CERCETAREA APELOR SUBTERANE

(Constantin Cârlan)

Studiul apelor subterane prezintă o importanţă deosebită pentru

cunoaşterea răspândirii, regimului de curgere, particularităţilor şi valorificării
acestora. Alimentările cu apă, desecările, irigaţiile, construcţia barajelor,
exploatarea substanţelor minerale situate sub nivelul apelor subterane, sunt
numai câteva din activităţile pentru care este necesară cercetarea apelor
subterane. Cercetarea hidrogeologică se face de regulă în două etape: studiul
general realizat prin prospecţiuni şi studiile hidrogeologice speciale, respectiv
lucrări de explorare hidrogeologică.

Prospecţiunea hidrogeologică

Ca primă fază, prospecţiunea hidrogeologică are ca obiective

identificarea structurilor acvifere din regiunea studiată. Ea se execută prin
cercetări în deschideri naturale, puţuri săteşti şi foraje hidrogeologice existente
şi uneori cu foraje de mică adâncime de obicei executate manual, pe baza
cărora se întocmeşte harta hidrogeologică.
Cercetarea în deschideri naturale se efectuează prin observaţii asupra
geologiei, a rocilor magazin care aflorează, a existenţei stratelor acvifere
semnalată prin izvoare, puţuri şi gâldane, a calităţii apei precum şi asupra
stratelor din acoperiş şi culcuş. Pentru cercetarea acestor ape se folosesc
derocări, gropi, şanţuri şi chiar foraje de mică adâncime.
Cercetarea geofizică se realizează prin metode bazate pe vitezele
diferite în de propagare a undelor seismice şi electromagnetice (gamma, PS) în
roci cu caracteristii fizice diferite, sau prin măsurarea radiaţilor gamma
emanate de roci.
Prin toate aceste metode se obţin informaţii privind structura, litologia,
poziţia şi grosimea acviferelor etc. Caracteristicile apelor subterane identificate
prin metodele de mai sus, pentru acviferele freatice, se completează prin
măsurători ale nivelului apei în special în puţuri de alimentare cu apă, gâldane
şi izvoare, iar pentru acvifere captive, prin foraje hidrogeologice sau puţuri
forate pentru alimentare cu apă.
Modelarea hidrogeologică, constă în efectuarea unor simulări în
laborator pentru precizarea caracteristicilor acviferelor. Modelele pot fi reduse
(la o scară convenabilă), analoge cu flux hidraulic sau cu flux electric şi
virtuale (pe computer).
Hărţile hidrogeologice trebuie să cuprinsdă următoarele informații:
 - date geologice: litologie, structuri, acvifere, granulometrie;
- date geomorfologice: forme de relief: lunci, terase etc.;
- date de tectonică;
- reţeaua hidrografică;
- indicarea locaţiilor forajelor şi puţurilor cu rezultatele hidrogeologice
obţinute;
- trasarea izobatelor suprafeței orizontului freatic şi hidroizopielor
pentru stratele acvifere de adâncime.
- prezentarea ariilor de răspândire a claselor de mineralizaţie totală in
apele freatice etc.
Când se cere să se stabilească adâncimea nivelului apei freatice, pentru
a se realiza o alimentare cu apă, se construieşte separat, o hartă cu adâncimile
nivelului apelor freatice (fig.47).

Fig.47. Harta adâncimii acviferului freatic

(exemplu)
 Trasarea curbelor cu adâncimile a acestui nivel pe baza datelor
rezultatedin cartări, prospecţiuni şi explorări, se face prin interpolare între
datele din punctele de apă (puţuri, izvoare, foraje).

