisa superioară, şi anul
200, adevăratu l Început a l in floririi La Tene-u lui carpato-da-
116
nubian ), nu poate fi Înc.:) v('Irba decât de manifestAti Cll totul
sporadice alc nouii culturi in Dacia. Dimpotrivă jumătatea mai
noud a La Tene-ulUl Il şi toată epoca La Telle 1Il sunt docu-
menlate atAt de general şi de frecv ent. aşezările La Tene din
Dacia sunt atât de numeroase:, ob:ecrele caracteristice şi, - na-
tural inainte de toate vaseJc de lut ars. - se găsesc in atâta
abundenţă. aspectele culturilor anterioare: par atât de covăr­
şite de cele noui, Încât s'ar putea ajunge in primul moment cu
mu ltă siguranţă la hipotcza unci complete celtizări a Daciei.
~.;;,,;..1"l/ .r-t
~!
Fig. SI. - Securedr tip dacic dela Kos;::eg
Să pătrundem ins.:'i. in amănunte, ~ cercetăm viaţa dacri
însăşi, in manifes tările ei industriale şi a rtistice populare şi să
inc.erdim să distingem ce e vechiu de ce e nou, elementefe
daco-thrace carpatice de o parte, cele (eItice de alta.
Locuitorii satelor dace din La Tene IrAesc in case patrate
destul de mici (2 X "I ro.) inghesuite pe un spaţ iu strâmt. cons-
truite Întocmai ca in epoca ocol/ticA, cu pereţi făcuţi di n nuiele
impletite ~au . in părţj]e Dunării. d in trestii cu chi rpici şi
1) La Ttne-ul recent e5tr vnmea c1a5kâ a metnlurglel militare ~I ci· ,
vile celtlce:, Jar spedele dln La Ttne II ~I III ~ gâ\eSC din belşug In mor·
mlntel\! din regiunile noastre (fig. SO).
117
 cu acoperişuri de paie sau de stuf. Un Şilnţ intJnt
cu o polisadă apâr" aşezarea din spre partea cea mai expusă.
De obiceiu se caut~ vreun pinten de deal rJpos pc malul unUI
râu sau al unui lac, uşor de intarit djnsprc part~a istm ulUI
Mor~ii sunt arşi. iar cenuşa lor c ingropot~ in regiunca dim
prejurul satu lu i sau chiar in sot sub locujn~e. Poarle putin rier
printre dAra mături. dar mult c3rbunc de lemn. Fiindcă ne .. n.am
mai de grab..~ in epoca lemnului decât in a fierului: nu numai
casa şi mobilierul. dar şi carele şi plugurde, multe dm uneltele
vietii de ţară. une.ori chiar vasele. spre a nu mai vorbi de bu
toaiele de tip cehic. se găsesc alaturi de lucrurIle care cnnti
nuă vechia tradiţie locală din neolitic. iar in câmpia muntCiJnoi
alături de roarte numerOilse cioburi de vase de origine gre·
cească. in primul rând de "mfore provenind din Tha!ios, din
Rhodos sau din Cnidos sau chiar de pe coasta Pontului Euxin
Nu există intrerupere in straturile culturilor eare s'au succedill
dai' exist~ intrepătrundere: cutare urni'l funerară de vechiu tip
local se găseşte in tovărăşia cupelor ce.hiee sau greceşti sau a
sticlei egiptene caracteristice pentru această vrcme târzil.".
Satele sunt foarte mici: abia acopăr o suprafa,ă de un
hectar şi jumătate până la două hectare; numărul locuinţelor
n'a putut deci s.."i treacă mult peste sută, cu toată midmea lor
extremă. A vorbi de uliţe ar fi aproape fără rosi: ahia dadi
sunt câteva poteci destul de Slrâmte şi de neregulate, Depo-
zite: de grâne şi de: seminte de plante agricole şi textilc. P;IS-
trate in gropi În formă de dolia săpate simplu sub l ocuinţe.
depoz ite de altfel bine cunoscute şi de autorii vechl ca fiind
caracteristice pentru Thracl8. au fost deseori constatate in şc­
\şul muntean: numele lor e siri. care parc să fie thrac; conli-
nutullor e foarte caracreristic: grâul. inul. cânepa. meiul par
să fi fost speciile cde mai obişnuite penteu contemporanii din
118
câmpia di.lco-getA ai lui Alexandru cel Mare şi ai succesori
lor lUI.
Marele numAr de vase greceşti (amEore cu mănuşi SlnOl-
pilate cupe deliene. canthari attici), găsite cam pretutindem
in satele dace de la Sud şi Est de Carpa~i. ne ajută să datăm
materialul indigen Şi celtlc intr'un chip foarte precis. Cât de!'!-
pre monete vom vorbi despre ele mai jos: numărul lor e foarle
mic in aşezări: cele mai multe !'e gă<;e!'!c !o.ub (orm ..l de tezame
ingrop'lle in locuri izolate.
In satele dace din L1 Tene-ul ardelean ceramica greacă e
cel pu~in in starea actual~ a cercetanlor aproape cu to
tul absent". In <;chimb moneteJe greceşti sunt tot atât de nu·
meroase Ci.I şi denarii romanr din ultimelc trti veacuri inainte
de Christos.
Totuşi strălucirea şi puterea vieţii dace in a doua vârstă
a Ficrului nici n'ar (i putut (i bănuită fMă O anchetă făcută În
inaltelc burguri all'" principilor daci. rrtspăndite cam pretutin.
deni in Carpali, din Ceho~lo\'acia până in Ardealul de Miaza~
zi, Acen<;t~ ilnchetă a incepUl incă de acum un veac. dar sa-
pâturi sistematice n'au putut fi săvărşite decât acum câţiva
ani şi sunt incă In început. Totuşi cele două campanii de să­
pături făcute la Costeşti de c~'\tre: archeologii români şi sonda~
giile executate la Grădiştea şi la Piatra Roşie mal de mult de
cAtre Un guri, ne permit să cmitem inei\ de pe acum păreri bine
(ormate asupra aşezării. planului. technicei şi epocei cetăţuilor
dace din masivul carpatic
Descrierea pe care ne:-o dă Tacit (Aflnales. IV . 16--51)
cu privire: la cetăţuile ~au mai bine zis la munţii intărli din
Thraciil balcanică descriere: al cărei echivalent se intăI.
neşte In Cassius Dio (LXVII1. 9. 3). acolo unde e vorba de
războaiele lui Tr;;aian impotriva Dacilor (munţi întăriţi la (el
119
 .t[ebu~ ~ fie luaţi cu aS-ilie de ciitre Romilni), _ îşi regăseste.
In cet~ţUl,le dace din munţii Ardealului de Sud-Vest o i1ustr~re
desăvarşlfă : mOnfem oecupat angllstltm e aequlJli dorso con-
Fig. 52. - Lucruri din monnântul eeltic dela SiIlvaş.
tirlllU~ usque ad .proximum castelium. Aceşti munţi Întăriţi cu
adevarat~ tumu!! cu caturi. prezintă terase concentrice care
urcă până la acropole unde e locuinţa principelui. Această 10-
120
cuintă e la rândul ei fortificată cu unul sau mai multe turnuri
patrate având ziduri puternice de 3 m. grosime. Te.raselq.
operă imensă lucrată de mâna omului În massivul stâncos, sunt
Şi ele ocrotite dinspre râpi cu valuri şi palisade. Cetatea de
asemeni e apărată cu un zid cate o Înconjtlră in dreptul tera-
sei mijlocii şi care prezintă la unghiurile mai inaintate turnuri
patrate destul de spaţioase, Acest zid e coostruit din blocuri
mari de calcar. Ilicrate, aduse destul de departe (e demn de
reţjnut acest semn de bogăţie şi de putere a principilol: daci) j
blocurile: nu sunt legate intre ele njci cu scoabe de metal În
felul grecesc. nici cu var după technica romană mai nouă. ci
prin pene mari de lemn, adevărate bârne. E prin urmare prin-
cipiul aceluj murus gallicus aşa de bine cunoscut in GaUia şi
in toată Europa celtică, Totuşi zidurile cetăţilor dace n'au de-
căt temeliile de piatră. Restul e zidit din cărămizi uscate la
soare ca in Grecia arcbaică sau in Orient. Tot ca in Sudul
arehaic, de pildă la Dipylon in Atena. regăsim şi technica ă
crocllct (cunoscută in Provence. dar mai mult la Liguri; d.
Dechelette. Manuel, II, 3. p. 998).
In Dacia e prin urmare. o varietate de murus gal/ieus ne-
cunoscută in Apus. Ceeace e foarte ciudat e că pe Columna
lui Traian vedem o imagine cu totul aproximativă a adevăra­
tului sistem dac de a zidi În piatră şi lemn, o imagine aproape
falsă dacă ne gândim că repl·czÎntă., cu unele: rezerve, mai mult
sistemul ecltic din Apus decât sistemu l daco-getie. Iar identi-
tatea de teehoică a cetăţilor din munţii dadci de la Est de
SarmizcgefusD cu cea de pc Muntele Zânei lângă Potaissa
e atât de mult În afară de orice îndoială incât suntem siliţi d
admitem generala răspândire a acestei technici in toată Dacia.
De epoca cetăţilor dace ne vom ocupa când vom atinge
chestiunea religiei getice. Pentru un moment e de ajuns să
121
 precizAm că datarea lor in La Tene-ul recent e Iriplu con fir-
matii : prin cioburile de vase din La Tene III şi bronzurilc cel-
tiee de sUl contemporan. prin monetele g rece.şti din oraşele dela
Pontul Euxin : Histria Şi Mcsamhria. prin monetele celtice ale
Er8viscilor din Pa nnonia.
Centre pu ternice prin situa(ia lor strategicâ, ascunzători
bogate pcntru prada ingrâ m [ldită de că trc căpcteniile: războin i.ce
În aces te aerapole formid abi le. cetăţile dace s unt deosebit de
numeroase tocmai În regiunea mine.lor de. ficr ale Ardealului .
INicovale. sgură şi obiecte de fier. dar şi mid nicovaJe de meşte­
şuga ri pentru podoabe scumpe. tezaure celebre de monete de
aur dela Lysimach deopa rte. dela Koso n de a lta. caracteri-
zează indeajuns activitatea industrială a prlncipilor cari aII
domnit aci. Un nume se impune inaintea tuturora dind cons la-
Ulm cA la Grădişte:a Muncelului calcarul sa u porfirul cu carei
a fost clădită şi impodoblt."i. cetatea au trebuit să rie aduse del
foarte departe şi urcate până in vârful munieiui In 1250 m.
cu sforţări Şi primejdH extraordinare: este numele marelui
~ege get Bu.rebista. a cărui epocă e tocmai aceea a (rumosului
La Tene 111 dac şi a cărui putere şi bogăţie ar putea in de-
ajuns. fAră altA dovadă. să explice măreţia şi monume.ntalita p
tea unei sforţAri de care abia Romanii ar fi putut fi capabili.
SA trecem acum la industria fierului in Dacia. spre a exa-
mina principalele tipuri industriale: care caracterizează La
T~ne p ul dac ca o variet..'1te perfect circumscrisă şi autonomli a
celei de p3 doua epoci de Fier europene.
E sigu(" că marile ate.liere dela Lovâcska ş i Gallishegy
IAng.1 Muncad in Carpaţii de Nord. situate: În plin leritoriu
get. au lucrat aproape exclusiv pentru Dacii din Miazănoapte .
TI
pe când ateJierele de la Cugir. Sebeşel. Grădişte . au trebuit

122
Alpi,eşi securea massivn Şi grea, de fier. derivatA din securea o
douillc din vârsta Bronzului. Strâns inrudite cu l1purtle Bron -
zului recent sunt şi cuţitele: insă nici cutitele, nici tipul cel
nou . caracteristic pentru a doua epocă de Pier. 01 cosoarelor
curbe. n 'ar putea fi considerate ca specifice pentru Dacia :
aceste tipuri se găsesc pretutindeni ca şi coasele şi secerilc.
fierele de plug. ciocanele. foarfecele. etc. Dimpotriv3, cutitele
cu Iarnă dublă şi cu mânerul la mijloc, ca cel de la Vărşel.
sunt caracteristice pentru regiunile illyrice. Absolut necunos-
cută in lumea ce!Ucă dela Dunăre. din Alpi şi din Apus e
spada În formă de coasă: columna Traiană reproducind ar-
mele dace dă o atentie cu totul deosebită spede lor şi pumna-
Ielor Încovoiate (fig. 53). dintre. care se mai păstreazA câteva
originale in muzeele noast re· Aceste arme sunt probabil strâns
inrudite cu sicae-Ie thrace de o parte. cu iataganele persane de \
a lta (de pildă acela al Persanului mort din Muzeul din Neapo-
le, operă din Pergam) şi n'au nimic a face nici cu spedcle iIly- ;
rice. nici cu cele grcco-italicc, ca În Attica sau in Picenum . Cât
despre iatagane.lc enorme sarmato-bastarne reprezentate pe
Monumentul dela AdamclisI. 3cestea sunt acei g/adU quos pra~-
longos utraquc manll regunt. despre care vorbeşte TacJt.
l-/istoriae, 1. 79. şi a cAror formă e aproape la fel cu a iataga-
nelor dace : totuşi sunt cu mult mai mari Şi mai grele. In ce
priveşte vArfuriJe de lăncii ele sunt de tipul comun cunOSCui
pretutindeni şi de mărimj foarte variabile.
Trebue astfel să concludem. in privinţa aeme!or ca .şi in
cazul cetătilor dace, că Geţii. cu toate infiltraliile ce.lte in Da-
cia şi cu tot contactul apropiat pe care Dacil il aveau cu cul~
tura celtă, n'au lepădat niciodată caracterul local pentru mo-
125
124
 fff~i~~I~~~?~f~
de şearpe mare, Dar lupul e un animal foarte obişnuit de pild~
in decorul ornamental al mânerelor de oglinzi scythice de
bronz: totuşi nu in aspectul său pacific şi realist apare ca
stindard, ci in atitudinea ofensivă de monstru fantastic, cu
gura larg deschisă, ca În ocnamentaţia mânerului de sabie
scythă deja Dobolli de Jos in Ardealul de Sud-Est (fig. 19),
sau ca pe fibulele de aur dela Mikhalkowo (fig. 35), ~at e c!olumna lui Traian (fig. 54), cu acel carnyx al Gall~lor
sau pe vasul de lut de la Paşachioi (fig. 36), sau mai
~J;f pDcchelette. Manuel. tt. 3. p. 1174). Nimic ~ai f~esc avand
ales grav3t sau decupat in bronz. in Caucaz, Jn
~n ~edere stilizareit theriomorfă a carnyx-uIUl. strans legată
prima epodl a Fieruluî. Şi pretutindeni acest cap ne
aduce aminte de capul de demon assyro-babylonian Tiamat,
sau de demonii hittiţi. In arta Asiei anterioare din mile-
niul 11 a. Chr, trebue să căutăm originile capului de monstru
care. serveşte de stindard Dacilor din La Tene. Dar acest cap
e aplicat la un şearpe mare. aşa cum ne apare pe nenumăratele
tablete votive reprezentând pe aşa-zişii eroi thraci. Cabiri.
Dioscuri. sau, după ultima versiune a lui RostovtzeH "călă­
reţi danubieni", jumătate thraci. jumătate iranieni. sincretizaţi
cu cultul lui Mithras. Dar chiar această simbioză teo logică a
balaurului şi lupului sau leului se întâlneşte pe la 1120 a. Chr
pe o stelă il lui Nebukadnetzar r, unde, in zona a patra. vedem
reprezentat exact simbolul balaurului dac. Ca şi motivul deco-
rativ al 9rifonului emigrat din Mesopotamia mai Întâiu in mi·
leniul Il către Creta, apoi pe la 1000 a. Chr. c~tre Asia Cen.
trală de o parte. spre Grecia, Italia şi Gallia de alta, tot aşa
motivul balaurului pare să fi devenit foarte obişnuit in Asia
centrală şi in Europa incă din prima epocă a Fierului. Stin-
dardul numit pe urmă drBco şi trecut ca steag militar şi in ar-
matele imperiului roman, a trebuit deci să existe deopotrivă la
Iranienii asiatici şi la Cimmero-lranÎenîi din Europa Încă din
prima vârstă a Fierului' la Dadi din La Tene e un element
127
126
 ele vre-o concluzie. Ne vom opri dimpotrivă la obiectele de
podoab3, coliere. brăţări. fibule. etc .. şi vom incerca să le defi-
nim originile stilistice şi chiar prin aceasta. originea lor geo
graficii şi deci etnografică.
Spre deosebire de epoca Bronzului şi chiar de prima epocA
a Fierului. care intrebuinteazA uurul În foarte mare cantitate
pentru podoabe. La Tl;ne-ul dac e caracterizat prin lipsa a-
Fig ~ - Br~tar:l dt" nrgi"t din Ardr.. !.
~roape totală a aurului in tezaurele din acea vreme (ingropat'"
Incursul războaielor) şi prin marea predomina re Il argintulUi.
E de altfel un fenomen cunoscut şi in Italia, in aceeaşi epoca
(La Tl;ne II şi mai ales TU). Se poate afirma că aproape nici-
una dm formele La Tene-ului occident.d. notate şi comentate
de Joseph O~chelette in clasicul său Manual. nu lipseşte in
Dacia. Totuşi Dacia prezintă unele diteren,e caracteristice:
Daco-Geţii nu par să fi cunoscut frumoasele lanţuri smâ ltuitc
128
cu incrusta~iI roşii. de care nu sunt lipsite nici Ungana. nici
Boemia celtid'i. ; dimpotrivă. Dacia ne oferă un tip de lanţ de
podoab<1 de arglnl cu pendentive ciudate În formă de cuic
mărunte (fig. 55). De asemeni coBerele fastuoase. brăt3ri şi
inele de aur, bogat decorate in form3 de benzi ajurate şi Cll mo-
tive figurate sau geometrice derivate din originale greceşti. aşa
cum au fost găsite fie in regiunea Rinului de Mijloc sau in a
Garonnei. fie chiar in Ungaria - la Herczc9 Marok În Ba-
ranya - in str5nsâ lega tur" cu podoabele asemănătoare de
o
bronz din Boemia şi din Bavaria. lipsesc până acum În Dacia.
rig. 57. ~ Br1lotar.'~ dt" bron~ dda Gyoma
dar În schimb colierele:, brăţările: şi inelele de argint. spirah~
forme ŞI cu capete de şerpi la cele două extremităţi (fig. 56)
devin aproape specifice pentru perioada a 111-8 a La TUie-ului
in Carpaţii getiei. Apropierile antitetice : Italia. Oalmaţia. Da-
cia (brăţări spiraliforme cu protome de şerpi de aur şi incă mai
numeroase de argint) de o parte. Pannonia. Boemia, Bavaria
(aceleaşi obiecte in sti l renan) de: alta. par să se i~pună. Deci
nu printr'o simplă întâmplare întâlnim in Dacia ŞI în Itaha de
Nord şi de Răs..'i.rit (de pildă la Ornavasso şi la Montefortino)
aceleaşi securi de războiu cu tub orizontal larg turtit pe mâner
şi acel eaşi tipuri de podoabe:.
Totuşi legătUrile dintre lumea celtică din Nord-Vestul
129
d.lIlubian (Bavari.l. Boemia. Moravia) ';ii Ddcia nu lipsesc brA\Arile spiraliformc: cu ~ilpete de şerpi. găsite in ~ec. III ŞI
brc1ţările massive excise ori împodobite cu motive curvilinii in
IV p. Chr. În Germania. în Scandinavia şi chiar in Finland.l,
relief se găsesc in ambele părli (fig. 57); de asemeni brăţările
de bronz cu mari emisfere sau semi-ovale .. cobile. deosebit de
cunoscute din Elvetia până in Moravia. sunt rOi'lrte numeroase
in Dacia de Nord (fig. 58), Acc<ite tipuri lipsesc însA in Dacia
de Sud. unde raporturile stilistice devin dimpotrivA mai strânse
cu Dalmatia ŞI cu Italia. Credem că nu trecem justd mAsură a
dreptului de a generaliza admiţând c~ cele douA mari curente

1'110.59. L!rn;\ d~' lUi del.1 Slghi~<Ir~

Fig. 58. - Brâtorll de bronz dda SllnUQdIl3 in Jud. Som('ş.

de civil i zaţ i e
celticA: cel de Nord mergând pand in Ucramil
şi cel de Sud mergând până În Asia Minorâ se regăsesc bine
diferenţiate in amAnuntele. modelelor ş.i procedeelor artei in-
dustriale daco-getiel! din La Ttne
Dar Dacia e un tuitoriu prea organic-unitar in civilizaţia Fig 60 Vil5 barbar d~ lut dm Muzeul Naţional din Bud3pt~ta
sa pentru a se direrellţia in chip absolut după regiunile de in- A13turt, detallud('coratlV de pc 1\cel3ş vaA

