SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

ALBA IULIA

PROIECT

“ÎMPARTE DRAGOSTE ȘI BUNĂTATE”

 “ÎMPARTE DRAGOSTE ȘI BUNĂTATE” - PROIECT EDUCAȚIONAL
Profesor SAS ELENA
Școala FEG Alba Iulia
O modalitate eficientă, cu rezultate deosebite obţinute în atitudinea şi comportamentul
elevilor este proiectul extrașcolar si extracurricular. Utilitatea acestuia constă în faptul că îi ajută pe
elevi să înţeleagă legătura care există, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi
lumea din afara scolii, dă posibilitate elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală
sau în grup, punându-i în contact cu comunitatea.
Elevii trebuie apropiaţi de valorile morale, spirituale, culturale, civice nu numai în familie ci,
mai ales, în şcoală, în cadrul activităţilor şcolare şi extraşcolare sau în cadrul unor proiecte de
anvergură locală, naţională, internaţională.

ARGUMENT

În societatea actuală se cere o atenţie deosebită faţă de diferitele nevoi spirituale şi materiale
ale semenilor noştri, un sentiment înalt de răspundere şi de încredere şi în acelaşi timp o disciplină
de sine.
A educa tânăra generație în spiritul credinței creștine înseamnă a crește în iubire, prețuire,
toleranță și respect pentru aproapele.
Este trist faptul că milți bătrâni sunt abandonați de copii pe care i-au crescut, i-au educat, iar
aceștea ii văd ca pe o povară. Când familiile nu-i mai doresc, bătrânii se văd nevoiți să se retragă la
azile și cămine pentru persoane vârstnice unde își găsesc o nouă casă, mângăiere și bucuria
prieteniei. Cu toate că acolo sunt îngrijiți de persoane calificate, nimic nu poate înlocui căldura unei
familii și nimic nu este mai trist decât un bătrân părăsit de către cei pe care i-a purtat în brațele sale.
Însă mare este răsplata celor care fac fapte de milostenie sufletească, aducând un strop de bucurie
celor din azile și cămine de bătrâni, întrebându-i de sănătate, aducându-le vești din lumea din afara
acestor instituții, petrecând împreună câteva ore.

SCOP

Proiectul îşi propune să creeze cadrul informaţional necesar cunoaşterii şi implicării

comunității locale, a elevilor, profesorilor în acțiuni și activități caritabile în vederea dezvoltării
spiritului de solidaritate, loialitate și dragoste față de bătrânii aflați în azile și cămine pentru
persoane vârstnice, bolnavi din spitale, . Se urmăreşte astfel creşterea respectului faţă de sine și față
de aproapele, cultivarea valorilor moral-spirituale. Încercăm educarea elevilor noştri în spiritul de a
dărui un strop de bucurie, un prinos de bunătate, o clipă de gingășie și un zâmbet de fericire
oamenilor

OBIECTIVE

1. Dezvoltarea spiritului civic, în vederea asumării rolului de cetăţean activ.

2. Aplicarea învățăturilor morale în viața cotidiană din perspectiva împlinirii poruncii iubirii
aproapelui

GRUPUL ȚINTĂ: Elevi – viitori asitenti medicali

Activitati - prezentare referate, discutii despre comunicare
Referat AMG an II

RELATIA ASISTENT MEDICAL-PACIENT

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de
actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata
a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor
deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale,
un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei
pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna
adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe
beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea
echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie
noua, provizorie sau definitiva. O persoana “intra in boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de
temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri
preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in
acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret,
ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti.

Relatia asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere
empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de
indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si
disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si
ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze
numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si
exprima trairile interioare.

Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile
lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea,
atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire
stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.

La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale (personalului
de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica,
respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune,
sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat “asa
cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza
secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav
implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri când esti obligat sa divulgi unele
secrete, dar trebuie sa stii când si cui sa o faci. Cele mai importante atribuţii ale unei asistente medicale
sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice, realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale,
programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenţii în situaţii
de urgenţă, monitorizarea stării pacientului, completarea documentelor de evidenţă a medicamentelor, de
evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică medicală, sterilizarea instrumentelor şi a materialelor,
administrarea medicamentelor, asigurarea condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de muncă, precum şi
asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor. Inca de la internare comunicarea cu
pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic – asistenta medicala
explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu
de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De asemenea,
suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a
avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica.
Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra “lipsei” si consta in a spori independenta pacientului. In
final se obtine ameliorarea “dependentei” sau “castigarea independentei”. Ingrijirile trebuie sa favorizeze
drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital,
pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea
corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de
modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra
pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o
persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze).

