Capitolul 2

Raza atomica RM
RM a unui element este definita ca mijlocul distantei dintre doi atomi vecini a
aceluiasi element in conditii standard.

RM scade de a lungul unei perioade de la stanga la dreapta si creste pe masura

ce coboram in grupe.

La elementele din grupele principale razele atomice in cadrul unei perioade

scad
odata cu cresterea numarelui de ordine Z iar in grupe cresc odata cu cresterea
acestuia. Odata cu razele atomice variaza si volumele atomice.
Valorile cele mai mari ale volumelor atomice se gasesc la elementele alcaline.
Ex: Cum creste volumul si raza atomica in grupa.
Li )), Na))), K )))), Rd))))), Cs)))))), Fr))))))))
Raza atomica creste odata cu numarul de straturi. La fel si volumul unui atom.
Potentialul de ionizare
Potentialul de ionizare I1 reprezinta energia care se furnizeaza unui atom in
stare gazoasa pentru smulgerea unui elentron. Energia de ionizare are valoare
pozitiva si se exprima in eV sau kJ/mol.

La elementele din blocul s si p energia de ionizare a atomilor in cadrul unei

perioade care este necesara pentru eliberarea unui sau mai multor electroni
creste odata cu Z iar in grupe scade in acelasi sens .
Se observa cresterea energiei primei stari ionizate, in fiecare perioada cu mici
iregularitati legate de modul de ocupare cu electroni a orbitalilor in nivele si
subnivele energetice.
Elementele situate in partea stanga ionizeaza usor (pierde electroni cu
usurinta) in timp ce gazele nobile ionizeaza foarte greu.
Afinitatea electronica
Afinitatea electronica Ae a unui element este energia libera consumata cand
acest atom capteaza un electron. Ae are valoare negativa in general deoarece
reactia de atasare de electroni este exoterma. Se exprima in eV sau kJ/mol.

Ae creste de la stanga la dreapta de a lungul unei perioade dar variaza foarte

putin in grupe. Pentru captarea celui de al doilea electron exista o alta valaore
a afinitatii electronice (la fel ca si in cazul potentialului de ionizare).

Electronegativitatea
Electronegativitatea c unui element reprezinta tendinta pe care o poseda
acest element de a atrage electroni. Notiunea de potential de ionizare si
afinitate electronica sunt legate de un singur atom. Electronegativitatea se
utilizeaza in cazul in care atomul in cauza se gaseste asociat de alti atomi.
Elementele chimice participante la formarea unei legaturi chimice nu au aceasi
electronegativitate. Se produce o polarizare a legaturilor datorata nesimetriei
norului electronic. Un element va avea excedent de sarcina negativa in timp
ce, celalalt va fi partial incarcat pozitiv.
Electronegativitatea creste in perioada cu numarul atomic Z, in timp ce in
grupa scade cu cresterea lui Z. Elementul cu electronegativitatea cea mai mare
este F, iar cel mai electropozitiv este Fr. Elementele cu electronegativitate
scazuta sunt cele tipic metalice iar cele cu electronegativitatea mai mare de
2.0 sunt nemetalele sau semimetalele.
Consideram ca o legatura este polara daca diferenta de electronegativitate
dintre elementele participante este mai mare de 0.5; daca este inferioara
acestei valori legatura este considerata ca fiind nepolara sau slab polara, deci
covalenta. Daca acesta valoare este peste 1.50, legatura este considerata ca
fiind ionica.
Concluzii
1) (lambda) creste de la stanga la dreapta intr-o periada si scade pe masura ce coboram
in grupa.
2) Elementele situate in coltul din stanga, jos al SP au tendinta de a ceda usor
electronii de valenta la un partener in timpul formarii legaturii chimice.
Spunem despre ele ca sunt electropozitive.
3) Elementele situate in coltul din dreapta , sus al SP au tendinta de a accepta
usor electroni in timpul formarii legaturii chimice.
Aceste elemente se numesc electronegative.
Consecinta a electronegativitatii -
-polarizarea legaturii chimice- prezenta momentului de dipol m.
Momentul de dipol este reprezentat printr-un vector orientat dinspre polul
pozitiv al legaturii spre cel negativ.
Pentru o molecula poliatomica momentul dipolar al legaturii este dat de suma
vectorilor momentelor dipolare a legaturilor.
Caracterul ionic al unei legaturi se determina prin compararea momentului de
dipol determinat experimental cu valaorea ipotetica de 4.8 considerata pentru
o legatura 100% ionica. Lungimea unei legaturi se masoara in angstrom (A) iar
momentul dipolar in debye D.
Variatia caracterului metalic si nemetalic
Caracterul metalic al elementelor in grupe creste odata cu cresterea lui Z,
iar caracterul nemetalic scade in acelasi sens.In perioada caracterul metalic al
substantelor scade o data cu cresterea lui Z iar caracterul nemetalic creste in
perioade cu cresterea lui Z. La tranzitia dintre metale si nemetale se afla
substantele care prezinta caracter atat metalic cat si nemetalic. Aceste
elemente se numesc semi-metale.
Proprietatile oxizilor elementelor din grupele principale
Proprietatile bazice ale oxizilor cresc in grupa de sus in jos odata cu cresterea
caracterului metalic. In perioada caracterul bazic al oxizilor creste de la grupa
VII spre grupa I. Caracterul acid al oxizilor creste in grupa de jos in sus si in
perioada de la grupa I spre grupa VII.