Cartarea

Cartarea hidrogeologică constituie o etapă principală a studiilor

hidrogeologice şi are ca scop identificarea structurilor acvifere, prin realizarea
unor hărţi generale şi a unor hărţi speciale. Ea se realizează prin parcurgerea de
trasee, pe care se face observarea şi măsurarea cât mai multor puncte de apă.
Traseele pot fi transversale văilor, interfluviilor, în lungul văilor şi
interfluviilor, sau combinate. Paralel cu cartarea hidrogeologică trebuie să se
facă şi o cartare a proceselor geomorfologice (eroziuni, deplasări de teren etc.).
În regiunile de platformă se urmăresc:
 extinderea rocilor poroase în perimetrul cercetat (granulare sau
fisurate) de la suprafaţă care pot constitui zone de alimentare sau de
drenaj natural al apelor subterane;
 existenţa apelor subterane dispuse în roci fisurate sau granulare, puse în
evidenţă de izvoare, puţuri şi foraje.
 eventualele acoperiri (mascări) cu depozite gravitaţionale sau de altă
natură a stratelor acvifere în zona izvoarelor.
 evidenţierea zonelor de contact a stratelor acvifere cu reţeaua
hidrografică din teritoriul analizat;
 punerea în evidenţă în structurile carbonatice a fenomenelor carstice şi
a legăturii apelor de suprafaţă cu cele subterane etc.
 analize ale caracteristicilor fizico-chimice ale apelor subterane
învestigate.
În regiunile cutate, se are în vedere:
 alcătuirea litologică cu evidenţierea proprietăţilor acvifere sau acviclude
ale acestora;
 punerea în evidenţă a faliilor tectonice cu evidenţierea relaţiilor între
cele două compartimente din punct de vedere acvifer sau acviclud;
 evidenţierea structurilor de detaliu: (anticlinale, sinclinale, etc.) care
influenţează structurile hidrogeologice;
 punerea în evidenţă a legăturilor structurilor cutate care conţin
orizonturi poroase sau fisurate cu depozite de cuvertură cuaternare şi cu
reţeaua hidrografică;
 grosimea, structura şi caracterul formaţiunilor aluviale şi deluviale,
capacitatea lor acviferă;
 în condiţiile reliefului accidentat, format din roci magmatice,
metamorfice, sau roci sedimentare dure, alterate sau fisurate, punerea în
evidenţă a depozitelor acoperitoare deluviale, aluviale şi aluvio-
proluviale care constituie formaţiuni acvifere cu importanţă locală;
 analize ale caracteristicilor fizico-chimice ale apelor subterane.
În regiunile carstice se cercetează:
 grosimea rocilor carstificabile;
 grosimea şi răspândirea rocilor acoperitoare calcarelor cu precizarea
compoziţiei lor litologice;
 permeabilitatea depozitelor acoperitoare;
 poziţia rocilor carstificabile (orizontală, verticală sau ondulată);
 liniile tectonice şi fisurilor inclusiv frecvenţa şi mărimea acestora;
 zonele de endoerism morfologic, a arealelor de alimentare a fisurilor
şi crevaselor (ele fiind căi de pătrundere a apei meteorice);
 dimensiunile formelor carstice cu evidenţierea aportului din apele de
suprafaţă sau meteorice etc.;
 prezenţa cursurilor de apă şi hipogee a ponoarelor şi emergenţelor
(exurgenţe, resurgenţe);
 cartarea izvoarelor carstice cu evidenţierea debitului şi a
formei de manifestare (permanent, temporar, ciclic – izbucuri);
 stabilirea dependenţei izvoarelor faţă de formațiunile structurale şi
subterane carstice în legătură cu sursele de alimentare, modul de ivire al
izvoarelor (din fisuri, la contactul cu roci impermeabile, falii, învelişul
depunerilor cuaternare etc.);
 analize ale caracteristicilor fizico-chimice ale apelor subterane testate
în cadrul cercetării hidrogeologice;
În zonele cu depozite cuaternare întinse se urmăreşte:
 tipul genetic al formaţiunilor (piemontane, aluviale (terase, lunci);
 alcătuirea litologică, granulozitatea stratelor permeabile (nisipuri,
pietrişuri) şi stratificaţia;
 extensiunea stratelor acvifere cu evidenţierea zonelor de alimentare şi
drenaj natural;
 tendinţe şi direcţii de îngroşare sau efilare a stratelor acvifere;
 raportul dintre structurile acvifere şi formele de relief inclusiv a reţelei
hidrografice;
 raportul dintre depozitele acvifere pleistocene şi acviferele
precuaternare;
  raportul dintre apele subterane şi cele de suprafaţă;
 conturarea conurilor de dejecţie, teraselor, luncilor (ca unităţi lito-
morfologice cu mare potenţial acvifer);
 evidenţierea glacisurilor deluviale şi coluviale care formează uneori
structuri acvifere cu importanţă locală;
 analize ale caracteristicilor fizico-chimice ale apelor învestigate.
Punctele de observare pentru măsurarea parametrilor apelor subterane în
fântâni, puţuri forate, izvoare etc. se aleg în aşa fel încât să aibă o repartiţie cât
mai uniformă, pe toată suprafaţa teritoriului cercetat.
În cadrul văilor cu terase şi agestre, la contactul dintre câmp şi vale
la baza versanţilor şi oriunde terenul este accidentat, numărul punctelor de
măsurare pe unitatea de suprafaţă va spori, pentru a se putea sesiza schimbările
şi limitele stratului acvifer.
Punctele de apă se înscriu pe harta de teren prin seme convenţionale
specifice pentru puţuri, izvoare, gâldane, foraje etc. În dreptul fiecărui punct se
va înscrie un număr curent, care va fi acelaşi şi în carnetul de teren în care se
consemnează felul punctului, numărul curent şi alte date observate (adâncimea
oglinzii apei în puţ, foraj sau gâldan, debite etc.).
La puţuri sau foraje se măsoară adâncimea oglinzii apei de la gura
puţului (forajului) şi înălţimea ghizdulzui puţului sau înălţimea burlanului
forajului de deasupra suprafeţei terenului {h1).

Fig. 48.
Schema măsurării
adâncimii apei în puţ

Conform fig. 48, adâncimea nivelului apei în puţ sau foraj (h2) rezultă
din relaţia: h2 = H1 – h1 (35)

în care: H1 – adâncimea oglinzii apei de la gura puţului;

h1 – înălţimea ghizdului.

