O scrisoare pierduta

Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor
clasici, fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este
caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si
schita sau opere dramatice de tip comedie si drama.
Scriitorul formeaza o lume aparte inspirata din burghezia vremii in cadrul
comediilor O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa,
Conul Leonida, Fata cu reactiunea. Scrie o singura drama numita Napasta, in
epoca fiind discutata la nivel de proces paternitatea acestuia. Titu Maiorescu
este cel care il reabiliteaza in epoca pe I.L.Caragiale.
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale
anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine
genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.
Clasicismul este o doctrina literara cristalizata in secolul al 17-lea in Franta,
caracterizata prin imitarea operelor Antichitatii greco-latine, potrivit unor reguli
deduse din capodoperele acesteia. Clasicismul presupune, indiferent de epoci,
subiecte nobile, monumentale si o expresie simpla, echilibrata, eleganta.
Ca si caracteristici, clasicismul este un curent rationalist in care exista
obiectivitate si se respecta normele de compozitie, a regulilor (celor trei unitati:
de loc, de timp, de actiune)
Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care
se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic
ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa
lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand
ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al
comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si
repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, aplificate prin repetarea
intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la
mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema,
fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte,
in zilele noastre.”
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite
in ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii.
Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele
noastre.” adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei
electorale, intr-un interval de trei zile.
Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul
al treilea in sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in gradina lui Zaharia
Trahanache.
Scena initiala din actul 1 prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda,
care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si numara
steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de
catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie
intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie
si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu
sunt de un comic savuros. Naivitatea a lui Zaharia Trahanache si calmul sau
contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache, care
actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.
Actul 2 prezinta in prima scena o alta numaratoare: a voturilor, dar cu o zi
inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul
Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca
Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia
locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si
uzeaza mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa
sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul
nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau.
Depesa primita de la centru solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al
II-lea.
In actul 3 , actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile
candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale. Intre timp,
Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-
o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului
sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi
in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de
Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru
a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.
Actul 4 aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la
Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj,
Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali.
Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise
o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu
festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.