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea

de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.

Deci, in final doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna:

 sa nu fi niciodata plictisita;
 sa fi deseori frustrata;
 sa fi inconjurata de probleme;
 sa ai multe de facut si atat de putin timp;
 sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai foarte putina autoritate;
 sa intri in vietile oamenilor, ale copiilor si sa marchezi o diferenta;
 unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema;
 vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta… si in starea lor cea mai buna;
 nu vei inceta niciodata sa fi uluita de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de a indura si de
curajul acestora;
 vei vedea viata incepand si sfarsindu-se;
 vei repurta victorii triumfatoare si esecuri devastatoare;
 vei plange mult;
 vei rade mult;
 vei sti ce inseamna sa fi om si sa fi uman.
 Nevoia de comunicare

Nevoia de comunicare este una dintre

cele mai importante nevoi umane
pentru că datorită (şi cu ajutorul) ei
facem efortul de a ieşi din carapacea
noastră şi a interacţiona cu alţi oameni,
atunci când avem nevoie de socializare.
Adică de căldură, prezenţă şi înţelegere
umană. Şi când anume ne prisosesc
toate acestea?! Se poate lăuda cineva cu
asta? Unii oameni pur şi simplu nu ştiu
cum să comunice dar sunt şi mulţi alţii
complet lipsiţi de interes faţă de acest
subiect. E dreptul lor la urma urmei!

Abraham Maslow aşează pe nivele

ierarhice nevoile de bază ale oamenilor,
începând cu cele de susţinere a vieţii
plus nevoia de siguranţă. O dată
asigurate acestea intervin nevoile sociale, de a fi iubiţi, acceptaţi, de a aparţine unui grup, unei
familii, unei comunităţi. Pe nivelul următor vine nevoia de recunoaştere, de apreciere şi de respect,
faţă de sine dar şi a celorlalţi faţă de individ. Peste toate, la cel mai înalt nivel este nevoia de
împlinire, de a trăi o viaţă care înseamnă ceva important pentru omul însuşi dar şi pentru cei dragi
lui, pentru cei din a căror comunitate face parte.

Este o simplă toană a cuiva care are de toate ( serviciu, salariu bun, relaţii, statut social recunoscut,
respect)? Aşa ar putea părea pentru cei care judecă şi rămân captivi în stratul superficial de
înţelegere. Maslow dar nu numai el consideră că este cea mai importantă nevoie umană, care
îi conduce pe oameni spre realizări remarcabile. Munca unui om este cu atât mai valoroasă cu cât
este mai dificilă, complexă, generoasă şi reprezintă un real folos pentru cât mai mulţi oameni.
Nimic nu poate fi mai inutil decât ceva realizat impecabil dar care nu serveşte la nimic, nimănui şi
avem atâtea exemple în jur strălucitoare şi goale de sens…

Cum ar fi societatea noastră dacă tot mai mulţi oameni ar trăi vieţi împlinite, ar fi în armonie cu ei
înşişi, ar fi mai atenţi la nevoile celorlalţi? Câţi dintre noi înţelegem că o comunitate puternică se
compune din indivizi puternici, care se respectă pe ei dar şi pe ceilalţi? Câţi dintre noi îşi pun măcar
problema în acest fel sau chiar fac ceva constructiv?!

Am fost mereu de părere că nevoia de comunicare este una esenţială. Omul e o fiinţă socială, nu
poate trăi singur, nu-şi găseşte împlinirea dacă nu relaţionează cu alte persoane, măcar şi pentru a-i
spune cuiva două vorbe. Armonia relaţiilor dintr-o famillie, dintr-un colectiv, dintr-o organizaţie ,
se construieşte temeinic iar liantul este comunicarea dintre oameni, pentru satisfacerea nevoilor din
piramida lui Maslow.

Nicoleta Lungu
AMG