Fig.49
Fluier pentru adâncimii
mici ale nivelului apei
în puţuri şi foraje

Fig.50.
Dispozitiv electric pentru
măsurarea nivelului apei
în foraj cu
coloană metalică

Adâncimea nivelului hidrostatic sau piezometric în foraje se măsoară cu

ajutorul unui „fluier” (fig.49), a unui dispozitiv electric, cu catodul legat la
burlanul metalic (fig. 50) sau cu fir dublu în cazul burlanelor nemetalice. Se
mai folosește un cablu etalonat, cu o greutate care ţine firul întins.
Pentru stabiulirea cotei nivelului apei în puţ sau foraj, cota la suprafaţă
se determină prin GPS, cu altimetrul, sau se apreciază de pe hartă.
 Debitul izvorului captat pe conductă, dar care nu sunt mari (< 3 l/s), se
pot măsura cu ajutorul unui vas de capacitate cunoscută, a cărui umplere se
cronometrează. În acest caz debitul va fi egal cu raportul dintre volumul vasului
(V) şi timpul de umplere (t):

(36)

Pentru izvoare cu debite medii sau mari, captate pe conductă debitul

aproximativ se poate determina prin puterea jetului. Cu ajutorul unei tije
metalice de lungime (L) care la un capăt are două coliere de prindere la ţeavă
reglabile pentru diferite diametre şi un cursor, care se montează pe ţeavă şi cu
ajutorul cursorului se măsoară lungimea jetului (fig. 51). Funcţie de diametrul
ţevii şi lungimea jetului, se determină debitul izvorului din diagrama pentru
debite de la 20 până la 100 m3/h (fig. 51A) sau debite sub 20 m3/h (fig. 51B).

Fig.51. Măsurarea debitului izvorului prin jet

A – debite până la 100 m3/h;
B – debite până la 20 m3/h
(Enache, 1987, p. 104)

Debitul se poate citit pe diagramă (fig.68) sau se determină mai precis u

formula:

(37)
în care:
 În cazul în care izvorul nu este captat, apa lui curgând printr-o mică albie, se
foloseşte deversorul hidrometric portativ confecţionat din tablă metalică. Deversorul
triunghiular (fig. 52) se fixează perpendicular pe albie în aşa fel încât să formeze un
mic baraj, obligând apa să se acumuleze în spatele acestuia până la nivelul deschiderii,
peste care ea apoi deversează. Este necesar ca la marginile laterale şi la baza
deversorului să se realizeze etanşarea cu argilă sau mâl, iar în faţa din aval a
deversorului să fie o denivelare.
Se citeşte nivelul stabil al apei (H), pe diviziunile de pe faţa amonte a
deversorului (fig. 52a) şi înălţimea apei deasupra deversorului (h) până la vârful
triunghiului (fig. 52b,c).

52 Secţiuni prin deversorul triunghiular

a – secţiune pe peretele interior; b – secţiune longitudinală;
c – secţiune pe peretele exterior
(Enache, 1987, p.35)

Explorarea hidrogeologică

Prin explorare hidrogeologică se completează cunoştinţele obţinute din

prospecţiuni cu ajutorul forajelor de adâncime, a investigaţiilor geofizice în
sonde şi mai ales a pompărilor experimentale.
Forajul hidrogeologic. Execuţia forajelor de studiu are ca obiective
principalele apele freatice şi acviferele de adâncime. Forajele hidrogeologice
din reţeaua naţională de monitorizare se execută de obicei separat pentru
acviferele freatice sau din terasele întinse, faţă de cele pentru acvifere de
adâncime. Observaţiile sunt prevăzute în programe standard care precizează
ecartul de timp în care se fac măsurătorile (nivele statice sau piezometrice,
chimismul apei, debitele de apă etc).
 Execuţia forajelor hidrogeologicese realizează în mai multe moduri:
1) Se introduce o singură coloană cu filtre în dreptul stratelor acvifere
cercetate. De exemplu, pentru trei orizonturi acvifere deschise simultan se
fac pompari de probă şi se stabileşte corelaţia debit – denivelare. Se ridică
apoi coloana şi se cimentează gaura de sondă de la talpă până deasupra
stratului acvifer inferior şi se coboară coloana filtrantă din care s-a scos
filtrul inferior. Se fac pompări de probă şi se stabileşte o nouă diagramă a
dependenţei debit-denivelare. Se procedează la fel pentru stratul acvifer
superior. Prin compararea celor trei diagrame se determină debitele pentru
fiecare dintre cele trei strate acvifere.
2) Se forează cu un diametru mai mare până sub primul strat acvifer, se
introduce coloana cu filtru în dreptul stratului respectiv şi se execută
pompări de probă. Se scoate coloana filtrantă şi se introduce o coloană plină.
Se cimentează un inel în spatele coloanei pline la partea de jos (şiul
coloanei). Se continuă forajul cu un diametru mai mic până sub al doilea
strat acvifer şi se procedează în mod asemănător și apoi până la ultimul strat
acvifer care trebuie interceptat. De regulă nu mai mult de 3 strate acvifere,
deoarece construcţia forajului devine mai greu de realizat şi costul este prea
mare.