fluente strAine. Astfel nici lanturile de argint CII pendentive

gladioliforme. nici brăţările mari spiraliforme cu capete de trebue să-şi aibă prototipurile nu la Goţîi din Rusia de
Sud. unde acest tip de br<lţăn nu se intâlneşte intr'o fOflna. in
şerpi, caracteristice pentru regiunile din Sud. nu lipsesc cu to-
adevâr analoagă. ci În Dacia. unde modelele La Tl!:ne-uhtÎ III
tul in Nordul Daciei. Mai mult. credem să putem afirma ca
131
130
dau uneori iluzia perfectc.i identitJ\i cu similarele lor din Nor~
dul germanie.
Ceromica dacă din La T~ne confirmă in chip străludt
completa unitate de stil a civilizaţiei La Te.ne din Dacia. Ti-
puri de vase de origine evident septentrională (Bavaria. Boe.
mia. etc.) se regăsesc până in Muntenia. Şi dimpotrivă pă.
tru~de:rea e1cnishd, aşa de puternică la Est şi Sud de Car-
paţi. nu crează totuşi. nici aci. nicio directivă clenizaotâ in
Flg_ 61. - Vase cu picior dela Pec!ea In Jud. Arad.
traditi~ cer~~istă lo~aJă care râmâne filo-celt.! şi aoti-greacă
pretutlDd~ru In DaCia. Inflllenţa celtică
introduce in Dacia
pen~ru .~nma _daM roata. Niciodată mai inainte Carpato-Da
nublenll nu muebuinţaserâ această unealtă. Totuşi tradiţia
veche de a lucra vasele simplu cu mâna continuă: vasele de
tip archaic cu reminiscenţe chiar neoUtiee. sunt foarte nume-
roase În satele dace din La Tene.
Vasele de tip nou celtic (fig. 59 şi 63). urne. boluri,
ceşti. farfurii. străchini. vase-suporturi sau cupe Cll pi
132
dor inalt. căni. etc.. aproape fără exceptie de lut
cenuşiu ori cafeniu. uneori negru ori roşcat. cu pasta
(ină şi cu profiluri foarte frumoase. sunt extrem de
numeroase: cu toate imen!;ele cantitAti ale. acestei olării
in aşezările La Tene-ului III din Dacia nu putem totuşi să-i
ltăgăduim caracterul exotic de madă importatâ pe calea co-
merţului. Alături de aceste vase de calitate foarte alr:asă şi a
căror origine. chiar după caracterele lor tipoloSJice. e de căutat
in regiunile celtice din Miazlinoapte. avem o intreagă industrie
locală de vase La Tene fabricate. de localnici. Ceeace e Imnte
ciudat e că aceşti olari geti cari ştiau foarte bine să prepare
pasta fină. cenuşie, de. tip occidental şi de asett1l!:ni Şi elenistic.
işi lucrau adesea vasele cu mâna şi le dădeau forme cu totul
rurale şi primitive. amintind neoliticuJ.
Această industrie ceramică locală a continuat şi sub Ro.-
mani. Şi vom adăuga şi o altă constatare: vasele din necropo~
lele post romane din Dacia (fig. 61) dovedesc o dependenţă a-
tât de mare de vasele dace din La Tene III incât am putea fixa
liniile principale ale unei intregi genealogii a ceramicei daco-
ce.1te in afară de influenţele pur romane. de la Geti; lui Bure-
bista până la Goţii. la Ge.pizli şi la Avarii din primul ev-me.-
diu. Cine a transmis formele? Nu e decât un răspuns: abo-
rlgenii cari au rămas totdeauna pe loc.
Nici influenţa iIIyrică nu lipseşte in ceramica dadi din
La Tene. Totuşi ace.le urne mari in formă de. clopot. de pastă
trandafirie. tip Don;a Dolina. inrâlnitr: de o potrivă in vaiea
Mureşul ui şi in aceea a Dunării. alături de obiecte de metal
amintind Hallstattul târziu al acelei Dalmaţii niciodată obiş.­
nuite cu formele adevărat "La Te:ne". sunt puţin numeroase
in Dacia: ele dovedesc mai mult influenţe mai vechi şi pre-
zenţa unor elemente. etnice iIlyrice. pAnă la frontiera insl1şl a
133
Daciei occidentale. Cât despre vasele-suport ( .. cupe cu picior
inalt"). există in Dada o dublă sinteză: elemente dm NV
fixa,. don nou. mullumi'ii influcnţei celtie •. pe baze ma. vechi
hallstattiene. alpine. de imllnţie a vaselor de metal şi. ală-
turi. vase cu picior foarte inalt şi buze larg răsfrănte
(fig. 61), de tip mai mult it.,lic transmis apoi pe ca-
lea illyrică Şi (otlete probabil fără legăturA imediată cu
CellÎi din Sud-Vest. Dacă amforeJe greceşti eLn Sud.
cuptde deliene (fig. 46-47) şi acei knntharo; de fabricatie
Plg.62 KMlrlllro, Râ.slt la Zlmnlctil
poate attică
din aceeaşI epocă elcnistică tardivi' (fig. 62) se re-
găsesc adesea in aşezările getice din câmpia munteană, dealun-
gul Dunării şi pe marii sJi aflue.nti in sus, până departe in
Carpaţii meridionali. Ardealu l nu ne-a dat incă un nse.menca
material oriental: insă nimic nu se impotriveş:e ca Dacia cen-
trală şi de Nord să fi cunoscut de asemeni ceramica elenistică.
având În vedere că acenstă marfă a pătruns in Europa cen-ţ
Irală şi mai departe către Nord decât la noi. Din aceeaşi câm-
pie munteană putem notă, in sfârşit. importul de vase de sticlă I
134
t colorală ŞI cu deo!';ebire al celor de culoare albastra cobalt ca~
racteristice pentru epoca La Tene 1II.
Să ne oprim acum un moment asupra activitJtii indus~
lriale şi comerciale din La Tene-ul dac.
Ţinand seama de marde număr de unelte Şi de arme din
it doua epocă li Pierului gâsite in Dacia şi dintre care pumna-
lele şi sl\biile incovoiate sunt de un tip care nu se executase
-I'~
1 Fig. 63 CerRmicA dintr'un mormânt cl'ltle drln Bal.sa
nicăie.ri altundeva, e foarte probabil ca mine.le de fier din Da-
cia să fi fost folosite intr'un chip mult mai activ decât ne~ar
putea sugera cele câteva cuptoare. sgura, nicovalele. doca ...
nele şi celeJalte une.lte de fierar descoperite piină acum la noi1
De altă parte nu e. mai puţin probabil ca CeJţii să fi fost
maeştrii Geţilor in materie de metalurgie. In adevăr, cea mai
mare parte din tîpurile de unelte de fier f-'urite in Dacia nu
135
derivă din formele corespunz"toare din ultima perioadă
Bronzului get. ci sunt absolut identice cu formele occidentale:
fierele de plug, coasele. secerile, custurile. etc, sunt aceleaşI
a
la Cel fi şi la Daci. Ca şi În Apus, principalcJe centre meta lur~
t trebue: să fi fosl dobandit nu numai pe calea năvălirii or şi răz­
g;ce d. Ia no; au 'rebu;' si! ~e castemeri•• d. pe mun!;; lnal! ; ,
vecinătatea minelor de fiu cu puternicele cetăţui dace din
Ardealul de Sud-Vest n'a putut să fie În niciun caz intâmp l ă-
toare, Dar resturil~ de minereu de argint şi uneltele de odău-
dirie găsite tocmai in aceste cetâtui dace ne dovedesc cA fru-
moasele podoabe de argint, de stil mai mult local. găsi te in
Fig. 61, _ Monel3 daca g3sit3 in Arde'll. Imlta,ie dup.l monetde
m8cedon~nc.
morminte şi in depozitcle ascunse din La Ttne-ul Jl1 getie au
Fos t lucrate pc loc. Şi dacă nu e mai putin adevă rat că marele
număr de manete thasiene şi macedo nene de argint alc.:;tulau
un material excelent pentru meşterii daci de orfăurărie, totuşi
monetele dace de tip loca l ar fi consumat ele singure tot ar-
gintul strAin , dacă minele ţării n'ar fi inlăturat această lipsă
prin co ntribuţi a lor. O sugestie tot atât de Instructivă ne e
dată de scriitorii antici in legăt ură cu comorile lui Decebal cap-
turate de către Traian. Tot acest a ur, fie bătut În man etă, fie.
1 in care bronzul era introdus până in proporţia de 559},
mai adeseori, sub Formă de vase ori podoabe de metal scump,
136
boaielor lui Burebista şi ale urmaşilor săi prin" la Oeceb•.d, in
te:ritortile străine: ccltite. greceşti şi thrace, ci şi prin munca
stăruitoare a auranlor În mm~. precum şi in râunlc cu
nisip aurjfer atât de. numeroase. in Odeia, N'aş putea totuşi sJ
trec peste impresia di.rectfi pe care am avu l-a din descoperirile
pe loc şi din obiectele pAstrate in muzee, că aurul in Oftcia, ca
şi in Gallia. in La Tem:, nu e metalul preţios prm excel~ntă
aşa cum c in vârst.l Bronzului şi eli argintul e dimpotrivă cu
mult mai obişnuit decât aurul. tocmai in tara .:lurulUi care e
Flg.6S Monl!IJ d;lC., dr Argint g.1sit:'ln Ardt·"I. Imltallr dup.l
trtradraehma din l1ldllOL
Dacia. In adevăr, DaCii cari inv,aţli de: la Ce1li şi arta de a bate
manete n'llu emis niciodaM manete de aur. Tetradrachmc.le
lor concave foarte subliri şi mari, imitate fie: după statc.rii de
argint ai lUi Filip II (fig, 64) Ş i după letrndrach~
melc. lui Alexandru cel Mare. fie după tetradr achmele
thasic.ne (rig, 65), şi făcute dintr'un aliaj foarte prost
iar argintul nu intr" decât "bia Cll 34%, ca In Pe-
te/ca in valea de Apus a Mureşului. - n'au nimic cores-
punzător in aur. In cercarea lui Forrer (Keltische Nttmisnlatlk
der Rhein- tind Don.1lt/ande. Strassburg 1908, p. 206 sqq.)
137
 de a demonstra că Dacii au bătut şi manete de: aur. mI se pare: de untde lemn din Grecia propriu zisa şi din Macedonia şi apoi
complet arbitrară. având in vedere că toate motivele pe care in mâinile negustorilor Italiei şi greci dela Adriatica: manetele:
se sprijină pot servi spre a dovedi şi contrariul: anume că acestor Greci din Egeea şi apoi ale Romanilor sunt acelea
aceste monete erau celtice ior nu dace. De asemeni Dacii n'au
emis monete de bronz. Exemplele de monete dc cupru, dace
aduse de cutare numismat diJetant nu dovedesc nimic altceva
decât c:.."i respectivul erudit nu cunoaşte monetele .. lourrees'
celtice. adică monete de. cupru poleit cu argint. aşa de comune ;,
şi in părţ il e Dunării de Jos.
Num3rul tezaurelor monetare dace de imHatie dup!'! te-
tradrachmele macedonene ori thasiene e fanrte mare. TotuşI.
fat!'! de monetele străine autentice, greceşti de o parte. inci\
din sec. IV. romane de alta. după slărşitul sec. III , răspândite
pretutindeni in Dacia prin comerţ, imitaliile barbare nu joac,)
decât un rol destul de modest. E le n'au putut să aibă de altfel
decât o circulatie locală foarte restriinsă şi foqată, tinând
seama că toată lumea prefera maneta sănătoasă. grecească sau
romană.

Foarte redus e in Dacia numărul monetelor ce ltice (mJ

gândesc mai ales la emisiunile caracteristice de aur: .. Rcgcn-
bogenschu.sselchcn" şi la imitatiile denarilor romani). PopoiiCe
de civilizaţii asemănlhoare, Dacii şi Celtii n'aveau mu lte schim
buri de caracter comercial pe bază de bani. Iar dacă de pildă
in cetăţuia prmcipelui dac dela Costeşti s'au descoperit deo-
potrivă monete de-ale Eraviscilor şi monete de-ale Histric.i şi
Mesambriei, aceasta ne poate servi numai ca o indicaţie a po_ FIg_ 66 Plac4 tl\' ..rglnt cu figuri In relief.
sibilităţilor comerciale care existau in Daeia in cele două di T~zaurul dela Cloarll In jud. Alba
recţii. nu insă şi pentru a demonstra intensitatea acestor le-
gături comerciale. In adevăr comerţul cel mare cu Dacia nu care se intâlnesc pretutindem in Dacia. iar nu monetc1e Gre-
era niei in mânile Grecilor dela Pontu l Euxin nici in ale Cel- cilor pontiei ori ale Ce lrilor dela Dunărea mijlocie.
tilor din Pannonia. ci in mânile marilor exportatori de vin şi Abia când luăm in cercetare numărul enorm de cioburi

138 139
 de amfore greceşti (thasiene. rhodll!.ne. cnidienc. in primul
rând. dar şi de alte provenienţe) C/lre S·.IU găsit in aşezărilc
La Tene din Moldova şi din Muntenia (uneori ace-ste doburi
sunt tot <Işa de numeroase ca şi cele .. cehice"). ne dăm seama
de intensitatea patrunderii elenistice in Dacia de Miază:i şi
de RâsJrit: ai impresia că te găseşti in phn teritoriu rural al
vreunei cetă{1 greceşti dela Pontul Euxin. Dacă gAsim deci in
Dacia atâta manetă bună de argint macedoneană ori grt:-
cească incă djn sec. IV (amforele thasiene suie inapoi până
in aceeaşi c-pocă), e fiindcă bogătia ţării (grâu!, mierea, pieile.
sarea. sclavii). care se putea cumplira aci, nu putea fi pli'Wră
numai in notură cu vinul. untdelemnul. vasele de bronz. ar-
mele de O!eJ bun, vasele de sticlă colorată, podoabele de haine
şi aplicele de hamuri de bronz aduse in schimb de către ne-
gustorii greci. Dacii işi aveau de multă vreme proprit\ lor artă
industrială şi podoabele lor erau mai preţioase şi uneori chiar
mai frumoase decât produsele greceşti de a douu mână. Tre-
buia deci să li se plătească În bam. Şi de asemeni Romanii. pă­
trunzând inca de la inceputul sec. II a. Chr,. in mare număr.
În regiunile danubie.nc. plălesc in bani cump.'\răturile pe care
le fac in Dacia. Tezaurele de denari romani din ultimele două
secole ale Republicei şi de drachme de-ale Apolloniei şi de·ale
Oyrrachiului descoperite in Dacia sunt extrem de numeroase.
iar data la care aceste tezaure au fost ingropate in cea mai
mare parle e caracteristică: un mare număr dintre teIaure
se opresc cu de.narii lor la data de ·H a. Chr. Nu tre.bue prea
multă fantezie pentru a afla cărui eve.njment istoric ii datorim
această constatare: Dacia trebue să fi fost plină, ca şi Gallîa
din aceeaşi vreme. de Italicei negotiandi causa consistclItes.
La vestea expcdiţiei pregătite de Caesar impotriva lui Bure..
bista ei fug: ncmaiavând nădejdea să-şi scape cu ci şi mica
140
lor avere in bani. o ingroj\p~l, găndindu-se că au 5<'\ se Întoarcă
odată cu armatele romane victorioase şi au s'o regAseasca.
Statistica depozitelor monetare din Dacia ne dovedeşte
că jumătatea sud-e.sticA 8 ţării a fost pătrunsJ. mai mult de
către Greci. pe când jumătatt"a de Apus şi de Nord mBl mult
de călre Romani. Dar cu incepere dm sec. I a. Chr .. penetra-
ţia romană se arată aşa de puternică şi de generală. încât de.
Darii republicani devin obişnuiţi in Muntenia .şi chiar În Moi·
dova. iar unele aşezări din La Ttne·ul II recent din şesul
Munteniei ca cea de la Tinosul pc Prahova se arată mai le...
gate de târgui roman decât de cel grecesc: câteva oglinzi de
metal alb şi vase: de bronz de facturol ori de stil sud-italie şi
o medalie dela Agrippina dovedesc această schimbare de front
economic şi spiritual. Cât despre Ardeal vasele de bronz de
origine cam pană găsite până acum ne dau cele mai bune spe...
ranle pentru sâpAturile viitoare.
Cu toate aceste influenţe. precumpllnitoare din Sudul
elena-italie. Dacii continuă totuşi să rAmrmă. şi in epoca cel.
tică. septl!I1t.rionall. Arta lor industriulă rJmAne geometrică
chiar când e vorba să adopte motivele decorative cu capete: de
animale. religia lor ri'\mâne aniconică. zeul lor ~uprem rămâne
stăpânul unic al cerului inourat, adorat in peşteri pe vârfurile:
inalte ale. munţilor. Să ne oprim mai intăiu un moment la arta
ge:tic3 din La Tene.
Dacia suferise incepând din ultima perioadă a vârste.i de
Bronz. in chip aproape statornic, influe.nţa artei naturaliste:
prin mijlocirea Cimmero·Scythilor şi a Grecilor loojenj dinspre
partea orientală. prin Ve:neto-lIlyri dinspre: partea occidentală:
figurine de animale de bronz. fie in stilul naiv ~cytho..~iberian.
fie io stilizare.a mal mult sau mai puţin geometrică hallstat-
tiană, au fost găsite pretutindeni in Docia. Cutare grup de la
141
Năeni din Buzau reprezentând pe Anaitis că l are pe leu intre
doi acolyţi (fig. 21). cutare rhylon deJa Poraina lângn Turnu-
Severin reprezentând pe Marca Zeiţă. sunt monumente ale artci
iranlene infIltrate in Dacia şi persistând aci chior in epoca La
Terte. Totuşi Geţji rămiin c,redincioşÎ artci lor geometrice. I ncă
din a doua perioadă hallstattian3 motivul decorativ al capului
de balaur ori de şearpe era comun in Dacia, iar inelele spirale
la care unul din cele două capete are acest ornament (fig. 56)
sunt ohişnuite in arta acelei vremi. Motivul capului de balaur
ori de şearpc. general ri'ispândit in Europa, dar foarte activ mai
ales in Iăr,le de mare inrluentă asupra Daciei. Scythia de o par~
te, Italia de alta. tocmai in vremea La Tene-ului dac. a putut
foarte bine 5ă se infihrcze ,,, nOi atât dintr'o direcţie cât şi din
cca laltlt. TotUŞi stilizarea deosebită căreia i-a fost supus dcest
motiv in Dacia.- unde capul anima lul ui. cu totu l geometrizat şi
impodobit Cll incizii lineare. se prelu ngeşte către interioru l spi-
ralei printr'o bandă turtilJ decoratA in afar~ Cll un lan1 de
palmele geometrizate. imprimate prin batere intocmai ca efigia
unei monete (fig. S6).--e aşa de nouă şi ana logiile cu technica
şi cu motivl!"!c dccorntive slriline aşa de rari (n'am putea cita
decăt teaca de pumnal scythic dela MclYWlOI J in Rusia). incât
brăţările dace amintite pot fi considerate ca opere de artii speci-
fic dadl.. Tipul dac pare 5<1 fi fost apoi adoptat şi de triburile
germanice. prin mijlocirea Quazilor şi Marcomannilor vecini ,
răspăndindu-se până in Suedia şi in Finlanda, In ce priveşte
figura omenească in arta dacă din La Tene. ea se rC9ă~eşte
de asemeni fie obţinut.i prin lucrul ou repousse şi pe unnă
gravată şi punctată pe placa de argint. ca la Cioara (fig. 66).
fie seulplată şi grav3tă in relief inalt ca pe cutare fibu l ă mare
di n Ardeal cu mască omenească. pe cutare pendentiv, cutare
142
diSC decorativ, etc. Totuşi. in general nrta d,lca rămâne aOl-
eoniC~t despre architectura monumentală getică, lipsa d.c ~pt:l­
tiu mă (ace sâ renunţ la orice expun ere critică ŞI să tr~m l t ~a
câteva indica~it date aci mai sus in legA.tură cu ce:tăţ~lle diO
Dacia centrald. Notez in treacăt că nu există sculptutil de~o­
rativă getol. şi că pietrele. deşi foarte bine lucrate Şi ~etezlte.
nu au totuşi niciun ornament pla~tÎC afară de vreo naIVă sco-
bitură verticală la muchiile clădirilor
Să mai consacrăm câteva cuvlOle riturilor lunetelre şi reli-
hgie\~::~ând din eneolitic locuitorii Daci.Ci au fost aproape
!~:~,~:~=~ţ;;;;:I::ti~:n;;n~~;;I:~~~r,n;~n::::~:; ~o:.:~l:;~l~~
tur! de necropolele şi de mormultele izolate de inhu~.;lţ1e. I~
sarcofagij, caracteristice: pentru nou ii locuitori. ai Daclel. DaCII
Îşi ard totdeauna mo rţii şi le ingro{1pâ cenu~a In urne de f~rme
Mchaice. Toţi Celţii veniţi in Dacia şi·au tncincrat morţII. cu
incepere cel pUlin din perioada <.1 11-<) La Tene. Nu posedăI~
niciun mormânt celtic sigur din La Tene-ull spre (1 ~tJ
dacă Cel\ii au rezistat mai intâiu, ca Scythll, catl. chlSr .p~1n
Geti şi-au păstrat ritul lor de inhumalie ca in RUSia mcndlo-
I nală. Mormintele c.eltice: din Dacid de Nord-Vest conlln, ca
~:~~I:::~:::::i~;:~.~::::~I~:~::;E,E:~::~:~::~~~ir::;~
tului. arme.le lui. podoabele. uneori ca la BalSD, chiar ~olile ca-
I rului său de ră:r:boiu, Mormintele getice. sunt. dimpotnvă, de o
simplicitate impresionantă: apro:lpe mrnlC alălun de. sau in
" urna funerară conţinând cenuşa. Urna insăşi nu e dccat rare-
ori de factură contemporană: ca e lu crată cu mâna după mo-
143
 deie de veche traditie neohtică: c[lteodat" amforele greceşti
sunt Înlrebuinlate ca urne. Mormintele gete sunt. ca şi cele
celuce, planc, pe când mormintele scythice erau tumulare. To.
tuşi nu e exceplional s.i\ se g,)sc:ască tumuli sub cari.sA Cie in.
gropati practlcanli ai ritului Încinerării. La Cnşolf. lângă Si-
biu. e de pildă o Întreagă mare necropol3 cu morminte lumu-
Iare de incineraţic.
Cetă,uilc princlpilor daci din munţii Ardealului sud.vestic
ne oferă unde construcţii enigmatice aşezate pc lerasele infe-
rioare in afară de zidurile aeropolei. de următoarele două ti-
purI. La Griidiştca MunceiI/lui avem o incintA de blocuri de
andezit foarte ingrijit lucrate, formând un feJ de brâu analog
aceluia care înconjura tumulii etruscÎ sau pc cei greci archaici;
dar brâul ~ dublat: lespezile cercului exterior sunt mai joase
şi bine allituratc unele de altele. f3ră a fi prinse cu mortar
ori cu crampoane, cele din cercul interior sunt mai inalte şi
spaţiate (fig, 67), Ştim cu ajutorul monumentelor asemănătoare
din intreaga EuropA centrală şi meridională că in prima vârstă
a Fierului aceste brâie circulare de blocuri implântate in pământ
sunt de caracter funerar. TotuŞi vechile cromlek-uri cu lespezi
spaţiate (şi la noi fiecare a şcaptea lespede spaţiata e mai Iată
decât celela lte. aşa că totalul reprezintă un raport numeric
oarecare. de caracter mistic) nu şi~au găsit înd'i explicaţia. Iar
Dacia insAşi nu ne mai oferă niciun alt exemplu de brâu CÎr-
cular ca acela dela Grădiştea.
IncA mai enigmatice sunt alinierile dela Costcşti, Aci. tot
pe marea terasă Care înconjură acropolca la un nivel mai jos.
avem mai multe alin ieri : a!c1ltuite din simple blocuri cilindrice:
de forma unor tambure de coloane ina lte abia de câteva zeci
de centimetri, aceste grupări cOMtituesc adevărate replice ale
• nimic comun cu religia getă - şi tot ce s'a atribuit până acum
celebrele alinieri megalitice din Bretania, Dar aJinierile noas-
14 4
tre:. ca şi brâul circular dela Grădiştea aparţin epocii a doua 8
Fierului şi nimic a5emân<ilor nu ne e cunoscut in Europa din
această vreme, Pluralitatea lor ar arăta o intrebuintare fune~
rară. Insă nimic sigur nu s'ar putea incă exprima cu privire
la aceste construcţii al căror caracter religios este evident. dar
al căror sp.ns precis rămâne ascuns,
Cine sunt autorii acestor construcţii enigmatice, adică st,)-
pânii caste1c1or care le dominau ? Celtii sau Geţii 7 Se pare.
după obiectele mărunte şi după monelele care s'au găsit in să~
pături. că nu ne e ingăduit să admitem hipoteza celtic.ă, In ade-
văr, incă de pe la 60 a, Chr. Bureblsta distrusese cu dc~ăvâr­
şirc orice existenţă independentă celtică pănă la Alpi. Dar ce~
tătuile dela Grădişlca Muncelu/ui şi dela Cos/eşti sunt inflo-
ritoare tocmai in această vreme, Totuşi. se va spune, brâiele cir-
culare şi alinierile pot fi antefloare, urcând inapoi până in
sec. IV, epoca marei n3vale ceJrice care i-a dus pc aceşti răz­
boinici pe carele lor de lupt.'!. pfinli În Răsliritu l Ardea luluI.
Nu inclin să cred intr'o asemenea eventualitate. Căci Cel ţii
înşişi Îşi pierduseră de multă vreme obişnujnta de a (olosi
acest Cel de a clădi. Până la săpături mai complete, iarăşi' non
liquct,
Am remarcat mai sus că zeul suprem get, Zalmoxis, e ve-
chiul Zeus, Dia, stăpănul ceru lui inourat, zeul care mânucşte.
fulgerul. Nu e reprezentat in chip plastic, N'am identificat
Încă niciuna din peşterile de pe vârful munţilor unde era ado-
rat; cu atât mai puţin marele său sanctuar Kogaionon de care
vo rbeşte: Strabo. Dar marele zeu uranian nu era singurul ado-
rat la Daci, Dacă zeii thraci din Rhodope şi din Pangeu n'au
D acilor in materie de religie naturistă chthoniană. e o simplă
conruzie a criticei istorice moderne, - in schimb existenţa
145
marei zeiţe pre.indoeurope.ne, a aceJeî Fecioare. crude din 80s-
parul Cilllmerian, il acelei Aphrodite lirania. Artc.mis .. Rcga-
la", sau mai târziu. chiar sub imperiul roman, Diana Regina. e
perfect asigurată. Numărul reprezentărilor plastice ale. marei
Zei te şezând. găsite in săpăturilc noastre preistorice, creşte
din zi in zi. Eneoliticul danubian cunoaşte pe Zeiţa şezând şi
pe: acolyţii săi stănd in picioare, cu tronul şi cu masa volivâ
i ::~~ s;:~r~~~n~e~:~~~:~ l~::~C;~:nvu~n~:ia s~;::~a;c:~::::~~~:
de. asemeni, precum o reprezintă nenumăratele icoane ale că­
Iări!tilor danubieni şi patera tezaurului dela Peteoasa.
Pe lângă religia uranicli a cuceritorilor indoeuropeni re-
naşte putin câte puţin religia chthoniană anceslrală a Medite-
ranee.nilor aborige.ni. cuceriţi şi un moment cu totul copleşi~ de.
noile.. credinţe = de data aceasta religia mediteraneană a zeJţci­
mame nu mai poate.. s;'!i fie invinsă de nicio reinoire a uranis-
mului. Ea mai trăeşte Încă pretutindeni 10 Mediteranee.nii
creştini.
Cercetarea atentă CI formelor de. civilizaţie din La Tene-ul
dac ne arată că de fapt istoria n aţiunii daco-romane începe
efectiv _ din punct de vedere spiritual - incA din sec. nI
a. Chr., după ce şi-a avut primele inceputuri. din punctul de
vede.re al civilizaţiei etnografice, ind' din epoca Bmozuluî. In
adevăr. ViJlanovienii m,,! intâiu, Celţii pc urmă. şi 11I1ii şi alţii
ucenici ai inaltei eiviliza\iI elin basinul orientuJ al Medite.ranei.
elcnizează la rândul lor pe Daci dar in chip apusean. adita
le imprumută fe.rmentul care. c.ivilizase şi popoarele italice. La
sosirea Romanilor Oaco-Geţii nu erau surprinş.i de nimic
nou. Protoistoria Daciei este astfel cea mai bună introducere
la istoria romanismului oriental. Situ<1tă intre lumea c.imme.ro-

Fig. 67. - Incinta sacră de.la Grădiştea Muncdulul. :~::~~.. ~reec:::ct~I~~~i~~i~:t :iiv!~i:~~~i j~:~i~~~r~-i~:::e~~a~i:
prin situaţia ei ca parte integrantă a Europei centrale, s'a gă·
modelate: in lut, reprezentată uneori in aspecte. gesturi şi cos- sit incă de la anul 1000 a. Chr. legată mai mult de lumea occi-
tume aproape Illinoic.e. Şi pe aceeaşi zeiţă aşezată o vedem re.- dentală decât de cea orientală = rezultatul nu putea să Fie de-
apărând (după criza religiilor chthoniene din epoca de cât rontanÎzarea acestei regiuni din Răsărit, Cei mai buni in.i.
Bronz a ln doeuropenilor adora toci ai Cerului şi ai Soare.lui) ţiatori ai ei pc calea spre Occident au fost Celţii. cei mai bun;
pe plăcile scythice de aur şi de argint caee reproduc pe că I ă- colaboratorii IUyeîi, cei mai des~vârşiti st~pâni Romanii.

