Antibiograma

Reprezinta metoda de laborator prin care se determina sensibilitatea sau rezisteta

unei tulpini bacteriene, izolata dintr-un produs patologic fata de chimioterapicele folosite in
mod curent.

1. Metode calitative
Metoda difuzimetrică Kirby-Bauer

Principiul metodei: antibioticul continut intr-un vehicul (disc de hartie, tableta, benzi), aplicat pe
suprafata unui mediu de cultivare adecvat cresterii agentului bacterian pentru care se face
testarea, difuzeaza in jurul discului pe o raza depinzand de:
- cantitatea AB-lui continut in vehicul (incarcatura)
- solubilitatea AB-lui
- greutatea moleculara, sarcina electrica si structura chimica a AB-lui
- grosimea stratului de mediu de cultura
- temperatura de incubare
Se testează sensibilitatea unei tulpini bacteriene izolate.
Aria in care nu a avut loc crestera este numita zona de inhibitie.
Sensibilitatea la antibiotice a unui agent bacterian poate fi apreciata din punct de vedere clinic:
rezistent, intermediar, sensibil.

Prepararea inoculului:
- se suspensionează 3-5 colonii izolate în solutie salina fiziologica (alternativ bulion M-H)
- turbiditatea suspensiei se controlează nefelometric sau comparând cu tuburi etalon (conţin
suspensii de particule latex/sulfat de Ba având turbiditate determinată);
- se ajustează la 0.5 McFarland (1,5x108 CFU/ml).

Însămânţare (inocularea placilor):

- se alege un mediu corespunzător speciei bacteriene testate
- Mueller-Hinton pentru majoritatea bacteriilor
- Mueller-Hinton cu sânge pentru pretenţiosi (de ex. streptococi)
- medii speciale (GC-pentru Haemophilus spp . neisserii)
- placile se aduc la temperatura camerei si se usuca prin mentinere la termostat cu capacul
intredeschis
- se introduce un tampon în suspensia bacteriană, se stoarce pentru îndepărtarea excesului de
lichid
- insamantarea se face in trei directii, prin rotirea placii cu cate 60

Depunerea microcomprimatelor de antibiotice :

- se aleg antibioticele care trebuie testate in funcţie de specia bacteriană testată si în funcţie de
localizarea infecţiei (! infecţii urinare)
- se verifica data de expirare, nu se folosesc discuri expirate
- se depun discurile de antibiotic la l .5 cm distanţă de marginea cutiei Petri si la 3 cm distanţă
unul faţă de celălalt (pot fi depuse max. 12 discuri)
- discurile se pastreraza 15 min. la temperatura camerei inainte de utilizare

1
Incubare :
- în funcţie de specia bacteriană: în atmosfera obisnuită sau in atmosferă de CO2 (de ex.
streptococi, neisserii.)
- temperatura de incubare 35°C-37°C
- 16-20 ore pt bacteriile cu crestere rapida (în cazul germenilor pretenţiosi până la 20-24 de ore)

Citirea si interpretarea:
- apare o cultură bacteriană confluentă, în jurul microcomprimatelor apar zone de inhibiţie
(lipsa cresterii bacteriene).
- se citesc diametrele zonelor de inhibiţie (mm)
- se compară diametrele citite cu diametre standard in funcţie de antibiotic, cantitatea de
antibiotic din comprimat, specia bacteriană testată

2
 Exemple de diametre standard, conform standardelor CLSI (Clinical Laboratory Standards
Institute USA)

Tabel
- pot apărea fenomene de sinergism/antagonism care reflectă diferite mecanisme de
rezistenţă
- colonii izolate in interiorul zonei de inhibiţie: subpopulaţii rezistente
Interpretarea antibiogramelor:
- Rezultatul se raportează: sensibil (S), intermediar sensibil (IS) sau rezistent (R) la
antibioticul testat
- nu se comunică diametrele citite (metodă calitativă)

Variabilele care influenţează rezultatele:

- compoziţia mediului (conţinut de cationi, timidină)
- pH (optim: 7,2-7,4)
- grosimea gelozei (standard: 4 mm)
- inoculul - 0,5 McFarland
- microcomprimate (valabilitate, conţinut, condiţii de păstrare)
- timpul, temperatura de incubare
- citirea diametrelor (lumină refractată/reflectată, colonii izolate, prezenţa unui văl,
margini crenelate)

Control de calitate:
- microcomprimatele
- loturile noi de medii de cultură se testează cu tulpini de referinţă

2. Metode cantitative:
- permit stabilirea concentraţiei minime inhibitorii (CMI) a unui antibiotic
CMI: cantitatea cea mai mică de antibiotic care inhibă complet multiplicarea unei bacterii
Este recomandată testarea cantitativă în următoarele situaţii:
cazuri clinice grave (septicemii, endocardite, meningite)
- rezultate incerte cu metoda difuzimetrică / sensibilitate nedeterminată

E –Testul:

E -Testul imbina acuratetea testarii cantitative si simplitatea testarii difuzimetrice cu mare

economie de timp .
Pe suprafata unei langhete/bandelete de 5 mm/50 mm din plastic inert, neporos, este fixat un
gradient exponential de antibiotic , desicat si stabilizat, cu 15 dilutii intre 0,016 si 256 µg/ml sau

3
0,002 si 32 µg/ml, iar pe cealalta suprafata este marcata scala de lectura in µg/ml corespunzatoare
CMI .
Pe suprafata unei placi cu mediu agarizat preinsamintata cu tulpina testata in conditii
standardizate sint depuse radiar langhetele/bandeletele cu antibiotic.
Dupa incubare corespunzatoare, CMI este indicata de intersectia dintre zona eliptica de inhibitie
a culturii si scala de gradiente a langhetei

Metoda diluţiilor (macro/microdiluţie):

- se realizează diluţii succesive din antibioticul de testat în mediu de cultură lichid (bulion
glucozat)
- se adaugă cantităţi fixe din cultura bacteriană cercetată
- incubare 18ore 35-37°C
- se urmăreste apariţia culturii în mediul lichid
- CMI: cea mai mică concentraţie de antibiotic care nu permite cresterea germenilor
(cultură limpede)
- adaugand la mediu un indicator de pH (rosu fenol) se poate reduce timpul de citire a rezultatelor
la 3-6 h (dezvoltare microbianapH acid, apare mai rapid decat tulburarea mediului)