Fig.53
Închiderea cu packer

A – poziția de lansare
B – poziția de închidere

3) Se execută forajul cu un dimetru unic până la ultimul strat acvifer ce trebuie

studiat, se iau probe. Pentru cercetarea fiecărui strat acvifer acesta se
izolează printr-un packer (fig.53) procedându-se la mutarea acestuia
succesiv de la ultimul strat acvifer pînă la primul.
4) Metoda dă bune rezultate numai dacă intre stratele nisipoase acvifere
sunt intercalate argile care închid bine intervalul dintre coloana de tubaj şi
peretele găurii de foraj. Pentru forajele de explorare hidrogeologică se alege
un diametru de tubaj foarte apropiat de cel de săpare, a se izola bine stratele
inferioare.
5) Indiferent de metoda alasă, cînd se testează numai strate acvifere de
adâncime care se captează, trebuie neapărat izolat orizontul acvifer freatic şi
toate orizonturile acvifere de adâncime superioare celor pentru care se face
testarea pentru că acestea pot influenţa rezultatele testărilor (fig54).

În cazul apelor arteziene, noroiul de foraj trebuie îngreunat cu adaosuri de

baritină, barită, hematit, magnetit sau galenă, astfel încât acesta să contracareze
presiunea apei.
Pentru a avea probe de sită necontaminate cu detritus din pereţii găurii
de sondă, la forajele hidrogeologice circulaţia trebuie să fie inversă, procedeu
în care noroiul este absorbit prin prăjinile de foraj cu ajutorul unei pompe .
Dacă se proiectează deschiderea unor nisipuri acvifere fine care pot
produce sufozii mecanice în foraj, sau când acesta este folosit pentru
alimentarea cu apă, este necesară formarea unui filtru invers între peretele
găurii de foraj şi coloana filtrantă, format din nisip sau/și pietriş mărgăritar, a
cărui granulometrie să fie mai mare decât a aciferului drenat.
Pentru ca filtrul invers să fie eficient, diferenţa între diametrul găurii de
foraj şi diametrul coloanei filtrante trebuie să fie mai mare de 100 mm.
Decolmatarea filtrelor stratelor acvifere deschise precede pompările
experimentale care trebuie să antreneze apa din strat după ce filtrul a fot curăţat
de impurităţi provenite din noroiul de foaj. Operaţiunile de decolmatare se
realizează prin lăcărit, pistonare sau cel mai frecvent prin pomparea de aer
comprimat sau cu pompa de apă.
Denisiparea care urmează după decolmatare, care de regulă se
realizează prin pomare cu aer comprimat (cu pompa Mamut), urmăreşte
extragerea particulelor fine din filtre, din coroana de mărgăritar şi din masiv în
imediata apropiere a forajului.
Pentru a putea funcționa, sifonul mamutului trebuie sa aibă deasupra o coloana
de apă cu adâncimea de minim 30 de metri.
Alegerea instalației aer-lift este o problemă importantă deoarece
caracteristicile tehnice ale compresorului și ale pompei de aer comprimat dau
un randament care depinde de caracteristicile hidroogeologice ale stratuului sau
pachetului de strate acvifere deschise și anume:
- adâncimea nivelului piezometric;
 - debitul specific;
- adâncimea stratului acviferer,
- denivelarea admisă.

Fig.54. Sondă hidrogeologică cu orizonturile acvifere

superioare izolate prin coloana de tubaj cimentă

Punerea în funcțiune și deznisiparea puțului se face cu pompa

Mamut de obicei prin procedeul aer-lift (tub ejector).
Pomparea in timpul deznisiparii se face intens, debitul de apă extras din
puț fiind mai mare decat debitul maxim cerut cu aproximativ 25%.
 La fiecare treaptă se pompează cu debite crescătoare începând cu 1/5
din debitul maxim până când apa se limpezește.
În privința aplicării forajului cu circulație directă sau inversă la forajele
hidrogeologice de alimentare cu apă, se pot face următoarele precizări.

Fig.55 Foraj cu circulație inversă prin aspirație.

Forajul cu circulatie directă se aplică in condiții de teren stabil, pentru:

- puțuri puțin adânci, de diametre mari, din care se pompează apa cu pompe
centrifugale de capacitate mare și presiuni mici;
- puțuri adânci, de diametre mici, cu pompe cu piston de presiune înaltă și
capacitate mai mică.
Forajul cu circulatie inversă se aplică în terenuri cu roci moi (mai ales
plio-pleistocene). Materialul forat este antrenat la exterior împreună cu lichidul
de foraj de către curentul de aer sub presiune, pompat de un compresor, la baza
coloanei de foraj print-un tub de aer introdus prin interiorul prăjinii tubularej,
sau prin utilizarea de prăjini de foraj cu pereți dubli (fig.55).
\ Acest sistem de foraj păstrează bine pereții puțului și nu alterează
probele cu adaosuri din pereți.
La forajele pentru apă potabilă este important filtrul invers, realizat prin
introducerea în spațiul inelar dintre peretele găurii forate și coloana filtrantă a
pietrișului și/sau nisipului cuarțos (mărgăritar) și alegerea corectă a acestuia,
pentru evitarea înnisipării.
Nisipul și pietrișul cuarțos pentru filtrarea apei și prevenirea înnisipării
produse de balastiere trebuie să îndeplinească următoarele condiții (STAS
1712/1-1991):
Tabel nr.8
Denumirea produsului Sort Ømin – Ømax
Nisip 0,5 – 1,0
1,0 – 1,4
1,0 – 2,8
1,4 – 2,0x)
2,0 – 2,8x)
Nisip cu pietriș 3,0 – 5,0x)
3,0 – 7,0
Pietriș 7,0 – 11,0x)
7,0 – 14,0
7,0 – 31,0
14,0 – 31.0
14,9 – 35,0x)
x) cu acordul părților

Materialul filtrant (mărgăritar) trebuie să indeplinească cerințele

următoare:
- forma granulelor trebuie să fie rotundă și netedă;
- volumul golurilor dintre granule admisibil 25-35%
 - conținut în SiO2 minimum 96%
- conținutul maxim în substanțe organice 0,5%
- fără corpuri străine.
Raportul dintre diametrul mediu al mărgăritarului (D) și diametrul medu
al stratului acvifer (d), este raportul care definește ”factorul filtrului” (D/d).
În practică se consideră factorul filtrului între 4 și 5.
Grosimea coroanei de mărgăritar variază în funcție de mărimea
granulelor acestuia (după normele DIN) astfel:
Trabel nr. 9
rimea granulelor (mm) Ghrosimea coroanei (mm)
0,5 – 1,0 1,0 – 11,0
11,0 – 31,0 31,0

Volumul de mărgăritar necesar pentru un metru de foraj în funcție de diferența

dintre diamerul de săpare și diametrul coloanei filtrante este dat în tabelul de
mai jos.
Tabel nr.10
Diametru de săpare Diametrul Volumul de mărgăritar
(mm) coloanei filtrante (mc/m)
(mm)
426 1,334
377 1,360
1270 323 1,391
273 1,418
210 1,438
426 0,620
377 0,846
1016 323 0,880
273 0,904
210 0,924
426 0,409
377 0,435
762 323 0,469
273 0,493
210 0,513
 426 0,217
377 0,243
609,6 323 0,277
273 0,301
210 0,321
426 0,052
377 0,078
441,5 323 0,112
273 0,136
210 0,156

Conţinutul cadru al studiilor hidrogeologice

Studiul hidrogeologic regional urmăreşte prezentarea caracteristicilor

marilor unităţi hidrogeologice.
Acesta trebuie să prezinte:
 date climatice;
 morfologia, stratigrafia, şi tectonica regiunii studiate;
 conturarea faciesurilor permeabile regionale, a caracteristicilor
acestora şi stabilirea raporturilor litologice, stratigrafice şi
tectonice dintre acestea şi orizonturile acvifere;
 legăturile apelor subterane cu apele de suprafaţă;
 corpurile acvifere principale;
 hidrostructurile principale şi caracteristicile acestora;
 interpretarea hărţii hidrogeologice privind domeniile de drenare
naturală şi de alimentare a acviferelor din regiunea studiată ca şi
direcţiile de curgere;
 proprietăţile filtrante şi caracteristicile fizico-mecanice ale
acviferelor;
 caracteristicile hidrodinamice (debite, coeficienţi de filtrare şi
alte elemente obţinute în pompări de probă, etc.);
 calitatea apelor subterane;
 bilanţul hidrogeologic.
Studiul hidrogeologic de detaliu, urmăreşte cunoaşterea în detaliu a
condiţiilor hidrogeologice şi în special al corpului de ape subterane care
urmează a fi folosit în anumite scopuri: alimentarea cu apă a unor obiective
industriale, a unor localităţi, construcţii importante, minerit etc.
 Aceste studii urmăresc:
 Conturarea cât mai precisă a orizontului acvifer, a complexului, sau
a hidrostructurii care interesează;
 Caracteristicile cât mai precise ale corpurilor de ape subterane
cercetate: strate acvifere şi strate impermeabile intercalate, grosimi,
poziţie în spaţiu, caracteristici fizico-mecanice etc.;
 Caracteristicile hidrofizice şi hidrodinamice ale stratelor acvifere
care urmează a fi exploatate sau drenate (modul de curgere
naturală, debitele posibile, răspunsul acviferului la prelevarea de
debite, chimismul apei, legătura apelor subterane cu cele de
suprafaţă).
Studiile hidrogeologice trebuie să fie însoţite de cel puţin următoarele
anexe grafice:
- harta hidrogeologică cu evidenţierea corpurilor acvifere studiate,
domeniile de alimentare şi de drenaj natural. Pentru alimentări cu
apă trebuiesc conturate perimetrele de protecţie sanitară și
hidrogeologică pentru orizonturilor acvifere ce urmează a fi captate;
- secţiuni şi coloane litologice care să evidenţieze cele mai
importante caracteristici ale acviferelor studiate;
- tabele cu rezultatele pompajelor, caracteristicile acviferelor etc.;
- grafice şi tabele cu rezultatele determinărilor de laborator pentru
caracteristici fizico-mecanice şi acvifere;
- inventarul punctelor de apă (izvoare, puţuri săteşti, foraje) existente
în perimetrul studiat şi coordonatele acestora în sistem STEREO 70;
- coloanele litologice şi construcţia tuturor forajelor geologice şi
hidrogeologice cunoscute din perimetrul cercetat, indiferent de
scopul sau etapa de cercetare în care au fost executate.
Pentru determinarea elementelor necesare proiectării captărilor de apă
subterană studiile hidrogeologice trebuie să cuprindă:
1) Date climatice și gomorfologice ale perimetrului studiat;
2) Structura geologică a bazinului care să cuprindă domeniul de
alimentare, întinderea structurii acvifere din care urmează să se
proiecteze alimentarea cu apă, caracteristicile rocilor magazin etc.
2) Compoziţia granulometrică şi porozitatea acviferului.
3) Caracteristicile hidraulice ale stratului acvifer: nivelul hidrostatic sau
ascensional, permeabilitatea, direcţia şi panta de curgere naturală, debite
rezultate din pompări experimentale (diagrama debit – denivelare), posibilităţi
maxime de captare (lungimea de front a captării şi debitul capabil), potenţialul
total al bazinului hidrogeologic, stabilit pe baza unui bilanţ general al debitelor
intrate şi ieşite din structura hidrogeologică folosită pentru alimentarea cu apă;
4) Influenţa regimului de precipitaţii sau a apelor de suprafaţă asupra
apelor subterane.
5) Caracteristicile fizice, chimice și pe cât posibil biologice şi
bacteriologice, ale apelor subterane care urmează a fi exploatate.
6) Vulnerabilităţi şi posibilităţi de poluare a acviferului captat.
7) Ariile de protecţie sanitară şi hidrogeologică.

Conținutul studiilor pentru instituirea zonelor de protecţie sanitară şi a

perimetrului de protecţie hidrogeologică

În Ord. M.M.D.D. 1671/2007 privind studiile hidrogeologice pentru

delimitarea zonelor se menționează următarele cerințe minimale:
A. Caracteristicile stratelor acoperitoare:
a) în cazul acviferelor freatice:
- coeficientul de scurgere de suprafaţă şi infiltraţia eficace;
- textura, structura, grosimea şi permeabilitatea solului (în condiţii naturale sau
afectat de lucrări agricole);
- grosimea, litologia şi coeficientul de filtraţie verticală a zonei nesaturate;
b) în cazul acviferelor sub presiune:
- numărul, grosimea, litologia şi extinderea spaţială a stratelor impermeabile,
semipermeabile şi permeabile acoperitoare;
B. Caracteristicile sistemului acvifer analizat:
- tipul acviferului (cu porozitate interstiţială sau cu fisuri şi/sau goluri carstice,
monostrat sau multistrat);
- extinderea şi limitele naturale ale acviferului;
- zonele de alimentare şi de descărcare;
- zonele cu nivel liber şi sub presiune;
- grosimea şi litologia stratelor purtătoare de apă.
- suprafeţele piezometrice ale stratelor purtătoare de apă componente;
- condiţiile la limită ale acviferului, fenomenele de drenanţă şi relaţiile cu apele
de suprafaţă, inclusiv calitatea apei acestora;
- parametrii hidrogeologici (coeficientul de filtraţie, transmisivitatea,
porozitatea eficace etc).
- viteza de curgere a apei subterane;
- resursele exploatabile de apă şi debitul de realimentare;
-caracteristicile fizico-chimice şi microbiologice ale apei;
- regimul nivelurilor piezometrice, a debitelor şi calităţii apei.
 C.Caracteristicile captării analizate:
a) pentru captările prin puţuri:
- amplasamentul, tipul (forate sau săpate, perfecte sau imperfecte), numărul,
adâncimea, cotele puţurilor captării şi distanţele dintre acestea;
- intervalele captate;
- diametrul coloanei filtrante, lungimea şi tipul filtrelor;
- grosimea şi compoziţia granulometrică a filtrelor de pietriş din jurul coloanei
filtrante;
- rezultatele pompărilor experimentale realizate la execuţia captării;
- evoluţia debitelor exploatate, a nivelurilor piezometrice şi hidrodinamice şi a
calităţii apei.
- regimul de funcţionare a captării;
b) pentru captările prin drenuri:
- amplasamentul, numărul, tipul (perfecte sau imperfecte), adâncimea,
lungimea, panta longitudinală şi secţiunea de scurgere a drenurilor;
- diametrul şi tipul tuburilor de drenaj;
- numărul, grosimea şi compoziţia granulometrică a straturilor din componenţa
filtrului invers;
- evoluţia debitelor exploatate şi a calităţii apei (analize lunare incluzând
indicatorii toxici specifici zonei respective şi indicatorii microbiologici);
- regimul de funcţionare a captării;
c) pentru captările din izvoare:
- amplasamentul şi caracteristicile constructive ale captării;
- evoluţia debitelor şi a calităţii apei, cel puţin pentru ultimul an hidrologic.
D. Caracteristicile activităţii antropice din zona analizată pentru
acviferele freatice:
- modul de utilizare a terenurilor (regimul irigaţiilor, fertilizărilor şi
ierbicidărilor etc.);
- localizarea obiectivelor poluante şi potenţial de poluare, contaminanţi
specifici, zone poluate;
- reţelele locale de urmărire a poluării şi datele furnizate de acestea;
- rezultatele studiilor efectuate în legătură cu fenomenele de poluare din zonă.
BIBLIOGRAFIE