146 147
 V

CARPATO-DANUBIENJI ŞI ROMANII
 Secolul li a. Chr. vede Roma învingând în acelaş timp
Occidentul şi Orientul şi .statornicindu~şi domnia in Spania, I
in Africa. in Macedonia şi în Asia Mică. Dar intre aceste frag-
mente de imperiu nu e aproape melo continuitate teritoriala.
Italia se termin~ la Apenltin! : Gallia Cisalpină şi făşia de pă-r
mânt gaJlic numită simplu Provincia. intre Alpi şi Pire-nei, cu~
V cerită pc la sfârşitul secolului pentru a uni pe uscat Spania
cu Itnlia . sunt ţări de o foarte veche civilizaţie: greco-ligură I
de o parte. veneto-iIlyră de alta, cucerite de asemeni de m8-1
[ea civilizatie La Tene din Europa celtică. Se uită prea ade-
seori cA chiar in sec. I a. Chr. când puterea Romei se intindea
'tocmai până În Syria. Încă Se mai vorbla rAu latineşte la Pa-
dova. la Verona. Ia Milano: că civilizaţia Galliel Cisalpine/
in acelaş secol I a. Chr .. se potriveşte mai mult cu Europa eel-
tică decât cu Italia romană: că Cisalpinii romanizati sunt mult
mai i n rudlţi, ca rasă ori ca mentalitate. cu Gallii. cu IIIyrii sau
cu Dacii, decât cu Latinii.
Roma cucereşte abia sub August provinciile iIIyro~celtice
şi celto-thrace care se intind la Nord şi la Est de Alpi până
la Dunăre . Şi nu comp let. Pannonia In ferioară. Moesia lnfe-

151
 rioar.:'!. Thracia vor rămâne incă in afara organizaţiei romane,
De altfel. Noricul şi Rhaetla vor păstra foarte multă vreme
alcătuirea lor indigcnă. sub protectoratul roman. Graniţa Du-
nării nu c organizată - pe toată luugimea ei-o se pare. de-
cât sub Claudiu: in orice caz nu cunoaştem nici un document
anterior scrisorii lui Flavius Sahinus. guvernatorul Moesiei
din 43-'49 p. Chr.. adresată cetăţenilor Histrici.'ji in caregă­
sim prirnu ştire despre vămile Dunării: 'tb "1; l'.~.:i .0.... "Ia.po\'
~XO~,,,1.0' ~!XP' 00).,,""'1"
1 Iar drumul roman care unia cele două lagăre legionare de
la ViminilciwlI (V Macedonjca) şi deja Ratiariil (IV Scythi-
ca). chiar dealungul Dunării. fusese coustruit de către ostaşii
.. cdor două legiuni abia in 33-34 p. Chr..
Totuşi Velleius povesteşte. numai la cincisprezece ani
după biruinta lui August (prin Tiberiu) asupra Pannonilor,
că toţi hce.şti "Barbari" cunosc limba latină: omTlibus ardem
Pan/loniis non disciplinae tarltummodo, sed /i"ouae quoque
"otitia Romanae: plerisque diam litterarum LlSLlS et familiaris
artimorum erat exercifntio (II, 110), Incă de prin anii 52-63
Moesia era considerată ca destul de romană pentru a fi colo-
nizată cu mai bine de 100.000 de Barbari de peste Dunăre
cari fuseseră prinşi sau primiti de catre Plautius Silvanus. "cu
femei le lor. cu copiii Joc. cu principîi sau cu regii loc". iar pro- I
vinda trimitea "mari caDtităti de grâu la Roma" pentru a uşura
foametea care bantuia in Italia. Veteranii şi cetăţenii romani de
origine civilă statorniciţi in provinciile dunărene până la Pon-
tul Euxin sunt sumedenie incă de pe vremea lui Vespc:.sian.
Pare o adevărată minune. Există deci vrc-o pricină care
ne scapă, fiindcă in istoria civilizaţiei nu sunt minuni. Nu e
cu putintă să vedem o intreagă lume romanizandu-se in 15-30
de ani. Să face.m toate restricţiuoile. să admitem masse Întregi
152
de ceJto~illyro-thraci cari n'au in că nicio ideie de limba latină
şi de viaţa romană: rămâne totuşi const'ltarea de neclintit. -
deoarece se sprijină pe monumente,- că oraşele şi satele ro-
maTlc răsar pretutinde.ni şi că încă sub Nero. cu atât mai mult
sub Vespasian, exista un Illyrjcum roman. iar În 100 a. Chr.
exista o 11(!chie toponimie latină (nume de râuri ca Picusculus
şi Turgicu/us) bine fixată. alături dr toponimia locală cdto-
t iIIyră ori thraco~scythă.
Pricina e câ - după ştirile protoistoriei - Începutul pe--
1 netraţiei romane de natură pur civilizatoare. in feluJ penetra-
ţiei e.lenistice ca pretutindeni in jurul Mediteranei, trebue fU'al
în ceeace priveşte ţările dunărene pe la 200 a. Chr, Nu numai
in Orientul elenizant trebue să câutăm acele active conventusi
cioium ROn/anorum negotiandi cal,lsa consistentium. ci de ase-I
menI. şi chiar mai cu seamă. in ţările barbare. vecine şi chiar
îndepărtate. unde: pătrunderea ce l tică de:şteptase mai de: mult
nevoi de viată civilă mai bine organizată, de confort, de lux
Dealtmillteri chiar mai târziu, in cursul secolelor Il şi In ale:
Imperiului. termenul technic pentru a caracteriza începutu l ori-
Cărei organizări a vieţii romane in provincii va fj acelaş ca
pentru primii pion ieri ai romanismului. adkă acela de cotlsisten-
fes: veterani et dves Romllni et (indigeni: Bessi. Daci. etc.
etc.) consistentes vreo. sau lJd canabas. etc.
In adevAr, incă de pe la 180 a, Chr. Titu Liviu vorbeşte
de cives Romani şi de socii Latini nomiois cari ar fi fost mo-
lestaţi in Dalmatia. in regatul lui Gentius. Caesar menţionează
un conventus civium Romallorllm la Salonae. despre care au-
torul comentariilor De 8ello Alexandrino (43) adaogă : SlJlo-
nas .. , oppidum maritimum. qnod cives Romani fortissimi fi-
delissimique iTlco/ebant. Aceştia sunt indrăsneţii pionieri cari I
pătrund in iuteriorul ţării spre ci exploata bogătiile locale, pe.
153
caIe ei nu le transportă nicidecum in Italia. ci le adună pc loc,
in marile oraşe ale tărU însăşi in care s'au aşe.z:at. contribuind
in chipul acesta la o repede inflorire economică a regiunii. Nici
Narotla. nici Lissus nu lipsesc de pe lista cenlrdor romane
active În IUyria incă de pe vremea Republicei. Dar ceeace e şi
Intai caracteristic. e că chiar marele drum de circulaţie dela
fVlIuportus. care constituia cheia trecerii către valea Ssvei ŞI
a Dunării. îşi aven un conventus civium ROlIIlWOl'ftr1l Încă
Înainte de organizarea imperială a acestor regiuni. In ce pri-
veşte Pannonia. Velleius ne dă ştiri in adevăr foarte preţioase:
cu prilejul revoltei PannoniJor. abia câteva lusue după anexa-
rea lor la Imperiu, Romanii constată cA rebelli erau foarte bine
organizaţi, multumiti cunoaşterii desAvârşite a obiceiurilor şi
a limbii romane (ef. mal sus): itaque. Nereu/es. (Iulia unquam
tlatio tanl mature consilio belli bellum iunxit ac decreta pa-
travit (Ia fel va fi insă şi in proportii şi mai mari, in
Dacia lui Decebal. din pricini identice -); oppress; civcs Ro-
mstl;. trucidati negotiatores. magnus ve.xil/ariorum numerus
ad internc.cîonem ea in regione. quoe p/urjmum ab imperatore
aberat. caesus, etc. (11. 110). Cetăţenii romani şi negustorii
se găsiau. ca de. obiceiu. chiar acolo unde nu existau deloc
trupe; era acelaş ca:: ca in Gallia pe vremea expeditiei lui
lulius Caesar: toată GalJia liberă era plin3 de negustori şi del
oameni de afaceri romani, precum spune Cicero in discursul
său Pro Ponteio. 5. 11 : referta Gallia ncgotiatorum est. piena
civium Romanorum. nemo Gallorum sine CÎve Romaflo quic~
quam negotii gerit. nummus in Gal/ia nuJlus sine cil'iu/ll Ro-
monorum tabu/il commOl'clur, Nicio primejdie nu înspăimânta
pe aceşti mari intreprinz3tori de afaceri şi tot Caesnr e acela
care ne povesteşte necesitatea in care el se găseşte de a fac e
o intreagă expeditie pentru a asigura calea directă il Galliei
154
peste Alpii Poeni.ni spre Milano, quo mDgtlo cum pericuto mog-
ni!quc cum portoriis mercdlore.s ;,re COr/suera,;t.
Dar noi am Încef(:at să demonsuAm in capitolul IV, ~
baza de!>coperirilor archcolog,ce făcute În Dacia. că trebue sâ
contanl cu o pătrundere italic:\ incă din sec. II a. Chr, şi că
incă de pe: vremea lui Burebista. rivalul lui Iuliu!> Cae.sar. Da-
I cia era plină de mcrcatores ca Şi Gallia şi Alpii celtiei, In să
nu la simplii negustori trebue să ne gândim când e vorba de
, pătrunderea romană in ţările danubiene : principii şi regii celţl.
illyn şi daci aveau nevoie de numeroşi meşteri pentru a le zidi
'cetăli, a le fabrica maşini de răsboiu, a le bate monete. de obi~
ceiu prin imitarea denarilor republicei romane (monetele cel-
tice din Pannonia au legende in caractere latine). apoi existau
pe atunci ca şi astăzi diferiţii "brasseurs d'aHaires" a căror I
intrebuinţare era enciclopedică: de la negocierile diplomatice I
până la vinderea prizonic.rilor ca sclavi.
E foarte probabil cA incă din sec. II a. Chr. limba ce.Itică
a trebuit să cedeze o parte din importanţa sa ca limbă .. diplo~
matică" limbei latine. care incepea să devină limbă de intre~
buinţare generală in Gallia Clsalpină. centru l decisiv al ori~
cărei activităţi Italice inspre Iările danubienc. In orice caz lim-
ba greacă nu pare sa Fi jucat in Europa centrală aproape nici
un rol. Şi dacă pene:traţia militară spre Dunărea daco-celtă
şi-a avut punctul de plecare timp de mai multe veacuri in Ma~
cedonia (168-29 a. Chr.). penetratia culturală a fost por-
nită in cea mai mare parte direct din Italia , peste Adriatica
ŞI peste Dalmatia sau peste Alpii Iulieni pe valea Savei.
In adevăr tezaurele monetare şi alte descoperiri din Da-
cia nc dau in această privinţă indicatii pozitive, Mal Întâiu de
f toate, alături de nenumărcltel e depozite de denari romani re-
publicani găsiţi mai cu seamA in pârFle de Apus şi de Miazăzi
155
 ale ţării, dar şi in Moldova. ex istA drachmele din ApollonilJ şi
din Dyrrachium, foarte numeroase. şi a căror circu l aţie inspre
Dada e perfect clara: GreUl din cele două mari oraşe comer-
ciale ale Adriatlcc.i meridionale luau fie drumul Macedonie.i .
de Nord-Vest. al Paeoniei şi al Dardaniei, pc Margus Şi pe
Timacus la vale (- in sens invers era calea comercialA directă
către valea fluviului Axios şi către Thessalonica, pe unde tre-
buiau să ajungă in Dada tetradrachmele Macedoniei Prima),
fie, de asemeni. drumul Dalma~iei pe Drinus in jos până la
con flu enta cu Sava şi apoi pe Sava la vale, Aceste manete din
ApoJlonia şi din Dyrrachium se găsesc ma, totdeauna in ace-
leaşi depozi.te cu denarii romani: Italicii şi Grecii din IlIyria fA-
ceau de data aceasta cauză comună: ş i chiar cele două oraşe
greceşti era u deiacuccl'Irea roman ă a M ace doni eie l ei n săşi ita-
lice, Monete de bronz din Corcyra sau de cupru din Scoora ,
din [ssa ori de ja Molossi- i epiroti. monete din PlIaros sau chiar
din Panormus şi din Vafe:ntia Hipponium comp l etează tabloul
penetraliei iIIyro-ita lice prin Adriatica in Dacia. Nici produse
industriale din Italia meridională, ca oglinzile de meta l alb sau
vasele de bronz. nu lipsesc din inventariul Dac/ei pre-
Macedonia nu era bogatA. Minele din Pangeu nu mai
crau suficiente pentru a constituj o pradA de invidiat. Romanii.
odată ajunşi in viesparul balcanic. n'au putut să se mai re-
tragă. lJIyri. Celto-Scordiscl. Dad şi Bastarni invadară rând
pe rând sau toţi Împreună provincia. Dar Macedonja sili pe
Romani să se intereseze din ce in ce mai mult de. bagarele tări
danubie.ne. şi natural printre ele incepând cu primii ani ai sec.
1 a. Chr., de cea mai puternică şi de cea mai bogată. de Dacia.
In că de pe la s fârşitu l sec, li se băgase de seamă că Da-
cia era izvorul tuturor relelor: Minucius Rufus Împerator li
156
Scordilcil DilcÎsque prcmeb.ltur, qU/blls impar eroJl numero.
spune Prontinus. Strateg .• 11.4.3. Iar Plorus, III , 4.6 1.39,6.
adaogă, sub anul 74. cu privire la expediţia lui C. S~riboniu5
Curio: Dacia tenus I'cnit. sed tenebras saItuum expauif. Bu-
rehista îşi incepuse cuceriri le. După cum spune Strabo: "in
~~~:: :;;o:~;nt~t:;~: ::ci~~:: :i;~:~~~iti;::n!:~e dp~:~~::
şi pentru Romani. dacă ţinem ~eama că trecea Dunărea (ără
să se teamă de nimeni şi pustiia Thracia până in MacedoOla
Şi 1Ilyria; iar Celţii cari se amestecaser!i cu Thracii şi cu
IlI yrii fură nimiciţi, tot aşa precum suptimă pe Beiii cari aveau
pe Critasiros ca rege şi pe Taurisci". In acelaş timp Burebista
incerca să-şi asigure posesiunea tuturor cuceriri lor sale printr'o
lovitură diplomatică foarte dibace: el o (eda lui Pompei u spri-
jin impotriva lui Caesar: trimisul sliu, grecul Acornion din
Dlonysopolis era primit In 48 a. Chr, de către Pompeiu lân gă
H eradea Lyncestis: 1tp6, t'l I'v«r,,'1 II Oll1tT,fO'Y r 'Y«lou u(6'Y
~~~n~Jjji~~~~~g;j~;~:tW~ţ:g~~~:f:[;;~~~~~
(Ditte.nberger, Sylloge 3, 762). In se.mnătatea actului lui Bu~
rebista nu-i scăpa lui Caesar. Chiar dupa victoria sa impolriva
lui Pompe.îu, el nu renunţă la ideia de a (ace războiu Da-
cilor. In 11 incepuse tocmai concentrarea trupelor sale in
Orient. când fu asa~inat. Burebista fu şi el ucis la rândul lui,
iar conspiratorii işi impărlir3 intre. ei marele imperiu pe care
el îl intemeiase.
Dar politica lui a fost continuată, Dacii nu incetară de a
se- ame..'Ite:ca in războaiele civile dela Roma şi luară parte: unii
in favo3rea lui Octavian (CotisO). altii in a lui Antoniu (Di~
157
 comes). La un moment Cotiso. regele Daciei apusene, păru
gata-gata să incheie Cli August o aliant" bazată chiar pe
legături de rudenie; fiica lui Coliso ar fi devenit sotia impă­
ratulul roman. iar fiica lui August, Iulia, 5O,i3 regelui Daci-
lor. Totuşi duşmăniile erau prea mac! şi Datii prea aproape
de Italia: in adevăr, după cucerirea Panoonici, a ţărilor tau-
risce .şi scordisce şi a Triballiei de către Burebista. călăreţii
geli puteau in câteva zile să atingă nu numai Adriatica myră
sau Egeea nmcedo-greacă. ci însuşi pământul Italiei.
Amenintarea directA impotriva Italiei schimbA şi dm!:cţia
contraofen~ivei romane. De acum loviturile impotriva Dacilor
nu vor mai pleca numai din Macedonia, ci şi din ItaUa. pe
Sava la vale. Siscia devine cartterul general al războiului im-
potriva Dacilor. Ins."i nici s(orţările ofensive ale lui August ŞI
ale comandantilor săi (Crassus pe la Sud. Catus pe la Sud-
Vest, Lentulus pe la Sud-Vest şi Sud. Tiberiu pc la Vest.
Vinicius pe la Nord-Vest). nid politica defensivA a lui Tibe-
riu (mentinerea liniei fortificate a Dunării) nu ÎmbunJt31csc
situatia. Domitian mai pc urmă. Traian mai târziu vor trehuÎ
j mallo~dacă de alta. in domeniul vietii materiale ca şi în acela
sti organizeze mari râzboaie de duratti pentru a putea în cele
din urmă s~ infrângă puterea dacopgetă.
Dar intre luptele lui Minucius Rufus şi războaiele lui
Traian impotriva Dacilor sunt mai mult de două secole. După
aceastA lungă leclie nu mai există niciun Daco~Get care sâ nu
ştie ce e Roma. Când Domilian consimte &i facă pace cu De-
cebal inainte de a~1 fi invins in adevăr, regele dac îi cere nu nu-
mai subsidii ca rege "c1ie.ntelar" al Imperiului, ci şi ingineri şi
meşteri . instructori şi metalurgişti romani. Nu e de altfel decât
o continuare a polit/cei pe care Burebista şi Cotiso, cu mai bine
de un secol mal inainte. au trebuit de asemeni să o practice.
Oci cetătile din La T~ne-ul dac prezintă şi urmele technice
158
romane, cel pu,in in părţile cele mai rec..:nte ilIe zidărillor şi lu~
crărilor edilitare (canalizare) sau reprezentative (sculptură ŞI
architectură decorativă ori monume n tali1).
Inaintea bătăliei dela Topae. În primul războiu al lui
Traian, tribut dac al Burrilor trimite o 3crisoare: in (atineştc
împăratului. din partea lor Şi a tuturor celorlalţi Barbari .alia ţi
ai Romanilor, cu sfatul să nu facă războiu Dacilor. EXIstau,
ca şi in Pannonia un veac mai inainte. pe vremea lui August.
destui localnici cari cunoşteau literele latine. precum de altfel
şi destui Romani În serviciul Dacilor. spre a le compune scri-
sor.Jeinlatineşte.
Să reţinem deci, după această expunere destul de lungă,
interdependenfa italo~ce.ltic3 şi daco-<eltică de o parte. ro-
a l vieţii spirituale. timp de maj multe secole Înainte de Traian
şi să trecem la cercetarea situaţiei dupA instalarea cOUlplet~
şi definitivă a Romanilor la Dunărea thraco-illyră, in CarpaţI
ca şi in Balcani.
Prima regiune danubianA ocupată de cJlre Romani in
chip dectiv, mai Întăiu cu O legiune pe la 15 p. Chr.. apoi cu
două pe la 23. (u Moesia. numită mai pe. urmă Moesia Su~
pcrior. adică frontul da nubian impotriva Dacilor propriu:zişi
din Dada muntoasă. Dar această ţarA care continua reheful
aspru al Daclei câtre Sud şi care fusese în intregime admlnis~
trată sub auspiciile guvernatorului Macedoniei de către un
p
praefectlls sivitatium Moesiae et Treballiac. era locuită de tri
buri thraco-<eltice foarte războinice şi incă aproape sălbatece.
făcând puţină agricultură şi mult păstorit. Numai pe malul
însuşi al Dunării şi in valea Moravei (Mnrgus) ori in cea a
Timocului (TimaclIs). putea Fi vorba de a face să prospere
viata urbană de caracter roman. Ca şi În Dalmaţia. Romanii
159

delimitară deci graniţele dintre diferitele cit1itatf!s ale triburilor
şiinsArcinarA pe prefeqii lor pu~i peste eh'it.1te$ cu administra
rea afacerilor publice şi a poliţiei interne a acestor organisme
aproape municipale.
Totuşi romanizarea DU inainta deloc. A.ceasta ii f~cu pe
Flavii să forţeze puţin lucrurile întemeind o colonie militar!\
la Scupi. Colonla a fost restauratl\ probabil şi de către Ha-
drian, care i-a dat ŞI numele lui. totuşi regiunea pare să fi fost
profund thrac.ică. Acolo era adorat Dells Zbcrtllrdus. Iar
Bess;-i erau la ei acasă : in lista veteranilor din anul 195 a,
giunii VII Clafldia găsim o intreag!i serie de legionari de ~ri­
gine din Scupi cari poart..l\ nume ca Bithus. MestullJ, Sausa
:~i f~:~On~~7::~:ls~a~~~~~c~ş~unnUt ~a~~. totul sigur că
Abia sub Traian RlJriaria devine colonie. ceeace nu im-
piedică totuşi ca sA rămână un centru thrae foarte insemnat:
în lista menţionată a veteranilor vedem nume ca Dolens. Stam-
bon. Drigiss,'l. Thamarclls. Thitlms. Birllus (extrem de obişnuit
in Moesia superioară), Sirma şi Curta. Hadrian ridică la dem-
~~:~;~~~;;;~?:'~:~~~~l;~~~:;~:::~:~~:::~~::~:~~:'~
venit municipiu. in orice caz nu devine ca/orlia decât dup!i
Septimiu Sever. Spre a aduna destui tineri romanI pentru Lcgio
VII Claudin din Viminacium, vE;dem in 169 oraşele urmâtoare
contribuind la recrutare (şi lista nu e completă): Pautalia.
Sarmizegetusa, Sirmium. Ratiaria, Scupi, Mursa, Salonae, Ni-
copolis, Thessalonica. lader, Viminacium, Heraclea, Trimon-
tium. Philippi. Romula şi altele incA, dar cu Ratiar;a şi Scupi
in frunte. Sunt Thraci ori lIlyri mai mult sau mai puţin roma-
nizati in patriile respective. (căci in cea mai mare parte provin
160
din tentoriile rurale ale acestor oraşe romane), cari Îşi vor
desăvârşi in timpul ~erviciului militar (in caIul de faţă a durat
p
27 de ani 1) cultura lor romana. In adevăr. serviciul se face
in limba latină şi de pildă Mucatra, un prllepositus in grija
căruia e Încredinţa'a. fabrica de cărămizi şi de ţigle a Legiunii
VII CILludjo dela Viminacium, trebue să pună pe cărămizi
timbru! său in latineşte, chiar dacă el mai vorbeşte incă in lim~
ba thracă locală cu camarazii săi 5<."lU cu civilii. "le târor nu-
,me sunt chiar la 270 p. Chr. Ia Vimlnacium tot thrnce : Cutia.
Cu/itlS, 8essio. etc. Şi dUar religia rămâne thracă: vedem la
Le:
Singidunum un colegiu de Thraco-Romani collitores ai lUi
j
Dcus Hcron; la Naissus avem o dedicaţie din anul 223 către
lupiter Oprimul MlJximus PiJ/ernuS Aepilofilll ('K::tM:;tlJ':).
acesta care nu e altul deeât Zalrnoxis sau Gebclcizis adorat pe vâr
p
furile singuraticc; la Timaeum Minus găsim o dedicaţie
Herculi Naisali, care ne face să ne gândim la nenumăratele
dedica~ii thrace către zeii rcgionali. cu atribute toponimke. ca
acel Sanct'us Casebonus din Moe!iia, care nu e decât zeul 10-
calitătii J(~crtf36\1w')' De altfel chiar dedicaţiile oficiale ca
cea făcută in numele lui Septimiu Sever. care resUibileşte tem-
plul ruinatal Terrei Matcrchiarla intrarea minelor de aramă
de.!a Rudnik la Nord-Vest de Kragujevac, exploatate şi
de către Romani, corespundeau credinţelor thrace: la Ratia-
ria zeiţa se numia Proserpina. ca SOţie a lui Dis Poter; la
Singidunum, in 287, ea se numia Deo Orcio: dedica~ia era
făcută in cinstea lui Dioc1cţian şi Maximian de către cei doi
II-viri din spiendidiS5ima colonl8. ale: căror nume personale
erau Cutca(-ae) pentru unul şiSoso(-nis) pentru celAlalt;
in realitate ea era. şi sub numele de Ceres. Diana şi Nemesis.
tot Marea zeilă locală, al cărei nume ccl mai răspândit printre
161
 Thracii dunareni era Diana Regina. adică intocmai ca la !-Ie-
rodot. cu şeapte secole ma. inainte: ~ ArtilU'; B:zatAr/r,./.
Pe la inceputul secolului III p. Chr. Moesia superioară e
jnc~ indigenă de-a blOelea. Se fac sforţări pentru fi ri la curent
cu ce se petrece la Roma: cutare: inscriplie: din Timocum Minus
e: chiar duioasol : un cavaler roman din aceao;tă localitate trimi-
sese pe fiul ~u la Roma. probabil pentru studii. dar bietul co-
pii lIitam insidiis in sacra urbe finivit. Totuşi limba latin.'!. care
se vorbeşte in Mocsia e destul de adaptată foneticei locale.
se spune cusit in Joc de coxit; nun in loc de non. dar şi hac
in loc de huc. InsuşJ aspectul Iimbei scrise (cu atât mUi mul!
când era vorbită) se prezintă destul de: ciudat: iată o prob."i
chiar din Viminacium : Lupu$ anemola ic al1etar. QIIOl comidi
mecum avca. Ego Maurentia in hunc monllmen/um tUulum
POSII; Lupa virginio mea. c!tm quem quinqu8ginta annis bene
tabara!}; lJdque incu/patim covixi; et Argenteo Samnrconi (1)
fratris l'cI sl/bulcle mlltris meae ip$um titu/um feei.
Pentru a conc/ude : romanismul Moesiei Superioare nu e
nici prea vechiu. niei prea intens; totuşi va fi cu atât mai per-
sistent cu cât Moesia şi Dardania vor deveni însuşi centrul
Impt:riului. jar Naissus capitala. Thraco-lIIyrii din aceastA
provincie se vor rupe foarte greu de vechile lor obiceiuri.
dar - ca şi Geţii din Moe.sia inferioară (v. mai jOs) îşI
vor ~stra bine romanismul.
Să trecem acum (a Pannonia.
Odată hotărită sa: fixeze Dunărea ca frontieră a I mpenului.
iar valea Savei ca mare bulevard imperial către Orient. Roma
proceJ3 f.'i.r3 intârziere la organizarea vietii municipale a nou ii
pruvincii. Mai întâiu se asigură de drumul care prin
Poetovio şi Savaria ducea spre Dunărea celtică la Vindo-
bona şi Carnuntum. prin marele centru al civilizaţiei celt iee
162
din prima şi a doua vărstă il Fierului. Scorbantia. Incă sub
Claudiu Celeia şi Sal10ria devin cea dintâiu municipium iar cea-
laltă eolonia: sub Flavii Siscio. considerată încă de August ca
un punct strategic de primul ordin pentru ofensiva impotriva
Dacilor. devine colonie in acela.ş timp cu Sirmium. postul inain-
tat din faţa confluenţelor Tisei Şi Savei; pe când Neviodunum.
pe drumul către Siscia. ŞI Scorbantia, pc drumul către Carnun-
turn. devin municipia. Aceasta puternică mişcare de roman)ism
fusese natural impinsa. in acelaş fel rapid şi dectiv. pe frontul
Pannoniei şi Noric:.ului : ca Şi Ce/cia. tot aşa !tWal·um (Salz-
burg). reUm/if şi Virunum sunt municipiu Cfaudia: Solva e
un municipium Flavium. Dimpotrivă. Rhactio nu face niciun
progres Şi rămâne. ca şi Moesia Superioară. pc jumătate bar-
bară.
Dar studiul monume.ntelor ne invaţă ş! alte lucruri. Ro-
manismul Noricului şi Pannoniei .şI o simplă prelungire a vieţii
italice. Şi această vială era <.Işa de activă şi de hostată În Gallia
Cisalpină incă din primul ~c.col al Imperiului. incăt a decis
dc.svoltarea economică ŞI politică fi intregei Europe occiden-
tale Şi centrale. Marea unitate celtică a Europei, peste Ita lia
.!ocplentrion .. Iă. se reJace de data aceasta in folosul Romei:
'de la Lugd'tRum in Gallia până la Sirm;um in dreptul gurii
Tisei. o singură IUnlc. circulând pe un singur drum. spre care
du~ toate celelalte. venind de la fluviile ccltice Rinul şi Dună­
rea ~upe.rioar3, ca şi din Italia latin:\. Fiecare regiune străbă­
\tuta. de aceastii uriaş.li arteră de circulaţie e cu atât mai inflori-
toare cu cât contribue mai real la prosperitatea întregei unităţi.
Să vedem care este structura intimc1 a romanismului îI1yro-
celtic. Mai intăiu. din intreaga intindere a provinciei Dalmatia
numai coasta contează. Interiorul. locuit de pastori. de tăie­
tori de păduri (fabri tignuarii) şi de lucrători de mine ilIyri.
163
 se its\:am~'na cu Mocsia Supcriol:lră atât prin asprimea şi să­
rikia sa. cât şi prin lipsa de Însemnătate a vie~ii urbane care
se desvoltă acolo. Indigenii. aproape toţi de rasă illyrică. sunf
excelenti pentru serviciul militar; greoi. înceţi. rtlbdători. in-
dărJ.tnici şi sAiba teci. ei oferă un material uman incomparabil
pentru paza frontierelor. Oraşele lilyro-romane de pe lttoral.
cu Salonac in fruntea lor. fac aproape parte integrantă din
lIalia: ele trăiesc inc.1 de secole aceeaşi viaţ.1 ca şi coasti.!
opusA. Latina lor e e~cele:ntJ.. Rasa lor e amestecat..'\ : iIlyro-
italo-grcacă. Tot cce'lce: c mai vioiu şi mai agcr În interiorul
Firii e .. canalizat" prin aceste oraşe ale Dalmo(iel către Italin.
MigratiiJe iIIyrc din vremurile protoistor!ce continuă chiar in
sec. II p. Chr. şi umplu Italia cu aceste elemente noi. rezistenle
şi harnice.
Cu totu l altul e aspectul romanismului in Pannonia.
O rrontieră intre Italia şi ţ.'itile Illyrice nu exista: acolo
unde Adriatica se srârşeşte (şi marea uneşte. nu desparte).
Începe munte le: dar Alpii au aci un relief mai putin sălbatec.
mai mult un podiş inalt. foarte arid că t re: Mare. şi plin de pâ-
duri şi de: păşune spre interior. Trecerea din Venetia in Pan-
non ia se face fără prea multe greutăti şi odată ajuns În valea
Savei eşti răsplătit pentru sForţarea pe care ai făcut-o: o ţară
frumoasă .şi bogată incepe spre a nu se mai sfărşl până din-
colo de Dunăre. şi Romanii n'au neglijat să vină aci incJ dela
luarea in posesie statornică a Venetiei.
A fost de:ci foarte natural ca această prelungire a Italiei
catre: Orient să fie oficial recunoscută de către cel dintâiu Îm-
părat incA inainte: de bAtălia de la Actium. Cu baza de operaţii
la Aquileia. războaiele ilIyro-pannonice ale lui Octavian duc,
pe la 31 a, Chr .. Ia crearea oraşelor romane: Tergeste (Tricstc)
şi Pola. in partea itaHcă. şi Emona (Ljubljana). in partea lIIy-
164
ric.ă a muntelui. Siscia şi Sirmium sunt de pe acum luate in
considerare: loatA valed $a\lel c anexat" TOIU.,i oficialităp; ro-
mane terenul i se parc incă prea puţin sigur şi Si1t se aşează cu
legiuni nid pe Sava inferioară şi cu atât mai putin pe Dună.\!.
Răscoalele repetate ale lIlyro-Pannonilor pănă la sHirşitul
domniei lui August justifică pe deplin această politică prudentă.
Dar in mijlocul turbur~rilor şi ne:siguranţei strădania civi-
lizatoare a pionerilor pacifici ai roman;!;mului nu slăbeşte.
Ceeace caracterizează de pildă mărturiile epigrafice de pe \la-
Ica superioară a Savei e marca precumpJnire a inscripţiilor ci-
vi le fală de cele militare şi e: marele număr de nume indigene
care: apar În aceste documente. Aci e romanism serios. creat
de: o activitate economică. iar nu de porunci birocratice: sunt
înşişi indigenii cari renunla la nallonalitatea lor, cerând pc loc
un romanlsm autentic, pe Iăngă care romanismul intâmplător
al coloniştilor nu v~ fi decât o intarire cantitati\lă şi ornnmen-
ta l ă. Vedem astfel mai intlUu credintele şi rjtu rile Italice În
mlflralie spre Orient: in teritoriu l Emonei regăsim ~ărbătorile
italice RoslJ!ia la un colegiu de meşteşugari (fabri). organizat
pe dc~uriac, prăznuite la aniversarea fune:bră a membrilor co-
legiului respectiv. in aceeaşi lună hUlie şi cu acel eaşi rituri ca
in Italia: iar pe marele drum cJtre Nord~&t (drumul ambrei ,
din epocile protoistorice: Adril.\tica. Emona. Poetovio. Sava-
ria. Scarbantia. Dunăre, Boemia, valea Elbei sau a Vistulei)
Romanii vor circula acum cu atât mai intens. umplând cu co-
lonişti ci\lili. voluntari. tinuturi ca \la lea râu lui Arrllbo. intre
S,1l'ariil şi lacu l Pelso (Ba laton), rlimase pustii după marile
:~~~â:~~:ii a~:~::ti:~i~:v~r!O~i!:;ş~u~:r~::ed~~o~:C~n~C::ib
Claudiu În urma acestei in rloriri a colonizării agricole civile
şi a de:svoltării industriale şi comercia le a regiunii. pc când
165
localitatea Poetollio pe Drava. deşi mai adăpostită, trebue să
aştepte până la Traian şi va trebui să fie: Întărită printr'o
deductio de colonişti militari numai pentrucă pionierii roma-
nismului liber o neglijaseră, RoslIliiie dela Emons vor apărea
chiar În extre.mul Nord la Bregetio prăznuite de către un co-
legiu funeraticlu de acolo,
In adevăr. pe când veteranii aduc şi in via,a civilă cre-
dinţe. şi riluri mai de grabă străine şi orientale (zeii lor favo-
riţi sunt Sollrwictrls Mithras. fupiter Dolichenus. etc.), co-
loniştii civili veniţi din Italia - fie că sunt agricullori ori ne-
gustori - propagă vechile culte italice ale lui Liber Paler,
Hercu/es, Siluanus. Fors Fortunn (Nemesis), Terra Mater
ori Diana, Se poate lesne face distincţia intre romanismul Pan ...
noniei Superioare şi Noricului. de origine mal mult italică şi
civilă. şi romanismul Pannoniei inferioare şi in general al Eron-
lierei, de: origine militară, cosmopolită şi mai puţin pur decât
celălalt. Nu va fi deci excepţional să constatăm,- ca pe acei
Aeli Carn; ciues Romani din Municipium FlllU;UfTl Ne"iodo-
nllm de pc valea Savei-, foarte numeroşi indigeni romanizati
pe marele drum către Savarla şi Scarbantia ori către Breget 10
ŞI Aquincum. Diferitele coilcoin iuuenflltis C.'l la Poetot'io (cu
praefecti şi quinquennales) ori la Adiaum (cu un magister)
trebue să fie presupuse ca existând cam pretutindeni.
lndigenU au nume mai ales celtice. ceeace dovedeşte în-
semnătatea acestui element nu numai in NoricuDI, ci şi in
Pannonia, unde şi lIIyrii sunt la ei acasă. De altminteri întări
rile venite din Vestul cel tic nu lipsesc, Trelleri apar la Seva ..
ria. Ia Gem/ata, la Carnuntum. etc .. Remi, Rhaeti în alte părţi.
Natural. elementul celtic e tot atât de. tare la Dunărea orien-
tală, În Pannonia inferioară. unde E rauiscii. Ia Nord călr~
Aquincum, şi Scordiscii. la Sud către Mursa, joacă un rol de
166
primul ordin Şi in vremea Imperiului. De altfel asupra Eravis-
dlor VOm reveni. Mai sunt in sfârşit Celţii din Răsărit, de
pildă Cotinii din Slovacia, cari, primiti in Imperiu. vor fi co-
loniz.aţi sub forma de civitas tot in această Pannonie atât de
covârşitor celtică.
E sigur c:\ şi in Pannonia orientalA romanizarea prin agri-
cultură - baza romanismului a fost pretutindeni aşezarea lă·
ranilor de limbă latin3. - a avut multă importanţă. Totuşi
inscriptiile privitoare la această viaţă serioasă şi tenace sunt
destul de rare. Nişte uiean; Basoretenscs, undeva spre Dunăre,
câţiva posse.ssores uid Vindonian; nu departe de Aquincum,
o uilla Goi la Est de Viena (Itinerar.) şi iată aproape totul
in materie de toponimie. Dimpotrivă. mulţi veterani colonizati
in teritoriu rural: cu acest prilej constatăm in chip definitiv
că teritoriul rural al unui oraş, de origine militară, ager colo..
nieus, e, de pildă la Aqll;ncum, cu desăvârşire deosebit de
terr;torillm leo,"oni.s: comunitatea veteranrJor depinzând de
Aquincum e de altfel foarte inrJoritoare; marii demnitari ai
municipiului (apoi ai coloniei) posedă şi p3mânturi pe care
c1ăde.sc case frumoase şi morminte cu lungi inscripţii in ver~
suri. Totuşi Cel(H sunt FOflrte numeroşi şi îşi pă::.trează pozi~
ţiile dinainte de sosirea Romanilor, Aquincum fusese Întemeiat
in territorio civiiatis Erauiscorum. Dar aceşti Eraviscl formau
un intreg popor care îşi avea moneta proprie. ale c3rei exem-
plare s'au g3sit şi in Dacia (ef. cap. IV). Drumuri comer..
ciale au trebult să-i lege direct prin şesul Iazygilor cu valea
Mureşului dac. ceeace au păstrat şi Romanii. căci calea ro~
mană dealungul Mureşulul pâni\ la confl u enţa cu Tisa e bine
cunoscută. iar capetele de pod ale Pannoniei eravisce cu Trllns
Aquincum şi ale celei scordisce cu Trons Bononiam zidite in
Sormatill ( .. in bllrbarico"), bine documentate,
161
 Fiindcă negorul de frontieră cu barbarii bogati ŞI naiV',
cu toate primejdiile. era destul de profitabil. Către Nord in
tara Quazilor sau ctitre Est În ţarA sarmată. vedem pe ne~
gustorj apărând foarte numeroşi În asociaţii prospere şi 10-
f1uente. La Mursa un decurio coloT/iae. ob honorem flaminatus.
raberna5 L elim porticibus duplicibus in quibus ",ereatu$ agc-
retur pecunia sila {ecit. L.., Brcgetio vedem monumente dedi.
eate Genio commerci el negotiantium : pe cel.'\lnlt mal. in fata
Granului, in teritoriu barbar. se ridlc~ pe la 37 1 p. Chr. un
burgus. cui nomen Commercium (aceste capete de poduri sunt
de altfel sumedenie in vremea Imperiului târziu): la Trans
Aquincum un beneficiarius consu/Mis. şeful staţiei de poştA.
ridică şi el un altar Genio comn/ereii. Oraşul Scarbanlia. no-\
dul de drumuri din Pannonia sc:ptentrionaIă. c plin de nl!go-
tialores: alături de localnici romano-<cltf. gâsim şi Salonitani.
iar la Annamatia. Aquileicni.
Evident, dup.'\ un secol de ocupaţie militară (intre 100
şi 200 p. Chd, Pannonia a devenit profund rClman3 ~ !'oldntii
se căsătoresc încă din timpul serviciului lor ş.1 introduc şi În
familiile lor devotamentul pentru Imperiu: cutare templu al
zeiţci Nemcsis. inaugurat la Aquincum tocmai la 24 Iunie, săr­
bătoarea străveche italicâ a divinităţii Fors Portuna. e o bună
dovadă de adevărat romanisOl. Ceeace nu poate race armata
completeazil şcoa l a ~ Vergilius e învărat pe de rost. ceeace
permite cutărui poet din Sirmium ~ facă cxercilii pe o cără­
midă intr'un stil destul de pur; Şi aceste exercitii literare din
care unele adresate unui dominus magister. precum _ foarte
probabil - şi cutare poezie cu tendinţă moralizatoare dela
S.waria. nu sunt lipsite de interes.
Cutare Comunitate rurală de veterani colonizati. ca Aqu8e
l asae lângă lacul Pelso. dobândeşte destulă imporlanţă spre a
168
fi cu desăvârşire restauratA. după un incendiu, de către Cons-
tantin. elim porticibus et omnibfl5 ornament;5 ad pristirnm fa-
Clem. spre a putea să-şi ţină regulal târgurile: M/lndinas die
So/is pe:rpe:li. Şi mărturiile foarte caracteristice despre des-
voltarea favorabil;, şi despre bogăţia bisericii creştine din Plin·
nonia in sec. IV şi V ne .!Icrvcsc pentru a inţelege cât de pro-
(unde erau rădăcinile pe care romanismul le prim~ese aci.
Totuşi e ciudat dar inevitabil s..\ spunem: nu există o
Romania pannonică, precum va fi una in Mocsia Inferior. O
alta in Dalmalia. O a treia in Dacia şi in Dardania şi aşa mai
departe:. La temelia romanismului pannonie nu e: nicio naţiune
indigena puternic~: sunt multi Celţi. dar sunt şi lIIyri şi Thraci
din Sud. precum şi Daci, aduşi ca soldaţi; sunt de asemeni ne-
numărati Syrieni (nu e locul sa-i enumărăm aci), mu lli Orien-
tali. Bithyni. Cappadoci. Greci Şi chiar Evrei. Sunt in sfârşit
BerbeCI (Mafiei genti/e5) şi SpaOloil. Armata şi come.n ul au
aşezat cu sila ~dU au atras prin .o;perant<\ cAştigului toată acea!ită
lume. Şi toate aceste fragmente de naţiuni organizate de c31re
Italiei, bine pâtrunse de romanism. dar de o construcţie spiri~
tuală foarte divers3 şi de patrii diferite. trăiesc sub teroarea
ete.rnă a Barbarului de peste DunAre. In că din 185 Commodus
ripam omnem burgis a solo extructis item praesidiis per IoeD
opportuna ad clandestinos latrl/ncll/orum transÎtus oppositis
"'UTII'tIU. Şi această poveste se repetă la infinit până la sfârşi­
tul sec. IV şi chiM mai târziu. Dar nicio fortificatie de pc lu-
me n'nr putea fixa aci pe aceşti Ronwni. cari pie:.rzându-şi pa~
tria lor barbar3 n'au dobândit decAt patrin ideală a Romei:
cind puhoiul barbar va fi prea puternic, ci se IJor duce in !ta-
lia. Romanismul lor prea italie le va fi de data aceasta fat:.1
fiindcă nu mersese alături de un regionalism tot atât de uce~
siv. Sunt tOţi desrădăcinali ca acel Septimills Aistomodius rex
169
 Germanorum. căruia fraţIi săi Septil1lius Phi/ippus şi Seprinllus
He/iooorus ii ridică la Carnuntum un monument cu traditfo~
naluIDi.sManibus.
Romanismul {oOlete autentic şi foarte puternic al Panno-
nieJ. in continuare directA cu romanismul nord-italic. va contri-
bui la COmaruzarea IlIyro-Thracilor şi apoi din lipsă de bază
etnică locală. va dispArea.
Să examinăm acum situa,ia la Dunârea de Jos. in Moesia
~~::r~:a~~::o:~a~X:v::1 ~=r~~~::~a'R:~I~~~iil:r ~c~i::::ăd:7::~
naţiune. pe Thraci. dintre cari cei dela Sud de Balcani foarte
pătrunşi de cultura elenistică. pe când Daco~Geţii din Moesia
şi din Dacia erau câştigaţi mai de grabă pentru cultura de
lip occidental adusă aci de către Celţi
Se pare ca expedierea de grâu getic la Roma de către
Silvanus Aelianus la 52-53 p. Cbr. a făcut multă reclamă
fertilităţii pământului Moeslei. In adevăr. precum vom vedea
mai pe urmA. graba coloniştilor civilI de a dobândi pământuri
ati şi de a întemeia ferme frumoase (uillac) cam pretutindeni,
in bună tovărăşie cu indigen ii. indată după 16 p. Chr. (dată
la care ThrocÎa până la gurile Dunării devine provincie ro-
mană). a fost in adevăr extraordinară,
Dar să lamurim mai intâiu situaţia Thracilo[ propriu-zişi
de la Sud de Balcani. Ca şi IlIyrii din Dalmalia muntoas.:l,
rehr:a~ii s:~ ~~;;ăt:~;i~:It:ii~e~i ;eaiv:a~~r~~:~~~ ~:~t::~~~
I!ir
regalW\tiJe scytho-elenice şi asiato-elc.nistice şi se elenizaseră
mai mult ori mai pUţin. ei şi supuşii Jor. Romanii instalându_se
in Macedonia avură războaie neîncetate cu vecinii lor dela
~ă:r~~~~:it:~r!es:â;Ş!~ăt~:~ ;~!!~:I:~Zi:~::/ :~a~iU!i;t:~::~
170
impotriva celorlalţi Barbari. Când Claudiu, plictisit de atâtc:a
războaie intestine ale micilor dinaşti thraci. s''} decis in sfâr-
Şit să transforme şi această ţară in provincie romană, nu s'a
gândit niciun moment .<;3 facă din Thracia o altă Romaniil. ci
5 a mul,umit cu ceeace Hicusedi şi predecesorii sâi cu
toate grozavele revoltc ca aceca din timpul lUi Tiberiu - adică
să recruteze infanterişti şi călăreţi thraei, in cel mai mare nu-
măr cu putinţă, din aceste triburi neinfrânate, a căror cea mai
mar~ fericire in viaţă era de a putea ~ se joace cu moartea:
dacă nu la războiu. cel puţin in amfiteatre. Thracia primI o
organizaţie deosebită, aproape e l e:nistică. Iar limba şi obiceiu-
rile greceşti fură chiar ocrotite de către Romani, cari se 9ră~
birA să considere această provincie ca li'kând parte din jumă­
tatea elenică a Imperiului. Roma, Italia şi Imperiul se umplură
deci de ostaşi şi de reeruţi thraci. cari fură natural cu toţii ro-
mllni:Z:'1i şi in mare parte se pierdură printre Romanii din ce-
lelalte provincii. pe când Thracia. care nu vedea decât pe
prea puţini din (iii ei venind Înapoi. vegetă in cea mai desâvâr-
şita lipsă de insemnătate şi in primitivitate culturală. ori pro-
cura lumii greceşti şi apoi Imperiului grecizat din Orient ma~
terial uman de mare valoare, dar complet sAlbatec. spre a fi
întrebuinţat pentru scopuri cari n'o priviau de loc,
Cu totul alta a (ost situaţia in Nordul Balcanilor. Ca şi
Herodot cu cinCi veacuri mai inainte. tot aşa şi Romanii pe
vremea lui ClaudiU înţeleseseră că la Nord de Balcani incepea
o ah3 lume. Aci locuiau Getii. dintre c.. ri făceau parte şi Moe-
.sii şi <II căror neam se intindea (oarte departe către Nord până
in Moravia. Silesia. Galiţia şi U craina. In toate timpurile
Daco-Geţii fusescr:! agricultori, Grecii simbolizaser3 respectul
lor pentru aceşti primi discipoli ai zeiţei Demeter cretlnd mitul
regelui get Charnabon admirator al lui Triptolemos. Necon-
171
 ten itele năvAliri iraniene. celtIce şi germanice in Moldova ŞI
In Muntenia. ca şi in Dobrogea şi in Bulgaria. nu descura-
jascră pe acest popor prin excelenţă sedentar. Ovidiu pove5-
teşte ca Getii din vremea sa ţin intI'o mânA plugul agriculto-
rului şi intr' alta arma rAzboinicului pentru a se ap<'ira impo-
triva năprasniciJor câlăreli de peste Dunăre. După cum no-
mazli erau duşmanii naturali ai Geţilor. tot aşa plugarii veniţi
la ei le-au fost prieteni. Afară de Romani. despre cari va fi
vorba indati1. mai era un singur popor care a fost tovarăşul 0('-
despărţit al Ge,ilor dela Dunarea de Jos: Bcssii, Expedqia lui
LuculJus Vatro din 72 a. Chr. şi aceea a lui Crassus din 29
a. Chr. impotriva Thracilor din Rhodope pricinuiseră o foarte
activă emigrare a Bessilor către Nord-Est. dincolo de Bal-
cani. Ei nu s'au oprit decât in ScythiR Minor. Aci răcur3 cam:"
comună cu Getii. Iar la sosirea Romamlor existau pretutindeni
Bcssi c()rlsislentcs cari !'e in{elegeau foarte bine şi cu coloniştii
romani şi pretutindeni răsăriră in acele tcrritoria ale Geţilor
aborigem diverşi lliei cu c;,'e$ Romani ei Bcssi consistentes. tu
căror magistri şi qUilestorcs erau aleţii fr.ltcşte rând pc rănd
sau. dacă erau două locuri. unul a l ături de celălalt, un Roman
şi un Bes!>,
In allu l 46 Claudiu intinse astfel granita romană a Du-
nării până la Pont. E I organizA serviciul vămi l or, delimit:! te#
ritoriile rurale. ale oraşelor greceşti dela Mare, ale numeroa-
selor castel(a auxiliare de pe Dunăre şi ale diferitelor cw;-
tatcs indigene. dar (ăcu mai ales fapta fOflrte În~eleaptă de a
desprinde din Thracia regiunea aşa zisli ripa ThraCÎae. care
era roată partea orienta l:! din Moesia Inferior de m;)! târziu,
dintre Asamus şi Pontul Euxin. comp let popu lat.;,) in toate
timpurile de către Geti. şi de-a o cuprinde in sistemul roman al
provincii lor danubiene.
172
Aceasta reintegrare a basinului dunărean Îşi avu""ese de
altfel un •. pendant de cealaltA parte a flUVIUlUi incă de pc
vremea lui August. care prin Acliu$ Catus. intre cde două
ultime revolte pannonicc. deci inainte de anul 6 p. Chr.. nu
numai că le pricinuise Dacilor o (oarte gravă înfrângere in pro-
pria lor tară. tribus eoru", ducibus cum magna copia cDesis.
dar strămutase in Moe!lia 50.000 de DacI. colonîzându-i la Sud
de Dunăre: in afară de aceasta ţ,e pare că o largă făşie de
pământ de la Nord de fluviu. până la "micul val roman' din
Muntenia şi Oltenia. intre Calafat şi Giurgiu, a fost anexatA
atunci la Imperiu ca un cap de pod in fata eetAtilor RDtiaria,
Oescl1s şi NoL'oc. Cinci:::cci de ani mai târziu (52- -53) Plau#
tiu~ Silvanus a racut marea sa demonstratie militară dealungul
intregei Dunăci de Jos pAna la Ponl, Şi chiar." prin amenintli
riie trimişilor săi, -.pănJ in Crimeia: TI/ras trecu sub regimul
roman: Olbia şi Cllcrson('sus tre-buiră să accepte cu recu·
noştlntti protecţia incA ncofidală, foarte altruistâ, a Romani#
lor, cari nu le impuneau incă suzeronitntea Jor. In orice- caz
marca câmpie moldo-munteanA fu profund patificată: 1° prin
intemeiere::a unei intregi scrii de: mici regate clientelare daco-
sarmato-bastarne, din care Aelianus şi.", luat ostateci pentru
mm multă siguranţă. şi 2'1 ( -e logiu l Eune.bru al acestui ma re
guvernator o spune in chip lămurit ) prin .. lArgirea limite!or
provlnciei"'. ceeace nu se putea intâmpla, fireşte. decât pe ma-
lul stâng al Dunării. probabil până la "marele val roman" al
Muntenit:i şi p5nâ la valul din Sudul Moldovej şi Basarabiei.
O sută de mii de .. Transdanubieni" fură col onizaţi cu acest
prilej in Mocsia,
C;.ţiVil ani mai târziu Vespasian reorganiza flota de răz­
boiu de pe Dunăre aşa de glorios activă incă din anul 15 p.
Chr.- ~ub ordinele guvernatorului său. iar in lipsa acestuia
173
sub ordinele unui praefectus ţ;lrac maritimae. dându~i num ele
său (Clsssis Flsuia Moesica) şi hotârindu;j tot in josul Dunării
staţii fixe pc mal. cu castrele, clădirile şi teritoriul rural res ~
pectiv. ca pentru orice corp de trupă cantonat pe frontieră.
Intre moartea lui August şi a lui Claudiu (14-54), adic.5
numai timp de patruzeci de ani. tOt acel mare teritoriu carc se
intinde intre Dunăre şi Balcani de la frontiera actualei lugo-
slavii până la coasta românească a Mării Negre, adică intrea-
ga Bulgarie septentrionaJă şi intreaga Românie de peste Du-
năre (Dobrogea). fusese supus. adaptat. organizat. de căUe
excelentii comandanţi pe cari Roma îi trimisese. ca guver",l;
tori numai ai Moesiei Superioare de mai târziu. dar cari inţe­
leseseră in chip desăvârşit inalta misiune ce li se incredinţase pe
intreaga Dunăre de Jos şi pe coasta thracă a Pontului Euxin .
Cel mai târziu la 54 p. Chr. vedem pe un Iegatus pro
praetore al lui Claudiu. pe Tullius Geminus, primind la Tomis
o de l egaţie de zece cetăţeni ai Histriei. cari veniau să-I roage
ca să le păstreze vechile 101;' privilegii privitoare la teritorilli lor
rural şi la drepturile lor de liber pescuit in apele Dunării. Pre~
zen ta guvernatorului Moesiei la Tomis nu ar putea fi Îotâm -
p l ătoare. Dimpotrivă, trebue să credem că chiar Flavius Sa-
bmus, indată după 46. a trebuit să introducă obiceiul oficial
de a veni s3 şeadă câtva timp la Tomis pentru a rândui trebu-
rile cu care era ÎnsArcinat in subordine un praefectu$ orac ma-
ritimae. In adevăr dosarul de scrisori descoperite la Histrio d;'i
o Atât de mare greutate hotăririlor luate de cAtre Sabinus ŞI
prieteniei pe care el o avea pentru aceşti Greci. iar de altă
parte ordinele pe care Sabinus trebuia să le dea cu privire la
6poOeoiez tuturor cetăţilor de pe coasta Pontului. reclam.m
intr' un chip atAt de imperios prezenţa lui la fa~a locului, incât
a trebuit să 8tribuiu acestu: prim Flav;us, binefăcător la Moe-
174
sîei, un rol decisiv În inceputurile romanizării provinciei şi a
trebuit s.1 explic cel putin o parte din marele număr de Flavii.
noui cetăţeni romani in oraşele Pontului ori in satele thraco-
romane din interior. prin insuşi patronajul lui. cu mult ante-
rior aceluia al fratelui său Vespasian, devenit împărat abia un
srert de veac mai târziu (43- 69).
Până la Traian nu exista nici un castru legionar care să
{ină strajă pe Dunărea de Jos mai la vaiI? de gura Oltului.
Aci. Ia Oescus şi la Nouae. f1ancând din două părţi 8ccast.li
gură şi valea extraordinar de importantă care ducea către
inaltele burguri ale Dacilor, legiunea V Macedonica şi legiu~
nea 1 ItaUca aveau paza: totuşi şi aCÎ abia sub Vespasian
fusese chemată legio V la Oescus şi Dumf'i sub Domiţi8n se
fixase legio 1 la Novae, Nu e vorba deci până la Traian, carc
ocupă toată MOC$ia cu trupe legionare. stabilind legio XI
Claudia la Durostorum şi legio V MacedonicD la Troesmis
(Oescus devenind Colonia Ulpia). decât de corpuri de auxilin
ca gamizoane eFective ale celei mai mari părţi din Moesia In·
ferioară. Dar aceste corpuri nu contează de.cât prea puţin ca
elemente de romanizarc activă a provlnciilor, având in vedere
că ele inşile au nevoie să fie romanizate, Cât despre instalarea
lor definitivă in acele. casteUl! zidite pe malul fluviului. faptul
acesta D 'are loc, pentru regiunea de jos a Dunării moesice. de-
cât tot după Traian.
Dar pe /a anul 100 Moesia inferioară era profund roma-
nizată. Inscripţiile din acea vreme dovedesc o tradiţie r,:,mană
destul de veche prin aceste meleaguri. Romanii, civili. având
ca lIomen gentile nume le de Flauills (după cei patru Fla.
vii: Sabinus. Vespasianus. Titus şi Domitianus) sau Cocceius
(dup3 Nerva) sunt nume.roşi nu numai in oraşele greceşti şi
in teritoriile. lor rurale, el şi in organizaţiile rurale thraco..
175
romane. ca viei. pag; şi lerritoria. SArbătoarea italică Rosalia
e. ca şi În Pannonia. in chip general prăznuită de. către ţăraniI
aceste.i provincii. E chiar marea sărbAtoare anuală. cu prilejul
căreia diferiţii magistri şi quaestores ai vieilor consacră. altare.
votive zeului suprem lupiter Optim liS Maximus pentru sănA~
tatea şi prospe.ritatea casei imperiale.
Fiindcă odată mai mult Dunărea (prelungită de Sava).
ca mare arteră de circulalie. intre Adriatica şi Marea Neagră.
şi~a făcut datoria: curentu l de colonizare spre ţările roditoare
ale Dunării de Jos a adus elemente romane autentice din lta~
lia. din Noricum. din Dalmatia ŞI din Pannonia. care au cum-
părat aci pământuri in calitate de colonişti uneori singuratici.
_ îi vedem ad viflam SlIom În cutare p8gus .sau terrilorium
daco-bess. - şi pUiin cite pu~in ali dat apoi naştere la uiei
intregi in iurul proprietăţilor lor. praedia şi uillae. salul pri-
mind. fireşte. numele Întemeidorului: uicus Clementiani. vi#
cus Quintionis. uicus Secundini. uicus Celeris. etc.
Când. după Domîţîan şi Traian. veteranii începură ei În#
şişi să se aşeze aci. a fost o atât de mare creştere a romanis~
mului in toah'! ţara. Încât nu numai teritoriile rurale ale ora-
şelor greceşti. dar însăşi aceste oraşe incepură să se romani~
zeze acceptând sărbătoril e romane (Rosalia) şi limba romană.
Din acest punct de vedere trebue să insistăm asupra a două
cazuri absolut caracteristic~. Traian. respectuos pentru elenis-
mul Thracie..i Îşi im pusese ca o datorie să intemeieze chiar În
Moesia I nferioară oraşe cu organiza re grecească : Marciano~
polis la Vest de Odessus şi Nicopofis rad Istrum) la Sud de
Nouae. Nici unul nici celălalt dintre aceste oraşe n'a reuşit
să racă operă antj~romană. Dimpotrivă. tocmai de la Nicopo~
lis avem un album aşa de interesant privind un bacchium ver-
nncu/orum, în care putem constata Încă odată cum Thracii (şi
176
aci Gefi : Decebalu.s. f78ureJbusta. ca şi la Durostorum : De-
cibalis. Seiciperis. !L1amutzis). Romanii şi Orienlalii de limbă
greacă erau toti asimilaţi intru romanitate. Şi ceeace mai tre~
bue relevat e că nu e vorba de un romanism de spoială. in
care numele se schimbă şi lucrurile reale rămân (v. Lyc.ienii.
Egiptenîi. Grecii. cu nume pur romane. dar cu limbă. obiceIUri
şi mentalitate indigene). ci. ca În Vestul roman. ne găsim
dinamtea fenomenului uneÎ colaborări libere. de bună voie şi
cu totul demne. a indJgenului care continuă să se cheme Cla-
gissa Clagis~ae. Ithazis Dada. Burt.:it:incs. etc .. sa adore pe
zeii thraci. să trăiască În viei ori in crultafes cu nume şi or9a~
nizalii thrace. ca Sccnopesis ori Ausdecensis. şi care totuşi e
din ce În ce. mai mândru de a fi cetăţean al Imperiului. de a
vorbi latineşte şi de a reprezenta împreună cu toţi adev:ira~ii
uernaculi ai regiunii tradiţiile din ce in ce mai bine inrădă~
cinate ale romanismului local.
Nu e decât prea natural sa vedem pe toti Orientalii pc
cari afacerile: ii aduc in Moesia şi~i îndeamnă să se fixeze aci.
renunţând la .. asianismul" lor de limbă greacă şi luând for~
mele romane ale vieţii civile. De asemeni negustorii. funcţio~
narii birourilor imperiale. În primul rând aceia ai vămilor. ale
căror venituri. pe Dunărea de Jos in faţa bogatelor câmpii
geto~scythice ale României şi ale Rusiei actuale. trebue să fi
fost considerabile. sunt siliti să facă in Moe:sia operă de romn~
nlsm. pentrucă aci toţi oamenii s'au făcut lărani şi toti ţăranii
(pagoni) s'au făcut Romani.
Zeul prin excelenţă al tuturor acestor ţărani este SilI/a-
nus. care ca pretutindeni În Occident şi in Italia este sanctuS.
domesticus. silvester. dar şI Sanctlls Silclanus Sator. aşa pre-
cum pentru prima oară apare la l.llmelum in terriloriflm Ca-
pidovense. deopotrivă ca chip sculptat pe piatra de mormânt
177
a unui princeps loci. quinquenalis territorii. C. !ulius C. f·
Quodratus (pe la inceputul sec. Il) şi ca nume scris pe alta·
rul dedicat de către consacrani la I Iunie 178. probabil cu
prilejul marei sărbători anuale a Rosaliilor. prăznuită peste tot
in Scythia Minoră de către ciues Romani el Bessi consistentes,
Pe această solidă bază economică şi socia lă urbanismuJ
Moesici va lua un avânt foarte remarcabil. Oescus (colonia
Ulpia) , Ulpia Nicopolis (ad /strl.lm) . Durostorllrrl (numici·
pium Aurelium). Troesmis (municipiu de la Septimiu Sever).
Municipium MOtltanensillm. Maicianopolis. AbriUus. Tia·
pa~um Traian;, efc,. vor reprezenta o sforţare de caracter in-
dustrial. comercial şÎ artistic demnă de cenlte şi de provincii
mult mai adăpostite de invazii decât era Moesia. ale cărei
triste anale incep Încă de pe vremea lui Marcu Aureliu cu
pri lejul marei năvăliri a Dacilor Costoboci, Şi totuşi creştinis­
mul va qăsi aci o provincie mereu bogată şi prosperâ şi chiar
pe la 600 căpetenii l e armatelor bizantine in expediţiile lor că­
tre Dunâre vor găsi totdeauna la lucru pe lăra:ljj de limbă ro-
mană, iar in cetă~i1e dela Dunăre conduse de episcopii lor vor
da de un spirit roman neclintit.
Care era situaţia Daciei când Traian s'a hotărît. În anul
106, să o prefacă in provincie romanA?
Mai intâiu Dacia era un mare regat cu bază etnică per-
fect homogenă, cu tradiţiÎ istorice seculare, cu structură so-
cială şi economică bine definită. cu O cuJtură înaintată de for-
me mai intâiu influenţate de către civilizaţia celtică. apoi. timp
de aproape două veacuri inainte de Traian. de către civilizaţia
romană. Aci nu era vorba, ca in Dalmaţia, in Thracia, În Pan-
nonia ori in Moesia. pur Şi simplu de un oarecare număr
de triburi barba re mai mu lt ori ma i puţi n populate locuind un
teritoriu destul de: intins, totuşi lipsite de: solidaritate politică
178
şi na~ională Între ele. ci de o naţiune conştientă de ea însăşi.
$i in adevăr Dacii. ca na~iune politică. n'au acceptat niciodată
stăpânirea romană: cei cari n'au căzut in cele: două mari răz­
boaie s'au retras in Dacia septentrională, care n'a fost nici·
odată atinsă de cucerirea romană, şi de acolo - ca .. Daci li-
beri" - au invadat necontenit provincia, fie singuri. fie În to-
vărăşia Germanilor migratori. până ce la urmă Romanii. sub
Aurelian, s'au retras din nou pe malul drept al Dunârii lă­
sând Dacia in mâinile Gorilor,
Acestui exod al Dacilor către Nordul liber se datoreşte
numArul aşa de restrâns al atlldliarilor daci in armatele romane
ale Imperiului; ahia o ala. organizată de Traian însuşi. şi pa-
tru sau cinci collortes. organizate fie tot de Traian, fie de suc-
cesorul său, - pe când naţiuni mult maj puţin numeroase de-
cât. Dacii. ca de pildă Dalmaţii şi Thracii. spre a nu mai vorbi
de Spanioli, de Syrieni, etc .. dădeau un număr foarte impor-
tant de trupe auxiHare,
In urma rezistenţei înverşunate a Dacilor or9aniza~ia
dată de către 'Traian acestei provincii a fost exceptională. Mai
intăiu a făcut operă de colonizare fortata. chemând sau fă p
când să vină aci un număr enorm de: elemente romanizate din
toate provinciile Imperiului. A pus in exploatare minele de
aur şi ocnele de sare ale Daciei prin specialişti romanizati. ca
acei Pirustae din Dalmatia, A restrâns frontierele provinciei
în aşa chip încât cele dou~ mari şesuri pe care le domină Da-
cia muntoasă, spre Est stepa moldo-munteană, spre Vest cârn-
pia Tisei şi a arJuenţilor săi până la Dunărea pannonidi. au
rămas in afarA de limitele Daciei romane: aceasta fiind con p
siderată ca o cetate:, avea ca singur rost ocuparea exclusivă a
regiunii muntoase. Consecinţa acestei concePtii puţin pers-
picace fu că la urmă situaţia de\'eni fără putinţă de a fi men-
179
 ~inutA : Marcu Aureliu trebui să permitA Sarmaţilor djn Câm-
pla ungară (Iazygii) sd tre,.c! prir! Dacia roman! pentru a
vizita pe rcatii lOT din Basarabia şi din Ucraina. - ceeace con-
sacra cu un secol mai de vreme pierderea Daciei romane. Şi
cu toa le că chiar Marcu AureJiu a făcut din cel e două Dl1Ciuc
ale lui Hadrian trei provincii. ROIDonii aveau totuşi o groazA
aşa de mare de deşert şi in felul acesta şi de şcsurile neshirşite
care il amintmu. incât Dacia nu cuprinse nici acum in hotarele
sale decât regiunea muntoasă. Ca şi in Africa, inlTe nomazii
celor două şesuri, Romanii insărcinaseră pc "specialiştii" Sy ~
rleni . arcaşii deşertului oriental. să facă poliţia in cele două
.. deşerturi " in Estul _,;i in Vestul Dadei. Şi aceasta a fost
totul.
Dar numai din punct de vedere oficial. căci viata reală
işi are legile ci mai s..'\nătoase decât legile meşteşugite ale
oamenilor politici. Nu era posibil pentru negustorul roman ŞI
nici chiar pentru simplul cetălean care avea treburi personale
in Dacia. când se afla 10 Aquirlcflm. Ia Bregetio sau chiar la
1ntcrcisa ori la Ve/lis Safina, să facll mai Întt!iu imensul ocol
prin Singidununi şi ViminacÎunI şi numai după această că13~
torie fără folos să ajungă la Sarmizegetus8. la Apulum. Ia Na
pOC8. ori la Porolîssul1I. Sarmatii din câmpia ungară n'aveau
de ahă parte nici un interes. decât in caz de războiu, să im-
piedice prin teritoriul lor () circulaţie. de care profitau şi ci.
intre Pannonia I n ferioară şi Dada. De altminteri ei erau mai
mult ori mai pupn supUŞi c1ientelari ai Rome.i. Şi mai puţin
c1ar3 era situ""ia in Moldova. Romanii n'au ocupat-o in chip
ofici31. Totuşi Traian însuşi a fost acela care la Bărboşi. acolo
unde Grecii din sec. VI a. Chr. îşi avuseseră emporiul lor la
gura Siretului, a Întemeiat un castru foarte bine intănt, in
care fură instalate nu numai trupe auxiliare, ci şi un detaşa-
180
ment din clsssis Fuwia Mocsica. flotA care. ca şi in Moe-
sia SuperioarA pe Margus, făcea politie şi pe acO;!st mure afluent
al Dunării, pc Hierasus. Imprejurul BJrboşilor numeroşi co-
lonişti formarA un territoriunI. din ai cărui quinqucnnalc$ cu-
noaştem unul chiar pe nume: L. lulius fulianus qui et Runda-
eio (acest signum fiind numele thrac ' p'J"aix)j':L De la Băr.
boşi. in fa,a cetăţilor dobrogcne Dinogetia şi Troesmis. dULea.
pe Hicrasus in sus, prin l1ici-Î daco-romani dela Şendreni Şi
dela Poiana Şi apOi prin valea TratuşlIl"i. către pasul Oituzu-
lui la castrul roman dela Bretcu in Sud-Estul Ardealului, dru-
mul roman care lega absolut djrect oraşele romane ale Scythiei
Minore de Dacia orientală. Dar chiar marele drum care de la
Olbi3 ducea prin T !:Iras. peste BasarabIa şi peste Moldova.
drept spre Ardeal. deci tocmai prin regiunile ocupate de Sar-
maţii de Răsărit (Roxolani). - şi ei supuşi c1ientelari ai Ro-
mei. dar cari mereu aveau să se p lângă, aşa de pildă pe lângă
Hadrian chjar in anu l morţii lui Traian, de inminutis stipen-,
diis. - pare sa fi fost nu numai umblat. dar oficial recunoscut:
Geograful din Ravenna ii enumera toate: staţiunile.
Dacia reali} era vednA ded deopotrivă cu Pannouia Infe-
rioară şi cu linuturile scythice ocrotite de către Romani din~
colo de gurile Dunării de la Pyretos şi Tyras pân:i la Bospo-
rul Cimmeric. Doull regiuni ale acestei Dacii reale aveau multă
a:-;emAnare cu Moesia: Banatul şi Oltenia nu făcus:e:râ niciodatlj
Romanilor opozilia înverşunată pc care Ie--o făcuse Ardealul.
Chiar după primul rAzboiu dacic se pare că Banatul Şi 01-
t~nia au incheiat pacea lor cu Roma şi cA Dacii de pe aceste
Întinse şi fenile teritorii s'au resemnat fOC:lrte devreme. E ca-
zul cel pUţin pentru cutare regiune din Oltenia. in valea infe-
rioară a Oltului (Alullls). unde întâlnim aceeaşi organizare
rurală a lndigenilor pe tcrritoria cu un consiliu de cttriales în
181
jurul cutluei cetăţi dace ca Sucid8V8. precum şi indigeni. bo-
gaţi proprietari de: pAmAnt cu totul trecuti la romanism, ca acel
Esbcnus tocmai dm tcrritorium Sucidavcnse. a l că rui nume
oficial este Ae:l(ius) Vale:(n}s şi care posedă. ca orice Roman
adevărat. sclavi; nccştia, proclamati liberri după moartea lu i,
ii ridică patronului lor, plini de recunoştinSă. monumentul (u-
Ca şi Pannonia InferioarA, Dacia, provincie de (rontier:'!
peste tot presăra tă de cast re (două legiuni. o sumă de corpuri
auxiliare), va fi (oarte coloniza t ă de veterani. cari vor fi cu
mu lt mni multi decâ t co loniştii civili. ŢarA bogată şi frumoasă,
Dacia va oferi tuturor sold aţ i lor liberali condiţii excelente pen-
Iru intemeierea unui cămin. Cum cea mai mare pa rte din sol-
datI. începând din sec. II p. Chr .. se Însoară chiar În timpul
serviciului. cu femei localnice:. in jurul numeroaselor castre
din Dacia vor răsări tot atâtea focare de romanism: vii/ac.
vici. pagi. regicnes (rurale). Pân ă in zilele noastre limba ro-
mânească păstreazA. singu ra printre limbile romanice. cuvâ n-
tul vete:ranus. pronunţat bătrân. doar pentru a exprima Ideia
de ..om i n vârstă inai ntată" . InsuŞÎ marele oraş Apul/lffl s'a I
născut de alt fel din canabae-Ie le giunii a XIII-a.
Totu şi a faceri le comerciale pe care o ţa ră atât de felurlt
Înzestrată de la natură ca Dacia trebuia să le provoace. at ră ­
geau un număr aşa de important de negustori de toate: naiiu-
oile: Trel'eri. Asiani. Galatae, încât oraşele Daciei nu Îşi ~ă-
:~:IU :i~~~~~~:~:~;:b:~~~rts7:~n:~I~~md~~~r;J;;;:'!a~n~ie~:~:
sara. Ad M ediom. etc. (acestea două din urmă )ocalităil bal-
neare renumite). râsAriau şi prosperau şi prin comerţ. D iferilii
negotiatores organiza ţ i pe collegia după provincii ( cu noaşte m
colegiile din Dacia Apulensis) . cu defensores. fAceau sA cir~
182
eule mărfurile lor nu numai pe căile de uscat. ci şi pe marile
răuri ale Daciei (cunoaştem mai multe coltegia de utricutarii.
ca in Gallia ) şi. ca şi În Pannonia. dedica ţii erau (ăcute câtre
Genius commerci din partea functionarilor din marile birouri de
vamă, ca la Micia pe Mureşul de Jos la eşirea din Ardeal spre
marea câmpie care se intindea pănă la Dunărea pannonică:
l ovi optimo Maximo. Terrac Daciae el Genio populi Romani
el corn merci. Acestei activităli interne ii corespundea fireşte o
expansiune comerCială in afară care ducea negustori şi măr- ,
furi din Dacia până la Salonae. Ia M ylllene ori chiar pănă În I
Egypl.
Cu minele sale de aur. cu afacer ile sa le comercia le. cu
marile sa le domenii imperiale şi particulare. exploatate de că­
tre o intreagA a rm ată de sclavi ş i de liberţi. cu n en um ăraţii
fun cţio nar i ai fiscuJui ( existau trei procuratores pentru cele
trei Daciae). cu ar mata aşa de n um c.roasă şi cu vetera nii colo-
ni zaţ i in propoqia respectivă, e u şor de inţeles cum romanis-
mul Daciei era la Est de Alpi şi de Adriatica cel mai complet.
~I - trebue s'o spunem şl cel mai cosmopo lit. L'l prÎma
vedere inscripţiiJe din DaCia ne desvăluesc un adevărat haos
de naţionalităţi. de religii, de indeletniciri Şi de interese. Dar
trebue sA distingem clc.mente.le serioase de pasările de pradă
californiene.
In adevăr. când s'a dat pe la 270 ordinu l de evacuare a
Daciei. toţi soldatii. funqionarii. oamenii de a faceri. au plecat.
Şi odată cu aceasta oraşe l e pieriau. Dar ţăraniI. pe petecul
lor de pământ. au rămas, Ei erau, după 150 de ani de la cu p
cerire. foarte numeroşi. In tinlpul războaielor Impe.riu lui cu
Dacii liberi din Nord. multi din aceştia fu seseră colonizaţi ală­
turi dl! vete.ranii romani ca pe vremea lui Aeliu s ş i a lui SiI -
venus Ae.lianus în Moesia, AI~ j Daci din vă ile singuratice ale
183

munţilor provinciei se Împăcaseră de asemeni cu dominaţia ro·
mllnă. Dar baza populaţiei rurale a Dacici În 270 rlmânea tot
aceea data de către cele 150 serii de veterani cnri se aşezaserti
pe pămAntul dac. Spre deosebire deci de cde, două Moe~iae
unde Triballii. Gcţii şi Bessii fuseseră romaR1z01ţi in foarte
mare număr. dar prin aceasta reduseseră calitatea rom8nismu·
lUI. Dacia se prezenta cu mult mai romană. E de ajuns de nlt-
fel in această privinţă să se compare grosolnne1e monumente.
aşa de naiv sculptate şi gravatc. din Moesia rurală: .cu (re,-
moasele inscripţii şi cu bogatele monumente ale DacIc), Strih-
nul care nu poate inţelege dintr'o datA puritatea limbii latine
ce se regăseşte astăzi În limba românA. trebue sâ se gân-
dească la realitAţile iştorice expuse aci mai sus. iar nu la teo·
riile aşa de curioase ale unui romaniSIIl balcanic. mai degrabă
thraco-iIlyr decât roman.
Dar trebue să concludem.
Intregul romanism al Daciei - tot aşa de autentic ca şi
acela al P"nnoniei, al coastei dalmate sau al Italiei septeotno·
nale _ ar fi fost măturat dupil câteva generalii dadi s'ar (i
redus la propriile sale (orţe.
Mai intâiu a fost mMea Dacie. aceea a lui Decebal. care
s'a romanizat in intregime. Apoi nu numai Ardealul. Banatul
şi Oltenia. dar şi MuntenIa şi Moldova au primit ~nce.tul cu
~:c~u~'a~;~~ ~:g~:::~n d;e:~c~ d~ da~t~~t~:::ac~o~::: ~o~:~~
cu atât mai mult cu cât aceasta era o viaţă rurală şi cu cAt
::i;:;!~!:I: §:;!%C~~~~~:;~d~~~;~::~:e~:::r::~:~~~~
184
bult cu rllsa lor la păstrarea a ceeace Romanii din Dacia ro-
manA c.reaseră prin cultura lor.
Succe~ul sforţArii colonizatoare a Romanilor era datoril
insă unei activităţi preparatorli de proporţii mult mai întill~e
~i anume.: l' elementelor naturii. 2" mişcărilor de popoare. 3
0
condiţiilor economice. 4' mişcănlor !'iPltltllille - din toată re-
giunea datlllbian4.
In adevăr. independent de na\umile care il locuesc. ba-
sinul Dunării a ro~t - prin definiţie din vremurile cel(> m.~1
îndepărtate (ef. epoca villano\'iană ~tudiată in cap. l ~II ace~~
lei clirţi). o singur~ lume. un !'imgur organism de geo~raflc
umană. Din momentul in care luptd dintrc DaCi Şi Romani s'o
hotărit in folosul acestora din urmă. Romanii au mfluenţat şi
au fost influenţati şi o intreagA cultur;} deosebită. romanismul
dllnt!bian. diferit de cel ganic ...au de cel spanio!. a luat n,lş-
Romanii n 'au putut prinde rădăcini decât acolo unde uu
putut deveni ,arani. Basinul Dunării e o regiune clasică pen~
tru agric.ultură Încă din neolitic. Dar civiliza\ia Iărănească a
Italiei şi in general a lumii romane. era aproape identică din
punct de vedere material cu Civilizaţia ţărănească el Cellilor
din a doua epocă a Fierului: şi mişdirile popoarelor celtite
către Orient unificascră incă dm "ec. IVa. Chr. tot basinul
Dunării in formele economice ale vietii celtlce. Terenul era
deci bine pregătit pentru coloniştii romani cari nu aduceau. in
afară de limbă. aproape nimic necunoscut indigenilor din ţă~
riie dunărene. Industriile carpato~danubiene din ultimul La
Tene au fost continuate şi sub Romani şi chiar după plecarea
lor din Dacia lui Trahln.
Mithraismul mai întâiu. creştinismul mai pe urmă. au
unificat pe rând in aceeaşi concepţie despre lume toate ţnrile
18!)
danubiene. 'nsă formele orientale ale creştinismului şi misio- Inferioare a rezistat dea/ungul intregului ev mediu pănă in zi-
narii de limbă greacă, roarte activi in Pontul Euxin. in Egeea lele noastre. Cât despre Pannonia , foarte agrl . . olă de asemeni.
şi in Adriatica, n 'au avut niciun succes printre popoarele danu- ea a luptat foarte bine pentru cauza latină până destul de târ-
biene. Nu a fost acceptat decât creştinismul de limbă latină. ziu : se pare, după ultimele descoperiri. pănă în sec, X. Dar
Apostolul Carpato.Danubieniior a Eost. cu incepere din anul lipsa de continuJtate teritorială cu Dacia şi cu Moesia i-a fost
380. episcopul Nicetas din Remcsiana, prietenul lui Paulinus fatala : rămasă singură, Pannonia romană a fost sdrobită de
din Noln. Apostolul Galilor, Ulfilas. discipol al Grecilor, a tre- către Slavi. Maghiari şi Germani impreună. Aşa s'a inlâmplal
buit să predice in latineşte când a avut a face cu Gcto-RomanÎ1 c3 România in loc să fie o peninsulă a continenlului latin cAtre
dela Dunărea de Jos. TOli termcnil de căpetenie ai religiei creş.­ Orient. a rămas o insulă. foarte mare. dar foarte depărtată de
tine in romfmcşte sunt de origine latină şi. ca şi În alte cazuri, marele grup al surorilor sale.
chiar mai latine decât in celelalte limbi romanice; se zice:
chiesa. eglise dupâ ecclesia. dar in româneşte băserecă de la
basilic8,
Romanismul actual dela DunAre nu purcede nici de la
păstorii şi lucrătorii de mine thraci. EI descinde deadreptul din
plugarii danubieni. de la frontierele occidentale ale Pannoniei
Superioare (unele forme linguislice identice in Alpi şi in Car-
pati îşi găsesc explicaţia În această perfectă unitate a romanls·
mului danubian) până la gurile Dunnrii. Romanismul actual.
pastrat mai bine tocmai În Dacia lui Decebal şi tocmai in (ron-
tierele ei. n'ar putea să fie de origine balcanică pentru bunul
motiv că Balcanii n'au fost romanizaţi, El este esenţial şi exclu~
siv danubian : la puterea sa de rezistenţă impotriva cumplitelor
încercări ale: evului mediu au contribuit deopotrivă Romanii
din toate ţările danubiene. Şi calitatea excelentA a romanismu~
lui. aproape italie. al acestor ţări: Pannoniile şi Moesia Infe-
rioara in primul rând, Dalmaţia şi Moesia Superioară imediat
dupli ele. il hotArit natura esenţial latină a actualului romA-
nism. Când au venit Slavii, romanjsmul pastoral al Da/maţiei
şi al Moesiei Superioare a fost incetul cu incetul subminat şi
distrus. Dimpotrivă romanismul agricol .,1 Daciei şi al Moesiei

186 187
 LISTA PRINCIPALELOI~ LUCI~ĂRl
ALE LUI VASILe. PĂI~VAN

CâtePlJ CUI.!intc cu pril'irr:: 1.. org.mi:il{ia pro,'inC:ic,

Dacia Traiană. Bucureşti 1906 (tipărită mai întâiu in COfwor.
biri Literare. XL).
2. _ Sa/sovia, Bucureşti 1906 (tipărită şi in Convorbiri
Literare. XL).
3. _ Vie Nalionalital der K,wflcufc im r6misc.:llcn Kaiser-
reich, Breslau 1909.
i. - Contribuţii cpigraficc la istoria creştinismll/ui daca-
rOman. Bucureşti 1911.
5. _ Cetatea Tropaeum: consideraţii istorice". Bucureşti
1912 (tipărită şi in Buletinul Comis;ttn;; Monumente!or Isto-
rice. 1911 ),
6. Cetatea l.Umetum. rapoarte asupra sâpăturilor. Pa-
tru tomuri: 1 (campania de ~ăpAturi din 1911 ). 11 1 şi II 2
(campaniile din 1912 şi 1913). III (campania din 191"1): pu-
blicate in Analele Academiei Romjjne. m(!t/1.oriile secţiuni i islo·
ricr!:. XXXIV. XXXVI şi XXXVII. Bucureşti 1912-1915.
7. _ Descop(!riri nouă in Scythia Minor. ibidem. XXXV.
Bucureşti 19 13.

189
 8. - Ştiri nouă din Dacia Malve"sis. ibidem. XXXVI.
Bucureşti 1913.
9. - Castml dela Poiana şi drumul romar' prin M oldoua
de Jos. ibidem. XXXVI. Bucureşti 1913.
10. - Zidul cetăţii Torni, ibidem. XXXVII I. Bucureşti
191 5.
ll.-J-Jistria, IV: inscripţîi găsite În 1914 şi 1915,Jbl-
dem, XXXVIII. Bucureşti 1916.
12, - Geru..sia din Ca(fatis, ibidem, XXXIX. Buc. 1920.
13. - 1 primordi della ciui/tâ romana alle foci del Danfl-
bio. Roma 1921. In Ausonia. X (1921).
14. - Considera/iuni asupra unor nume de riHlri daca-
scitice. in Academia Romiinli : memoriile secţiun ii istorice. se-
ria 111, tom. 1. Bucureşti 1923.
15. - Inceputurile vieţii romane /a gurile Dunarii. Bu-
cureşti 1923.
16. - J-Jistria. VII: inscripţii găsite in 1916. 1921 şi 1922.
In Academia Rom~ni: mem. secţ. ist.. s. III , tom. Il. Buc. 1923.
17. - La penetratia" helJenique el hellenistiqllc dans la
ullllee du Dallube. Bucarest 1923, In BufLetin de la Section
historique de ['Academie rOllmaine, X.
18, - Municipium Aurelium Durostorllm, Torino 1924.
In Rivista di Filologia e d'lstruzione classica, n. s .. II.
19. - Nuove considerazionÎ sul uescouato delia Sci.zia
Minore. in Rendiconti delia Pontificia Accadcmia Romallo di
Archeo/ogia, Il (1924). p. 117 sqq .. Roma 1924.
20. - Considerations SUr les sepuItures celtiques de
Graia. in Dacia: recherches et decouuertes archeelogiq/les eli
ROllmanie, 1 {1921}, p. 35 sqq.
21. - L'age du depat de bronzes de Suseni. ibidem,
(1924), p. 359 sqq.
190
22. - A propos du .. basileus" Cotys de Cal/atis, ibidem.
1 (1924), p. 363 sqq.
23.- Une nouvellc inscriptien de Torni. ibidem. 1 (1924).
p. 273 sqq.
24. - Fouilles d'Histria. Inscriptions: troisieme serie:
/923-1925. ibidem, Il (1925). p. 198 sqq.
25. - Uri aes grave olbien iJ Salsovia, ibidem, Il (1925),
p.420 sq.
26. - La "statue-menhir" de Homangia. ibidem. II
(1925). p. 422 sqq.
27. - Dacii la Troia. in Orpheus. II (1926).
28. - Getica: o protoistorie a Daciei. Bucureşti 1926.
Publicată in Academia Română: mem. secţ. ist .. s. III, tom. III.
29. - La Dacie â J'epoql1e celtiql1e. in Comptes-rendus
de rAcademic des In scriptions et Belles~Leltres. 1926. Paris
1926. Con~ine textul prescurtat şi puţin modificat al capitolu-
lui IV din lucrarea de fată. Tradusă in romăneşte in Propilec
literare. Bucureşti. 1 (1926). nr. 16
Dintre aceste lucrări cele dela n .. rele 14, 21. 26. 27 pot
fi consuJtate in legătură cu capitolele 1- 11 din lucrarea de faţă
(Villanovienii, Scythiî). Pentru capito lul III (Grecii) sunt de
folosit lucrările dela n..re.le 9, 10, II, 12, 15, 16, 17,23.24,25.
Lectura capitolului IV (Celţii) poate fi comp l etată cu a lu-
crărilor dela n-rele 15, 20. 29. Lucrările dela n-rde 1. 2, 3, 4.
5,6.7.8.9, 10. II. 13, 14, 15, 16. 18, 19,22,23,24 pot f;
folosite in l egătură cu capitolul V (Romanii). dar numai par-
ţial. fiindcă În cea mai mare parte subiectul acestui capitol e
tratat de către Vasile PArvan aci pentru prima oară. Lucrarea
dela nr. 28. Getica, e indispensabilă pentru aprolundarea ca-
pitolelor I. Il, IV şi in bunA parte ş i pentru capitolul 111.
191
1 N D 1 C F.
 ~i cifrele cart urmează dupa untlr nume de locallltlli din
I Ulrrde

Aba,,!,
(de plldo'i. Poiana E 2)

CI: 11.
rtprulnt,\ coordonatdc de ~
ReU! Indice
harta alaturata.

Alba (jude1u1) : O 2: 16. 15.

Abo.s: L. 1; 21. 25. 56. 115. 139.
Abrittus (azi Abtat): F 3; 178. Alba Iulia: 02; 14,22.
Acheo-Myeenieni.31. Alexandru cel Mare. 92. 96,
Acornion. 107. 108, 157. 101.105.1 13.119. 137.
A ctÎum. I64 . Aliobrix: F 2; 115.
A ~uin. 146. Alpi. 5.6. 10. 13. 18.24.27.
Adamclisi: F 3; 124. 29.30.66.124.145.151.155.
Adulutrl: B 1 ; 166. 161.183.186.
Ad Med4lm (azi Me.hadia): Alpii lulien;. 155.
03: 182. Alpii Poenmi. 155.
Adriatica. 6. 9, 17, 18.22.29. a/pîne (influenţe). 53. 134.
12.17.72.113.139.155.156. A/utus (azi Oh): D 3: 181.
158. 161. 165. 176. 183. 186. Amu-Daria.SI.
Aclianus. v. Plautlus. Anaitis. 48, 49. 74.142.
A elius Ca/ils. 158. 173. 183. Ananino. 66, 68.
A e /ius Volens. 182. Anglia. 115.
Africa. 151, 180. Annamatia: B 2: 168.
Aga/hY'5i. 36. 16. 51. 59. 62. Antiochia.107.
72. 81. 81. 91. 98. Anton;n;.I60.
'Alopa:Jo,: (Hermes), 94. Antonius. 109. 157,
Agrippino. 141. Apahida, 02: 116.
Aistomodhts. v. Septimius. Apennini. 151.
Ai"d, 02: 12.35.54.55.71 Aphrodite.88.

195
Apllfoclttc ..Fcniciafw··, 87
Aphrocl!tc Uilwia. 146.
apollinic (relief), 94.
Apollo Celtieu/. 73.
Apello flypcrborcu/. 33.
Apo!/on. 92. 94.
Apol/on lelros. 89. 92.
Apol/ania (din Pont), azi S.
Kydakos, !' 4: 79. 85. 86.
89. 103. 106. 108.
Apol/onia (din lIIyria) : B '1 .
140.156.
Apollonios. 92.
Apulia.30.
Apu/um (azi Alba Iulia) : D 2.
14.180.182.
Aquae lasae : A 2; 168.
AquiJcia, 161.
Aqui/eieni.168.
Aquincum (azi Budapesta)'
B 1 : 166. 167. 168. 180.
A,ad (jud.). 19.24.132.
Arca/ia: OI: 24. 25.
Ardeal. passim.
Argedaua : C 3 : 108.
A'geş ' E 3 : 96. 102.
Ariapeltlies. 81, 83. 91.
Arieni. 41.
Aristagoras. 106.
Arisfoteles.94.
Ariu.şd: E 2: 65.
Armenia. 35.
Arrabo (râu. azi Raab): B 1 ;
165.
Arrubium (azi Măcin)' E 2
115.
196
·'.\ p'ti(W: P~'1~Alj!lj (Artemis , BăI.n""i. E J • 49, 50. 59. 82 Biseru.:ufd; F J: !:S9.
"Rega1a"). 74.146.162. Balato" B 2: 165. I.:Jlthus. JbO.
Asatlllls (râu. azi Osem): O 3: balauru/dadc. 125. 126. 8ithyni.lb9.
172. Balcani. 35. 83. 85. 159. 170. dia). U 2. 57.
Asia. 41. 66. 171. 172. 174. 184. 186 tJllllkcnbcrg. La.
Balcanicu (Peninsula). 12,22. Bocmia. 6.7,31. -1;. 63, 115.
Asia AnterioarA. 66. 70. 126.
29.53. 129. 130. 132. 165.
Asia CenlraM. 41. 126. Balsa: CI: 135. 143. Bogap. E 3: 102.
Asia Mica. "Il. 130. 151. BaltklJ.9. 10.72. 80ia,,; E J: 102.
Asiani.182. Banat. 22. 71.123, 181.184. Bo... 157. 165.
Asioticus.90. Bim.Jrlya. 129. Bologna, 28. 29.
asiato ~ e/enisticc (regalită\i), Bărbo~i- E 2: 82, s... 85. 89 BOf/leştl: E 2; 65 .
170. 90.98. 102. 180. 181. Bo",;,! CI: 44. 68. 82. 11 3.
114.
lJssyro ~ babylonÎafl (demon). barca solariI. 73.
126. Basflr.1bia. 6. 44.115,173.180. Borysthenes (Olbia): G 2:
Astae (popor). 107. 181. 83.91.
'A<mi" 107. băserÎ('ă (basilico). 186. BorysdlcflCS (fluviu, .1;:1 Ni~
peu) , G 1: 83.105.
alestine (influenţe). 9, 11. 19 Basoretenses ("icani). 167
Bastar"j.115,156, Borystheniţl. 95. 108.
Atheas. 53. 95.
Balta B 2: 70. 80s1IIa. 21. 22. 29.
Athena. 17.90.121.
B::waria.5.132. Bosporul Cimmerian, 146. 181.
Afrixii.33. Beba Veche: C 2; 22. B"duţ, E 2.12. H. 15.
ArtÎca. 17. t21 . BN1"illCCll'O ~ E 4 ~ 57 B,.ila, E 2: 48. 58.
attÎCe (elemente). 82. 89. 119 . Bckcs. 23 (v. şi Bichiş). B,an (pasul), D 2: 102. 103.
August. 151. 152. 158. 159. B</Iy<' B 2: 63. 8rancieburg. 'i4.
163. 165. 173. 174 . (v. şi Ben., D 1 : 44. 59. 69. 80. 8 1 Braşov: E 2: 45. 115.
Octavian). Berep' D 1: II. 81 Bregctio: B 1: 69. 166. 168.
Berezan: G 2; 86. 88, 89. 95 180.
Aurclian.179.
Bcrlin.49. Bretania.I14.
A!tsdccc"sis (CiuÎflls): F 3;
B.ss;. 153. 160. 172. 178. 184. Brcţcu: E 2; 181.
177. I
Bcs ...io. 161. Brezol1o: O 4; 52.
Austria. 28. Bichiş.6 1 (v. ~i Bekcs). Brilolanae. 115.
AI'arii.133. Bihac A, 2: 29. Britogafli. 115. t16.
Axiopolis (azi Hinog-Cernavo. B;I,o, C 2,12.14.18.19.33. Brilolaglle. 115 .
da), P 3: 96.100.103. 65. BruLus.I09.
Axios (fluviu. azi Vardar). BH", 1) 2, 17. 19. 33. 63. 65. Bucovina. 44.115.
156. 73. Bucureşti: E 3; 27, 58. 108.
197
 Budapesta: B 1 ; 131.
8uU' FI; 52.
8uIU."•. 6. 31. 51. 53. 66. 67.
79.172.1i4.
Bu,:gBrii (vechi). 53.
Bundor,: E 2: 12. 13.
Burebistil. 6. 86. 106. 107. 108.
109.122.133. 137. 140. 145.
155. 157. 158. 165.
Burebusta. 177.
Burri (popor dac). 159.
Burlzit::.im:s. I77.
Buzău: E 2; 18. 71. 112.
Byzanţ (By:.antium) : F 4 ; 95.
byzant;no-bulgară (epocă).
100.
Cabi'i.126.
Caesal,7. 109. 140. 153. 151.
155.157.
Cal.[at, D 3; 173.
Ciilărelli danubieni (zei). 126.
Că/are,,,l rllrBco-iranian. 73.
Cal/atleni. 85. 106.
Callatia (:t:z:i Mangalia): F 3:
85. 96. 106. 107.
CăJmii,ui (Teleorman). 103.
campane (elemente). 141.
Câmpu/ung. 102.
CapidalJcnsc (territorium). 177.
Cappadoci, 169.
capul de balaur dacic. 112.
Caran;: C 2: 22.
Carinţia.l0.
Carn; (popor), 166.
Carniola. 10.
198
CarnulltWlI B 1; 162. 163. Cl!ersonesus: G 2; 173. Craiol'a: O 3; -19. 50. 52. 58.
166.170. Cicero. 154. 69.
CBrtlyx.127. cimmedene (elemente). 9. CrA,sJ",. v. Piscul CrasamloL
Carpaţi. pJ,s,sWI. Cimmf'ricni. 6. 35. 11. 12. ·U. Crassus. 158. 172.
Carpato-DaflllbicTli. pas:'llI/. 61,65.70. ':feştjnismul,185,
Carrodulll"": EI: 115. Cimmero-lranieni, 1?6. Creta. 34. 126.
Cars/Um (azi Hărşova l F 3; Cimmero-Sc!jclli. 73. 80, l'il. Cnmeid. 173.
96. 99. 102. cimmero-seytllo-greceşti (ele- CriMCşli.· 02: 69
Căscioar[; E 3: 102. me:nte de civiliznpe). 147. CrmJSlros. 157.
Casebonus.161. Cioord' D 2. 139. 112. Croaţi.:!. 24.
Cajo!l' D 2; 144. Cirran. 52. Cuban. '11.
CaspiclJ. 35.11. i2. Cisalpina. v. Gailla Cisalpina. Cugir (Cudgir): D 2; 122.
CassmsDio.119. Clagissa. J 77. Curio ...... Scribonius.
castellicri.136. Classis Flatlia Moesica. 174 Curta. 160.
cateilJ.123. 181. CUtid. Cul;US, 161.
CifruS. v. Aelius. Clnudiu.90. 152. 163. 165. 171 Cy:.icos. 19. 82.
Cauc",. 6. 9. 35. 42. 66. 126. 172.171. D ac;, [}Bssim.
Cehoslovacia,69. 11 6. 119. cnidienc (elemente). 140. VaL"/U. pas.sim.
Celeia: A 2: 163. Cnidie"i.97. Dacia ldlVinizat..'\), 1&3,
Celeris (Vicus), 176. Cnidos.99. 118, Dacia Apulensis, 182.
Ce/ţi. 6. 18.23.31.33.35.44. Cocceius.175. Dacii liberi, 178, 179. 184,
75.82.91.105.110.113-147. Columna lui Traian. 121. 123. 00;:'0. 160.
155.156. 157.159. 166. 167. 124. 125. 127. Dai}, B 2; 24. 63. 60.
169. 170. 172. 185. ComallB: E 3: 103. Dalmnlia, 10. 65, 130, 133. 153.
celtice(influenţe).23.82.1 1 3- Commerci"m (burg). 168 156. 159. 163. 164. 169, 170.
147. 151 . 155. 162. 163. 178. CommocJus. 169. 176. 178. 179. 186.
ce/to-getice (elemente J. 100, Constantin. 169. Dâmbol'il8 (râul): E 3: 102,
108. Corcyra. 156. 103.
celto-iIlyră (toponimie). 153. cori"rhicne (vase). 86, Danemarca, 13,26, 28.
Celto-/I/yro-Thraci. 153. Corneto. 20. 21. .l-iOt, 90.
Celto-Scordisci. 156. Costeşti: 02: 103. 119. 138. Dardania. 156. 162. 169.
cclto-tllrace (elemente), 151. 115. Dassius.16O.
Ceres.J61. Costoboc;. 178. dat/a. 116,
Cerul (divinitate). 116. Cotin;, 116. 167. Dea Orcia. 161.
Cesarieni.I09. Coliso. 109. 157. Decebal. 137. 154. 158. 184.
Charnabon. 171. Cot~s. 106. 107. 186.
199
 Dc<:cba/us. 177.
Deche/etle (j.). 33. 36. 121.
121.128.
Dccibalis.I77.
Dcgrand.87.
deltenc (cupe). 98.99. 102. Drmus; li3: 156.
119. 134.
Delt. Set. (A.). 29.
Delta DunăriI, 82.103.
Demcfcr.171.
.1SILQV'tTl t:, 107.
DcusHcron.161.
Deus Zberturdus. 160
Deva, O 2; 20'
.1~eot:, 107.
Dia. 145.
Diana, 161.162.166,
Diana Regina. 71,146.162. Ecclesia (c.hlesa, l!gllse). 186.
Dicomes, 109, 157, 158.
Dinogctia: F 2; 82. 181.
Diocle/ian. 161.
dionysiac (thiasos), 106.
Dionysios.108.
Dionysopolis : F 3; 85. 106. E/ba (fluviul). 165.
108. 151.
DiollysopoUtani. 107.
Dioscurii. 126. 1'i6.
Dipylon. 17. 121.
Dis Poter. 161.
Dittenberger. 157.
Dobolii de Jos: E 2: 45, 46.
Dobrogea. 5. SI. 95, 104. 172. ~;,-:d~~t~~~ 126~.23.
58.126.
114.
Dolens.16O.
Dorniţian. 158. 175. 176.
Don. 42. 52. 80.
200
Donja DolI",1 Il 2; 21, 13} Esbentls. 182.
Dorie,.ii.73. I!.sle.29.
drac.o. 127. (>trUSl'C (influente), 28, 29
Oral·a.166. Europa. pilssim.
Drigissa.I60. cuschinrfii (cronologia). 42 ,
Euxin. v. Pontul Euxln.
Drobela (azI T.-Severul): 1) El'rei.169.
3;182.
Dromidllw!.96, 109.
DunArea. passim. fAgur"j.23.
DurosJorum (azi Silistra): E 3; Jo't'dO;.NI (zeita din Bosporul
175.177.178. Cimmcrinn),I16.
Dygdamis. 'i2. FClUrd: O 2: 57.
FcnkijJna (Aphroditc). 87.
D1{r~~h~I~~. 1~~~i Durazzo): Filip 1/ (Macedonia). 92. 95.
96. 103. 104. 105. 116. 137
Finlanda, 131, 142.
Fi" fl o-Llgrieni,60.
Egea. 75. 79.139. 158. 186. Firighiol : C 2 ; 22. 60, 61. 62.
l::.ggcr (colecţia). 8. 63.
cgipteană (sticlă), 118. Fj::e~ul Gherle;: 02: 10. 15.
cglpleni,I77. 23.34.
Egyptul.183. F/lwji, 160. 163. 175.
Flavius (nomen). 174. 175.
clenicc. v. greceşti. Plavius Sabinus. 84 90. 152.
eleno-italice (elemente). 124, 174.175.
141. FlorU5. 157.
Elveţia. 13. 130. Fokorri; CI: 63, 66. 73.
Emil;".., (regiunea). 29, Form (R.). 137.
Emorla (azi Ljubljana): A 2: Fors Fortl.lna. 166. 168.
164.165. Franţa. 115.
Prorltinus.157.
G.w/ M.re (Nagy Gaj), C 2; 22
Eradum: FI: 115. Galatac.115.182.
e./a,i
I e.li,i
Eravisci. 122. 138. 166. 167. (popo<). 89.
'·EplJ.&~OO;: 'l\ axÂ1j:-:tOOti>po·J. 107. •.5.10.12.13.44.58.
'EplJ.'ijt: ·A'(optX~O<;. 91. 65.69. 83. 115. 116.
Colii. 127. 151
Galtia.9. 13.24.115.121. 120,
137. 140. 143. 155. 163. 183.
Gatlid Cisalpina. 151, 155, 163.
G.1l1ia Narborlensls. 116.
Gallishe9Y: O 1; 122.
Gâmbaş; O 2. 56. 57.
Garonnc. 129.
Gcbelci:is. 114; v. şi Zalmoxis.
Gcmcnca,' O 2; 102, 103 .
Gem/Mus, Y. Tullius.
Gerlius c:ommerci. 168, 183.
Gcnius populi Romani. 183
Gentiu$.153 .
Gcog rafuIRal,cnnat.181.
Gepi:i.133.
Germani. 105, 115. 142. 170,
172. 179. 187.
Germania. 23, 28. 33.115,131.
germanice (forme), 123.
Germanij (de azi), 49. 100.
Germisara: D 2; 182.
Cerulata' B 1; 166.
1'f:t2t.90.
Ceţi. passim,
Geţia.102.
geto.agalllyrsJ (ţara). 91.
Geto-Agilthyrsi. 105.
Ceto-Celţi,67.
geto-celticiî (civilizatia). 100,
108.
Geto-Cimmerietli. 66.
ge/o-greco-romanlf (st3I i une).
103.
Cclo-Romani, 186.
Geto-Scythi. 67. 90. 96.
qrto-sulthice (câmpii), 177.
201

Ghcrncsig: 02: 27. 45. 57.
Ghi/ldar;: D 2: 57.
Giurgiu; E 3: 49,82, 103. 173.
GOli. 53. 131. 133. 179. 186.
Grădiştea Munce/ului: 02:
109.119. 122.144. 145. 146.
Gran: B 1; 168.
greacă (limba), 186.
greceşti {elemente de civiliza-
ţiei. 73. 79-1 10.118.119
122. 140. 141.
Greci, 73, 79- 110. 92, 95, 96
138.139.141.156.169.174.
177. 180. 186.
Grecia, 17.26,34,79-110.
121 . 126. 139. 158. 171.
Greco-Geţi.95.
Greco-Iranieni,74.
greco-ita/ice (elemente), 124
l i 1.
greco-ligllrâ (civilizaţia), 151
Grcco-Scythi,95.
Greco-Thraci.95,
Guşteri/R: D 2; 12. 14. 16. 17.
34.
Gyom., C 2, 12. 22. 60. 61.
62. 129.
Gyo"Uyo" CI, 27. 44. 57.
Gyo" B 1 : 44
H adaczek.28.
Hadria,1/. 160, 180. 181.
Hajdu. 12. 14,1'1,
Hajdli-Bos:iirmeny: CI; 12.
15.23.24.
Halicamassos, 81.
202
Hal/staU (epocă), passim.
Hallstatt (loc, regiune). 23.
24.29.
Hallstatt (unitate de civiliza-
ţie). 26.
haUstattiene (elemente). pas-
sim.
Halmyris: F 2: 96.
Hampd,60.
Harşoua (Carsium): F 3; 99.
Haţcg.68.
Hcbrus(Mâ[iţa): E4:53, 116
Hcgesagores. 92.
Heliodorus, 170.
Helios. 92. 93.
Heraclea.160.
Hera e/ea Lyncestis (azi Ma-
nastir)! C4: 157.
< " po:x):~c,: fwUjp, 103.
Hercules. 166.
H ercules NlJ.isas. 161.
H ercynia. 108.
Herczeg Marok: B 2; 129.
Hermeios, 107,
H<,odol. 36. 47. 54. 59. 72. 81.
83.81.85.91. 162. 171.
" lI pw'" 102,
Heues: CI: "14, 69.
Hierasus (azi Siret): EI: 82.
181.
Hippolochos. 92.
Histria (azi Istria. j, Constan·
ţal' F 3: 79. 83. 84. 85. 86.
87,88.89.90.91. 92. 93. 94.
95. 96. 99. 102. 103. 106.
108. 122. 138. 152. 174.
Histricn;, 85. 89, 90, 9'1, 95, lanicni.I"I1.
104. 106. irllniellc (elem~nle). 73. 74.
/tiU;t; (demoni). 126.
/-Ioem,s (M.). 24. 28.
Iranieni, 6. 35. 36. 41. 42. 65.
74.80. 126. 172.
Homer. 21. Issa: A 3: 156
HurU!doara.55. ISfria (in Italia). 26, 28. 29
Hy!aia.108. Istros (Ounărea):EJ:83.152.
1t.'i•. 5-37. 123. 126. 128.
T ablonita (Korosmezol: O 1: 130.142.151-187.
44.83. it .. /ice (culte). 166.
lader (azi Zara): A 3: 160. italice (elemente), 5-37, 53,
la/omita (râul): E 3: 96. 54.113.141.151-187
lazygi, 180, Italici. 140. 156.
II10u. 103. iw/o-ce/to-illyro-dace (ţări),
lliada,31. 109. 131.
/IIyri. 17. 18.147.151.156. italo _ dll1lubiană (civilizaţia),
158.159.163. 164. 166. 169.
64.
170, 18"1: v. şi: Veneto- itil/a-il/yrică (regiune:a),75.
1l1yrii. Itl!B zis Dada. 177
/llyria, 123, 12"1, 154, 156. 157. ll/f}os/auia, 22.
158. 164, 165. Iulia (fiica lui August), 158.
ilIyricii (influenral. 13"i; v. şi lulills lu/ianus (L.), Rundacio,
veneto-illyrice, 181.
illyrice (spedel. 124. 'u/ius Quadratlls (e.). 178.
llIyricum.153. Ju piter Dolichenus. 148.
Illyro-Celţi. 23. 153. lupiter Optimus Maximus, 176,
ilIyro-celticc (forme), 123. 153. 183.
iIlyro-celtice (regiunj), 151, IlIpiter Optimus M.aximlls Pa-
163. ternus Ae:pi,'ophius. 161.
jflyro-italice (influenţe), 156. lurla"da, 30.
llfyro-ltalo-Greci.16'1. IlIulJllUm (azi Sal~burg)' AI;
Imperiul roman greci:at (By- 163.
.anţ). 171.
~~~:r~~;;~eBi'/:·\i~.6. J,1cul Romiin: E 2: 57.
ionice (ele.mente). 67, 81. 82. Jidoeiu: 02: 57.
86.89. liu', D 3: 69.
203
K.unitcs.107.
o 1; 1,'
KiJII/orjilflosl
~~~~~,f;;;/~61C 2: 12.
Kcmc(:sc: CI; 12.
Kicl'.81.
Ki.~hky. "15.
Kisk6s::cg: B 2; 2"1, 117.
Kis V,irda: CI; 15.
Kogaionon. 145.
Komorn (Komarno, Komitrom)
B 1: 11,
Kondakol.-'.51.
Koson. 109. 122.
Kas::eg. v. Kisk6szcg.
KOfliJCS (/slviJn). 20,21.
Krogujcl'oc; C 3: 161.
Krosnokutsk. 50, 69.
I\t{'J"~t. 74,
Kllflarn: AI; 28.
KungsoU1ce: O 1 : 13.
M acedoflene (monclc).
L a Telle (epoca). passim.
lotin. (limba), 155, 186,
latinii (lumea), 186, 187.
Latini. 151.
Lntobrigcs. 115.
Ln::nrpatak. II.
lebJda (cult), 33, 73,
Lcgio , !ta/iea. 175.
Legio IV Scyfhica. 152.
Legio V M acedonica. 152. 175
Legio VII Clal/dia. 160.
Legio XI Clal/dia. 175.
Legio XIII GemÎna. 182.
Lcnfltlus.158.
204
Liber Pater. 166.
Liguri. 121.
tivurla.30.
LIfICJenschmidt.28.
Liov (Lemberg. Lw6w ), 108.
Lissus (azi Alcsslo): C '1; 15'1.
Ljubljana (La.bach). \'cchid
Emona:A2:16'1
Lovâcska: D 1; 122.
LOllcea (Bulgaria). 52.
Luceafărttl (cult), 73.
Lucltltus Vara. 172.
Lugdunum (azi Lyon), 163.
Luna (cult) . 73.
Luza/ia (LausiU), 44.
Lycieni. 177.
Lydia, 80.
Lysimach. 92. 9<1, 95. 96. 100,
105, 109, 122 ,
10J,
136,138, 110, 156,
Macedoneni. 95. 96.
Ma cedonia, 95. 105. 113, 139
151. 155, 156, 157, 158, 159,
170,
M acedonia Prima. 100. 10'1.
156,
Mac/,'", (D, R,), 27,
Ma etonium : EI: 11 5.
Ma ghia ri. 187; v. şi Unguri
Mahmudia : F 2: 81. 82.
Mamutzis.177.
Mân ăstirea.· E3: 102.
M aram ure ş: OI : 62.
Marc" . 115.
Marcianopolis : E J; 176. 178
M.1n:omiJnnÎ.142.
Mart'U Aureliu. 178. 180.
Marca Neagră. 41.44 . 57. 72.
7'1.90. 17-1. 176: v. şi Pon-
tul Euxin.
Marca Nordului. 72.
Marca.· v. Adriatica, Bdltica
Caspica. Mediterana.
MarC'aZciIJ.34. 1'12. 1"16. 147
161.
Margum. C 3: 100.
Morglls (a::i Mora\'iJ) C 3
156, 159, 181.
Mitria-CsiJlad: B 1 : 28.
M arÎap6cs CI: 15.
Mama. 115.
Marosportus. v. P;Hto~
M io"on (L,de), 21,26, 59, 61,
62,
Mt1f:luwsen.28.
Maur; gcntiles. 169.
Maximi8n.161.
M ed in ş; O 2; 15,57,
Mediterana. 9. 73,1'17.153
Mcditeranceni.I"17.
Mehedinti. 51.
Mclgunol l .142.
Mcnandru.90.
merol'ingiene (elemente). 123.
Mcsambria.· F"1 : 86. 103. 106.
122,138,
Mesambrieni. 107.
M esopotamia. 41. 126
Mcslu/:'J.160.
Meyer (Ed,), 11.
Micio( aziVeţel):D2: 183.
M,khmkoUJo li 1.65. bO, fJ/.
7J, 126,
Milano. 151, 155.
milcsienc (clcmellle).86.
Mlicsicni.89.
Millns (E. H.l, 51. 58. 59.
minoic,u (civlhza(ia), J'I. 79.
MUluClus Rufus. 1%. 158.
Minussinsk. 68.
MirisliJU: 02: 56.
mithraismu/. 185.
M,thras. 74.126.166.
~h;V.J..,,'IC':. 90, ':)4.
Moc.~ia (in genera l), 84. 152.
159, 16 1, 162, 170, 171. 173,
171,175,177,178,181.187,
M ocsia I"ferior. 151. 152. 162.
169,170,172, 176, 186, 187,
MoesilJ Su perior. 159. 162. 163.
164.171,181,186,
M oldoua, 30, 44, 67, 69, 83,
96, 104, 109, 11 5, 116, 140,
141 , 156, 172,173, 179, 180,
181,184,
Molossi.IS6.
Montcfortino. 129.
MoriwH' C3: 159.
MoralI;.,. 130. 171.
) 1 ;;.·.n.i~('Y, 94.
MU c:Jtra. 161.
Muhipuszta: CI: 68. 69. 82.
M"n('llt"i (Munka~evo. Mun-
kacs): O 1 : 11 5, 122.
M"'-licipium Montonens;llm: O
3: 178,
MllntcleZ':Înci(Iăng[ITurda).
12i.
205
 Muntenia. 44, 45. 51. 53. 57. Nesactillm ~ A 2: 27. 28. 29
67. 96. 100. 102. 104. 109. Nestor.33.
113.118. 132. 134. 140. 141 NClIiodllnllm. A 2: 163. 166
172.173.179.184. Nicctas din Rctllc.~illno. 186
Mu,.Ş(j ude lul).14.32. Nicopolis. 160
Mureş (râul): C 2: 22. 34. Nicopolis ad lstrlml E 3 . 176.
45. 47. 54. 57. 59. 60. 62. 178.
74.113.133. 137. 167. 183 Nipru (DIlIe:per): G 1 ; sa. 52
Murgeşti: O 2: 57. 69.83.
Mursa: B 2: 160. 166. 168. Nistru; F 1 :9. 13.35.41. 115.
Muzed Naţional de Antichi- Ndgrâd: CI: 44.
tiiţidin Bucureşti. 45. -18. 49 Nola, A 4: 186.
51.52. Noricum. 9. 30. 152. 163. 164
Muzeul Na/ional din Blldopes- 166. 176.
t{J.131. Novac (azi Şiştov): E 3: 1i3
Muzeul Naţional din Nel/pole. 175.176.
124. Nouilara.29.
Mycene. 26. 72. NoviodllnwlI (azi IS3ccca):
myceniene (influente). 65. 79. F 2: 115.
Mycenieni. 31. 33. Nyitra.28.
Mytilcnc.183.
O ctavian. 109. 157. 164. (v. şi
N itni, E 2; 48. 142. August).
NdBY IC',a). 59. 60. 61. Oder."12.
Naisos (v. He:rcule:s). Odessitani.107.
Na;ssus (azi Niş) : C 3; 161. Odessos (azI Varna): F 3; 85.
162. 107. 108. 176.
Nnparis (azi la lomi\a): E3; 99. Odorhcill: E 2: 12. 14 45.
Nopoca (azi Cluj) : 02: 180. Odysseia.31.
182. Ocdenburg.26.
Narona: B 3; 154. OCSCIIS (ilZ:i Ghighen): 03:
Nauportus; A 2: 154 173.175.178.
Neapole:. 124. Oilll:' E 2: 45. 83. 98.181.
Ne:bulaJdnef:ar 1.126. albia, C 2: 45. 46. 57. 73. 79.
Neme:sis. 161. 166. 168. 81.82.83.84.85.86.89.91.
Nero.153. 94. 103. 106. 108. 115. 173.
Ncrl'1I.175. 181.
olbi"n" (elemente). 81. 82
Olrcnia. 123. 173. 181. 184.
ale 03.45.96.113.175.
181.
Oradea, C 2: 22.
OrJştic: D 2: 18.
O,ci. (Dca). 161.
Oricnlali. 169.
Orn3l'asso. 129.
Orpheus.107.
OtllJl'lJ: C 2; 19.22.24.
Ollidius. 106. 172.
Oxus.68.
P adot'a. ISI.
PAdurea l-/ercyniană. 108
PlJcon;a.156.
Palatinat.28.
Panaghiurişte: O .. ; 52.
Pan.qclt (Pangacus): O
145. 156.
Pannoni. 1"12. 154.
Pannonia {in general). 6. 7 10.
16. 19.24.26.29.43.69.80.
116.122.129.138. 154. 155.
158. 159. 162. 163. 164. 167.
168.169.170.176.178.179.
183.184.186. 187.
Pannonia I nferior. 151. 166.
167. 180. 181. 182. 186.
Pamlon;a Superior. 166. 186.
Panormus (azi Palermo). 156.
Panticapaeum. 51. 89.
Partoş (Marosportll~. in Alhil
Iulia)' O 2: 22.
PfJ,,'an (V.). 59.
Paşachioi (Bulgaria) . E -1 66
67. 126.
Pas:to: CI: 69.
Păuca: O 2: 56. 57.
Paftlinus din Nola. 186.
Pautalia' 0"1: 160.
Pecica: C 2: 22. 132.
Pelso (azi Balaton) : B 2 : 165.
168.
Peninsula Balcanică. v. Balca·
nid.
Perecci; OI: 61.
Pergamum.124.
persane (iatagaoe). 124
Pesl: CI: 44.
Petroasa: E 2: 28.147
Pellce, F 2: 89. 96.
Pharos (azi Le.sina. If vac):
A 3: 156.
Pltilippi: O '1; 160.
Philippus. v. Septimius.
Piatra Roşie; D 2; 119.
Picenum. 29.124.
Pick.94.
Picusculus; F 2: 153.
Pilin; B 1: 44. 68.
PipelJ: D 2: 63.
Pirenci. 151.
Pirustae.179.
Pişchi: 02: 22. 55. 74.
Piscul Coconi/or : E 3 : 102
Piscul Cr.'isllnilor· E 3: 26
98.99. 100. 101. 102.
PllIutius Sih'ilnus !\dianl1.\
(Ti.). 152. 170. 173.
Plel'nn (Bu lqario) 11
Ploieşti, E 2: 108

206 207
Plol'dip (Philippopolis) : [) 4 ;
52.
Poc/olin.9. 13.81
PoctOt,jo (az.I Ptuj. Pettau):
A 2: 162. 166.
Poiana \ Iăngă Nicoreşti pc Si·
re.): E 2: 97, 98, 99, 102.
181.
Po/a, A 2: 164.
~~7~~::' 6~~'
~::fc~Ut~le\~~~1~r·52. R adiu"f!1lC' D 3; 52.
Pontlll Euxin. 75. 79. 83. 84.
85. 86. 91. 9i. 95. 96. 101. Ramac (popor). 116.
105.106. 108.109, 11 8. 122. Ramidaua: E 2: 116.
140.152,172.173.174.175.
186: v. şi Marca NeagrA.
Pontul StiJ1lg (coasta Dobrogei
şi a Bulgariei). 85.109.
Popcş<i: C 3: 103.
PopinlJ : F 3 ; 89.
116pll't'll (azi Prut): E 1; 85.
PoroinlJ: O J: 50. 142. 147.
Porolissum (3::i Moigrad): O
2: 180.
PotiJiSSil (a:i Turda): 02: 121.
P'Dya. 108.
Prahol·tI (râul): E 2: 102. 113.
I ii.
Prcindoeuropeni. 3'1.
Preşmcr (TMll<1U) : E 2: 115
Proscrpin.l. 161.
Proştea Micl.i: D 2 : 23. 57.
protoetrusce (elemente). 20.
Protogcncs. 115.
Prol'cnce. 121, 151.
208
Prouincia. v. Provencc.
PrusÎa. 2i. 30. 63.
Prut.' F 2: 96; v. ŞI 1Ic.~:xtll.
PtolemclI.116.
Pu/pudel'a (azi Plovdiv- PIli
Iippopolisl : D 4: 116.
Pyretos (azi Prut) : E I 85.
181.
QQ:t~ti~~~~ ~~~~us).
176
Uakama:.' CI; 58.
Ro(iaria (azI Arccar). [) .1:
152. 160. 161 , 173.
I?a vennat (Geogra{u/). 181.
Reinecke (P{1w). '1. 12.23,28.
58. 11, .
Remesianll: O 3; 186
Rcmi, 166.
Rhaeti. 166.
Rhaelia, 152. 163.
rhodicnc (vase). 86. 102. 1'10.
Rhodieni. 97. 105.
Rhodope. 5 1. H. 145. 172,
Rhodos. 92. 99. HH. 118.
Rhocmetalc.es. J 06.
Rin. 129. 163.
Ripoc: A 3; 29.
roata (solară), 73
R odbol1.' D 2 : 23. 57
Romtl. 15 1 187.
romMC (elemente), 74, 119
127. 138. 147. 151 187
Romani. 74.106.120.122. lJ9
liO. 1'11. li3. 117. 151.187
Rom<Jflia (unitate latină). 169.
171.
Romănia. passim.
Romitno.Celţl. 168.
Romllia (azj Rcşca) D J; IbO.
182.
Rosa/ia. 165. 166. 176. 178.
ROSlo!'''cf{ (M.i. il. 126.
Roxolani.181.
Rucăr.102.
Rudllik.· C 3: 161.
RII1Id,'Jclo. 181.
Rus.· OI: 12.
RIlSid. 'II. '12. 43. 44. 45,52.
58. 68. 69. 73, 79. 82. 131.
1'13, 177.
· P uyt~h.lj-:. 181.
S [u:hCihidtC 1 : 63. 64.
Să/aj: OI: 61. 71.
Sa/onne (azi Spalato. Sp lit):
A 3: 153. 160. 161. 183
S8/0f/il8ni. 168.
Sa/sol'Îa (az i M ahmudia). F 2:
82.
Sabburg. 163.
samÎene (vase). 86, 87.
Sanctus Casebonus (zeu). 16 1
SandaHatru. 42.
SânlÎoana {j. Somcş}, 130
SapohofJo: EI; 58.
Saras(iu (Maramureş). 62.
$a,ma/i. 42. 53. 105, 180. 181.
Sarma{ia (iazyg3). 167.
sarmlltic (stil). 69.
s8rmato·ba!itarne (iMoBilne).
12i.
Sarmizcgetllsa: C 2: 121. 160,
180.
Saros.24.
&tuMare (Sătmar): D 1; 1-1.
18.
S8I1sa.16O.
SOI'O (Stll'lIS). B 2: 47. 154
155. 158. 162. 161. 165. 166
176.
Sill'arii1.' B 1; 162. 163. 165.
166. 168.
S(.'8rldinOl!ia.13 1.
Scarbantia : B I : 26. 163. 165.
166,168.
Seenopcsis. I77 .
Schmidt ( II.), 36.
SdlUchhardt (C.), 36, 51.
Scodra (azi Sc utnri): C 4: 156.
Scopos.93.
Seordisci. 156. 157. 166.
SeorţM": E 2: 47. 48, 58.
Scribonills Cllfio rC). 157.
Scupi (n,i Skoplje): Ci: 160
Scylcs. 83. 9 1.
Scythi. 6.12.22.30.36, il·75.
82.83,85. 113. Iii.
Seythia. 84. 88. 1 la. 142.
SClJt/ria Minor. 89. 96. 98. 10'1
172. 178.181.
scytlriee (elemente). 27. 30. 35
36,41.75. 126, 144 . 146.
scytho-clenice (reţJate). 170.
scy th o- ionică (civilizaţia). 5 1.
seytho·sibcrilln (stil). 141.
Scbcşc/: O 2: 122.
209
Secundini (VicIIs). 176. Skallcrup.28. Suhain. 103. Thllsieni.97, 101.
Sec/and.2g. Skiri.115. Susa. 68. Thasos. 105. 118. 137.
Seiciperis. 177. SlcJL".187 SI/sefii; 02; 32. 6-1, Theodotos. 92.
Şendrcni.181. SUJI'onia. 66. 5/1/;:/1 (M.C.).'i9. Theoxenos. 92.
Scnyo: CI; 15. Slovacia. 7.13.24,28.44.53 Syrill, ·U. 151. Thcssalonka (azI Salome) . O
Scptimills AistomodUls. 169. 81.83. 115. 167. Syricni. 169. 179. 180. ,; 156. 160.
170. Sloc'enia.21. Sznboks. CI; 12. 14. 15.11 Thithus.160.
Septimius Hcliodorus. 170. Ş1IIig; O 2; 65, Szcndro' CI; 115. Thraci. 29. 33. 36. 37. il, iJ.
Septimius Plrilipplls. 170. Soarele (zeu). 24, 33. 73,94, Szobos:lO. CI; 62. 52.58.61.62.85. 105. 106.
Scptimms Severus. 161. 178 146. 107.116.159.160. 161. 162.
Serbia. 116. Şoarl' D 2; 23. [ n«r. 119. 121. 169.170.172. 176. 179. 181.
~i~,.o: (azi Siret): EI. 85. Sol (<eul. 169. Takwkene.:.15. Thracia, 29. 'i2. 51. Si. 89. 95.
Sf. Gheorghe, E 2 ; 26 Sof InttielllS Mlthras. 166. Tanais (azi Oon). 53. 80 ... 97. 103. 109. 116. 119. 152.
SI. Kyriakos (Apollonia): F 4 : Solu•. 163. şi Dan. 157. 170. 171. 172. 176. 178.
Şomeirtin; O 2: 12. Topae.159. thraeo-gel (element). 127.
88.
Somq (judelul). 12.15.24. Târgo(ljşle.102. Thraco-Geţi.80.
Siberia. 45.
siberia" (sul scytho-). IiI. 71. 130. Tar9u{ Mllreşului; D 2: 20 Thraco-lIlyri. 162. 170.
siberia 'I ă (arta ru5O-). 6. Somes (râul): O 1: 34, 24.54.57.69.82. Thrnco-Plrrygicni.73,
Sibiu, D2; 14.16.34.45.144. Someşui Cnid. 127. Târnalla Mare (jude~ul). 12. Thraco-Romorli, 161,
sicac. 121 . Şomhid: C 2: 57. 13. throco-scythlJ (toponimie). 153.
Sighişoara: 02: 23. 27. 28. Soso. 161. Teirnal'aMică(judetul).19.57. Thmco-Scythi. 83. 106.
131. Spillnac., D 2; 16. 34. 61. TJnwt'e (râurile): D2; 23. 45 Thucydlde. 67.
Spania. 151. Tlirllişeşti: D 3; 103. Tiamal.126.
Sigynni. 36. 17.
Sile;:ia, "14.171. Spanioli, 169. 179. Tarllau, v, Preşmer. Tiarantos (azi Siret): E2: 82.
Silivaş: 02: 113. 120, Spanlou; E 3: 102. TaI/risci. 157. 165. 85.
Sih'anlls (zeul), 166. 177. Spargapeithes. 81. 91, 105. Tecuci. 97. Tiberiu. 152. 158, 171.
Si/lJonus AcUanus. v. Plautlus Sparta. 72. Tergeste (azi Trieste): A 2 Tim8eum Minus; O 3: 162.
Singidllnum (azi Belgrad) : C Stambon. 160 164. Timacus (azi Timoc): O 3:
3; 160. 161. 180. Stern (E. I,on). 87, 95. Tcrrncinll.127. 156. 159.
Sinna. 160. Stettin.64. Terra Dacia. 183. Tilloslll; E J: 102, IiI.
Sir<" EI; 82. 84. 85. 90. Stoieneşti; O 2; 102. Terra Mater. 161. 166. Tiso, C 2; 42. H. 58. 60. 68.
96. 98. 99. 180. Strabo. 49. 115. 157. Te/lrisci. IlS. 82. 113. 114 . 116. 163. 167.
siri. 118. Streltwcg.28. Teurnia: AI: 163. 179.
Sirmium: C 2: 160. 163 165, 168 Styria. 10. 13, 28. Teu§plI.42. Ti/u Liuiu, 153.
Sisak:A2:24. Sucidal'a (azi Celei): 03: 182. ThaniarclIS, 160. Titus.175.
Siscia (azi Sisak): A 2; 21. Sucidal'ense (territorium). 182. thasicne (vase. manete). 97 Tobcsdorf; O 2: 15
158. 163. 165. Sucdia. 142. 98. 103. 104. 136. 137. 140. Toei{escu (Gr.). 100.

210 211
 Turgicufus: r 3: 153. Veneţia, 10. 29, 64. 162.
Tolrl8: B 2; 28. 63. Veneticni,IOS.
J'olslo, (].).51. Turkcstdn, ]6. Vitldoniani (Vicus). 167.
Tomis (azI Constanta) . F J; Turnu~MJgurelc . D 3 '19, 82. vc~~~o~~/I~re (influente). 19. Virunum: A 2: 163.
85. 96. 100. 106. 108. 17; 103.108. Vistula, 165.
Tomitani,96. Tllrnu~S(,l'crjn (Drobeta) O Venelo-lIIyri. 17. 1-41. Vlaşca, 103.
3: 114. 142. Vergilius.168. Volg B .12.
Toleşli: D 2: 68.
Tiircic= ~ B 1 : 114. Vcrona.151. Vulei.27.
Traian. 119. 121,13b. 158. 159.
160.166.175.176. 178. 179. Tyt;" E 4: 116
V cspasian. 152, 153. 173. 175.
180.181.185. Tyrogeţi.86.
~:t/:;s~:~1:~ :"i~ 15~·180. Xctlocles. 92.
CI:
Tratls Aquitlcum (azi Pest)
167. 168.
Trafls Bonotliam: C 2: 167
Tyras (azi Cetatea Albli); F 2:
84.85.91. 181. VibantaIJarium: El: 115.
Viena (Vindobona): B \; 8.
108. 167. 2./.:82:11.
transcaspltlne (elemente). 52. Ucraina. 29. 31. 69. 84:. 115. 130. Villll Gai. 167. Zalmoxis. 73. 74, 145. 161 ; v.
Tr~nsd/J"u~leni, 173. 171 180 ViIlanol'D. 5-37. 54. 185. şi Gebeleizis.
Transilvarua, passim. Uioar~ : O· 2: 113.
Tre; SCtltHlC: h'2; "i5. 46. 71. Ulfilas. 186. uil~;o;;~ne (influente). 5-37 Zbcrturdns (Deus). 160.
Zeiidl4reţ;. 73.127.1':16.
72. Ulmetum (azi Pantdimonul de ViIlano,l;ctli.147. Zeiţa (v. Marea Zeită).
Treueri. 166, 182. Sus): F 3: 177. Viminacium (azi Kostolac): C Zeus, 115.
~;~~:~~~~8ri']: 158.159. ~!~:::t.~~·. 3: 152. 160. 161. 162. 180. Zimtlicea: E 3; 102. 103, 134.
Vindobona (azi Viena) : B 1. 20ro051ru, 41.
Tr~estc (.Tergeste) : A 2; 164. Ungaria. 24. 26. 28. 33, 41. 53,
TrI.montwm: O "i : 160. 66. 68. 69. 83. 129: v. şi
Trlptolemos. I?I. , Pannonia

~:~~:~?~.~~~L:,~h(\::: A:":': ~~!i:.~/,II·:I~~V şi Maghia,'

cli,l) F 3: 178.
~;~~~:r~DE(~/~i.181.
Tsierna (azi Orşova): O 3.
182.
Tufo./;jfJ: E 2: 59. 60. 65. 70.
72. 73.
Tulliu.s Gcminus. 171.
lurlltlicc (elemente), 36.59.
Turci. 5.
Tflrco~Tăt8ri. 60.
Valci-T,;;,,: D 3: 33.
Valens. v. Aelius.
Valefltia Hippoflium. 156.
Vămi/e Dutlăril'. 152.
Va,~cr: C 2; IH
Vecs: D 2: H.
Vedea, 103.
Vellciu$ Patercullls, 152. 151
venete (inr!uente), 5-37

212 213
 liSTA f IG URILOR

1. Oblecle din .:oltclla Eggcr. Vll"na, In cea mai mar(' partI" pro
vcnlte din Ardeal (după V. Parvan, Gef.C'lJ. Hg. 222). 8
2. ~pozltul dl,' bron: dda Fb:~ul Gherlll (Ib.d..-m, fig. 20J). 10
3. O patit' din depoZItul de bronz; dela Lazarpatak in Comhalul
Bereg, cu obiecte carnctcrilltice pcntm cultura gct!rll din
Carpall (lb,d. fig. 259) II
i. C.'\ld~rUJâ italicâ dela Brădul (,b,d., fig. 195) 14
S. Securi de bronz dela Br.'\dui (ibld., fig. 19'1). ••• 13
6. Cin'ilt\loarc de bron.: dela Guşrerlla [flng;\ Sibiu (if,id .• fig. 206)
7. Vas de aur dela Bilil ('h,d .. pJ. XIV, 1) 17
8. VilS de au r din BihOr (ibld .. pl. XItI, J). 18
9. OisedcaurdclaOtJac.1 (ibid .• fig. 207) . • • 19
10. Vas de pamAnt dela T3rgul-Murcşulul (ibid .• fig. 191) ~
II. Vas de bron:: Italie (ibid .• fig. 192). ~o
12. TipaT in pJatrl\ nlslpo.u.'I pentru turnatta flbulelor. g:lsll la
Don]a Dollna (IViU. M,Ut'i/a. 80Jmrn 11_ d_ H"tct:go.,jf1{J.
IX (I9(H). p. 155. flq. 108) !l I
Il Coif h,dlc dtla H aJdu·B6uorm~ny (Ge/ks. fig. 199). . . . !l3
11 Reald" de cart dt lupiI. dtla Abo' şi dda Arcalla (ihid .. fig. 208) 2'
15. Picior de vas mar" de lut dela Piscul Cr~~.. nilot (lbid .• fig. 83). 26 ..
16. PlilC:\ de plalr:\ dela Nesacllum (Ibld .. rol XX 2) 27

215
17. Placa de Itrac()(;1 del,) Sighişoara (ibid •• pl. XX. 1)
18. Flbull de bronz. de tip carpatic g~slt! la Suse.nlln Jud. Mure.ş
(Ibid .• pl. XII, 3j .••••.
19. M:!nerul unei sAbU seythlcl! gAslle la Ooboill de Jos In jud.
Trei-Scaune (i!Jid .• rig. 251). 46
20. Cazau scythlc de bronz. dela Scorlatu (ibld. pl. 1. 1). 41
21. Statueta de bronz. 3 %eltel Analtls. g~lra la N!eniln Jud. 3u%1\u,
din profil,i din fOll3 (Ibid .. pl. 1, 3-4). ~8
22. Basin de bro1l1 dela B,1I.~noala lângd Giurgiu (ibid., pl. II. 1) 49
23. Detaliu de pe mAnuşa Icbcs .. ulul dela Bălănoal.a un eapde slltn
(Ibid., pl. 11,2). . • . . . . , •• '
2i. Podo.'lMdest:olpdebaldachlnscythlc (ibid" pl. 1Il. 1).
25, Obiecte de podoaba din tezaurul dela vaiova - Muzeul Na-
lional de Antichll.'11 din Bucureşti (ib,d" fig. 252.253).
26. Podoabe de bron%hallstattlene găsite la Alud (Ibld" fig. 2ii). S-l-
27. Inventarlul unul mormânl seythlc dela Alud (ibid" fig. 217). SS-
28. Oglinda seythlcâ dela Pl\ucn tn Jud. Alba (Ibld" pl. XX IV. 1). S6
29, mure de tip .. ungara-rom:!n" ((bid" fig, 271). S9
30. TUIJurol de aur dela Gyoma (ibid" flg, 236). 60
31. Podoabă de aur dela Sarasau In Maramureş (ibid" fig. 212), 6~
32, Brăţara de aur dela Bellye. comit. TaIna (lb.d .• fig. 232) 63
33. Braţ3ră de: aur dela Sachelhld (ibM .. flg, 218), . 64
li, Br31ar3 de aur din ArdeAl (ibid" fig, 230). (H
35, Plbula de aur dela Mlkhalkowo (ibid.. pl. XV. 5). 66
36. Figurti lncisa pe urlla funcrarti. dela Paşachlol In l3ulgarla
(Ibid.. fig. 226), . . . . . . . . , • • 67
37, Br;\J"i\rl de aur din tinutul Ha,!!gulul (Ibid .• fig. 382). , . . 68
38, Vas de pt!.mti.nt ddl1 Muhlpuuta (ArcllBeoJ. Srtesit6. X. p. 110). 69
39. H ydrla dela Sene (Get/ca. pl. XVIII , 2). 80
iD. Aes gravcolbl:m gdsit la Mahmudla (Dacia. II. (1925). p. 120) 81
11. Pinax din sec. VI a. Clir.. de pcovenlc:nlâ rhodJam'l ori Ionică,
g;blt la HiJltrla. De5tn negru pe fond roşu. (V. Pârvan,
lnc..pufurlle vietii romane la glUi/e Dun6ril. flg, 9) 86
-12, Hydrie de provenlC'O!."i .samiana. cu desenuri negrc pe fond g~l.
ben. găslt:l la HIstria (ibid" fig, 10) . .
216
13. Figurln.3 archalca grtceascA rt:preuntând pe Aphrodlte. gti..slt.l
la Hi.stria (jbid .• fjg. 3) . • . • • . • . , • • •
-11, Cap de marmora dela OJltatue colosalA reprezent!nd pe Htllos.
Găsit la Himla şi disparut In timpul ultimului r.ubolu
(ibid.. flg.89) . . , . • . , . . • . • • , .
15. Amforă thaalanA găslt."i la Poiana. lud, Tecuci (V. Parvan,
Cu/rul dela Poiana. pl. IV. 2) . . . ' . .,.
16, Fragment de \'as del/an cu duenurlln reliel, gll.slt la Pbcul
CrăsanUor (Gttit·s. 8g 162) . . . • • . . . • . •
17. Tipar de: lut pentru cup.'! de tip dellan cu de~e:n In relief. g,\slt
JaPlsculvti..sanllor (Ibld .. fig 172) . . • • . , . . 99
-18. Lampa grecea.sc;'i de lut dela Piscul CragnJlor (ibld" Itg. 175). 100-
-19. Candelabrul de bronz dela Piscul Cr.banllor (ib/d .• pl. X)" 101
50. S;'ibll ccltice din Muzeul nglonal dela Turnu Severin (ibfd.,
pl. XXXVII. 1). • •. ' • . .. ,. 114
51. Secure de tipdnclc dela KOucg (ibid .. fig, 326), . , ' . 117
52, Lucruri din mormAntu! . c"ltlc dela Sillva.ş ({bUl .. pl XXVI, 2) 12 0 -
53. SăbII curbe şi cu,ile de lupt.1, dacic€:, dupa Columna Tralan4
(lbirl.. fig. 311) . • . , • . . ' •.•• ,.,
- 51. Stindarde (draC'ona). trompde 41 tolbe daclct, dup3 Columna
Tralan~ (ibid .. flg, 359). • . . . . • . . . . . . 1!lS
55. Intl decorativ de- argint dela Someşul CaXf (ibld .• fig. 370), 1-:27 _
56. Bralară de argint din Ardea! (iblcl.. flg, 385). • 128
57. BrlIW-a de bronz dela Gyoma (ibld., flg, 371) . . , , . , 129
58. Brlllară de bronz. dda Santloana In Jud. Some4 (Ib{d.• fig. 376). 130
59, Urmlde lutddaSlghl~r:l (Ibtd.. fig. 395) . . . . . . . 131
60, VIIS barhar de lUI dJn Muzeul Nillional din Budapesta: alaturi,
detaliu decorativ d," pe ac,"la4 vas (Ibld" fig. 398-399). 131
61. Vase cu picior dela Peclca In Jud. Arad (Ibld,. fig. 156). 132
62, Kanlhar05 gMitla Zimnicea (ibid., fig. 159) . . . . , . . 134
63. Ceramidi dlntr'un mormant celtic dda Balsa (ibld., flg 4(6). 115
61. Monetă daca gasit:! In Ardeal. imitaţie dup:l monetele mace<:!o-
n,"ne (Coll5l. C. GluTtscu. Istoria Romanilor. )1 . fig . .li).
65. Monet! dac! de argint gAsit:! In Ardeal: Imitaţie dupa tetra-
drachma din Tha.sos (ibidem. flg, 33).
217
66. Placă de argint cu figuri In relief: !uaulul dela Cioara 1n jud.

67. '"d"~::::':!~o~~{:L~~t:~::~I~,"(~~~.o o~:~~;:H;,,:

amabllitatl'i\ d-Iui C. Dalcovlciu).
Hllrta regluf!i1orcarpato-danubleu4!:, .. fara din text.

ERRATA
Pag. 33. rândul 11 jos de cllil secerl În loc de "securi N

45, " 13 " "Kislclr!J ".K.lcky'

73, ,. 6 " 't('ttpoc:; . . , , ' o:;:poc:;"
" 133, " 15 " " (fll/. 110) ".(fig. III)"
.. 134, .. 10 It .. kalltlzaros .. ..kantrwros·
JJ 144, .. 1 .. .. celebrelor II .. celebrele"

.. 159. " " Tapac . . . . TOlJ{w"

" 159,.. jos Itclultattum " "siuilattum·
.. 163, " 8 sus "rolllanlsm " .. romantism-
" 163, " 16 " "este ".şl'
" 165, " 14" .. cre{jud It .cerâlld~
" 169, " 2" " prlstlnam " "prtstiram
" 174, " 1 jos " al ",Ia'
.. 178, " 1 sus .. qulflquellflalis " .quillqlLcnalls·
,~178, 1 1 . . . . Tropaeum " "Tropacum"
" 197. " 6 jos .. Brlgolatl " .. Britolagae"
" 200, " 6 sus "DeUa S.la " ,Delta Seta'
Prelul volumului e de Lel 90.

218