Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului Marin Preda si a

aparut cu cateva saptamani inainte sa moara.

Alcatuit din trei volume, "Cel mai iubit... " este un jurnal, o confesiune lucida si amara, scrisa la
persoana I de catre un om pe care sansa 1-a ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si intreaga viata; exceptie fac
doar cateva pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo, avocatul lui Petrini. Romanul incepe printr-o meditatie pe
tema mortii si se incheie prin fraza concluziva: "daca dragoste nu e, nimic nu el". in acest mod, Eros si Thanatos
se arcuiesc peste intreaga actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre
pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-l iubeste, harazindu-i
infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.
Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul ultimei sale
condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini. Crescut intr-un oras
transilvanean, Petrini devine " un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si urat de
colegi pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma, intr-un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu.
Persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii
contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta), sfarsita curand prin
plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi
oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta proiectata nu
are loc caci Petrini doreste ca aceasta sa scape de o sarcina ( "amintire" de la un medicinist). Caprioara moare,
insa in timpul interventiei. Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic
roman senzational a carui enigma ramane pecetluita.
Incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi Soarta, in interiorul careia
notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde are drept coleg pe un
anume Petrica Nicolau care ii devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea Matildei (sotia noului sau amic), de care se
indragosteste. La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, iar dupa doi ani, are loc divortul dintre
sotii Nicolau. Petrini se casatorindu-se cu Matilda si se muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre patima si ura,
cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara "in subterana". Imaginea care sintetizeaza
transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi masculinizate, ca intr-un mit
intors al Androginului: " cu oribilele trasaturi ale unui barbat".
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-l traia caci chiar in seara botezului fiicei sale,
Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.
Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor (acuzat ca ar fi
facut parte dintr-o miscare antimaghiara). Dupa trei luni, cu toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat,
Petrini este condamnat si ajunge in minele de plumb de la Baia Sprie.Unul dintre gardienii de la mine ravneste
sa-l ucida pe Victor Petrini, tinandu-l nopti intregi descult si numai in camasa, in frig, in ghereta din scanduri a
carcerei.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-l in abisul intunecat al minei
si salvandu-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat neatentiei, aceasta moarte trece neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi vorba de a fi reintegrat
in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului, uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima
"treapta" a coborarii in Infern.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie sociala a acestuia)
divorteaza. Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere, incercand sa ramana om intr-o lume
ilogica.Volumul al II-lea se incheie evocand moartea Mamei, care se desparte de viata indurerata si plina de
amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii. Nascuta din nevoia de a umple
golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde
statutul social. Casatorita cu un inginer, Pencea, ea "uita" acest "amanunt", fapt care va avea urmari grave: in
timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea acesta fiind
hotarat sa-i ucida. Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua
crima.Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi scrie jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa de iubirea-
iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice cartile. La numai treizeci si cinci de ani,
personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern.
Viziunea lui M. Preda despre viata este reliefata in aceasta opera in special prin conceptiile transmise de
personajul central, Victor Petrini. M. Preda, asemenea lui Petrini, este adeptul unui sistem de valori,
constientizand totusi ca de cele mai multe ori incapacitatea oamenilor de a renunta la acesta are urmari
importante in viata unei persoane : « Compromisul cu ideile e un lucru tragic ».
Prin marimea substantiala, prin complexitatea in raport cu celelalte specii literare inrudite, prin
dezvoltarea unei problematici grave, prin modul adanc reflexiv de abordare a problemelor existentiale pe
parcursul diegetic, prin modul de individualizare subiectiv, dinauntrul personajului, si cel de constructie a
discursului narativ ce presupune echivalenta narator-personaj, "Cel mai iubit dintre pamanteni" este un roman
total : politic, sentimental, social, de aventuri, de meditatie, de moravuri, de dragoste...
Acesta avanseaza ideea mitului scriitorului adevarat pledand pentru neacceptarea compromisului, a neabaterii de
la valorile morale, prin insusi destinul autorului, care a ales eliberarea acestui roman in lume, chiar cu riscul de a
fi condamnat defintiv de un regim absurd si aberant.