Sunteți pe pagina 1din 184

MITROPOLIA ARDEALULUI

REVISTA
TEOLOGICA
DIN CUPRINSP^^

• Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Freoti sibieni §i


bra§oveniin inchisorile comuniste
• Prof. Dr. Adolf-Martin Ritter, Sfantul loan
Hrisostomul§ilmpreiulRoman in lumina noiiliteraturi
• Arhid. Prof. Dr. loan I. Ica j r., 950 de ani de la „Marea
Schismd". Interpretari §i documnete (partea a doua) Pr.
Drd Alexandra Nan Sinodul de la Frankfurt (749)
• Arhid. Prof. Dr. loan N. Floca, Caterisirea in Dreptul
Bisericesc Ortodox
• Fdrintele Arhidiacon Frof. Dr. Constantin Voicu la
75 de ani de viata
9

• Comisia de misiune 0 evanghelizare mondiala a


Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Misiune §i
evanghelizare in unitate astdzi

S E R I E NOUA, ANUL XIV (86), NR. 4, O C T . - D E C , 2004

EDITURA ARHIEPISCOPIEI SIBIULUI


SIBIU
REVISTA = ^
~ = TEOLOGICA

- PUBLICATIE OFICIALA A MITROPOLIEI ARDEALULUI - I

SERIE NOUA, Anul XIV (86), OCTOMBRIE-DECEMBRIE, 2004


_ Editura ARHIEPISCOPIEI SIBIULUI
«Tj|ljbTECA ivlll ROPOUti
SlBlt
5Vr,
— REVISTA TEOLOGICA =
ORGAN PENTRU §TIINTA §1 V I A T A BISERICEASCA
I N T E M E I A T I N 1907

COMITETUL DE REDACTIE

PRE§EDINTE
i . p. S. Dr. ANTONIE PLAMADEALA, Mitropolitul Ardealului

VICEPRE§EDINTI
i . P. S. BARTOLOMEU ANANIA, Arhiepiscopul Clujului
I. P. S. Dr. ANDREI ANDREICUT, Arhiepiscopul Alba luliei
P. S. Dr. lOAN MIHALTAN, Episcopul Oradiei
P. S. JUSTINIAN CHIRA, Episcopul Maramure?ului .^
P. S. lOAN SELEJAN, Episcopul Covasnei §i Harghitei
R S. VISARION R A $ I N A R E A N U , Episcopul-vicar al Sibiului

MEMBRI
Pr. Prof. Dr. MIRCEA PACURARIU, Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei §aguna», Sibiu
Pr. Prof Dr. DUMITRU ABRUDAN, Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei $aguna», Sibiu
Arhid. Prof Dr. lOAN FLOCA, Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei §aguna», Sibiu
Pr. Prof Dr. VASILE MIHOC, Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei §aguna», Sibiu
if

Redactor-jef
Pr. Prof Dr. NICOLAE C H I F A R , Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei §aguna», Sibiu
Secretar de redactie
Lect Dr. SEBASTL^N MOLDOVAN, Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei $aguna», Sibiu

Autorii sunt rugati sa trimitS materialele redactate la 1, 5 randuri, cu font 12, atat textui, cat ?i notele
bibliografice, §i vor fi insotite de un floppy disk, continand formatul electronic (fi§iere cfoc. sau rtf., pentru
Microsoft Word). Este obligatorie prezentarea unui rezumat in limba engleza de maximum 15 randuri. De
asemenea, lucrarile doctoranzilor vor avea recomandarea expresa a profesorului indrumator Manuscrisele
care nu respecta aceste cerinte nu vor fi luate in considerare.
Opiniile exprimate in materialele publicate apartin autorilor §1 nu reprezinta pozitia Redactiei sau a
Mitropoliei Ardealului.
Pentru corespondenta ?i abonamente se va folosi adresa de mai jos.

REDACJIA §1ADMINISTRATIA
ARHIEPISCOPIA SIBIULUI, Str. MITROPOLIEI, NR. 24
CONT Nr. 2511.1-61.1/ROL B.C.R. Sibiu
LS.S.N. 1222-9695
REV STA TEOLOGICA
P U B L I C A T I E O F I C I A L A A MITROPOLIEI A R D E A L U L U I
Serie noua, Anul X I V (86), Nr. 4, Oct.-Dec. - 2004

CUPRINS

PASTORALE A R H I E R E § T I

t A N T O N I E , M i t r o p o l i t u l A r d e a l u l u i - Pastorala la Na§terea
Domnului 2004 5
t B A R T O L O M E U , Arhiepiscopul Vadului - Feleacului §i Clujului,
Pastorala la Na^terea Domnului 2004 10
t A N D R E I , Arhiepiscop al A l b a - I u l i e i - Pastorala la Na^terea
Domnului 2004 17
t l O A N , Episcopul O r a d i e i , B i h o r u l u i §i SSlajului - Pastorala
la Na§terea Domnului 2004 22
t J U S T I N I A N , Episcopul Maramure§ului §i SStmarului, Pastorala
la Na^terea Domnului 2004 26
t l O A N , Episcopul Covasnei §i Harghitei - Pastorala la Na§terea
Domnului 2004 30

S T U D I I §1 A R T I C O L E

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu-Preof/5/6/e«/\}'/ bra§oveni in inchisorile


comuniste 33
Prof Dr. Adolf-Martin Ritter - Sfantul loan Hrisostomul §i Imperiul
Roman in lumina noii literaturi 65
Arhid. P r o f Dr. loan I . IcS jr. - 950 de ani de la „Marea Schisma".
Interpretari §i documente (partea a doua) 79
Pr. Drd. Alexandru Nan - Sinodul de la Frankfurt (749) 114
Arhid. P r o f Dr. loan N . Floca - Caterisirea in Dreptul Bisericesc
Ortodox 123
4 , REVISTA TEOLOGICA

^ ' ' ANIVERSARE

Pr. Lect. Dr. loan Mircea lelciu - Parintele Arhidiacon Prof. DK


Constantin Voicu la 75 de ani de viafa 134
Pr. Lect. Dr. loan Mircea loicm-Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu
- Doctor Honoris Causa al Universitdfii din Oradea 138

DIN ACTUALITATEA ECUMENICA

Comisia de misiune §i evanghelizare mondiala a Consiliului Ecumenic


al Bisericilor - Misiune §i evanghelizare in unitate astazi (trad. §i nota de
Pr. Lect. Dr. Nicolae Mo§oiu) 140

Conferinfa sociala a Academiei Evanghelice din Transilvania,


1-4 martie 2004 (Pr. Dr. Jurgen Henckel) 165

Conferinfa ecologica a Academiei Evanghelice din Transilvania,


20-23 iunie 2004 (Pr. Dr. Jiirgen Henckel) 169

, ^ : , , , RECENZII :

Jean Monbourquette, A chacun sa mision - decouvrir son project de


vie, Ed „Novalis " (Quebec), 2emeed., 2001,201 p. (Pr. Lect. Dr. Constantin
Necula) 174
Henri Tincq, Dieu en France - mort et resurrection du catholicisme,
Ed. Calmann-Levy, 2003, 298 p. (Pr. Lect. Dr. Constantin Necula) 178
Seria Personalitafi zarne^tene. Mitropolitul loan Mefianu (1828-1916),
Tipografia „Gutenberg", Zame§ti, 2004 (Drd. Florin Dobrei) 181

CONTENS 183
Pastorale arhiere^iti

t ANTONIE
DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL SIBIULUI
§1 MITROPOLIT AL ROMANILOR ORTODOC§l DIN ARDEAL,
CRI§ANA §1 MARAMURE§

lubitului nostru cler, cinului monahal §i drept-credincio^ilor cre^tini, har,


mild ^ipace de la Dumnezeu-Tatdl, iar de la noi, pdrinteascd binecuvdntare.

lubifi credincio§i,

lata cS ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem §i in acest an la sarbatoarea Na§terii


Domnului. Cel a Carui na^tere o sarbatorim astazi, ne-a invatat tot ceea ce trebuie
sS §tim §i sa facem, pentru a dobandi mantuirea. El a venit in lume §i S-a intrupat,
pentru a ne da §tire despre mantuirea noastra.
El a fost trimis de Dumnezeu „pentru noi, oamenii, §i pentru a noastra
mantuire", precum spunem in Simbolul credinjei. Pentru ca Dumnezeu dSduse o
lege care acum se cerea innoita, caci ea nu mai era de ajuns, a§a incat nu mai era o
calauza sincera spre Imparapa lui Dumnezeu.
De aceea, Dumnezeu a venit in lume, sa indrepte ceea ce era de indreptat §i
sa puna o cale noua, care sa indrepte pe cea veche, care nu mai corespundea
adevSrului. Se vede aceasta din talcuirea Legii vechi pe care a indreptat-o, pentru
ca ea devenise un fel de porunca ce era interpretata gre§it de catre oameni, incercand
s5-i inve|e ca litera omoara, iar duhul i i face vii. El a venit sa indrepte inv§|atura,
sa o completeze §i sa ii dea o alta autoritate, spunand ca aceasta vine de la Dumnezeu.
De ce, oare, a fost nevoie de o Lege Noua? Pentru ca inva^atura lui Dumnezeu,
se 5tie bine, era data chiar de Fiul lui Dumnezeu, sa I se inchine Lui §i sa-1 aduca
prinos de lauda. Pentru ca Iisus Hristos a venit El insu§i, sa intareasca Legea §i sa
deschida ochii oamenilor spre a o intelege. De aceea Mantuitorul S-a prezentat pe
Sine, zicand: „Eu sunt Calea, Adevdrul?i Viafa" (loan 14, 6). $i tot El a mai spus
altadata: „Eu sunt u?a; prin Mine de va intra cineva, se va mdntui" (loan 10, 9).
Aceste cuvinte au foarte mare insemnatate, pentru toti oamenii. Caci ce invajam de
aici? ca nu exista nici im altfel de adevar, nici o alta cale, nici o alta u§a spre mantuire.
6 REVISTA TEOLOGICA

Vreau sa invat ce inseamna cuvintele: „Eu sunt u§a". CSci cuvintele acestea
sunt dintre cele mai importante pe care le-a spus Iisus. U§a mantuirii este in primul
rand credinfa in Dumnezeu §i in Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. U§a mantuirii
inseamna credinja ca Dumnezeu ne ocrote§te §i ne ajuta §i ca, la vremea cuvenita,
ne va judeca dupa faptele noastre. Mantuitorul a cerut mereu credinta aceasta in
El, ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca toate cuvintele Lui §i toate minunile lui vor fi
ca de la Dumnezeu, daca El era §i Dumnezeu.
Iisus a dorit intotdeauna sa fie cunoscut §i in{eles. De aceea El se refera
foarte des la Sine, §i, cand spune un cuvant. El cauta sa-1 spuna in a§a fel incat sa
poata fi in^eles, sS fie referit la Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. De aceea nu o data i -
a intrebat: „ Cine zic oamenii ca sunt eu? " (Matei 16, 13). §i apoi i-a intrebat direct
pe Apostoli: „Dar voi, cine zicefi ca sunt? " (Matei 16,15).

Drept credincio^i cre^tini,

Iisus Hristos pune tuturor generapilor aceasta intrebare „ Voi, cine zicefi cd
sunt? " prin aceasta intrebare, Iisus nu a luat pe nimeni prin surprindere, pentru ca
El i-a pregatit pe to|i, spunandu-le ca este Fiul lui Dumnezeu. $i, astfel, cand ei vor
raspunde precum a raspuns Petru, in numele tuturor Apostolilor: „ Tu e§ti Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu Celui viu " (Matei 16,16), inseamna ca am gasit u^a prin care sa
intram top ?i sa ne mantuim. Pentru ca Iisus Hristos este u§a: „Fdrd de Mine nu
putefiface nimic ".
Astfel, Sfanta Scriptura a Vechiului Testament L-a notat pe Mantuitorul prin
profefi. in Noul Testament L-a descoperit chiar Tatal. S-a descoperit §i El pe Sine.
L-au marturisit ca Fiu al lui Dumnezeu apostolii §i, nu de putine ori, cei vindecap
de El §1 mulpmile care L-au ascultat §i au fost martore la minunile Lui. Am crezut
ca e bine sa ne reamintim in aceasta scrisoare pastorala macar cateva din multele
marturii care sa ne intareasca, §i mai mult, convingerea §i credinta ca:

-ii-t - Astazi S-a nascut Hristos , , .


•' ' '-h- . Mesia, chip luminos. - l'

Fiul lui Dumnezeu, ca inalt sol ceresc, ne aduce cuvant de la Dumnezeu, ca


sa ne inve|e ce sa credem §i cum sa ne traim \\a\a pe acest pamant, Cuvantul fiind
chiar El. Veji vedea §i infelege din cele ce urmeaza ca despre nimeni, niciodata
in istoria omenirii, nu s-a spus ceea ce s-a spus despre Iisus, din cer §i de jos, de pe
pamant.
Arhanghelul Gavriil i-a spus Fecioarei Maria la Buna-Vestire: „ Acesta vafi
mare f/ Fiul Celui Preainalt se va chema... " (Luca I , 32).
I

PASTORALE ARHIERE§TI 7

Un inger s-a arStat batranului losif ?i i-a spus cS Maria va na?te fiu de la
Diihul Sfant. Sa-I puna numele de Iisus, caci El va mantui pe poporul Sau de pScatele
lor (Matei I , 21). El va fi Cel anuntat de Isaia ca Emanuel, care se talcuie§te: „ Cu
noi este Dumnezeu" (Isaia 7, 14), deci Care va fi Dumnezeu.
Despre cine, ataxia ingeri, care au vorbit profe^ilor vreme de 1500 de ani
inainte de Na§terea Domnului, au mai spus asemenea lucruri? Despre cine ar mai
spune vreunul din ei c5 ar fi Dumnezeu? Despre nimeni, decat profetic, tot despre
Iisus - Mesia, Care urma sa Se nasca la „plinirea vremii". Tuturor celorlalji, de la
Moise pana la loan Botezatorul, Dumnezeu §i profe^ii le-au vorbit ca unor oameni
§i i-au prezentat drept oameni. Numai despre Iisus au dat marturie ca este Fiul lui
Dumnezeu.
Celor din Vechiul Testament le-a vorbit adesea insu§i Dumnezeu, iar profe|ii
au repetat intotdeauna cuvintele Lui, zicand: „A§a zice Domnul". Despre nimeni
insa Dumnezeu n-a dat o marturie asemanatoare ca cea data despre Mantuitorul
Iisus Hristos. El a spus in auzul mulpmilor la Botez: „ Acesta este Fiul Meu cel
iubit" (Matei 3,17). §i tot a§a a spus §i la Schimbarea la Fa^a, in auzul Apostolilor
prezen|i; „ Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L
ascultafi" (Matei 17, 5).
§i lata de ce a |inut Dumnezeu sa se §tie acest lucru: pentru ca Iisus sa fie
ascultat. Pentru ca invajatura Lui sa fie primita nu ca inva^aturile oamenilor, ci ca
adevar dumnezeiesc. Caci e adevarat ca din inva^atura omeneasca, din observarea
lumii de sus §i a celei de jos, ca §i din observarea minunii care se cheama om,
putem deduce existenfa lui Dumnezeu, precum este scris: „ Cerurile spun slava lui
Dumnezeu ^ifacerea mdinilor Lui o veste^te tdria" (Ps. 18, 1).
Legile universului ne vorbesc despre un Legiuitor. Viaja ne vorbe§te despre
un „Datator de via^a", caci v i a ^ ?i legile de orice fel, ale materiel vii §i ale celei
moarte, nu s-au putut na^te de la sine, din nimic sau din intamplare.
Dar despre cum le-a facut Dumnezeu pe toate, cirni s-au fScut materia §i
viaja plantelor, a animalelor §i a oamenilor, §i despre cum gdnde?te Dumnezeu ?i
despre ce a^teaptd de la noi n-am fi putut §ti niciodata §i n-am putea §ti niciodata,
pe nici o cale omeneasca. Am ramane ve§nic ne^tiutori.
Despre acestea nu putem ^ti decat atat cat ne-a spus §i ne spune Dumnezeu
insu?i. lata de ce a descoperit in vechime cele despre Facerea lumii ?i L-a trimis
apoi pe pamant pe Fiul Sau: ca sa ne spuna ceea ce altfel n-am putea ?ti. §i a venit.
S-a intrupat intr-o zi ca aceasta. §i ne-a spus. §i Dumnezeu a vrut sa-L primim ?i sa
credem in El ca e Fiul Sau, trimis anume, de la El. Numai prin aceasta credinta
putem §ti despre voia §i gandurile lui Dumnezeu cu noi §i despre rolul nostru pe
pamant §i in etemitate. Mai raman multe taine ascunse, dar atat cat ne trebuie
pentru mantuire ?tim acum prin Iisus Hristos.
8 REVISTA TEOLOGICA

implinindu-$i misiunea, Iisus S-a descoperit §i El pe Sine ca Fiu al lui


Dumnezeu, cu limpezime §i fara putinta de a fi interpretat altfel. Astfel a zis: „Eu
§i Tatal una suntem" (loan 10, 30). S-a afirmat ca nedespar^it de Tatal §i prin
cuvintele: „ Tatal este intru Mine^iEu intru Tatal" (loan 10,38; 14, I I ) . „Pe Tatal
- a zis El - nu-L cunoa^te nimeni decat numai Fiul §i cel caruia va voi Fiul sd-i
descopere" (Matei 11, 27). A§adar: cine vrea sa §tie ceva concret, clar, despre
Dumnezeu, nu poate §ti altfel decat prin lisus, direct de la Dumnezeu.
/ A Ucenicii L-au marturisit §i ei ca „ Fiu al lui Dumnezeu " (Matei 14, 33); „ Tu
e^ti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16; Marcu 8, 29). Ei au
recunoscut ca El avea „ cuvintele viefii celei ve§nice " (loan 6, 68-69) §i ca „ sub cer
nu este nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim " (Faptele
Apostolilor 4, 12). . . _ •• t i..
Iisus nu $i-a negat identitatea nici in fa|a marelui arhiereu (Matei 26, 63),
nici in fa|a lui Pilat (Matei 27, 11). Iar apoi $i-a probat-o prin Invierea Sa din
mor^i, realitate pe care s-a cladit cre^tinismul ca religie nouS a mantuirii.
loan Botezatorul L-a adeverit §i el, ca Fiu al lui Dumnezeu (loan 1, 34).
Mulpmile au recunoscut ca §i vanturile ?i marea asculta de El (Matei 8, 27); l-au
recunoscut intelepciunea §i puterea (Matei 13, 54-55) §i se intrebau: „Cum ^tie
Acesta carte fara sa fi invdfat? " (loan 7, 15) To^i L-au recunoscut ca facator de
minuni, inclusiv membrii Sinedriului, deci adversarii Lui cei mai mari l-au
recunoscut minunile (loan 11, 47). Pana §i unul din cei care L-au rastignit, vazand
minunile ce s-au produs atunci, a exclamat: „ Cu adevarat Fiul lui Dumnezeu a fost
Acesta!" {M.axc\x\5, 3)9). v i ,t.v<.i ; i - . . , . i ) . i „ . a? - i .

lubifi credincio^i, j»

Astazi sarbatorim ziua Na§terii dupa trup a Fiului lui Dumnezeu, unul din
Treimea cea unicS, Fiul cel din veci al Tatalui. Cel a Carui na^tere o serbam S-a
nascut copil, ca noi, ?i S-a adresat cu insistenta copiilor, ca sa se maturizeze „ca
oameni buni". Copiii simt acesta §i 11 vestesc peste tot prin colinde. 11 simt aproape
de ei, cum a §i fost cand a zis: „Ldsafi copiii sa vind la Mine!" (Matei 19, 14), sau
cand i-a dat drept model celor mari: „De nu vd vefi intoarce ?i nu vefifi ca ?i copiii,
nu vefi intra in Impdrdfia Cerurilor" (Matei 18, 3) Copilul e omul ciwat, fara de
rSutate, fara pacat. Incepem prin a fi buni. Sa ne continuam via^ prin a ramane buni.
Iisus Hristos, nascut in Betleem, vine ca om model. De aici s-a nascut teologia
asemanarii cu Hristos, teologia realizarii in noi a chipului Hristos in toate, in credinta
?i in fapte bune.
v a fac tuturor, cu prilejul sarbatorilor Na§terii Domnului, a Anului Nou ?i a
Botezului, cele mai bune urari de sanatate §i innoire a viepi, dupa chipul §i
PASTORALE ARHIERE§TI

asemanarea Celui pogorat din ceruri. Sa §tim to^i, cu bucurie §i cu speranta, ca


va sta in ajutor pentru o via^a mai buna §i pentru dobandirea mantuirii.
La mul^i ani tuturor!
sa fifi sanato§i!

Al vostru catre Domnul rugator §ipururi de bine voitor,

tANTONIE

Arhiepiscop al Sibiului §i Mitropolit al Ardealului


t BARTOLOMEU
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP
AL VADULUI, FELEACULUI §1 CLUJULUI

lubitului nostru cler ^ipopor: har, pace, ajutor §i mila de la Dumnezeu, iar
de la noi, arhiereasca binecuvdntare!

lubifii mei fii sujlete§ti, .

Ne sunt cunoscute imprejurarile in care S'a nascut Iisus Hristos, Mantuitorul


nostru.
Ingerul Gavriil ii bineveste§te Fecioarei Maria din Nazaret ca, prin umbrirea
Duhului Sfant, II va na§te pe Fiul lui Dumnezeu, Caruia I se ya da tronul lui David,
dar a Carui imparape nu va avea sfar§it.
Sfanta Fecioara accepta mesajul §i merge sa i-1 imparta§easca rudei sale,
Elisabeta, viitoarea mama a Sfantului loan Botezatorul, prima care o saluta cu o
inchinare §i o nume§te „Maica Domnului".
Cand imparatul din Roma porunce§te un nou recensSmant al popula|iei,
Fecioara Maria calatore§te la Betleem, ora§ul lui David, alaturi de logodnicul §i
protectorul ei, losif, ambii fiind descendenp ai marelui rege. Aici i se implinesc
zilele sarcinii §i, in lipsa oricarui adapost uman, na^te in ieslea de sub bolta unei
pe§teri.
Na§terea Fiului lui Dumnezeu este cantata de ingeri §i vestita unor pSstori
din apropiere, care vin la staul §i I se inchina Pruncului.
La opt zile, Nou-Nascutul este taiat imprejur dupa randuiala legii §i prime§te
numele de Iisus.
La patruzeci de zile, este supus unei alte randuieli legale §i dus la templul din
lerusalim, unde este intampinat de catre Dreptul Simeon cu emope, bucurie §i
viziune profeticS.
De acum nu se mai intampla nimic. Evenimentul se petrecuse la periferia
interesului public, in cercul unui numar foarte restrans de persoane, nu mai multe
de cinci-§ase.
Dupa aproximativ doi ani, in lerusalim apar trei magi din par^ile Rasaritului,
care intreaba pe ulite: „ Unde este Cel ce S 'a nascut rege al ludeilor? " Irod aude.
PASTORALE ARHIERE$TI 11

tresare ?i se mspaimanta. El, rege uzurpator, fara antecedente dinastice, afla de


existenfa unui copil care prin na§tere poarta o descendentS regala legitima. Incepe
prigoana. In imposibilitate de a-L identifica pe Cel cautat, regele ordona masacrarea
tuturor pruncilor de aceea§i varsta din zona Betleemului.
i l afla insa magii, undeva, intr'o casS, I se inching ca unui rege, cu daruri,
apoi pleaca ?i dispar.
Maria §i Pruncul se refugiazS in Egipt, sub ocrotirea lui Dumnezeu §i a
aceluia?i devotat losif De indata ce vor fi aflat de moartea lui Irod, ei vor reveni
de-a dreptul in Nazaret.
Dupa inca zece ani i l intalnim pe copilul Iisus in templul din lerusalim,
uimindu-i pe invatapi vremii cu §tiin^a §i intelepciunea Sa intru ale Scripturii. Avea
insa con§tiin{a clara ca este Fiul lui Dumnezeu.
Apoi, pentru inca douazeci §i opt de ani, reintra in anonimat.

lubifii meifii suflete^ti,

in calendarul nostru cre?tin ortodox, sarbatoarea pe care o praznuim acum se


nume§te Na^terea Domnului. Tot a§a se numesc §i altele, precum Botezul Domnului,
Intrarea Domnului in lerusalim, invierea Domnului, Indlfarea Domnului.
Urmandu-i Elisabetei, pe Sfanta Fecioara Maria o numim, de obicei, Maica
Domnului, iar marile ei sarbatori inscrise in calendar se numesc Na?terea Maicii
Domnului §i, respectiv, Adormirea Maicii Domnului. Peste tot, cuvantul Domn.
Noi insa, in general, inca nu avem o cunoa^tere foarte limpede asupra acestui
atribut al Fiului lui Dumnezeu. Pe Iisus Hristos il percepem mai mult ca invajator,
adica in dimensiunea Lui profetica. El fiind Calea, Adevarul §i Via^a. De asemenea,
i l percepem mai mult ca Mantuitor, adica in dimensiunea Lui preo^easca. El fiind
Cel ce, de dragul nostru §i pentru eliberarea noastra din moarte, S'a adus pe Sine
jertfa pe cruce. Dar in nici una din aceste doua ipostaze nu ne apare ca Domn, ci
mai degraba ca Fiu al Omului, Care n'a venit in lume pentru ca noi sa-I slujim Lui,
ci pentru ca El sa ne slujeasca noua, fie inva^and, fie murind. lata de ce mi-am
propus ca in anul acesta sa va vorbesc despre Iisus Hristos ca Domn.
in limbile biblice vechi, adica in ebraica, greaca §i latina, cuvantul domn
avea infelesul de suveran, stapan, stapanitor, autocrat, conducator deplin, cu drept
de judecata, de via{a §i de moarte asupra supu§ilor sai.
Limba romana a preluat cuvantul din latinescul dominus, care insemna: cap
de familie, posesor de bunuri, proprietar, stapan, arbitru, suveran. Imparapi romani
de dupa August §i Tiberiu purtau titlul de Dominus. In istoria noastra naponala de
dinaintea anului 1881 (cand Carol I a devenit rege), carmuitorul ^arii se numea
domn sau domnitor; functia lui se numea domnie §i implica verbul a domni; el
12 REVISTA TEOLOGICA

avea un sfat domnesc, locuia in casa domneasca, sojia sau mama lui era doamna,
iar urma§ii sai erau, fiecare, os de domn, cu drept de mo^tenire la tron.
in timpul Vechiului Testament, Domn era Dumnezeu in lucrarea Lui proniatoare,
adica chiar mai mult decat Dumnezeu-Creatorul. Domnul Dumnezeu, acesta-Mi
este numele, lata o definitie pe care o aflam in profetul Isaia'. Expresia, foarte fi-ecventa:
§i voi veti cunoa§te cd Eu sunt Domnul era menita sa ateste autenticitatea unor semne
§i minuni dumnezeie§ti^. Aceea§i expresie era folosita spre a intari o porunca divina\
sau prin care Dumnezeu i§i delineate §i calitatea de Judecator*. Psalmistul David
pune semn de egalitate intre Domnul §i Imparatul Slavei^.
Cu aceasta, am ajuns in Noul Testament. Aici, de vreme ce Dumnezeu este
imparat, iar lisus Hristos este Fiul §i egalul Sau^ se intelege de la sine ca §i Fiul
este imparat. Cu toate acestea, de-a lungul a trei ani §i jumatate de propovaduire,
Iisus nu Se va numi pe Sine imparat decat foarte tarziu, §1 nici atunci direct, in
schimb, inca de la inceput intervine notiunea de impdrdtia cerurilor (sau impdrdtia
lui Dumnezeu sau, simplu, impdrdfia), absolut esentiala pentru intelegerea §i
asumarea mesajului evanghelic. Apropierea ei este anuntata mai intai de Sfantul
loan BotezatoruF, apoi de insu§i Iisus*, iar ea va deveni temelia §i finalitatea
intruparii. imparatia inseamna, peste tot, devenire ascendenta, desavar§ire, mantuire,
sfintenie. Daca, a§a cum afirma Sfantul Atanasie cel Mare, Dumnezeu a devenit
om pentru ca omul sa devina Dumnezeu, indumnezeirea omului nu este altceva
decat ceta^enia lui in imparatia cerurilor, unde Dumnezeu va domni impreuna cu
sfinpi Sai.
in rugaciunea „Tatal nostru" cerem, printre altele: Vind impdrdfia Ta!^, adica
imparafia Tatalui. Dar impreuna cu El domne?te §i Fiul. lata ce le spune Acesta
ucenicilor Sai, fagaduindu-le ve§nicul ospa| duhovnicesc: Eu vd rdnduiesc voud
impdrdfie, a^a cum Tatdl Mi-a rdnduit-o Mie, ca sd mdncafi ^i sd befi la masa Mea
intru impdrdfia Mea.
§tim ca Domnul Iisus obi§nuia sa vorbeasca in parabole. Potrivit acestora,
imparatia ne apare ca o realitate ambigua, pupn accesibila intelegerii de ob§te, prin

1 Is 42, 8 ^ '"•
2 Dear cateva exemple: 1$ 6, 7; 14, 4; Dt 5, 6; 3 Rg 20, 28
3 Lv 19, 28-37; Nm 10, 10
4lz7,27 • /'
5Ps23,8, 10 , . .,
6 In 17,22 .
7 Mt 3, 2-3 ' '. '
8Mt4, 17; Mc 1, 15
9 M t 6 , 10 - r.
10 Lc 22, 29-30
PASTORALE ARHIERE§TI 13

aceea ca, pe de o parte, ea se proiecteaza in viitor, ca una ce va sa vina", iar, pe de


alta parte, ca una care a §i venit, care se afla inlduntrul nostru^^. Cu toate acestea,
nu e vorba de doua impara^ii, ci de una singura, in doua faze curgatoare: imparatia
aici, pe pamant, in devenire, in curs de constituire, §i imparatia in faza ei fmala,
defmitiv constituita in ceruri. Asemenea unui drum in urcu§, ea pome§te din istorie,
o data cu intemeierea Bisericii lui Hristos, §i se proiecteaza in ve§nicia Sfintei
Treimi. Aici, pe pamant, mergem amesteca^i, a§a cum cre§te graul laolalta cu
neghina; acolo, sus, va fi seceri§ul, trierea §i cemerea.''' Aici, jos, imparapa o avem
prin Liturghie; acolo, sus, o vom avea prin ea insa§i.
Iisus a intemeiat imparatia. El nu Se declara pe Sine Imparat, dar este. Aceasta se
vede mai ales in minunile Sale; El se poarta ca un stapan autoritar, inzestrat cu puterea
de a porunci. Pacatul a introdus in lume dezordinea, minunea restaureaza ordinea.
Boala e o stare anormala, minunea restaureaza normalitatea. Omul posedat de demon e
un Sclav, minunea ii reda libertatea. Moartea e o infrangere, minunea o intoarce impotriva-
i, victorioasa. Totul, prin Imparat. imparatul e putemic §i prompt. Inainte de a face o
minune, Iisus nu sta pe ganduri, nu ^ine o cuvantare, nu delibereaza, ci se comporta ca
un comandant care da ordine scurte, precise, la obiect, cu efect imediat:
Unui paralitic: Ridica-te, ia-tipatul §i mergi la casa taP'*
Unui om cu mana uscata: Intinde-ti mana!^^
Orbului din lerihon, care vrea sa-§i capete vederea: Capata-ti vederea!^^
Catre demonul omului din Capernaum: Taci gi ie$i din eW
Duhului necurat dintr'un copil: Ie§i din el, §i'n el sd nu mai intri!^^
Mortului din Nain: Tinere, tie-ti spun: Scoald-teP'^
Fiicei lui lair, care de abia murise: Copild, scoald-teP"
Pe prietenul Lazar, cadavru in mormant, i l striga pe nume: Lazdre, vino
afardp'
Iisus este §i stapanul naturii, ii porunce§te vantului sa stea, fijrtunii sa inceteze,
mSrii sa se lini§teasca.^^ Totul, de dragul omului.

" Mt6, 10
' ^ L c 17, 23
'3 Mt 13. 24-30
Mt 9, 6
'5 Lc 6, 10
Lc 18, 42
Lc 4, 35
Mc 9, 25
19 Lc 7, 14
20 Lc 8, 54
2' In 11,43
22 Mt 8, 23-27; Mc 4, 35-41; Lc 8, 22-25
14 REVISTA TEOLOGICA

Cum Ii raspunde omul? Iisus este arestat prin tradarea lui luda §1 judecat in
sinedriu sub acuzatia de a fi pretins ca este Fiul lui Dumnezeu. El confirma. Dar
printr'o astfel de invinuire nu se poate obfine o condamnare la moarte din partea
guvematorului. Procesul religios se transforma in proces politic, Pilat este supus
§antajului. Acuzatorii spun: Iisus pretinde ca Hristos e Imparat, ceea ce inseamna
uzurparea cezarului din Roma. La interogatoriu, guvematorul II intreaba daca El
este impSrat. Iisus nu neaga, dar Se defme§te: Imparatia Mea nu este din lumea
aceasta. $i adauga: Eu pentru aceasta M'am nascut, ^i pentru aceasta am venit in
lume: sa mdrturisesc pentru adevar; §i tot cel ce este dintru adevar asculta glasul
Meu. Provocat astfel, Pilat I i mai pune o intrebare: Ce este adevarul?^^ La care
Iisus nu raspunde. §i vom vedea indata de ce.

lubifii mei fii suflete^ti, . • , • ," < . i •

lata-ne acum reveni^i la momentul na§terii Domnului. Atunci, in fata lui Pilat,
Iisus afirma ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta. Sa re^inem mai intai
amanuntul gramatical: El nu spune in lumea aceasta, ci din lumea aceasta. Cu alte
cuvinte, imparatia Lui poate fi §i in lumea aceasta, dar obar§ia sau cauzalitatea ei e
in alta parte, in lumea cealalta, in cerurile din care Se pogorase. Randuite mai pe
injelesul nostru, cuvintele Lui ne descopera ca tocmai pentru aceasta imparape a
venit El aici, pe pamant, ca sa o intemeieze mai intai ca Biserica, §i prin ea sa Se
descopere pe Sine ca Adevar marturisitor §i mantuitor. Mantuitor pentru cine?
Pentru to^i cei care se vor na§te dintru acest Adevar prin Taina Botezului. Ace§tia
Ii asculta glasul, tocmai pentru ca in El se recunosc pe ei in^i^i.
Pilat il intreaba: Ce este adevdrul? Cum sa raspunzi la o intrebare natanga? E
nStanga prin aceea ca pretinde un raspuns filosofie. Tacerea lui Iisus poarta intr'insa
nu un raspuns, ci o blanda mustrare: Omule, nu intreba: Ce este adevarul?, ci
intreaba: Cine este Adevarul? Daca a§a miai fi pus intrebarea, ti-a§ fi dat acela§i
rSspuns pe care 1-am oferit ucenicilor Mei cu cateva ceasuri in urma: Eu sunt Calea,
Adevarul §i Via^a.^'' Dar pentru cS nu astfel M'ai intebat, iata-Ma aici, in fa^a ta,
raspunzand prin tacere §i infati§are: EU SUNT ADEVARUL! Cel pu^in de acum
inainte e bine sa ?tii cS Adevarul nu e un concept, ci o Persoana, §i ca aceasta
Persoana S'a intrupat din Fecioara Maria ca Fiul lui Dumnezeu, ca imparat, ca
Domn. Domnul are puteri depline, inclusiv pe aceea de a elibera pe cineva din
robie. Cand Domnul e Dumnezeu, adica Adevarul-intrupat, El i i poate elibera pe

23 In 18, 37-38
2* In 14,6
PASTORALE ARHIERE§TI 15

oameni din robia pacatului. Tocmai de aceea le va spune: Adevarul va va face


liberi."
lata, deci, iubi^ii mei, ce trebuie sa in|elegem prin Na§terea Domnului:
intruparea Imparatului Care S'a imparajit intemeind Imparatia §i Caruia Dumnezeu-
Tatal I-a transferat puterea de a impar^i dreptatea. Atunci, candva, la sfar§itul
veacurilor, dupa Judecata de Apoi, Cel ce S'a numit pe Sine Fiul Omului va veni
pe norii cerului ca Imparat ?i le va spune celor de-a dreapta Sa, adica celor mantui|i
prin iubire: Venifi, binecuvdntafii Parintelui Meu, mo^tenifi imparafia ce v 'a fost
pregdtitd voud de la intemeierea lumii!^^
Cine vor fi mantuirii prin iubire? To^i cei care-L iubim pe Iisus facandu-I
voia, to^i care-L iubim fScandu-ni-L parta§ la propria noastra viaja, purtandu-ne cu
El ca | i cum ar fi unul de al nostru.
Noi §tim ca El, Domnul, S'a nascut in umilin^a, §i deseori suntem inclinafi
sa-L cainam, uitand ca El a vrut-o §i ca doar El, Imparatul, putea s'o faca. §i §tip de
ce a vrut-o? Ca sa-i ofere creaturii prilejul de a§i ocroti Creatorul. El a facut
pamantul, pamantul I i ofera adapost. Dumnezeu a facut omul, Fecioara Maria il
poarta pe Dumnezeu in pantece omenesc. El i-a facut pe ingeri, ingerii il canta,
vestindu-L. El a facut cerul, cerul ii trimite steaua. El a facut necuvantatoarele,
acestea il incaizesc in staul. El a fScut iarba campului, aceasta 1 se a§teme,
prietenoasa, in iesle. El a facut vantul §i zapada, dar lata ce ne spune un colind:

Vdntu-L bate,
nu-L rdzbate,
neaua ninge,
nu-L atinge.

Cand Maica Sfanta suspina §i plange din pricina ca

n 'are scutec de 'nfd§at,


nici hdinufe de 'mbrdcat
pentru Pruncul de 'Mpdrat,

colindul ne spune ca vin femeile din apropiere ?i o alina:

Nu mai pldnge, Maica mea,


scutecele noi (i-om da,
Pruncul Sfdnt de-i infd^a.

25 In 8, 32
26 Mt 25, 3
16 REVISTA TEOLOGICA

El a creat florile, dar lata ce ne spune un alt colind despre una din ele careia
Maica Domnului i-L aduce'n brate pe insu|i Dumnezeu:

' »- • •. ' Floricica se'nchina -ui.-


' '• /Ut:> ,> §i miresme-i aducea. ' .•

Iar anonimul autor al colindului adauga, in incheiere:

§i cu mica floricea
Ii aduc inima mea.

lubifii mei, vrefi sa-I aduceti Domnului un dar de Craciun? Sa-1 aduca fiecare
inima sa, §i e de-ajuns. La multi ani!

t BARTOLOMEU

Arhiepiscop al Vadului, Feleacului §1 Clujului


t A N D R E I
PRIN BUNAVOINTA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL ALBA lULIEI,

Cinstitului cler, cuviosului cin monahal f/ dragilor credincio§i, binecuvdntare


de la Domnul Hristos, „ Cel ce este, Cel ce era §i Cel ce vine ", iar de la noi, sfdntd
imbrdfi^are!

HRISTOS ESTE TOTUL


lubifi credincio§i,

Praznicul Cr5ciunului ne invaluie incS o data cu bucuriile lui sfinte. Mici ?i


mari, tineri §i batrani, carturari §1 simpli muncitori, fiecare in felul nostru, sarbatorim
2004 ani de la coborarea lui Dumnezeu pe pamant, de la Na§terea lui Hristos in
ieslea saracacioasa din Betleem. El „pentru noi, oamenii, §i pentru a noastrd
mdntuire S-a cobordt din cer $i S-a intrupat, de la Duhul Sfdnt ^i din Fecioara
Maria ?i S-a facut om ". S-a facut om, frate cu fiecare din noi, pentru ca noua,
oamenilor, sa ne dea posibilitatea sa ne indumnezeim, sa ne mantuim.
Prin intruparea Sa, Domnul Hristos a despicat istoria omenirii in doua. El a
devenit punctul de reper unic. Tot ce s-a petrecut inainte de Na§terea Lui aparfine
altei ere. Tot ce se petrece dupa Na§terea Lui aparjine erei noastre, erei creatine. O
lume intreaga, in general, §i Europa, in special, i§i schimba modul de a gandi §i de
a trai. „ Poporul care locuia intru intuneric a vdzut lumind mare ?i voi, cei ce
locuiafi in latura umbrei morfii, lumind a strdlucitpeste voi, " spune Isaia Proorocul,
vazand de dinainte reinnoirea tuturor lucrurilor prin Hristos (Isaia 9, I ) .
Venit ca sa mantuiasca lumea, sa o salveze din pacat, suferinja §i moarte,
Domnul Hristos va marturisi despre sine adevaruri care trebuie intiparite cu litere
de foe in inima oricarui muritor. impotriva mor^ii atotstapanitoare spune: „Eu
sunt invierea §i viafa; cel ce crede in Mine, chiar dacd va muri, va trdi. $i oricine
trdie^te §i crede in Mine nu va muri in veac " (loan 11, 25-26). Celor flamanzi le
ofera hrana cereasca: „Eu sunt pdinea cea vie, care s-a pogordt din cer. Cine
mdndncd din pdinea aceasta, viu va fi in veci. Iar pdinea pe care Eu o voi da
pentru viafa lumii este trupul Meu" (loan 6, 51). Pe cei insetafi i i duce la izvor:
18 REVISTA TEOLOGICA

„Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine ^i sa bea" (loan 7, 37). Omului care a
ratacit de la drum §i nu mai intrezare?te nici o urma de cale i i zice: „Eu sunt
Calea, Adevarul ^i Viafa. Nimeni nu vine la Tatdl Meu decdtprin Mine " (loan 14,
6). i i arata, la capatul drumului, §i poarta: „Eu sunt u§a; de va intra cineva prin
Mine, se va mdntui; §i va intra §i va ie§i §ipd^une va afla" (loan 10, 9). Celui
singur §i lipsit de povapiitor ii spune: „Eu suntpdstorul cel bun. Pdstorul cel bun
i^ipune sufletulpentru oile sale " (loan 10,1). Celor cuprin§i de spaima §i intuneric
le arata sursa de lumina: „Eu sunt lumina lumii; cel ce Imi urmeazd Mie nu va
umbla in intuneric, ci va avea lumina viefii" (loan 8,12). §i, in sfar§it, este categoric:
„ Eu sunt vifa, voi suntefi mlddifele. Cel ce rdmdne in Mine fi Eu in el, acela aduce
roadd multd, caci fara Mine nu putefiface nimic " (loan 15, 5). Fara Hristos nu se
poate face nimic. El este totul!

lubifi fl-afi fi surori,

Aceste adevaruri afirmate de Hristos le-au experimentat multime de oameni


pe parcursul celor doua milenii de cre§tinism. Ei sunt nijte exemple graitoare pentru
noi. „De aceea fi noi, spune Sfantul Pavel, avdnd imprejurul nostru atdta nor de
mdrturii, sd lepdddm orice povard fi pacatul ce grabnic ne impresoard fi sd alergdm
cu stdruinfd in lupta care ne sta inainte " (Evrei 12, 1). §i pentru noi, ca ?i pentru ei,
Hristos este totul. Trebuie sa putem zice ca Apostolul Pavel: „M-am lipsit de toate
fi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sd dobdndesc " (Filipeni 3, 8).
Pentru a-L dobandi pe Hristos este nevoie sa facem un efort, „sd alergdm cu
stdruinfd ", a§a cum au facut craii din Rasarit, asumandu-§i un drum lung §i greu.
Dar la capatul drumului L-au aflat pe Hristos.
Sfantul Marcu Ascetul, care L-a aflat pe Hristos, ne spune ca „ Domnul e
ascuns in poruncile Sale fi cei ce-L cautd II gdsescpe mdsura implinirii lor De
fapt, insu§i Domnul Hristos a spus: „ Cel ce are poruncile Mele fi le pdzcfte, acela
este care Ma iubefte; iar cel ce Md iubefte pe Mine, va fi iubit de Tatdl Meu fi-l
voi iubi fi Eu fi Md voi ardta lui" (loan 14, 21). Este clar. Hristos se arata celui ce-I
paze?te poruncile.
Sfantul Ignatie Briancianinov, un alt muritor care L-a aflat pe Hristos, ne spune
ca „poruncile Domnului sunt duh fi viafd. Ele il salveazd pe cel ce le implinefte. Ele
readuc la viafd un suflet mort. Prin ele un om trupesc fifiresc devine duhovnicesc.
Dimpotrivd, cel ce neglijeazd poruncile se distruge pe sine insufi, cdci rdmdne intr-
o stare carnald fi simfuald, intr-o stare de cddere agresivd".^

' Despre legea duhovniceasca in 200 capete, 190; Filocalia 1, Sibiu, 1947, p. 247
2 Fardmiturile ospdfului, A\ha Mia., 1996, p. 12
PASTORALE ARHIERE§TI 19

Toata lumea §tie ca cele zece porunci stau la temelia oricaror principii morale.
Dar, oare, le mai socot oamenii valabile §i aplicabile astazi? De exemplu, porunca
a 9-a ne cere sa nu min^im. Ori in lumea noastra se minte cu seninatate. Incepand
cu minciunile conventionale, cu ajutorul carora dorim sa scapam din situafii jenante,
§i pana la minciunile diplomatice de inalta clasa, minciuna-i prezenta peste tot.
Ori, Domnul Hristos ne spune ca diavolul „ cdndgraiefte minciuna, grdie§te dintru
ale sale, cdci este mincinos fi tatdl minciunii" (loan 8, 46).
Porunca a 8-a ne cere sa nu fiiram. Ori astazi, incepand cu „mica ciupeaia" §i
sfar§ind cu afacerile de corup^ie scandaloase, adeseori nepedepsite, ho^ia o aflam
pretutindeni. Se fiira din avuturile particulare §i din avutul ob§tesc. Patronii fiira
din salariul lucratorilor. Comerciantii se in§aia unii pe alfii.
Porunca a 7-a ne cere sa nu desfranam. Ori desfraul a ajuns sa fie un mod
normal de viaja. Adolescen^ii sunt incurajafi sa-§i inceapa viafa trupeasca inainte
de casatorie. Oamenii casatorifi, fSra jena, intra in tot felul de combinajii amoroase.
Iar pacatele contra firii sunt socotite normale intr-o lume anormala.
Idealul omului instrainat de Dumnezeu §i de Biserica, dupa spusele lui Ernest
Bemea, este de „ a mdnca bine, a indrdgifemeifrumoase, a jura fi exploata pe cei
slabi, a dormi in lenea unui trup obosit de senzafii tari, a se inchina icoanelor
rotunde ale banului devenit un adevarat dumnezeu fdcdtor de minuni.
Un asemenea om, care nu paze§te poruncile, nu numai ca nu-L va gasi pe
Hristos, dar se va darama suflete§te f i trupe§te §i va sfar§i irosindu-?i viafa.

Drept mdritori creftini,

Cu bucurie constatam ca sunt speranfe sa ie?im din saracie §i sa intram intr-


0 lume civilizata §i imbel§ugata. Dar, in acela?i timp, ne obliga con^tiinta noastra
cre§tina sa spimem ca sunt lucruri care ne ingrijoreaza. La inalte nivele se face
abstracfie de Hristos §i de poruncile Lui. Ori ?tim ca Hristos este totul. Europa i i
datoreaza lui Hristos spiritualitatea j i cultura pe care le are.
§i atunci de ce, cu toate insistenjele liderilor Bisericilor creatine, nu s-a
menfionat in Constitujia Uniunii Europene ca Europa are radacini cre§tine? De ce
Rocco Butti-glione, propus pentru funcfia de comisar pentru Justifie §i Afaceri
Interne in Comisia Europeana, a fost inlaturat atunci cand a spus ca relafiile nefire^ti
sunt pacate? Cre§ti-nismul nu-i condamna pe pacato§i, ci pacatul. Pe pacato§i,
Biserica cu ajutorul duhovni-cului dore§te sa-i indrepte pe calea cea buna. Dar a
spune ca pacatul e lucru normal te face sa-{i pui mari semne de intrebare §1 sa-fi

' Indemn la simplitate, Anastasia, 1995, p.l5


20 REVISTA TEOLOGICA

aduci aminte de spusele Proorocului Isaia: „ Vai de cei ce zic raului bine fi binelui
rau; care numesc lumina intuneric fi intunericul lumind; care socotesc amarul
dulce fi ducele amar" (Isaia 5, 20).
De ce atunci cand, pe buna dreptate, s-a spus ca George Busch a ie§it
pre§edinte datorita voturilor oamenilor credincio§i care merg duminica la biserica
§i sunt impotriva avorturilor, unora li s-a parut ciudat? Oare nu-i normal sa mearga
cre§tinii duminica la biserica §i sS fie impotriva uciderii? De ce acum cand, ales
fiind, a demarat un program amplu prin care dore§te sa-i determine pe tineri sa
traiasca in abstinenfa pana la casatorie, oamenii care au in ei duhul celui rau i se
impotrivesc?
Nu putem da o alta explicape decat aceea ca in lume lucreaza tainic un duh
antihristic §i new-ageist. „Cine este mincinosul, se intreaba Sfantul loan
Evanghelistul, dacd nu cel ce tdgdduiefte cd Iisus este Hristosul? Acesta este
antihristul, cel care tdgdduiefte pe Tatdl fipe Fiul" (1 loan 2, 22). Insa ultimul
cuvant, atunci cand va veni vremea, $i-l va spune tot Hristos, ucigandu-1 pe cel
fara de lege „ cu suflarea gurii Sale fi-l va nimici cu strdlucirea venirii Sale " (2
Tesaloniceni 2, 8).

lubifi credincio^i!

Din darul Domnului sunt mulfi oameni, la toate nivelurile §i din toate clasele,
care-L iubesc pe Hristos, Ii pazesc poruncile §i-L afla din ele. Traiesc „cu Hristos"
§i „in Hristos" §i sunt fericiti. Ei §tiu ca „ Iisus Hristos, ieri fi azi fi in veci, este
acelafi" (Evrei 13, 8). $i mai §tiu ca El este „Cel ce este, Cel ce era fi Cel ce
vine " (Apocalipsa 1, 8).
Ei implinesc porunca a 4-a, participand duminica de duminica, §i sarbatoare
de sarbatoare, la Sfanta Liturghie.
Cu mult drag imi aduc aminte de o bunicufa care, in primii mei ani de
preofie, era nelipsita de la biserica. Intr-o zi, a venit sa faca o spovedanie generaia.
Simfea ca i se apropie sfar§itul. Dupa ce s-a spovedit, mi-a spus: „Parinte, sunt
foarte batrana. Mi-am vazut casatorifi §i stranepopi. Tofi ai mei sunt bine. Mor
impacata. De un singur lucru imi pare rau: ca nu voi mai putea veni la biserica".
A §i murit peste cateva zile. Era unul dintre oamenii care L-a intalnit pe Hristos,
implinindu-I poruncile.
Sfantul Siluan Athonitul, implinitor al poruncilor, a ajuns sa-L §i vada pe
Hristos $i marturisejte: „ Nu existd pe pdmdnt om atdt de bldnd fi plin de iubire ca
Domnul nostru Iisus Hristos. In El e bucuria fi veselia noastrd. Sd-L iubim, iar El
ne va duce in Impdrdfia Lui, unde vom vedea Slava Lui".*

" Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii fi iadul smereniei. Alba lulia,
1994, p. 135
PASTORALE ARHIERE$TI 21

Cunoscutul duhovnic Porfirie, dupa o viafd trditd cu Hristos, ne spune: „Viata


ftra Hristos nu este viafS. Daca nu-L vezi pe Hristos in toate faptele ?i gandurile
tale, tu traiefti fara Hristos... Hristos este prietenul nostru, fratele nostru. El este
tot binele §i toata frumusefea. El este totul".^
Iar bdtrdnul Amfilohie constatd cd „omul care nu-1 are pe Hristos in el vede
toate lucrurile sumbre §i dificile. Pana ce inima omului nu este locuita de Hristos,
ea are loc pentru bani, pentru averi §1 pentru creaturi."*
Noi ne rugdm ca dumneavoastra tofi, cei ce sdrbdtorifi Craciunul, sd-L avefi
pe Hristos in suflete §i-n inimi. Avdndu-L pe El, nu vd va lipsi nimic. Ba, mai mult,
vefi rdmdne cu El in eternitate.
Dorim ca praznicele Crdciunului, Anului Nou §i Bobotezei sd vd ofere multe
bucurii dumneavoastrd fi tuturor celor dragi.
Cu binecuvdntare fi urare de ani mulfi,

tANDREI
Arhiepiscop al Alba luliei

' Dionysios Tatsis, Cuvintele Bdtrdnilor, Alba lulia, 2004, p. 14


' Ibidem, p. 15
t lOAN
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOPAL DE DUMNEZEU PAZITEI
EPISCOPII A ORADIEI, BIHORULUI §1 SALAJULUI

lubitului cler, cinului monahal fi dreptcredinciofilor creftini,har, mild fipace


de la Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la smerenia noastrd arhierefti binecuvdntdri!

„Iar eu am zis intru indestularea mea: Nu md voi


cldtina in veac..., dar cand Ji-ai inters fafa Ta, eu
m-am tulburat."
(Psalmul 29, 6-7)

lubifii noftri credinciofi,

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns din nou sarbatoarea Na§terii Domnului


nostru lisus Hristos, care a§a cum zice Sfantul Apostol Pavel: „ S-a smeritpe Sine,
chip de rob ludnd, Jacdndu-Se asemenea oamenilor " (Filip 2, 7).
A venit la noi ca sa ne invefe prin exemplul viefii Sale cum sS viepiim
impreuna, in pace §i bunavoire.
Am socotit de cuviinta ca §i anii trecufi, sa dezbatem impreuna problema c§derii
§i deznadajduirii omului, precum §i ridicarii §i incurajarii lui pe cararile vietii.
TainicS §i serioasa este viata omului in drumul lui spre mantuire. Tainica
pentru cS este vorba de nepatrunsul Dumnezeu, de neodihnitul diavol ?i de om,
campul de intalnire a acestor douS realitafi. Fata de aceste realitafi sunt explicabile
caderile, deznadajduirile, ridicSrile §i incurajarile.

Drept mdritori creftini,

Chiar §i cand este vorba de mantuire intervin acele ispititoare afirmari de sine,
acele pretenfii de a fi mai sus decat alfii. Cimi? Uneori ne luam ca plan de realizare
imele percepte morale mai presus decat puterile noastre omene§ti. Incepem lucrarile
des§var§irii ?i chiar de la inceput ne dSm seama cS nu le putem plini. $i atunci, in loc
de pocainfa, pareri de rau, rSmane ambifia slavei de§arte care duce la acea paralizie
sufleteascS a descurajarii deznadSjduitoare ca o lucrare a amSgirii diavole§ti
pierzatoare. Este una din ispitele mereu amintite de Sfinpi PSrinp ai Bisericii.
PASTORALE ARHIERE§TI 23

Realitatea duhovniceasca ne dovede§te ca drumul mantuirii nu este un drum


care consta doar in urcu§uri, din slava in slava, ci e mereu presarat cu caderi §i
ridicari. Exemple avem destule in Sfanta Scriptura §i in viafa sfmfilor Bisericii. Din
punct de vedere pedagogic, aceste urcufuri §i cobora§uri sunt ziditoare prin faptul ca
zidesc un echilibru launtric dintre avant §i smerenie in fafa lui Dumnezeu. In natura
insa§i se petrec aceste evenimente dintre ploaie §i soare. Nu ar rodi grauntele daca ar
fi tot ploaie sau tot soare, ci aceasta fericita altemanfa intre ploaie §i soare duce la
folosul fiecaruia la vremea sa. O alta incercare de afirmare de sine consta in realizarile
materiale ?i uneori §i intelectuale. Socotim adeseori plinit rostul nostru pe pamant
prin r e a l i s t i c materiale. Este de la sine infeles ca sunt necesare §i cele materiale,
dar constatam ca, de obicei, depunem pentru implinirea acestora, intreaga putere a
inimii noastre, care nu se cade sa fie cuprinsa decat de dorul sfant dumnezeiesc al
sfintei iubiri dupa porunca ce zice: „Sa iubeftipe Domnul Dumnezeul tau cu toata
inima ta, cu tot sufletul tau fi cu tot cugetul tau" (Matei 22, 37). Deci, se cade ca
centrul de foe al inimii sa ramana in intregime cuprins de sfantul dor al dragostei de
Dumnezeu. Ca a§a stau lucrurile ne-o dovede§te realitatea ce urmeaza dupa aceste
pliniri materiale. Nici pe departe ele nu vor aduce ceea ce ne-am inchipuit cand
le-am pianuit in comparable cu iubirea dumnezeiasca. In privinfa mulpimirii ce o
aduc bunurile materiale, cantarea de la inmormantare este semnificativa, zicand:
„Care desfatare lumeasca ramane neimpreunata cu grija sau care marire sta pe pamant
neschimbata?". Privind cele materiale, e destuia „painea noastra cea de toate zilele"
a§a precum ne-a invafat Mantuitorul sa o cerem in rugaciunea Tatal nostru. Practic,
intalnim pe pustnicul mulpimit cu aceasta paine §i care canta plin de bucurie §i nu
rareori intalnim pe cel plin de cele materiale mereufi-amantandu-se.Este o lege a lui
Dumnezeu, de la care abatandu-ne vor urma §i consecinfele. Legea prevede legatura
noastra intima cu Dumnezeu, datorita faptului ca avem §1 im suflet §i ca vom fi
mereu nelini§tifi pana ce ne vom odihni in Dumnezeu, dupa constatarea Fericitului
Augustin. Faptul ca cele materiale nu sunt ve§nice §i intr-o zi ne vom desparfi de ele
ne duce la o oarecare stare de nemulpimire. Datorita amagirilor diavolefti, cautam
cand o mangaiere, cand alta, §i chiar faptul ca mereu cautam §i mereu ramanem
nemulpimifi dovede§te ca nu am ajims la mangaierea cea adevarata, dumnezeiasca.

lubifi credinciofi,

Tot o ispita este §i dorinfa de a ne afirma din punct de vedere intelectual,


pentru care afirmare depunem mari eforturi §i transpirafii. O mare abatere este
aceea cand cautam ca, prin aceste pliniri intelectuale, sa ne acoperim slabiciunile
24 REVISTA TEOLOGICA

noastre morale. Niciodata folosul celor intelectuale nu se poate compara cu al


celor morale. Sunt atat de necesare energiile incurajatoare pe cararile viefii, ce le
dobandim prin maturitatea noastra duhovniceasca. Viafa ne sta marturie ca totul
se destrama daca lipsesc plinirile morale, maturitatea duhovniceasca, a§a cum
observam astazi cand asistam la mulfimea divorfurilor, uneori chiar indata dupa
casatorie §i care familii nu sunt lipsite de cele materiale.
Daca am vorbit la inceput de caderi §i deznadajduiri am avut in vedere §i aceste
pliniri care nici pe departe nu intrefin curajul pe cararile viefii, ci, din contra, due nu
rareori la descurajari care merg chiar pana la sinucidere. Cata diferenfa intre aceste
stari launtrice §i martirii Bisericii care mergeau cantand la moarte ca sa fie sfartecafi
de dinfii fiarelor salbatice! Sfantul Ignatie Teoforul ramane un exemplu peste veacuri.
El cere in scrisorile sale la tofi cunoscufii ca sa nu intervina sa-1 scape de la moarte,
pentru ca vrea sa fie „grau al lui Dumnezeu, macinat de dinfiifiarelor,ca sa devina paine
curata a lui Hristos". Un alt exemplu il intahiim la Sfantul Policarp, episcopul Smimei,
care, atunci cand soldafii romani il indemnau ca sa se lepede de Hristos, raspunde: „Socotifi
voi daca se cade sa ma lepad de Binefacatorul meu, pe Care-L slujesc de 87 de ani §i nici
im rau nu mi-a fScut", dandu-fi ob§tescul sau sfar?it, fiind ars de viu.
O comparafie intre aceste pliniri spirituale §i cele materiale este incomparabila
in folosul lor pe cararile viefii. Dupa toate acestea, ne punem o intrebare: De ce
Dumnezeu, dupa ce a venit la noi Mantuitorul, i-a lasat inca o putere diavolului asupra
noastra? De ce nu i-a nimicit de tot aceasta putere? O intrebare al carei raspuns ramane
o mare taina. Poate a ne lasa §i noua o parte din trudele pentru mantuire, pentru a §ti
aprecia jertfele cele pentru noi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Avem convingerea
ca aceste trude pentru mantuire ?i caderile au un rost pedagogic. Ele pot fi uneori pe
muchie de cufit. Ele ma pot duce la o ridicare printr-un adanc de smerenie, plin de
nadejde mantuitoare in puterea lui Dumnezeu, sau la diferite complicafii urmate de
descurajari deznadajduitoare. Cazul lui luda Iscarioteanul este evident §i viu graitor.

lubifii noftri credinciofi, - /' .

Multe astfel de cazuri intalnim mai ales astazi in lumea modema ce o traim.
Este interesanta constatarea: intr-o lume atat de tehnicizata cu mari inlesniri
§i confort material, totu§i pe fefele semenilor no§tri nu se mai observa acel optimism
plin de viafa ce-1 intalneam la faranii no?tri cu viata lor atat de simpia, dar cu o
judecata §i un echilibru atat de sanatos. Desigur, nu tehnica este aceea care cauzeaza
lipsa acelui curajos optimism, ci folosirea tehnicii spre distrugere §i nu spre folos.
Ori aceste intrebuinfari rele ale tehnicii au la baza tocmai caderile noastre morale,
care caderi due la intunecarea minfii §i intunecarea duce la folosirea primejdioasa
a tehnicii modeme. Mare este folosul ce-1 avem de la dreapta judecata a minfii.
De acest folos al dreptei judecafi §i-au dat seama §i marii descoperitori ai tehnicii
modeme, avertizand omenirea de primejdiile ce o vor pa§te daca nu vor §ti folosi bine
PASTORALE ARHIERE§TI 25

aceste descoperiri. De aceasta alegere va depinde salvarea sau pieirea omenirii. lata
pentru ce caderile devin o mare primejdie pentru omenire §i datorita acestui fapt se
cade a avea o preocupare permanenta pentru ridicarea noastra din aceste caderi.

Drept mdritori creftini,

Cum sa ne ridicam? Mai intai o meditape adanca asupra primejdiilor ce le aduc


aceste caderi in viafa noastra. Lipsa bucuriilor §i a lini§tii suflete§ti din cauza acestor
caderi. Primejdia pierderii viefii ve§nice din cauza lor. Povara unor momente cauzate de
aceste caderi §i atunci cat de grea de suportat va fi ve§nicia lor. Sa cugetam ?i la ajutorul
lui Dumnezeu Care dorefte binele vremelnic §i ve§nic al oricarui om. Sa cugetam ?i la
rugaciunile Parinfilor Bisericii cele pentru noi. lata un manunchi de meditafii care ne-ar
putea aprinde dorul de indreptare, dorul de ie?ire din intunericul caderii la luminile
bineficatoare ale harului. Dorul de a scapa de paralizia sufleteasca nelucratoare §i a ie?i
la limanul nadejdilor incurajatoare §i ajutorarea altora pe cararile viefii.
Cand vorbim de caderi §i ridicari, ne gandim mai mult la caderile mereu repetate
care due la diferite §i diferite impatimiri de care se roaga §i Biserica sa scapam,
atunci cand zice: „ Sfdrfit creftinesc viefii noastre, farapatimd " ?i nu la unele caderi
rar intalnite care pot fi uneori ziditoare, datatoare de adanca smerenie recunoscatoare.
Nu putem uita in drumul acestor caderi §i ridicari acea mare mo§tenire a chipului
lui Dumnezeu din noi care ramane fimdamental dumnezeiesc al fiinfei noastre, care
nu poate fi distrus de nici un pacat, chiar daca uneori poate fi umbrit sau intunecat de
diferite pacate. Datorita lui, pe cararile viefii putem sa erupem asemenea unui vulcan
din intunericul adanc la lumina binefScatoare a harului, asemenea talharului de pe
cruce. Mare mo§tenire ne-a lasat Bunul nostru Diminezeu in fiinfa noastra prin aceasta
comoara a chipului pentru care se cade a-l purta adanca recuno§tinfa.
Cunoscand, dar, primejdiile caderilor ?i binefacerilorridicarilor,sa luam in serios
lupta ce ne sta inainte, pentru a nu ramane „intru moarte cu pacate", ci sa ne ridicam
asemenea cuvioasei Maria Egipteanca, despre care Biserica marturise§te ca „in adanc
de nelegiuiri ai cazut, Marie, dar nu ai ramas acolo", prin trude §i har la lumina
binefacatoare a darurilor Duhului Sfant, spre folosul nostru vremelnic §i ve§nic.
Cu ocazia acestei sfinte sarbatori, in care se cade sa ne bucuram pentru
dragostea aratata de Bunul nostru Dumnezeu fafa de noi, va dorim din tot sufletul
sa avefi parte §i folos de bucuriile harului aduse la noi de Cel ce S-a nascut pentru
noi §i pentru a noastra mantuire.
A l vostru sincer rugator pentru buna pace §i bunavoire in familia
dumneavoastra, in Biserica noastra §i in Neamul nostru romanesc,

tlOAN

Episcopul Oradiei, Bihorului §i Salajului


t JUSTINIAN
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOPAL MARAMURE§ULUI
§1 SATMARULUI

lubitului nostru cler, cinului monahal,drept-credinciosului popor din


Episcopia Ortodoxa Romana a Maramurefului §i Satmarului: Har, binecuvdntare
fi pace de la Dumnezeu iar de la noi, calde urdri de linifte fi fericire pentru
Sfintele Sdrbdtori ale Nafterii Domnului

lubifii meifrafi fifii duhovnicefti,

Cu parinteascS dragoste vS chem §i acum, sS mulpimim bunului Dumnezeu


c5 ne-a ajutat sa ajungem iara§i acest Praznic luminat, care este Najterea Domnului
nostru Iisus Hristos.
Pentru ca sa simfim deplin bucuria Crdciunului, patruzeci de zile ne-am
pregatit cu post ?i rugaciune, a$a cum se pregate§te fiecare om cand a§teapta vizita
unui musafir deosebit, sau cand a§teapta sa se intalneasca cu familia lui, cu copiii
lui, dupa 0 lungS calatorie prin fari straine, purtand in sufletul lui dorul de casa lui,
de familia lui, de fara lui, in care s-a nascut, in care a crescut, unde a cunoscut
prieteni buni, ftafi buni. Pentru reintalnirea cu ei se pregatejte suflete§te §i din
munca lui se ingrije§te sa le aduca unele daruri, prin care vrea sa le arate cat de
mult i i iubefte, prin care vrea sa le arate ca nu i-a uitat, ca §i-a pastrat inima §i
sufletul curat. Afa ne-am pregatit, a§a ne pregatim §i noi in fiecare an, §i ne-am
pregatit §i in anul acesta pentru intampinarea Nafterii Domnului cu post f i cu
rugaciune, pe care le-am exprimat f i in postul acesta prin cantece firumoase, prin
colindele noastre vechi, pe care le-am moftenit de la parinfii f i strabunii noftri.
Prin colinde ne-am curapt f i ne-am intarit gandurile, prin post ne-am sfinfit
sufletul f i trupul ne-am dezbracat de hainele cele rele f i ne-am imbracat cu hainele
faptelor bune, adica ale virtuplor bine placute lui Dumnezeu.
$i, afa, ne-am apropiat de seara de Craciun, care este cea mai frumoasa
seara din an. In aceasta seara, la tot creftinul i se pare ca s-a intalnit cu Dumnezeu.
Casa bogatului sau casa saracului, de-a limgul timpului, in aceasta seara se prefacea
in palat imparatesc, ograda, satul sau oraful, in aceasta seara parca era un rai prin
PASTORALE ARHIERE§TI 27

care se auzeau pa§ii lui Dumnezeu, se auzea glasul lui Dumnezeu, strigandu-1 pe
fiecare om, a§a cum Dumnezeu l-a strigat pe Adam in Rai: „Adame, unde efti?"
(Fac. 3,9). Deoarece, pentru Dumnezeu fiecare om este un Adam, fiecare om este
un fiu al SSu, un fiu al lui Dumnezeu.
Acum, in seara de Craciun, Adam, adica Omul, vede in fafa lui drumul deschis
spre Rai, §i vede ca Raiul i l a§teapta cu porfile deschise. Ingerul cu sabia de foe
nu-1 mai a§teapta pe om cu manie, ci il afteapta cu brafele deschise ca pe un frate
ce a fost alungat din Rai, pentru ca Tatal S-a indurat acum §i a trimis pe Fiul Sau sa
imbrace trup omenesc, sa Se nasca intr-o pe§tera saraca, dintr-o Fecioara Preacurata.
Tatal, pe Fiul Sau L-a frimis „sa Se nasca §i sa creasca, sa ne mantuiasca",
dupa cum se zice in colindele noastre frumoase. De aceea, de cand S-a nascut Fiul
lui Dumnezeu pe pamant, de cand Imparatul Cerului S-a nascut in lume, toate s-au
umplut de lumina. Cerul s-a deschis, ingerii au coborat de acolo, de sus, cantand:
„ Slava intru cei de Sus lui Dumnezeu fipe pamant pace, intre oameni bunavoire "
(Lc 2, 14). M i l de ani, iubifi frafi §i fii duhovnice§ti, omenirea a a§teptat ziua
aceasta de care ne bucuram noi acum, ziua Na§terii Domnului nostru Iisus Hristos.
Pentru aceasta, noi, acum smerifi, sa ne plecam frunfile §i sa-I mulpimim lui
Dumnezeu Tatal nostru Cel din Ceruri, pentru toate binefacerile Sale §i, mai ales,
pentru cea mai mare binefacere pe care Dumnezeu Tatal a facut-o pentru noi, cand
L-a trimis pe Fiul Sau sa caute oaia cea pierduta, sa caute pe fiul cel ratacit, sa
deschida din nou staulele oilor, §i, in frunte cu Pastorul Cel Bun, sa cheme ?i sa
aduca oile cele ratacite la locul de unde au plecat. Aceasta este pricina bucuriei pe
care o traim noi in fiecare an, la Praznicul Na§terii Domnului nostru Iisus Hristos.
La aceasta sarbatoare, batranii intineresc §i devin copii, ascultand parca glasul
Mantuitorului lumii, care a spus: „De nu vd vefi intoarce fi nu vefi fi precum
pruncii, nu vefi intra in Impdrdfia Cerurilor" (Mt 18, 3).
La acest Praznic, copiii §i tinerii devin ca ni§te batrani intelepfi ce pleaca din
casa in casa ca sa vesteasca tuturor ca „astazi S-a nascut Cel far' de-nceput, cum
au spus prorocii". Sa vesteasca din casa in casa ca s-a deschis din nou Raiul. Sa
vesteasca din casa in casa ca Tatal Cel Ceresc ne a§teapta pe tofi cu masa intinsa §i
cu brafele deschise, a§a cum a a§teptat tatal din pilda cu fiul cel ratacit. Acestea
sunt ve?tile pe care ni le aduc colindatorii, lubifi frafi.
Recule§i, cu umilinfa §i cu credinfa, sa-I mulfumim lui Dumnezeu acum
pentru toate binefacerile Sale, pentru mantuirea ?i fericirea ve§nica pe care ne-a
pregatit-o prin venirea ?i Na?terea Fiului Sau §i pentru toate darurile pe care Bunul
Dumnezeu ni le-a dat ?i in viafa aceasta, pentru ca ne-a ajutat sa ne pregatim cum
se cuvine cu post §i rugaciune pentru intampinarea marelui Praznic al Na§terii
Domnului.
28 REVISTA TEOLOGICA

lubifii meifrafi fifii duhovnicefti,

Domnul, in timpul convorbirilor Sale cu oamenii, in timpul vestirii cuvantului


lui Dumnezeu in lume, a spus: „ Nimeni nu s-a suit la cer decat numai Cel Ce S-a
cobordt din cer; Fiul Omului... " (In 3,13). Prin acest cuvant, Fiul lui Dumnezeu
declara ca pentru noi §i pentru mantuirea tuturor oamenilor S-a facut om, adica a
venit pe pamant ^\ S-a facut Fiul Omului, ca pe fiii oamenilor sa-i faca fii ai lui
Dumnezeu - acesta-i marele dar, acesta este cel mai mare dar pe care Dumnezeu
Tatal l-a facut omului, acesta este cel mai mare dar pe care noi 1-am primit de la
Fiul, Care a primit sa coboare din slava Lui ve§nica, sa iasa din sanul Tatalui, sS
coboare in sanul creaturii Sale, ca sa indumnezeiasca aceasta creatura, ce era
decazuta in cel mai adanc intuneric al instrainarii de Dumnezeu, al indepartarii de
Dumnezeu, al pierderii legaturii cu Dumnezeu, cu lumina lui Dumnezeu, Care este
izvorul luminii §i fericirii ve§nice, al bucuriei §i pScii vejnice, pe care o pregustam
in fiecare an la Praznicul Nafterii Domnului, al invierii Domnului §i in toate
duminicile §i sarbatorile de peste an, dar intotdeauna §i cand intrSm intr-o sfanta
biserica §i participam la o Sfanta Liturghie. Pentru ca toate acestea §i prin toate
acestea ne invrednicim de intalnirea cu Dumnezeu, ne invrednicim sa fim mangaiap
§i binecuvantafi de o bucurie pe care o traim din plin acum la Na§terea Domnului,
pentru ca acum a rasarit pe pamant Lumina lumii, care este lisus Hristos, dupa cum
El ne-a spus: „ Eu sunt Lumina lumii" (In 8, 12).

lubifi frafi fi cinstite surori, - '

Se cuvine ca la acest Praznic sa-1 mulpimim Atotbunului Dumnezeu §i pentru


frumosul §i imbel?ugatul an pe care l-a dat farii noastre in anul care acum se incheie.
Pentru noi, pentru noi cei ce traim in acest colt de pamant romanesc, Domnul
Dumnezeu parcS a fost §i mai milostiv §i mai bun. In timp ce in alte parfi din farS
§i din lume au fost multe ?i mari nenorociri, seceta §i cutremure pe alocuri, grindinS
§i inundapi, razboaie §i razmerife inspaimantStoare, ucideri de mulfi oameni §i
copii nevinovati, noi, din mila lui Dumnezeu, am fost ocrotifi de toate acestea.
Noi ne-am bucurat de o vara frumoasa, de timpuri bune ?i potrivite, cu ploaie §i
cSldurS la vreme. De toate acestea sa nu uitam, frafilor, ci, cu multa dragoste §i
credinfa, sa mulpimim Prea Bimului Dumnezeu, §i, a$a cum am facut pana acum,
§i de acum inainte sa nu-L suparam pe Dumnezeu, ci sa cinstim Ziua Domnului §i
sarbatorile, sa cercetam manastirile ?i bisericile, sa-L laudam pe Dumnezeu ziua
?i noaptea, sa nu uitam de cei bolnavi, batrani §i saraci, sa ne amintim mereu de
cuvantul pe care l-a spus Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: „ Cdnd vefi face toate
acestea celor mai mici ai Mei, Mie Mi-afifacut".
PASTORALE ARHIERE§TI 29

Ce poate fi mai frumos decat acest cuvant, spus de Cel ce este Dumnezeu,
Care, fScandu-Se om, nascandu-Se ?i aparand in lume ca un prune, S-a identificat
cu tofi copiii din lume, S-a declarat c§ este una cu nevoile tuturor saracilor §i
oropsifilor de pe pSmant, c§ noi trebuie sa vedem in orice om chipul Lui, in orice
strain §i pribeag s5-L vedem pe E l , Care pentru noi S-a facut strain §1 pribeag in
aceasta lume.
Bucuria noastra de acum, de la acest Praznic, numai atunci va fi deplina cand
ne vom infraji cu tofi oamenii de pe pamant, cand ne vom ruga pentru pacea a toata
lumea §1 pentru mantuirea tuturor oamenilor.
Sa nu uitam, frafilor, in aceste zile nici de frafii no§tri, de fiii no§tri care sunt
plecafi din fara, care acum, cand noi ne bucuram §1 petrecem lini§tifi in casa noastra,
in mijlocul familiei noastre, cei plecafi se afla intre straini, fara casa proprie, fara o
masa imbel^ugata, fara o lumina lina in casa. Ei traiesc §i muncesc cu gandul la
noi, cu gandul la fara de care tofi ii due dorul. Noi, smerifii slujitori ai lui Dumnezeu,
ne rugam pentru ei, ne rugam sa-i ocroteasca Atotputemicul Dumnezeu §i sa-i
apere de tot raul.
Iar voua, iubifii no§tri frafi §i fii duhovnice§ti, va imparta§im binecuvantari
din binecuvantarile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Noi binecuvantam viafa voastra, casa voastra, fara noastra, pentru care rugam
pe Bunul Dumnezeu sa o ocroteasca §i cu cinste §i in pace sa infloreasca.
Ma rog fierbinte la Bunul Dumnezeu, ca §i anul care vine sa fie un an bun,
binecuvantat de Dumnezeu, ca in pace §i cu realizari importante sa petrecem.
A l vostru neincetat rugator catre Domnul,

t JUSTINIAN
Episcopul Maramure§ului §i Satmarului
t lOAN
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOPAL COVASNEI §1 HARGHITEI,

lubitului nostru cler, cinului monahal §i drept-credinciofilor creftini, har,


mila fi pace de la Dumnezei Tatdl, iar de la noi, pdrinteascd binecuvdntare!

„ Cuvdntul era Lumina cea adevarata care lumineazd


,f .. pe tot omul care vine in lume. In lume era fi lumea
prin El s-a Jdcut, dar lumea nu L-a cunoscut. "
(loan 1,9-10)
lubifii meifii duhovnicefti,

Praznicul Na§terii Domnului nostru Iisus Hristos este prin excelenfS sarbatoarea de
bucurie. Citind insa cu atenfie in Evanghelia dupa Matei §i Luca, descoperim ca lumina,
bucuria §i pacea de la Na§terea lui Iisus Domnul sunt umbrite deja de semnul de durere,
amaraciune §ifrica.AsupraNa§terii Domnului se proiecteaza deja umbra crucii. Analizand
acele momente care au adus Lumina in lume, le-am putea numi Nofterea durerii.
Na§terea Domnului, de altfel, a fost §i este §i astazi o zi din care nu a disparut
suferinfa. Fecioara Maria impreuna cu Dreptul losif trebuia sa coboare foarte greu
din Galileea la Betleem, pentru a se inscrie, dupa regulile recensamantului roman,
in locul de origine tribala. Este semnificativa scena ?i atmosfera din jurul
Betleemului. Pastorii, pazindu-§i oile, erau considerap in iudaism, ca persoane
impure, pentru ca traiau impreuna cu turmele lor de oi. Dar este adevarat ca Hristos
Domnul Se descopera saracilor, celor umilip, acolo, in mizerie. Insa aici vine Hristos,
fScand sa infloreasca speranfa adusa de Na?terea Lui.
lata apoi scena centrala a Na§terii. Fecioara na§te in staulul oilor, intr-o pe§tera,
neavand loc in nici o casa: a nascutpe Fiul sau, Cel Unul-Nascut fi L-a infofat fi L -
a culcat in iesle, caci nu mai era loc degdzduirepentru ei" (Lc 2,7). Pentru toata viafa
Sa pamanteasca Hristos va ramane fira o casa proprie, neavand unde sa-§i piece capul:
„Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit" (In 1, 11). Este aici drama ostilitapi
care anunfa viitorul acestui Fiu Dumnezeiesc, Care va ajunge rastignit pe Golgota.
lata, inca 0 scena cruda se intrevede in preajma Na§terii: valea sangelui,
violenfa cu care au fost uci§i pruncii din Betleem §i din imprejurimi: „...trimi|and.
PASTORALE ARHIERE§TI 31

a ucis pe to0 pruncii care erau fn Betleem §i in toate hotarele lui, de doi ani $i
mai in jos". (Mt 2, 16)
Aceste victime inocente de atunci ne aduc in fafS imaginea unei involburate vSI
a sangelui de astSzi, ne§tiind nimeni numarul copiilor uci^i in confruntari umane, prin
avorturi, sclavia copiilor, adevarul aflandu-se doar in „Cartea Viefii" lui Dumnezeu.
Fuga in Egipt este plinS de dramatism: ,^coald-ie, ia Pruncul fipe Mama
Lui fifugifi in Egipt fi stai acolo pana ce-fi voi spune, fiindca Irod are sd caute
Pruncul ca sd-L ucidd". (Mt 2, 13) lata porunca data de inger in vis Dreptului
losif. Aceasta scena dramatica s-a desfa§urat in lume de atatea ori §i o traim §i
astazi, vazand numarul mare de familii care trebuie sa-§i paraseasca locuinfele sau
chiar farile din care provin, din cauza stihiilor naturii sau a nedreptei cugetari umane.
Hristos asuma in Na§terea Sa suferinfa Lui, a contemporanilor Sai §1 pana la a
ultimilor viepiitori ai minunatei noastre planete albastre.
Na§terea lui Hristos - „Na§terea durerii" - ne ajuta sa infelegem mai bine viafa
celor care astazi sunt pe strada in frig, pe cei bafrani §i abandonafi, pe cei bolnavi §i
imiilifi de saracie. Traim o na§tere a durerii §i astazi, o prezenfa vie a lui Hristos
prinfre noi, indemnandu-ne sa ne intoarcem cafre aproapele nostru care se afla in
suferinfa. Sa facem din suferinfa, astazi, cu §i in Hristos, bucurie semenilor no§tri.

lubifi frafi §i surori,

Timpul §i spafiul sunt doua coordonate care marcheaza viafa omului pe


pamant. Hristos prin Na§terea Sa, prin venirea Sa in lume a binecuvantat timpul §i
spafiul, lasand urme binecuvantate in istorie §i geografie.
lata ce aflam in Evanghelia dupa Luca: „ / « zilele acelea, a iefitporunca de
la Cezarul August sd se inscrie toatd lumea. Aceastd inscriere s-a fdcut intai pe
cand Quirinius ocarmuia Siria". (Lc 2, 1-2)
Timpul §i spafiul in care a trait lisus sunt bine definite. Hristos n-a trait oarecand,
n-a venit de nicaieri. A venit din Betleemul ludeii - Cetatea lui David, lisus Domnul
vine la noi in spafiul uman, fizic §i spiritual, in aceasta cetate a regelui David. In spafiul
Betleemului, doua sunt punctele topografice asupra carora au insistat evangheli§tii in
relatarile lor. Primul este ieslea: „§i a nascut pe Fiul sdu, Cel Unul-Ndscut fi L-a
infdfat fi L-a culcat in iesle". (Lc 2, 7) Aceasta iesle, probabil, era sapata in piatra.
Tradifia cre§tina din epoca primara a Bisericii, susfinuta §i de Sfantul leronim care a
trait mai mulfi ani la Betleem, vorbe§te de pe§teri in care traiau cei saraci. Un alt element
topografic marcat de Sfinfii Evangheli?ti este „campul pastorilor" - un loc specific
celor care traiau in stare de seminomazi. lata deci doua rezidenfe provizorii, doua locuri
ale saraciei §i mizeriei, care devin centrul speranfei cosmice.
Na?terea lui Hristos a marcat in istorie implinirea profefiilor §i a Bunei Vestiri
- pentru intreaga lume. Aceasta veste buna nu este proclamata din palate luxoase.
32 REVISTA TEOLOGICA

ci intr-o pe?ter§ saraca: „Dar ingerul le-a zis: Nu vd tentefi! Cdci, iatd, vd
binevestesc voud bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Cd vi S-a ndscut
azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. §i acesta vd va fi
semnul: veti gdsi un Prune infdfat, culcat in iesle". (Lc 2, 10-12) Na§terea lui
Hristos va aduce vindecarea celor „zdrobiti cu inima", „dezrobirea robilor", „celor
orbi, vederea" §i „libertate celor apdsati" (Lc 4,18) Avem menponat in Evanghelie
§i timpul precis al Nafterii lui Hristos - in timpul imparatului August (31 iHr-14
dHr): „A iefit poruncd de la Cezarul August sd se inscrie toatd lumea". (Lc 2, 1)
Sfantul Luca prezinta acest mare eveniment din istoria mantuirii lumii in
contextul dramei istoriei. Recensamantul roman era un semn al sclaviei, ne amintejte
ca Hristos S-a nascut intr-un popor asuprit, in mijlocul saracilor pe care cei putemici
ii desconsiderau. In acest - astazi - in care S-a nascut Hristos, El devine adevdratul
centru al istoriei $i al intregii familii umane.
• 'Y .1.-

lubifi frafi fi surori,

Hristos este darul Cerului, prin Fecioara Maria ni S-a dat noua. Dumnezeu 1-
a cautat pe om §i l-a gasit in pejtera din Betleem. Omul s-a ascuns de Dumnezeu in
intunericul unei pe§teri, in intunericul pacatului lumii. Sa nu ne ascundem, frafilor,
in pe§tera pacatului, sa ne lasam aflati de Hristos §i sa nu mai fugim de El!
Prima pagina a istoriei creatine a fost scrisa cu raza de lumina a stelei care
marcase drumul §i pe?tera din Betleem. A doua pagina era deja scrisa cu sangele
copiilor §i, de atunci §i pana azi, cele mai multe au fost scrise tot cu sange.
Timpul nopfii, al intunericului a trecut, a fost invins prin Lumina care a venit
in lume prin Hristos. Ultima noapte s-a sfar§it, acestei nopti nu ii va succede alta
niciodata. „Vaflo zi deosebitd, pe care Domnul singur o ftie; nu va fi nici zi, nici
noapte, ci in vremea serii va fi lumind" (Zah 14, 7).

Frafi creftini,

Cei care purtafi numele lui Hristos §i credefi in El §i i l vefi primi in viafa
voastra, va va da putere sa devenifi „fii ai lui Dumnezeu". Aceasta este cea mai
fierbinte dorinfa pe care o am §i rog pe Bunul Dumnezeu ca la acest Praznic
imparatesc sa ne dea puterea §i intelepciunea ca tofi, in iubirea lui Hristos, sa devenim
,Jii ai lui Dumnezeu", fii ai pacii §i ai mangaierii.

Al vostru, al mmror,
V i'•- de tot binele voitor, ..^

. 1 •>•••< tlOAN
Episcopul Covasnei §1 Harghitei
Studii §i articole

PREOTI SIBIENI §1 BRA^OVENI IN INCHISORILE


COMUNISTE

Au trecut 15 ani de la a§a-numita „revolutie" din decembrie 1989, care a dus


la inlaturarea regimului comunist din tara noastra, instaurat treptat dupa 23 august
1944 §i deplin dupa abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947. In ace§ti ultimi 15
ani, s-a scris mult despre oamenii politici de altadata, despre marii oameni de
cultura, dar §i despre alte categorii de cetateni ai Romaniei, fie intelectuali, fie
farani sau muncitori, care au cunoscut urgia inchisorilor de la Jilava, Aiud, Pitejti,
Sighet, Ocnele Mari etc., a muncii for|ate de la Canalul Dunare - Marea Neagra §1
din Balta Brailei sau deportarile din Baragan.
Au aparut, insa, §i cateva carfi sau studii in reviste de specialitate despre
suferintele la care au fost supuse Biserica OrtodoxS Romana, Biserica unita cu
Roma (greco-catolica), Biserica romano-catolica, precum §i cultele protestante §i
neoprotestante, de§i, in aceste lucrari se resimte §i o oarecare „subiectivitate"
confesionala. Ne limitam aici doar la consemnarea unora dintre cele mai importante
lucrari consacrate preojilor care au cunoscut inchisorile §i lagarele comuniste de
la noi, dar §i din fara vecina ?i „prietena", adica fosta Uniune Sovietica. Curand
dupa schimbarile din decembrie 1989, o serie de centre eparhiale (ortodoxe, greco-
catolice §i romano-catolice) au cules informatii privitoare la proprii lor preofi-
martiri. Din pacate, nu s-a lucrat foarte temeinic, de§i pe atunci erau conditii propice
pentru o astfel de lucrare, dat fiind faptul ca mai traiau inca destui preop in varsta
care trecusera prin inchisorile comuniste. Incepand cu anul 1990, in absolut toate
numerele revistei «Memoria» din Bucure?ti, inifiata de Dr. Banu Radulescu §i a\\i
carturari de prestigiu, au aparut listele alfabetice ale tuturor celor care au murit in
inchisori §i in lagare, ale celor impu^cafi, intre care se numarau §i mu\\i slujitori ai
diferitelor culte. In lucrarile memorialistice ale unor fo§ti depnup politici apar §i
numele unor preofi sau pastori, chiar §i imami, care au cunoscut, alaturi de
credincio§ii lor, suferintele §i umilintele din inchisori. Consemnam doar lucrarile
scrise de loan Carja, Nistor Chioreanu, Ion loanid (5 volume). Ion Pantazi, Achile
Sari, Mihai Radulescu §i multe altele.
34 REVISTA TEOLOGICA

Este regretabil, insa, ca dintre preofii care au trecut prin inchisori prea putini
s-au gandit sa-§i serie memoriile sau amintirile „din casa morfii", a?a cum au facut
a\\i intelectuali, pentru a lasa posteritafii o fresca corecta a ceea ce a fost comunismul
pentru neamul romanesc §i pentru Biserica. Citam, totu§i, pe Dimitrie Bejan din
Harlau (1909-1995), fost preot militar pe front §i prizonier in Uniunea Sovietica,
apoi definut in inchisorile romane§ti, revenit acasa dupa 22 de ani de suferinte
fizice §i morale; este autorul lucrarilor memorialistice Oranki. Amintiri din
captivitate (Bucure§ti, 1995,308 p.). Bucuriile suferinfei {2 vol., Bucure§ti, 1995-
1996,190+200 p.), Vifornifa cea mare (Bucure?ti, 1996,299 p.) §i Satul blestemat
(Chi?inau, 1998, 208 p.). Sunt lucrari de o remarcabila frumusefe literara, care
reflecta realitatea cruda din anii comunismului sovietic §i romanesc. Toate aceste
lucrari - §i in mod deosebit Oranki - ar merita sa fie reeditate §i chiar recomandate
ca §i cSr^i de lectura in §colile noastre, macar in seminariile teologice.
Un alt preot, de data aceasta un basarabean ?i un reputat gazetar in perioada
interbelica, Vasde Jepordei (1908-2002), judecat de un tribunal sovietic la
Constanta §i condamnat la 25 de ani munca silnica (a executat numai 8) §i-a scris
amintirile despre suferintele sale in diverse lagare siberiene pana dincolo de Cercul
Polar, in cartea Amintiri din Gw/ag (Bucure§ti, 1992, 176 p.).
Ii menjionam apoi pe preotul Zosim Oancea din Sibiu (n. 1909), cu o detenpe
de 15 ani, autorul carjii Datoria de a marturisi. Inchisorile unui preot ortodox
(Bucure§fi, 1995, 160 p.), sau preotul Liviu Brdnza? (1930-1998), originar din
judepil Bihor, cu lucrarea Raza din catacomba, aparuta la Cluj-Napoca, edificatoare
mai ales pentru cunoa§terea regimului de exterminare la care erau supu§i detinutii
politici. Fire§te, au mai scris lucrari, dar de dimensiuni mai reduse, sau articole in
reviste §i ziare, §i a\\i preoti care au cunoscut inchisorile §i lagarele comuniste.
in ce-i prive§te pe episcopii §i preofii greco-catolici, consemnam lucrarile
memorialistice ale episcopilor loan Ploscaru de la Lugoj (1911-1998) Lanfuri §i
teroare (Timi§oara, 1993) §i a lui luliu Hossu, fost la Cluj - Gherla (1885-1970),
Credinfa noastrd este viafa noastrd, (Cluj-Napoca, 2003, 496 p.). Din randul
protestantilor il notam pe pastorul Richard Wurmbrand, care a scris lucrarea Cu
Dumnezeu in subterand (Bucure§ti, 1993).
in toate aceste lucrSri apar multe alte nume de preofi, calugari, studenp teologi
sau pastori, pe care autorii cita|i i-au intalnit in diverse inchisori §i lagare. Dar
pana acum nu avem un „repertoriu" sau un „dictionar" complet §i corect al tuturor
preofilor, calugarilor, calugaritelor, studenfilor teologi, profesorilor de teologie,
ortodocji care au cunoscut calvarul inchisorilor comuniste, de?i s-au facut incercari
in acest sens. Se pare ca inceputul l-a fScut absolventul de teologie Gabriel Valeriu
Basa, cu o teza elaborata la sugestia noastra §i susfinuta la Facultatea de Teologie
STUDII §1 ARTICOLE 35

«Andrei §aguna» din Sibiu, in iunie 1994: Preofi f / monahi romdni in inchisorilor
comuniste; se baza pe lucrarile aparute pana la data respectiva, dar mai ales pe
marturiile unor preofi, fo§ti definufi politici.
in 1995, a apSrut la Cluj-Napoca bro§ura intitulata Mdrturisitori de dupa
grata Slujitori ai Bisericii in temnifele comuniste (85 p.), aparuta cu binecuvantarea
inalt Prea Sfinfitului Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, fost §i el definut politic.
Cuprinde o lista alfabeticS - fire?te, incompleta §i cu multe gre§eli de informare -
a preofilor, calugarilor §i pastorilor arestafi §1 definufi in timpul regimului comunist.
Dupa trei ani, s-a facut un pas mai departe, prin aparifia lucrarii Biserica
intemnitatd. Romdnia, 1944-1989 (Bucure§ti, 1998, 463 p.), aparuta sub egida
Institutului nafional pentru studiul totalitarismului. Are ca autor pe Paul Caravia
care semna §i un interesant studiu introductiv (p. 7-32), Virgiliu Constantinescu
(ambii cu cate 5 ani de detenfie) §i Flori Stdnescu (curand a aparut §i o versiune in
limba engleza). Autorii au folosit o bogata bibliografie (peste 90 de carfi §i colecfiile
a 32 de reviste aparute dupa 1989), dar §1 informafii primite de la centrele eparhiale
ortodoxe, romano-catolice, greco-catolice, armean, lipovean, ca §i de la conducerea
cultelor protestante §i neoprotestante. in pofida bogatei documentari, totu§i, lucrarea
are multe lacune, nume de preofi care apar de doua ori, date eronate §i incerte
despre unii din ei, confuzii, uneori grave (de pilda, la p. 433 este trecut ?i cunoscutul
preot misionar losif Trifa de la „Oastea Domnului", ca fiind condamnat, in 1959,
la 16 ani de munca silnica, de§i el murise inca din 1938!)
in sfar§it, notam cartea lui Vasile Manea, Preofi ortodoc^i in inchisorile
comuniste (ed. a Il-a, revazuta §1 adaugita, Bucure§ti, Editura Patmos, 2001, 273
p.), care prezinta peste 1600 de nume de preofi ortodoc§i care au suferit detenfii §i
deportari. in genere, este utilizat materialul din primele doua carfi pe care le-am
menfionat - cu multe indreptari - , la care se adauga §i informafii noi despre unii
preofi definufi, oferite fie de cei in cauza, fie de familiile lor. Notam ca nici una
din cele trei carfi citate nu include preofii uci§i, inchi§i sau deportafi din Basarabia
§i Bucovina de Nord.
Date foarte sumare sunt prezentate in lucrarea lui Cicerone lonifoiu, Victimele
terorii comuniste: arestafi, torturafi, intemnifafi, uci§l Dicfionar, din care au aparut
pana acum 6 volume (Bucure§ti, 2000-2004).
A§adar, pana in prezent nu avem o lucrare completa privitoare la suferinfele
preofimii ortodoxe romane in perioada regimului totalitar. Din aceste motive,
consideram ca este absolut necesara o astfel de lucrare, sau, mai corect spus, un
Dicfionar al celor care au suferit in timpul regimului comunist: condamnafi la
moarte §i executafi, arestafi sau trimi§i la munca forfata la Canalul Dunare - Marea
Neagra, deportafi in Baragan sau cu domiciliu obligatoriu intr-o anumita localitate,
departe de parohia lor sau - in cazul celor din Basarabia ?i Bucovina de Nord -
36 REVISTA TEOLOGICA

deportati in Siberia, in Kazahstan sau in alte regiuni din fostul „imperiu ro§u,
sovietic". Numai in forma aceasta vom dovedi ca preotimea ortodoxa romaneasca
a patimit - §i uneori §i-a jertfit viafa - , a imparta§it aceea§i soarta ca multi dintre
pastorifii lor, ca a fost o preotime „eroica" sau ,Jertfelnica" §i ca a inscris o pagina
luminoasa §i de mare cinste in istoria Bisericii romane§ti contemporane.
Desigur, un astfel de dicfionar nu poate fi realizat de o singura persoana sau
chiar de un „colectiv" restrans de autori, ci sunt necesare eforturile conjugate ale
mai multora, cu cercetarea arhivelor fostei Securitafi §i a penitenciarelor, cu
informatii culese de la pufinii fojti definufi care mai sunt in viafa sau de la membrii
familiilor lor.

in cele ce urmeaza, prezentam o serie de date despre preotii §i studenfii


teologi din Arhiepiscopia Sibiului, in configurafia sa geografica actuala, adica
numai judefele Sibiu §i Bra§ov. Sunt prezentate pufine date biografice despre fiecare,
a§a cum rezulta din registrul de hirotonii al Arhiepiscopiei Sibiului (foarte complet)
sau din Anuarele Academiei Teologice «Andreiane». La acestea se adauga date
privitoare la detenfia lor, culese fie din cartile pe care le-am citat, fie obfinute de la
pufinii fo§ti definufi politici care mai sunt in viata sau de la membrii familiilor lor.
Notam ca la indemnul nostru, cafiva doctoranzi de la catedra de Istoria Bisericii
Romane de la Facultatea de Teologie «Andrei §aguna» elaboreaza lucrari similare
despre preofii din anumite eparhii din cuprinsul Patriarhiei Romane (inclusiv din
Basarabia). • ». \v
in ce-i prive§te pe preotii din judefele Sibiu §i Bra§ov, am constatat ca
ace§tia au fost inchi§i mai cu seama pentru implicarea lor in mi§carea legionara,
alfii - in cazul celor din zona Fagara§-Bra§ov - acuzafi ca ar fi avut legaturi cu
mi§carea de rezistenfa din Munfii Fagara§ului; altii au fost inchi§i numai pentru
„cercetari", care au durat, insa, luni sau chiar ani de zile. Cafiva preofi mai in
varsta, ca protopopii Pavel Borzea din Fagara§ sau Alexandru Brotea din Rupea,
au fost inchi^i pentru activitatea lor nationala §i culturala, pe care au
desfa§urat-o in perioada interbelica. Doi profesori de teologie de la Sibiu au
fost arestafi tot pentru activitatea lor in cadrul mi§carii legionare: Teodor Bodogae,
intemat in lagarul de la Caracal in 1945, iar Spiridon Candea arestat mull mai
tarziu, in 1968, aducandu-i-se §i alte acuzafii pe baza carora a fost condamnat la
3 ani de inchisoare.
Cafiva preofi au murit in inchisoare. intre ace§tia s-a numarat §i un apreciat
om de cultura, profesorul Ion Sandu, fost director al $colii Normale «Andrei
§aguna» din Sibiu, inchis la Sighet, deoarece fiisese subsecretar de stat in Ministerul
EducafieiNafionale, Cultelor §iArtelor(ian. 1941-ian. 1942), in timpul guvemarii
lui Ion Antonescu.
STUDII §1 ARTICOLE 37

Nu 1-am inclus in acest studiu pe Parintele profesor Dumitru Staniloae, fiu al


Arhiepiscopiei Sibiului, fost profesor §i rector al Academiei teologice «Andreiane»,
pentru ca la data arestarii activa ca profesor la Institutul Teologie Universitar din
Bucure§ti, dar §i pentru faptul ca personalitatea sa este prea bine cunoscuta azi §i ca s-
au pus mereu in lumina §i „detentia sa politica". Din considerente similare, nu 1-am
inclus aici nici pe Inalt Prea Sfmtitul Mitropolit Antonie Plamadeala, deoarece la data
arestarii era ieromonah la o manastire din Moldova, dar §i pentru ca despre I.P.S. Sa s-
a scris mereu, fiind prea bine cunoscut azi in cercurile teologice de pretutindeni.
Sunt con§tient ca lucrarea de fafa este incompleta §i poate cu unele date
gre§ite. De aceea, a§tept sugestii §i completari din partea cititorilor acestui studiu,
pe care 1-am scris ca smerita cinstire a tuturor celor ce au cunoscut suferintele din
inchisorile comuniste.

*
A L D E A ANDREI, preot ortodox.

N . 9 martie 1914 in Berivoii Mici, jud. Fagara§, azi Bra§ov. Studii liceale
(probabil la Liceul «Radu Negru» din Fagara§), apoi la Academia Teologica
«Andreiana» din Sibiu (1936-1940). Hirotonit la 8 decembrie 1940 pentru parohia
Telechi Recea (azi Recea), din fostul judet Fagara§ (azi Bra§ov).
Arestat in 1952 §i condamnat la trei ani inchisoare (sentinfa nr. 2825/1954 a
Tribunalului Bra§ov). §i-a executat pedeapsa la Canalul Dunare - Marea Neagra.
De la 1 septembrie 1956, a functionat la parohia Felmer, jud. Bra?ov, de unde s-a
pensionat la 1 iulie 1979.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitata, Bucure?ti, 1998, p. 49.

A L I S I E PAVEL, preot ortodox


N . 20 septembrie 1902 in Loman, jud. Sibiu. A facut 4 clase „civile", §coala
comerciala din Sibiu, apoi, Academia Teologica «Andreiana» din Sibiu (1921 -1925).
A fost hirotonit la 25 octombrie 1925 de mitropolitul Nicolae Balan pe seama parohiei
Loman, apoi a pastorit in Slimnic. A fost arestat la 19 iulie 1952 $i refinutadministrativ
pana la 7 mai 1954, cand a fost eliberat de la One§ti. S-a pensionat la 1 aprilie 1962
de la parohia Avrig III; a incetat din viafa la 31 martie 1972.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 52.


38 REVISTA TEOLOGICA

B A L E S C U NICHITA, preot ortodox.


i
N . 4 febr. 1915 in Vi?tea de Sus, jud. Fagara§, azi Bra?ov. A facut Liceul, cu
bacalaureat (probabil in Fagara§), apoi Academia Teologica „Andreiana" din Sibiu
(1935-1939). Hirotonit preot la 1 decembrie 1940 pe seama parohiei natale. A fost
arestat ?i in timpul regimului antonescian §i inchis in lagarele de la Targu Jiu,
Manastirea Tismana §i Fagara§ (26 decembrie 1942 - 4 martie 1943, apoi intre 14
octombrie 1944 - 12 noiembrie 1944). Din nou arestat in 1952 §i trimis la Canalul
Dunare - Marea Neagra timp de cinci luni. Traie§te §i azi in Vi§tea de Sus.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 76; Vasile Manea,


Preofi ortodoc§i in inchisorile comuniste, Bucurejti, 2001, p. 42.

B E J U lOAN, preot ortodox.

N. 27 octombrie 1906 in Apoldu de Jos, jud. Sibiu. A urmat cursurile jcolii


primare de 6 clase din sat, apoi ale noului Liceu romanesc "Gheorghe Lazar" din
Sibiu (1919-1927), apoi, s-a inscris la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu
(1927-1928), continuand la Facultatea de Teologie din Cemaufi (1928-1932), in
Cemaup a facut §i "Seminarul pedagogic universitar" pentru Religie. Mai tarziu a
urmat cursurile Facultafii de Litere ?i Filosofie ale Universitatii din Cluj, refugiata
la Sibiu (1940-1944).
A fimctionat ca profesor de Religie la Liceul "Sf Nicolae" din Gheorghieni
-jud. Ciuc (azijud. Harghita) (1932 - 1936), la Liceul de fete "Domnifa lleana" §i
la Liceul comercial din Sibiu (1936 - 1937), apoi la Liceul "Gheorghe Lazar" din
Sibiu (1937-1948); la 14 august 1933 a fost hirotonit preot. Concomitent, a fost
secretar al "desparfamantului" Sibiu al Astrei (1938-1944), director al Caminelor
culturale din Sibiu (1938-1939) §i secretar al Asociafiei profesorilor secundari din
jud. Sibiu (1938-1945). Desfiinfandu-se catedrele de Religie din invafamantui de
Stat, a fost numit bibliotecar §ef (1949-1965), apoi director al Bibliotecii
mitropolitane din Sibiu (1965-1975). -c-'y
A publicat numeroase articole in periodicele bisericesti sibiene, studii de
Istoria Bisericii ardelene in secolul al XVIll-lea (unele in colaborare cu istoricul
american Keith Hitchins).
Din cauza unei conferinfe rostite in Sibiu dupa instaurarea regimului comunist
la noi in fara, a fost arestat din 28 febmarie 1947 pana la 3 septembrie 1947, apoi
STUDII §1 ARTICOLE 39

din 16 august 1952 pana la 15 octombrie 1953, cand a fost trimis pe §antierele de
munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra. A murit in Sibiu la 13 februarie 1994.

BffiLIOGRAFIE: Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 81; Mircea


Pacurariu, Carturari sibieni de altadata, Cluj-Napoca, 2002, p. 715-718.

B E L E U T A V A L E R I U , preot ortodox.

N . 18 noiembrie 1909 in Mandra, fostul jud. Fagara§, azi Bra^ov. A iacut 8 clase
de liceu, cu bacalaureat in Fagara§, apoi Academia teologica "Andreiana" din Sibiu
(1928-1932). Hirotonit la 11 martie 1934 pentru parohia Poiana Marului, prot. Bran.
A fost arestat §i refinut in doua randuri de Securitatea din Bra§ov, intre 19 septembrie
1948 §i 20 septembrie 1949, apoi dm I I martie 1951 pana in toamna anului 1955,
cand a muncit la Canalul Dunare - Marea Neagra (Poarta Alba). In mai 1952 familia
(sofia §i 7 copii minori) a fost evacuata din casa parohiala stabilindu-i-se domiciliu
obligatoriu in satul Comana de Jos, jud. Bra§ov; copiii au fost exmatriculafi din §colile
pe care le urmau. Dupa eliberare, preotul Beleufa §i-a reluat activitatea pastorala pana
la 1 noiembrie 1973, cand s-a pensionat. A trecut la cele ve§nice la 6 ianuarie 1974.

B I B L I O G R A F E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 82; informafii de


la fiul sau, preot Eugen Beleufa din Sacele, in august 2004.

BORTIAN A U R E L , preot ortodox.

Era originar din Slimnic, jud. Sibiu. Intre anii 1962 - 1971 a fiincfionat ca
preot la parohia Pelijor, jud. Sibiu. A fost arestat de mai multe ori §i inchis la
Aiud $i in alte locuri de detenfie. A murit in Slimnic, unde este inmormantat.

B I B L I O G R A F I E : Informafia Prot. Grigorie Cemea din Agnita, septembrie 2004

B O R Z E A PAVEL, protopop ortodox in Fagara§.

N . 19 mai 1885 in Vi§tea de Jos, fostul jud. Fagara§, azi Bra^ov. Studii la
Liceul "Andrei §aguna" din Bra§ov (1896-1906) §i la Institutul teologie din Sibiu
(1906-1909). Hirotonit preot la 10 februarie 1910 pentru parohia Vi?tea de Jos. Intre
anii 1925 - 1927 a ridicat o biserica monumentala in aceasta parohie. In timpul
guvemSrii lorga a fost numit prefect al judepilui Fagara§. Din 1937 preot-paroh §i
40 REVISTA TEOLOGICA

protopop in Fagara§. A fost unui din preotii de prestigiu ai Arhiepiscopiei Sibiului,


membru in Adunarea eparhiala, activ in cadrul "despartamantului" Fagara§ al Astrei.
A fost arestat in 1948, caci in acel an se gasea la Spitalul inchisorii din
Bra§ov, dupa care a ajuns in Penitenciarul din Ocnele mari, jud. Valcea. Nu §tim
cat a Stat in inchisoare. Dupa eliberare a trait in satul natal, unde a §i murit.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitata, Romana 1944-1989, Bucure§ti,


1998; informatii de la Prot. Gheorghe Opri§ din Rupea §i de la Pr. loan Glajar din
Ucea de Jos, din iulie 2004.

BOTOMAN V I C T O R , preot ortodox. K , i i ,

N . 26 septembrie 1912 in satul Fantana, jud. Bra§ov. A studiat la Liceul


"Radu Negru" din Fagara§ (1926-1934), apoi la Academia teologica "Andreiana"
din Sibiu. A fost hirotonit la 4 iunie 1939 de mitropolitul Nicolae Balan pentru
parohia Satu Nou, in protopopiatul Bra§ov. De acolo s-a transferat la Cuciulata, cu
filiala Lup?a, protopopiatul Rupea §i in sfar§it, in satul natal, unde a pastorit cea
mai mare parte a viepi. In Lup§a §i Fantana a ridicat biserici noi, pictate.
A fost arestat la 15 mai 1948, inchis la Securitatea §i Penitenciarul din
Sighi§oara. De acolo, la Aiud, la Ocnele Mari, apoi la munca la Canalul Dunare-
Marea Neagra (Capul Midia), apoi in lagar la One§ti. A fost eliberat abia la 6 mai
1954, dupa 6 ani de suferinte.
A murit la 8 septembrie 1993. Par. Gheorghe Opri§, care l-a cunoscut, il prezinta
ca pe un preot devotat misiunii sale, iubit de credincio§i, care a §tiut sa indure toate
rigorile detenpei, incurajandu-i in acela§i timp, §i pe colegii lui de suferinta.

B I B L I O G R A F I E , Vol. Biserica intemnitatd, Bucure?ti, 1998, p. 98, Vasile Manea,


Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 58 (foarte sumar);
informafii de la Prot. Gheorghe Opri§ din Rupea, din iunie 2004. i

BRAD I L I E , preot ortodox. - >f > i • • / •

N. 16 martie 1894 in Gura Raului, jud. Sibiu. A studiat la Instimtul pedagogi c al


Arhiepiscopiei Sibiului (abs. 1914). In cursul primului razboi mondial a fost incorporat
in armata habsburgica §i trimis pe frontul din Galitia; la 19 martie 1915 a cazut
prizonier §i dus in Rusia. In iunie 1917 inscris in corpul ""voluntarilor ardeleni" format
in Rusia §1 demobilizat abia in 15 septembrie 1919, cu gradul de locotenent. In
STUDII §1 ARTICOLE 41

continuare, a functionat ca inva|ator al §colii primare nr. 1 din Sibiu, subinspector


§colar (1938-1940) §i inspector §colar al judepilui Sibiu (1942-1946) cu relizari
deosebite de ordin cultural, activ in cadrul Astrei sibiene, fapt pentru care a primit mai
multe medalii §i decorapi. Fiind absolvent al unei §coli pedagogice patronate de Biserica,
la 26 septembrie 1926 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Rusciori, prot. Sibiu, de
mitropolitul Vasile al Ascalonului (din cadrul Patriarhiei lerusalimului), aflat in vizita
la Sibiu. Concomitent, §i-a continuat studiile la Academia teologica din Cluj (1929-
1933). A fimctionat ca invafator, director j i inspector §colar §i preot pana in 1946,
cand a fost numit preot in Gura Raului, unde a pastorit pana la moarte (1961).
A fost arestat in Gura Raului, intr-o zi de duminica, 20 iulie 1948 imediat
dupa terminarea Vecemiei, de un grup de securi§ti condus de colonelul Gheorghe
Craciun, §eful Securitatii Sibiu §i refinut cateva saptamani pentru cercetari.
Refuzase sa sprijine acfiunea de "colectivizare" in Gura Raului. Odata cu el au
mai fost arestati 64 de barbafi §i femei din sat §i inchi§i la Sibiu, timp de o saptamana,
fara apa §i mancare, tot datorita refuzului de a accepta colectivizarea.

B I B L I O G R A F I E : Informafii primite in august 2004, de la fiul sau, Coriolan


Brad, doctor in Medicina, stabilit in Germania.

B R O T E A A L E X A N D R U , protopop ortodox din Rupea, jud. Bra§ov.

N . la 17 septembrie 1892 in satul Mateia§i, langa Rupea, in familie de preot.


A urmat cursurile Liceului confesional "Andrei §aguna" din Bra§ov (1903-1911),
apoi ale Institutului teologie din Sibiu (1911-1914). In cursul primului razboi
mondials-a refugiat in vechea Romanic, apoi in Rusia. In 1918 facea parte din
Corpul voluntarilor ardeleni format in Rusia, avand gradul de locotenent. Intre
1918 -1921 a lucrat in Basarabia ca secretar al Direcfiei Invatamant din Chi^inau.
A activat apoi ca profesor §i director al Gimnaziului de stat din Baraolt, jud.Covasna.
A intrat in cler mai tarziu, fiind hirotonit preot la 25 septembrie 1928 de mitropolitul
Nicolae Balan. De la 1 septembrie 1928 a fost numit preot-paroh §i protopop in
Rupea, unde a activat pana in 1966. A fost un bun pastor de suflete, apreciat
predicator in mai multe randuri ales in Adunarea eparhiala a Arhiepiscopiei Sibiului;
activ $i in cadrul "desparfamantului" local Astra.
A fost arestat §i inchis la Gherla din 1947 pana in 1949; in 1951 arestat din
nou §i dus la munca la Canalul Dunare-Marea Neagra, Capul Midia, de unde a fost
elliberat in 1953. De notat ca nu a fost judecat.
Dupa pensionare a stat un fimp in Rupea, apoi la fiul sau in Bucure§ti. A
murit la 1 martie 1980, fiind ingropat langa biserica din Rupea, la care a slujit.
42 REVISTA TEOLOGICA

B I B L I O G R A F I E : Date foarte sumare in vol. Biserica intemnitata, Bucure?ti,


1998, p. 101 §i la Vasile Manea, Preoti ortodoc^i in inchisorile comuniste. Bucure§ti,
2001, p. 61; informafii mai detaliate primite de la Prot. Gheorghe Opri? din Rupea,
iunie 2004. • - _ -• • - - • -

BRUDEA P E T R U , preot ortodox.

N. 14 noiembrie 1913 in §oar§, jud. Bra§ov. Studii liceale (probabil la Liceul


"Radu Negru" din Fagara§), apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1934-
1938). A fost hirotonit preot la 4 octombrie 1940 pentru parohia Cacovifa (azi
Dumnbrava, com. Sasciori), langa Sebe§, jud. Alba; in paralel a fimctionat ca §i
catehet in Sebe?. in 1948 a fost arestat §i condamnat la 3 ani inchisoare sub acuzafia
de "uneltire impotriva ordinei sociale". §i-a executat pedeapsa la Aiud §i la Canalul
Dunare-Marea Neagra. Mai tarziu a funcponat ca preot la Petre§ti-Sebe? §i la Fagara§.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitatd, Bucure§ti, 1998, p. 101.

B U C U R DIONISIE, preot ortodox.

N . 18 mai 1890 in Chihalma, jud. Bra§ov. A studiat la Liceul confesional ortodox


"Andrei §aguna" din Bra§ov (1902-1910), apoi la Institutul teologie din Sibiu (1910-
1913). in 18 noiembrie 1914a fost hirotonit de mitropolitul loan Metianu pentru parohia
Crihalma, protopopiatul Rupea, unde a pastorit pana la pensionare, in 1962.
La 9 iunie 1952 a fost arestat impreuna cu sotia sa §i doi copii §i inchi§i in
Penitenciarul Bra§ov timp de §ase luni, fara a fi judecati. La 9 decembrie 1952
trimis, impreuna cu preoteasa, in comuna Rachitoasa, jud. Bacau, unde li s-a facut
domiciliu obligatoriu; dupa §ase luni sunt du§i in satul Danceni, langa Podu
Turcului, jud. Bacau; li s-a permis sa se reintoarca la Crihalma abia la 1 noiembrie
1955. Nu au fost judecafi. Se pare ca motivul arestarii §i deportarilor l-a constituit
faptul ca fiul lor, loan, medic militar, a fugit cu un avion, impreuna cu alfi colegi in
lugoslavia, iar de acolo in Statele Unite. . .
Parintele Bucur era un preot devotat misiunii sale, dar §i un om cu frumoase
preocupari intelectuale. A fost pre^edintele "despartamantului" local al Astrei; a
scris piese de teatru pentru popor, jucate chiar de credincio§ii sai; a scris o
monografie a satului Crihalma, a versificat Psahirea, intre Noul Testament, precum
j i unele parfi din Vechul Testament. A fost distins cu "crucea patriarhala" de
patriarhul Justinian Marina.
STUDII §1 ARTICOLE 43

A avut patru copii (doi medici, unul inginer, fiica contabila). DupS pensionare
a trait la Rupea, unde a continuat sa versifice. A murit in 1981, fiind ingropat in
Crihalma, langa biserica la care a slujit.

B I B L I O G R A F I E : Date sumare in vol. Biserica intemnitatd, Bucure?ti, 1998, p.


102; Vasile Manea, Preofi ortodoc^i in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p.
62; informafii de la Prot. Gheorghe Opri§ din Rupea, din iunie 2004.

BURSU lOAN, preot ortodox.

N . 21 (11) noiembrie 1898 in Uceade Sus, jud. Fagara? (azi Bra§ov), in familie
de preot. Studii liceale (probabil la Liceul "Radu Negru" din Fagara§, apoi la Institutul
teologie din Sibiu (1920-1923). A fost un timp secretar personal al mitropolitului
Nicolae Balan. Hirotonit preot la 8 decembrie 1927 pentru parohia natala (datorita
lui, au revenit la ortodoxie tofi credincio?ii unitfi din Ucea de Sus).
Fiindca in tinerefe a facut politica legionara, la 18 mai 1948 a fost arestat de
Securitatea din Fagara§ impreuna cu un credincios al sau. A fost definut scurt timp
la Fagara?, impreunS cu Par. Arsenic Boca de la Manastirea Sambata, cu protopopul
Pavel Borzea din FagSra§. In continuare, a fost inchis in Penitenciarele din Aiud,
Ocnele Mari, Canalul Dunare-Marea Neagra, Targu Jiu §i Pite?ti, fiind eliberat
abia la 21 iunie 1954. Dupa eliberare, a fost reincadrat de mitropolitul Nicolae
Bdlan tot la parohia Ucea de Sus. A murit la 19 decembrie 1977.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 107; informafii


de la Pr. loan Glajar din Ucea de Jos (iulie 2004).

CALEV l O A C H I M , preot ortodox.

N . 10 ianuarie 1910 in §ona, langa F§gara§, azi jud. Bra§ov. A fScut studii la
Seminarul orfanilor de razboi din Campulung Muscel (1922-1930) §i doi ani la
Facultatea de Teologie din Bucure§ti. A fost hirotonit in catedrala din Sibiu la 7 iulie
1932 pe seama parohiei Telechi Recea-prot. Fagara§ (1932-1939), apoi in §elimbar,
langa Sibiu (1939-1951), §i in Poplaca, langa Sibiu (1951-1952). A fost refinut
administrativ intre 18 iulie 1952 (pe cand era in Poplaca) §i 1 iulie 1954, sub acuzafia
ca ar fi simpatizat cu mijcarea legionara. I s-a fixat apoi domiciliu obligatoriu in
localitatea Ivane?ti, jud. lalomifa, unde a ramas pana in anul 1964. A pastorit apoi in
parohia Sebe§u de Jos, jud. Sibiu pana in vara anului 1969, cand a trecut la cele ve§nice.
44 REVISTA TEOLOGICA

BIBLIOGRAFIE: Vol. Biserica intemnitata, Bucure§ti, 1998, p. 113; Emanuel


Tavala, Monografia comunei fi parohiei Poplaca, teza de licenta, Sibiu, 2004, p.
110-111 (pe baza informapilor fiicei pr. Calin, Lucian, azi preoteasa vaduva in Sibiu).

C H E § C U VASILE, preot ortodox. • -.IT ^r-

N . 7 martie 1910 in Mihaileni, jud. Sibiu. Absolvent de liceu cu bacalaureat.


Studii la Academia teologica din Arad.
Hirotonit la 7 aprilie 1935 de mitropolitul Nicolae Balan pentru parohia Mihaileni.
Nu se §tie cand a fost inchis la Canalul Dunare-Marea Neagra, apoi la Aiud. Dupa
eliberare, a fost angajat la Centrul eparhial Sibiu, la tipografia eparhiala. Intre anii
1969-1980 a fost preot la Ocna - Sibiului. A murit in Sibiu la 4 ianuarie 1982.

BIBLIOGRAFIE: Vol. Swmca Bucure§ti, 1998, p. 120; informafii


de la preotul Savu Popa din Ocna Sibiului, septembrie 2004.

C I U L E I D U M I T R U , preot ortodox.
>> - - . . . r\ -.• ;.>,:• i ' •

N . 19 iulie 1911 in satul Fantana, jud. Bra§ov. Dupa terminarea studiilor


liceale (probabil la Fagara§), a urmat cursurile Academiei teologice "Andreiane"
din Sibiu (1928-1932). Hirotonit la 4 iunie 1933 pe seama parohiei Harseni, prot.
Fagara§, unde a functionat pana la 24 iunie 1941, cand s-a transferat la parohia
Daia, jud. Bra§ov. Arestat la 19 iulie 1952 §i retinut pentru cercetari pana la 17
iunie 1954. A activat, in continuare, la Daia, de unde s-a transferat la parohia
Saschiz, prot. Sighi§oara, la 1 aprilie 1960; pensionat la 1 februarie 1982 §i stabilit
in Targu Mure§, unde a murit, in anul 2000. . .-

BIBLIOGRAFIE: Vol. 5/5mco f«/eAwn/;o/d, Bucure?ti, 1998, p. 130.

COCAN OCTAVIAN, preot ortodox. , ,.

N. 6 februarie 1912 in Sambata de Sus, jud. Bra§ov. Studii la Liceul "Radu


Negru" din Fagara§, apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1930-
1934). A fost hirotonit preot la 30 noiembrie 1935 pentru parohia Berivoii Mari,
jud. Faraga§. Mai tarziu, preot in Fagara§.
STUDII §1 ARTICOLE 45

in 1952 a fost arestat pentru cercetari; a facut 16 luni de detentie la Canalul


Dunare-Marea Neagra. A trecut la cele ve§nice in decembrie 1990.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitata , Bucure§ti, 1998, p. 131; Vasile


Manea, Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 78.

COM§A lOAN, preot ortodox.

N . 30 iunie 1911 in satul Galafi, azi contopit cu or. Fagara§. A facut 4 clase de
liceu, apoi 4 clase la Seminarul teologie din Sibiu §i Academia teologica "Andreiana"
din Sibiu (1931-1935). Hirotonit la 5 septembrie 1936 pentru satul natal.
A fost arestat in 1948 §i condamnat de Tribunalul Militar Bra§ov prin sentinta
nr. 311 din 31 martie 1949, la 18 luni de inchisoare, sub acuzatia de "uneltire
contra ordinei sociale". A fost reincadrat la parohia sa, unde a slujit pana la
pensionare (1 februarie 1978).

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitata, Bucure§ti, 1998, p. 135 (cu unele


date biografice eronate); Vasile Manea, Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste,
Bucure§ti, 2001, p. 81 (cu acelea§i date eronate), p. 62; informafii de la Prot.
Gheorghe Opri§ din Rupea §i Pr. loan Glajar din Ucea de Jos.

D A S C A L C O R N E L , preot ortodox.

N . 9 ianuarie 1916 in Cluj. Studii liceale, cu bacalaureat, apoi la Academia


teologicadin Sibiu (1936-1940). A fost hirotonit diacon la 15 iunie 1941, apoi preot la
2 octombrie 1942 pentru parohia Lepindea azi jud. Mure§ (1 aprilie 1943 - 1 noiembrie
1947), apoi s-atransferatlaArpa§ude Jos, azi jud. Sibiu(l noiembrie 1947-1 noiembrie
1956). Prin 1947 l-a adapostit un timp pe Nichifor Crainic (vezi prefata la vol.
memorialistic Zile albe, zile negre, Bucure§ti, 1991). A fost arestat in 11 decembrie
1956 §i condamnat de Tribunalul Militar Sibiu (iulie 1957) la 9 ani inchisoare pentru
ca a refuzat sa divulge secretui spovedaniei in fafa anchetatorilor; eliberat la 16
aprilie 1964. A fost reincadrat la parohiile Comafel (1 septembrie 1964 - 1
noiembrie 1969), apoi la Sebe§u de Jos, ambele in jud. Sibiu, de unde s-a pensionat la
1 iulie 1983. Dupa pensionare, s-a stabilit in Geoagiu, jud. Alba, unde a murit.
46 REVISTA TEOLOGICA

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitatd, Bucure§ti, 1998, p. 152-153; Vasile


Manea, Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 90; Cicerone
lonifoiu, Victimele terorii comuniste..., literele D-E, Bucure§ti, 2002, p. 30.

DAMBOIU V I C T O R , preot ortodox.

N . 29 noiembrie 1922 in Rau§or, jud. Bra§ov. Studii la §colile normale din Fagara§
(1934-1938) §i "Andrei §aguna" din Sibiu (1938-1942). In toamna anului 1942 s-a
inscris la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu, dar curand a fost incorporat §i
trimis pe front. $i-a reluat studiile la Academia teologica din Arad, pe care le-a terminat
in 1947, cu licenta la Sibiu. La 2 septembrie 1947 a fost hirotonit preot pe seama
parohiei §inca Noua, prot. Fagara§, iar in 1952 s-a transferat la parohia Dragu§, prot.
Fagara§. A fost arestat prima oara in anul 1949, in urma unor predici impotriva regimului
§i dus la Securitatea din Fagara§, unde a fost anchetat §i batut. In aprilie 1957 a fost
arestat din nou §i condamnat la 10 ani de inchisoare de Tribunalul Militar Bra§ov, sub
acuzafia de "complicitate la crima de uneltire contra statului". §i-a executat pedeapsa
in inchisorile din Sibiu, Codlea, Jilava, Galafi, Braila, Balta Mare a Brailei, Salcia §i
Stoiene?ti, jud. Braila. A fost eliberat la 3 august 1964.
Dupa eliberare, a lucrat ca simplu muncitor in Fagara§, apoi dupa multe
amanari, a fost numit la parohia Raujor, de unde s-a pensionat la 1 ianuarie 1986.
A murit in anul 2003. . , - -.^u,

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitatd, Bucure§ti, 1998, p. 155; Vasile


Manea, Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 91-92 (date
oferite de Pr. V. Damboiu).

D O B R E S C U CONSTANTIN, preot ortodox in Ghijasa de Jos, jud. Sibiu


Definut 5 (cinci) ani.

B I B L I O G R A F I E : Nu este menfionat in lucrarile consacrate preotilor definufi in


inchisorile comuniste. Informafia Par. loan Vladovici din Sibiu, fost definut politic.

E N E S C U ISAIA, preot ortodox.

N . 18 iunie 1903 in §imon, jud. Bra^ov. Studii liceale, cu bacalaureat, la


Liceul "Andrei §aguna" din Bra§ov, apoi la Academia teologica "Andreiana" din
Sibiu (1924-1928). Hirotonit la 29 septembrie 1929 de arhiereul Vasile Stan de la
Sibiu pentru parohia §imon. Nu se ?tie in ce perioada a fost inchis.
STUDII §1 ARTICOLE 47

B I B L I O G R A F I E : , Nu este menfionat in lucrarile consacrate preofilor definufi.


Informafie de la Parintele loan Giurgiu din Moeciu de Jos, fost definut politic
(iulie 2004).

E§IANU HARITON, preot ortodox.

N . 29 septembrie 1910 in Sambata de Jos, jud. Fagara? (azi jud. Bra§ov). A


facut 4 clase de liceu in Fagara§, apoi Seminarul teologie de 4 clase existent atunci
la Sibiu, dupa care s-a inscris la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1931-
1935). Hirotonit preot la 13 iunie 1937 pe seama parohiei Biborfeni - jud. Covasna,
(unde a construit o biserici). Din cauza ocupafiei hortyste, a fost nevoit sa piece,
fimcfionand un timp la parohiile Stanija de Jos (jud. Hunedoara, prot. Brad), apoi la
Cincu Mare (prot. Agnita); in sfar§it, intre anii 1948-1984 a pastorit in satul natal.
A fost arestat in vara anului 1952 (se pare la 15 august) §1 dus la Canalul
Dunare-Marea Neagra (Poarta Alba). De acolo, dus la Borze§ti §i One§ti, jud.
Bacau, de unde a fost eliberat in 1954; nu a fost judecat.
S-a pensionat in 1984, iar in septembrie 1986 a trecut la cele ve§nice. Apreciat
de credincio§i, dar §i de colegii preofi pentru finuta sa aleasa de preot.

B I B L I O G R A F I E : Date extrem de sumare in vol. Biserica intemnitatd, Bucure§ti,


1998, p. 183 §i la Vasile Manea, Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti,
2001, p. 109;Cicerone lonifoiu, Victimele terorii comuniste...Dic\ionetT, literele
D-E, Bucure§ti, 2002, p. 227; informafii mai amanunfite oferite de Prot. Gheorghe
Opri§ din Rupea in iunie 2004.

F I L I P NICANOR,

N . la 16 februarie 1899 in satul Finijel, jud. Cluj. Studii liceale cu bacalaureat,


apoi la Institutul teologie ortodox din Sibiu (1920-1923). Hirotonit preot la 21
februarie 1926 pentru parohia Apoldu de Sus, jud. Sibiu; mai tarziu preot in
Barcani, azi incorporat in ora§ul intorsura Buzaului, jud. Covasna. In 1948-1949
era refinut la Securitatea din Bra§ov (impreuna cu stud, teolog Gh. Opri§ §i elevul
loan Glajar); ulterior a ajuns la Canalul DunSre Marea Neagra.

B I B L I O G R A F I E : Wol Biserica intemnitatd, Bucuresti, 1998, p. 305; informafii


de la Prot. Gheorghe Opri§ din Rupea §i Pr. loan GlSjar din Ucea de Jos, in
august 2004.
48 REVISTA TEOLOGICA

FLE§ARIU AUREL, preot ortodox. . . A , ); '

N. 3 martie 1914 in Saschiz, langa Sighi§oara (azi jud. lVlure§). Studii la


Liceul din Sighi§oara, apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1933-
1937). A functionat in parohiile §oala, prot. Media§ - hirotonit la 15 iulie 1938 -
pana la 1 octombrie 1943), apoi la Crit, protopopiatul Rupea, azi jud. Bra§ov,
unde a ramas pana la pensionare, la 1 octombrie 1979. Apreciat de credincio§i, ca
bun cantaret §i predicator. •^ . . .• -iV
In iunie 1952 a fost arestat §i deportat in satul Vii§oara, in Baragan langa
Slobozia, unde a stat timp de patru ani. In aceasta perioada, prin stradaniile sale, s-
a ridicat o modesta biserica in Vii§oara pentru deportapi de acolo. A murit in
1995, in Timi§oara, unde locuia la fiul sau. , ,

BIBLIOGRAFIE:Vol. Biserica intemnitata, Bucure?ti, 1998, p. 188-189; Vasile


Manea, Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 112 (foarte
sumar); informafii de la Prot. Gheorghe Opri§ din Rupea, din iunie 2004.

FLOREA M A T E I , preot ortodox (probabil initial greco-catolic)

N . 14 februarie 1899 in Ia§i, jud. Bra§ov. Hirotonit pe seama parohiei natale.


Potrivit dispozitiilor Comisiei de Redresare Economica §1 Stabilizare
Monetara nr. 249 din 19 martie 1948 a fost "licentiat din serviciu". In 1952 a fost
arestat §1 condamnat la un an inchisoare prin sentinta nr. 488/1952 a Tribunalului
Bra§ov. §i-a executat pedeapsa la Canalul Dunare-Marea Neagra.

BIBLIOGRAFIE : Vol. Biserica intemnitata, Bucure§ti, 1988, p. 191.

FLOREA l O N E L , preot ortodox. '-• ' • • n •

N . 26 august 1913 in Pianu de Jos, jud. Alba. A facut studii la un seminar


teologie, apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1931-1935). A fost
hirotonit preot pentru parohia Vinpi de Jos, jud. Alba, la 25 martie 1939, unde a
funcfionat pana la 15 iunie 1941. Pentru implicare in mi^carea legionara a fost
condamnat la 5 ani inchisoare in 1941, fiind eliberat abia in 1947. In anii urmatori,
a funcponat ca dirijor de cor in Sibiu (1949-1950), profesor de Muzica la $coala
de cantarefi bisericesti din Sibiu (1941-1950), apoi la §coala de drumuri §i poduri
din Sibiu (1950-1952). Din 19 iulie 1952 pana la 5 iulie 1954 a fost arestat din nou
STUDII §1 ARTICOLE 49

§i trimis in lagarele de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra (Periprava ?i


Navodari). Dupa eliberare, a functionat ca administrator de imobil la Institutul
teologie universitar din Sibiu (15 iulie 1954-14 mai 1959). A fost din nou arestat
in mai 1959 ?i condamnat de Tribunalul Militar din Sibiu la 7 ani inchisoare, sub
acuzafia de "uneltire contra ordinei sociale"; eliberat la 28 iulie 1964. In anii
urmatori, a fost reincadrat ca preot la parohiile Glamboaca, jud. Sibiu (1 octombrie
1964 - 1 august 1966), lemut - jud. Mure§ (1 august 1966 - 1 februarie 1971) §i
Calvasar, jud. Sibiu (din 1971 pana la pensionare, in 1 noiembrie 1985).
Dupa pensionare a trait in Sibiu; aici a murit la 15 noiembrie 1999.

B I B L I O G R A F I E : vol. 5wmcafn/e/w«//a/fl,Bucure§ti, 1998, p. 190 (date foarte


complete);

F U L E A lOAN, absolvent de teologie, apoi preot ortodox.

N . 22 februarie 1928 in Ludo§, jud. Sibiu. A fost arestat pentru prima oara in
iunie 1948, pe cand era elev la Liceul "Gheorghe Lazar" din Sibiu §i condamnat la
trei ani de inchisoare (executata la Targjoru-Prahova §i Canalul Dunare-Marea
Neagra). Dupa eliberare §i-a terminat studiile liceale, apoi a urmat cursurile
Institutului teologie universitar din Sibiu (1954-1958). La 29 aprilie 1959 a fost
arestat din nou §1 condamnat de Tribunalul Militar Constanfa prin sentinfa nr. 325
din 27 iunie 1959 la 25 de ani de munca silnica, sub acuzatia de "uneltire contra
ordinei sociale". §i-a executat pedeapsa pana la 30 iulie 1964. A fost hirotonit
preot pe seama parohiei Fofeldea la 25 februarie 1965, unde a lucrat mult pentru
restaurarea vechii fresce a bisericii, executata de frafii Grecu. Era foarte apreciat
de credincio§i fiind un bun cantaref §i bun predicator. A murit la 2 iulie 1986.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 195; Vasilea


Manea, Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 115 (in
amandoua sunt date eronate).

G A R C E A S I L V E S T R U , preot ortodox.

N. 6 octombrie 1905 in Ago?tin (azi Augustin), fostul judef Tamava Mare


(azi in Brajov). A urmat 4 clase gimnaziale, apoi 3 clase la §coala normala "Andrei
§aguna" din Sibiu §1 Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1926-1930).
Hirotonit la 22 februarie 1931 pentru parohia Cematu, jud. Bra§ov. Nu se §tie care
a fost perioada de detenfie politica.
50 REVISTA TEOLOGICA

B I B L I O G R A F I E : O simpia menfiune in vol. Mdrturisitori de dupdgratii, Cluj-


Napoca, 1995, p. 35.

G I U R G I U lOAN, preot ortodox.

N . 8 iulie 1919 in Moeciu de Jos, jud. Bra?ov, intr-o familie de tarani ai


caror stramo§i au venit aici din Munfii Apuseni, dupa rascoala lui Horea. A studiat
la Liceul "Andrei §aguna" din Bra§ov (4 clase), apoi la Liceul "Gheorghe Lazar"
din Sibiu (cl. V - V I I I , cu bacalaureatul), continuand la Academia teologica
"Andreiana" din Sibiu (1938-1942). A fost hirotonit in 1942 pe seama parohiei
Fundata-Bran, iar in 1945 s-a transferat in satul natal, parohia Moeciu de Jos.
La 9 octombrie 1959 a fost arestat de Securitatea Bra§ov. Dupa cercetari,
care au durat noua luni, a fost condamnat "la 15 ani de munca silnica §i 15 ani
temnifS grea" (pedepse necontopite), sub acuzafia de "complot armat impotriva
siguranfei statului ?i favorizarea infractorului", deoarece a discutat §i a hranit un
luptator din rezistenfa armata anticomunista din munfi. Pentru ca publicase in
"Anuarul Academiei teologie Andreiane" pe anul 19412/1942 o conferinfa cu titlul
"Omul in concepfia cre§tina §i cea comunista", a primit inca o condamnare de 10
ani, fiind acuzat de "intensa activitate impotriva clasei muncitoare." Cele trei
sentinfe prevedeau §i confiscarea averii. §i-a executat pedeapsa la Penitenciarele
din Codlea, Aiud, Jilava §i Galafi, apoi la lagarul de exterminare Salcia din Balta
Brailei, de unde a fost eliberat in august 1964.
A fost reincadrat ca preot la parohia Papaufi, jud. Covasna (1964-1967), in paralel
la Ladaufi (1965-1967), la Holbav, jud. Bra§ov (1967-1973), apoi a revenit in saUil
natal (din 1973 pana la pensionare, in 1992); hirotesit iconom stavrofor in 1985.

B I B L I O G R A F I E : Informafii detaliate primite de la PSr. loan Giurgiu in


iulie 2004.

G L A J A R lOAN, absolvent de liceu, mai tarziu preot.

N . 24 martie 1929 in Ucea de Jos, jud. FSgara?, (azi Bra§ov). A studiat la


Liceul "Radu Negru" din Fagara? .Ca ele v de liceu, a facut parte din organizafia
secreta "Frafia de Cruce", cu profil nafionalist §i anticomunist. A fost arestat in
casa parinteasca la 29 iunie 1948, la cateva zile dupa terminarea penultimei clase
de liceu; in aceea§i zi au fost arestafi §i alfi colegi ai sai. A fost anchetat la
Securitatea din Fagara? §i Bra§ov §i inchis la Penitenciarul din Bra§ov. A fost
STUDII §1 ARTICOLE 51

judecat la Bra?ov in februarie 949 - impreunS cu alte grupuri de elevi, studenfi,


intelectuali §i muncitori - §i condamnat la un an de "inchisoare corecfionala" pentru
"uneltire impotriva ordinei de stat". Eliberat dupa un an §i trei luni, deci la 1
octombrie 1949.
N-a mai fost primit in Liceul "Radu Negru" din Fagara§, nici la Liceul
"Gheorghe LazSr" din Sibiu, fapt pentru care s-a angajat pe un §antier de
constructii §i a facut clasa a Xll-a ca "elev particular" (fara frecvenfa). Dupa
bacalaureat, a dat de patru ori examen de admitere pentru invafamantul universitar
(o data la o Facultate de constructii, apoi de trei ori la Facultap de MatematicS-
Fizica), dar a fost respins de fiecare data din cauza "dosarului". Din aceste
motive, s-a inscris la Institutul teologie universitar din Sibiu (1950 - 1954),
dupa care a facut cursuri de doctorat, la zi, la Institutul teologie din Bucure§ti
(1955 - 1958). Hirotonit diacon in 1954, preot abia la 27 februarie 1960 (din
cauza dificultafilor facute de Departamentul Cultelor §1 Securitate), pe seama
parohiei Ucea de Jos, unde funcfioneaza §i in prezent; un timp a fost, concomitent,
consilier la Arhiepiscopia Sibiului (1974-1976) §i lector la Institutul teologie
din Sibiu (1976-1991). in tinerefe a publicat diverse studii §i articole in periodicele
bisericesti ale timpului "Studii Teologice", "Mitropolia Ardealului", "Telegraful
Roman" §i altele.

B I B L I O G R A F I E : Vol Biserica intemnifata, Bucure?ti, 1998, p. 209 (foarte sumar);


Pn Prof Mircea Pacurariu, Dicfionarul teologilor romdni, ed. a Il-a, Bucure§ti, 2002,
p. 203. Informafii detaliate primite de la Par. I . Glajar, august 2004.

GREBENEA NICOLAE, diacon §1 profesor de Religie, iar dupa eliberare preot.

N . 25 octombrie 1905 in Ra?inari, jud. Sibiu. A urmat cursurile $colii Normale


"Andrei §aguna" din Sibiu (cu diferenfa de liceu §i bacalaureat), apoi ale Academiei
teologice "Andreiane" din Sibiu (1926-1930), cu licenfa la Facultatea de Teologie
din Cemaufi. A flmcfionat pentru scurt timp ca profesor de Religie la Lupeni §i
Petro§ani, apoi in Bicazul Ardelean (pe atunci in jud. Ciuc).
Intrat de tanar in mijcarea legionara, a avut parte de 22 de ani de inchisoare
inca din timpul guvemarii lui Ion Antonescu (1942 - 1964). A fost refinut la Aiud
timp de 18 ani, apoi la mina de la Cavnic §i in alte inchisori. Dupa eliberare,
mitropolitul Nicolae Colan i-a incredinfat o modesta parohie, Spini cu filia $ona,
pe Tamave. in martie 1973 s-a transferat in parohia Vladiceni, jud. Neamf, unde a
activat pana in 1977, cand a fost pensionat forfat din dispozifia organelor de
Securitate. Din 1964 §i pana in decembrie 1989 a fost in permanenfa anchetat la
52 REVISTA TEOLOGICA

Securitatea din Alba Julia, apoi la cea din Piatra Neamf. Dupa pensionare s-a
stabilit in Piatra Neamp

B I B L I O G R A F I E : Volumul memorialistic^/M/n//>/£//« intuneric, edifiaa doua,


Bucure§ti, Editura Seara, 2000, 560 p.

' G R E C U TRAIAN, preot ortodox. - . • :

N. 25 august 1910 in Ruja, jud. Sibiu (azi localitate components a or. Agnita).
A fScut 4 clase de gimnaziu, Seminarul teologie de 4 clase din Sibiu §i apoi
Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1931 - 1935). A fost hirotonit preot
pe seama parohiei Toarcla, prot. Agnita, la 20 noiembrie 1936, unde a pastorit
pana in 193 8, cand a fost ales preot in satul natal; aici a pastorit pana in 1964, cand
§i-a pierdut vederea. A murit la 6 decembrie 1984.
A fost detinut la Canalul Dunare-Marea Neagra un an sau doi.

B I B L I O G R A F I E : Informafia Prot. Gh. Opri§ din Rupea §i Prot. Grigorie Cemea


din Agnita (august 2004).

L A S C U lOAN, preot ortodox.

N. 17 aprilie 1904 in Ra§nov, jud. Bra?ov. A ftcut Liceul (probabil in Bra^ov),


apoi Academia teologica "AndreianS" din Sibiu (1926-1930). A fost hirotonit preot
la 2 august 1931 de mitropolitul Nicolae Balan, pe seama parohiei Bran-Poarta.
A fost arestat, deoarece facuse politica legionara.

L E I C U MIHAI, preot ortodox.

N . 1 decembrie 1905 in Sighi§oara. Studii la Liceul "Timotei Cipariu" din


Dumbraveni, apoi la Academiile teologice din Sibiu §i Cluj (1926 - 1930). A fost
hirotonit preot pe seama parohiei Cove?, protopopiatul Agnita la 6 decembrie 1931
de mitropolitul Nicolae Balan, unde a pastorit pana in 1946; intre anii 1943-1945
a fost "administrator protopopesc" la Agnita. Dupa 1946 a lucrat la Centrul eparhial
Sibiu. intre anii 1952-1954 a fost arestat (pentru implicare in mi^carea legionara)
§i trimis la munca la Canalul DunSre-Marea Neagra. In 1956 a fost numit preot la
STUDII §1 ARTICOLE 53

biserica "dintre brazi" din Sibiu, la care a activat pana la pensionare, in 1976. Era
un preot distins, foarte apropiat de credincio?i. A murit in Sibiu la 9 aprilie 1985.

B I B L I O G R A F I E : Pr. Mihai Naicu, Biserica Adormirea Maicii Domnului


din Cove§ (1851-2001), Sibiu, fa., p. 28-29.

M O D R O I U M I R C E A , preot ortodox.

N . 20 octombrie 1919 in Vama Buzaului, jud. Bra?ov. A facut liceul, apoi


Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1933-1937). A fost hirotonit preot la
29 noiembrie 1940 pentru parohia Vama Buzaului de episcopul Vasile Stan.
Arestat, dar nu §tim in ce perioada.

B I B L I O G R A F I E : O simpia menfiune in vol. Marturisiri de dupa gratii. Slujitori


ai Bisericii in temnifele comuniste., Cluj Napoca, 1995, p. 52 §i la Vasile Manea,
Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 169.

MOLDOVAN DUMITRU, preot ortodox (probabil initial greco-catolic).

N . 14 decembrie 1907 in Bemadea, jud. Mure§. Nu §tim unde §i-a facut


studiile. Hirotonit preot pentru parohia Recea - jud. Fagara§, azi Bra§ov. A fost
arestat in 1954, sub acuzafia de "omisiune de denunf". Conform sentinfei nr. 1825/
1956 a Tribunalului Bra§ov, a fost condamnat la doi ani de detenfie. §i-a executat
pedeapsa la Canalul Dunare-Marea Neagra.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 289.

MOLDOVAN G H E O R G H E , preot ortodox.

N . la 6 februarie 1916 in Prejmer, jud. Bra?ov. Absolvent de liceu (probabil


la Bra§ov), apoi a urmat Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1937-1941).
Hirotonit la 1 octombrie 1942 pentru parohia Lufa, jud. Fagara§; mai tarziu preot
in Budila, jud. Bra§ov. Nu se cunoa§te perioada de detenfie.

B I B L I O G R A F I E : O simpia menfiune in vol. Biserica intemnifata, Bucuresti,


1998, p. 289.
54 REVISTA TEOLOGICA

M O R A R U G H E O R G H E , preot unit, apoi ortodox.

N . 9 octombrie 1905 in Cuciulata, jud. Bra?ov. A studiat la Liceul "Radu


Negru" din Fagara§, apoi la Academia teologica unita din Blaj. Din 1930 a fost
preot unit in Cuciulata ?i Comana de Jos, jud. Bra§ov, unde a pastorit pana la 1
iunie 1977, cand s-a pensionat; in octombrie 1948 a revenit la Biserica ortodoxa,
impreuna cu toti credincio§ii sai.
Arestat in 12 martie 1950 (1952?) pentru o luna. In 15 august 1950 (1952?
Arestat din nou, dus in cetatea Fagara§, iar de acolo la Canal Dunare-Marea Neagra
(Capul Midia, apoi la Navodari). A fost eliberat la 10 august 1953. A fost acuzat
ca a raspandit manifeste impotriva ordinei de stat.
Dupa pensionare, in 1977, s-a stabillit in Breaza, pe Valea Prahovei, unde a
trait pana la moarte, in august 1987.

B I B L I O G R A F I E : Informatii de la Prot. Gheorghe Opri? din Rupea, iunie 2004.

MUNTEANU A L E X A N D R U , student teolog, apoi preot ortodox.

N . 1 octombrie 1924 in Pacli§a, azi incorporatS in mun. Alba lulia. Dupa


terminarea liceului in Alba lulia s-a inscris la Academia Comerciala din Bra§ov
(1945) §i la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (an 1, 1947/48). La 28 mai
1948 a fost arestat. Tribunalul Militar Bra§ov, prin sentinfa nr. 332/martie 1949 -
dosarul 86/1949, l-a condamnat la 15 ani munca silnica, fiind acuzat de "crima de
uneltire impotriva ordinei sociale". $i-a executat pedeapsa la Sibiu, Bra§ov, Jilava,
Pite§ti, Gherla, mina de plumb Baia Sprie, Aiud. A fost eliberat abia la 24 mai 1963.
Dupa eliberare, a fost angajat ca simplu muncitor la doua intreprinderi de
stat din Alba lulia. In urma unor incercari repetate, i s-a permis sa se reinscrie la
Institutul Teologie Universitar Sibiu, in 1967, pe care l-a urmat la zi, pana in 1971.
Dupa obfinerea licenfei, a fost hirotonit preot la 24 august 1971, pe seama parohiei
Ciugud, langa Alba lulia, unde a pastorit pana la pensionare in 2001. Deosebit de
apreciat de credincio§i §i de colegii preofi; hirotesit iconom stavrofor. Azi traiejte
in or Dumbraveni, jud. Sibiu. ,

B I B L I O G R A F I E : Vol Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 292-293; Vasile


Manea, Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucuresti, 2001, p. 171-172;
informafii primite de la Par. Al. Munteanu in august 2004.
STUDII §1 ARTICOLE 55

NAFTANAILA lOAN, preot ortodox.

N . 4 iunie 1925 in Breaza, jud. FSgara?, azi jud. Bra§ov. Studii la Liceul
"Radu Negru" din Fagara§, apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu
(1945-1949). A fost hirotonit pentru parohia Breaza la 29 aprilie 1949.
A fost arestat in 27 septembrie 1957 §i condamnat initial la 3 ani inchisoare,
sub acuzatia de "omisiune de denunf §i ajutor dat unor fugari". In urma recursului,
Tribunalul Suprem, Colegiul Militar din Bucure§ti, prin sentinpi nr. 135 din 15
august 1958, l-a condamnat la 6 ani detenfie §i confiscarea averii. $i-a executat
pedeapsa la Gherla, apoi la Salcia, Periprava §i Grindu; eliberat la 8 septembrie
1963. Dupa eliberare a fost incadrat ca preot in parohiile Bucerdea Granoasa,
langa Blaj, pana in 1969, apoi din nou in satul natal (1969-1993), iar dupa
pensionare (1993) a mai slujit in Vijtea de Jos, la Berivoi, Hurezi, Recea (toate in
prot. Fagara§), la fiecare cate un an, apoi la reinfiinfata manastire de la Breaza.
Preot cu preocupari istorice intre altele, a intocmit o monografie a satului natal.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 298; informafii


de la fiul sSu, preot in Vi§tea de Jos, august 2004.

N E A G O E lOAN, preot ortodox.

N . 7 iulie 1912 in Vi§tea de Jos, jud. FSgSra? (azi Bra§ov). Absolvent al


Seminarului "Central" din Bucure§ti $i licenfiat (1939) al Facultafii de Teologie
din Cemaufi. La 10 septembrie 1940 a fost hirotonit in catedrala din Sibiu pentm
parohia Dridif jud. Fagara?; in 1943 a fost mobilizat ca preot militar §i trimis pe
front; in 1945 a fost ales preot pentru parohia natala, Vi§tea de Jos, unde a pastorit
pana la 31 octombrie 1962, cand a trecut la cele ve?nice. In 1945 a fost intemat in
lagSml din Galafi, langa FSgara? (azi inglobat in acest ora§) timp de cateva luni,
pentru cS aderase la mi§carea legionarS.

B I B L I O G R A F I E : Nu este trecut in volumele consacrate preofilor din inchisorile


comuniste; informafii primite de la Prot. Gheorghe Opri§ din Rupea §i Preot loan
Glajar din Ucea de Jos ?i de la vad. preoteasa Silvia Neagoe in august 2004.
56 REVISTA TEOLOGICA

O A N C E A ZOSEM, preot ortodox §i profesor de Religie.

N. 21 iulie 1911 in Alma, jud. Sibiu. A urmat cursurile Liceului din Dumbraveni
(1922-1929), un an la Academia teologica din Sibiu (1929-1930), apoi la Facultatea
de Teologie din Bucure§ti (1930-1934). A funcfionat ca profesor de Religie la §coala
normala din Cristuru Secuiesc (1935-1936), apoi la §coala normala de fete "Andrei
§aguna" din Sibiu (1936-1948); hirotonit preot la 31 decembrie 1935. Intre anii
1943-1945 a fost deta§at ca preot §i "administrator protopopesc" la Blaj §i incredintat
cu predarea Religiei la elevii ortodoc?i de acolo, apoi inspector pentru invajamantul
religios secundar din Arhiepiscopia Sibiului (1945-1946).
Pentru implicarea sa in mi§carea legionara, a fost arestat in gara Cop§a Mica
la 7 iulie 1948, acuzat ca a tiparit Calendarul "Credinta" pe anul 1948. Tribunalul
Militar Sibiu, prin sentinfa nr. 93/1949, l-a condamnat la zece ani inchisoare;
ulterior, la 12 august 1957, a fost condamnat la alti cinci ani de inchisoare, fiind
eliberat abia in septembrie 1963. A fost inchis la Aiud, dupa care a avut un timp
domiciliu obligatoriu la Bumbacari, jud. Braila, apoi dus in coloniile de munca
din Delta Dunarii (Noua Culme §i Periprava).
De la 1 ianuarie 1964 pana in 1999 a activat ca preot-paroh in Sibiel, jud.
Sibiu, unde a restaurat biserica-monument istorie §i a pus bazele unui cunoscut muzeu
cu icoane pe sticla. A publicat mai multe lucrari cu profil teologie sau memorialistic,
volume de predici (1944 §i 1975) studii, articole §i predici in periodicele: "Mitropolia
Ardealului", "Mitropolia Olteniei", "Telegrafiil Roman" §.a.

B I B L I O G R A F I E : Cartea proprie Datoria de a marturisi. inchisorile unui


preot ortodox, Bucure§ti, 1995, 160 p.; Vol. Preotul Zosim Oancea fi Muzeul de
icoane pe sticla din Sibiel, Sibiu, 2002, 208 p. A se vedea §i vol. Biserica
fn/ewuz/ara, Bucure§ti, 1998, p. 311.

ONCIOIU G H E O R G H E , preot ortodox.

N. 15 noiembrie 1909 in Moeciu de Sus, jud. Bra§ov. A studiat la Liceul


"Andrei §aguna" din Bra§ov, apoi la Facultatea de Teologie din Bucuresti, unde a
obfinut licenfa. A fost hirotonit la 20 §i 21 decembrie 1935 pentru parohia natala,
Moeciu de Sus.
In perioada septembrie 1952 - octombrie 1954 a fost arestat ?i dus la munca
forfata la Canalul Dunare - Marea Neagra (Salcia), fara a f i judecat. Sofia,
invafatoare, a fost inlaturata din invafamant, iar cei trei copii minori n-au putut
urma §colile pe care le-au dorit. §i-a putut relua activitatea in parohia sa abia in
STUDII §1 ARTICOLE 57

1956. A trecut la cele ve§nice la 29 ianuarie 1969. A fost un preot cult, bun
slujitor §i predicator, foarte apreciat de credincio§i.

B I B L I O G R A F I E : Nu este menfionat in lucrarile consacrate preofilor din


inchisorile comuniste. Informafii de la ginerele sau. Par. Nicolae Puchianu din
Ra§nov - jud. Bra§ov, octombrie 2004.

OPRI§ G H E O G H E - student teolog, hirotonit dupa eliberare.

N . 14 februarie 1927, in Dridif, langa Fagara§, azi in jud. Bra§ov.


Dupa terminarea studiilor secundare, s-a inscris la Academia teologica
"Andreiana" din Sibiu.
La 9 iunie 1948, deci pe cand era in sesiunea de examene, anul I , a fost
arestat §i anchetat, impreuna cu alfi studenfi teologi, la Securitatea din Sibiu. A
fost mutat apoi la Securitatea §i la Penitenciarul din Bra§ov. Abia in februarie
1949 a fost judecat §i condamnat la trei ani de inchisoare corecfionala. In vara
aceluia§i an, impreuna cu alfi studenfi, a fost mutat, pentru scurt timp la
Penitenciarul de la Jilava, iar de acolo in cunoscuta inchisoare de la Pite§ti. Din
octombrie 1949 pana in aprilie 1950 a fost supus - alaturi de alfi studenfi - la
acfiunea de "demascare §i reeducare" dirijata de acel personaj de trista amintire,
Eugen Turcanu. In aprilie 1950 a fost - dus cu alfi studenfi, la Canalul Dunare-
Marea Neagra, dar nu au fost finufi acolo decat pentru scurt timp, socotindu-se ca
nu meritau un regim de munca. In aceasta situafie au fost reintorji la Pite§ti, unde
au continuat torturile ordonate de Turcanu.
In 1950 a fost mutat, impreuna cu alfi studenfi la inchisoarea din Gherla, unde
s-a continuat "reeducarea", sub indrumarea altui sinistru personaj, Popa T^nu. In
septembrie 1951, de^i expirase termenul de trei ani, a primit o noua pedeapsa
administrativa, fiind trimis la munca pe §antierul de la Hidrocentrala Bicaz. A fost
eliberat abia in februarie 1953, apoi i s-a fixat, pentru un timp, domiciliu obligatoriu.
in toamna aceluia§i an a fost reprimit la Institutul teologie din Sibiu, cu
dreptul de a-§i da examenele din anul I . Terminand anul I I , i s-a permis ca sa
pregateasca peste vara, examenele anului III. A§a se face ca in luni 1955 a termina
anul IV §i a susfinut examenul de licenfa.
Dupa casatoria cu Maria Dan din Mandra-Fagara? (al carui tata a fost definut
politic timp de 7 ani), a fost hirotonit preot la 6 august 1956 pe seama parohiei
Merghindeal, jud. Sibiu, unde a pastorit timp de 12 ani. in 1967 a fost numit preot
in Rupea, jud. Bra§ov. Reinfiinfandu-se protopopiatul Rupea, in 1975, i s-a
incredinfat §i conducerea acestuia.
58 REVISTA TEOLOGICA

A indeplinit slujba de protopop timp de 18 ani, deci pana in 1993, cand a


renunfat. In 1998 a solicitat pensionarea pentru limita de varsta. Azi traie§te in
Rupea.

B I B L I O G R A F I E : Date sumare, in vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998. p


316; Vasile Manea, Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p.
184; date biografice oferite de Par. Gh. Opri§ in iunie 2004.

OPRI§ lOAN, preot ortodox.

N . 19 septembrie 1916 in Ocna Sibiului. Studii liceale in Sibiu, apoi la


Facultatea de Teologie din Chi§inau (1934-1938). Profesor de Religie la Liceul
comercial din Sibiu (1939-1940), hirotonit preot la 14 octombrie 1939 pe seama
parohiei Toparcea, jud. Sibiu (1940-1941), transferat apoi la parohia Mandra, jud.
Sibiu (1941-1944); profesor de Religie la Blaj (1945-1946) §i "administrator
protopopesc" la Blaj (1946-1949), profesor la §coala de cantarep bisericesti din
Sibiu (1950-1951), preot la catedrala din Sibiu §i "custode" al Muzeului
Arhiepiscopiei Sibiului (1952-1954).
A fost arestat in perioada 3 ianuarie 1954 - 13 august 1954 sub acuzapa de
"antroposofie". Dupa eliberare, a fost incadrat ca preot in Oarba (jud. Mure§),
Dai?oara (jud. Bra§ov) §i alte parohii din noua Episcopie de Alba lulia. A fost un
preot cu frumoase preocupari de teologie §i filosofie; a publicat diverse studii §i
articole in periodicele bisericesti sibiene.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure?ti, p. 316; Vasile Manea,


Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 184 (acelea§i date).

PAPUC G H E O R G H E , absolvent de liceu, mai tarziui preot.

N . 28 iulie 1928 in Covasna. A studiat la Liceele din Nasaud (1940-194) §i


"Andrei §aguna" din Bra§ov (1944-1948). A fost arestat imediat dupa absolvirea
Liceului §i inchis la Sfantu Gheorghe timp de un an. §i-a continuat studiile la Institutul
teologie universitar din Sibiu (1949-1953), apoi a facut cursurile de doctorat la cel din
Bucure§ti (1953-1956). A fost hirotonit diacon (1956-1988), apoi preot (1988-1993)
pentru catedrala mitropolitana din Sibiu; concomitent a fiincponat ca secretar de secpe
la Arhiepiscopia Sibiului (1956-1968), consilier cultural al Arhiepiscopiei (1968-1993),
redactor al ziarului "Telegraful Roman" (1967-1968) §i al "Indrumatorului bisericesc
STUDII §1 ARTICOLE 59

de la Sibiu" (1968-1993). A publicat unele studii in revistele biserice§ti ("Studii


Teologice" §i "Mitropolia Ardealului") dar mai ales sute de articole in cele doua
publicafii pe care le-a redactat sau predici in "Mitropolia Ardealului" (o parte din
articole au fost stranse in volumul Intru innoirea vietii. Articole de zidire sufleteasca,
Sibiiu, 1978,464 p.). A murit in Sibiu la 27 octombrie 1993.

B I B L I O G R A F I E : Necrolog in Telegraful Roman, nr. 4 1 - 4 2 din 1993, p. 1-2;


loan Lacatu§u, Personalitafidin Covasna $i Harghita, Cluj-Napoca, 1998, p. 113-
115; Pr. Prof Mircea Pacurariu, Carturari sibieni de altadata, Cluj-Napoca, 2002,
p. 721-723; Mircea Pacurariu Dicfionarul teologilor romdni, ed. a Il-a, Bucure§ti,
2002, p. 350-351.

PORA E M I L , preot ortodox.

N . 8 decembrie 1905 inNade§, fostul judef Tamava Mare (azi jud. Mure§).
Studii la §coala normala "Andrei §aguna" din Sibiu, apoi la Academia teologica
"Andreiana" tot in Sibiu (1925-1929). A fost hirotonit la 13 aprilie 1930, ca §i
"capelan" pentru parohia Agnita, unde mai tarziu a devenit preot-paroh pana in
1959. Arestat in 1959 §i definut un an pentm cercetari. Dupa eliberare, a funcfionat
la parohia Tiur (1961 -1971), apoi la Vladeni, jud. Bra§ov (1971 -1977). A murit in
1986 in Vladeni, langa Blaj.

B I B L I O G R A F I E : Nu este menfionat in volumele consacrate preofilor definufi


in inchisorile comuniste; informafii primite de la Prot. Gheorghe Opri? din Rupea
§i Grigorie Cemea din Agnita in august 2004.

P U R C A R O I U DANIIL, preot ortodox.

N . 31 octombrie 1905 in Tohanu Nou, jud. Bra§ov. A urmat §coala normala


"Andrei §aguna" din Sibiu, apoi Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1925-
1929). Hirotonit la 13 iulie 1930 pentm parohia Turche§, jud. Bra§ov. Nu se
cunoa§te perioada detenfiei sale.

B I B L I O G R A F I E : O simpia menfiune in vol. Mdrturisitori de dupd gratii, Cluj


Napoca, 1995, p. 65.
60 REVISTA TEOLOGICA

RADU SIMION, preot ortodox §i profesor de Religie.

N. 18 octombrie 1906 in Mohu, jud. Sibiu. A facut studii la §coala normala


"Andrei §aguna" din Sibiu (1919-1926), cu diferenfa de liceu §i bacalaureat, la
Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1927-1931), cu licenta la Cemaufi (1935)
§i doctorat la Bucure§ti; licenfiat al Facultafii de Litere §i Filosofie din Cluj-Sibiu
(1944); profesor suplinitor de Religie in Hafeg (1931 -1932), la Cristum Secuiesc (1932-
1938), fiind §i preot paroh in Cristur (1935-1938), apoi profesor titular de Religie la
Liceele de baiefi §i fete din Sighi§oara (1938-1940) §i la Liceul "Gheorghe Lazar" din
Sibiu (1940-1948); profesor la $coala elementara din cartieml Gu§terifa (1948-1950),
asistent (1951-1952), bibliotecar §i funcfionar (1955-1958), apoi duhovnic-asistent
(1958-1969) la Institutul teologie universitar din Sibiu. A publicat mai multe lucrari
de teologie, precum §i studii §i articole in periodicele bisericesti sibiene.
A fost arestat la 16 august 1952 §i definut la Canalul Dunare-Marea Neagra
(Navodari) pana la 1 mai 1954.
A murit in Sibiu la 30 martie 1995.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitatd, p. 368; Mircea P5curariu,


Dicfionarul teologilor romdni, ed. I I , Bucure§ti, 2002, p. 408; Mircea Pacurariu,
Cdrturari sibieni de altddatd, Cluj-Napoca, 2002, p. 712-714.

RAITA G H E O R G H E , preot ortodox, probabil inifial greco-catolic.

N. 14 aprilie 1906 in §ona, jud. Bra§ov.


A funcfionat la parohia Sasciori, jud. Bra§ov. Arestat in 1958 sub acuzafia
de "favorizare a infractorului" §i condamnat la 6 ani inchisoare (sentinfa nr. 1638/
1958 a Tribunalului Bra§ov). §i-a executat pedeapsa la Aiud.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifatd, Bucure§ti, 1998, p. 369.

ROMAN lOAN, preot ortodox.


N. 28 noiembrie 1912 in Mohu, langa Sibiu. A studiat la Liceul "Gheorghe
Lazar" din Sibiu, apoi la Facultatea de Teologie din Cemaufi. A fost hirotonit
preot la 18 martie 1939 pe seama parohiei TalmScel, prot. Sibiu, unde a pastorit
STUDII §1 ARTICOLE 61

pana la pensionare. A fost inchis mai mulfi ani, f5ra sa fie judecat; in 1945, timp
de cateva luni la Sibiu, in 1949 alte noua luni, tot la Sibiu, in 1952-1954 (un an §i
opt luni) la Canalul Dunare-Marea Neagra, apoi intre 18 septembrie 1959 §i 30
ianuarie 1960, tot la Sibiu pentru cercetari. A murit la 3 noiembrie 1992.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifatd, Bucure§ti, 1998, p. 376; informafii


de la fiul sau, Preotul Horia Roman din Talmacel, septembrie 2004.

STBVGHE N I C O L A E , protopop ortodox in Bra§ov.

N . 11 septembrie 1883 in Bra§ov - §chei. A urmat Gimnaziul "Andrei §aguna"


din Bra§ov (1894-1902), Institutul teologie din Sibiu (1902-1905, confinuand la
Facultatea de Teologie din Cemaufi, care i-a conferit doctoratul . Mitropolitul
loan Mef ianu l-a hirotonit diacon la 6 ianuarie 1912 §i preot la 22 decembrie 1912,
pentm biserica "Sfantul Nicolae" din Bra§ov - §chei; dupa 1937 a fost protopop al
Bra§ovului. A fost unul din preofii de elita ai timpului, membm in Adunarea
eparhiala a Arhiepiscopiei Sibiului, membm in "desparfamantul" Bra§ov al Astrei
etc. Nu §tiu in ce perioada a fost refinut la Securitatea din Bra§ov pentru cercetari,
se pare in 1949.

B I B L I O G R A F I E : Petru Baciu, Povestiri din inchisori fi lagdre, Oradea, 1995,


p. 41; Vol. Biserica intemnifatd, Bucure§ti, 1998, p. 406 (o simpia menfiune).

S T R A J A §TEFAN, preot ortodox.

N . 29 august 1911 in Cacova lerii, jud. Cluj. Dupa terminarea studiilor liceale,
a urmat studii superioare la Facultatea de Teologie, din Cemaufi, obfinand licenfa
in 1934. A fost profesor de Religie la Targu Mure§, Campeni, Media? ?i Baia de
Arie§. S-a implicat de tanar in mi§carea legionara, incat in 1940 a devenit ?efiil
organizafiei legionare din Braila. A fost arestat inca din 1941 in timpul regimului
antonescian, continuandu-§i pedeapsa §i in inchisorile comuniste.
La 15 mai 1948 a fost condamnat de Tribunalul militar din Cluj la 15 ani de
inchisoare, sub acuzafia de "activitate contra clasei muncitoare". A fost definut la
Aiud, Gherla, Targu Ocna, Galafi, Periprava. Eliberat de la Periprava in 1962,
dupa 21 de ani de detenfie. Timp de 5 ani a lucrat ca simplu muncitor in Sibiu,
62 REVISTA TEOLOGICA

dupa care, a fost hirotonit preot la 18 martie 1967 pe seama parohiei Mag, prot.
Sibiu; in 1970 s-a transferat in parohia Ru§i, jud. Sibiu. S-a pensionat la 1 februarie
1991 §i a murit in Sibiu la 6 mai 1996.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnitata, Bucure§ti, 1998, p. 410; Vasile


Manea Preoti ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucuresti, 2001, p. 240 (acelea^i
date); Pr. loan Co§a, Necrolog, in "Telegraful Roman" nr. 33-36 din sept. 1996.

S U M E D R E A lOAN, preot ortodox. ' . . . *

N . 17 septembrie 1908 in Moeciu de Jos, jud. Bra§ov. A facut 4 clase la Liceul


"Andrei $aguna" din Bra§ov, Seminarul teologie de 4 ani din Sibiu, apoi Academia
teologica "Andreiana" din Sibiu (1931 -1935). A fost hirotonit preot pe seama parohiei
Sohodol, jud. Bra§ov, la 26 noiembrie 1935, iar in 1941 a fost ales in Moeciu de Jos
Arestat in 12 octombrie 1959 §i condamnat de Tribunalul Militar Bra?ov la
15 ani de inchisoare, sub acuzatia de "uneltire impotriva ordinei de stat". in urma
recursului, Tribunalul Militar Suprem din Bucurejti, i-a redus pedeapsa la 5 ani.
§i-a executat pedeapsa la Aiud, Jilava, dar mai ales in Balta Brailei, de unde a fost
eliberat la 3 august 1964, in urma Decretului de amnistiere nr. 411/1964, reluandu-
§i misiunea la parohia Bran-Cheia. A murit la 13 august 1973.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 412, Vasile


Manea, Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 240 (acelea§i
date); informafii de la fiul sau, Preotul loan Sumedrea jr. din Bran, august 2004.

TATU G H E O R G H E , preot ortodox.

N . 1 aprilie 1908 in Sebe§u de Sus, jud. Sibiu. Studii la §coala normala "Andrei
$aguna" din Sibiu, apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1928-1932).
Hirotonit la 27 septembrie 1933 pentru parohia natala. Nu se cunoa?te perioada de
detenfie. Se pare ca a fost acuzat ca a spovedit persoane cautate de Securitate.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 421, Vasile


Manea, Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucuresti, 2001, p. 92 §i 247
(acelea§i date).
STUDII §1 ARTICOLE 63

TOMUTIA PARTENIE, preot ortodox.

N . I octombrie 1909 in §oro§tin, jud. Sibiu. Studii liceale, cu bacalaureat,


apoi la Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1930-1934). Hirotonit pe seama
parohiei Ormeni§, prot. Sfantu Gheorghe (jud. Bra§ov); mai tarziu a pastorit in satul
natal. A fost definut administrativ in perioada 15 mai 1948 §i 15 mai 1954. A fost
pensionat la 1 octombrie 1982 de la parohia §oro§tin §i a decedat la 22 martie 2004.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 431.

T U R C U lOAN, elev, mai tarziu preot ortodox.


N . 18 septembrie 1929 in Vingard, jud. Alba. La 1 martie 1949 pe cand era
in clasa a Xll-a la Liceul "Mihai Viteazul" din Alba luUia, a fost arestat. Refinut in
inchisorile din Turda §i Alba lulia, dupa care a fost judecat la Sibiu §i condamnat
la doi ani inchisoare corecfionala, sub acuzafia de "uneltire contra ordinei sociale".
A fost eliberat la 1 aprilie 1951.1 s-a permis sa-§i termine liceul, incat in toamna
anului 1951 s-a inscris la Institutul teologie din Sibiu, obfinand licenfa in iunie
1955. Mai tarziu s-a inscris §i la cursurile de doctorat de trei ani de la Institutul
teologie din Bucure§ti (le-a absolvit fara sa-§i fi susfinut teza).
Dupa casatorie, cu o studenta de la acela§i Institut, a fost hirotonit preot la
23 noiembrie 1955 pe seama parohiei Ighiel, jud. Alba. De acolo s-a transferat la
parohiile Aciliu, Dumbraveni, jud. Sibiu (in ambele construie§te cate o casa
parohiala), apoi la Cisnadie, §i, in sfar§it in parohia "Lazaret" din Sibiu. A murit
in toamna anului 1999. A avut cinci copii, tofi cu pregatire superioara.
Preot cu o frumoasa cultura §i bun predicator. A publicat numeroase articole
in "Telegrafiil Roman", predici §i studii in "Mitropolia Ardealului", etc.

B I B L I O G R A F I E : Vol. Biserica intemnifatd, Bucure§ti, 2002, p. 437; Vasile Manea,


Preofi ortodocfi in inchisorile comuniste, Bucure§ti, 2001, p. 258 (date foarte sumare
in amandoua); informafii de la prot. Gheorghe Opri? din Rupea, din iunie 2004.

f l G O I U T I B E R I U , preot ortodox.

N. 24 iunie 1908 in Purcareni, jud. Bra§ov. A fScut liceul cu examen de bacalaureat,


apoi Academia teologica "Andreiana" din Sibiu (1930-1934).
64 REVISTA TEOLOGICA

A fost hirotonit diacon la 30 ianuarie 1940 §1 preot la 17 februarie 1940, de


catre mitropolitul Nicolae Balan, pe seama parohiei Carpini§, jud. Bra§ov. A
fost detinut administrativ din 16 decembrie 1953 pana la 1 februarie 1955.
Reincadrat la parohia Rotbav, jud. Bra§ov, unde a funcfionat pana la pensionare,
1 septembrie 1973.

Bibliografie: Vol. Bisenca intemnifata, Bucure§ti, 1998, p. 439. (cu unele date
gre§ite).

V L A D O V I C I l O A N , preot ortodox.

N . 22 februarie 1920 in §eica Mare, jud. Sibiu. §i-a inceput studiile la Liceul
"Gheorghe Lazar" din Sibiu (1931-1939). Arestat in 1941 pentru activitatea sa in
mijcarea legionara §i deportat in Germania (lagarul de la Buckenwald). Reintors
in fara in 1944, s-a inscris la Academia teologica unita din Cluj, fiind hirotonit de
episcopul luliu Hossu in 1948. La o luna dupa hirotonie a fost arestat §1 condamnat
la 15 ani munca silnica sub acuzafia de "unehire impotriva ordinei de stat."
A trecut prin inchisorile de la Sighijoara, Ocnele Mari, Canalul Dunare-
Marea Neagra (la Navodari), Constanfa, Galafi, Noua Culme, Aiud, Deva, Codlea,
Cluj, Jilava, Noua Culme (a doua oara), Capul Midia, Periprava. A fost eliberat in
1963, dupa 15 ani de suferinfe fizice §i morale. In anii urmatori a lucrat, timp de 6
ani, "ca muncitor necalificaf la Fabrica de caramida "Record" din Sibiu. In 1969
a fost reprimit in clerul Arhiepiscopiei Sibiului, §i numit la parohia Veseud, unde
a pastorit timp de 6 ani (concomitent ^i-a continuat studiile la Institutul teologie
din Sibiu, unde a obfinut licenfa). Intre anii 1975-1993 a pastorit in $eica Mare,
de unde s-a pensionat. Dupa 1993 sluje§te mereu in catedrala mitropolitana din
Sibiu, avand domiciliul in acest ora§, distins cu "crucea patriarhala".

B I B L I O G R A F I E : Date foarte sumare in vol. Bisenca intemnifata Bucure§ti, 1998,


p. 452; informafii oferite de Par. Vladovici in iunie 2004.

Pr. Prof. Dr, Mircea Pacurariu


Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei §aguna», Sibiu
SFANTUL lOAN HRISOSTOMUL
§1 IMPERIUL ROMAN IN LUMINA NOII L I T E R A T U R I

in urmS cu mai bine de 60 de ani aparea (la editura Benzinger in Einsiedeln/


Koln) renumita colecfie de "Documente din opt secole " ("Dokumenten aus acht
Jahrhunderten ") a lui Hugo Rahner, avand ca tema (§i titlu) "Libertatea bisericeasca
apuseana" ("Abendldndische Kirchenfreiheit"/. Ce-i drept, aceasta colecfie a
devenit cunoscuta publicului larg din Germania abia dupa publicarea unei noi edifii
prelucrate de catre autor, in 1961.- Lucrarea insa a ramas §i in aceasta edipe
prelucrata la ideile de baza inifiale, a§a cum in mod expres se precizeaza in prefafa.^
Tema a ramas tot pozifia Bisericii fafa de statul roman, de aceea au fost pre luate,
printr-o alegere intenfionata, exclusiv izvoare de origine cre§tind. Intenfia lor a
fost mai bine reliefata de vechiul titlu decat de cel nou ("Biserica fi Statul in
creftinismul primar - Kirche und Staat im frUhen Christentum ") care marejte
a§teptarile, satisfacute insa numai in parte de documente. in ce prive?te cuprinsul,
cartea iezuitului german Hugo Rahner este foarte asemanatoare cu cea a teologului
reformat olandez H. Berkhof despre "Bisericd fi stat - Kirche und Staat" care a
fost alcatuita aproape in acela§i timp, insa nu a fost publicata decat numai la scurt
timp dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial." Aceasta nu este o
intamplare, caci ambele carfi, alcatuite aproape in acela§i timp, aveau in vedere
acela§i du§man nafional-socialist: una a fost scrisS in secret in timpul ocupafiei
germane a Olandei, cealalta in exil in Elvefia, dupa inchiderea forfata a Facultafii
de Teologie din Innsbruck. De fapt, cartea lui Rahner poate fi citita ca §1 colecfie
de izvoare pentru "Cercetarea privindformarea ideii de stat bizantin fi teocratic
in primele patru secole - Untersuchung zur Entstehung der byzantinischen und
theokratischen Staatsauffasung im vierten Jahrhundert" (acesta este subtitlul
lucrarii „Bisericd fi imparat - Kirche und Kaiser") a lui Berkhof^ intre timp,

' Aparuta la Eisiedeln-KOln, 1943.


^Kirche und Staat imfriihenChristentum, aparuta la MUnchen in 1961.
' Modificarea de bazS consta in adaugarea textelor originale grecejti ?! latine, prin
care bineinfeles ca s-a ridicat in mod semnificativ utilizarea colecfiei mai ales in scopuri
academice.
" in olandeza: Amsterdam, 1946; in germana: ZUrich, 1947.
' Vezi observapile fScute pe buna dreptate de G. Kretschmar, Der WegzurReichskirche
in Verkiindigung und Vorschung 13, Heft 1 (1968), p. 3-44, aici: 8.
66 REVISTA TEOLOGICA

pozitia reprezentata de ambii autori a avut parte de o masiva critical incat nou
conceputa documentare aparuta anul acesta la editura Peter Lang in Berlin, sub
titlul "Kirche und Staat im Denken des friihen Christentums - Biserica §i statul in
gdndirea creftinismuluiprimar - cu tot respectul pentru realizarile lui Rahner §i
ale lui Berkhof - a trebuit sa aleaga alte cai §i sa a§eze alte accente.
O problema este aceea a terminologiei. Daca se dore§te a se vorbi, precum H.
Rahner, despre raportul dintre "Biserica §i staf in cre?tinismul primar, atunci s-ar
defmi in fond o problema centrala a modernitd\ii, precum tot a§a "statul" este o
notiune modema, care se intalne§te pentru prima data in rena§terea italiana. Chiar
§i pentm Evul Mediu, formularea este numai limitat utilizabila, iar prin transpunerea
ei in perioada cre^tinismului primar aduce cu sine in primul rand pericolul de a
produce anacronisme care mai degraba deformeaza imaginea reprezentarilor
utilizate atunci. Noul Testament* ia in considerare existenfa unor autoritafi politice
§i confine indicatii despre cum trebuie sa se comporte cre§tinii fafa de stapanitorii
evrei §1 romani. Apocaliptica cre§tina recurge, dincolo de aceasta, la categoria
opozifionala dintre poporul lui Dumnezeu §i puterea lumeasca uratoare de
Dumnezeu. Pe linia tradifionaia de la cuvantul lui lisus despre impozitele catre stat
(Matei 22) §i pana la Romani 13 se intalne^te imaginea autoritafii lume§ti, mai
exact a Imperiului Roman, dar nu §i aceea a Bisericii. In robii lui Dumnezeu
persecutafi din Apocalipsa se poate regasi Biserica, insa opusul ei nu este de fapt
"statul" ca stmctura de ordine politica, nici Imperiul Roman, ci pur §i simplu
lumea uratoare de Dumnezeu. Tocmai de aceea ne este interzis sa punem in
contradictoriu, aja cum adesea s-a obi§nuit, pe de o parte o tradifie care afirma
statul, iar pe de alta parte o alta care-1 critica, chiar daca nu exista nici o indoiaia
ca Romani 13 §i Apocalipsa 13 vorbesc de Imperiul Roman din perspective total

' Vezi, in afara de G. Kretschmar, idem, p. 7-8,38,40-41, ji K. Aland, Das Verhdltnis


von Kirche und Staat in der Friihzeit, in ANRW II, 23. 1, 1979, p. 60-246, aici 139 §i
urm.; W. Schneemelcher, Kirche und Staat im 4.Jahrhundert (Bonner Akademische Reden
37), Bonn 1970. - K. Grofi-Albenhausen se dovedejte cu greu a fi bine informal cand
afirma, in dizertafia sa „Imperator christianissimus. Der christliche Kaiser bei Ambrosius
und Johannes Chrysostomus," Frankfurter Althistorische Beitrdge 3, Frankfurt 1999, ca
teza lui Berkhof (lucrarea lui H. Rahner pare a-i fi necunoscuta) nu a fost „ aproape deloc
receptatd; a excepfie" constituind „K. Aland" (p. 13, nota 13), un aspru critic al lui
Berkhof (n.b.).
' Subtitlul tncearca sa precizeze: „ Texte und Kommentare zum Thema Religion und
Politik in der Antike - Texte fi comentarii cu privire la religie fi politica in antichitate "
{Traditio Christiana 13).
' Vezi de exemplu Matei 22,15-22; textele paralele Romani 12,1 -2; 13,' 1 -7; I Corinteni
7, 29-31; Fapte 5, 27-29; I Petru 2, 13-17; II Tesaloniceni 2, 1-7; Apocalipsa 13, 1-10.
STUDII §1 ARTICOLE 67

diferite. Istoria interpretarii acestor douS texte de panS la "cotitura constantiniana


confirma faptul ca Biserica nu a a§ezat niciodata cele doua texte in contradictoriu,
tocmai pentru ca intre ele nu a putut sa descopere nici un fel de contradictie. Aceasta
dovede§te faptul ca cre§tinismul primar, daca a reflectat asupra relafiei cu "statul",
atunci a facut-o in modul sau propriu §i nu in al nostru.
O problema §1 mai stringenta, care ii vizeaza in aceea?i masura pe Rahner §i
pe Berkhof este afirmarea cu intensitate, de catre ambii, a unei "diferenfe de
structura " intre "est" §i "vest", intre Biserica Bizantina ?i cea Apuseana. Diferenta
nu s-ar manifesta in nici un punct "atdt de clar ca in infelegerea de bazd a Bisericii
fi a statului" (sau, ca sa fim mai aproape de surse, dintre "Bisericd fi imparat",
respectiv "Bisericd fi Imperiul Roman "), ca sa-1 citam pe Ernst Benz (fost istorie
bisericesc evanghelic din Marburg). "Diferenfa - serie mai departe Benz - se vede
cel mai clar in compararea celor doi mari teologi, Eusebiu de Cezarea fi Augustin,
care au realizat baza ideii de Bisericd fi de metafizica a statului in creftinismul
rdsdritean - ortodox, respectiv in cel apusean-romano-catolic. "'° Privind obiectiv,
la ace§ti trei autori este vorba - a§a cum ei in?i§i se exprima - de o pozifie tipic
apuseana in opozifie fafa de "bizantinism", opozifie care de multa vreme a fost
adusa cu predilecfie la acela§i numitor: "teocrafie (pentru Rahner = "libertatea
Bisericii") versus "cezaro-papism."
A§a cum am vazut, inainte era folosita cu predilecfie, ca exemplu §i probS,
comparatia dintre Eusebiu §i Augustin sau Ambrozie; in literatura noua,
dimpotriva, este folosita mai mult compararea dintre Ambrozie §i Sfantul loan
Gura de Aur: primul este pentru Rahner un reprezentant clar al idealurilor
"teocratice" (respectiv un pionier al "libertdfii Bisericii apusene "); celalalt sigur
nu este un al doilea Eusebiu, ci mai degraba o victima nevinovata a tendinfelor
"cezaro-papiste " din Bizanf. "Acest zelos apdrdtor al legii lui Dumnezeu fi al
libertdfii de exprimare - serie H. Rahner - a cutezat ceva asemdndtor precum
odinioard Ambrozie impotriva impdrdtesei Justina, dar la ce rezultate diferite s-a
ajuns! Gura de Aur se izbefte intr-o lupta mortald de dominafia imperiald asupra
Bisericii, episcopi slugamici il condamnd in numele impdratului la exil la afa-
numitul Sinod de la Stejari (august 403)... In aceastd tragedie, luptapapalitdfii

' Compara A. Strobel, Schriftverstdndnis und Obrigkeitsdenken in der dltesten Kirche.


Bine auslegungs- undproblemgeschichUiche Studie zum Verhdltnis von Kirche und Staat,
mai ales pana la Constantin cel Mare (lucrare scrisa numai la majina), Erlangen, 1956;
vezi rezumatul in Theologische Literaturzeitung nr. 82 (1957), p. 69-71.
Ernst Benz, Geist und Leben der Ostkirche, Hamburg, 1957, p. 136; compara aceste
pozifii §i intrebarile pe care ele le ridica cu inca excelenta lucrare a lui Georg Kretschmar
(vezi nota 5).
68 REVISTA TEOLOGICA

iubitoare de libertate a fost fara de folos. Insa fronturile - cel bisericesc fi cel
politic - au iefit clar la lumina.'"^'
Din motive de spatiu, trebuie sa renuntam la o comparafie amanunfita intre
Ambrozie §i Sfantul loan Gura de Aur, insa dorim sa avem in vedere intrebarea cu
privire la presupusa sau reala « diferenfa de structura »intre «ideea de Bisericd fi
metafizica statului » (Ernst Benz) bizantina §1 apuseana, de vreme ce acum
introducem in discufie noi contribufii cu privire la intrebarea « Biserica §i imparatul
» (respectiv Imperium Romanum) in viziunea Sfantului loan Hrisostomul. Vom
deosebi doua idei: 1. Depunerea Sfantului loan Gura de Aur §i cauzele ei (despre
aceasta va fi vorba numai pe scurt, pentru ca atinge numai tangential tema noastra
principala care este §i ramane) 2. Sfantul loan Gura de Aur §i Imperiul Roman.

In cartea sa The Body and Society. Men, Women and Sexual Renunciation in
Early Christianity, New York, 1988 (o traducere germana a aparut la Miinchen in
1991 )*, Peter Brown a dedicat un intreg capitol Sfantului loan Gura de Aur (capitolul
15 al carui titlu in germana este Die Sexualitdt und die Stadt" [p. 315-331 ] " . Aici,
e§ecul sau din Constantinopol, ca §i cel din Antiohia de fapt, este prezentat, nu
precum la Rahner, ca rezultat al "dominatiei imperiale asupra Bisericii" sau al

" Hugo Rahner (vezi nota 2), p. 212-213 „ Faptul cd in Vest conftiinfa teocratica a
ramas vie, in vreme ce in Est ea nu s-a dezvoltat niciodata " este j i parerea lui Berkhof
Dimpotriva, potrivit lui, s-a pus accentul „ mai mult pe personalitafi decdt pe mijloace. Si
Biserica Rdsdriteand a avut in secolele IV-Vmari bdrbafi, insa corespunzdtor mentalitdfii
rdsdritene, ei au fost numai mari teologi, care au reflectat intens asupra misterelor Treimii
fi Intruparii. O figura a conducdtorului, un prinf al Bisericii precum Ambrozie, nu s-a
aflat printre ei. Nici Gura de Aur nu a fost afa ceva. " (H. Berkhof [vezi nota 4], p. 205).
Fara indoiaia, cand serie „ marii bdrbafi" ai secolelor IV-V, el se gandejte la Sfantul Atanasie
al Alexandriei, care a reprezentat concepfia "ortodoxa" despre Trinitate j i Intrupare (vezi
ebenda 204-205). Berhof a avut despre aceasta o concepfie asemanatoare celei a lui E.
Peterson din lucrarea Der Monotheismus als politisches Problem, Leipzig, 1935. Cu privire
la dezbaterea acestei teze, vezi mai ales volumul editat de A. Schindler, Monotheismus als
politisches Problem? Erik Peterson und die Kritik der politischen Theologie, Giitersloh,
1978 (SEE 14).
' O traducere in limba romana a lucrarii lui Peter Brown sub titlul Trupul fi societatea,
frad. loana Zirra, consultant de specialitate Florica Bechet, Editura RAO, Bucurejti, 2000
(n. trad.).
" in edifia romaneasca capitolul 15 poarta titlul: Sexualitatea fi cetatea: loan
Chrysostomos, p. 315-331 (n. trad.).
STUDII §1 ARTICOLE 69

intrigilor unor "episcopi slugamici", ci acesta este atribuit nu in ultimul rand unor
gre§eli de apreciere ale marelui orator. "Nereufita lui-se poate citi ca §i motivafie
- era mai mult decdt o tragedie personald; era nereufita unei variante posibile de
creftindtate pentru romanitatea rdsdriteand. Era una dintre prdbufirile cele mai
insemnate din secolul al patrulea. In anul 362, loialitatea feroce a cetdfenilor din
Antiohia fafd de propria lor imagine intenfionat neconfesionald despre cetate i-a
demonstrat clar impdratului lulian cd speranfele lui de reinviere a pdgdnismului
erau sortite efecului. La sfdrfitul secolului al patrulea, Antiohia §i apoi
Constantinopolul au sjardmat tendintele trezirii spirituale creatine intruchipate
de loan Chrysostomos aproape cu aceeofi putere de distrugere. Viziunea lui loan
despre viitorul unei cetafi creatine se nascuse moarta, tot a§a cum se intdmplase
cuplanurile pentru o cetatepdgdnd fdcute pentru Antiohia de imparatul apostat. "
(p. 328-329)
"loan a pus familia creftind mai presus de cetatea anticd. El a refuzat sd
priveascd Antiohia drept o comunitate civicd tradifionaia, finuta laolaltd de
obifnuitul patriotism local, exprimat prin ritmurile comune ale festivitdfilor
colective. loan nu facea un secret din faptul cd dorea ca fi teatrul fi hipodromul,
ba chiar fi agora cea atdt de plind de mifcare sd rdmdnd tdcute pentru totdeauna. "
(p. 322) - Totu§i, suntem inclinafi sa-i obiectSm lui Brown: nu a fost Sfantul loan
in ora§ul sSu natal atat de iubit incat la sfar§itul a 16 ani de activitate ca diacon §i
preot a trebuit "rapif (intr-o acfiune de noapte §i totodata secreta) de frica unei
revoke a populafiei antiohiene deosebit de irascibile, pentru ca anumite cercuri
influente de la curte au vazut in el pe viitorul episcop al capitalei Imperiului - in el,
un ratat dovedit? Cum se potrivesc toate acestea?
Bineinfeles, cu acestea intrebarile lui Brown cu privire la o infelegere a tradifiei
vechi de secole nu sunt rezolvate. In nici un caz nu pot nici eu sa le discut aici, ci
doar le ofer mai departe spre reflecfie: "mai intai, dacd majoritatea zdrobitoare a
populafiei urbane antice indeosebi cea a antiohienilor a gandit atdt de entuziast
sau macar asemdndtor istoricului modern despre puterea sentimentului clasic
pentru comunitatea ordfeneascd? Daca da, atunci in al doilea rand, - mai ales
potrivit "noilor cunoftinfe din perspectivd sociologicd" ale lui R. Stark din
instructiva sa carte, care in mod sigur nu trebuie citita necritic The Rise of
Christianity'^ (mai ales capitolul 7 din traducerea germana aparuta la Weinheim in
1997 intitulat Chaos und Krise der Stddte: Der Fall Antiochia - Haosul fi criza
orofelor: cazul Antiohia) - ne putem intreba: ce i se repro§eaza de fapt Sfantului
loan, care a§a cum este cunoscut, s-a perceput pe sine ca pe un barbat din popor?

'2 Aparuta la Princeton in 1996. Ofraduceregermana a aparut un an mai tarziu la


Weinheim sub titlul Der Aufstieg des Christentums.
70 REVISTA TEOLOGICA

Deci unui barbat pe care-l interesa in mod intens nu numai cum aratau palatele §i
strazile bogate, ci §i cartierele mizere, cum mirosea acolo §i care erau conditiile de
locuit §i cele igienice... Despre toate acestea ne putem face in mod apasator o
imagine concreta, chiar daca R. Stark are numai in parte dreptate. "Ce i se
reprofeazd, printre altele, Sfantului loan Gura de Aur ca predicator §i teolog,
dacd cdutdm sd-l judecdm astfel? De vreme ce el nu a intrebat "Ce ar fi spus
despre aceasta Iisus?" (a§a cum suna staruitoarea intrebare a lui M . NiemoUer), ci
"Ce ar fi spus despre aceasta §i in mod corespunzator - fara a tine seama de
dezavantajele personale - cum ar fi procedat (iubitul Apostol) Pavel?"'^ In al treilea
rand, ce i se poate repro§a celui al carui drum, precum al altor straluciti contemporani
(de exemplu Sfanul Vasile cel Mare) i-a dus de la monahism la episcopat? Aceasta
inseamna ca pentru Sfantul loan punctul principial de plecare al cre§tinismului a
fost §i a ramas pana la sfar§it ''caracterul social. " El a vazut "criteriul hotdrdtor al
creftinismului desdvdrfit, " exacta lui definire §i cea mai inalta implinire a lui, care
nu poate fi depa§ita prin nimic, in "a cduta ce anume folosefte binelui comunitdtii,
in a intelege cd propria mdntuire este legatd de cea a aproapelui. " Drept urmare,
pentru el perfecfiunea cre?fina are in mod esential de-a face cu dreptatea sociala,
cu care, in ochii lui, monahismul trebuie sa aiba de-a face de la inceput pana la
sfar§it. De remarcat ca pentru el - iar in acesta privinta aproape ca nu are egal -
modelul manastirilor consta nu in ulfimul rand in aceea ca in ele este vizibila
"societatea perfecta" (societas perfecta) §i anume in masura in care in ele nu mai
exista proprietate privata §i conducere a unora de catre altii, ci numai supunere
reciproca §i slujire de buna voie."'"* Iar pentru ca este vorba de criteriile de apreciere,
aceasta este a treia mea reflectie: consider ca sus-amintita prioritate hrisostomica
nu este numai din punct de vedere teologie evidenta sau, cel putin, de inteles, ci ea
merita o deosebita atenpe §i din perspectiva polifico-sociala, daca nu cumva este
chiar exemplara, mai ales in perioade de tranzitie precum cea in care traim noi sau
a trait Sfantul loan Gura de Aur A avut vreo urmare pentru Sfantul loan descoperirea
caracterului eclesial al eticii creatine, cu alte cuvinte descoperirea grupului ca §i
subiect etic?'^ (Dupa parerea mea, particularitatea Sfantului loan consta tocmai in

" Despre acesta vezi intai de toate captivanta carte a lui M. M. Mitchell, The Heavenly
Trumpet John Chrysostom and the Art of Pauline Interpretation (TUTh 40), Tubingen 2000.
A. M. Ritter, Zur „Realbilanz" der alien Kirchengeschichte: das Beispiel
„Christentum und Sklaverei" in J. Dummer - M. Vielberg, Leitbilden der Spdtantike -
Eliten und Leitbilden (Altertumswissenschaftliches Kolloquium 1), Stuttgart, 1999, 101-
122; aici p. 114-115. Cu privire la dovezi, vezi studiul meu Zwischen Gottesherrschaft
und einfachen Leben din JAC 31 (1988), p. 127-143; aici p. 132, Anm. 23; retiparit in
Charisma und Charitas (Ges. Aufs.), Gottingen, 1993, 309-330.
Vezi in legatura cu acesta A. M. Ritter, John Chrysostom as an Interpreter of Pauline
Social Ethics mW. S. Bahcock(tditoT), Paul and the Legacies ofPaul,Dailas, 1990, p. 309-330.
STUDII §1 ARTICOLE 71

faptul ca el nu a gandit in categorii individualiste!) Dupa mine, tocmai descoperirea


caracterului eclesial al eticii creatine sta in spatele cre§terii in importanta a familiei
creatine la Sfantul loan Gura de Aur'*, crejtere in importanfa observata §i criticata
de Brown, pentru care aceasta a fost facuta "spre a mic§ora insemndtatea ora§ului
antic. " A§adar, cu tot respectul fafa de marele Peter Brown, el poate fi contrazis,
chiar daca propria lui judecata nu poate fi pur §i simplu suspendata, mai ales ca o
privire asupra urmarilor istorice este foarte indoielnica, daca intr-adevar se poate
vorbi de un "e§ec" al Sfantului loan GurS de Aur. El a fost secole de-a randul,
dupa cate §tim, atat in est cat §i in vest (chiar §i in Rusia farista) - "cel mai cinstit
fi mai citit Sfdnt Pdrinte de limbd greacd, in ciuda depunerii fi a exilului sdu, sau
poate tocmai datoritd acestora!

" Vezi cu privire la acest subiect solida lucrare a lui O. Pasquato, I laici in Giovani
Crisostomo tra Chiesa, famigia e citta, editia a Il-a revizuitS §i adaugita, Roma, 2001.
Cartea lui Brown este de mai multe ori citata, msa nu este discutata.
•« " A . M . Ritter intr-o serie de discupi din Chrisostomica, in Theologische Literaturzeitung
128 (2003), p. 173-10, aici p. \l()-\n - Pe langa aceasta, intrebari asemanatoare s-ar putea
pune %\ capitolului dedicat Sfantului loan Gura de Aur de catre H. Lepin in lucrarea Die
Kirchenvdter und ihre Zeit Von Athanasius bis Gregor den Grofien, Munchen, 2000, p. 47-
60, determinate de urmatorul pasaj: „ Precum Ambrozie, fi loan Gura de Aur a avut un
conflict cu imparatul, a carui Ortodoxie afost in afara oricdrei discufii. Antiohianul insa nu
a reufit sd se impund. La aceasta se pare cd a contribuitfaptul cd Arcadiu, sau mai bine zis
Eudoxia, a fost mai pufin rafional decdt Teodosie (este vorba de Teodosie cel Mare 379-
395). Inainte de toate insa, loan ifi avea propriile lui deficienfe. Lui ii lipsea experienfa cu
administrafia imperiald, protocolul diplomatic de care era acum nevoie in lumea
creftinismului monden, a pierdut din vedere realizabilul (p. 57). Dimpotriva, eu consider ca
"antiohianul" Gura de Aur s-a «impus» foarte bine, incat la inceput a ca§tigat chiar §i increderea
unora de la curte. Lui insa ii lipsea ceea ce un episcop avea cel mai mult nevoie in situapa
unui "cre§tinism monden" (Sfantul loan Gura de Aur a avut de-a face cu un crejtinism
superficial), anume educafia in ce privejte administrafia imperiaia pe care Ambrozie o avea
din plin. Oare nu ar fi trebuit ca el sa-§i formeze o proprie idee despre aceasta? Acolo unde
el a gandit, despre raportul dintre monahism j i Biserica aja cum a gandit, trebuie sa-i luam in
nume de rau faptul ca nu i-a venit in minte ca acum cel mai necesar ar fi "protocolul
diplomatic " iar nu "creftinismul autentic "?! Iar in cele din urma: faptul ca "a pierdut din
vedere realizabilul", se vede in aceea ca alte mijloace de impunere a ideilor sale, precum
cele care-i erau puse la dispozi^ie de retorica, par sa nu fi fost niciodata luate in considerare.
Libertatea de alegere afiecaruia- TO a-UTe4o\)aiov - a fost §i a ramas pentm el sfanta (despre
aceasta vezi inca o data articolul meu Zwischen Gottesherrschaft und einfachen Leben, [vezi
nota 14], p. 142-143.
72 REVISTA TEOLOGICA

O influenza cu nimic mai prejos decat cartea lui Brown'* a exercitat-o asupra
literaturii hrisostomiene" noi ?i foarte noi cu privire la tema discutata mai noul §i
"profesionistul" studiu analitic al lui J. H. W. G. Liebeschuetz despre Barbari §i
episcopi ~ Barbarians and Bishops (Oxford, 1990, cu subtitlul ^ m j , Church, and
State in the Age ofArcadius and Chrysostom -Armata, Biserica fi statul in epoca
lui Arcadiu fi a Sfantului loan Gura deAur). Liebeschuetz studiaza doua evenimente
legate intre ele, petrecute la Constantinopol in jurul anului 400: criza lui Gainas
din anii 399-400 §i depunerea Sfantului loan din 403/404. "Ambele aufost posibile
datoritd unor schimbdrifundamentale din societatea romand in timpul Imperiului
timpuriu. Criza lui Gainas a putut avea loc numai pentru cd Imperiul a devenit in
mare mdsurd dependent de mercenarii barbari. Cariera lui Gura deAur a implicat
situafii inimaginabile inainte de triumful creftinismului. Ambele evenimente
ilustreazd transformarea lumii vechi" (P- 1 )• Cu privire la Sfantul loan §i «caderea»
sa, el serie la sfar§it in rezumat: Sfantul loan Gura de Aur "s-a fdcut neiubit unei
mari pdrfi a clerului din Constantinopol. Intervenfiile sale in treburile vecinilor
par sd fi provocat ingrijorare printre episcopi fi resentimente in randul
credinciofilor orafelor ai cdror episcopi aufost depufi. El a incercat sd disciplineze
viafa monahald din interiorul fi dinjurul Constantinopolului fi astfel fi-a provocat
dufmdnia foarte multor persoane. Cdci monahii aveau influentd atdt asupra
oamenilor obifnuiti cdt fi asupra liderilor societdtii. Eiputeau sd se rdscoale, dar
in acelafi timp puteau sd incite poporul la revoltd. De fapt, ei se aliaserd deja mai
devreme cu episcopul de Alexandria spre a depune un episcop de Constantinopol.
in acelafi timp, modul de viafd al Sfantului loan tindea spre autoizolare, ceea ce a
provocat resentimente fi a ajutat intrigilor oponenfilor Este clar cd aceste
circumstanfe l-au fdcut vulnerabil cdnd un grup de episcopi fi laici au inceput sd
creeze o opozifie contra lui. Clica ce lucra la depunerea lui includea doua figuri
influente: impdrdteasa Eudoxia fi Teofil, episcopul de Alexandria. Eudoxia era
capricioasd fi schimbdtoare fi a murit la scurt timp dupd al doilea fi ultimul exil
al lui Gurd de Aur; dar Teofd a continuat sd se implice in atacuri, chiar dacd nu a
mai pdrdsit in acest scop Egiptul. Faptul cd acest grup a reufit sd se bucure de
favorurile imperiale vreme de 13 ani s-a datoratfaptului cd se bucura de sprijinul
miniftrilor Eutichianus, Aurelianus fi Anthemius, care au dominat viafa publicd

" Deosebit de pozitiv s-a exprimat despre acest studiu, in afara de marele barbat al
patrologiei engleze, J. N. D. Kelly, Golden Mouth. The Story of John Chrysostom - ascetic,
preacher, bishop, Oxford, 1995, mai ales R. Brandle in introducerea sa la Acht Reden
gegen dieJuden,fradusade V. Jegher-Bucher (BGrL 41), Stuttgart 1995, 1 -79, (aici p. 35-
36); precum §i in micul volum Johannes Chrysostomus. Bischof, Reformer, Mdrtyrer
(Stuttgart, 1999), p. 55-56; 80-81.
STUDII §1 ARTICOLE 73

intre anii 394-416. Cum fi de ce au cdftigat nu este foarte clar, dar anumiti factori
relevanfipotfi totufi identifcafi. Gura deAur s-a confruntat cu duf mania «exilafilor»
Aurelian, Saturninus fi loan din timpul crizei lui Gainas. Mai mult, Aurelian fi
Saturninus erau strdns unifi cu Isaac, conducatorul monahilor care s-au ridicat contra
lui loan. Putem presupune ca oameni precum Aurelian sau Anthemius, membri ai
unor familii de noi imbogafifi care acum dominau viafa politica fi sociala din
Constantinopol, detestau acfiunile unui episcop care a solicitat cu succes unei femei
de origine senatoriald sd-fi impartd averea, pe care de fapt se baza puterea caselor
senatoriale. In sfdrfit, in momentul in care sprijinul apusean pentru loan s-a intdrit,
acefti bdrbafi par sdfi vdzut lupta lor contra lui loan fi a adepfilor lui ca o apdrare
a independenfei estice fi mai ales a controlului estic asupra Hiriculuifafd de presiunile
guverndrii din vest, direcfioruite de Stilico. " (p. 226-227)
Nu pot sa redau mai departe, dar concluzia lucrarii este realizata cu multa
precaufie §i infelegere atat pentru Sfantul loan cat §i pentru dujmanii sai-°, incat
a§a cum se pare-', nu numai pe mine m-a convins aproape cu desavarjire, in orice
caz mult mai mult decat punctul de vedere al lui Rahner.

" Pozipa lui Kelly din prefata monografiei sale, pare sa fi fost insujita %\ de alpi.
Liebesschuetz a fost de muha vreme perceput ca un cunoscator al Sfantului loan Gura de
Aur, prin monografia sa Antioch: City and Imperial Administration in the Later Roman
Empire (Oxford, 1972) sau prin articolele ,Eriends and Enemies of John Chrysostom " (in
A. Moffat (editor), Maistor, Cambera 1984, p. 85-111) §i The Fall of John Chrysostom "
(in Nottingham Medieval Studies 29 [1985], p. 1-31).
^° Vezi partea a treia a studiului amintit (157-235). - Lui K. GroB-Albenhausen ii
lipsejte intr-o masura inspaimantatoare infelegerea Sfantului loan Gura de Aur. Ma scutesc
§i va scutesc insa de citatele care dovedesc aceasta.
De asemenea C. Tiersch in frumoasa sa carte despre Johannes Chrysostomus in
Konstantinopel (398-404) (Studien und Texte zu Antike und Christenmm 6, Tubingen
200) il urmeaza pe Liebeschuetz cand cerceteaza cauzele depunerii Sfantului loan, pe
care-1 considera unul dintre cei mai inzestrap predicatori §i episcopi ai Imperiului Roman.
In acest scop ea cerceteaza urcarea pe scaunul episcopal §i acpunea reciproca cu sfructurile
constantinopolitane urbane, de la curte §i eclesiale %\ definejte relafia lui cu diferite grupuri
sociale. La atata infelegere faja de opozifia contra Sfantului loan, bineinteles ca nu suntem
pregatifi ca ea de fapt sa subscrie obisnuitei imagini negative, ("farsa evidenta") [328] a
sinodului de la Stejari, unde dujmanii ji-au putut sarbatori primul triumf Foarte indoielnica
mi se pare de asemenea aprecierea ei (de asemenea neimpartajita nici de Liebeschuetz)
dupa care Sfantul loan ar fi ejuat, iar reabilitarea lui postuma ar fi numai o victorie a lui
Pirus (415-423). De asemenea, din napprjeoia lui Gura de Aur ramane in Bizanf mai mult
viu decSt presupune imaginea traditionala apuseana despre Bizanf pe care o imparta§e$te
din plin ji H. Gelzer, a carui parere C. Tiersch o impartaje^te (pagina 423 se incheie cu un
citat din Gelzer).
74 REVISTA TEOLOGICA

Subiectul «Hrisostom §i Imperiul roman» este, in literatura de specialitate


noua §i foarte noua, in cele mai multe cazuri numai tangential atinsa-, fund tematizat
recent numai de un tanar autor grec, Konstantinos (Kostas) A. Bosinis in dizertatia
sa ((Sfantul loan Hrisostomul despre Imperiul roman. Un studiu despre gdndirea
politica in Biserica greacd" (in neogreaca). Autorul nu trece sub tacere faptul ca a
studiat o vreme cu folos in Heidelberg (vezi Prefata), dizertafia lui fiind insa depusa
§i acceptata in Tesalonic, indrumator fiindu-i Profesorul N . Matsoukas, care a
contribuit la publicarea in volum a acesteia (Atena, 2003) cu un pe drept entuziast
Cuvant inainte. iiy- ) . v * - ' • • jis , >* :
Cartea cuprinde trei parfi (ultima parte cuprinde obi§nuitul registru §i
bibliografia detaliata; a§a cum se poate observa, autorul a receptionat bogata
literatura pe care o reda, iar in dizertafie se mi§ca sigur cu ea, aratandu-se liber de
aroganta, dar §i de teama de marile nume). Partea intai este intitulata "Sfdntul loan
despre Imperiul Roman " §i cuprinde, in afara de o introducere §i concluzie, patru
capitole: 1. Vacuum-ul (la acesta voi reveni curand); I I . Paralelitatea sincronica
(este vorba de mult discutatele sincronisme dintre Augustus §i Iisus din Nazaret,
Pax Augusta §i Pax Christi [cel mai renumit sincronism Lc. 2, 1 "In zilele acelea a
iefit poruncd de la Cezarul August sd se inscrie toatd lumea. "] III.'O KATEXQN
(II Tes. 2, 6-7); IV. ROMA ETERNA. Partea a doua reda "influenfele" pe
care Sfantul loan le-a exercitat asupra autorului §i trateaza (dupa o scurta
introducere) §i dupa ce rezuma totul intr-o lunga, substanfiala §i productiva
concluzie, in primul capitol, relafiile dintre "Sfdntul loan Hrisostomul fi
Demostene, " al doilea capitol realizeaza o comparafie intre "Sfdntul loan fi a opta
carte din Politeia" lui Platon; in al treilea capitol demonstreaza existenfa unor
"trdsdturi comune " intre Gura de Aur §i "cea de-a doua sofisticd," sub titlul
imprumutat de la Filostrat "un ecou al lui Demostene fi al lui Platon"
( A H M O I 0 E N O Y I HXf^ K A I nAATQNOI).^^
Pentru a va oferi o impresie §i mai clara asupra calitafii §i caracterului
exhaustiv al acestei lucrari, redau un fragment din introducere, anume ultimul
paragraf "Sfdntul loan dd uneori cititorului modern impresia cd el ar trdi incd
intr-un oraf grecesc autonom, care se ocupd cu problemele viepi luipublice intr-

^- De asemenea $i in articolul deschizStor de drumuri H. A. Gartner, Imperium


Romanum, m Reallexikon fur Antike und Christentum \o\. 17 (1996), p. 1142-1198 (aici:
1187) joaca un rol cu totul marginal.
" Folosit de Filosfrat in lucrarea sa Vitae Sophistarum (I, 7 p. 16 LCC) cu privire la
retorica lui Dio Chrysostomos.
STUDII §1 ARTICOLE 75

un mod introvertit. Imparatul ifi conduce circul lui, ifi orneaza cu statuia sa aurita
piafa, strange impozitele sau duce razboi la granita contra barbarilor In rest, nu
ia parte la viafa publicd Chiar dacd s-ar dori a se vedea in el personificarea
conducerii romane, nu s-ar ajunge prea ufor la rezultate sigure. Responsabilitatea
guverndrii fi a bunei rdnduieli a orafului aparfine in principal chiar cetdfenilor,
care aparfin, ca intotdeauna, uneia din grupele mai sus amintite ( este vorba de
"saraci"saa "bogafi", "conducdtori"sau "supufi, " "liberi"sau "sclavi, "bdrbafi
sau femei ) . Morala lor, relafiile cu ceilalfi, deprinderile de zi cu zi precum fi
punctul lor de vedere asupra lumii materiale, pe scurt modul lor de viafd reprezintd
fundamentul suprastructurdrii institufionale a orafuluL Aceste nofiuni stau in
centrul retoricii Sfantului loan, de vreme ce altele sunt plasate in planul al doilea,
pe care noi insd astdzi - probabil in mod grefit - le considerdm exclusiv politice.
Insa cadrul in care se imbind relafiile intre indivizi fi grupe intr-o viafd sociala
bine ordnduitd, este intotdeauna noXig-ul. In acest moment este prea devreme sd
ajungem la o concluzie, insd md vdd obligat sd spun ceea ce am pe limbd. Imperium
Romanum caracterizeazd gdndirea politicd a Sfantului loan Hrisostomul prin
masiva lui absenfd.
Exact aici este inserat primul capitol al carfii, p. 31 -46 (cu titlul inca enigmatic:
Vacuum-ul) §i incearca sa descopere "motivele care ar putea explica acest Vacuum
in retorica Sfdntului loan " (p. 31). Motivul principal pentru el este "tradifia clasicd,
scoasd in evidenfd in teologia Sfdntului Pdrinte"; ea insa "ifi are originea...in
mare parte in oraful-stat liber fi descrie problemele, idealurile fi viafa lui".
Categoria politica central^ a acestei tradifii nu este Imperiul, o nofiune care autorului
nostru i i "este complet necunoscuta, ci noXig-ul. Basileul, in mdsura in care este
prezentat pozitiv, completeazd fi Idrgefte aceastd categoric; el insd in nici un caz
nu o desfiinfeazd. " (p. 42-43)
Calitatea de baza a acestei lucrari consta, dupa parerea mea, in stradania
(reu§ita) de a realiza o imagine integrals, nu sectorials. Nu un sector precum
"Imperium Romanum" sau "Imparatul" este izolat §i apoi studiat ca centru al ipotezei
corespunzatoare, ci este vizatS o infelegere de ansamblu in care se lasa clasificate
examinarea fiecarei intrebari. Dupa aceasta metoda autorul merge mai departe
cand dezbate fiecare T O T T O I auyxpoviaxucT] TtapaXleHa, KOtexcov §i Roma aeterna
- Roma etema, fiecare primindu-§i profilul sau specific hrisostomian.
Nu ar fi fost rau dacS el ar fi dezbatut in interdependenfa intr-un oarecare loc

Bosidis se bazeazS in acest capitol pe citate clasice din Aristotel (Pol. IV, 11, 1295a,
40), Platon (Resp. VIII, 544DE); Isocrates (or. VII, 14) %\ Libanius (or. XVIII, 147) j i se
refera la rezultatele lui F. Dvomik din "Early Christian and Byzantine Political Philosophy "
(II, 692 §i urm.) care corespund concluziilor lui.
76 REVISTA TEOLOGICA

pasajele in care intr-un anume fel se concentreaza vederile Sfantului loan despre
relatia dintre "Biserica §i Imparaf', "Imparat §i Biserica" §i daca le-ar fi confruntat
cu alte interpretari, ceea ce in orice caz in mod tangential se petrece.-^
- ' Z)o2iacow/»/e?ar/inafaradeacesteaarfiinaintedetoatededorit.Miseparimportante
provocarile pe care le-a initiat Francis Dvomik in marea sa sinteza in doua volume
despre ' 'Filosofia politicaprimar ereftina fi bizantina. Originile fi motivele ei (Washinton,
DC 1966, vol. 11, cap. X §i XI). In primul din aceste doua capitole el contureaza dezvoltarea
unui "elenism creftin" (in sensul incre§tinarii ideii eleniste de conducator), in cel de-al
doilea urmare§te dezvoltarea speculatiei politice de la Constantin la Justinian, completat
cu ideile politice "reacfionare" ale lui Julian Apostatul (p. 659 §i urm.) potrivite cu
' politicareacfionara in materie de religie " adesea supravegheata de catre imparat. Dvomik
presupune ca educatia sa clasica (a lui lulian) " fi de asemeneaprobabilfaptul ca creftinii
- precum Eusebiu de Cesarea - au intors spatelefara rezerve elenismului (anume idealului
elenic de conducator), toate acestea par a-l fi incurajat sd se opund elenismului politic
printr-o intoarcere la ideile vechi romane despre inceputul autoritdtii politice, de fapt a
ideii de princeps fi despre cucerirea (supunerea) tuturor, sub legea fi autoritatea Senatului''
(p. 660). Potrivit lui Dvomik, aceasta cotitura nu ramane episodica; paralele se gasesc in
texte relevante politic ale filosofilor Themistius (p. 666 §i urm.), Libanius (p. 669-672),
precum §i la Ambrozie (p. 672-683) §i Sinesius din Cirene (p. 699-705), care - dupa
Dvomik - s-au straduit sa uneasca ambele idei, cea „ elenistd " §i cea „ romand " (p. 704).
Pe scurt, in cele din urma s-a petrecut- chiar daca numai temporar - un fel de Rena^ere
a republicanismului roman. Ar fi important de stabilit, printr-o exacta comparafie a textelor,
in ce masura Sfantul loan a fost influenfat de aceasta schimbare „reac{ionard. " Apreciez
acesta ca fiind mai mult decat probabil.
O a doua completare importanta ar fi de a identifica-*, printr-o comparafie
consecventa, de exemplu cu Ambrozie, profilul lui Hrisostom §i 'filosofiapoliticd"
sau (daca se vrea a se spune a^)"teologia " sa. De exemplu, ar ie§i repede la lumina ca
mult citata fraza a lui Ambrozie "Imparatul este unfiual Bisericii- imperator ecclesiae
filius " - nu un domn al ei - locul lui fiind "in interiorul Bisericii, nu deasupra ei -
intra ecclesiam, non supra ecclesiam est"'' nu intenfioneaza o subordonare principiala

Vezi p. 31-36; in rest, chestiunile trebuie cSutate la registrul de nume §i de locuri. S.


C. Kessler in Kirche und Staat im Leben und Werk des Johannes Chrysostomus: Ein Vater
de Kirche im Spannungsfeld zwischen ekklesialer undpoUtischer Macht in Vater der Kirche.
Ekklesiales Denken von den Anfdngen bis in die NeuzeU (edif ie omagiala pentru H.J. Sieben
cu ocazia implinirii a 70 de ani), editor J. Arnold, 2004, p. 257-282; aici p. 268-274 arata
cum se poate spune in mod riguros ji in acelaji timp corect ceea ce este mai important.
Pentru aceasta ofer spre documentare anumit material. ' ••
-'C. Auxentius = ep. 75a(21a[386]),36(CSEL82, 106Zelzer). '
STUDII §1 ARTICOLE 77

a domniei fafS de episcopat, ci are in vedere numai diferitele competence in ce prive§te


cliestiunile eclesiale, de aceea el nici nu formuleaza vreun specific "apusean". In aceasta
privinfa, Sfantul loan nu gande§te §i nu formuleaza nimic altceva-*, iar in aceasta privinfa
el nu este singur in est, nici fafa de cei care au pus la cale destituirea (destituirile) sale.
De asemenea, se intare§te indoiaia referitoare la intenpa lui Ambrozie cu "libertatea
Bisericii" ca ar fi fost intr-adevar fericit reprodusa, fiindca Biserica pe care el o reprezinta
sugestiv §i eficace face aluzie la propria ei independenfa (de regula propriile ei afaceri),
insa nu este dispusa sa ofere aceasta libertate ?i altora (pagani §i evrei). Controversele
privind a§ezarea altarului Victoriei in Senat-' §i arderea sinagogii din Callinicum^" fac
aceasta in mod apasator clar. Aici pozifiile episcopului milanez §i constantinopolitan
par a se diferenfia, cel pufin in cateva nuanfe importante.
in orice caz mi se pare deja clar, in perfect acord cu K. Bosinis, ca ideile
"cezaro-papiste" ale lui Gura de Aur, gandul la o "regalitate sacerdotala" a
conducatorului,'' la "o dispensa §i superioritate fafa de legi" (a conducatorului ca
legibus solutus lex animata, nomos emyucosy- i-au fost cu totul straine. De
asemenea, eu nu cred ca astfel de idei ar fi jucat vreun rol la opozitia contra Sfantului
loan, in nici un caz unul important.
Prof. Dr. Adolf Martin Ritter
Facultatea de Teologie Evanghelica, Universitatea Heidelberg, Germania
(trad. Asist. Dr. Daniel Buda)

^« Vezi De statuis 3,2 (PG 49, 50); in illud: Vidi Dominum 5, 1 (SC 277, 182) citat 5i
de Kessler (vezi nota 25), 270.
^' Vezi in acest sens K. GroB-Albenhausen (cu opera de la nota 6), p. 63-78, precum
§i literatura pe care o recomanda.
^ Vezi ibidem, p. 99-112 cu literatura recomandatS. Daca redactoml observa in cercetarea
sa (25) ca §i-a ca§tigat „impresia" din literatura, cum ca „ afirmafiile lui Ambrosie " in legatura
cu „cazul de la Callinicum", „este privit ca deviere penibila, care ar trebui trecuta sub tacere
absoluta, cu toate ca sau tocmai pentru ca aici el ji-a exprimat mai clar ca nicaieri parerile cu
privire la pozifia religiei %\ a Bisericii", a$a ar fi ujor de invafat ceva mai bun. Ma multumesc
cu doua recomandari de literaUira: A.M. ?dtitT, Alte Kirche. Neukirchen 1977 (2002), 187;
C. Andresen / A. M. Ritter, Geschichte des Christentums, I / l , Stuttgart 1993, 78.
" Se da dovada de simpia necunoajtere a Bibliei, atunci cand K. GroB-Albenhausen
ajunge la concluzia din formularea intalnita la discursul comemorativ la cea de-a patra zi
a morfii lui Teodosie 1, unde imparatul (mort) ,,1-a imbracat pe Hristos" lasa „chiar sa se
infeleaga ca episcopul i-a conferit calitafi preofe^ti intr-o anumita masura (vezi nota
bibliografica nr. 6, p. 184). in Galateni serie: „...cdci tofi suntefi fii ai lui Dumnezeu prin
credinfa in Hristos Iisus. Cdci, cdfi in Hristos v-afi botezat, in Hristos v-a(i imbracat".
" Fara a avea de fiecare data o argumentare textuala , aceea§i redactare susfine in
multe cazuri chiar contrariul (vezi nota nr. 6, p. 202).
78 REVISTA TEOLOGICA

Abstract: The main concern of this page is a strictly historical one: to find
out, if it is correct to maintain (or to presuppose, silently) that there is a
fundamental difference between East and West as to the basis understanding of
"Church and State " or "Religion and Politics ". About sixty years ago the Dutch
(reformed) theologian Hendrik Berkhof and the German Jesuit Hugo Rahner
already had a similar "structural difference " in mind, when writing their books
on "Kirche und Kaiser (published Amsterdam 1946 and in a German version
ZUrich 1947) and on "Abendldndische Kirchenfreiheit Dokumente iiber Kirche
und Staat aus acht Jahrhunderten " (firstpublished Einsiedler/Cologne 1943 and
in a largely revised and enlarged version Munich 1961) respectively. Small wonder
that these two books came, in substance, very close to one another, because both
had the same enemy in mind: the German and European National Socialism, so
that H. Rahner "5 collection could largely be read and used as a source bookfor H.
Berkhof analisis (1). Consulting history or, more exactly, the tradition of the
(allegedly) „undivided" church of the first millennium, if and how far it reveals
traces of the maintained ,, structural difference"; this paper calls to witness the
great church father John Chrysostom on the one hand, his western contemporary
Ambrose of Milan an the other Wefindinteresting nuances, different accentuations,
but no sings of a fundamental difference between east and west as to the basic
understanding of,, church and state " or „ religion andpolitics " (2), when discussing
1. the „failure" of St. John Chrysostom and 2. his attitude towards the Roman
empire.

1. As to (nearly) simultaneous and (largely) analogous debates in France s.


the interesting remarks in G. Dagron's stimulating book, Empereur et
Pretre. Etude surle "cesaropapisme" byzantin. Fans 1996, chapt IX CLe
cesaropapisme et la theorie des deux pouvoirs"), esp. p. 298-303.
2. Cf. my paper on "Augustine and Photius on religion and politics", to be
published in the Acts of the last "International Conference on Patristic
Studies" (Oxford 18-23 August 2003), with a critique of the theory of H.
Berkhof Kirche und Kaiser, and H. Rahner, Kirche und Staat, adopted i .
a. also by W. H. C. Frend, "Church and state - perspectives and problems
in the patristic era", in: Livingstone, E. A. (ed.), Studia Patristica 18,
Oxford and New York (Pergamon Press), 1982, 38-54, esp. 38s. 47. 49.

v^.- •" .' ' . . , .


950 DE ANI DE LA „MAREA SCHISMA"
INTERPRETARI §1 DOCUMENTE*

- a doua parte -

Papa Leon I X / cardinalul Humbert catre Constantin I X Monomaiiul'


(ianuarie 1054)

l ^ o n episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, slSvitului §i evlaviosului imparat


al Noii Rome Constantin Monomahul, iubitul sau fiu, salutare.
Cate mulpimiri trebuie sa aducem necontenit Sfintei §i nedesparfitei Treimi,
Creatoarea §1 Guvematoarea a toate, pentm negraitul ei dar prin care lucreaza toate
in tofi [cf. 1 Co 12, 6] putem cantari §i din evlavia §i cucemica ta sarguinfa,
preaslavite fiu §1 preasenine imparate; fiindca Ea tea aratat astfel, Ea poarta de
grija de zilele noastre §i tot Ei ii incredinfam u§urarea starii sfintei Biserici universale
§i ameliorarea lucmrilor publice ale imparapei pamantesc. Caci dupa foarte lungi
§i primejdioase discordii, tu cel dintai te-ai facut sfatuitor, purtator §i executor
dorit al pacii §1 intelegerii §i te arafi zicand impreuna cu „vasul alegerii" [cf FA 9,
15], preasmeritul Pavel: „Pentm Hristos suntem soli, ca §i cum Dumnezeu v-ar
indemna prin noi; va mgam, impacafi-va cu El, Care e pacea noastra. Care a facut
din cele doua una" [2 Co 5,20; Ef2, 14]. C5ci ca un copil evlavios §i de fire aleasa
n-ai uitat suspinul maicii tale, §i n-ai socotit cS e demna de disprepiit fiindca a
imbatranit, ci mai degraba ca trebuie respectata §i ai cugetat sa te intorci la ea cu
mamntaie pline de iubire, ca sa fii cu atat mai drag §1 apropiat de Unul Dumnezeu
§i Tatal a toate cu cat e§ti mai bun §i smerit fafa de principala mama [Biserica
Romei]. Caci nu este ascuns infelepciunii tale ce se spune in Isus Sirah:

* urmare din «Tevista Teologica», nr. 3 / 2004


' Ed. C. Will: Acta et scripta quae de controversiis Ecclesiae Graecae et Latinae
saeculo XIcomposita exstant, Leipzig-Marburg, 1861, p. 85-89; PL 143,777-781: Epistola
103. RSspunsul a fost redactat, dupa cum a demonstrat A. Michel, de cardinalul Humbert.
80 REVISTA TEOLOGICA

„Binecuvantarea tatalui intare§te casele fiilor, iar blestemul mamei smulge temeliile"
[3,9]; §i altundeva: „Nu uita legea mamei tale, ci leag-o in inima ta necontenit" [Pr
1, 8-9]. Proverbe care se ingrijesc sa ne recomande mai mult mama care ne na§te §i
invata spre viata ve§nica decat pe cea care ne na§te spre moarte §i ne iubefte §i
invafa trupe§te §i careia daca nu i-ar urma aceea ca sa renasca §i reincalzeasca, fara
nici o indoiaia aceasta i-ar harazi pe fiii ei unei a doua morfi. Mai departe, de§i prin
membrele ei ocupa §i umple tot pamantul §i marginile pamantului, aceasta mama
universala §i fecioara nestricata scoate afara §i intinde ca sa fie respectat ?i cinstit
de toti un singur cap, pe care oricine 1-ar necinsti, degeaba se mai numara printre
membrele ei. Care anume este aceasta stralucirea ta imperiaia §tie foarte bine:
[urmajul lui Petru] cel pe care glasul lui Hristos [cf Mt 16, 18] l-a preferat §i
evidenpat intre to\\ §i pe care mai apoi evlavia Bisericii §i consensul general al
Sfmtilor Parinfi l-a celebrat necontenit pana acum. Venerabila lui infati§are tu insuti
ai dispus sa fie cinstita, nefiind nerecunoscator fafa de cea care a insemnat a§a cum
§ade bine cre^tetul tau cu diadema impara^iei pamante^ti §i te-a facut infrico?ator
§i iubit pentru noroade, §i care, ca sa domne§fi in veci, te-a uns cu mirul infierii. E
vorba desigur de vechea §i batrana Roma care l-a incoronat pe acel intai preanobil
§i preaevlavios Constantin [cel Mare], cu a carui genealogie te slave§fi §i cu a carui
putere te mare§ti, care l-a hranit, l-a promovat §i l-a a§ezat mai presus de toti cei
muritori, §i n-a incetat din binefaceri pana ce l-a cople§it cu slava imparatiei cere§ti.
De aceea marind cu o mulpimire de multe feluri excelenta ta, preaslavite fiu, ne
umplem de o cu atat mai mare bucurie pentru devofiunea §1 recunoa§terea ta, cu cat
e mai mare numarul sufletelor care atama de conducerea ta §i se reazema de exemplul
tau. De aceea, nu incetam sa rugam pe Domnul nostru comun prin Care regii
domnesc §i principii deosebesc cele drepte [ c f Pr 9, 15], sa te pazeasca vreme
indelungata in buna placerea Lui §i sa implineasca intru cele bune dorinfa ta.
Mai departe, eu insumi ca oricare vicar al Scaunului Apostolic ma ostenesc
dupa masura smereniei §i putinfei mele sa implinesc sarcina incredintata mie, potrivit
de Dumnezeu graitorului Pavel, „vai mie daca nu voi binevesti, caci asupra mea
cade o foarte mare necesitate" [7 Co 9, 16], pentru ca la judecata ve§nica va trebui
sa dau socoteala pentru conducerea unei singure Biserici de purtarea tuturor
Bisericilor. Vazand deci prin acea purtare de grija prin care trebuie sa veghez asupra
tuturor Bisericilor un neam strain [al normanzilor] §i indisciplinat ridicandu-se
manat de o incredibila ?i nemaiauzita turbare cu o impietate mai mult ca pagana
impotriva Bisericilor lui Dumnezeu, casapind pe cre§tini §1 supunand pe unii la noi
j i oribile chinuri pana la ie§irea sufletului, necrufand nici copii, nici batrani, fara
respect fafa de slabiciunea firii femeie§ti sau fata de umanitate, nefacand nici o
deosebire intre sacru §i profan, jefiiind, incendiind §i daramand pana la pamant
biserici, am domolit foarte adeseori ticalo§ia lor, i-am implorat, am predicat, am
STUDII §1 ARTICOLE 81

staruit cu timp §i fara timp, am vestit groaza razbunarii dumnezeie§ti §i omene§ti.


Dar fiindca spune infeleptul: „Nimeni nu poate indrepta pe cel de la care i§i intoarce
privirile Dumnezeu §i nebunul nu se indreapta" [Sir 7, 14], rautatea lui a ramas
pana intr-atat invarto^atS §i incapafanata incat adauga din zi in zi lucruri inca §i
mai rele la cele foarte rele. De aceea, dorind nu atat sa cheltui bunuri exterioare
pentru eliberarea oilor lui Hristos, cat preferand sa ma cheltui eu insumi, mi s-a
parut ca spre marturia rautafii lor sau, daca ar fi potrivit astfel, spre reprimarea
incapafanarii lor, trebuie sa atrag de oriunde o aparare omeneasca, fiindca aud de
la Apostolul ca stapanitorii nu poarta fara motiv sabia, ci sunt slujitori ai lui
Dumnezeu, razbunatori ai maniei Lui asupra oricui savar^e^te raul, §i ca nu sunt de
temut pentru cel ce face fapte bune, ci pentru cel ce face fapte rele [Rm 13, 4], iar
regii §i conducatorii sunt trimi?i de Dumnezeu spre razbunarea faradelegilor Sustinut
de o escorta pe care o ingaduia scurtimea timpului §i necesitatea iminenta, am
socotit ca trebuie sa cer convorbirea §i sfatul slavitului duce §i magistru Argyros,
preacredinciosul tau, ca nu doream pieirea vreunuia dintre normanzi sau a altor
oameni, ci pentru ca aceia care nu se tem de judecata lui Dumnezeu sa-§i vina in
fire macar de groaza omeneasca. §i pe cand incercam noi sa frangem incapafanarea
lor printr-un indemn mantuitor, iar ei de partea lor ne promiteau in chip prefacut
toata supunerea, au atacat cu putere pe neajteptate escorta noastra, dar acum mai
degraba se intristeaza decat se bucura de victoria lor. Fiindca a§a cum a scris evlavia
ta spre mangaierea noastra, pentru aceasta obraznicie a lor ii a?teapta cat de curand
0 indignare mai mare care va veni peste ei dupa mic§orarea hoardei lor pe care au
incercat-o. Noi insa, crezand ca ajutorul lui Dumnezeu e de fafa, iar cel omenesc
nu lipse§te, n-am parasit intenfia eliberarii cre§tinatafii, nici nu vom da odihna
tamplelor noastre [Ps 131,4] decat o data cu odihna celui ce primejduie§te sfanta
Biserica. Pentru dobandirea §i obfinerea ei avem din evlavia dumnezeiasca o foarte
mare u§urare §i ajutor pe preaiubitul ?i preastralucitul nostru fiu, imparatul Henric
[111, 1039-1056] a carui apropiata §i promisa venire o a§teptam din zi in zi, §i care
se grabe§te cu echipament §i expedifie militara imperiaia in ajutorul nostru. Lucru
spre care harul de sus a insuflefit-o §1 pe seninatatea ta, ca plecand de aici neamul
du§man fiind alungat ?i pus pe fiiga de la Biserica lui Hristos de voi doi ca de doua
brafe, podoaba intristatei crejtinStafi sa se inalte din nou, iar starea lucrurilor publice
sS se reformeze. §i fiindcS din pricina inmulfirii rSutSfii $i racirii iubirii [cf. Aft 24,
12], Sfanta Biserica Romana §1 Scaunul Apostolic au fost ocupate nu de pastori, ci
de mercenari, de cei care cauta cele ale lor, iar nu cele ce sunt ale lui lisus Hristos,
§1 a zacut devastata in chip nenorocit pana acum, a vrut sfatul dumnezeiesc ca
smerenia mea sa primeasca povara unui atat de mare scaun. §i de§i umerii mei
slabi sunt apasafi ?i impovarafi foarte mult, nu pufina speranfa sfanta imi este ascunsa
atunci cand de ambele laturi imi stau asemenea fii preastraiucifi in cucemicie §i in
82 REVISTA TEOLOGICA

putere. De aceea, preaiubite fiu ?i preasenine imparate, socote§te vrednic sa


conlucrezi impreuna cu noi la ridicarea mamei tale Sfanta Biserica §i la recuperarea
de catre ea in partile tale a privilegiilor, precum §i a patrimoniilor, demnitapi §i
respectului ei, cum vei putea cunoa§te in chip vadit din cele scrise §i facute de
venerabilii predecesori ai no§tri §i ai vo§tri. Deci pe tine, mare urma§ prin sange al
Marelui Constantin, nume §i imperiu, te indemnam sate faci imitator §i al devofiunii
lui fafa de Scaunul Apostolic. §i cele pe care acel minunat barbat le-a conferit §i
confirmat dupa Hristos acestui Scaun, ajutal in chip constant, potrivit etimologiei
numelui tau, sa le recupereze, tina §i apere; caci luptand astfel vei fi cunoscut §i la
Dumnezeu a§a cum e§ti cunoscut acum intre oameni. Fiindca acest lucru se sile§te
s§-l faca in parfile lui preaslavitul nostru fiu Henric. Toate acestea vor ajunge mai
fericit §i inmulfit pentru noi §1 pentru voi atunci cand prin venirea harului lui
Dumnezeu la interventia preafericiplor corifei ai apostolilor [Petru §i Pavel] §i
prin mijlocirea §i obfinerea mea, vicarul lor, intre voi doi se va incheia o alianfa
foarte tare a pacii §i prieteniei. > , , , •. ., ; -, .1 •,
Pe langa acestea, confiratele nostru arhiepiscopul Mihail ne-a adresat 0
scrisoare de indemn la armonie §i unitate, §i este cu atat mai necesar sa-1 primim cu
§i mai mult devotament §i mai mare voio§ie intrucat ne indeamna spre un bine atat
de dorit ?i necesar, cu cat vedem mai limpede ca nu poate fi numarat intre ucenici
lui Hristos cineva care nu socote§te vrednic sa consimta la pacea frafeasca atunci
cand Domnul spune celor ai Sai: „In aceasta vor cunoa§te toti ca suntefi ucenicii
Mei, de vefi avea iubire unii fafa de alfii" [In 13, 35], iar marele Pavel da marturie
astfel: „Cautafi pacea cu tofi §1 sfinfenia, fara de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu" [Evr 12, 14]. Sa |fie insS stralucirea ta ca multe lucruri intolerabile au
ajuns pana acum la urechile noastre despre obrazniciile lui, ca afafand o persecufie
publica impotriva Bisericii latine, nu s-a temut sa anatemizeze pe tofi cei care
primesc Sfintele Taine facute din azime; ca silindu-se sa-i lipseasca de vechea lor
demnitate pe patriarhii Alexandriei §i Antiohiei, pofte§te impotriva legii
dumnezeie§ti §i omene§ti sa-i subjuge noii sale ambifii, §i altele mai multe pe care
se spune ca le uzurpa, cum vei putea cunoa§te cu sarg de la trimi§ii no§tri. Lucruri
in care daca se va incapafana - lucru care sa nu fie! - , nu va putea fine nicidecum
pacea noastra, fiindca, fara nici 0 indoiaia, daca acela nu va voi sa fie fiu al pacii,
pacea se va intoarce la noi, cum spune Domnul [Lc 10, 6]; de aceea spune §i
Apostolul: „Daca se poate, pe cat sta in putinfa voastra, traifi in buna pace cu tofi
oamenii" [Rm 12, 18]. Fiindca in zadar cinste§te pe tatal familiei cel care o
necinste§te pe sofia lui, §i in zadar mare^te capul §i infafijarea mamei familiei cel
care-i combate pe fiii ei §i-i calea in picioare ca pe degetele picioarelor lui. Impotriva
lui infelepciunea lui Dumnezeu spune a§a: „Ca un hulitor e cel ce fuge de tatal sau
§i blestemat de Dumnezeu e cel ce disprefuie§te pe mama lui" [Sir 3, 16]. Avem
STUDII §1 ARTICOLE 83

insa incredere ch prin venirea harului lui Dumnezeu se va afla nevinovat de acestea,
fie indreptat, fie venindu-§i repede in fire fiind sfatuit; §i se va face nu a§a cum se
spune, ci cum se dorejte §i se nadajduie§te in chip cucemic de noi.
Recomandam acum intru toate slavei tale pe fiii no§tri de fata, trimi§ii Sfantului
Scaun Roman §i Apostolic, ca sa fie primifi cu generozitate, cum se cuvine, sa fie
respectati §1 tratafi bine §i onest, sa fie ascultati rational §i cu rabdare, §i sa fie trimi?i
inapoi cat mai repede la noi in chip laudabil, ca sS nu le para rau ca au luat asupra lor
o atat de mare osteneala §i sa le fie ru§ine ca iam trimis. Sa nai nici o banuiala despre
[Petru] episcopul amalfitanilor^, fiindca e intru totul romeu, | i coborand din Amalfi,
a trait impreuna cu noi ca un familiar al nostru aproape un an intreg.
Binecuvantatul Dumnezeu §i Tatal Domnul nostru Iisus Hristos, Tatal milelor
§i Dumnezeul a toata mangaierea sa socoteasca vrednic sa binecuvanteze excelenfa
ta cu toata binecuvantarea duhovniceasca §i sS te umple de toata bucuria §i pacea,
ca in veacul de acum sa domne§ti in chip fericit vreme indelungata, iar in cel fSra
sfarjit care va veni sS te desfep fara sfar§it in chip fericit de Imparafia cerurilor
impreuna cu imparatul imparafilor §i Domnul domnilor, cinstite §i dorite de noi in
Hristos fiu §1 slavite August. Amin.

Papa Leon I X / cardinalul Humbert catre Mihail I Kerularios


(ianuarie 1054)^

Leon episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, lui Mihail arhiepiscopul


Constantinopolului.
A ajuns in sfar§it la noi scrisoarea cinstitei tale frSfii, in care te sarguie§ti sa
indemni spre bunul in cel mai inalt grad necesar al armoniei §i unitafii §i care
trebuie imbrSp^at de tofi credincio^ii lui Hristos; ca astfel dupa foarte lungi §1
primejdioase discordii fiica sa se bucure de impacare cu mama ei. Chemandute §i
indemnandute spre aceasta, dorim ca tu sai dai ascultare cu atat mai grabnic cu cat
mai atent ne dam seama ca doar aceasta e virtutea proprie §i speciala a evlavio§ilor
§i sfinfilor, fiindca celelalte virtufi pot fi comune celor buni §i celor rai, a^a cum
arta insu§i Domnul: „in aceasta vor cunoa§te to|i cS sunteti ucenici ai Mei, de vefi
avea iubire unii fafS de alfii" [/« 13,35], iar de Dumnezeu graitorul Pavel da marturie

^ Din 1043 Amalfi, care p§na atunci fScuse parte din Imperiul bizantin, a trecut in
stapdnirea normanzilor.
3 C. Will, 1861, p. 89-92; PL 143,773-777: Epistola 102. Raspuns redactat, dupa A.
Michel, de cardinalul Humbert.
84 REVISTA TEOLOGICA

§i el: „Cautafi pacea cu tofi §i sfinfenia, fafa de care nimeni nu va vedea pe


Dumnezeu" [Evr 12, 14]. De aceea o felicitam mult pe frafia ta in Domnul fiindca
ai anticipat prin sarguinfa ta dorinfa noastra cea mai inalta, pentru ca daca printr-o
raceala a iubirii ai pregeta sa urmezi, ar trebui sa ne previi degraba. Caci noi,
potrivit mai suszisului Apostol, preferam ca, daca e cu putinfa, sa avem pace cu
tofi oamenii [Rm 12, 18], §i cu cat mai mult cu tine, pe care te vedem ca ai putea fi
un foarte folositor §i necesar slujitor al Bisericii lui Dumnezeu, daca nu te-ai osteni
sa treci peste hotarele pe care le-au pus parinfii no§tri [Pr 22,28]. §i fiindca propriu
desavarjirii creatine e faptul de a fi pa§nici chiar §i cu du§manii pacii in speranfa
indreptarii, iar nu consimfind la rautatea lor, o cu atat mai multa preocupare va
trebui sa avem ca sa indepartam din mijlocul nostru toate prilejurile de scandaluri,
cu cat dorim tenace sa-i finem pe prietenii pacii.
De mult timp deja a ajuns la urechile noastre un zvon de lucruri intolerabile
din partea frafiei tale, pe care insa, in parte pentru ca ni se par incredibile, in parte
pentru ca nici o putere de cercetare n-ar admite unele ca acestea, le-am lasat pana
acum nediscutate. Caci se spune despre tine ca te-ai repezit ca un neofit, §i nu
treptat, la inalfimea episcopala, lucru care nu trebuie facut nicidecum, e ceea ce
invafa atat Apostolul [7 Tim 3,6], dar opresc §i veneratele canoane. De aici, silindu-
te din rasputeri printro noua ambifie sa-i lipse§ti pe patriarhii Alexandriei §i Antiohiei
de privilegiile vechii lor demnitafi, te sile§fi sa-i subjugi stapanirii tale contrar
oricaror legi dumnezeie§ti §i omene§fi. Fiindca pentru cei cu mintea sanatoasa e
limpede cate incerci spre primejdia ta, pentru ca, inalfat de slava de§arta §i pompa
lumeasca, te sile§ti sa schimbi vechiul sfat al Divinitafii cu privire la a§ezarea
coloanelor Bisericii Ei, §i cu bogafii mincinoase vei face paguba Celui Care, de§i
era cu adevarat §i singur bogat, S-a facut sarac pentru noi [2 Co 8,9] §i a incredinfat
na?terea Sa sub vreme unui satuc §i unei pe§teri [Lc 2, 7], nu unui palat regal.
Oricine se scarbejte insa de exemplul Sau fine de soarta [lui Lucifer] celui care
indrazne§te sa spuna, cand prin el insu§i, cand prin acolifii lui: „Sui-ma-voi deasupra
inalfimii norilor §i voi fi asemenea Celui Preainalt" [Is 14, 14]; „dar gandurile
Mele nu sunt ca gandurile voastre §i caile Mele nu sunt ca §i caile voastre, zice
Domnul" [Is 55, 8], „Care risipe?te pe cei mandri in fiiria Lui §i privind smere§te
pe orice om trufa§" [7ov 40, 6] §i de aceea Se scoala ca sa nu fie mai tare omul in a
carui privire nu e Dumnezeu. Intrucat, pentru ca din pricina inalfimii legate de El
sa nu i se atribuie lui Dumnezeu trufie, Psalmistul zice: „inak este Domnul §i spre
cele smerite prive§te §i pe cele inalte de departe le cunoa§te" [Ps 137, 6]. Lucru de
care da marturie prin El Insu«.i: „Caci ceea ce este inah la oameni este uraciune
inaintea lui Dumnezeu" [Lc 16, 15]. Ce fel §i cat de detestabila §i lamentabila e
acea uzurpare sacrilega prin care te fale§ti peste tot in scris §i in viu grai drept
„patriarh universal" [ecumenic], cand orice prieten al lui Dumnezeu se ingroze§te
STUDII §1 ARTICOLE 85

sa fie numit cu un astfel de cuvant? §i cine dupa Hristos ar fi putut sa fie distins
mai potrivit prin acest cuvant decat cel caruia i se spune de glasul lui Dumnezeu:
„Tu e§ti Petru §i pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea etc." [Mt 16, 18]. §i totu§i,
de§i a fost a§ezat intaiul [princeps] intre apostoli, nu se g§se§te nicaieri numit
„episcop universal" fi nici unul din urma§ii lui na fost de acord sa fie numit cu
acest prodigios prenume, macar ca Sfantul Sinod de la Chalcedon [451 ] l-a declarat
astfel pe predecesorul nostru Leon cel Mare [440-461] §i pe urma§ii lui. Caci au
bagat de seama ca nu e prieten al Mirelui cel care vrea sa fie iubit in locul mirelui,
ci mai degraba na?ul ?i codo§ul lui antihrist care se opune §i se inalta peste tot ce se
nume§te Dumnezeu §i se cinste?te astfel. lata acel loan [IV Postitorul, patriarhul
Constantinopolului, 582-595] al vostru, a carui nebuneasca nascocire o mo§tenifi
pana acum, §i care, potrivit psalmistului, pana acum i?i striga prin voi numele sau
in pamantul Lui [Ps 48, 12], de§i cand a pierit n-a luat toate, nici n-a coborat cu
acea slava la iad, fiindca atunci cand a fost in cinste n-a infeles [Ps 43, 18].
Anatemizat pentru aceasta insolenfa de preafericifii pontifi Pelagius [II, 579-590]
§1 Grigorie [I cel Mare, 590-604]" §i de urma§ii lor, acesta a pierit irevocabil in
incapafanarea lui, §i lata ca de 440 de ani incoace n-a incetat sa-i arunce in prapastie
pe urmatorii indaratniciei lui. „Ce folos le-a adus trufia §i la ce le-a slujit fala
bogafilor? Toate au trecut ca umbra" [Sol 5, 8-9], „Caci ce-i folose§te omului daca
ca§tiga toata lumea, dar i§i pierde sufletul sau?" [Mt 16, 26]. §i cum va veti putea
pune sufletul pentru frafi voi care nu socotifi vrednic sa depunefi un nume de?ert §i
care scandalizeaza intreaga Biserica? Vino-fi in fire, a§adar, rogu-te, din aceasta
nebunie, ca sa nu te faci §i tu - lucru care sa nu fie! - parta§ la ceea ce se spune: „Se
uita la tot ce e inalt §i este rege peste tofi fiii trufiei" [lov 41, 25].
Cine nu va ramane stupefiat de faptul ca dupa atafi sfinfi §i ortodoc§i Parinfi ai
Bisericii vreme de 1020 de ani de la Patima Mantuitorului nostru ai aparut ca un nou
calomniator al Bisericii latinilor, anatemizandu-i pe tofi §i afafand la persecufie publics
contra oricui s-ar imparta§i din Sfintele Taine facute din azime? Obraznicie a ta pe
care au adus-o la noi §i zvonul, dar ne-a aratat-o §i textui epistolelor date sub numele
tau celor din Apulia', §i care se silesc sa arate in chip forfat ca la Cina cea de Taina,
Domnul §i-a dat Taina Trupului SSu apostolilor Sai printr-o paine dospita. Lucru
care poatefidovedit foarte u§or ca e cu totul fals din amandoua Testamentele. FiindcS
Cel care n-a venit sa strice Legea, ci sa o implineasca [Mt 5, 17], a implinit Pa§tele
Vechi din azime $i din vin potrivit poruncii Legii Lui ?i apoi, a§a cum relateaza

" Despre conflictul din anii 596-599 pe tema titlului de „patriarh ecumenic", cf Sfantul
Grigorie cel Mare, Epistolele V, 18.19.20.21.43; VI, 43; VII, 27.31.33.34.40; VIII, 30; DC, 68.
' Aluzie la scrisoarea arhiepiscopului Leon al Ohridei din vara lui 1053 catre episcopul
loan din Irani [Apulia] impotriva azimelor; ed. C. Will, 1861, p. 55-60 ji PG 120, 835-«44.
86 REVISTA TEOLOGICA

deschis Luca, l-a transmis ucenicilor din azime ?i din vin nou. Caci in timpul aceior
opt zile nu se afla dospitura in toate hotarele lui Israel §i oricine la care se gasea
sufletul lui era starpit din poporul Sau [If 12, 19]. Pentru ca daca ea sar fi gasit la
Cina Domnului lisus sau El Insu§i ori ucenicii Lui ar fi gustat intr-un fel din ea, ar fi
pierit pe drept cuvant ca ni§te calcatori ai Legii §i Domnul Insuji n-ar fi spus celor ce
voiau sa-L prinda in cursa: „Cine dintre voi Ma vade?te de pacat?" [In 8,46]. §i n-ar
mai fi fost nevoie sa se caute martori mincinoji pentru a-L pierde, cand El insu§i S-
ar fi pierdut dupa dreptate. Dar Cel care pacat n-a facut nici nu s-a gasit vicle§ug in
gura Lui [/ Ptr 2, 22], cand urma sa patimeasca a poruncit ucenicilor, evident prin
apostolul in care se spune acestea, aducand aminte §i zicand: „Sa praznuim nu cu
dospitura veche, nici cu dospitura rautatii sau vicle§ugului, ci cu azimele curatiei §i
ale adevarului" [1 Co 5, 8], „caci pupna drojdie strica toata framantatura" [I Co 5,
6]. $i oriunde e stricaciune, fara nici o indoiaia acolo e deteriorarea firii §i primirea
unui viciu. Mai departe, Pa§tele nostru se nume§te nou, fiindca acela vechi a fost
poruncit israelifilor in amintirea ie§irii lor din Egipt, iar acela adevarat a fost poruncit
cre§tinilor in amintirea Pafimii Domnului, prin care a trecut din aceasta lume. Dar
pentru ca atat despre acestea, cat §i despre altele de care ne calomniezi, vei putea fi
invatat mai pe larg de trimi§ii no§tri prin alte scrieri ale noastre* pe care p le aduc ei,
sa fie de ajuns aici cat am atins pe scurt. ' *
Sa invete insa fi-afia ta, cel pufin cand este sfStuita, sa vorbeasca prevazator
§i smerit, ca nu cumva Domnul sa-fi spuna §i fie: „Din prisosul inimii vorbe§te
gura" [Mt 12, 34]. Caci ne-ai scris ca daca prin noi unica Biserica Romana ar avea
[in diprice] numele tau, toate Bisericile din lumea intreaga ar avea prin tine [in
diptice] numele nostru. Ce lucru extraordinar e acesta, preaiubite frate? Biserica
Romana, capul §i invafatoarea Bisericilor, n-are membre §i fiice? $i cum te pofi
numi cap sau mama? Credem ?i de aceea §i vorbim §i marturisim statomic: Biserica
Romana nu este singura sau, cum socofi tu, unica, intrucat orice nafiune din toata
lumea care ar fi in chip trufa§ in disensiune fafa de ea, nu mai trebuie sa se numeasca
sau sa fie socotita o Biserica, ci nici una, ci mai degraba un conciliabul de eretici,
un conventicul de schismatic! sau o sinagoga a satanei. Vei fi vazut spunand acel
cuvant al Sfantului Hie care socotea despre sine insu§i: „Am ramas eu singur" [3
Rg 19, 10]. Auzi insa §i ceea ce a auzit acela de la Domnul: „§apte mil de barbafi
Mi-au ramas" [3 Rg 19, 18]. Linijtejte-te, lini§te?te-te acum, venerabile frate, din
aceste superstifii, ca sa nu se spuna §i despre tine acel cuvant al lui Solomon: „Sunt
unii care se dau drept bogafi §i n-au nimic" [Pr 13, 7]. Caci acest lucru e foarte
asemanator cu acea aroganfa a diavolului care socotind ca sunt ale lui toate

' Aluzie la „Dialogur' polemic in apSrarea azimelor scris in toamna lui 1053 de cardinalul
Humbert la indemnul papei Leon IX; ed. C. Will, 1861, p. 65-85 §1 PL 143, 391-474.
STUDII §1 ARTICOLE 87

imparafiile facute de Creatorul lumii, Ii spunea: „Iata Ti le voi da pe toate" [Mt 4,


9]. Intoarce-te, a§adar, acum la inima ?i sa indeparteze din mijloc scandalurile $i
atunci potrivit psalmistului „DomnuI va grai pace in poporul Sau ?i peste sfinfii
Lui §i in cei ce se intorc la inima" [Ps 84,8-9]. Dar noi nu putem avea vreo pace cu
cei incSpafanati ?i cu cei ce staruie in gre§eala, nici nu vom avea parta§ie la faptele
celui rau; fiindca nici pe Domnul Hristos nu-L gasim undeva ca a facut a?a ceva,
intrucat inca la na§terea Lui ingerii au vestit pace doar oamenilor de bunSvoire [Lc
2, 14], §i El insinueaza chiar ca ochiul care scandalizeaza trebuie scos, iar mana §1
piciorul care scandalizeaza trebuie taiate [Mt 5,29-30]. Sa inceteze deci ereziile §i
schismele §i pentru cei ce iubesc Legea lui Dumnezeu nu va fi scandal, ci pace
multa [Ps 118, 165]. Oricine se slave§te cu numele de cre§tin, sa inceteze a mai
blestema §i harpii sfanta §i apostolica Biserica Romana; fiindca in zadar cinstejte
cineva pe tatal familiei cine-i necinste^te sofia, §i in zadar mare§te cineva capul §i
infafi?area mamei familiei care se lupta cu fiii ei mai mici §i calea in picioare ca pe
degetele de la picioarele ei. De aceea se spune in Isus Sirah: „Ca un hulitor e cel
care fiige de fatal sau §i blestemat de Dumnezeu e cel care manie pe mama sa" [3,
16], iar in proverbe: „Ochiul care-§i bate joc de fatal sau §i disprefuie§te pe mama
lui, sal scoata corbii de langa paraie §i sa-1 manance puii de vultur" [30,17]. Suntem
increzatori ca din evlavia dumnezeiasca te vei afla nevinovat sau indreptat de acestea
sau ca, sfStuit in mod sigur, te vei indrepta repede. Caci atunci cand se va face
aceasta, pacea noastra nu se va intoarce la noi, ci va odihni peste tine ca peste un
fiu al pacii [Lc 10, 6], iar intre noi va domni o iubire autenfica, din inima curata,
din con§fiinfa buna §i credinfa nefSfamica [/ Tm 1, 5], §i nu vei avea nevoie sa ne
rogi, ci sa poruncejti. Ostene§te-te impreuna in acestea, a§a cum ai inceput, ca cele
doua mari imparafii [Imperiul romano-bizantin §i Imperiul romano-german] sa se
uneasca prin pacea dorita. Sfanta Treime sa fina in veci cinstita tafrafierugandu-se
pentru noi.
Data in ianuarie, anul al 7-lea al indicfiei [1054].

Mihail I Kerularios catre Petru HI al Antiohiei (inceputul lui iulie 1054)^

Mihail preasfantui arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, §i patriarh


ecumenic, Kerularios, catre Petru, preasfantui patriarh al marelui ora§ al lui
Dumnezeu, Antiohia,

' C. Will, 1861, p. 172-184; PG 120, 781-815; Karmiris, DSM I, p. 339-343.


88 REVISTA TEOLOGICA

1. Smerenia noastra a citit scrisoarea fericirii tale §i afland prin cel ce a adus-o
ca prin harul lui Dumnezeu cele ale tale merg bine, am mulpimit bunatapi Lui,
dorindu-ti viata indelungata §• neintristata.
2. in aceasta scrisoare se cuprindea §i despre evlaviosul diacon §i cleric
imparatesc Petru ca potrivit intervenfiilor noastre la sfinfenia ta a obfinut actul cu
pecetea ta pentru locul in cler care i s-a dat de patriarhul dinaintea ta, dar ca a fost
nerecunoscator §i pentru o alta binefacere anterioara primita de la desavar§irea ta
§i nu te-a invrednicit nici de o scrisoare din partea lui. §tiind smerenia mea ce
afecfiune inflacarata §i dispozifie ai fafa de ea nu de acum, nici de pufin timp, ci de
la inceput, §i ca nu iei in nume de rau scrisorile trimise de ea pentru unii, de aceea
ifi scriu §i ifi cer, vrand in acela§i timp ca aceia care cer sa primeasca prin tine
facerile de bine spre lauda §1 proclamarea sufletului tau mare §i generos, iar ceea
ce vine din partea lui sa ne ofere rasplatiri nu mici. Diaconul insa, a§a cum spune,
na indraznit sa serie sfinfeniei tale socotindu-se nevrednic sa-fi serie, dar nu inceteaza
sa-fi mulfumeasca j i sa se roage mult pentru tine din pricina nesfar§itelor binefaceri
§i favoruri ale tale fafa de el §i cere sa i se schimbe actul cu pecetea din pricina
faptului ca s-a muiat §i aproape nu mai poate fi citit. Acestea despre acest lucru.
3. Afland insa cu pufin timp in urma de la cei care au venit din Roma Veche
despre virtutea, noblefea §i §tiinfa papei [Leon IX] care a murit acum [pe 19 aprilie
1054] §i despre infelegerea §i acordul nostru cu el din pricina scandalurilor privitoare
la credinfa ortodoxa care se spun despre ei, i-am aratat prin scrisoarea noastra cu
multa smerita cugetare nu pufine, cum pofi cunoa§te tu insufi din aceasta scrisoare,
vrand pe de o parte, sa-1 ca^tigam cu totul, iar, pe de alta parte, negociind pentru a-
1 avea favorabil, de partea §i in ajutorul nostru impotriva francilor [normanzilor],
Scrisoare pe care inmanand-o vestiaritului care-i ducea scrisoarea imperiaia,
nadajduiam, pe de o parte, ca el sa duca ambele scrisori celui caruia i-au fost
trimise, iar, pe de alta parte, sa ne aduca raspunsurile de la el.
4. Acela insa, luand scrisorile acestea, cand a ajuns la magistrul §i ducele
Italiei, Argyros, acesta l-a in§elat in chip me§te§ugit facandu-1 sa i le inmaneze ca
sa ajunga, chipurile, mai repede la papa. Magistrul insa, cum am aflat intocmai,
neuitand nicicand religia lui [latina] §i duplicitatea sa, ci gandind mereu impotriva
Ora§ului Regina [Constantinopolului] §i a Romaniei, n-a lasat cele obijnuite lui
nici in aceasta, ci luand §i banii pe care vestiaritul i i aducea de la imparat, i-a
refinut in folosul propriu vrand sa-i cheltuiasca §i pe ace§tia ca §i pe cei trimi§i mai
inainte pentru construcfiile cetafilor lui §i ingrijirea lor.
5. A mai unehit stramb, cum vom spune, §i aceasta in§elaciune. Caci a chemat
pe unii in care, pe cat se pare, avea mai multa incredere decat in ceilalfi, intre care
era unul [Petru] care, cum sa auzit, flisese mai inainte episcop in Amalfi, dupa
care, alungat fund din motive intemeiate din aceasta Biserica, a fost izgonit din ea
STUDII §1 ARTICOLE 89

cinci ani de zile; altul [cardinalul Humbert] avea doar numele de arhiepiscop [al
Siciliei], nu j i realitatea, caci nu putea fi gasit acolo unde era episcop; iar celui de-
al treilea [diaconului Frederic] i-a dat fimcpa de cancelar, convingandu-1 din viclenia
§i rautatea covar§itoare sa se numeasca cu aceasta demnitate romana, ca sa se poata
intari prin acesta in uneltirile lui ca prin zid chipurile de nebiruit. §i desfacand
pecetea scrisorii mele §i citind cele cuprinse in ea a compus altele trimise chipurile
noua de papa §i dandu-le zi§ilor barbati i-a convins pe nenorocifii - vai, ce ratacire
§i strambatate - sa vina in Marele Ora§ §i sa ne arate aceasta scrisoare.
6. Iar ei intrand in Ora§ul imperial s-au infafi?at mai intai cu figura, gand §i
mers arogant ?i trufa? putemicului §i sfantului nostru imparat [Constantin I X
Monomahul]. Dupa care venind ei la smerenia noastra, cine ar putea spune de cata
mandrie, tmfie §i aroganfa nu s-au folosit? Nu ne-au adresat nici o alocufiune, n-au
suportat nici macar sa-§i piece pufin capetele §i sa ne aduca obi§nuita inchinare, n-
au primit nici sa $ada impreuna cu noi in spatele mitropolifilor, cand eram adunafi
in secretariat potrivit obiceiului care domne§te de la inceput, ci au socotit acest
lucru drept o insulta. Ci va spune insa lucml lor inca §i mai lipsit de minte decat
acestea? Caci nu s-au smerit nici macar in fafa persoanei §1 maiestafii imperiale, ci,
inalfandu-se mult pe ei in§i§i §i inchipuindu-§i cele mai presus de ei, au intrat in
palat cu cmce §i sceptre.
7. Nefacand deci nimic din acestea, ne-au dat scrisoarea pecetluita §i au plecat
indata. lar smerenia mea luand-o §i incercand sa-i mpa pecetea, cercetand-o cu
atenfie a gasit-o falsificata, iar scrisoarea plina de viclenie ?i tmfie. Caci arSta in
chip neschimbat cele pe care ni le-a spus de multe ori Argyros cand venea in Marele
Ora§, mai ales despre azime, pentm care nu numai o data, ci de doua ori, de trei ori
§i de patm ori acum fusese scos §i indepartat de noi de la dumnezeiasca imparta§anie
§i Cuminecatura.
8. Dar copia scrisorii noastre catre papa, precum §i acelei trimise chipurile
noua de papa prin acei scelerafi tradusa in graiul elen, le-am trimis fericirii tale, ca
sS §tii ce am scris noi aceluia §i ce ne-au arStat ei prin scrisoarea trimisa noua, §i de
aici sa §tii in chip exact ca n-am intrefinut o simpia banuiala, ci am pus mana pe
adevaml gol insu§i. Iar acest lucm a fost demascat §i mai limpede prin arhiepiscopul
[loan] din Trani §i sincelul nostm care venise la noi inaintea acestora §i ne-a clarificat
tot adevaml, a§a cum 1-am spus §i sfantului $i putemicului nostm imparat.
9. A fost adus insa la urechile noastre un zvon ca desavar$irea ta il pomene§ti
la sfintele diptice pe arStatul papa [Leon IX], §i la fel fac §i patriarhul Alexandriei
§i lemsalimului. Dar nu cred ca ai o ignoranfa atat de mare, mai ales data fiind
virtutea ta incomparabila cu a altora. Caci jtii ca de la Sfantul Sinod V I Ecumenic
§i pana acum pomenirea papei la sfintele diptice a fost taiata §i scoasa afara de
sfintele noastre Biserici, fiindca Vigilius, papa Romei de atunci, n-a vmt sa vina la
90 REVISTA TEOLOGICA

sinod, nici sa anatemizeze cele scrise de Teodoret impotriva dreptei credinfe §1 a


celor 12 capitole ale Sfantului Chiril precum §i scrisoarea lui Iba, §i de atunci pana
acum papa a fost taiat din preasfanta noastra Biserica universala. Drept pentru care
acest lucru ni s-a parut incredibil, nu atat in ce prive§te pe aceia, cat in ce prive§te
erudifia §i intelepciunea ta exceptionala.
10. Dar nu numai aceasta, ci [la urechile noastre a ajuns §i] ca cei doi arhierei
[patriarhii Alexandriei §i lerusalimului] aratati nu numai ca-i primesc pe altii care
mananca azime, dar uneori savar§esc chiar ei in^i^i dumnezeiasca Liturghie cu
azime. Noi insa neavand la indemana pe nimeni prin care sa-i intrebam despre
aceasta §1 neincrezandu-ne de altfel in alti in ce prive§te acestea, incredintam
sfmteniei tale toata cercetarea, pentru ca anchetand exact despre acest lucru, sa-1
faca cunoscut §i smereniei noastre. Acestea deci despre aceste lucruri.
11. In mainile noastre insa ne-a fost predata de Skleros preastralucitul duce al
Antiohiei ?i copia scrisorii tale catre intai-statatorul [patriarhul Venetiei] Gradului sau
Aquileei*; fund citita am gasit-o facand multe atacuri numai cu privire la azime, dar
lasand deoparte celelalte erori ale romanilor mult mai grele decat acestea. Iar daca
acesta a scris poate astfel sfmteniei tale pentru ca despre acestea i-a scris smerenia
noastra, totu§i despre nici una din acestea el n-a aratat vreodata nici insu§i papei, nici
altuia din episcopii lui, afara de scrisoarea a carei copie ti-am trimis-o. Dar, a§a cum se
arata din scrisorile §i faptele lor, sunt cu totul iubitori de minciuna §i ?ireti. Sa ?tii bine
insa ca latinii ne strapung nu numai cu proiectilul azimelor, care e cunoscut in chip
vadit tuturor, ci prin altele, multe §i diferite, pe care e necesar sa le intoarcem inapoi.
12. Cele pe care le savar§esc iudaizand sunt acestea: insa§i invinuirea privitoare
la azime care atama asupra lor; faptul ca mananca animale sugmmate; ca se rad; ca
pazesc sambetele §i mananca lucruri intinate; ca monahii mananca came, grasime de
pore §i toata pielea pana la came §i in prima saptamana din Postul Mare, iar in cea a
lasatului de came §i de branza mananca la fel; ca miercurea mananca came §i vinerea
mananca branza §i oua, iar sambata postesc toata ziua. Iar cele care sunt in afara
acestora sunt astfel: fac in chip rau §i primejdios un adaos la Sfantul Simbol care
suna a§a: „$i intra Duhul Sfant, Domnul de viata facatoml. Care din Tatal ?i din Fiul
purcede", iar la dumnezeiasca Liturghie rostesc cu glas mare „Unul Sfant, Unul Domn
Iisus Hristos intra marirea lui Dumnezeu Tatal prin Duhul Sfanf.
13. Pe langa acestea opresc §i casatoria preofilor, adica nu primesc la
demnitatea preotiei pe cei care au femei, ci vor ca preofii sa fie necasatorifi. Dar
doi frafi pot lua doua surori. In timpul Liturghiei la vremea imparta§irii unul din
liturghisitori mananca azima §ii imbrafi§eaza pe ceilalfi. Episcopii poarta inele in

' Ed. C. Will, 1861, p. 208-228 j i PG 120, 751-781.


STUDII §1 ARTICOLE 91

degete spunand ca le poarta chipurile avand drept sofii ale lor Bisericile. Ie§ind in
razboaie ace§tia varsa sange cu mainile lor §i inainte de acestea i§i omoara sufletele
lor. Iar, cum spun unii, savar§ind dumnezeiescul Botez, boteaza cu o singura
cufundare rostind numele Tatalui, al Fiului §i al Duhului Sfant, dar pe langa aceasta
umplu gurile celor botezafi cu sare. lau in chip rau vorba Apostolului care spune:
„Pufina drojdie dospe§te toata framantatura" [/ Co 5, 6; Ga 5, 9] in sensul de:
„Pufina drojdie strica toata framantatura", incercand ca plecand de la acest mic
cuvant sa rastoame dospitura care ridica painea neurcata.
14. Nu suporta nici sa fie inchinate moa§tele sfmtilor, iar unii dintre ei nici
chiar sfintele icoane. Nui numara impreuna cu ceilalfi sfinfi pe sfinfii §i marii noftri
Parinfi, Dascali ?i Arhierei - Grigorie Teologul, Vasile cel mare ?i loan Hrisostom
- nici nu primesc deloc invafatura lor. §i fac altele pe care este greu chiar §i a le
enumera in parte. Traind deci a§a §i crescufi in asemene obiceiuri §i indraznind
cele ce sunt in chip evident neingaduite §1 interzise mai pot fi ei randuifi de cei ce
gandesc bine in partea celor cu totul ortodoc?i? Eu unul nu cred. Iar cei care afirma
ca aceia care fac a§a gandesc corect sa aiba soarta cu partea lor, caci noi nu-i
invidiem pentru armonia §i consensul lor cu ace§lia. Fereasca Sfantul insa ca noi sa
innebunim $i sa ne ie§im din minfi aja!
15. Acestea fi le-am relatat in treacSt pentru ca, putand desavar§irea ta s5 ?tie
cele savar§ite de ace§tia, sa nu creada ca ei gre§esc numai cu privire la azime, cum
presupuneam §i noi pana acum, ci cunoscand ?i scaderile lor de dincolo de acestea,
sS-i numere pe ace§tia cu cei de care sunt vrednici. Iar lucrul cel mai grav §i
insuportabil, §i care arata limpede nebunia lor e acesta: spun ca n-au venit aici ca
sa fie invafafi sau sa discute, ci ca sa ne invefe §1 sa ne convingS pe noi sa finem
dogmele lor, §i fac aceasta cu autoritate §i o neru§inare covar§itoare.
Domnul sa pazeasca fericirea ta rugandu-te ani mulfi pentru noi.

Act sinodal [semeioma] cu privire la pitacul aruncat pe Sfanta Masd [a


Marii Biserici] de legafii Romei [celei Vechi] impotriva preasfantului patriarh
kyr Mihail intocmit in luna iulie [ziua 20], anul al 7-lea ai indicfiei [1054]^

' Text grec editat princeps de L. AUatius, De libris et rebus ecclesiasticis Graecorum,
Paris, 1646, p. 16I-I7I, reluat in PG 120,736-748 §i critic de C. Will, Acta et scripta quae
de controversiis Ecclesiae Graecae et Latinae s. XI composita exstant, Leipzig-Marburg,
1861, p. 155-168, ji Karmiris, DSM I, p. 343-348. O prima traducere romaneasca a dat T.
M. Popescu, „Sentinfa de excomunicare de la 16 iulie 1054", Studii teologice, an II, 1931,
nr l,p. 49-68.
92 REVISTA TEOLOGICA

Prezidand preasfantui nostru stapan §i patriarh ecumenic Mihail in partea


dreapta a catehumeniilor [Marii Biserici a Sfintei Sofii] §i §ezand impreuna cu el
preaiubitii de Dumnezeu mitropolifi Teofan al Cyzicului §i sincel, Nichita al
Chalcedonului §i sincel, Lavrenfie al Dyrrachionului §i sincel, Anfim al Sidei,
Nicolae al Trapezuntului, loan al Smimei, Eusebie al Adrianopolului, Constantin
al Mytilenei, Nicolae al Choneilor, Ipatie al Idruntului §i arhiepiscopii Leon al
Karavyziei, Grigorie al Mesembriei, stand de fata §i arhontii patriarhali.
Nu'° era deci, pe cat se pare, satul de cele rele cel viclean. De aceea nu inceteaza
a se insinua intre drept-credincio§i §i uneltind mereu sa nascoceasca ceva nou impotriva
adevamlui. Inca inainte de venirea Stapanului in tmp l-a momit pe om cu zeci de mil
de amagiri, §i dupa acestea nu s-a lasat, nici n-a incetat sa-i cotonogeasca §i atraga pe
cei care-1 asculta. Dar dupa ce §i acestea au fost inlaturate, iar cei ce voiau sa fie
drept-credincio§i nutreau nadejdea pioasa §i adanca ca nu vor mai aparea vreodata
nascocitori ai unor noi impietafi, intmcat in toate cele pe care lea incercat cel rau
sfaturile lui sau intors impotriva lui, venind acum ni§te barbafi impio§i §i respingatori
- caci ce altceva iar putea numi un dreptcredincios - , barbafi ivifi din intuneric - caci
erau odrasle din parfile apusene - , venind deci in acest drept-credincios §i de
Dumnezeu pazit Ora§ din care fa§nesc ca dintr-un loc inalt §i ridicat la cer izvoarele
ortodoxiei §i juvoaiele curate ale dreptei credinfe se revarsa pana la marginile lumii
§i uda ca ni§te rauri cu dogmele dreptei credinfe sufletele de peste tot de sub soare, §i
cazand in el ca un trasnet sau cutremur sau mulfime de grindina, sau mai bine zis ca
un mistref, au incercat sa devasteze cu stricaciunea dogmelor cuvantul drept; ba au
depus §i un inscris pe Masa de taina a Marii Biserici a lui Dumnezeu prin care neau
azvarlit anatemei pe noi, sau mai bine zis pe Biserica ortodoxa a lui Dumnezeu §i pe
tofi cei care nu se lasa du§i de impietafile lor, pentm ca vrem sa fim drept-credincio§i
§i sa promovam ortodoxia, acuzandu-ne intre altele §i pentm ca
- nu ne radem barbile asemenea lor §i nu suportam sa schimbam impotriva
firii chipul potrivit firii al omului;
- ne imparta§im fara deosebire de la preofi casatorifi;
- nu vrem sa falsificam cu ganduri false §i cuvinte scrise pe langa §i cu exces
de indrazneala sacml ?i sfantul Simbol [al credinfei], care are o tarie inatacabila
prin voturile Sinoadelor Ecumenice, nici nu spunem asemenea lor ca Duhul Sfant
purcede - o, ma§inafiunile celui rau! - din Tatal §i din Fiul, ci din Tatal.
Ei insa nu vor nici sa ia aminte la Scriptura care spune: „Nu taiafi barbile
voastre" [Zv 19,27], nici sa infeleaga ca Dumnezeu Creatoml a facut acest lucm sa
fie potrivit femeilor, dar a socotit drept ca el e nepotrivit pentru barbafi.

Introducerea actului sinodal din 20 iulie 1054 rezumS prologul faimoasei Enciclice
c&tre patriarhii rasSriteni din 867 a patriarhului Fotie.
STUDII §1 ARTICOLE 93

Ei necinstesc pe fafa canonul 4 al Sinodului din Gangra despre cei ce se


scarbesc de casatorie, §i care spune: „Daca ar face cineva o deosebire fafa de preotul
casatorit, socotind ca nu trebuie sa se iniparta§easca atunci cand acesta liturghise§te
ofranda [euharistica], sa fie anatema". Iar prin acestea nesocotesc §i necinstesc ?i
Sinodul V - V I [trullan, canonul 13] care spune: „Deoarece am aflat ca in Biserica
Romei sa predat cu rang de canon ca acei care vor sa se invredniceasca de hirotonia
in diacon sau preot sa marturiseasca in public ca nu se vor mai atinge de femeile
lor, noi, urmand vechiului canon al rigorii §i ordinii apostolice, vrem ca §i de acum
inainte coabitarile legale ale barbafilor sfmfifi sa ramana in vigoare, iar ei sa nu
desfaca nicidecum legatura lor cu femeilor lor sau sa intoarca spatele relafiilor
conjugale reciproce la vremea cuvenita. Astfel ca daca se va gasi cineva vrednic de
hirotonia in diacon sau ipodiacon, acesta sa nu fie nicidecum oprit sa fie ridicat la
aceasta treapta daca locuie§te cu o sofie legiuita, nici sa i se ceara in timpul hirotoniei
sa marturiseasca in public ca se va abfine de relafiile conjugale legitime cu sofia sa,
pentru ca de aici sS nu fim silifi sa insultam casatoria legiuita de Dumnezeu §i
binecuvantata prin prezenfa Lui, intrucat glasul Evangheliei suna: «Cei pe care
Dumnezeu i-a unit omul sa nu-i desparta» [Mt 19, 6], iar Apostolul invafa despre
casatorie sS fie cinstita in toate $i patul neintinat [Evr 13, 4] §i: «Te-ai legat de o
femeie? Nu cauta dezlegare» [7 Co 7,27]. A?adar, daca cineva punanduse in mijcare
impotriva canoanelor apostolice va indrazni sa lipseasca pe cineva din cei sfmfifi,
sau preot sau diacon sau ipodiacon, de legStura ?i comuniunea cu femeia legitime,
sa fie depus. Asemenea §i daca un preot sau diacon §i-ar alunga femeia sub pretext
de evlavie, sa fie excomunicat; iar daca staruie, sa fie depus."
Pe langa aceasta, cand spun ca Duhul purcede nu din Tatal, ci din Fiul, ei nu
vor nicicum sa infeleaga ca n-au aceasta expresie de la evangheli§ti §i ca nu §i-au
agonisit aceasta dogma blasfematoare de la un Sinod Ecumenic. Caci Domnul
Dumnezeul nostru zice: „Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede" [In 15,26],
iar ei, parinfii acestei noi impietafi, spun „Duhul Care de la Tatal §i de la Fiul
purcede". Dar ei nu vad, iara§i, nici ca, daca insu§irea Duhului se recunoa§te in
aceea ca Duhul purcede de la Tatal, a^a cum insu§irea Fiului se recunoa?te in faptul
ca El Se najte din Tatal, iar Duhul purcede §i din Fiul, cum e flecareala lor, de aici
urmeaza ca Duhul se distingi de Tatal prin mai multe insu§iri decat Fiul. Caci
ie§irea Lui din Tatal ar fi comuna Duhului §i Fiului, dar purcederea din Tatal ar fi
proprie Duhului. Dar daca Duhul S-ar disfinge prin mai multe diferenfe decat Fiul,
atunci Fiul ar fi mai aproape de fiinfa Tatalui decat Duhul. §i a§a sub alta piesa §i
pe alta scena s-ar ivi iara§i indrazneala impotriva Duhului a lui Macedonie. Dar, in
afara de cele zise, nu vor sa infeleaga deloc ca daca tot ce nu e comun Treimii Celei
de 0fiinfa§i atotfiitoare e propriu doar Unuia din cei Trei, atunci emiterea Duhului
nu e comuna Celor Trei, ci e proprie doar Unuia din Cei Trei.
94 REVISTA TEOLOGICA

Dar ei, pe de o parte, ne-au insultat astfel pe noi §i Biserica Ortodoxa a lui
Dumnezeu, iar, pe de alta parte, venind din Roma cea Veche la preaiubitorul de
evlavie nostru autocrat [imparat] §i agitandu-§i altele impotriva pleromei Bisericii
Ortodoxe, au spus chiar de la inceput ca vin de la Roma cea Veche, pretinzand ca au
fost trimi§i de papa [Leon IX], dar in realitate au venit de la ei in§i§i dupa sfaturile §i
indemnurile viclene ale lui Argyros §i n-au fost trimi§i de papa, plasmuind scrisorile
pe care le purtau chipurile de la el; caci acest lucru s-a cunoscut din multe altele, dar
§1 din faptul ca pecefile scrisorilor au fost dovedile in chip vadit ca sunt falsificate.
Deci inscrisul acestor impio§i impotriva noastra, scris cu litere italiene, a
fost depus de ei mai intai, in prezenfa ipodiaconilor de rand a doua saptamana, pe
Masa Marii Biserici a lui Dumnezeu, dupa care, intrucat ipodiaconii i-au facut
vant §i l-au aruncat de pe dumnezeiasca Masa cerandu-le celor ce l-au pus sa-1 ia,
dar ei n-au vrut sa faca acest lucru; fiind el aruncat pe jos, a venit in mainile multora,
iar pentru ca sa nu se faca publice blasfemiile din el, smerenia noastra l-a ridicat §i,
chemand pe cafiva din cei care jtiu sa traduca din limba italiana [latina] in limba
greaca, ?i anume pe protospatsrul Cosma Romanul, pe Pyrrhus §i pe monahul loan
Hispanul, a poruncit ca inscrisul sa fie tradus. §i inscrisul tiadus de ei suna cu
cuvintele lor a§a":
/ I ' , .^i'. . • .

'' inscrisul se pftstreaza §i in versiunea latina originala in fmalul raportului delegafiei


papale: Brevis et succinta commemoratio carum quae gessenmt apocrisiarii sanctae Ecclesiae
Romanae et apostolicae sedis in regia urbe et qualiter anathematizati sunt Michael cum
sequacibussuis;edifii:Mansi,CCXIX, 991 sq;PL 143,1001-1004; C. Will, 1861,p. 150-
154. Traducere romaneasca T. M. Popescu, Studii teologice, an II, 1931, nr 2, p. 35^5.
Textui raportului delegafiei papale este urmatoml: Scurta ji succinta insemnare spre aducere-
aminte a celor fScute de apocrisiarii Sfintei Biserici Romane j i ai Scaunului Apostolic in
Orajul imperial ji cum au fost anatemizafi Mihail ji adepfii lui.
1. in anul al unsprezecelea al imparapei lui Constantin Monomahul, anul al 7-lea al
indicpei [1054], in chiar ziua najterii fericitului loan Botezatorul [24 iunie], dupa ce sosisera
de la domnul papa Leon IX apocrisiari ai sfantului scaun apostolic roman, adica Humbert,
cardinal episcop de Silva Candida, Petm, arhiepiscopul Amalfitanilor, ji Frideric, diacon $1
cancelar, venind ei la manastirea Studiu intre zidurile orajului Constantinopol, caiugarul
Nichita numit j i Pectoratus [Stethatos] a anatemizat in prezenfa numimlui imparat j i a
demnitarilor lui, de fafa fiind j i nunpi romani, o scriere aparuta sub numele lui impotriva
Scaunului Apostolic j i a intregii Biserici latine, ji intitulata: „Despre azima, despre sambata
ji despre casatoria preofilor". Pe langa aceasta, a anatemizat pe tofi cei care ar tagadui ca
Sfanta Biserica Romana este cea dintai dintre toate Bisericile, ji care ar cuteza sa atinga in
vreun punct credinfa ei totdeauna ortodoxa. Dupa care, acelaji imparat ortodox a poruncit
indata in prezenfa tuturor §i la cererea aceloraji nunfii romani, sa fie arsa numita scriere, j i
astfel a plecat.
STUDII §1 ARTICOLE 95

„Oricine ar vorbi contra credinfei §i sacrificiului [euharistic] al Scaunului


Roman §i Apostolic, sa fie anatema - maranatha [7 Co 16,22] - §i sa nu se numeasca
cre§tin ortodox, ci eretic prozimit [aparator al painii despite]'-.

2. Iar in ziua urmStoare, numitul Nichita a iejit din ora? ?i de bunavoie a mers la
legafi Tn palatul Pighi. Primind de la acejtia dezlegarea desavar§ita a intrebarilor lui, a
anatemizat din nou de bunavoie toate cele ce zisese j i fScuse sau incercase impotriva
Scaunului celui dintai §i Apostolic. Si primit a§a de ei in comuniune, a fost facut prietenul
lor familiar. Apoi, din porunca imparatului, au fost traduse in grecejte §i se pastreaza pana
azi in acelaji ora? cele spuse sau scrise de legap impotriva diferitelor calomnii ale grecilor
ji mai cu seama impotriva scrierilor episcopului Constantinopolului Mihail ji ale episcopului
mitropolitan Leon Ahridanul ji ale des amintitului calugar Nichita.
3. in fine, Mihail, evitand prezenfa lor ji convorbirea cu ei §i stamind in nebunia lui,
aratafii nunpi au mers la biserica Sfintei Sofii in ziua a 17-a a calendelor lui august [16 iulie]
j i plangdndu-se de incapafanarea acestuia clemlui pregatit dupa obicei pentm liturghie, la
ceasul al treilea al zilei de sambata au depus o sentinfa de excomunicare pe altaml principal
sub ochii clerului §1 ai popomlui prezent. De unde iejind indata, ji au §i scuturat praful de pe
picioare, ca marturie, dupa spusa Evangheliei, zicand: „Sa vada Domnul ji sa judece" [Mt 10,
14]. Dupa aceea, oranduind bisericile latine care sunt chiar in Constantinopol §i anatemizand
pe tofi cei care de acum inainte ar primi imparta$ania din mana vreunui grec care ar defiima
euharistia romana, primind voie de la imparatul ortodox, cu sarutarea pacii ji damri imperiale
pentru SfSntul Petm ji penfru ei, au plecat in graba in ziua a 15-a a calendelor lui august [18
iulie]. Dar induplecat prin marea staruinfa a mgaminplor lui Mihail, care abia atunci fSgadui
sa stea de vorba cu ei, imparaml i-a rechemat de la Selymvria prin scrisori, in ziua a 13-a a
calendelor lui august [19 iulie]. Grabindu-se, s-au inapoiat chiar in aceasta zi, mergand la
palatul Pighi. Afland numitul Mihail ca ei s-au inapoiat, se silea sa-i aduca in ziua urmatoare,
sub pretextul unui sinod, in biserica Sfintei Sofii, pentm ca, aratand sentinfa lor, pe care o
stricase cu totul traducSnd-o, sa fie asaltafi acolo de popor Preintampinand acestea, pradentul
imparat n-a voit sa se fina sinod decat numai in prezenfa lui, ji pentru ca Mihail i se opunea in
tot chipul, augustul a poruncit ca legapi sa pomeasca indata la drum, ceea ce au §i fScut. Dupa
care, mahnit ca nu i-a reujit cursa, nebunul Mihail a provocat o mare revolts a popomlui
impotriva imparatului, pentru ca voinfa acestuia lucrase impreuna cu nunfiii. Imparatul a fost
de aceea nevoit sa-i predea lui Mihail, batup ji tunji, pe interprepi larinilor, adica pe Paulus §i
pe fiul lui, Smaragdus, ji a^a s-a potolit tulburarea aceea. In urma, imparatul a primit de la
legap, prin trimijii sai, un exemplar fidel remis din orajul mjilor j i l-a aratat cetafenilor,
descoperind ?! conving§ndu-se infineca Mihail a falsificat sentinfa legaplor Maniat astfel,
i-a indepartat de la palat, luandu-le onorurile, pe prietenii ji pe mdele acestuia ji a pnut chiar
impotriva lui, p§na acum, o grea manie. In fine, textui cartei de excomunicare este acesta...
[urmeaza textui excomunicarii de mai sus]."
'^ Aceasta prima fraza reprezinta de fapt un adaos ulterior pe actul de excomunicare,
in originalul latin ea apar&id la sfarjitul actului cu urmatoarea menpune: „De asemenea, o
alta excomunicare fScuta acolo prin viu grai in fafa imparatului §i a demnitarilor lui."
96 REVISTA TEOLOGICA

Humbert prin grafia lui Dumnezeu episcop al Sfintei Biserici a Romei, Petru
arhiepiscop al Amalfitanilor, Frederic diacon §i cancelar catre top copiii Bisericii
universale.
Sfantul Scaun Prim §i Apostolic Roman, caruia i se potrive§te in chip special,
ca unui cap, purtarea de grija de toate Bisericile, ne a invrednicit sa ne faca de
dragul pacii §i necesitafii bisericesti apocrisiari in acest Ora§ imparatesc, ca sa
coboram §i sa vedem, precum sta scris [Fc 18,21], daca sa implinit aievea strigatul
care urea necontenit din acest ora§ pana la urechile ei; iar daca lucrurile nu stateau
a§a, sa fie informat. Sa §tie, de aceea, inainte de toate slavitii autocrati, clerul,
senatul §i poporul Constantinopolului j i toata Biserica universala ca am cunoscut
aici un lucru bun $i foarte mare, §i de aceea neam bucurat foarte tare, dar §i un
lucru rau, §1 de aceea neam intristat jalnic. Caci cat prive§te stalpii imperiului, cei
cinstifi ai lui ?i cetafenii cei intelepti, ora§ul este preacre§tin §i ortodox. Dar cat
prive§te pe Mihail cel numit abuziv patriarh §i colaboratorii nebuniei lui, ace§tia
seamana in fiecare zi neghinele ereziilor in mijlocul lui intrucat:
- ca simoniacii vand darul lui Dumnezeu;
- ca valesii i i fac eunuci pe cei ce locuiesc in preajma lor;
- ca arienii reboteaza pe cei botezap in numele Sfintei Treimi, §i mai ales pe
latini;
- ca donati§tii jura ca in afara de Biserica grecilor Jertfa adevarata [Euharistia]
§i Botezul au pierit din toata lumea;
- ca nicolaifii apara §1 admit la casatoria trupeasca §i pe slujitorii sfantului

- ca severianii spun ca Legea lui Moise e blestemata;


- ca maniheii, intre altele pentru ca spun ca tot ce e fermentat e insuflefit;
- ca pnevmatomahii sau teomahii au taiat din Simbol purcederea Duhului
Sfant din Fiul;
- ca nazireii pazesc atat de mult curafirea trupeasca a iudeilor, incat se opun
botezului copiilor care mor inainte de a opta zi de la na§tere, §i nu vor sa fie
impartS§ite in caz de primejdie femeile aflate la menstruafie sau in na§tere, §i opresc
sa fie botezate daca sunt nebotezate;
- §i, lasandu-§i sa creasca ca nazireii pletele capului §i barbile, nu-i primesc
la imparta§anie pe cei care-?i fund pletele 5i-§i rad barbile dupa randuiala Bisericii
romane.
Povapiit fiind pentru aceste rataciri §1 alte multe faptele ale lui prin scrisoarea
domnului nostru papa Leon, Mihail a disprepiit ascultarea §i supunerea. Dupa care
a refuzat categoric prezenfa §i discufia cu noi, trimi§ii lui, venifi sa-i spuna sa puna
capSt in mod rafional atator rele, nici n-a ascultat de sfatul sanatos al autocrafilor §i
a celor infelepfi care-1 povafuiau sS-l urmeze, ci, ca §i mai inainte, a interzis savar?irea
STUDII §1 ARTICOLE 97

liturghiilor in biserici, a§a cum mai inainte a inchis bisericile latinilor §i, numarandu-i
azimifi, i-a persecutat cu vorba §i cu fapta pana intr-atat incat a anatemizat in fiii
lui Scaunul Apostolic, impotriva caruia inca semneaza ca patriarh ecumenic. De
aceea, nemaisuportand violenfa §i insulta auzita la adresa primului Scaun Apostolic
§i vazand cum credinfa catolica se scufiinda in multe chipuri, cu judecata anticipata
a Sfintei §i Nedespartitei Treimi, a Scaunului Apostolic, a carui reprezentare o
avem, §i a tuturor Parinfilor ortodoc§i ai celor §apte Sinoade, subscriem anatemei
din toata Biserica catolica, pe care domnul nostru preacucemicul papa a pronunfat-
o impotriva acelui Mihail §1 a celor care-1 urmeaza, daca nu se supun:
Mihail neofitul §i patriarh prin abuz care a primit numai de frica omeneasca
haina monahala, iar acum e cunoscut de mulfi pentru invinuiri de neindreptat, §i,
impreuna cu el, Leon numit al Ahridei §i sachelarul aceluia§i Mihail, Nichifor,
care a calcat in picioare in public sacrificiul [euharistic] al latinilor, §i tofi cei care
le urmeaza in ratacirile §i indrSznelile de mai sus, sa fie anatema - maranatha [1 Co
16,22] - impreuna cu simonienii, cu valesienii, cu arienii, cu donatijtii, cu nicolaifii,
cu severianii, cu pnevmaotmahii, cu maniheii §i cu nazireii, ale caror invafaturi le
imparta?esc, §i cu ceilalfi care spun cS painea dospita e insuflefita, §i cu tofi ereticii,
sau, mai bine zis, impreuna cu diavolul §i ingerii lui, daca nu se supun. Amin.
Amin. Amin."
Acestea sunt cele cuprinse in acest inscris impios §i necuvios. Iar smerenia
noastra, nesuportand sa ramana nerazbunatS §i nepedepsita aceasta indrazneala §1
neru§inare impotriva drepteicredinfe, a comunicat cele privitoare la aceasta
putemicului §i sfantului nostm imparat, care, intmcat ace§tia plecasera cu o zi
inainte, dupa ce i sa raportat, a trimis sa fie chemafi inapoi in Marele Ora§. §i ei sau
intors in graba, dar nau vmt sa vinS la smerenia noastrS sau la Sfantul §i Marele
Sinod §i sa dea un rSspuns pentm impietSfile pe care le vomitasera, ci, urmand
inscrisului alcatuit de ei, au pretins ca au de spus impotriva dreptei noastre credinfe
inca §i mai multe decat cele scrise in el §i ca prefera mai bine sa moara decat sa
vina in vazul nostm ?i al Sinodului. CSci aceste lucmri nea in§tiinfat pe noi §i
sinodul putemicul §i sfantul nostm impSrat ca leau spus ei prin raspunsul ilustmlui
magistm peste cereri §1 al preaiubitului de Dumnezeu hartofilax §i hypomnematograf
[arhivar §i scriitor de memorii]. Dar fiindcS putemicul §i sfantul nostm imparat na
binevoit ca ei sS fie silifi impotriva voii lor sa se intalneasca cu noi §i cu sinodul,
pentm cS pSreau investifi cu oficiul de ambasadori, dar, iara§i, era necuvenit §i de
altfel nedemn ca o asemenea nem§inare impotriva dreptei-credinfe sa ramanS
nerSzbunata, a randuit o vindecare excelenta a acestui lucm §i a trimis smereniei
noastre o cinstita ?i inchinatS scrisoare prin §tefan, preacuviosul monah §i econom
al Marii Biserici, loan magistrul peste cereri, Constans vestarhul §i consulul
filozofilor [Mihail Psellos]. lar aceasta scrisoare suna cuvant de cuvant a§a:
98 REVISTA TEOLOGICA

„Preasfinte Stapane, cercetand despre cele intamplate, maiestatea mea


imperiaia a gasit ca radacina raului a fost facuta de talmaci §i din partea lui Argyros.
Pentru straini j i cei trimi§i de alfii nu putem face nimic, dar pe cei vinovafi i-am
trimis batufi la sfinfia ta, ca prin ei sa se invete §i alfii sa nu mai flecareasca unele
ca acestea. lar dupa ce vor fi anatemizafi §i cei care l-au sfatuit §i cei care l-au
intocmit §i l-au scris, §i au avut o cat de mica §tiinfa despre facerea acestor lucruri,
hartia sa fie arsa in fafa tuturor. Caci maiestatea mea a poruncit ca ?i vestarhul,
ginerele lui Argyros, §i vestes-ul, fiul sau, fiul sau, sa fie inchi§i in temnifa, ca sa
petreaca acolo rabdand cele rele, a§a cum merita din pricina acestei chestiuni. Luna
iulie, anul al 7-lea al indicfiei."
Acestea le cuprindea deci divina scrisoare imperiaia. A§adar, potrivit randuielii
preaiubitorului de evlavie autocrat, insu§i impiosul inscris, cei care l-au intocmit §i
fie au dat idee la facerea lui, fie i-au ajutat pe cei ce l-au facut, au fost azvarlifi
anatemei in marele secretariat in prezenfa celor trimi§i de imparat. lar chestiunea
s-a judecat in ziua a patra [miercuri] a saptamanii curente. lar in prima zi [duminica],
24 iulie curent, in care dupa obicei se citejte in auzul mulfimii decretul Sinodului
V Ecumenic, urmeaza sa fie anatemizat iara§i §i acest impios inscris, precum §i cei
care l-au intocmit §i scris §i care §i-au dat un consimfamant ori sfat la facerea lui.
Dar originalul necuviosului §i odiosului inscris aruncat de cei impio§i n-a fost ars,
ci depus in sacrul secretariat al arhivei spre demascare continua a celor ce au
blasfemiat astfel impotriva Dumnezeului nostru §i spre o condamnare mai durabila.
Trebuie sa se §tie ca in ziua a 20-a a lunii curente, cand au fost anatemizafi
cei care au blasfemiat impotriva credinfei ortodoxe, au fost de fafa impreuna cu
arhiereii adunafi astazi in §edinfa impreuna cu noi §i tofi mitropolifii §i arhiepiscopii
aflatori in ora§, §i anume: Leon al Atenei §i sincel, Mihail al Syleonului §i sincel,
Nicolae al Evhaitei §i sincel, Dimitrie al Cariei §i arhiepiscop, Pavel al Lemnosului,
Leon al Cotradiei §i Antonie al Zichniei.

Mihail I Kerularios catre Petru HI al Antiohiei (sfar§itul lui iulie 1054)

Preasfantui Mihail Kerularios arhiepiscopul Constantinopolului Noua Roma


§i patriarh ecumenic catre Petru patriarhul Antiohiei'^

1. Nu inceteazS vreodatS, preafericite, cel rSu uneltirile sale impotriva noastrS


§i ma§inafiunile impotriva nef)mului omenesc, ci ridicand altadata alte nenorociri

PG 120, 815-820; Will, p. 184-188. Scrisa inainte de a primi raspunsul lui Petm al
Antiohiei la prima sa scrisoare catre acesta.
STUDII §1 ARTICOLE 99

asupra viefii ?i punand in mi§care in fiecare zi zeci de mii de gSselnife impotriva


oamenilor, uneltejte sa ne zdruncine §i doboare la pamant prin acestea §i pe noi. §i
altadata deci a ridicat asupra viefii noastre diferite timpuri alte zeci de mii de valuri
naprasnice. Acum insa, cand scandalurile ereziilor au fost indepartate §i izvoarele
ortodoxiei curg din beljug §i bogat pana la marginile lumii locuite, a impins nifte
barbafi blestemafi §1 impio§i - caci cine dintre cei evlavio§i nu iar numi pe ace§tia
cu acest nume? - din pSrfile apusului in acest Mare Ora§ [Constantinopol], care
pretextau drept pricinS a venirii lor faptul c i au fost trimiji de papa, dar venisera in
Ora§ul Regina la sugestiile §i sfaturile viclene ale lui Argyros §i sau sarguit sa dea
prilejuri de mari scandaluri atat impotriva altor lucruri, cat §i impotriva dreptei
credinfe.
2. Dar ce sa povestesc celelalte viclenii §i maf inafiuni sucite ?i curioase ale
lor cand $i scrisorile pe care le-au adus noua ?i putemicului nostm impSrat erau
plasmuite, fraudarea §i falsificarea sigiliului dovedind plasmuirea ei? Voi infSfija
smereniei tale in scris lucml ultim in ordine, dar primul prin marimea rautafii §i
vicleniei.
3. caci dupa ce ji-au facut sosirea vicleana §i au fost aduse scrisorile plasmuite,
au rostit §i alte cuvinte de dispref §i indrazneala impotriva credinfei ortodoxe spunand
ca ortodoxia a fost corupta de noi intre altele §i pentm ca spunem ca Duhul Sfant
purcede numai din Tatal, nu §i din Fiul, pretinzand ca acest lucm e sanatos §i
nefaramat la ei. Mai trambifau §i ca au venit pentm indreptarea noastra, nu pentm
rastumarea celor ale lor. Noi insa am refiizat intalnirea §i convorbirea cu ei pentm
ca eram convin§i ca sunt de nemutat de la impietatea lor §i pentm ca socoteam ca a
vorbi §i a discuta despre unele ca acestea cu locfiitorii Romei fara fericirea ta §i
ceilalfi patriarhi e un lucm nedemn §i cu totul contrar §i necorespunzator obiceiului
care domnea in timpurile de la inceput in unele ca acestea.
4. Aceia insa, vrand sa cuteze ceva §i mai mare decat cele dinainte §i sa
intreaca prin cele din urma pe cele dintai, au depus pe Masa de taina din Marea
Biserica a lui Dumnezeu un inscris impotriva noastra care expunea §i alte flecareli
ale impietafii lor, iar la sfar§it azvarl anatemei intreaga Biserica Ortodoxa fiindca
cei din ea nu vor sa-§i rada barbile asemenea latinilor, nu §ovaie sa primeasca
Ofianda [euharistica] de la preofi casatorifi, aduc ofranda paine dospita §i ca in
Simbolul credinfei noastre nu spunem ca Duhul Sfant purcede din Tatal §i din Fiul,
ci numai din Tatal.
5. Ar fi mai bine ca acest inscris impios sa fi fost ars §i sa nu fi venit deloc
sub ochii no§tri. Dar cum nu s-a intamplat aceasta, fiindca a fost depus pe fafa ?i
sub ochii altor catorva §i a tuturor ipodiaconilor din acea saptamana, intmcat am
socotit ca e nepotrivit sa ne razbunam pe cei ce au blasfemiat astfel in Marea
Biserica a lui Dumnezeu impotriva noastra, sau mai degraba impotriva tuturor
100 REVISTA TEOLOGICA

ortodoc§ilor, ca sa nu dam prilej de scandaluri celor din Roma - caci pe langS


altele, cel ce parea a fi cel dintai din delegafie se numea pe el insufi cancelar al
Bisericii din Roma ?i nepot al regelui [imparatului german] §i al papei, iar intre
timp prin acela§i drept am anatemizat din ordin imperial in marea sala a consiliului
secret aceasta blasfemie impotriva noastra §i pe cei care au intocmit acel inscris
impios impotriva ortodoc§ilor, indemnandu-i mult sa vina in fafa noastra cu
chesfiunile din acest inscris §i sa renunfe atat la celelalte din el, cat §i la distorsiunea
sfantului Simbol. Dar fiindca n-au suportat, ci au ameninfat ca se omoara pe ei
in§i§i daca nu incetam a-i inghesui cu privire la aceasta, am hotarat sa purcedem la
anatema impotriva blasfemiei lor.
6. Acestea sunt cele pe care le-a uneltit impotriva noastra cel rau. Comunicam
desavar§irii tale cele despre aceasta mai intai pentru ca sa participi impreuna cu
noi la aceasta ocara, caci suntem convin^i ca te vei pune in locul nostru; in al
doilea rand, pentru ca dreapta invafatura, al cSrei meterez tare ?i aparator neinvins
e§ti tu, a fost batjocorita §i blasfemiata nu pufin de cei impio^i; §i apoi ca sa ai
§tiinfa §i infelegere exacta a celor intamplate ca, in cazul in care ifi vor veni de la
Roma scrisori cu privire la acestea, sa dai un raspuns demn de mult iscusita §i
preadumnezeiasca ta gandire.
7. lar scrisorile catre ceilalfi preafericifi patriarhi, identice intru toate cu cea
trimisS sfinfeniei tale, negasind pe cineva dintre cei evlavio§i §i credincio§i prin
care sa le trimitem celor catre care le-am scris, le-am trimis desavar§irii tale, ca
printr-un evlavios din cei care merg spre acele locuri sa le trimifi celor catre care
au fost scrise. Pe langa aceasta sa-i indemni ?! stame§ti §i printr-o scrisoare proprie
sa aiba zel dumnezeiesc pentru dogma dreapta §i nepatata §i curata noastra credinfa
§i, daca vor fi intrebafi poate despre cele facute in Roma, sa dea raspunsul potrivit
j i cuvenit, cum s-a aratat.
8. lar despre scrisoarea noastra catre preasfantui patriarh al Alexandriei am
scris ?i preasfantului patriarh al lerusalimului, ca daca-fi va fi greu sa-i trimifi tu
insufi scrisoarea sa o treaca acela preafericirii aceluia. §i fiindca acum cumnatul
sfinfeniei tale se grabea sa piece, i-am expus cele facute pe scurt $i in treacat. Dar
dupa aceasta, daca va fi nevoie, vom serie o scrisoarea mai ampla §i mai clara
despre acestea trimifandu-fi §i insu§i acel inscris impotriva noastra depus pe masa
de tainS §i dumnezeiasca sa afli din el distorsiunea acestora in ce priveste credinfa
§i ca sunt plini de toatd ignoranfa §i necioplirea sau, mai bine-zis, de toata nesimfirea
§i nebunia.
Domnul sa pdzeascS in sdnState desdvarjirea ta rugandu-te pentru noi.
STUDII §1 ARTICOLE

Petru in al Antiohiei lui Mihail I Kerularios'" (august-septembrie 1054)

Petru, patriarhul marelui Ora§ al lui Dumnezeu Antiohia.

Cuvant in vremea cand a ie§it Argyros Italianul criticand cele ale noastre.
Preadumnezeiescului, augustului, veneratului §i sfantului meu stapan,
preafericitului Mihail arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, §i patriarh
ecumenic, Petru din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al marelui Ora§ al lui Dumnezeu
Antiohia.
1. Sfanta ta scrisoare, preadumnezeiescule §i sfinte stapane, ne-a invafat
indeajuns cate rele a lucrat vrajma§ul in locajul tau cel sfant §i ce uneltesc impotriva
ta cei care te urasc pe tine ridicand capul in mijlocul bisericii tale. §i mare mirare
ne-a cuprins neputand infelege care era mobilul §i ce anume voia Argyros italianul
pentru faptul de a se fi abatut atat de muh de la cale §i a pune mana pe cele sfinte,
macar ca e nesfinfit? Caci ce e comun intre un caine §1 o oaie, ca acela, laic fiind, sa
se amestece cu curiozitate in cele ale preofilor §i sa nascoceasca §i faca asemenea
scrieri mincinoase cum ne-ai aratat? Din care cel care le-a inscenat nu ca§tiga
nimic altceva decat ru§ine, pentru ca papa a schimbat deja viafa cu moartea. Dar
slava lui Dumnezeu Care-i prinde pe cei infelepfi in viclenia lor [7 Co 3, 19] §i n-
a lasat ca plasmuirea sa ramana ascunsa multa vreme.
2. In scrisoarea sfinfeniei tale se cuprindea un zvon care a ajuns la urechile
tale cS pomenesc pe papa in sfintele diptice, acela§i lucru facandu-1 §i ceilalfi
preasfmfi patriarhi [rasariteni] §i ca nu trebuie sa fiu intr-o atat de mare ignoranfa,
mai ales eu inaintea celorlalfi, care §tiu cS de la Sfantul Sinod V I Ecumenic incoace,
ca sa folosesc cuvintele tale, pomenirea papei a fost taiata din sfintele diptice din
pricina faptului ca papa de atunci Vigilius [537-555] n-a vrut sa vina in sinod nici
sa anatemizeze cele scrise de Teodoret impotriva credinfei ortodoxe §i a celor 12
capitole ale Sfantului Chiril, §i de atunci pana acum papa este taiat din preasfanta
noastra BisericS.
3. Aceste lucruri cuprinse in scrisoarea ta m-au umplut de rujine, crede-ma,
nu jtiu cum sa spun, §i mai cu seama din pricina ta daca ai scris asemenea lucruri §i
celorlalfi patriarhi dupa asemanarea scrisorii tale cStre noi, pentru ca inainte de
cercetare §i de infelegerea desavarjitS ai infSfi§at dintr-o auzire de§arta ceea ce nu
s-a facut drept ceva care sa fScut. Caci cum l-a§ fi pomenit eu pe papa, cand nu-1
pomene§te Biserica ta, al carei elev §i zelot sunt ca nimeni altul, venerand §i mSrind

'" C. Will, 1861, p. 189-204; PG 120, 796-816.


102 REVISTA TEOLOGICA

cu fapta §i cuvantul prerogativele ei? Iar faptul ca ai rastalmacit adevarul privitor


la Vigilius n-arata oare de cata neatenfie da dovada cucemicul tau hartofilax? Chiar
daca e un barbat priceput in jtiinfa retoricii, cum auzim, fiind inca tanar, n-are
suficienta experienfa a lucrurilor biserice§ti, iar loan Scararul zice: „Nu are
credibilitate vinul de-abia stors din teascuri'"'.
4. De aceea, cine a urcat la o atat de mare treapta trebuie sa cunoasca scripturile
prin cercetare, nu in treacat, fiindca „fiinfa ierarhiei noastre sunt cuvintele predate
de Dumnezeu'"*, adica jtiinta adevarata a dumnezeie§tilor Scripturi, cum spunea
Marele Dionisie. Vigilius [537-555] a fost pe vremea Sinodului V Ecumenic [553],
in care s-au discutat cele despre Origen, Evagrie, Didym §i ceilalfi, Petru, Sever §i
Zoara, precum §i scrierile lui Teodoret, iar nu pe vremea Sinodului V I [681-682].
intre cele doua sinoade e un interval de 129 de ani. Sa intamplat insa ca Vigilius sa
fie taiat pufin timp de la pomenire din pricina ca era in conflict cu patriarhul Mina
[536-552] pe care l-a depus, pana cand cei doi arhierei s-au impacat ?i au facut
iara§i pace intre ei. lar pe vremea Sfantului Sinod V I Ecumenic era papa sfantul
Agaton [678-681], barbat cinstit ?i infelept in cele dumnezeie§ti. Cite§te actele
Sinodului al Vl-lea care obi?nuiesc sa se citeasca in duminica de dupa inalfarea
Cinstitei Cruci, §i-l vei gasi pe zisul Agaton declarat slavit de acest Sfant Sinod.
5. Pe langa acestea, eu insumi sunt un martor imprescriptibil §i impreuna cu
mine mulfi alfii din cei ale§i ai Bisericii ca pe vremea fericitului patriarh al Antiohiei
kyr loan [III, 997-1022], papa Romei, loan §i el [XI, 1024-1032], era pomenit in
auzul tuturor la sfintele diptice. Iar la Constantinopol, cand am venit aici in urma
cu 45 de ani, 1-am gasit pe fericitul patriarh kyr Serghie [II, 1001-1019] pomenind
la dumnezeiasca Liturghie impreuna cu ceilalfi patriarhi §i pe papa. Cum insa mai
apoi a fost taiata pomenirea lui §i din ce cauza nu ?tiu". Astfel fiind pozifia mea
fafa de aceste lucruri, nu mai vreau sa adaug nimic in plus despre pomenirea papei.
6. Sa venim insa la scaderile nenumarate pentru tine ale romanilor. Dintre ele
unele mi se par de detestat $i de evitat, altele vindecabile, iar altele demne de a fi
trecute cu vederea. Caci ce ne intereseaza faptul ca arhiereii i§i rad barbile §i poarta
inele drept simbol al nunfii cu sfanta Biserica a lui Dumnezeu, cum scriai? Fiindca
§i noi ne facem pe cap „garara" [tunderea] intru cinstirea corifeului Apostolilor,
Petru, pe care a fost zidita marea Biserica a lui Dumnezeu, fiindca ceea ce impio§ii
au facut spre ocara sfantului, aceasta noi, cei evlavio§i, facem spre slava §i cinstirea

" Seara VII, 66.


" Despre ierarhia bisericeasca I, 4; PG 3, 376B.
" Probabil atunci cand papa Sergius IV [1009-1012] a trimis la intronizarea sa o
synodica in a carei marturisire de credinfa se cuprindea pentru prima data ji „Filioque" care
va fi cantat oficial la Roma in 1014 in misa de incoronare a imparatului german Henric II.
STUDII §1 ARTICOLE 103

lui: romanii r5zandu-§i barbile, iar noi facandu-ne pe crejtet coroana [papalethra].
Dar §1 noi inline purtam ve§minte de aur imbracand manecufe, epitrahile §i ve§minte
de aur.
7. Cat despre faptul ca mananca mancaruri intinate, iar monahii manancd
came §i grasime de pore, daca cercetezi cu atenfie vei gSsi acestea facute §i de unii
dintre ai noftri. Caci locuitorii Bityniei, Traciei §i Lydiei mSnanca §i ei cofofane,
ciori, turturele §i arici de pamant, a caror intrebuinfare ca hrana Parintii au lasat-o
ca indiferenta, „caci nici o creatura a lui Dumnezeu nu e de respins daca se ia cu
mulpjmire" [7 Tim 4, 4]. Ma convinge acest lucm acea panza coborata din cer, in
care erau toate patmpedele pamantului, fiarele salbatice, reptilele §i pasarile cemlui,
iar Petru auzind de la Dumnezeu: „Scoala-te, junghie §i mananca", a zis:
„Nicidecum, Doamne, pentru ca nimic necurat s-au spurcat n-a trecut prin gura
mea", a auzit iara§i: „Ceea ce Dumnezeu a facut curat, tu sa nu faci spurcat" [FA
10, 11-15].
8. E momentul sa dam cuvantul §i Sfantului Vasile, cdci spune: ,A?a cum
intre legume distingem intre cele vatamatoare §i cele corespunzatoare, tot a§a §1 la
camuri distingem intre ce e folositor §i ce e vatamdtor. Fiindcd leguma e $i cucuta,
cum came e §i vultuml, dar nimeni daca are minte nu va manea maselarifa, nici
came de caine, afara daca nu e silit de o mare nevoie, incat cel ce mananca a§a ceva
n-a cdlcat legea"'*. lar faptul de a pune grasime da pore pe legume §1 pe ierburi a
fost admis §i ingaduit de Sfinfii Parinfi, mai ales pentm cei la care nu se gase§te
untdelemn bun.
9. Asculta ce spune Marele Vasile in „Asceticele" sale: „Ascetul nu trebuie
sa caute nicidecum mancamrile deosebite, nici nu va nascoci schimbari de mancSmri
spre pretextul infranarii. Fiindca aceasta rastumare a bunei ordini comune e §i un
motiv de scandaluri §i cel ce introduce in adunarea ascefilor astfel de cauze de
tulburare se face mo?tenitor al «vai»-urilor [Mt 18, 6-7]. Dar dacd Sfinfii PSrinfi
au socotit ca se poate pune i r mancSmri in loc de un alt condiment came sarata
amestecata cu apa §i legumele, sS nu se caute, sub pretextul renunf^rii la came din
evlavie plinS de slava de?arta, mancamrile mai scumpe §i mai bune, ci muind pe
neobservate o bucafica de paine in fiertura sarata, sa o consume cu toata mulfumirea
[7 Tim 4, 3-4]. Cdci acea bucafica muiatd in atata apa §i eventual in mancare de
seminfe nu e o acuza de desfatare, ci intr-adevar cea mai exacta ?i saraca infranare.
Deci ascetul cuvios trebuie sa nu find seama de unele ca acestea; caci nu ne abfinem
de la unele ca acestea ca nijte iudaizanfi, ci fugind de ghiftuiala desfStarii"''. Acestea
sunt cuvintele Sfantului Vasile.

' Epistola 236, 4; PG 32, 381CD.


' Constitupile ascetice 25; PG 31, 1390.
104 REVISTA TEOLOGICA

10. Iar in sfanta lui mandstire Sfantul Pahomie hranea porci cu faramiturile §1
resturile de la masa ?i junghiindu-i ii oferea impreuna cu alte camuri oaspefilor pe
care-i primeau; iar mamntaiele §i extremitafile picioarelor §i capetele le dadeau
monahilor batrani §i bolnavi. Ce mancare dulce, preacinstite stapane, nasul, urechile
§i extremitatile picioarelor porcilor! Dar §i lintea §1 bobii gatiti in grasime de pore,
§i care daca n-ar fi pregatite cu untdelemn bun din bel§ug, ca sa reverse un mic har
duhovnicesc, mi-a§ lua mancarea de fiecare data, cum bine §tie Domnul, incercat
in fiecare zi de proiectilele deprimarii. ''. ' '
11. Un lucm rau, cel mai rau dintre rele este adaosul la Sfantul Simbol: „$i
intm Duhul Sfant, Domnul, de viafa facatoml. Care din Tatal §i din Fiul purcede".
Caci daca Evangheliile de la noi sunt acelea§i cu cele de la romani, de unde §tiu ei
mai multe decat noi de au facut acest adaos strain? Cand Sfanta Evanghelie dupa
loan ne invata foarte limpede despre Duhul Sfant: „De Ma iubiti, vefi pazi pomncile
Mele. §i Eu i l voi mga pe Tatal §i ah Mangaietor va va da voua, ca sa ramana cu
voi in veac: Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentm ca
nu-L vede, nici nu-L cunoa§te, dar voi il cunoastefi, pentm ca ramane la voi §i este
in voi" [In 14, 15-17]; §i dupa pufin: „Iar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care i l va
trimite Tatal in numele Meu, va va invafa pe voi §i va va aduce aminte toate cate
am spus voua" [In 14,26]; j i iara§i: „Iar cand vaveni Mangaietoml, pe Care Eu vi-
L voi trimite de la Tatal, Duhul Adevamlui, Care de la Tatal purcede, Acela va da
marturie despre Mine" [In 15, 26]; §i mai apoi: „Mai am multe sa va spun, dar nu
le putefi purta acum. Iar cand va veni Acela, Duhul Adevamlui, va va calauzi la tot
adevaml. Caci nu va grai de la Sine insufi, ci cate va auzi va grai §i cele viitoare va
va vesti voua. Acela Ma va preamari, pentm ca din al Meu va lua $i \& va vesti
voua. Toate cate le are Tatal sunt ale Mele. De aceea am spus ca din al Meu va lua
§i va va vesti voua" [In 16, 12-14].
12. Cand evanghelistul vorbe§te atat de clar, care dintre ortodoc§i va indrazni
sau va putea face un adaos sau scoatere? Caci cele ce dumnezeiasca Scriptura le-a
rostit inspirat in modul cel mai limpede nu trebuie supuse la vot, ci mai degraba
urmate. Dar, pe cat se pare, Roma a pierdut copiile primului Sinod de la Niceea,
intmcat Roma a fost stapanita multa vreme de neamul vandalilor [gofilor], de la
care au invafat arianismul §i sa savar§easca Botezul cu o simpia cufundare, cum ai
aratat, daca e adevarat acest lucm. Fiindca noua ne e de ajuns pentm recunoafterea
§i intarirea desavar§ita a dreptei credinfe infeleptul §i mantuitorul Simbol al hamlui
dumnezeiesc, caci ne invafa in chip desavar§it despre Tatal, Fiul §i Duhul Sfant $i
arata celor ce-1 primesc cu credinfa intmparea Domnului. Iar pe cei care adauga
sau scot ceva din el, i i anatemizam; caci zice Apostolul: „De va va vesti cineva
altceva decat afi primit, sa fie anatema" [Ga 1, 9].
STUDII §1 ARTICOLE 105

13. Nu primim nici celalalt adaos care s-a facut la: „Unul Sfant, Unul Domn
Iisus Hristos intru marirea lui Dumnezeu Tatal prin Duhul Sfant", chiar daca e cu
putinfa sa-1 luam intr-un sens evlavios fara a fi vatamafi in ortodoxie. Caci pare
echivalent cu ceea ce se savar§e§te la noi cand inalfata fiind Painea §i poporul
strigand: „Unul Sfant, Unul Domn lisus Hristos intru marirea lui Dumnezeu Tatal",
atunci arhidiaconul §i al doilea diacon ridicand primul §1 al doilea pofir spun:
„Pline§te stapane", iar noi, punand in potir particica sfintelor spunem cu glas mare:
„Plinirea Duhului Sfant".
14. Fiindca e bine ca privind mai ales la buna intenfie, acolo unde nu sunt in
primejdie Dumnezeu sau credinfa, sa inclinam spre pace §1 iubire de fi-afi. Pentru
ca ?i ei sunt frafii nojtri, chiar dacS din necioplire §i din lipsa de invafatura l i s-a
intamplat de multe ori sa cada din ceea ce se cuvine urmand voinfei lor, §i nu
trebuie sa cerem de la ni§te neamuri barbare exactitatea care se cere de la noi care
am crescut in cultura. Caci este lucru mare daca §i la ei este proclamata in chip
sigur de viafa incepatoarea Treime §i sa marturise§te potrivit credinfei noastre marea
taina a Economiei in trup.
Dar nu laudam §i nu primim, daca e adevdrat, faptul ca nu primesc ca preofi
care au femei legitime sa se atinga de cele Sfinte, nici acela ca fac uz de came §i de
branza in saptamana lasatului de came §1 in prima saptamana din Postul Mare.
15. Caci, a?a cum jfie sfinfenia ta care a citit scrisoarea trimisS de noi
arhiereului Venefiei-°, chestiunea azimelor a fost indeajuns cercetata, combatuta §i
respinsa de noi ca una ce nu este in acord cu randuiala [akoulouthia] Bisericii,
afara numai daca nu ne-am baza pe cuvantul canonic care spune: „Pamtu-s-a tuturor
sa ne folosim de vechile obiceiuri". Cdci ei vor spune ca obicei vechi e la ei §i
tradifia azimelor, §i mancarea de animale sugmmate §i ck doi fiafi se pot uni tmpejte
cu doua surori. Cred insS ck acest lucm se face nu la pomnca §i cu jtiinfa papei sau
a celorlalfi arhierei, ci din indrazneala celor ce aleg sa faca acestea, cum §i in
Imperiul nostm roman obijnuiesc sa se faca fara §tiinfa noastra multe lucmri
neoranduite §i abominabile.
16. Caci despre abfinerea de la camea de animale sugmmate lamure§te limpede
cartea Faptelor Apostolilor, in care lacob, fratele Domnului, se arata spunand:
„Cunoscute din veac sunt lui Dumnezeu toate lucmrile Lui. De aceea socotesc ca
nu trebuie sa-i tulburam pe cei care se intorc la Dumnezeu dintre pagani, ci sa le
scriem sa se abfina de la intinarile idolilor, de la desfranare, de la camea de animale
sugmmate §i de la sange" [£4 15,18-20]. §i nu ma pot convinge ca papa ?i ceilalfi
arhierei n-au cuno§tinfa de aceastd scriere §i dispozifie, cand au cunoa§terea exactd

Scrisoarea lui Petm III din primSvara lui 1054 catre Dommic de Grado: Will,
1861, p. 208-228 j i PG 120, 756-781.
106 REVISTA TEOLOGICA

a celorlalte scrieri, dar atunci de ce oare tree cu vederea §i primesc o asemenea


gre§eala? Dar vei gasi §i in Ora§ §i in afara lui pe multi care mananca sange de pore
de care dau marturie camatii plini de sange de pe rafturile carciumilor.
17. Vezi insa, preacinstite parinte, cum neluand aminte §i trecand cu vederea
multele gre§eli savar§ite de ai no§tri, semanam cu sarguinta cuvinte §i cercetam cu
curiozitate pe cele ale altora. Am spus-o oare pe asta? Dar sa nu infurii! In preasfanta
manastire Studiu diaconii poarta la slujba braie, facand un lucru care nu urmeaza
tradifiei bisericesti. §i vezi cum, de§i te-ai ostenit §i sarguit mult, n-ai putut taia
nici macar acest singur obicei. Iar daca nu putem sa rezolvam cele ale celor ce
petrec sub noi, cum vom putea scoate din obiceiurile lor acel neam arogant §i
mandru? Caci e un lucru demn de iubit daca, a§a cum se spune, §i la ei Divinul e
invatat drept, e laudat ?i slavit intrun gand cu noi potrivit cuvantului adevarului.
18. In ce prive§te adaosul la Sfantul Simbol §i faptul ca nu se imparta§esc din
cele Sfinte din mana unui preot casatorit, bine §i cu iubire de Dumnezeu face sfintia
ta ca rezista, ?i sa nu inceteze vreodata rezistand §i convingandu-i din Sfintele Scripturi
§i propovaduirile scrise ale Evangheliilor, pana ce-i vei avea consimtind la adevar §i
crezand acelea§i lucruri cu noi despre dumnezeiasca purcedere a Duhului Sfant din
Tatal. Celelalte insa ni se pare ca trebuie trecute cu vederea, fiindca nici unul din ele
nu vatama cuvantul adevarului, iar cele mai multe din ele sunt poate chiar minciuni.
Caci nu trebuie sa plecam cu u?urin|a urechea la calomnii zadamice, nici sa credem
in banuielile noastre §i sa punem in mi§care cele stabile §i care stau bine.
19. De aceea e foarte necesar, preasfinte stapane, ca atunci cand va fi ales un
nou papa-' sfanta ta desavar§ire sa-i expuna toate acestea printr-o cinstita scrisoare
catre el, §i a§a Domnul va conlucra cu tine in toate §1 va da sfinfeniei tale har pentm
acest lucm. Caci poate, a§a cum spune Apostolul, daca noi ii vom aduna in blandete
pe cei ce gandesc diferit decat noi, Dumnezeu le va da pocainta ca sa cunoasca
adevarul [2 Tim 2, 25] §1 vor inceta multa lor rezistenfa in duh de sfada intmcat
sunt captivi voii lor [2 Co 10, 5]. §i poate ca papa se va apara spunand ca lucrurile
care se vorbesc despre romani nu sunt adevarate sau ca cele facute de multe ori de
unii nu se fac dupa voinfa §i §tiinfa lui. ; i;,
20. Caci cine va socofi ca trebuie primit ca intemeiat faptul ca romanii nu
venereaza sfintele §i augustele icoane, nici nu cinstesc moa§tele sfinfilor, cand la ei
se afla moa§tele sfinfilor corifei ai apostolilor Petm §i Pavel, de care se arata foarte
mandri $i se lauda mai mult decat toate celelalte povestiri §i izbanzi romane, de
care sunt pline scrierile §i poezia lor. Iar din moment ce Adrian, papa Romei [772-
795] care a condus impreuna cu ceilalfi preasfmfi patriarhi Sinodul VII [Ecumenic,

^' Leon IX murise pe 19 aprilie 1054, iar succesomlsau Victor II, numit in septembrie
in Germania de imparatul Henric 111, va fi inscaunat la Roma abia pe 13 aprilie 1055.
STUDII §1 ARTICOLE 107

787] §i a anatemizat inovafia introdusa a iconomahilor acuzatori ai cre§tinilor, cum


va admite cineva ca sfintele ?i augustele icoane nu sunt cinstite de romani? Mai
ales ca multe sfinte icoane care au distinc|ia §i exactitatea sfinfeniei prototipurilor
a caror icoane sunt, au fost mutate la Constantinopol de la Roma. §i-i vedem §i aici
[in Antiohia] pe francii pelerini intrand in preasfmtele noastre biserici §i dand
sfintelor icoane toata cinstea §i inchinarea.
21. Ma rog, te implor, iti cer §i ma ating cu mintea de sfintele tale picioare ca
dumnezeiasca ta fericire sa abordeze lucrurile lasand de o parte rigoarea excesiva.
Caci teama este ca nu cumva vrand sa carpe§ti ce s-a rupt sa nu faci mai rea ruptura
§i sarguie?te-te sa indrepfi ce a cazut sa nu faci mai mare caderea. Observa daca nu
cumva in chip vadit tocmai de aici, adica din indelungata distanfare §i dihonie a
sfintei noastre Biserici cu acest prim Scaun Apostolic, s-a intamplat sa se
inmulfeasca toata rautatea in lume, intregii lumi sa-i mearga rau, imparafiile
intregului pdmant sa fie tulburate, §i peste tot e jale §i mult vai, foamete §i ciume
necontenite la sat §i la ora§, iar armatele noastre nu au succes nicaieri §1 nicicum?
22. Iar ca sami fac limpede opinia mea, daca s-ar indrepta adaosul la Sfantul
Simbol, n-ar trebui sS se mai ceara nimic, lasand deoparte ca un lucru indiferent,
impreuna cu celelalte, §i chestiunea azimelor, macar ca in scrisoarea pe care am
trimiso episcopului Venefiei am aratat limpede cd cina la care Mantuitorul §i Domnul
nostru Iisus Hristos a predat ucenicilor Taina dumnezeie§fii Liturghii, a fost inainte
de Pa§ti, cand nu se manea inca azima legiuita. Indemn dumnezeiasca ta fericire sa
primeasca aceasta, ca nu cumva cerand totul sa pierdem totul.
23. Acestea sunt de ajuns ca sa infafi§eze opinia noastra cu privire la cele pe
care le-ai arStat §i sa mi§te spre indurare sfantul tau suflet, de§i cuvantul tau se
avanta spre desfa§urarea §i explicarea multor altor considerafii ?i teme ascunse.
Am citit ?i copiile scrisorilor pe care le-ai trimis preafericitului papa ^ i , iara?i,
copiile scrisorilor lui, dacd ele n-au fost confecfionate §i falsificate, cum ai aratat, de
catre Argyros, §i am fericit multa ta smerita cugetare §1 blandete potrivit lui Dumnezeu.
Trebuiau insa inregistrate de ele §i cauzele disensiunii intrucat tratau despre unire §i
infelegere, pentru ca, elucidandu-se acestea, scrisorile sa apara desavar§ite. Au fost
transmise §i sfintele scrisori ale sfinfeniei tale pe care le-ai trimis arhiereilor §i de
Dumnezeu purtatorilor no§tri frafi §1 coliturghisitori ai Alexandriei ?i lerusalimului.
Raspunsul meu catre arhiereul Venefiei nu spune ca el mi-ar fi aratat ca a trimis o
scrisoare sfinfeniei tale, cum se afld in scrisoarea ta. De aceea mi se pare ca te intristezi
degeaba impotriva acestui barbat care n-a scris nimic a§a ceva.
24. Am trimis §i copia rdspunsului pe care mi l-a trimis preafericitul papa^^
scris in litere latine, fiindca n-am putut gasi pe cineva care sa-1 poata traduce exact

" Ed. A. Michel, Humbert undKerullarios, vol. II, 1929, p. 458-475.


108 REVISTA TEOLOGICA

in graiul elen, drept pentru care 1-am convins pe francul care mi-a adus-o §i care
§tia literele romane, sa-I copieze. Ifi revine deci tie sa-I traduci in chip sigur §i sa-
mi faci cunoscut desavar§it din ea ce ne-a scris drept raspuns aratatul papa primind
scrisoarea noastra de recomandare [systaktikef^.
25. Pana aici acestea. Iar Dumnezeul pacii [Rm 15, 33] - fiindca e frumos
ca epilogul scrisorii mele sa fie dat de Scriptura - , Care a binevestit pace celor de
aproape §i celor de departe [Ef2, 17], adica celor de sub Lege §i celor din afara
Legii, Parintele Iubirii, Iubirea - caci a§a se bucura sa fie numit inainte de altele,
pentru ca §i prin nume sa stabileasca drept lege iubirea de frafi - sa indemne
sfmtitul tau suflet §1 sa-I convinga sa abordeze lucrurile mai cu moderafie §i mai
cu condescendenfa, mai ales in cele in care, cum spuneam, nu e disprefuit
Dumnezeu. ->• - - :

"~ 9

7 decembrie 1965: ridicarea anatemelor din 1054

Declarafia comuna a Papei Paul VI $i Patriarhului Ecumenic Atenagora


I prin care-i exprima hotararea de a elimina din memorie $i din Biserica
excomunicarile din 1054^" , . ,

1. Plini de recuno§tinfa fafa de Dumnezeu pentru favoarea pe care in indurarea


S-a le-a daruit-o de a se intalni frafe§te la Locurile Sfinte in care s-a realizat taina
mantuirii noastre prin moartea §i invierea Domnului Iisus §1 unde a luat na§tere
Biserica prin revarsarea Duhului Sfant, Papa Paul V I §i Patriarhul Atenagora I au
avut in vedere planul pe care l-au intocmit atunci fiecare de partea sa de a nu lasa
nimic nefacut in crearea de deschideri inspirate de iubire §i care sa poata facilita
dezvoltarea relafiilor frafe§ti astfel inaugurate intre Biserica Romano-Catolica §i
Biserica Ortodoxa a Constantinopolului, convin§i ca astfel raspund chemarii harului
dumnezeiesc care conduce azi Biserica-RomanoCatolica §i Biserica Ortodoxa
impreuna cu tofi cre§tinii sa depa§easca deosebirile lor ca sa fie din nou „una", a§a
cum sa rugat pentru ei Tatalui Domnul lisus.

Ibid., p. 446-454, 454^56. '


Citita in public in ultima sesiunea a Conciliului II Vatican, 7 decembrie 1965, in
bazilica San Pietro de cardinalul Willebrands. Dupa core papa Paul VI a schimbat samtul
pacii cu mitropoliUil Meliton, reprezentanml patriarhului ecumenic. In acelaji timp, in
catedrala Sfantul Gheorghe din Fanar, acela§i text a fost citit in prezenfa patriarhului ecumenic
§i a reprezentantului papei, cardinalul Lawrence Shehan (Baltimore).
STUDII §1 ARTICOLE 109

2. intre obstacolele in calea dezvoltSrii acestor relafii frafe^ti de incredere §i


stimS e §i amintirea hotararilor, acfiunilor §i intamplarilor dureroase care au avut
loc in 1054 prin sentinfa de excomunicare a patriarhului Mihail Kerularios §i altor
doua persoane de catre legatii Scaunului Romei condu?i de cardinalul Humbert,
legafi care au facut la randul lor obiectul unei sentinfe corespunzatoare din partea
patriarhului §i sinodului constantinopolitan.
3. Nimic nu poate fi facut pentru a schimba faptul cd aceste evenimente au
fost ce au fost in acea perioada istorica deosebit de tulbure. Acum insa, la o judecata
mai calma §i mai dreapta asupra lor, trebuie recunoscute excesele de care au fost
marcate §i care au atras dupa ele consecinfe care au trecut mult dincolo de ceea ce
sa intenfionat §1 prevSzut de cei rdspunzatori de ele. Cenzura lor privea anumite
persoane, nu Bisericile, ?i nu erau menite sd rupa comuniunea bisericeasca intre
Scaunele Romei §i Constantinopolului.
4. Din acest motiv, Papa Paul V I §i Patriarhul Atenagora in Sinodul sau,
siguri ca exprima dorinfa comuna de dreptate §i sentimentul unanim de iubire al
credincio§ilor lor §i amintinduji de porunca Domnului: „Dacafi vei aduce darul tau
la altar §i acolo ifi vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul
tau acolo, inaintea altarului, §i mergi intai §1 impaca-te cu fratele tau" (Mt 5, 23-
24), declara de comun acord:
a) ca regreta cuvintele jignitoare, repro§urile josnice §i actele simbolice
blamabile care au marcat §i insofit de ambele parfi tristele evenimente ale acelei
epoci;
b) cS regreta §i indeparteaza din memoria §i din mijlocul Bisericii sentinfele
de excomunicare care au urmat, a caror aducere-aminte acfioneaza pana in epoca
noastrd ca un obstacol in calea apropierii reciproce in iubire, §i le condamna la
uitare;
c) ca deplang aceste precedente creatoare de tulburare §i evenimentele care
le-au urmat ?i care sub influenfa diferitor factori, incluzand o neinfelegere §i o
neincredere de ambele pdrfi, au dus ulterior la o ruptura reala a comuniunii
biserice?ti.
5. Papa Paul V I §i Patriarhul Atenagora I impreund cu Sinodul sau sunt
con^tienfi ca acest gest, care exprima dreptate f i iertare reciprocd, nu poate fi de
ajuns pentru a pune capdt diferenfelor vechi sau mai noi care exista inca intre
Biserica Romano-Catolicd §i Biserica Ortodoxd §i care prin lucrarea Duhului Sfant
vor putea fi depdjite prin curafirea inimilor, prin pdrere de rdu pentru lucrurile rele
din istorie §i printr-o dorinfa practicd de a ajunge la o infelegere §i exprimare comund
a credinfei apostolice §1 a exigenfelor pe care aceasta ni le impune.
infaptuind acest act simbolic ei sperd cd el va fi pldcut lui Dumnezeu gata sd ne
ierte atunci cand ne iertdm unii pe alfii §i cd va fi apreciat de intreaga lume cre?tina.
110 REVISTA TEOLOGICA

dar mai presus de toate de corpul general atat al Bisericii Romano-Catolice, cat §i al
Bisericii Ortodoxe ca expresia unei dorinte sincere de reconciliere §i o invitafie de a
continua in spirit de incredere, stima 5! iubire reciproca dialogul care le va conduce
cu ajutorul lui Dumnezeu sS traiasca din nou, spre mai marele bine al sufletelor §i
venirea imparatiei lui Dumnezeu, in c'eplina comuniune a credinfei, a armoniei frate§ti
§i viefii sacramentale ce au domnit intre ele in p r i r u l mileniu din viafa Bisericii.

7 decembrie 1965

indata dupa citirea declarafiei comune, cardinalul Bea a citit raspunsul Papei
Paul V I : bula „Ambulate in dilectione", pentru §tergerea din memoria Bisericii a
excomunicarii din 1054.

Paul V I spre viitoare s Jucere-aminte

„Umblafi in iubire precum §1 Hristos nc-a iubit pe noi" (Ef 5, 2). Aceste
cuvinte de indemn ale Apostolului neamurilor se aplica noua celor numifi cre§tini
dupa numele Mantuitorului nostru j i ne preseaza mai cu seama in acest timp
cand suntem impin^i sa largim mai mult campul iubirii noastre. Prin harul lui
Dumnezeu sufletele noastre sunt aprinse de dorinfa de a face orice efort pentru a
restaura unitatea intre cei chemafi sa o pastreze intrucat au fost incorporafi in
Hristos. §i noi, care prin randuiala Proniei durnnezeiejti stam pe Scaunul Sfantului
Petru, luand in inima aceasta porunca a Domnului, ne-am exprimat deja in repetate
randuri ferma noastra hotarare de a folosi orice prilej folositor §i potrivit pentru
a implini aceasta voinfa a Mantuilorului. Ne vin in minte tristele evenimente
care in urma unor serioase disensiuni au condus in \ 054 la ruptura intre Bisericile
Romei §i Constantinopolului. Nu fara motiv i --...intajul nostru Sfantul Grigore
V I I scria dupa acest eveniment; „AS.H cum infelegerea a fost la inceput izvor al
binelui, tot a§a racirea ulterioarii a iubirii de ainbelc parfi s-a dovedit un izvor de
vatamare" (Ep. ad Michelem Co}istantinopolilamim imperatorem, Reg. 1, 18; ed.
Caspar, p. 30). Mai mult, lucrurile an ajun,'; nana acolo incat legafii papali au
pronunfat o sentinfa de excomimicai-2 impotriva lui Mihail Kerularios, patriarhul
Constantinopolului, ?i a altor doi oameni ai Bisericii, iar patriarhul cu sinodul
sdu a luat ca represalii aceea?' masurii. .Acum insii, ca vremurile §i minfile s-au
schimbat, suntem foarte feri iti sa aflam ca venerabilul nostru frate Atenagora,
Patriarhul Constantinopolului, impreuna cu sfantid sau Sinod, sunt una cu noi in
dorinfa de a ne lega prin iubire, „pldcui5 ^i sanatoasd legatura a minfilor" (Sfantul
Augustin,Sermo350,3;PL39, 1534). A.sastand lucrurile ?idoritori saprogresam
pe calea dragostea frafe§ti de care putem fi condu§i la o unitate desavar§ita $i
STUDII §1 ARTICOLE III

putem Indepdrta obstacolele §i piedicile, in prezenfa episcopilor adunafi la cel


deal Ill-ea Sinod Ecumenic de la Vatican declaram ca regretam cuvintele §i faptele
spuse §i facute in acel timp §1 care nu mai pot fi aprobate acum. Mai mult, dorim
sa anulam din memoria Bisericii §i sa indepartam din mijlocul ei sentinfa de
excomunicare pronunfata atunci ?i sa o ingropam in uitare. Ne bucuram ca ne-a
fost hSrazit sa implinim aceasta fapta a iubirii frafe§ti aici la Roma, langa
mormantul Apostolului Petru, in aceea§i zi in care acela§i lucru se intampla in
Constantinopol, Noua Roma, in ziua in care Bisericile apuseana §i rasariteana
praznuiesc liturgic pomenirea Sfantului Ambrozie, recunoscut de amandoua
episcop §i dascal al Bisericii. Fie ca bunul Dumnezeu, cauza §i izvorul pacii, sa
aduca la bun sfar§it aceasta buna voinfa reciproca ?i sa intoarca in bine, spre
slava Sa §i folosul sufletelor, aceasta marturie nublica a iubirii frafe§ti.

Data in Roma, la mormantul Sfantului Petru, cu pecetea pescarului, la 7


decembrie 1965, in al treilea an al pontificatului nostru.

Indata dupa citirea Declarafiei comune in catedrala Sfantul Gheorghe din


Fanar, s-a citit tomosul patriarhal prin care Patriarhul Ecumenic §i Sinodul sau
indeparteaza din memoria §i din mijlocul ei anatemele din 1054.

Atenagora, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului


Noua Roma §i Patriarh Ecumenic
In numele sfintei, celei de o fiinfa, de viafa datatoarei §i nedespartitei Treimi,
„Dumnezeu este iubire" {I In 4,9) §i iubirea e caracteristica data de Dumnezeu
dupa care se recunosc ucenicii lui Hristos, puterea care fine la un loc Biserica §i
obar§ia in ea a pacii, unitafii minfii §1 inimii, §i a ordinii f i , in acela§i fimp, o
manifestare permanenta §i uimitoare a Duhului Sfant in ea. Prin urmare, ci insarcinafi
de Dumnezeu cu carmuirea Bisericilor lui Dumnezeu trebuie sa se ingrijeasca mereu
de aceasta „legatura a desavarfirii" (Co/ 3, 14) §1 sa o foloseasca cu cea mai mare
atenfie, grija §i trezie. Daca s-ar intampla, ca in vechime, ca iubirea sa se raceasca
§i unitatea in Hristos sa fie rupta, trebuie cat mai repede cu putinfa sa oprim acest
rau §i sa-1 vindecam.
S-a intamplat ca, prin judecafi cunoscute doar de Dumnezeu, in anul 1054
Biserica sa fie lovita de o cumplita furtuna astfel incat relafiile generale intre
Bisericile Romei §1 Constantinopolului au fost periclitate §i iubirea care le-a finut
impreuna a fost atat de lezata incat anatema §i-a gasit loc in Biserica lui Dumnezeu.
Legafii Romei, cardinalul Humbert §i colegii lui, au anatemizat pe patriarhul Mihail
Kerularios §i doi intre oamenii lui, iar patriarhul Mihail Keurlarios impreuna cu
Sinodul sau a anatemizat §i el documentul legafilor romani impreuna cu cei care 1-
112 REVISTA TEOLOGICA

au emis §i cei implicafi impreuna cu ei. Fafa de toate acestea a devenit obligafia
Bisericilor Romei §1 Constantinopolului de a imita bunatatea §i iubirea de oameni
a lui Dumnezeu indreptand impreuna aceste lucruri §i restabilind pacea.
Acum ca in aceste vremuri de pe urma ni s-a aratat bunavoirea lui Dumnezeu
§i ne-a indicat calea impacarii §i pacii intre altele prin cele implinite prin grija
reciproca binecuvantata §i rodnica atat a Romei celei Vechi, cat §i a cele Noi pentru
cultivarea unor relafii fratejti intre ele, ni s-a parut potrivit fiecaruia din noi sa
facem pa§i pentru a corecta ceea ce s-a intamplat in trecut §i sa indepartam pe cat
ne sta in putinfa ceea ce poate fi indepartat din §irul de obstacole ce stau inaintea
noastra in vederea promovarii §i cre§terii, edificarii §i desavarjirii iubirii.
Prin urmare, noi, adica smerenia noastra impreuna cu preavenerabilii §i
preacinstifii mitropolifi, frafii §i coliturghisitorii no§tri lubifi, socotind momentul
de fafa un timp placut Domnului, ne-am reunit §i ne-am sfatuit in sinod. §i in
comuniune de vederi §i intenfie cu Roma cea Veche am hotarat sa indepartam din
memoria §i mijlocul Bisericii zisa anatema pronunfata de Mihail, patriarhul
Constantinopolului, §i sinodul sau. De aceea declaram §i punem in scris ca anatema
pronunfata in marele secretariat al Marii Bisericii din partea noastra de lume in
anul mantuirii 1054, luna iulie, anul al §aptelea al indicfiei, e de acum indepartata
din memoria §i din mijlocul Bisericii §i trebuie privita ca atare de tofi. §i aceasta
din mila Dumnezeului a toata milostivirea. Fie ca El prin mijlocirile preafericitei
noastre Stapane, Maica lui Dumnezeu §i Pururea Fecioara Maria, ale sfinfilor §i
slavifilor Apostoli Petru intaiul corifeu §i Andrei cel intai-chemat §i ale tuturor
sfinfilor sa dea pace Bisericii Lui $i sa o pazeasca in tofi vecii.
Spre intarire ca semn durabil ?i marturie constants a acestui fapt a fost intocmit
prezentul act patriarhal §1 sinodal care a fost semnat §i andosat in sfantul registru al
Sfintei noastre Biserici, o copie identica fiind trimisa Sfintei Biserici a Romei
celei Vechi spre cuno§tinfa §i depunere in arhivele ei.

in anul mantuirii 1965, 7 decembrie, anul al 4-lea al indicfiei.

Atenagora, Patriarh al Constantinopolului, §i membrii Sfantului Sinod: Toma


al Chalcedonului, Chrysostom al Neocezareei, leronim al Rodopolisului, Simeon
al Irinopolisului, Dorotei al insulelor Prinkipo, Maxim al Laodiceei, Chrysostom
al Myrei, Chiril al Chaldiei, Meliton al Heliopolisului §i Theirei §i Emilian al
Miletului.

Arhid. Prof. Dr. loan L Ica, jr.


Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei $aguna», Sibiu
STUDII §1 ARTICOLE 113

Abstract: A double anniversary - firsUy, 950 years since the first major
ecclesiastical split within European Christeruiom between the Catholic West and
the Orthodox East, this year; secondly, 40 years since the annulations of the mutual
excommunications of 1054, next year - offers the best opportunity to revisit the
historiographical dossier of that bitter event in the new context generated by the
'ecumenical era', the European unification, and globalism. Up to the recent years
the facts and personages of 1054, especially Cardinal Humbert da Silva Candida
and Patriarch Michel I Kerularios, were presented under strong biased
presumptions, polemically targeted, each confessional part 'proving' the
responsibility of the other Through a careful reading of significant documents -
which are offered here in Romanian translation - the study reaches the conclusion
that 1054 saw the schism merely between Humbert and Kerularios, and not their
Churches. But unlike the 9** century 'Photian Schism', the two anathemas now
proclaimed were not submitted in the subsequent times to the examination and
judgment of the whole Church, by an ecumenical council. On the contrary, the
persons of the ecclesiastical leaders arbitrarily prevailed upon the mind of the
Church, a tragic failure that established the schism de facto. After a millenarian
estrangement, the removing of the anathemas by Pope Paul VI and the Patriarch
Athenagoras, in 1965 - documents also translated here -, while deleting its
greatness still preserves the schism created by theological divergences. However
the new climate of respect and mutual love allows the jointly working out the way
to full communion.
SINODUL D E L A FRANKFURT (794)

Synodus sau conventus generalis populi? ,^

Epoca lui Carol cel Mare este considerata ca fiind prima perioada in care
se afirma supremapa puterii seculare asupra Bisericii Apusene, lucru care nu se
va mai repeta in istoria acesteia. Ca argument pentru aceasta situatie se aduce
numarul extrem de mare al legilor bisericesti emise de Carol cel Mare. Cand a
ajuns la domnie, dupa moartea tatalui sau Pippin, in toamna anului 768 - la
inceput impreuna cu fratele sau Carloman, cu care trebuia sa imparta regatul -,
Carol era probabil in varsta de 21 de ani'. De aceea nu este de mirare ca inainte
de aceasta varsta, in primii ani de domnie ai noului rege al francilor, nici o lege
n-a fost emisa. Activitatea legislativa a lui Carol cel Mare a inceput probabil cu
un capitular emis la Herstal in anul 779- §i a atins un prim moment remarcabil
prin „Admonitio generalis" din 789. Capitularii importante sunt emise dupa
incoronarea ca imparat al Imperiului roman de Apus (800) §i in ultimul an de
domnie al regelui franc (813), cand s-au finut cinci sinoade locale, care trebuiau
sa pregateasca o mare adunare generaia a episcopilor §i nobililor, unde urmau sa
fie rediscutate toate legile de mare importanta, emise pana atunci §i adunate
apoi intr-o colectie.
Daca cineva analizeaza Analele Regatului franc, scrise ca documente istorice
„oficiale" ale carolingienilor, poate observa ca acolo, in numeroase locuri, se
vorbe§te de un „synodus" finut de Carol. Ca aceasta denumire nu se referea aici la
0 adunare strict bisericeasca ne demonstreaza prelucrarea Analelor Regatului franc
in a§a numitele Anale ale lui Einhardt, in care in multe locuri termenul de „synodus"

' in ce privejte data najterii lui Carol pozifia istoricilor este astazi inca imparfita. Unii
istoriei suspn ca s-a nascut pe 2 aprilie 742, iar alpi ca in anul 747. Greutatea aprecierii
exacte consta in faptul ca biograful lui Carol, Einhard, referindu-se la acesta, relateaza
numai urmatoarele: „A serie despre najterea ?! copilaria lui, cat ^i despre anii pubertapi
acestuia, consider ca fiind primejdios, penmi ca nu s-a pasfrat nimic consemnat in scris §i
pentru ea nimeni nu se mai afla in viafa care sa afirme ca define informapi despre najterea
j i copilaria acestuia", Einhardi, Vita Karoli Magni, in: Quellen zur karolingischen
Reichsgeschichte 5, Darmstadt, p. 170.
- Wilfried HARTMANN, Die Synoden der Karolingerzeit im Frankanreich und in Italien,
Paderbom - Munchen - Wien - Zurich, 1989, p. 97.
STUDII §1 ARTICOLE 115

a fost inlocuit cu cel de „conventus generalis populi'". In ce prive§te aceste adunari,


care se fineau aproape in fiecare an, de la inceputul domniei lui Carol, este vorba
de adunari generale ale Regatului, la care participau atat mai marii clerului cat §i
ai nobililor, pentru a-l sfatul pe imparat.
in Apus, modul de organizare al adunarilor bisericesti a cunoscut importante
schimbari, sub influenfa reformei, chiar sub predecesorii lui Carol. Astfel, in anul
742, in partea estica a Regatului, a fost convocat de catre Carloman (t754) un
prim sinod reformator, la care au participat j i reprezentanti laici". in anul urmator
a fost un altul. in anul 744 a fost convocat de catre Pipin un astfel de sinod
reformator, in partea vestica, pentru ca in anul 745 sa fie finut un sinod comun al
celor doua parfi ale Regatului franc. Daca luam in considerare §i sinoadele
convocate de majordomi, atunci il putem considera pe Bonifaciu, inifiatorul acestor
sinoade, printr-o insarcinare papala. Este foarte probabil ca aceasta practica sa
aiba la origine un model anglo-saxon^ In orice caz, aceasta tendinfa reformatoare
era un ca?tig, deoarece prin aceasta, laicii au devenit colaboratori la innoirea
bisericeasca.
Carolingienii, ca regi cu putere crescanda, au dominat adunarile bisericesti.
Pipin a convocat §i participat la lucrarile sinoadelor. Sinodul de la Ver* a hotarat in
anul 755 ca anual sa fie convocate doua sinoade, la unul trebuind sd participe §i
regele, iar la celalalt numai mitropolifii §i anumifi episcopi §1 clerici, nominalizafi
de ei. In ce prive§te teritoriile vecine, nu se poate insa vorbi despre un model unic
de a acfiona. Nu la toate sinoadele au participat §i laici. De asemenea, nu toate
sinoadele aveau pe ordinea de zi numai probleme biserice§ti. Aceasta diferenfa se
vede §i din folosirea termenului „concilia mixta" (adunSri cu reprezentanfi seculari
§i bisericesti, avand pe ordinea de zi probleme din ambele domenii).

' Aceasta tntrebuinfare terminologica a Analelor Regatului franc este argumentata ji in


practica. in realitate, in timpul domniei lui Carol cel Mare, adunarile generale ale Regamlui
nu erau separate (in timp ji spafiu), de adunarile episcopilor. Vezi Wilfried HARTMANN,
Konzilien und Geschichtsschreibung in karolingischer Zeit, in: Historiographie im friihen
Mittelalter, editata de A. SCHARER si G. SCHEIBELREITER, Wien - MUnchen 1994, p.
483 si Albert HAUCK, Kirchengeschichte Deutschlands 2, Leipzig 1900, p. 210, nota 1.
" Willibald M. PLOCHL, Geschichte des Kirchenrechts, Wien - Munchen 1960, p. 327.
^ Erich Peine susfine ca acest lucm este sigur, atunci cand afirma: „Modul de a proceda
era asemanator j i in Regatul anglo-saxon. Acest mod do a proceda i-a influenfat §i pe
franci, probabil, prin Bonifaciu, cel care a fost sufletul reformei bisericesti din RegaUil
franc". Hans Erich PEINE, Kirchliche Rechtsgeschichte 1, Weimar 1955, p. 210.
* Spre deosebire de prescrippile lui Bonifaciu, care in „Concilium Germanicum" prevedea
pnerea unui sinod, anual, canonul 4 al sinodului de la Ver hotara?te, dupa modelul sinodului
de la Niceea, convocarea a doua sinoade anual. Vezi HARTMANN, Die Synoden, p. 69.
116 REVISTA TEOLOGICA

Numai despre putine sinoade tinute sub Carol cel Mare ?tim ca nu s-au desfa§urat
concomitent cu adunarile generale ale Regatului: sinodul de la Aachen (801)', la care
au fost invitafi numai cei mai reprezentativi episcopi §i sinoadele de la Mainz, Chalon-
sur-Saone, Reims, Tours §i Aries (813)*, la care au participat tofi episcopii.

Locul $i data sinodului

Sinodul de la Frankflirt din anul 794 reprezinta „o prima mare acfiune sinodala
desfa§urata sub Carol cel Mare'", un mare sinod episcopal (synodus magna), prezidat
de catre rege, unde atat discufiile teologice in probleme dogmatice, cat §i liniile
reformei bisericesti schifate in „Admonitio generalis" au fost dezvoltate mai departe.
Din primul capitol al Capitularului emis de sinod, aflam anul in care acest
eveniment s-a petrecut: „Prin mila lui Dumnezeu, cu incuviinfare apostolica §i din
porunca prea cuviosului domn, regele Carol, au fost adunafi la un sinod, in anul 26
al domniei acestuia, tofi episcopii §i preofii din Regatul franc, din Italia, din
Aquitania §i Provenfa. El insu§i, cel preamilostiv (n. a. Carol), a participat la
sinod'"". Din acest capitol reiese ca sinodul s-a finut in al 26 -lea an al domniei lui
Carol, adica in anul 794. Despre locul desfa§urarii sinodului nu gasim nici o
informafie in Capitular, ci numai in Analele Regatului franc". Acestea relateaza

' Cone. Aquisgranense a. 801 1-7 (Monumenta Germaniae Historica. Concilia 2,1 228
WEMINGHOFF): „Huic synodo examinationis episcopomm et clericomm, ut referunt
annales luvavenses maiores, de cuius tempore, decreta fortasse adscribenda sunt, quae
subsunt capitulis quibudam paulo post conscriptis, scilicet capitulis, quae electi sacerdotes
custodienda atque adimplenda censuemnt, capitulis de presbyteris admonendis".
' Cone. Arelatense, Remense, Moguntinense, Cabillonense, Turonensea. 3\3 5-8 (MGH.
Cone 2,1 245 WERMINGHOFF): „Mense ut videUir Martio anni 813. Karolus imperator
in aquisgranensi palatio consilium magnum cum Francis (episcopis et abbatibus ac
sacerdotibus) habuit, quo non solum quastio de Hludowieo succesore tractata est, sed etiam
decremm est de quinque conciliis provincialibus habendis".
' Cf HARTMANN, Die Synoden, p. 116.
'° 794 - Karl der Grosse in Frankfurt am main. Ein Konig bei der Arbeit. Ausstellung
zum 1200-Jahre Jubildum der Stadt Frankfurt am Main, editata de Johannes FRIED j i
Rainer KOCH, Frankfurt am Main 1994, p. 19.
" Analele Regatului, al caror manuscris (cel mai vechi!) provine din mSnastirea Lorsch,
au fost numite Annales Laurissenses maiores, pana in anul 1854, cand Leopold von Ranke
apreciind ca aceste notife reprezinta scrieri istorice oficiale, a ineetafenit denumirea de
Annales regni Francorum. Analele cuprind perioada dintre moartea lui Carol Martel §i
anul 829. Vezi Reinhold RAU, Introducere la Analele Regatului (QzkRG 5, 1-2 RAU).
STUDII §1 ARTICOLE 117

urmatoarele despre anul 794: „Pa5tile au fost sarbatorite in Frankfurt §i aici s-a
adunat un mare sinod al episcopilor din Galia, Germania §i Italia, in prezenfa
conducatorului numit (n. a. Carol) §i a trimi§ilor domnului papa Adrian, episcopii
Teofilact §i §tefan"'l
Locul finerii sinodului, castelul regal din Frankfurt, apare pentru prima data
consemnat ca loc de sejur al regelui, care a petrecut iama §i a serbat acolo §i
Pastile, pe data de 23 martie 794'^ O data precisa a sinodului este consemnata in
Annales Mosellani §i in Concilium Francofurtense: luna iunie'"; alte surse vorbesc
de inceputul verii (pe 20 iulie, Carol era tot in Frankfurt, a§a cum consemneaza un
privilegiu acordat abatelui Anianus)".

Membrii $i temele sinodului

O lista a participanfilor la sinod nu s-a pastrat. Aja cum am aratat mai sus,
Analele Regatului franc vorbesc despre sinodul de la Frankfurt ca despre un „magna
synodus" §i consemneaza prezenta episcopilor din Galia, Germania §i Italia (primul
capitol al Capitularului nume^te in plus episcopi din Aquitania, Provenfa §i Bayem),
in prezenfa regelui §i a legafilor papali trimi§i de Adrian. Numele celor doi legafi,
care in Analele Regatului sunt consemnafi ca episcopi, sunt Teofilact §i §tefan'*.
Despre cateva personalitafi ale momentului se §tie ca au fost prezente la sinod:
Paulin de Aquileia, arhiepiscopul Petru de Milano ?i Alkuin. Probabil a fost prezent
§i Teofil de Orleans, care la inceputul lunii august, la moartea reginei Fastrada, se
afla inca la Frankfiirt. Dupa parerea profesorului Hartmann e posibil ca §i Benedict
de Aniane cu o parte a calugarilor sSi, sh fi participat la sinod". Din Annales
veteres Francorum putem afla §i numele celorlalfi calugSri: Beda §i Arbo, numit

'2 Annales regnis Francorum a. 794 (QzkRG 5, 62 4-7 RAU).


'^ E. ORTH, Frankfurt, m: Die deutschen Kdnigspfalzen 1: Hessen, Gottingen 1985, p.
178.
'" Cone Francofiirtense a. 794 5-7 (MGH. Cone 2,1,110 WERMINGHOFF): „Primum
in eoncilio in eivitate Ratisbonensi anno 792 habito, ubi Karolo praesidente ipse Felbc
auditus und convicms est, deinde in eoncilio illo celeberrimo Francofurtensi mense lunio
anni 794 celebrato".
" MGH. Dipl Karol 1, 240 citat dupa HARTMANN, Synoden, p. 105 nota 33.
"Vezi nota 12.
" HARTMANN, Die Synoden, p. 106. Annales veteres Francorum (PL 98, I424B)
consemneaza j i prezenfa lui Benedict de Aniane ji a calugarilor sai.
118 REVISTA TEOLOGICA

Smaragdus §1 „frafii" §i elevii lor Ingeila, Aimo, Rabanus §i George'*. „Fara indoiaia
- cum sustine Hefele - a fost invitat ?i Felix de Urgel, asemenea celorlalfi episcopi
franci, insa acesta n-a dat curs invitafiei"".
Baronius da numarul de aproximativ 300 de participanti la sinod j i mulfi
istoriei preiau aceasta informafie, fara ca aceasta sa fie susfinuta de izvoare-".
Cele 56 de capitole ale Capitularului de la Frankfurt ne ofera informafii §i
despre temele discutate la sinod: respingerea ereziei adopfianiste din Spania, cearta
iconoclasta din Bizanf, soarta contelui Tasilo de Bayem, reforma monetara §i cea
a greutafilor, intrebari referitoare la dreptul bisericesc, reforme privind manastirile,
promovarea evlaviei populare.
La sinodul de la Frankfurt au fost dezbatute doua probleme dogmatice: erezia
adopfianista §i cinstirea icoanelor, practicata in Rasaritul creftin §1 promovata ca
dogma de catre Sinodul ecumenic de la Niceea din 787. Daca se porae§te de la
premiza ca ordinea temelor la sinod este cea pe care o ofera Capitularul §i ca
succesiunea ordinii de zi s-a pastrat, atunci e foarte clar ca erezia adopfianista a
fost dezbatuta prima. In sprijinul acestei teorii stau §i Analele Regatului care inifial
amintesc dezbateri numai in ce prive§te erezia adopfianista: „Acolo (la Frankfurt)
a fost condamnata a treia oara erezia lui Felix; aceasta condamnare, intarita cu
autoritatea Sfinfilor Parinfi, a fost subscrisa intr-o carte, pe care au semnat-o tofi
clericii, cu propria lor mana"^'.
Primul capitol al Capitulamlui relateaza urmatoarele in ce privejte dezbaterile
legate de erezia adopfianista: „Acolo, s-au ocupat mai intai in Capitular cu nelegiuita
?i lipsita de Dumnezeu erezie a lui Elipand, episcop de Toledo §i a lui Felix, episcop
de Urgel, cat §i a adepfilor acestora, care afirmau falsa credinfa a adopfiunii Fiului
lui Dumnezeu: aceasta invafatura a fost respinsa cu o singura voce (fara excepfie)
de Sfinfii Parinfi amintifi mai sus, care au hotarat ca erezia trebuie sa fie starpita
din radacina, din Biserica"^-.

'* Annales veteres Francorum (PL 98, 1424B-C): „ ... intre quos etiam venerabiHs ac
sanctissimus abbas Benedictus qui vocatur Vitiza, monasteriis Anianensis a partibus Gotiae,
et religiosos monachos, Bede, Ardo, qui et Snmaragdus, seu cimctisfratribussuis discipulis.
Hi sunt Ingeila, Aimo, Rabanus, Georgius cum caeterisfratribuscunctoque clero devotoque
populo pariter aggregato".
" C. J. HEFELE, Conciliengeschichte 3, Freiburg im Breisgau 1858, p. 636.
Baronius (ad a. 794, 1) la HEFELE, op. cit., p. 636.
^' Annales regni Francorum a. 794 (QzkRG 5,62, 7-10 RAU): „Ibi tertio condempnata
est heresis Feliciana, quam dampnationem per autorictatem sanctoram patrum in libro
conscripsemnt, quem libmm omnes sacerotes manibus propriis subscripsemnt".
22 Cone Francofurtense a. 794 21-25 (MGH. Cone 2,1, 165 WERMINGHOFF): „Ubi
in primordio eapitulomm exortum est de impia ac nefanda erese Elipandi Toletane sedis
STUDII §1 ARTICOLE 119

Din anul 711 Spania a ajuns sub stapanire islamicS. Islamul a tolerat practica
religioasa a celorlalte religii monoteiste, creftinismul §1 iudaismul, insa le-a
influentat teologia. Calitatea de Fiu al lui Dumnezeu a Omului Iisus din Nazaret
era revoltatoare pentru islam care-L socotea ca fiind aproape egalul profetului
Mahomed. Dupa Coran, Dumnezeu „nici n-a creat, nici n-a fost creat" (Sura
112,2)". in aceasta privinta, Biserica Spaniel s-a pronunfat cu 122 de ani inainte
de cucerirea araba, intr-o directie cu totul catolica, in sinodul de la Toledo (589).
Pana la aceasta data, casa regala vizigota a propagat arianismul, care afirma ca
Fiul nu este de o fiinfa cu Tatal. Aceasta conjunctura a permis ca Biserica spaniola
sa se confrunte cu un mod total diferit de a lua pozifie in controversele despre
dumnezeirea §i omenitatea Fiului decat celelalte biserici vest-europene, teme cu
care se ocupasera la sfar§itul perioadei primare marile sinoade. Mitropolitul spaniol
Elimpandus de Toledo ( t 800) separa strict cele doua naturi ale lui Hristos in
reprezentarile sale hristologice. Cu privire la natura Sa dumnezeiasca, Hristos ar
fi, in acord cu intreaga invafatura, Fiu adevarat (filius proprius), insa in ce prive§te
natura umana, numai Fiu adoptiv (filius adoptivus).
Adopfianismul spaniol a fost perceput in sfera de influenfa a Bisericii trance
mai intai atunci cand in teritoriul din nordul Spaniel, cucerit de Carol, ^i-a ridicat
vocea episcopul Felix de Urgel, aparatorul lui Elipandus. Multe din problemele
terminologice i§i au obar|ia in pozitia acestuia fafa de natura umanS a lui Hristos,
pe care in ciuda dumnezeirii, o caracterizeaza ca fiind nedesavar^ita.
Scaunul episcopal al lui Felix, Seo de Urgel, aparfinea Bisericii trance din
fimpul campaniilor militare ale lui Carol in Pirinei §1 de aceea apare aceasta
problema pentru Biserica franca. La sinoadele din Regensburg din 792 §1 Frankfurt
(794), Biserica a inceput lupta cu adopfianiasmul. Un episcop fi-anc, care avea o
credinfa falsa era un pericol pentru Regatul franc, chci potrivit concepfiilor vremii,
el putea stami mania lui Dumnezeu, care punea Regatul in pericol. in anul 792,
Felix a fost convocat in fafa unui sinod prezidat de Carol, la Regensburg. Sinodul
a condamnat invafatura lui Felix, iar pe el l-a trimis, insofit de abatele Angilbert
de la St. Riquier, la Roma, unde Felix trebuia sa-§i retracteze invafatura. intors la
scaunul sau, evadeaza in teritoriul spaniol definut de musulmani. De aceea
invafatura lui a fost inca o data pe ordinea de zi la sinodul de la Frankfurt, in
absenfa lui, invafatura sa a fost inca o data condamnata. Razboiul duhovnicesc a

episcopi et Felicis Orgellitanae eoramque sequacibus, qui male sentientes in dei filio
adserebant adoptoinem: quam omnes qui supra sanctissimi patres et respuentes una voce
contradixerunt atque banc heresim fimditus a sancta ecclesia eradicandam statuerunt".
" Matthias Theodor KLOFT, Der spanische Adoptianismus, in: 794 - Karl der Grosse
in Frankfurt am Main, p.56.
120 REVISTA TEOLOGICA

fost purtat de doi barbafi care vor juca un rol important in urmatorii ani in preajma
lui Carol, anglo-saxonul Alkuin §i patriarhul Paulin de Aquileea. Controversele au
determinat §i luarea de pozifie in scris a celor doi. Alkuin a scris, intre altele, o
lucrare polemica in §apte carfi impotriva lui Felix. In anul 799 sau 800 disputa a fost
continuata ?i apoi incheiata intr-un sinod finut la Aachen. De aceasta data Alkuin a
discutat cu Felix mai multe zile pe baza temelor controversate. De aceasta data Felix
se supune. Cu toate acestea, Carol nu-1 mai lasa sa se intoarca in eparhia lui, ci i l
incredinfeaza episcopului de Lyon. Felix a murit la Lyon, candva dupa anul 800.
A doua problema dogmatica a sinodului a fost cearta iconoclasta, care a
produs controverse grele, a§a cum se poate deduce din al doilea capitol al
Capitularului: „Acuzat a fost in acea adunare §i proaspatul sinod al grecilor, care
s-a finut in favoarea adorarii icoanelor §i unde a fost susfinut in scris, ca cine nu
adora §i nu sluje§te icoanele sfinfilor ca pe Trinitatea dumnezeiasca trebuie pedepsit
cu anatema. Sfinfii nojtri Parinfi, amintifi mai sus, au respins cu totul adorarea §i
slujirea icoanelor §i au condamnat-o in unanimitate"-". De ce au ajuns episcopii
adunafi de Carol, in Frankfurt, la o asemenea pozifie, nu face subiectul studiului
de fafa.
Interesant este insa modul in care s-au desfa§urat lucrarile sinodului. O idee
ne putem face datorita lucrarii „Libellus sacrosyllabus", elaborata de patriarhul
Paulin de Aquileea: „Prin Duhul Sfant §i prin zelul pentru credinfa catolica, care
ardea in pieptul milostivului, pa§nicului §i gloriosului rege Carol, domnul
pamantului, s-a adunat mulfimea episcopilor, cSci el, in mare graba, a trimis
decretele sale regale in diferitele provincii ale Regatului sau, in care convoca la un
sinod la care sa se decida, potrivit prescripfiilor sfinte, dupa ce vor fi ascultate
diferitele pareri. Cand intr-o zi tofi cei prezenfi in curtea sfantului palat §i-au luat
locurile, iar preofii, diaconii §i tofi clericii s-au a§ezat intr-un fel de cere, in prezenfa
numitului principe, a fost adusa o scrisoare a lui Elipandus, episcopul scaunului
de Toledo, adresata autorului acelei fapte fara Dumnezeu, al carui teritoriu se
invecina cu teritoriul spaniol. §i dupa ce scrisoarea a fost cititS oficial, din porunca
regelui, preavrednicul principe s-a ridicat de pe scaunul sau regal, a urcat pe o
treapta §i a finut o cuvantare lunga despre probleme de credinfa §i apoi a adaugat:
'Ce credefi voi? De anul trecut, de cand nebunia acestei ciume a inceput sa se

2" Cone. Francofurtense a. 794 26-30 (MGH. Cone 2,1 165 WERMINGHOFF): „Allata
est in medio questio de nova Greeorum synodo, quam de adorandis imanigibus
Constantinopolim feeerant, in qua scriptum habebatur, ut qui imagines sanctorum ita ut
deificam trinitatem servicio aut adorationem non inpenderent, anathema iudicaverunt: qui
supra sanctissimi patres nostri omnimodis adorationem et servitutem rennuentes
contempsemnt atque eonsetientes condempnavemnt".
STUDII §1 ARTICOLE 121

raspandeasca ?i de cand abcesul (tumoarea) necredinfei s-a mSrit, a intrat in aceste


teritorii o erezie nu lipsita de importanfa, chiar daca la granifele exterioare ale
regatului nostru; aceasta tumoare trebuie taiata cu toata infelepciunea §i puterea
pedepsitoare'. §i dupS ce a fost realizata o amanare dorita, de cateva zile, i-a
placut bunatafii sale, ca fiecare dintre ei sa prezinte, pe o tablifa de scris, ca pe o
jertfa adusa din inima credinfei, ceea ce putea sa infeleaga corect, printr-o minte
ingenioasa, bazata pe scrieri sfmte"^^
Sinodul astfel desfa§urat a formulat o pozifie clara in ce prive§te
adopfianismul, erezie dezbatuta §i condamnata mult mai devreme in Rasarit, dar a
marcat, prin atitudinea sa fafa de cultul icoanelor, §i o prima ruptura intre Bizanf §i
Imperiul franc, al carui prestigiu crescuse vizibil odata cu urcarea pe tron a regilor
carolingieni, §i implicit cu Papalitatea, care pentru a nu-§i pierde sprijinul celor
din urma, a fost nevoita sa acfioneze cu diplomafie.

Pr. Alexandru Nan


Doctorand, Facultatea de Teologie Catolica,
Universitatea din Lugano, Elvefia

"Cone. Franeofurtense a. 794 38-39 si 1-15 (MGH. Cone 2,1 130-131


WERME^GHOFF): „Saneto ineitante SpiriUi ae zelo fidaei eatholieae seintillatim sub
pectore fervescente elementissimi et tranquillissimi gloriosque Caroli regis, domini terrae,
imperii eius deereta per diversasprovincias regni eius ditioni subiectas summa celeritate
praecurrentia, multitudo antistitum sacris obtemperando praeceptis in uno eollegio adgregata
convenit. Quadam dei residentibus cunetis in aula sacri palatii, adsistentibus in modum
coronae presbyteris, diaeonibus cunetoque clero, sub praesentia praedicti principis allata
est epistola missa ab Elipando, auctore inhormi negotii, Tolitanae sedis antistite Hispaliensi
finitimae ruri. Cumque iubente rege publica voce recitata fuisset, statimque surgens
venerabilis princeps de sella regia stetit supra gradum suum, adlocutus est de causa fidaei
prolixo sermone et adieeit: 'Quid vobis videtur? Ab anno prorsus praeterito et ex quo
coepit huius pestis insania tumescente perfidiae ulcu diffiisius ebullise, non parvus in his
regionibus, licet in extremis finibus regni nostri, error inolevit, quem censura fidaei necesse
est modis omnibus resecare'. Cumque inpreeata et concessa esset morosa dilatio per dies
aliquot, placuit eius mansuetudini, ut unusquisque, quiequid ingenii captu rectius sentire
pomisset, per sacras syllabas dei stamto eius clementiae oblatum sui pectoris fidaei munus
stli ferculo mentis vivaeitate deferret".
122 REVISTA TEOLOGICA

Abstract: Starting with 768, the year Carol Magnus took the ruling of the
Prankish Kingdom, the activity he carried on included a rich religious component.
The custom established by his predecessors regarding the laity's participation in
the ecclesiastical councils was going to be the rule. Of the many councils summoned
at that time one presents a spc cial interestfor the Church historiography, namely
the Council of Frankfurt, held in 749. It deliberate on different topics, two of
which were on dogmatic issues: the adoptianist heresy and the veneration of the
icons. Because of the errors in translating the documents of the Ecumenical Council
of Nicaeea (787), the Franks didn't accept them. And what's more, they argued
against worshipping the icons, considered at most as a pedagogical tool. This
refutation marked the first split between Byzantium and the fame rising Prankish
Kingdom. •
CATERISIREA IN DREPTUL B I S E R I C E S C ORTODOX

1. Ce este caterisirea §i in ce consta?

Caterisirea este pedeapsa pe care o aplica autoritatea bisericeasca clericilor


de instituire divina - episcopi, preofi, diaconi - care se fac vinovafi de savar§irea
unor faradelegi (abateri, delicte, etc.) de o anumita gravitate, adica fapte indreptate
impotriva bunelor randuieli bisericesti stabilite prin norme religioase (doctrine),
morale sau etice, disciplinare sau canonice §i sociale sau de comportament.
Caterisirea consta in oprirea - pentru totdeauna §i ireversibil - a clericului
dovedit vinovat de savar§irea unor fapte, de a mai exercita puterea bisericeasca,
adica dreptul de a invafa, a sfinfii §i a conduce sau pastori, impreuna cu pierderea
numelui §i demnitafii de cleric §i trecerea lui in randul laicilor.

2. Care sunt ^radelegile prevSzute de sfintele canoane care atrag dupS


ele aplicarea pedepsei caterisirii pe seama clericilor dovedifi vinovafi?

FSradelegile sSvarjite cu vinov^fie de clerici, care atrag pedeapsa caterisirii,


menfionate in sfintele canoane, privesc: a. incalcarea de catre clerici a normelor de
credinfa sau abaterea de la dreapta credinfa a Bisericii; b. nerespectarea sau
incalcarea de catre clerici a disciplinei canonice in activitatea invafatoreasca,
sfinfitoare sau jurisdicfionala sau pastorala, specifica cultului; c. comportamentul
clericilor in activitate, in relafiile sociale, de familie ?i in viafa lor particulara, fafa
de persoana proprie.

1. Fdrddelegile ce privesc incalcarea normelor de credinfa sunt considerate


cele mai grave §i se pedepsesc caatare. In sfintele canoane sunt expres menfionate
urmatoarele faradelegi:
Apostazia sau lepadarea de credinfa atrage dupa sine caterisirea nu numai a
clericului care se leapSda de credinfa (can. 62 ap.), ci ?i a clericului dovedit cS
inainte de a se hirotoni s-a lepSdat de credinfa (can. 10,1 ec). De menfionat ca in
primul caz se prevede §i excluderea din Biserica a clericului care se leapSda de
credinfa (can. 62 ap.), dupa ce mai intai i s-s aplicat pedeapsa caterisirii, pe cand in
al doilea caz se aplicS numai caterisirea (art. 5, al 2 R.R).
124 REVISTA TEOLOGICA

in cazul apostaziei sau lepadarii de credinta - de cele mai multe ori datorita
presiunilor persecutorilor - (can. 62 ap.), Sfinpi Parinp, pomind de la principiul ca
„Haml §i impacarea cu Biserica nu trebuie refiizate nimanui", u§a Bisericii fiind
mereu deschisa celor ce vor sa se intoarca, au stabilit prin canonul 45 Cartagina ca
apostafilor care se pocaiesc ?i se reconvertesc sa nu li se refiize primirea in Biserica.
Erezia sau abaterea de la dreapta credinfa sau invafatura a Bisericii, de orice
fel se anatematizeaza (can.l, 11 ec; art.ll, R.P.). Expresia „sa fie anatema", care
apare la sfar§itul expunerii doctrinei ortodoxe de catre sinoadele ecumenice, are
sensul ca atat cel care nu marturise?te dreapta invafatura, cat f i invafatura sa gre§ita,
vor fi supu§i condamnarii Bisericii. Ereticul va fi exclus din Biserica (din
comunitate). Biserica nu recunoa§te ca valid botezul savar^it de erefici (can.46, 68
ap.; 1 Cart.) §i nu permite ereficilor sa depuna marturie impotriva clericilor (can.
75 ap.); ereticii nu pot ridica acuza impotriva clericilor (can. 11 EC; 129, Cart.).
Pedeapsa caterisirii se aplica nu numai clericului dovedit erefic (can. 1, I I
ec), ci §i aceluia care se roaga impreuna cu ereticii sau intra in legatura cu ace§tia
(can. 45 ap.), sau intra in casa de mgaciuni a ereficilor ca sa se roage (can. 64 ap.),
sau admite botezul ereticilor ca valid (can 46,68 ap.), sau admite ca valida hirotonia
savar§ita de eretici (can. 68 ap.), sau admite jertfa ereticilor (can. 46 ap.).
Schisma desparfirea de Biserica pentm a intemeia o noua comunitate se
pedepse§te cu caterisirea §i, anume, in acela§i mod se pedepse§te §i clericul care se
desparte de episcopul sau „ne§tiind" nici o vina asupra episcopului sau in privinfa
credinfei §i dreptafii (can. 31 ap.; 5 A n t ; 10 Cart.; 13-15,1-Il, art. 14, R.R), ca §i cel
care se ridica impotriva episcopului sau §i face schisma (can.l 1 Cart.; 6 Gangra), §i
care din mandrie, din ingamfare sau din orice alt motiv neintemeiat se desparte de
autoritatea sa legala ?i indrazne^te sa ridice altare, sa intemeieze comunitafi §i sa fina
adunari fara §tirea ji consimfamantul sup)eriomlui sau (can. 31 ap.), conspira impotriva
episcopului (can. 10, IV ec; 34, V I ec; 13, l-ll), defaima pe superioml sau (can.5
Ant.); savar§e§te sfanta liturghie sau botezul in case particulare, fara ?tirea §i
consimfamantul chiriarhului sau (can. 13, VI ec; 12,1-II; 6 Gang.; 10, 11,62, Cart.).

2. Din categoria faradelegilor care privesc activitatea specifica clericald §i


in special disciplina clerului se sancfioneaza cu caterisirea urmatoarele:
Simonia sau traficul cu darurile spirituale (Fapte VII, 18-20) in forme diferite:
primirea in manastiri pentm bani (can. 19, Vll ec), hirotonia sau hirotesirea pentm bani
(can. 39 ap.; 22, VI ec), promovarea in flincfii pentm bani (can. 90 Sf Vasile cel Mare).
Vinovat - in caz de simonie sau mita - se considera nu numai cel ce pretinde
§i prime§te, ci §i cel ce promite, ofera sau da, ca §i cel ce intervine pentru savar§irea
acestui trafic (can. 2, IV ec; 22, 23, VII ec). Unii ca ace§tia contravin desigur §i
Sfintei Scripturi (Mt. 10, 8-9; V I , 24) fiind sancfionafi cu caterisirea (can. 25, 29,
30, ap.; 5, 9, V l l ec.)
STUDII §1 ARTICOLE 125

Hirotonirea unui cleric de un episcop pe seama altei eparhii, fara §tirea §1


consimfamantul episcopului eparhiot respectiv (can. 35 ap.; 12 Ant.). In acest caz episcopul
se caterise?te iar cel hirotonit se depune din treapta clericala pentru care a fost hirotonit
(can. 35 ap.; 15,1 ec.; 2, II ec.; 8, D ec.; 5, IV ec.; 13,12, Ant; 3, Sard.; 48, Cart)
Propovdduirea in afara eparhiei (parohiei) fara §tirea titularului acestei unitafi
(can.21, V I ec).
Parasirea episcopiei (parohiei) (can.6, IV ec; 1 Ant.) fara jtirea superiorului
(fSra carte canonica) (can. 14-16 ap.; 15, 16, 1 ec). In acest caz can. 20, IV ec.
Prevede pedeapsa caterisirii atat pentru preotul care parase§te in forma aceasta
parohia pentru care a fost hirotonit, cat si pentru episcopul care indrazne§te sa
primeasca in eparhia sa un asemenea cleric (can. 5, 12, 20, IV ec; 17, 18, 20, V I
ec; 3, 17, 21, A n t ; 1,2, 11, Sard.).
Disprefuirea episcopului §i desparfirea de el (can. 31,55 ap.; 5, Ant.; 13-15,1-11).
Nesocotirea pedepsei date de forurile de judecata bisericesti §i continuarea
sSvar^irii de gre§eli §i mai mari, se pedepse§te atat cu caterisirea cat §i cu afurisirea,
adica indepartarea de Biserica (can. 28 ap.; 5,1 ec; 4 Ant.; 88 Sf Vasile cel Mare).
Pentru menfinerea credinfei se interzice clerului, sub pedeapsa caterisirii, sa
se roage impreuna cu cel caterisit (can. 11 ap.).
Pentru a nu da ocazia celui caterisit sS mai slujeasca se interzice savar§irea
botezului in case particulare, farS aprobarea superiorului (can.31 ap.; 18, IV ec;
31, V I ec;12-16,1-ll).
Neindeplinirea obligafiilor clericale de a invafa, a sfmfii §i a conduce sau
carmui pe credincio§i pe calea mantuirii (Mt. 28, 19).
Clericul care nu asculta porunca Mantuitorului §i incalca hotararile Bisericii,
neinvafand pe credincio§i dreapta credinfa se caterise^te ca unul nefolositor ob^tei
(can. 58 ap.; 19, V I ec; 11 Sard.; 79, 131, 132, 133, Cart.).
Clericul care par5se§te pe credincio§i ?i turma pentru care a fost hirotonit (can.
6, V I ec), fara motiv, se caterise^te. Can. 68, V I ec. limiteaza timpul, stabilind ca
preotul se pedepse§te dupa o absenfa nemotivata de 3 sSptamani, iar can. 10,1-II,
Constantinopol, stabilejte ca episcopul se sancfioneaza dupa o lipsa de jase luni.
indeletnicirea cu afaceri straine slujbei preofcfti (Mt. 10, 37; 15, 24;
AjezSmintele Apostolilor I I , 6; can. 81 ap.). In afara de indeletnicirile specific
clericale, clericului i se permite sa se ocupe de orfani, vSduve, minori (can. 3, IV
ec.) precum §i de invSfarea copiilor (can. 10, V I I ec; 7, IV ec; 11,1-II; 18, Cart.).
Se interzice vanatoarea (can. 51, V I ec), vrajitoria (can. 36, Laod.), jocurile de
noroc (can. 42-43 ap.; 50, V I ec.) §.a.
Refuzul de a sdvdrfii Sfintele Taine, in special de a administra Sfanta Taina a
Spovedaniei, la care sunt indatorafi preotul ?i epijicopul (loan 6, 37; can. 26,
Nichifor).
126 REVISTA TEOLOGICA

Nerespectarea rdnduielilor privitoare la post §i infranare. f n aceasta privinfa


can. 69. ap. precizeaza ca orice cleric care nu poste§te sfanta Patruzecime a Pa§telui
sau miercurea ^l vinerea sa se depuna din cler. Numai slabiciunea trupeasca poate
fi justificare pentru clericii care nu postesc. Cu aceea§i pedeapsa se sanctioneaza §i
cei ce postesc §i in alte zile decat cele randuite (can. 66 ap.; 18 Gangra; 55, V I ec),
ca §1 cei ce mananca sangele unui animal, precum §i camea animalului sugrumat
sau orice came al carei sange nu s-a scurs (Fac. 9, 3-5; Lev. 3, 17; 7, 26; Deut.l2,
16; Fapte 15, 29; can. 63, ap.; 67, VII ec; 2, Gangra; 28, Sf Vasile cel Mare).
Se tine cu strictefe la aceasta randuiala deoarece insuji Mantuitoml a postit,
ne-a dat exemplu de infranare (Mt. 4, 2-11) §i ne-a invatat §i pe noi sa postim (Mt.
6,16-18). Sfmfii Apostoli §i primii cre§tini au postit (Fapte 13,2-3;II Cor. 6,5; I I ,
27) iar Sfanta Biserica a stabilit randuieli precise cu privire la post §i infranare.
Citirea §i raspandirea de carfi eretice (can. 60 ap; 63, VIec; 9, Vllec; 59,
60, Laod; 24, 32, Cart.; I , Grig. Teoi; I , Amfil).
3. Dintre abaterile de la rdnduielile privitoare la sdvdr^irea lucrdrilor sfinte
sunt sancfionate cu caterisirea urmatoarele fapte:
Aducerea ca jertfd la altar a altceva decat paine §i vin, poruncite de
Mantuitorul (Mt. 27, 26-28; can. 3, 4 ap.; 28 33, 57, 99, V I ec; 44, Cart.).
Botezarea din nou a celui ce a primit botezul valid (adevarat) (can. 47 ap.).
Nesdvdr^irea botezului in numele Sfintei Treimi (can. 49 ap.) sau nesavar§irea
botezului prin trei cufimdari (can. 50 ap.).
Hirotonirea in aceea^i treaptd a doua oarS (can. 68 ap.).
Perceperea de bani pentru Sfdnta Cuminecdtwd (can.23, VI ec).
Sdvdr^irea botezului ?i a Sfintei Liturghii in afard de Bisericd fara aprobarea
episcopului (can. 31, 59, V I ec; 10, V I I ec; 12,1-II).
Neamestecarea vinului cu apd pentm Sfanta Euharistic (can. 32, V I I ec).
Insufirea sauprofanarea obiectelor sfmfite din bisericd (can. 10, l-II).
Nepomenirea episcopului la Sfanta Liturghie (can.13-15,1-II).
Tdrnosirea bisericiiJard sfintele moarte (can.7, V I I ec).
4. Dintre fdrddelegile comune referitoare la comportamentul clericului in
sfintele canoane sunt menfionate urmatoarele:
Lepddarea de numele de cleric (can. 62 ap.).
Dispreful fafS de lucrurile sfinte sau sfinfite (can. 97, V I ec).
Folosirea obiectelor de cult in scopuri personale (can. 73 ap.; 10,1-II).
Sustragerea de bunuri sau obiecte sfinfite (delapidarea) in scopul
comercializarii (can. 10, I-II). Can. 72 ap. prevede sancfionarea clericului cu
caterisirea dacS furS ceara (lumanari), faina, untdelemn sau orice obiect de la sfanta
STUDII §1 ARTICOLE 127

biserica. Astfel de infracfiuni erau aspru pedepsite de legile statului bizantin (Ecloga
17, 15), iar astazi §i de legile statului nostru (art.223 Cod. Pen.).
Indeletniciri nepermise, cum ar fi cea de carciumar (can.9, V I ec).
5. Faradelegi indreptate impotriva stapanirii de stat, sancfionate cu caterisirea
sunt:
Conspirafia sau complotul contra stapanirii (can. 84 ap.; 18, FV ec; 31, VI ec).
Nesupunerea §i neascultarea fafa de autoritatea de stat (Rom. 13, 1-2; I Petru
n, 13-14), defaimarea acesteia (can. 31,48 ap.; 18, IV ec; 34, V I ec; 33, Cart.; art.
16R.P.).
6. Faradelegi indreptate impotriva vietii sociale, sancfionate cu caterisirea
sunt:
Neingrijirea de subalterni (can. 58 ap.).
Luarea de camdtd (Deut. 23, 18; can.44 ap.; 17,1 ec; 10, V I ec).
Chezd^ia pentru ca?tig urat (can. 13, V I I ec).
Bdtaia (Mt. 5, 39,1 Tim. 3, 3; Tit I , 7; can. 27 ap.; 9,1-I).
Omorul sau uciderea (can. 65 ap.) chiar daca s-a produs din imprudenfa,
complicitate sau este numai autor moral (can.5, Sf Grigore de Nissa; 22,23, Ancira;
43, 54, 55, 57, Sf Vasile cel Mare).
7. Dintre Jarddelegile indreptate impotriva viefiifamiliale, sunt sancfionate
cu caterisirea urmatoarele:
Divorful din motive de evlavie (can. 5 ap.; 13, V I ec).
Desfrdnarea (can. 25 ap.; 4, V I ec; 3, Sf Vasile cel Mare; 42, loan Post.).
Adulter (can. 61 ap.; 1 Neoc.)
Abfinerea de la nuntd nu pentru infranare, ci funded o considera lucru rau
(can. 51, 53 ap.)
Cdsdtoria a doua (can. 3, V I ec.)
Cdsdtoria dupd hirotonie (can. 6, V I ec; 1, Neoc).
Neindeplinirea obligafiilorfamiliale (conjugale) (can. 48, 61 ap.; 87,98, V I
ec; 20, A n c ; 9, 21, 35, 48, 77, Sf Vasile cel Mare).
Repudierea sofiei (cap.5 ap.; 13, V I , ec.)
Locuirea clericului celib sau vaduv impreuna cu o femeie, alta decat mama,
sora sau matu§a (can. 3,1 ec; 27, 86, IV ec).
Cdsdtoria cu o ereticd sau pdgdnd (can. 14, IV ec; 72, V I ec; 10, Laod.; 23,
loan Post.).
8. Intre Jarddelegile indreptate impotriva persoanei proprii sunt sancfionate
cu caterisirea urmatoarele:
128 REVISTA TEOLOGICA

Befia (can. 42, 43 ap.)


Intrarea in localuri puhlice pentru a consuma bauturi ameptoare (can. 54
ap.; 22, V l l ec; 24 Laod.; 47 Cart.).
Jocurile de card §i jocurile de hazard (can. 42, 43 ap.; 50, V I ec).
Castrarea sau orice mutilare a corpului facuta cu scop voit, fara a fi necesar
(can. 2-24 ap.; l , l e c . ) .
Lipsa de decenfa, de bunacuviinfa, distracfiile imorale §1 josnice,
condamnabile §i de disprepiit (can. 24, 51, 62, 66, V I ec; 17, 70 Cart.). ,
3. Cine are dreptul sa pronunfe sentinfa caterisirii?
in conformitate cu prevederile sfintelor canoane forurile de judecata
competente a pronunfa pedeapsa caterisirii sunt:
1) Episcopul eparhiot, in cazul preofilor §i diaconilor din eparhia sa, cu drept
de apel al celor condamnafi, la mitropolit sau sinodul mitropolitan (can. 5,1 ec; 6,
Ant.; 14, Sard.);
2) Sinodul provincial (mitropolitan), in plenul sau, ca prima §i ultima instanfa
pentru episcopii din cadrul mitropoliei respective $i ca instanfa de recurs pentru preofii
§i diaconii judeca§i de episcop. in acest caz sinodul instituit in instanfa de judecata se
cere sa fie format din mai muh de trei episcopi plus mitropolitul (can. 1,1-11).
La senfinfa sinodului provincial (mitropolitan), data cu unanimitate de voturi
nu se poate apela (can. 15 Ant.).
Daca asupra sentinfei nu cad de acord tofi membrii sinodului instituit in
instanfa de judecata, atunci mitropolitul este obligat sa invite, la sinodul
mitropolitan-instanfa de judecata, §i episcopi din afara mitropoliei (can. 14, Ant.).
in cazul in care, din diferite motive, nu se poate intruni sinodul mitropolitan
pentru a se institui in for de judecata, se cere ca sinodul instituit ca for de judecata
pentru a judeca pe episcop sS fie format din 12 episcopi, cel care judeca pe preot -
in apel - sa fie format din 6 episcopi, iar cel care judeca pe diacon sa fie format din
3 episcopi (can. 12, 20, 100, Cart.).
Judecata trebuie sa se desfS§oare dupS procedura legala, sub sancfiunea
nulitafii hotSrarii.
Cel care urmeaza a fi judecat sa fie citat legal §i audiat. Daca nu se prezinta
- dupa trei citari legale - sau refuza sa se prezinte, poate fi judecat in lipsa (can. 74
ap.; 6, I I ec; 77, Cart.) §i caterisit chiar §i pentm simplul motiv ca refiiza sa se
supuna fomrilor de judecata (can. 15, 104, Cart.).
Stapanirea de stat poate dispune, in caz de nevoie, sa se intmneasca sinodul
episcopilor §i sa se constituie in for de judecata pentm a sancfiona vreun cleric pus
sub acuzare (can. 104, Cart.).
STUDII §1 ARTICOLE 129

In Biserica OrtodoxS RomanS organul de judecata competent pentru a aplica


pedeapsa pentru clericii de mir - preofi §i diaconi - este consistoriul eparhial (art.
4, al. 1 B, lit. d; art. 51, R.R), iar pentru clericii monahi - ierodiaconi §i ieromonahi
- este consistoriu eparhia-monahal (art. 246, R.R).
Hotararea pentru a fi legala se cere a se lua cu unanimitate de voturi de catre
completul de judecata al consistoriului §i aprobata de chiriarhul eparhiot respectiv
(art. 173, R.P; art. 153, St.; art. 174, R.R), cu drept de recurs la Sfantul Sinod
plenar in termen de 15 zile (art. 177, 228 R.P.), singurul organ de recurs in ambele
cazuri - atat pentru clericii de mir cat §i pentru clericii monahi (art. 152, St.; art.
181,246, al.3:art. 227, R.P.).
Sfantul Sinod, la propunerea Comisiei canonicd-juridica §i pentru disciplina
din cadrul sinodului, care a primit cazul (art. 49, lit. f, R.O.C.) spre studiere §i
referire, poate sa respinga (art. 232, R.P.9 sau sa admita petifia de recurs, dispunand
totodata rejudecarea in fond a pricinei de catre Consistoriul central bisericesc,
hotarare ce va fdi defmitiva §1 executorie dupa aprobarea ei de catre patriarh, ca
pre§edinte al Sfantului Sinod 8art. 223, 237, R.R).
Condamnarea defmitiva a preotului sau diaconului - de mir sau monah - va fi
comunicata organului in drept (art. 238, R.P.) prin care se §i executa (art. 154, St.).
Hotararea luata in aceste condifii capata puterea de lucru judecat (art. 239, R. P).
Clericul caterisit prin hotararea ramasa definitiva §1 investita cu formula
executorie, poate cere - in condifiile art. 240, R.P. - revizuirea hotararii de
condamnare. Cererea de revizuire va fi adresata patriarhului, ca prejedinte al
sfantului Sinod, care o va trimite Consistoriului central bisericesc spre cercetare.
Consistoriul central bisericesc care a primit cazul spere judecare in revizuire
nu va lua in considerare j i nu va da curs cererilor nemotiovate §i fSra acte
doveditoare. In caz contrar, va casa decizia de condamnare §i va trimite pe condamnat
§i va trimite pe condamnat inaintea altui Consistoriu eparhial decat cel care l-a
judecat §1 condamnat, unde chestiunea se va judeca din nou.
Hotararea luata de acest consistoriu va fi fSra drept de recurs (art. 240, alin.
1-5, R. P.).
Organul de judecata al episcopilor pentru abateri de orice fel in Biserica
ortodoxa romana este sinodul plenar al Bisericii ortodoxe romane instituit in for de
judecata (art. 10, l i t . j , St.).
Sfantul Sinod, instituit in for de judecata, judeca pe membrii sai dupa
urmatoare procedurS:
Plangerile impotriva chiriarhilor se adreseaza patriarhului, care cu aprobarea
sinodului permanent, dispune cercetarea cazului, iar rezultatul celor constatate i l
aduce la cunojfinfa Sfantului Sinod (art. 4, lit. n, R.O.C).
130 REVISTA TEOLOGICA

in cazul in care Sfantul Sinod, cu 2/3 din numarul membrilor sai, decide prin
vot secret, trimiterea in judecata a unuia din membrii sai, comisia canonica-juridica
§i pentru disciplina se instituie in instanta de judecata (art. 49, lit. r, R.O.C). in
acest caz comisia instituita in for de judecata se completeaza pana la numarul de
12 membrii judecatori, cu noi membri ale§i prin vot nominal sau secret din sanul
membrilor Sfantului Sinod plenar.
Hotararea luata de acest for devine obligaicrie, in caz de caterisire, numai
dupa aprobarea ei de catre Sfantul Sinod, cu una liminte de voturi a membrilor sai
(art. 50 R.O.C.).
3. Care este situatia unui cleric dupa ce a fost caterisit §i hotararea a
ramas definitiva dupa sfintele canoane? . • .> i
Clericul caterisit, cu respectarea procedurii prevazute de sfintele canoane
(can. 1, Ciril; 74 ap.; 6, II ec; !2, 20, 100 Cart.; 1, I-II; 14 Ant.), inceteaza a mai
face parte din cler, trecand ir randul laicilor (can. 21, V I ec; 8, Nic. Const.; 7,
Vasile cei Mare.; 9 Neoc) si numai poate indeplini nici un serviciu clerical v 27,
28 cart.), in consecinta, un astfel de cleric, cSruia a s-a aplicat pedeapsa caterisirii
"pentru totdeauna §i ireversibil"', este oprit de a mai exercita puterea bisericeasca,
adica nu mai are dreptul de a invata, a sfinti sau administra sfintele Taine §i ierurgii
bisericejti ?i de a conduce corniinitatea credinciojilor pe calea mantuirii. Totodata,
i§i pierde §1 numele de preot ca si demnitatea ?i beneficiile de care se bucura ca
cleric. Se §terge din catalogul clericilor <d se tece in catalogul laicilor
Cand caterisirea se aplica ca pedeapsa pentru una din faradelegile capitale:
hula impotriva Sfantului Duh (apostazia), erezia si schisma, in care se constata ca
persists cu indaratnicie, se face totodata si constatarea ca cel oprit de la savar§irea
celor sfinte (caterisit) a cazut de fapt din har, a pierdut capabilitatea harica de a
savarji cele sfinte, primita prin hirotoni, deaareco jierzand credinfa, pierde de fapt
baza succesiunii apostolice, iar incetand aceasta pierde §i preotia. De regula, in
acest caz, celui caterisit, exclus sau depus din chr, i se aplica totodata §i pedeapsa
afurisirii sau a excluderii din Biserica. Unei astfel de caterisiri i se zice in limbaj
popular "luarea haiHilui", aceasta in sens iirtpronriu, deoarece efectui caterisirii, in
acest caz, nu este de fapt luarea h:-<rului, ci numai oprirea de la administrarea lui,
impreuna insa cu constatarea d> cfitre aiitoritatoa care apiica pedeapsa ca cel in
cauza este cazut din har prin t?'..'^dc!egi!e p.- covc; !e-a savar^'it §i in care persists cu
indarat/i^ie
Caterisirea este o pedeapsa defii-itiva si ircversibila. Asupra ei nu se mai
poate reveni. Acesta inseamna ca ce! cawrisit chiar daca se pocaie§te $i regreta
STUDII §1 ARTICOLE 131

faradelegile savar§ite pentru c^re a fost sancfionat, depus din preofie sau din cler,
nu mai poate dobandi nici una din treptele ierarhice (can. 1, V I ec; 3, Vasile cel
Mare). Canonul 62 apostolic dispune in mod expres ca cel ce se pocaie§te in aceasta
situatie poate fi primit numai ca laic. Pentru a avea certitudinea excluderii, can. 16
al sin l-II Constantinopol §i canonul 16, Sardica, dispun ocuparea imediata a postului
ramas vacant in urma depunerii clericului, pentru a face imposibila retinerea in
continuare a ftincfiei.
Clericul "caterisit dupa randuiala", care savar§e§te un serviciu clerical,
conform canoanelor 28 apostolic §i 88 al Sf Vasile cel Mare, se exclude cu totul
din Biserica (art. 17, R.R).
Clericului caterisit, care se pocaie?te de pacatul pentru care a fost pedepsit, i
se poate permite sa poarte cel mult semnele exteme clericale (can. 21, V I ec).
4. in ce situafie se gasesc clericii (episcopi sau preofi) care slujesc
impreuna cu un cleric caterisit sau ii permit sa slujeasca, in lumina sfintelor
canoane?
in aceasta privinfa sfintele canoane prevad urmatoarele: clerixcul care
comunica sau intrefine relafii cu un cleric caterisit sa se excluda din Biserica
(afuriseasca) "mai ales daca, cunoscand hotararea cea data impotriva celui caterisit,
ar indrazni sa comunice cu acesta" (can. 4, Ant.). Clericul care se roaga cu un
cleric caterisit sa se cateriseasca §i el (can. 11 ap.), chiar daca se roaga in casa
particulara (can. 10, ap.).
5. In ce situafie canonica se gasesc preofii care $tiu ca un preot e caterisit
in alts eparhie $i, totu$i, venind la ei (clericul caterisit), sunt indemnafi de
episcopul lor sa slujeasca cu cel caterisit?
Preotul care se roaga impreuna cu cel caterisit, sluje§te impreuna cu unul
ca acesta sau permite sa slujeasca un preot caterisit, potrivit sfintelor canoane
(can. 11 ap.), este pasibil de pedeapsa caterisirii, iar episcopul care indeamna pe
preofii sai sa conslujeasca cu un cleric caterisit legal de alt episcop sau for de
judecata sinodal bisericesc, canonic instituit §i investit cu autoritate conform
sfintelor canoane §i legilor Bisericii locale autocefale respective, este pasibil a fi
sancfionat cu pedeapsa caterisirii §i afurisirii in caz ca stdruie cu indaratnicie in
faradelegea in care se gase§te, in baza canonului 4, Antiohia, care prevede ca
"tofi cei ce comunica cu un caterisit sa se lepede din Biserica (afuriseasca), mai
ales daca, cunoscand ei hotararea data impotriva celui amintit mai sus, ar indrazni
sa comunice cu dansul".
in aceasta situafie episcopul ca $i preotul dau dovada ca nesocotesc unele
norme de disciplina bisericeasca §i anume:
132 REVISTA TEOLOGICA

Randuiala unanim recunoscuta in Biserica Ortodoxa potrivit careia o


pedeapsa data de un for de judecata bisericesc oitodox legal instituit este valabila
in intreaga Biserica ortodoxa (can. 12, 32, ap.; 5, 1 ec; 1 Constantinopol, Sf
Sofia 13 Sard.; 9,10 Cart.). Unii ca ace§tia se fac raspunzatori de aceea§i vinovafie
impreuna cu cei ce nu se supun hotararii judecatore§ti (can. 9, Cart.). Ace?tia
aduc "ocara2 celor l-au pedepsit legal pe cel venit la ei, ca unii care au primit pe
cel s-a refugiat la ei, cunoscand ca cel caterisit "s-a dezbinat de comuniunea cu
episcopul sau".
Randuiala potrivit careia un cleric caterisit trebuie tras la raspundere - ca
unul care nu a respectat §i a incalcat voit buna randuiala - atat de cel ce l-a condamnat
cat §1 de tofi ceilalfi epsicopi. In aceasta privinfa canonul 5,1 ecumenic dispune ca
"tofi cei lepadafi de unii sa nu se primeasca de catre alfii". Aceasta pentru faptul ca
tofi episcopii - "pentru a se pastra pacea §i a se menfine unitatea tuturor" (can. 13,
Sard.) - sunt obligafi a socoti sub pedeapsa pe tofi cei pedepsifi legal de alfi episcopi
sau de sinoade constituite in for de judecata (can. 1, Const. - Sf Sofia). In caz
contrar tofi ace§ti episcopi - sau preofi - sunt pasibili a fi sancfionafi ca §i cei pe
care iai ocrotesc, incurajandu-i §i sprijinindu-i sa se sustraga de la executarea
pedepsei, nesocotind autoritatea care i-a sancfionat pe drept §i in mod deplin legal
(can. 12, 32 ap.). >

Bibliografie selectiva:
Sfdnta Scriptura sau Biblia, Bucurejti, 1982; Mila? Nicodim, Dreptul
bisericesc, Bucure§ti, 1915; Mila§ Nicodim, Canoanele Bisericii insofite de
comentarii, vol. I - I I , Arad, 1930-1936; Leguirile Bisericii Ortodoxe Romane,
Bucure§ti, 1953; Buzan S., Natura caterisirii, "Glasul Bisericii", 1960, nr. 5-6, p.
447-457; Candea Sp., Pedeapsa depunerii din cler, "Revista Teologica", 1934, nr.
7-8, 9-10, 11-12; Munteanu A., Pedepse aplicate clericilor de cdtre Bisericd,
"Biserica Ortodoxa Romana", 1961, nr. 9-10, p. 900-920; Pufiilete S., Pedeapsa
cobordrii din treapta, dupa canoanele Bisericii Ortodoxe, "Studii Teologice", 1975,
nr. 1-2, p. 41.

Arhid. Prof. Dr. loan N. Floca


Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei $aguna», Sibiu
STUDII §1 ARTICOLE 133

Abstract: The deposition is the penality the eccesiastical authority punishes


the clergy - bishops, priest, deacons - found guilty of seroius misdoing against the
dispositions established by religious, moral, and canonical rules. It consists of
once for all, irreversible prohibition to exercise any of the three functions ascribed
to the clergy - worshiping, leading and teaching - which is losing the clerical
status and deposing to the layhood. The article offers a detailed account of various
kinds of infringements punished by deposition according to the Orthodox Canon
Law: against the rule of faith (apostasy, heresy, schism); against the ecclesiastical
discipline (e.g., symony, unfulfilled clerical duties, failure to observe prescribed
fasts and abstinence); against moral and social order (e.g., beating, homicide,
divorce, adultery, second marriage, drunkeness, usury). Then it examines the
competence to pronounce deposition, as well as the juridical effects of deposition
and the canonical situation of those worshiping with deposed clergymen.
Aniversare

I • ..• o • • . • • ; , • . ;

\ • t'i:.-' ; ' • M • •^ ^ • • X. - 1 . > '' f


> \ ' '-^ '"' P , • ' v.: • > ••• . . • ', ,, •

P A R I N T E L E ARHIDIACON PROFESOR DOCTOR


CONSTANTIN VOICU LA 75 DE ANI DE VIATA

Exista oameni asupra carora trecerea timpului nu lasa urme vizibile, iar
tinerefea, robustetea, implicarea §i dinamismul de care dau dovada fac aproape
imposibila incercarea de a le intui varsta. Din aceasta categoric face parte §i Parintele
Rector Constantin Voicu, care la 5 decembrie 2005 a implinit varsta de 75 de ani.
Datorita angajarii sale susfinute in activitatea didactica §i administrativ-
gospodareasca §i ca membru in Consiliul National de Acreditare Academica, cu
nimic diminuata fata de anii anteriori, evenimentul a trecut aproape neobservat.
De fapt nici nu ni-1 putem imagina altfel pe Parintele Rector decat mereu angajat §i
dispus sa puna umarul acolo unde simte ca este nevoie de priceperea, experienta ?i
energia sa. Numai a§a intelegem cum a fost posibil ca aproape 13 ani sa calatoreasca
neobosit intre Sibiu, Alba lulia ?i Oradea, unde pe langa activitatea didactica
desfa§urata, care §tim ca solicita foarte mult, a indeplinit §i inalta demnitate de
conducere a facultatilor de teologie din aceste ora§e in calitate de decan.
Sarbatoritul s-a nascut la 5 decembrie 1929, in ora§ul Bra§ov, intr-o familie
evlavioasa. Aici, dupa cursurile primare, §i-a facut studiile liceale la vestita §coala
§aguniana unde i§i ia bacalaureatul. A urmat apoi cursurile Institutului Teologie
Universitar din Sibiu pe care l-a absolvit ca licentiat in 1952. A continuat pregatirea
§i aprofundarea teologica la Institutul Teologie din Bucure§ti, frecventand cursurile
de doctorat la secpa istorica, specialitate Patrologie §i Literatura postpatristica unde
obtine titlul academic de Doctor in teologie in 1975 cu teza: Teologia muncii la
Sfdntul loan Gurd de Aur §i actualitatea ei. Intre 1977-1978 a facut studii de
specializare postdoctorale la Facultaple de Teologie protestanta din Geneva §i
Neuchatel (Elvetia).
Din 1952 ?i pana in 1996, activitatea Parintelui Rector a constat in indeplinirea
cu multa abnegatie §i daruire a mai multor ftmctii §i responsabilitati la Institutul
Teologie Universitar din Sibiu, devenit mai apoi Facultatea de Teologie „Andrei
$aguna" din cadrul Universitatii „Lucian Blaga" din Sibiu. Astfel, intre 1952-1959
a fost bibliotecar al Bibliotecii Mitropolitane, iar din 1959 pana in 1973 a indeplinit
fimctia de secretar-§ef la Institutul Teologie Universitar. In 1973 ocupa prin concurs
postul de lector la disciplina Patrologie §i Literatura postpatristica, iar in 1975
ANIVERSARE 135

devine conferenfiar. Se titularizeaza ca profesor universitar la aceea§i catedrS in


1976, predand sUidenplor, masteranzilor §1 doctoranzilor, fara intrerupere, panS
astazi.
Se cuvine sa facem precizarea ca intre anii 1976-1979 a indeplinit §1 fimcfia
de prorector, iar intre 1979-1992 (timp de 12 ani ) inalta demnitate de rector al
acestui renumit §i stravechi a§ezamant de cultura teologica care este Facultatea de
Teologie „Andrei §aguna".
in perioada in care a condus in calitate de prorector ?i rector a pus mult suflet
§i devotament pentru buna desfa§urare a activitatii Institutului, ajutand la
promovarea mai multor cadre didactice tinere, bine pregatite, care au reu§it sd
menpna la aceea§i cota inalta invatamantul teologie sibian, a carui faima a fost §i
este recunoscuta nu numai in tara, ci §1 in strainatate.
Perioada anilor 1979 - decembrie 1989 a fost una extrem de dificila pentru
Biserica in general §i pentru invatamantul teologie in special, in ciuda acestor
greutafi, Parintele Rector a facut dovada unei inalte ?i abile diplomafii bisericesti
reu§ind, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa rezolve intr-un mod benefic §i fericit toate
problemele care s-au ivit. De?i autoritafile comuniste au incercat sS reduca numarul
studenplor teologi §i sa limiteze accesul tinerilor spre teologie, a reu?it sa dejoace
acest plan, ajutand totodata pe foarte mulfi preofi §i calugari sa-§i completeze studiile
teologice la forma fara frecvenfa.
Aproape zece ani din perioada in care a condus ca rector a avut privilegiul
de a lucra sub obladuirea directs a inalt Prea Sfmfitului Dr. Antonie PlSmSdealS,
Mitropolitul Ardealului, personalitate de aleasS culturS, teolog de inaltS erudifie,
ctitor de vocafie §i un ierarh de inaltS finuta. impreunS au reu$it - dupS mari §1
susfinute eforturi - sS obfinS in 1984 dreptul pentru Institutul Teologie din Sibiu
de a organiza cursuri de doctorat ?i de a acorda titlul academic de doctor in
teologie.
in 1996 a fost ales decan la noua Facultate de Teologie a UniversitSfii „1
Decembrie" din Alba-lulia, a§ezSmant la a cSrui infiinfare a avut un aport deosebit.
Din primSvara anului 2000 devine decanul FacultSfii de Teologie a UniversitSfii
din Oradea. De fapt, legaturile sale cu Oradea sunt mult mai vechi, deoarece a
activat §i anterior, in calitate de profesor asociat la aceasta facuhate.
in calitate de prorector §i rector a participat la peste treizeci de intruniri cu
caracter teologie §i ecumenic pe plan nafional §i intemafional, unde a susfinut
conferinfe sau referate. Le ilustrSm pe cele mai semnificative:
- Al doilea Congres al ^colilor de teologie ortodoxd, Atena, 1976;
- Al treilea Congres al ^colilor de teologie ortodoxd, Boston (SUA), 1987;
- Simpozion teologie, Universitatea din Hamburg, noiembrie, 1980;
- Consultafia „ Bazele teologice ale drepturilor omului", Geneva, mai 1980;
136 REVISTA TEOLOGICA

- Pregatirea celei de-a IV-a Adunari Generale a Consiliului Ecumenic al


Bisericilor, Institutul Ecumenic din Bossey, Elvefia, iunie 1982;
- Doudsprezece secole de la cel de-al Vll-lea Sinod Ecumenic,
Constantinopol, septembrie 1987;
- A Vll-a Adunare Generaia a Consiliului Mondial al Bisericilor, Camberra
(Australia), februarie 1991;
- A X-a Adunare Generaia a Conferinfei Bisericilor Europene, Praga,
septembrie 1992;
- Diaconia in Biserica Ortodoxd Romdnd, Universitatea din Kempten
(Germania), mai 1990.

Lista bibliografica a PSrintelui Rector Voicu insumeazS peste o sut§ douazeci


de titluri. Dintre lucrarile publicate in volum amintim:
1. Teologia muncii la Sfdntul loan Gurd de Aur §i actualitatea ei, Sibiu, 1975,
140p.; u . >, ... • ; :
2. Biserica strdmo^eascd din Transilvania in lupta pentru unitatea spirituald
?i nafionald a poporului roman, Sibiu, 1989, 343 p.;
3. Transylvania. Romanian History and Perpetuation, Bucharest, 1993, 448
p. (in colaborare); . j . - . ..-iu IL .i, . ! ; . ; • . . • r • • . } : )
4. Transilvania - istorie ?i ddinuire romdneascd - documentele maghiare
confirmd, Editura Sirius, Bucure§ti, 1995, 320 p. (in colaborare);
5. Patrologie, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic
§i de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure§ti, 2004,334 p. (in colaborare
cu Pr Conf Dr. N . Dumitra§cu);
6. Studii de Teologie Patristicd, Editura Institutului Biblic §i de Misiune a
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure§ri, 2004.

A scris ?i publicat studii de referinfa asupra Sfinfilor Ignatie Teoforul, Policarp


al Smimei, Clement Romanul, Ciprian, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa,
Vasile cel Mare, loan Gurd de Aur, Maxim Marturisitoml §i loan Damaschin, smdii
care au fost publicate in revistele de specialitate din farS §1 strSinState. Tot pe linie
didactics se cuvine menfionatS activitatea desfS§urata in calitate de conducator de
doctorat. Pana in momentul de fafa a indmmat ?i finalizat pregatirea a peste
cincisprezece doctoranzi, iar din 1976 ?i panS la fmele lui 2004 a fScut parte din o
suta treisprezece comisii de examen de doctorat, nu numai pentm teologie, ci §i
pentm alte ?tiinfe precum filozofie ?i istorie, din marile centre universitare din
fara.Se cuvine sa mai amintim un aspect important legat de viafa §i activitatea sa §i
anume ca Parintele Rector a mai avut un mare privilegiu: acela de a fi ucenicul
devotat §i unul dintre apropiafii Mitropolitului de pioasa amintire Nicolae Balan,
ANIVERSARE 137

de la care a invafat bunatatea, echilibrul, iubirea §1 respectul fafa de Dumnezeu, de


Biserica ?i de oameni, capacitatea de a infelege realitafile §i problemele oamenilor
nu numai cu mintea, ci §i cu inima.
A ramas in con§tiinfa §i amintirea generafiilor de studenfi de la Sibiu ca un
adevarat parinte, aratandu-le acestora intotdeauna infelegere, iubire §1 bunavoinfa.
Prea Cucemicia Sa a infeles ca in relafiile cu studenfii, cu colegii §i cu oamenii in
general, iubirea inseamna „suprema responsabilitate pentru altul" §i ca atat valoram
ca oameni cata bucurie reu§im sa facem in jurul nostru.
Aflandu-ne intr-un context sarbatoresc, dar ?i intr-un mediu teologie §i eclesial
totodata, consider ca este potrivit sa apeiam la cuvintele pline de autoritate ale
Sfantului Apostol Pavel care, in Epistola catre Evrei 5,4, spime: „... nimeni nu-§i
ia singur cinstea... " A§a este!... Cinstea se dobande§te prin merit. Or, tocmai aceasta
facem prin intermediul randurilor de fafa: aducem, cu smerenie de ucenic, cinstea,
prefuirea ?i iubirea noastra unui vrednic slujitor al altarului invafamantului teologie
romanesc §i al Bisericii, la 75 de ani de viafa.

La mulfi ani, iubite Parinte Rector!

Pr. Lect. Dr. loan Mircea lelciu


Facultatea de Teologie OrtodoxS «Andrei $aguna», Sibiu
ARHIDIACON PROF. DR. CONSTANTIN VOICU -
DOCTOR HONORIS CAUSA
A L UNIVERSITATII DIN ORADEA

In ziua de 7 decembrie 2004, in Aula Magna a Universitatii din Oradea s-a


desfa?urat o ceremonie emotionanta, de suflet: decemarea titlului de Doctor Honoris
Causa unei personalitafi marcante a invafamantului teologie romanesc, Parintelui
Arhid. Prof. Dr Constantin Voicu, care cu doua zile inaintea acestui eveniment a
sarbatorit implinirea a 75 de ani de viafa. Alaturi de distinsa personalitate sarbatorita,
la masa prezidiului au luat loc:
- Prof. Univ. Dr. Nicolae Josan, Prorector al Universitafii din Oradea;
- Prea Sfinfia Sa Dr. Petroniu Salajanul, Arhiereu vicar al Episcopiei
Ortodoxe Romane a Oradiei, Bihomlui §i Salajului;
- Pr. Conf Univ. Dr. Nicu Dumitra§cu, Decanul Facultafii de Teologie
Ortodoxa a Universitafii din Oradea;
- Pr Conf Univ. Dr. Miron Erdei, §eful Catedrei de Teologie din cadml
aceleia?i Facultafi.
Momentul festiv a fost deschis de DI. Prorector Prof Univ. Dr Nicolae Josan,
care a subliniat importanfa momentului in viafa culturala §i §tiinfifica a Universitafii
§i a transmis cele mai calde urari de sanatate, bucurie ?i implinire a tuturor
nazuinfelor din partea Domnului Rector, Prof Univ. Dr. Teodor Traian Maghiar, ^i
a Senatului Universitafii. S-au evidenfiat apoi, meritele celui sarbatorit, atat pe
planul cercetarii teologice in general, cat §i aportul deosebit al Parintelui Arhid.
Prof Univ. Dr. Constantin Voicu la dezvoltarea invafamantului teologie romanesc.

Pr. Conf Univ. Dr. Nicu Dumitra§cu a dat citire apoi imui amplu Laudatio
cuprinzand reperele semnificative ale viefii §i activitafii Parintelui Profesor Voicu,
precum ?i trasaturile definitorii ale contribufiei pe care Prea Cucemicia Sa a adus-
0 de-a lungul anilor in beneficiul generafiilor de studenfi §i doctoranzi pe care i-a
indrumat. S-a subliniat ca activitatea §tiinfifica §i de cercetare teologica a
Sarbatoritului insumeaza §apte carfi publicate §i peste 120 de studii §i articole
publicate in reviste de prestigiu din fara §i strainatate.
Inifiativei de omagiere a Facultafii de Teologie din Oradea i s-a alaturat Insufi
Intai Statatoml Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist
care a adresat Parintelui Rector cu aceasta ocazie festiva o emofionantS scrisoare
ANIVERSARE 139

de felicitare in care, printre altele, se arata: „ Meritele dobandite l-au recomandat,


a§adar, autoritafii bisericesti care l-a promovat in fiincfii de raspundere, dar mai
ales dragostei discipolilor care, fara excepfie, pastreaza amintirea luminoasa a
Profesorului de vocafie §i a dascalului plin de caldura sufleteasca ^i infelegere. "
A urmat apoi momentul solemn al inmanarii Diplomei de Doctor Honoris
Causa de catre Domnul Prorector Nicolae Josan, in timp ce corul Facultapi de
Teologie din Oradea a cantat imnul academic Gaudeamus igitur sub bagheta
dirijorului Pr Lect. Dr. Mihai Brie.
Apoi, noul Doctor Honoris Causa, Arhid. Prof. D r Constantin Voicu, a
raspuns printr-o prelegere despre Sfintii Trei lerarhi §i modul in care ace§tia raman
modele autentice §i perene pentru studenfii teologi.
Printre cei care au luat cuvantul, dupa proflinda prelegere, s-a numarat ?i
Prea Sfinfia Sa Dr. Petroniu Salajanu care §i-a exprimat admirafia fafa de munca
neobosita a dascalului §i omului Constantin Voicu, subliniind momentele in care
acfivitatea Sarbatoritului s-a intersectat cu cea a Prea Sfinfiei Sale.
Membrii corpului profesoral al Facultafii de Teologie, precum §1 distin?ii
membri ai Senatului Universitafii prezenfi la eveniment au fost invitafi la recepfia
oferita in cinstea acestui eveniment deosebit.

Pr. Lect. Dr. loan Mircea lelciu


Facultatea de Teologie Ortodoxi «Andrei §aguna», Sibiu
Din actualitatea ecumenica

MISIUNE §1 EVANGHELIZARE IN UNITATE ASTAZI*

Introducere

1. Mi§carea ecumenica i§i are originile in activitatea misionara, intrucat


cercetarea contemporana pentru unitatea Bisericii a fost ini^iata in cadrul efortului
misionar. Misionarii au fost printre primii care au cautat metode ?i modalitati de a
marturisi in unitate, recunoscand ca scandalul diviziunilor creatine §i rivalita|ile
confesionale impiedica intr-o mare masura impactul mesajului lor.
2. Preocuparea pentru unitate in misiune §i evanghelizare s-a aflat in
permanenja pe agenda ecumenica, §i in special din anul 1961 cand Consiliul
International de Misiune a fuzionat cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor. In acel
context, Comisia de misiune §i evanghelizare mondiala a publicat documentul:
„Misiune ?i Evanghelizare: O declarape ecumenica". Aceasta declaratie sintetiza
intr-un mod foarte clar o serie dintre cele mai importante aspecte §i fajete ale
activitajii misionare, incluzand modalitaji diferite de in|elegere a acesteia §1
fundamentele sale biblice §i teologice. Prin insu^irea acordurilor convenite in
deceniul precedent §i prin oferirea unei perspective mai largi, documentul a tratat
pozitiile ecumenice cu privire la misiune §i evanghelizare in contextul inceputului
anilor '80.
3. Declaratia din 1982, aprobata de Comitetul Central al Consiliului Ecumenic
al Bisericilor (CEB), a fost primita caiduros §i in mare masura de catre biserici. A
fost folosita de agenjiile de misiune, de ?colile teologice, de comunitatile eclesiale
locale §i de diferiti cre§tini. Pe parcursul acestor decenii a facilitat aparitia a noi
modalitati de intelegere a misiunii §i evanghelizarii, a inspirat, a provocat §i a
intarit dorinta de a marturisi in unitate. Aceasta declaratie a depa§it cu mult granitele
bisericilor membre CEB.
4. Din anul 1982 multe dintre realitatile lumii s-au schimbat §1 odata cu acestea
§i bisericile au inceput sa se confrunte cu noi provocari misionare. Sub egida CEB

* Text adoptat de Comisia de misiune si evanghelizare mondiala, ca document de


studiu si reflectie pentru biserici $i pentru toti cei interesafi, la intrunirea sa din Merges,
Elvetia, aprilie 2000.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 141

s-au {inut doua conferinte mondiale de misiune in San Antonio, SUA (1989), ?i in
Salvador, Brazilia (1996). De asemenea, probleme importante de misiune au fost
ridicate j i in cadrul celei de-a §aptea AdunSri a CEB care s-a Jinut in Australia, la
Canberra in anul 1991. In contextul noii situa^ii din lume §i a recentelor perspective
?i studii de misiologie, o parte dintre bisericile membre ale CEB au cerut s& fie
elaborate o nouS declarajie cu privire la misiune §i evanghelizare pentru a ajuta
bisericile sa rSspunda impreuna printr-o practica misionara adecvata §i
semnificativa.
5. Ca raspuns la aceste cereri, Comisia Unitajii I I (Unit II) a CEB a hotarat
sa-§i asume dezvoltarea unei noi declara^ii care sa ajute cre?tinii §i bisericile la
indeplinirea sarcinii lor de a face misiune §i a evangheliza in unitate la trecerea in
noul mileniu. Prezentul document este oferit in speranja ca va stimula reflecjia cu
privire lanatura, con^inutul §i implica^iile Evangheliei lui Iisus Hristos in contextele
diferite §i totu§i inter-conectate ale vie^ii ?i fidelei lor marturisiri a Evangheliei, cu
scopul ca to\\ oamenii de pretutindeni sa aiba ocazia sa asculte §i sa creada .
6. Prezentul document nu inlocuie§te declarajia din 1982; nici nu promoveaza
0 teologie a misiunii diferita de cea care a fost aprobata in mod ecumenic in acea
declaratie. Acesta are o identitate proprie. Incearca sa accentueze din nou
angajamentul bisericilor pentru misiune §i evanghelizare in unitate in contextul
provocdrilor cu care se confrunta astazi.
7. Folosirea terminologiei. Pentru unii cre§tini §i pentru unele Biserici
termenii „misiime" §i „evanghelizare", de§i inruditi, sunt percepuji §i folosiji diferit;
pentru al^ii cei doi termeni sunt virtual identici atat din punct de vedere al intelesului
cat §i al conjinutului. In documentul de fa^a, cei doi termeni sunt folosi^i cu unele
diferenjieri.
a) Termenul „misiune" are o accepjiune holistica: proclamarea §i imparta§irea
ve§tii celei bune a Evangheliei prin cuvant (kerygma), fapta (diakonia), rugaciune
$i cult (leiturgia), §1 prin marturisirea zilnica a vie^ii creatine (martyria); inva^area
ca mod de cre?tere ?i intarire a oamenilor in relatia lor cu Dumnezeu §i intre ei; §i
tamaduirea ca integritate §i reconciliere spre a se realiza koinonia - comuniunea cu
Dumnezeu, comuniunea cu oamenii j i comuniunea cu intrega creatie.
b) Cuvantul „evanghelizare", chiar daca nu exclude diferitele dimensiuni ale
misiunii, se axeaza pe o propovaduire explicita ?i intenfionata a Evangheliei,
incluzand chemarea la convertire personala, la o noua via^a in Hristos ?i la condi^ia
de ucenic.
8. Expresia „misiune in unitate" se referS la cautarea cailor de a marturisi
impreuna in unitate §i colaborare - in pofida diferitelor eclesiologii - in contextul
provocarilor din ce in ce mai mari cu care se confrunta Bisericile din toata lumea in
zilele noastre „astfel incat lumea sa creada" (loan 17,21), evitandu-se orice forma
142 REVISTA TEOLOGICA

derivalitateconfesionala sau competitie. Aceasta nu implica o eclesiologie nerealista


a unei supra-biserici; nici nu neaga relatia intrinseca dintre misiune §i eclesiologie.

A. Misiune ^i evangiielizare in unitate: imperativ §i vocatie

9. Misiunea ocupa un loc central in credinta §i teologia cre§tina. Nu este o


optiune, ci mai degraba o chemare existentiala §i o vocatie. Misiunea este
constitutiva §i conditioneaza insa§i esenta Bisericii §i a tuturor cre§tinilor.
10. Dumnezeul revelat in Sf. Scriptura nu este static, ci mai degraba relational
§i misionar: un Dumnezeu care S-a manifestat intotdeauna ca Domn al istoriei,
conducandu-§i poporul spre plenitudinea viepi prin intermediul legamintelor, al
Legii, §i al profetilor care transmiteau voia lui Dumnezeu §i talcuiau semnele
timpurilor; un Dumnezeu care a venit in lume prin Fiul Sau intrupat, Domnul nostru
Iisus Hristos, care luand trup autentic omenesc, a imparta§it conditia noastra
omeneasca §i a devenit unul dintre noi, a murit pe cruce §i a inviat din mor^i; un
Dumnezeu care, cu puterea Duhului Sfant, iube§te, providen^iaza §i sus^ine
umanitatea §i intreaga creatie, conducandu-le spre mantuire §i transfigurare.
11. Misiunea lui Dumnezeu {missio Dei) nu are nici limite sau granite; ea s-a
adresat §i a fost pusS in lucrare pentru intrega umanitate §i pentru intrega creatie de-a
lungul istoriei. Pildele lui Iisus despre samarineanul milostiv, §i despre oi §i capre, ca
§i dialogul cu femeia siro-feniciana sunt relevante in acest sens. Apologetii Bisericii
din primele veacuri, pe fondul dialogului cu oamenii din timpul lor, au continuat sa
dezvolte aceasta idee. Bazandu-se pe primul capitol din evanghelia dupa Sf Apostol
loan, ei explicau ca Logosul (Cuvantul), Fiul lui Dumnezeu co-etem §i consubstantial,
a fost §i este prezent impreuna cu Tatal §i cu Duhul Slant in toate lucrarile lui
Dumnezeu, ?i ca prin Cuvant a fost creata lumea: Dumnezeu a vorbit §1 „Duhul Sfant
se purta pe deasupra apelor" (Fac 1,2). In Duhul Sfant, spuneau ei, Dumnezeu a
vorbit clar $i explicit prin Cuvant nu numai profetilor din Vechiul Testament, dar, de
asemenea, (de§i intr-un mod diferit) oamenilor apar|inand altor nafiuni ?i religii. La
plinirea vremii (Gal 4,4), acela§i Cuvant „ S-a facut trup §i a locuit printre noi" (loan
1,14), venind "intru ale Sale"( In 1, 11).
12. De aceea este importanta o abordare trinitara a missio Dei. Pe de o parte,
aceasta promoveaza o intelegere mai inclusiva a prezentei §i a lucrarii lui Dumnezeu
in intreaga lume ?i printre toti oamenii, implicand faptul ca semnele prezentei lui
Dumnezeu pot §i trebuie sa fie identificate, afirmate ^i infaptuite chiar §1 in cele
mai nea§teptate locuri. Pe de alta parte, afirmand clar ca Tatal §i Duhul Sfant sunt
in toate situafiile prezenti §i lucreaza impreuna cu Cuvantul, tentatia de a separa
prezenta lui Dumnezeu-Tatal sau a Duhului Sfant de Fiul lui Dumnezeu, Iisus
Hristos, va fi evitata.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 143

13. Misiunea lui Dumnezeu (missio Dei) este sursa §i baza pentru misiunea
Bisericii, trupul lui Hristos. Prin Hristos in Duhul Sfant, Dumnezeu Se sala§uie§te
in Biserica, intarindu-i | i incurajandu-i pe membrii ei. Astfel misiunea devine pentru
cre§tini o obligate urgenta de ordin interior, chiar un test relevant §i un criteriu
pentru viata autentica in Hristos, avandu-§i radacinile in exigentele profiinde ale
iubirii lui Hristos, de a-i invita §i pe al|ii sa se imparta?easca de plenitudinea vie^ii
pe care Iisus a venit sa o aduca (loan 10,10). Astfel, participarea la misiunea lui
Dumnezeu ar trebui sSfieun lucru firesc pentru top cre§tinii §i pentru toate bisericile,
§i nu doar pentru anumite persoane sau grupuri specializate. Sfantul Duh i i
transforma pe cre§tini in marturisitori vii, curajo?! f i indrazne^i (cf. F.Ap. 1,8).
"Nu putem sa nu vorbim despre cele ce am vSzut §i auzit" (F.Ap. 4,20) a fost
rSspunsul dat de Sf Ap. Petru §i loan cand li s-a interzis sa mai vorbeasca despre
Iisus; sau, potrivit cuvintelor Sf Ap. Pavel: „Daca eu binevestesc Evanghelia, nu
am de ce sa mS laud; fiindcS asupra mea sta trebuinfa. Ca vai mie daca nu voi
binevesti!" (I Cor 9,16).
14. Prin metanoia cre§tinii sunt chemap „sa aiba mintea lui Hristos" (I Cor
2,16), sa fie agenp ai misiunii lui Dumnezeu in lume (Mt. 28,19-20; Mc 16,15), sa
recunoasca semnele prezentei lui Dumnezeu, afirmandu-le §i promovandu-le prin
marturisirea §1 cooperarea cu top oamenii de bine, ?i sa fie impreuna-lucratori cu
Dumnezeu (I Cor 4,1) pentru transfigurarea intregii creapi. Astfel, pnta misiunii
este „reconcilierea umanitapi §i reinnoirea creapei", iar „imaginea lui Dumnezeu
Care une§te toate lucrurile in Hristos este for^a motrice a existen^ei §i a imparta§irii
sale".' „Biserica este trimisa in lume sa cheme oamenii ?i neamurile la pocain^a, sa
anunje iertarea pScatelor §i un nou inceput in relafiile cu Dumnezeu §i cu semenii
prin Iisus Hristos."^
15. Misiunea Bisericii cu puterea Duhului Sfant este de a-i chema pe oameni
la comuniunea cu Dumnezeu, unii cu alpi §i cu intreaga creape. Realizand acest
deziderat, Biserica trebuie sa respecte relapa intrinseca §i inseparabila dintre misiune
fi unitate. Biserica are responsabilitatea sa dea dovada de unitatea pentru care Iisus
s-a rugat pentru poporul Sau: „pentru ca top sa fie una... astfel incat lumea sa
creada" (loan 17, 21). Aceasta convingere trebuie propovaduita §i marturisita in
comunitatea in care oamenii sunt invitap.
16. Misiunea in modul lui Hristos este holistica, deoarece intreaga persoana
§i totalitatea viepi sunt inseparabile in planul de mantuire al lui Dumnezeu implinit
in Iisus Hristos. Este locala - „responsabilitatea principala pentru misiune, acolo

' Cf. Signs of the Spirit — Official Report of the Seventh Assembly, ed. Michael
Kinnamon, Geneva, WCC, 1991, p. 100.
^ Mission and Evangelism: An Ecumenical Affirmation, Geneva, WCC, 1982, p. 1.
144 REVISTA TEOLOGICA

unde exists o biserica locala, i i revine acelei biserici in locul ei propriu". De


asemenea, misiunea este universale, adicS, pentru toti oamenii, dincolo de
diferen|elele de rasS, casts, gen, culturS, napune - pana "la marginile pamantului",
sub toate aspectele (cf. F.Ap. 1,8; Mc. 16,15; Lc 24,47).^
17. "Privilegiul caracteristic tuturor bisericilor implicate in misiunea plenarS
a lui Dumnezeu este acela de a spune istoria [lui Iisus Hristos]."* Evanghelizarea
include explicarea Evangheliei - " ... §i' ntodeauna fiti gata sa raspundep oricui va
cere socotealS despre nadejdea voastra"(l Pt 3,15) - §i de asemenea o chemare la
credinta in Dumnezeu Unul in Treime, o chemare de a deveni ucenicul lui Hristos
§i apartenen^a la comunitatea unei biserici locale existente. „PropovSduirea lui
Iisus Hristos presupune un rSspuns personal. Cuvantul Cel Viu al lui Dumnezeu nu
este niciodata extern, lipsit de o relate personals, despSrtit, ci intotdeauna cheamS
la o convertire personala §i la o comuniune relationalS. O astfel de convertire este
mai mult decat o insu§ire a unui mesaj: este un legamant cu Iisus Hristos, prin care
noi trSim moartea $i invierea Lui intr-un mod cat se poate de vizibil §i tangibil. Cel
care incepe cu un legSmant personal trebuie totu§i sa intre imediat in legatura cu
alji membri ai trupului lui Hristos, cu comunitatea marturisitoare locala.""^

B. Contextul misionar actual: curente contemporane

18. O facets majorS a contextului contemporan al misiunii este aceea a


globalizarii - un fenomen relativ recent aflat in relatie cu dezvoltari economice,
schimbSri in mijloacele de comunicare mondialS, avand ca rezultat impunerea unei
noi monoculturi §i a unui set de valori asociat acesteia din urmS, majoritSpi
societSplor umane. Se in^elege ca aceste tendin^e nu sunt cu totul noi; insS
schimbSrile politice de la sfar§itul anilor '80 le permite acestora sa influen^eze
intreaga lume nestanjenite de vreo alta putere mondialS egalS.
19. Unul din aspectele cruciale ale globalizarii este crefterea liberalizSrii
economiei, caracterizatS printr-un flux nelimitat de capital in toatS lumea cu scopul
dobandirii profitului maxim intr-o perioadS scurtS de timp. Aceste tranzacpi

' Towards Common Witness: A Call to Adopt Responsible Relationships in Mission


and to Renounce Proselytism, WCC, Geneva, 1997, pp. 4-5.
•* Called to One Hope - The Gospel in Diverse Cultures, official report of the
Conference on World Mission and Evangelism, Salvador, Brazil, 1996, ed. Christopher
Duraisingh, Geneva, WCC, 1998, p. 62.
' Proclaiming Christ Today, report of an Orthodox-Evangelical Consultation,
Alexandria, Egypt, 1995, ed. Huibert van Beek and Georges Lemopoulos, Geneva, WCC,
1995, p. 13.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 145

financiare ifi au propriile lor reguli, de cele mai multe ori insa ftra nici o legStura
cu producpa reala de bunuri sau servicii. Acestea au efecte imprevizibile §i afecteaza
economiile naponale, lasand practic guvemele §i institupile naponale fara nici o
posibilitate de a le influenta. In acest sens, globalizarea este o provocare $i o
ameninjare la adresa insu§i fiindamentului societSpi umane.
20. Dupa prabufirea sistemului comunist, piata libera a devenit singurul sistem
ftincponal monopolizant. Economia a devenit criteriul major pentru relapile interumane.
Intreaga sfera a realitaplor sociale din zilele noastre, inclusivfiin^eleumane, este definite
§i imparjita in categorii financiare §i economice. Pe pia^ mondiala, oamenii sunt
important atata timp cat sunt consumatori. Numai cei mai putemici ?i cu o capacitate
de competipe mai mare supravie^iesc. Aceia care nu prezintS nici o valoare pentru
pia^a - adica oamenii sSraci, bolnavi, §omeri, cei incapabili sa munceascS - sunt pur §i
simplu impinfi laperiferia societapi. Excluderea, alaturi de violent structurala, spirituala
§i fizica, a atins cote intolerabile in multe parfi ale lumii. Impactul globalizarii asupra
^ l o r f i regiunilor numite in curs de dezvoltare constituie o problema de via^a §i de
moarte: luarea de masuri pentru asigurarea celor mai elementare nevoi umane, cum ar
fi adapostul, ingrijirea medicala, hrana §i educapa pentru cei mai saraci oameni, este
mai deficitara decat a fost in urma cu treizeci de ani. Aceasta a condus la crefterea
„emigrarii economice" a muncitorilor, a oamenilor de la ^ara §i a populapilor indigene,
in cautarea de locuri de munca sau in urma evacuarii lor din pnuturile de baftina.
21. Printre consecin^ele acestei tendin^e se numara ?i aceea a crefterii
degradarii mediului inconjurStor. In multe locuri, natura este expoatata in mod
saibatic, avand ca rezultat crize ecologice §i dezastre naturale care amenin^a chiar
continuarea viepi pe planeta noastra.
22. Un al doilea aspect al globalizaii vizeaza noua tehnologie informationala
§i cu posibilitatile comunicarii in masa, a caror dezvoltare f i creftere rapida
transforma relapile umane §i sociale. La o prima vedere, s-ar parea ca vechiul vis
de a uni lumea devine in sfarfit o realitate. Globul pamantesc pare ca devine din ce
in ce mai mic. Oamenii din toate par|ile lumii pot f i chiar beneficiaza de pe urma
noilor dezvoltari tehnologice. Intercomunicarea crefte din ce in ce mai mult.
Descoperirile recente din ftiinja f i medicina pot fi comunicate imediat in toata
lumea. Noile mijloace ale comunicarii electronice pot fi folosite in scopul
progresului omenesc, pentru a crea o lume mai transparenta f i mai deschisa, pentru
difijzarea informapei cu privire la abuzurile exercitate asupra drepturilor omului f i
despre crimele dictatorilor. Ele permit mifcarilor populare f i bisericilor din toata
lumea sa creeze o relape intre ele mult mai eficienta. Dar sunt folosite de asemenea
fi de grupari rasiste f i criminale fi, in special, de aceia care in cateva secunde
transfers milioane de dolari oriunde cred ca pot ob^ine un profit mai mare. Cei care
nu au acces la aceste noi rejele de comunicare sufera de o noua excludere.
146 REVISTA TEOLOGICA

23. Prin intermediul procesului de globalizare, \a\on\epost-modernismului,


inradacinate in culturile occidentale se raspandesc rapid in toata lumea. Chiar
identitaple oamenilor se afla in pericolul de a fi dizolvate sau slabite in acest
amalgam al atat de ispititoarei §i atractivei mono-culturi impreuna cu noul ei set
de valori. Insu§i conceptul de naponalitate este pus in mare pericol. Individualismul
este preferat viepi in comunitate. Valorile tradiponale care inipal erau traite ca
valori publice, astazi sunt respectate in mod privat. Pana §i religia este tratata ca o
problema individuals. Experienta personala ia locul rapunii, a cunoa§terii §i a
intelegerii. Oamenii prefera astazi mai mult informapile provenite prin intermediul
mijloacelor vizuale decat al cuvintelor, avand un impact mult mai mare prin
publicitate, prin promovarea §i comunicarea „adevarurilor" ?i a bunurilor. Importanta
momentului de fa^a este subliniata; trecutul §i viitorul nu conteaza de fapt. Oamenii
sunt determinap sa creada ca ei sunt stapanii propriilor lor viep §i ca atare stmt
liberi sa aleaga ceea ce li se potrive§te mai bine.
24. Extinderea mono-culturii nu afecteazS deocamdata intreaga lume in
aceea?i masura. Oamenii cei mai influentap de noile tendinje culturale sunt aceia
care participa la economia de piata, in special aceia din centrele de putere din
fiecare Jara §i zona. Nu se poate prezice in ce masurS vor interacpona valorile post-
modemismului cu diferitele culturi umane. A crescut rezistenta impotriva acestei
subtile noi forme de imperialism, din partea organizapilor de la baza (grassroots)
§i comunita^ilor, populapilor indigene, bisericilor celor saraci §i culturilor
inradacinate in conceppi religioase putemice.
25. Forjele centripete ale globalizarii sunt insopte de fortele centrifuge ale
fragmentarii, care sunt resimpte din ce in ce mai acut. Aceasta divizare este
experimentata la nivel personal, naponal §i intemaponal. Modelele familiale
tradiponale se prabu§esc. Divorpirile au atins o rata fara precedent ?i numarul
familiilor mono-parentale create in multe locuri. La nivel naponal, in golul creat
de caderea regimurilor totalitare din estul Europei §i ramificapile acestei caderi in
tot restul lumii, au aparut framantari, tensiuni §i impar^iri atat intre, cat §i in cadrul
unitaplor statale oarecum artificiale, care au luat fiin^a in perioada de dinainte de
1989. Noi state au aparut urmand liniile de demarcape etnice sau tribale. Oameni
care au locuit impreuna generapi de-a randul nu se mai pot suporta unii pe alpi.
Identitaple etnice §i culturale sunt folosite pentru a exercita presiuni asupra altor
identitap. „Purificarea etnica" §i masacrele in masS au loc in multe par^i ale lumii,
producand o suferinja imensa, sporind ura §i pregatind terenul pentru alte forme de
violen^a indreptate impotriva omenirii §i creapei.
26. Contextul contemporan al misiunii include §i curente in interiorul
bisericilor. In multe par^i ale lumii numarul bisericilor create in mod impresionant.
Acest lucru este adevarat cu privire la biserici - incluzand a§a-numilele biserici de
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 147

prima import;anta - in comunitap defavorizate, la biserici penticostale sau la cele


africane, precum §i la mi§cari de reinnoire harismatica, in mod special dar nu
exclusiv in Sud. Chiar §i in jarile mai dezvoltate, unde post-modernismul
influen^eaza atitudinile §i credinfele, se incearca modalitati noi de „a fi biserica" in
privin^a viepi in comunitate §i a cultului. §i un numar mare de mi?cari putemice
misionare care ajung §i in alte parfi ale lumii, i^i au originea in Sud.
27. Unele dintre aceste biserici se straduiesc sa marturiseasca holistic
Evanghelia. Intr-adevar, mediul putemic concurenpal al pietei libere determina
multe biserici §i mi§cari para - eclesiale sa perceapa misiunea ca pe un efort de a
atrage ?i de a recmta noi „clienp", pastrandu-i insa ?i pe cei vechi. Programele ?i
inva^aturile lor sunt prezentate ca „produse religioase", care pot fi atragatoare
pentm potenpalii noi membri. Ei evalueaza succesul misiunii lor in raport cu
cre§terea, cu numaml de convertip sau cu noile biserici intemeiate. Din nefericire,
de cele mai multe ori „noi lor membrii" au aparfinusera altor biserici. Prozelitismul
(adevarata compefipe ?i „fiirt de oi") este una din cele mai acute probleme
contemporane cu care se confinnta bisericile.
28. Dupa atatea decenii de dialog ecumenic §i convietuire, asistam astazi la o
paradoxala rena§tere a confesionalismului, legat cu siguranja de procesul de
fragmentare. Denominapunile sunt semne ale bogapei de harisme §i damri spirituale
existente in casa lui Dumnezeu, atunci cand contribuie la o mai buna intelegere comuna
a Evangheliei §i a misiunii Bisericii in procesul ajungerii la unitate. Insa multe biserici
par sa fie mai preocupate cu afirmarea §i intarirea propriilor lor identitap confesionale
decat sa participe la eforturile ecumenice. Unii prefera sa-§i desfa§oare munca
misionara §i diaconala singuri, independent sau chiar in competipe cu alpi, iar numaml
gmparilor creatine flindamentaliste §i anti-ecumenice par sa creascS.
29. Noi mi?cari religioase de diferite feluri se raspandesc peste tot, recmtandu-
§i adeppi din cadml familiilor creatine tradiponale, chiar §i din randul membrilor
activi. Bisericile §i inva^aturile lor sunt adesea atacate ?i acuzate, in timp ce sunt
promovate mesaje noi, modeme §i mai atractive.
30. Scurta descriere de mai sus a intregului context nu ia, desigur, in
considerare variapile importante §i chiar accentele contrare din diferite regiuni §i
situapile locale. Totu§i, aceasta este „lumea" in care bisericile sunt chemate sa dea
marturie clara §i autentica despre Evanghelie §i sa dezvolte altemative pentm viitor
care sa fie in concordanja cu misiunea in modul lui Hristos.*

* Unii dintre membrii Comisiei de misiune ji evanghelizare mondiala ?i-au exprimat


ingrijorarea fa^a de prezentare excesiv negativS a globalizarii in aceasta secpune a
documentului.
148 REVISTA TEOLOGICA

C. Paradigme misionare pentru timpurile noastre

/. Chemarea tuturor sa participe la misiunea lui Dumnezeu pentru


deplinatatea viepi i, •

31. Procesele de raspandire rapida a globalizarii, concretizate in economia


salbatica §i necontrolata a piefei libere §1 in tehnologia de varf care reduc valoarea
intregii realitafi la categorii financiare §i economice, confhinta misiunea Bisericii
cu fenomenul crescand al dezumanizarii. In contextele de saracie §i exploatare
inumana aceasta este resimpta ca o lupta cotidiana pentru cele mai elementare
necesitap ale viepi, chiar pentru via{a insa§i. In alte contexte, pe fondul deznadejdii,
al descurajarii §i instrainarii - traite ca lipsa de sens in prezent §i lipsa de speranta
pentru viitor - rata sinuciderilor (in special in randul tinerilor) create, iar apatia
devine o moda. In toate aceste situapi, Biserica este chemata sa propovaduiasca
vestea cea buna a lui Iisus Hristos cu indrazneala §i sa participe la misiunea lui
Dumnezeu pentru deplinatatea viepi. Apar^ine misiunii Bisericii reafirmarea cu
curaj §i perseveren^a valoarea unica §i etema a fiecarei persoane umane ca fiind
creata dupa chipul lui Dumnezeu Cel sfant, putemic ?i nemuritor.
32. Chiar in contextul unui reducponism uman §i al unei captivitap spirituale,
exista semne de cautare a sensului, a desavar§irii §i a spiritualitapi. Este evidenta
astazi existenfa unui nou entuziasm misionar, intemeindu-se comunitap creatine
noi. ^ '
33. Pe de alta parte, sporirea noilor mi5cari religioase fi cautarea mai ales de
catre tineri a experien^elor religioase devine o caracteristica a timpurilor noastre.
Insa, adesea, astfel de cautari §i experientele care le urmeaza au avut rezultate
dureroase, deoarece spiritul care stapane§te contextul actual §i-a pus amprenta chiar
§i pe incercarile de a ajunge la o spiritualitate care elibereaza ?i desavar§e5te. Vazuta
prin prisma contemporana a experien^ei ?i implinirii individuale, spiritualitatea
este adesea in^eleasa ca un set de tehnici §i metode in vederea dezvoltarii personale,
sanatapi integrale, claritapi minpi, controlului simpjrilor. Cu alte cuvinte, sursa
implinirii §i a unui sens nu este vazuta in relape cu un Dumnezeu personal care
este atat transcendent cat §i imanent, ci, mai degraba, se afla in incercarea de „a
trezi" puterile dumnezeie§ti care sunt deja prezente, de§i in stare latenta, in fiinjele
omene§ti.
34. in fa^ unor astfel de provocari, misiunea Bisericii este aceea de a rSspunde
nevoilor ?i cautarilor oamenilor, ajutandu-i sa descopere solupi §i direcpi adecvate
pe baza Sf Scripturi §1 a experienjei Bisericii de-a limgul veacurilor. Este timpul
sa marturisim prin cuvant ?i fapta ca sursa viepi, a sensului ?i a jmplinirii este
Dumnezeu Unul in Treime revelat §i manifestat deplin in via{a lui Iisus din Nazaret.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 149

Prin moartea Lui pe cruce, moartea a fost invinsS; §i prin invierea Sa, sensul autentic
precum §i scopul ?i voca|ia ultima a umanitapi a fost transformata in deplinatatea
viepi. De aceea, in via^a cre§tina, asumarea propriei cruci - cu toate durerile pe
care moartea omului vechi le implied - duce intotdeauna la o experiere fericita §i
deplina a invierii ca fiinja noua (2Cor. 5,17). Din experienfele „unor a§a mare nor
de martori" (Evr. 12,1) avute de-a lungul secolelor, rezulta in mod evident
imperativul de a transmite mesajul ca spiritualitatea cre§tina duce la o vindecare
totala, la comunitate §i deplinatatea viepi in relape cu Dumnezeu, cu ceilalp oameni
§i cu intreaga creape.
35. Prin urmare, religia ca via^S in Hristos §i con§tiin|a a redescoperirii unei
identitap umane depline §i autentice nu poate fi pur ?i simplu o problema privata.
Mai degraba, aceasta modeleaza intreaga perspectiva, viziunea §i cSile de raportare
la ceilalp. Cre?tinii nu pot duce viep duplicitare: via^a religioasa §i via^a in lume
reprezinta o singura realitate. Via^a insSji ar trebui sa fie permanenta o liturghie de
relapi iubitoare cu Dumnezeu, sursa viepi, cu ceilalp oameni §i cu intreaga creape.
Astfel toate realitaple cu care oamenii se confrunta in viaja de zi cu zi pot constitui
subiecte de reflecpei teologica. Credinta are tangen^a cu toate sferele viepi - inclusiv
cu dreptatea sociala ?i economica, politica, etica, biogenetica §i mediul inconjurator
- §i din aceasta perspectiva specifica face posibile raspunsuri potrivite §i profetice.
36. Din experien|a acumulata de-a lungul secolelor, Biserica este chemata §i
sa ofere modele concrete altemative la ideologia de consimi a globalizarii. Ea trebuie
sa opuna tendintei de dominare, puterea sa de a spune „de ajuns"; tendin|ei de
posesiune §i proprietate, asceza primilor cre§tini care se abpneau de la mancare §i
i§i impar^eau hrana §i bunurile lor cu nevoia§ii §i cu cei care nu aveau chiar nimic;
tenta^ei puterii, vocea profetica; tentapei de a propovadui un mesaj tmnchiat §i
partial croit dupa preferin^ele ?i a^teptarile oamenilor din zilele noastre, mesajul
precis ?i integral al Evangheliei - „intregii Biserici i se cere sa transmita toata
Evanghelia la toata lumea."'

//. Chemarea la viafa in comunitate

37. O alta mare provocare cu care se confhmta misiunea cre?tina in zilele


noastre, in special in Nord, este individualismul, care patrunde §i influenjeaza toate
sferele vie^ii. Individul pare sa fie considerat ca singura norma a realitapi | i
existen^ei. Societatea ?i comunitatea i?i pierd sensul §i valorile lor tradiponale,
istorice. Aceasta tendin^a manifestata la nivelul relapilor dintre oameni afecteaza,
de asemenea, §i modul traditional de intelegere a rela^iei dintre cre?tini §i Biserica

'„The Lausanne Covenant", 1974, para. 6.


150 REVISTA TEOLOGICA

in procesul mantuirii. Mulp concep mantuirea ca pe o problema a fiecaruia cu


Dumnezeu, §i nu con§tientizeaza rolul comunitatii de credinta, Biserica. Ei pot
afirma ca au credinta in Dumnezeu, insa pun la indoiala in mod accentuat, sau
chiar neaga semnificatia Bisericii ca instrument in relatia cu Dumnezeu, cu ceilalp
oameni §i cu intreaga creape, ca de altfel ?i ideea de mantuire in §i prin comunitate.
38. In fata unei astfel de tendin|e, care afecteaza insa§i structura viepi omene§ti
in general §i a comunitapi creatine in particular, Biserica este chemata sa
propovaduiasca voia §1 planul lui Dumnezeu cu privire la lume. Fiind create dupa
chipul lui Dumnezeu Cel Unul in Treime - care este in Sine o comuniunea de viata
§i iubire - fiinjele omene§ti sunt prin firea lor relaponale. Dimensiunea relaponala
a vie^ii omene?ti este o realitate ontologica data. De aceea, orice antropologie
autentica trebuie sa fie relaponala §i comunitara.
39. Sfanta Treime, sursa §i chipul existentei noastre, ne arata importanta
diversitadi, a alteritapi §i a relapilor intrinseci care due la constituirea unei
comunitap. Membrii unei comunitap sunt diferip, au daruri diferite, flincpi, puteri
?i siabiciuni (daca top membrii ar fi la fel, atunci nu ar mai putea fii constituit
trupul (1 Cor 12)). De aceea existenta unei comunitap presupune diversitate §i
alteritate. Acestea nu trebuie safienici in opozipe, nici paralele, ci complementare.
40. Conferinta care a avut loc in Salvador a pus in lumina importanta ca
Evanghelia sa reliefeze diferitele identitap care constituie comunitatea. Aceste
identitap, fie ca sunt naponale, culturale, istorice sau religioase, sunt afirmate de
Evanghelie atata timp cat due la realizarea relapei ?i comuniunii. Idenfitaple care
incearca sa-§i urmareasca propriile lor interese in detrimentul celorlalte - fapt
manifestat prin xenofobie, „purificare etnica", rasism, intoleran^a religioasa §i
fanatism - scindand §i distrugand koinonia, sunt negate §i respinse de aceea§i
Evanghelie. • - i -t- • r
4 1 . 0 comunitate cre?tina autentica ar trebui sa fie atat locala cat ?i catolicS
(de la kata holon, care inseamna „conform intregului"). Catolicitatea, care este un
semn al autenticitapi oricarei comunitap creatine, este de fapt bazata pe diversitatea
identitaplor locale aflate in comuniune complementara una cu cealalta.
42. Astfel de afirmapi teologice au implicapi importante pentru practica
misionara a Bisericii. De exemplu, conferinta dnuta in Salvador, a abordat problema
spiritualitatii indigene din cadrul relatiei dintre Evanghelie §i culturi. Daca Biserica
este 0 koinonia de diversita^i convergente §i complementare, atunci este necesar sa
se caute cai prin care expresii ale teologiei creatine, forme ale liturghiei [cultului]
?i spiritualitatii diferite de cele traditionale §i istorice sa poata fi integrate §i
incorporate in spectrul variat.
43. Din aceea§i perspectiva apare problema comunitapi inclusive a femeilor
§i barbajilor ca parteneri egali §i complementari in viata Bisericii. Recunoa?terea
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 151

rolului pe care-1 joaca femeile in misiunea Bisericii, aducand deplinatate §i integritate


atat comunita|ii umane cat §i celei biserice^ti, este o condipe sine qua non. In acest
scop, trebuie indreptata atentia catre numeroasele exemplele din istoria Bisericii
cu privire la propovaduirea, marturisirea §i martiriul femeilor precum §i la sfmtele
care, datorita credincio§iei lor in propovaduirea Evangheliei, sunt cinstite ca fiind
„intocmai cu apostolii".
44. in virtutea recunoa§terii faptului ca misiunea trebuie sa inceapS cu ascultarea
§i studierea mai degraba decat cu predicarea, invatarea §i propovaduirea, este necesara
o noua abordare cu privire la cre§terea numarului de „religii implicite" in cadrul multor
societati. Multi oameni marturisesc cu fermitate credinta in Dumnezeu, dar au o relatie
irelevanta sau chiar nici o relatie cu Biserica. Unii practica acasa propria lor forma de
„liturghie" ?i devotiune. Astfel de practici au fost adesea privite de Biserica ca simple
tradipi, folclor sau chiar supersti|ii. Poate c5 aceste manifestari pot fi considerate ca un
fel de cautare sincera a lui Dumnezeu cel viu, a deplinatatii vietii §1 a sensului - oricat
de diferite ar fi de cultul unei comunitap eclesiale locale - §1 pot deveni o baza pe care
sS se construiasca §i sa se marturiseasca cu dragoste mesajul Evangheliei.

///. Chemafi sa integram Evanghelia in interiorul fiecarei culturi

45. „Cultura modeleaza glasul uman care raspunde glasului lui Hristos", s-a
spus la Conferinta de la Bangkok din 1973. Dezvoltarile recente au a§ezat din nou
pe agenda misiunii relatia inseparabila dintre Evanghelie §i culturile umane. La
Adunarea generaia a CEB de la Canberra (1991) §i in alte cercuri au existat discupi
aprinse cu privire la teologiile inculturalizarii §i la incercarile de interpretare a
Evangheliei in forme foarte diferite de tradipile unora dintre bisericile istorice.
Experientele din timpul deceniului ecumenic "Bisericile in solidaritate cu femeile"
au demonstrat cum culturile au fost folosite de multe ori in mod gre?it, in scopuri
politice, devenind opresive. in timpul anilor '90, lumea a fost martora unei afirmari
crescande a identitatilor locale, deseori ajungandu-se la conflicte violente §i la
persecutarea pe baze etnice §i culturale, uneori cu o susjinere directa sau indirecta
din partea cre§tinilor §i a bisericilor. Un asemenea context impune ca reflecfia
misiologica sa se ocupe din nou de provocarea pe care o reprezinta inculturapa.
46. Conferinfa de la Salvador a afirmat cu tarie ca „ omul nu poate exista fSra sa
participe la cultura, pentru ca identitatea se formeaza prin cultura."* Cultura este
interpretata atat ca rezultat al harului lui Dumnezeu, dar §i ca expresie a creativitapi
umane. in orice context existent, trebuie accentuat faptul ca in ea insa§i cultura nu este
nici buna nici rea, ci virtual poate fi §i intr-un fel §i in celalalt - este deci ambigua.

' Raportul Conferinfei din Salvador, p. 31.


152 REVISTA TEOLOGICA

47. in discupi ecumenice recente, cultura a fost in^eleasa intr-un sens foarte
larg, ca incluzand toate aspectele efortului uman. „Fiecare comunitate are o cultura
- prin care se in^elege totalitatea aspectelor din care este constituitS via^a ei, tot
ceea ce este necesar pentru stabilirea de relapi intre membrii ei, §i relapile ei cu
Dumnezeu §i cu mediul inconjurator."' Acest lucru inseamna ca religia este parte a
culturii, deseori se aflS in inima ei. Nu se poate vorbi despre culturi fara sa includem
credinjele religioase ?i sistemele de valori ale unui popor.
48. Misiunea lui Dumnezeu a fost revelata, ca avand calitatea concretepi.
Deci misiunea in modul lui Hristos nu poate fi inclusa decat intr-un anume context,
raspunzand concret la provocarile de acolo. Prin urmare Evanghelia este §i trebuie
sa fie „traductibila". in orice situape, marturia bisericilor despre Hristos trebuie
inclusa in cultura locala, a§a incat comunitaple de credinta care au trecut printr-un
proces autentic de inculturape sa se poata dezvolta. Desigur, toate culturile pot
exprima dragostea lui Dumnezeu §i nici o cultura nu are dreptul sa se considere pe
sine norma exclusiva pentru relapa lui Dumnezeu cu oamenii.
49. Cand Evanghelia interacponeaza in mod autentic cu o cultura, se
inradacineazS in acea cultura §i dezvaluie semnificapa biblica §i teologica pentru
timpul §i locul respectiv. Evanghelia va confirma unele aspecte ale unei culturi,
dar va §i provoca, critica §i transforma altele. Prin asemenea procese, culturile pot
fi transfigurate §i devin purtStoare ale Evangheliei. in acela§i timp, culturile hrSnesc,
ilumineaza, imbogajesc §i provoaca intelegerea Evangheliei.
50. Evanghelia pune sub semnul intrebarii aspectele culturii care produc sau
perpetueaza nedreptatea, suprima drepturile omului sau obstrucponeaza o relape
suspnuta cu creapa. Acum este nevoie sa trecem dincolo de anumite teologii ale
inculturapei. Identitatea cultural^ §i etnica este un dar de la Dumnezeu, dar nu
trebuie folosit pentru a respinge sau opresa alte identitap. Identitatea nu ar trebui
definita in opozipe, in competipe sau ca fricS fa^a de alpi, ci mai curand in
complementaritate. „Evanghelia reconciliaza §i une§te oameni care apartin tuturor
identitaplor intr-o noua comunitate in care prima §i cea mai importanta identitate
este identitatea in Iisus Hristos (Gal 3,28)." '°
51. Dezbaterea asupra relapei dintre Evanghelie §i culturi are o semnificape
specifica pentru populapile indigene, care au suferit mult in urma eforturilor
misionare §i a cuceririlor coloniale, in cursul cSrora culturile ?i religiile lor au fost
descrise cel mai adesea ca „pagane", ca avand nevoie de Evanghelie §i „civilizape".
Mai tarziu, terminologia s-a schimbat, dar popoarele indigene erau in continuare

' The San Antonio Report, official report of the Conference on World Mission and
Evangelism, San Antonio, USA, 1989, ed. Frederick R. Wilson, Geneva, WCC, 1990, p. 43.
'° Raportul Conferinfei din Salvador, p. 46.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 153

considerate a fi „obiecte" ale asisten^ei bisericilor", sau ca „s5raci" care aveau


nevoie de ajutor economic §i de dezvoltare. In teologiile mai recente, care au afirmat
„preferinta lui Dumnezeu pentru sSraci", cei marginalizap au fost considerap ca
fiind purtatorii - adica, actorii - unei noi mi§cari misionare de la a§a-numita periferie
cStre centru. Dar aceste teologii inca funcponau pe baza categoriilor socio-
economice, neluand in seama mo§tenirea religioasa a oamenilor. Acum, indigenii
provoaca Bisericile sa recunoasca bogSfia culturii §i spiritualita^ii lor, care
accentueaza interconexiunea §i reciprocitatea cu intreaga creape. Ei cer Bisericilor
sa lucreze intr-un parteneriat real cu ele, facand misiune impreuna ca egali, in
imparta§ire reciproca.
52. In orice cultura, mesajul lui Hristos trebuie proclamat in limba §i simboluri
adaptate la acea cultura ?i in moduri care sunt relevante pentru experienta de via^a
a acelor oameni. Exists diferite posibilitSp de abordare a evanghelizarii adaptate
din punct de vedere cultural. