,,Salcâmi, arbori de câmpie, Cu flori albe năpădite de albine, Voi îmi amintiți copilăria, Voi sunteți frați cu mine. Acolo pe malul râului, Șesul întins, cireada de vite – Un copil desculț alerga Cu picioarele prin mărăcini rănite. O, drumuri lungi, șerpuite prin iarbă ... Mai trăiți, salcâmi, ori ați fost tăiați Cândva-ntr-o iarnă cu zăpezi și viscol, Frați ai mei, frați? Poate dintre toți numai eu Am rămas să port veșnic florile voastre Scuturându-le, scuturându-le Albe, sub ceruri albastre. Căci sufletul copilului de-atunci Adeseori învie-n mine – Salcâmi, arbori de câmpie, Cu flori albe năpădite de albine.’’ (A. E. Baconski, Salcâmi) În redactarea compunerii: – vei prezenta lumea descrisă în text; – vei selecta două secvențe din poezie care exprimă legătura omului cu elementele naturii, explicând semnificațiile acestora; – vei interpreta o figură de stil pe care o consideri sugestivă pentru această comuniune cu elementele din trecut; – vei corela o idee din textul dat cu o experiență din viața ta sau cu o idee dintr-o altă operă artistică. Încă din cele mai vechi timpuri, omul a interacționat cu elementele naturii și s-a simțit frate cu acestea. Poezia SALCÂMI de A.E. Baconski este o creație lirică pe tema amintirilor din copilăria demult trecută. Textul prezentat are la bază un monolog discret al poetului singuratic cu lumea, care exprimă o atmosferă duioasă și melancolică. El își compune o ipostază de visător al amintirilor despre trecut, strânse în memorie, iar revederea cu arborii face posibilă reîntoarcerea anilor care au trecut. Salcâmii constituie elementul păstrător al tradiției, legăturile pe care le au cu începutul de viață. O primă secvență care face trimitere la legătura poetului cu elementele trecutului o constituie destăinuirea sentimentală, care este adresată direct salcâmilor, precum unor ființe: ,,îmi amintiți copilăria’’, simțindu- i ,,frați’’, cuvânt ce se repetă în versurile poeziei. De asemenea, finalul textului, care se încheie prin repetiția primelor versuri, omul matur mărturisind reîntoarcerea la copilărie, care evidențiază tumultul de sentimente care îl copleșesc. O figură de stil sugestivă pentru comuniunea poetului cu trecutul o reprezintă interogația: ,,Mai trăiți, salcâmi, ori ați fost tăiați’’, urmată de repetiția ,,frați ai mei, frați’’, arătând neliniștea și grija pentru toate încercările la care ar fi fost supuși aceștia odată cu scurgerea anilor. Ideea acestui text mă trimite cu gândul la copilăria pe care am petrecut-o la bunicii mei, când eram fericit cu vișinii din grădină, cu care mă conectam și mă simțeam liniștit și iubit, însă cu trecerea anilor am început să mă gândesc la ei într-un mod nostalgic. Poezia are un mesaj profund, cu o cheie pe care merită să o descifrăm, iar discursul liric este plin de melancolie, accentuând și îndemnându-ne să revenim la trecut ori de câte ori simțim nevoia.