Bindeman N. N. (1957) Opredelenie ghidrogheologiceskih parametrov po po

dannâm nabliudenâi otkacec. Rayv. I Ohr. Nedr nr.6.Moscova
Cârlan C., Popescu Maria (2009) Poluarea acviferelor cu nivel liber din
Câmpia Oltenieicu nitraţi şi alţi compuşi ai azotului.Hidrogeologia, 9,1. AHR
Bucureşti
Cârlan C, Enache C, Popescu Maria (2012) Studiul hidrogeologic preliminar
pentru alimentarea cu apă a grupului energetic nr.8 Işalniţa Arhiva S.C. TAM
TAM ADVERTISING S.R.L Bucureşti
Castany G. (1972) Prospecţiunea şi explorarea apelor subterane. Edit.
Tehnică, Bucureşti
Darcy H. (1856). Les fontaines publiques de la ville de Dijon. Edit. Dalmont,
Paris:
Dupuit J. (1863) Études théoretiques et pratiques sur le mouvement des eaux.
Edit. Masson, Paris
Enache C. (1976) Vitezele admisibile de intrare a apei în puţurile de drenare.
Mine, Petrol şi Gaze. nr. 9. Bucureşti, pag.220-222
Enache C. (1985a) Asecarea zăcămintelor. Edit. Scrisul Românesc, Craiova
Enache C. (1985b): Consideraţii privind asecarea unui zăcământ inundat cu
ape carbogazoase. Mine, Petrol şi Gaze. nr. 9, Bucureşti
Enache C. (1985c) Stabilirea metodelor de drenare cu eficienţă maximă
aplicabile la cariera Roşia de Jiu. Studiu. Arhiva ICITPML Craiova
Enache C., Ciobanu C. (): Intensificarea asecării cu filtre penetrante,
prin injecţie cu aer comprimat. Mine, Petrol şi Gaze. nr. , Bucureşti, pag. -

Enache C. (1987) Îndreptar pentru lucrări de asecare. ICITPML Craiova,
Tipogr. Oltenia
Enache C., Lupşoiu Marcela (): Influenţa asecării carierelor din bazinul
Rovinari asupra zonelor înconjurătoare. ICITPML Buletin de Informaţii
Tehnice. nr , Craiova.
Enache C. (1989) Sur la hydrogéologie du gisement carbonifère de Lupac.
Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geol.-Geogr. XXXIV,1. Cluj-Napoca
Enache C., (2001) Studiul hidrogeologic pentru alimentarea cu apă a satului
Pogea, comuna Almăj (Dolj). Arhiva S.C. QUATRO INVEST CONSTRUCT
S.R.L. Craiova
Enache C. (2003) Studiu hidrologic si hidrogeologic pentru suprafaţa de teren
de 45300 mp.
situată pe Valea Cernei.,Univ. din Craiova – Fundaţia cultural – stiinţifică «Al.
Roşu»
Enache C. (2007) Studiul hidrogeologic preliminar pentru alimentarea cu apă
a comunei Logreşti. Arhiva S.C. .QUATRO INVEST CONSTRUCT S.R.L.
Craiova
Enache C, Ionuş Oana, (2008), Coborârea temporară a nivelului apei din
orizontul freatic al luncii Jiului în zona de vest a municipiului Craiova. Studiu
de caz: WEST GATE MALL, Anale.Univ.Craiova, Seria Geografie, Vol. XI,
Edit. Universitaria, Craiova
Enache C. (2009a) Studiu hidrogeologic pentru dolerite în perimetrul Obîrşia
Cloşani jud. Mehedinţi. Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING
S.R.L.Bucureşti
Enache C., Cârlan C. (2009b) Studiul hidrogeologic necesar delimităriii
perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică privind captările de ape
subterane ale aglomerării umane urbane Motru. Arhiva S.C. TAMTAM
ADVERTISING S.R.L Bucureşti
Enache C, Popescu Maria, Cârlan C. (2010a) Întocmirea hărţii cu perimetrul
de protecţie hidrogeologică pentru captarea RUNCU-VÂLCEAUA, jud.
Gorj.Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING S.R.L.Bucureşti
Enache C, Popescu Maria, Cârlan C. (2011) Studiul hidrogeologic necesar
delimitării perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică privind
captările de ape subterane ale aglomerării umane urbane Târgu Cărbuneşti
Arhiva S.C. TAMTAM ADVERTISING S.R.L.Bucureşti
Enache C, Cârlan C, (2013) Pliocene from Logreşti, “OLTENA” Studii şi
Comunic. Şt. Naturii. vol. XXIX/1 . Muzeul Olteneiei Craiova.
Enache C. (2009) Proiectartea unui puţ de alimentare cu apă la S.C. Three
Pharm SRL Tg. Jiu, Arhiva S.C. .QUATRO INVEST CONSTRUCT S.R.L.
Craiova
Ionuş Oana (2011) Potenţialul geoecologic al apelor de suprafaţă în bazinul
hidrografic Motru, Rezumat teză. Univ. Buc. Facult. Geografie. ISBN 978-973-
11368-6
Enache C., Cârlan C., Popescu Maria (2014) Studiul hidrogeologic privind
coborârea nivelului apei freatice pe traseul canalizării din Comuna POIANA
MARE, jud. DOLJ.Arhiva S. C. TAM TAM ADVERTISING. S.R.L. Bucureşti
Enache C, Cârlan C, Popescu Maria (2014) Studiul hidrogeologic definitiv
al captării de ape subterane Segarcea,judetul Dolj. Arhiva S. C. TAM TAM
ADVERTISING. S.R.L. Bucureşti
Enache C. (2016) Studiul hidrogeologic preliminar, sistem de alimentare cu
apă Berzovia. Arhiva P.F.A. Pănoiu Liliana Craiova
Enache C. (2016) Studiul hidrogeologic preliminar, sistem de alimentare cu
apă Oravița. Arhiva P.F.A. Pănoiu Liliana Craiova
Gheorghe Al, Zamfirescu F, Scrădeanu D, Albu M. (1983) Aplicaţii şi
probleme de hidrogeologie, Edit. Universităţii Bucureşti.
Girinski N.K. (1953) Opredelenie coefițienta filtrații pescov i peskisupesei po
dannâm naliva v șurfî. Vopros Ghidrogheolog. I Injin. Geol. Gheologhizdat.
Moskva.
Jacob C. E. (1963) Determining the permeability of water-table aquifers.
Unitd States Geolog. Survey. Water-supply paper nr.1536-1.
Kusakin I. P. (1935) Iskustvennoe ponihenia gruntovâh vod. Edit. OHTI,
Moscova.
Macaleț Rodica, Rădulescu M., Minciună M.N. (2008), Consideraţii privind
corpurile de apă subterană din sudul României. GEO-ECO-MARINA
14/supliment nr.1, București-Constanța
Maximov V. M. și al. (1967) Spravocinoe rucavodstvo ghidrogeologa. Edit.
NEDRA; Leningrad.
Palcu M., Melinte Mihaela Carmen, Jurkiewicz A., Witek Gh., Rotaru A.
(2008), Inventarierea preliminară a structurilor acvifere din partea sudică a
României. GEO-ECO-MARINA 14/supliment nr.1, Bucure;ti-Constanța
Costache Gh., Găvan Gh. (1986) Carnet tehnic Forajul Geologic ;i
Hidrogeologic. Edit. Tehnică, Bucure;ti.
Pascu M, Stelea V. (1968) Cercetarea apelor subterane, Ed. Tehnică,
Bucureşti
Preda I, Marosi P. (1971) Hidrogeologie. Edit. Tehnică, Ebucureşti
Rădulescu Nicoleta, Popa H., Munteanu A. (2000) Fundații. Îndrumător de
proiectare. Edit. Matrik Rom București
Reynolds O. (1883) An experimental investigation of the circumstances which
determine wheter the motion of water shall be direct or sinuous, and of the law
of resistance in parallel channels. Phil. Trans. Roy. Soc. A 174. Londra
Schneebeli G. (1966) Hidraulque souterraine. Edit. Eyrolles, Paris
Scrădeanu D. (1997) Modele geostatistice în hidrogeologie, Edit. Didact. şi
Pedag., Bucureşti,.
Sichardt W. (1928) Das fassungsver mögen von Bohrbrunnen und
seine Bedeutung für die Grundwasserabsenkung, insbesondere für grossere
Absnkungstiefen. Columbia Univers. Press. New York.
Susea A, Chebeleu P, Enache C. (1977) O nouă metodă de determinare a
parametrilor curbei de depresiune reale în cazul puţurilor. Stud. Cercet.
Mecan. Aplic. tom 36, nr.1. Edit. Academiei, Bucureşti.
Susea A., Enache C. (1978) O nouă metodă pentru determinarea saltului de
nivella foraje şi puţuri pompate. Stud. Cercet. Mecan. Aplic. tom 37, nr.6. Edit.
Academiei, Bucureşti.
Troianschi S. V, Beliţkii A. C. , Cekin A.I. (1960) Obşaia i gornorudicinaia
ghidrogheologhia. Gosud. Naucino-Tehnizdat., Moscova
XXX (1972) Ground water studies. An internationel guide for researsch and
pratice. UNESCO, Paris.Arhiva Facult. Geogr. Niv. Craiova
I.G.G. Harta Hidrogeologică a României Sc.1/100.000, foaia 42C.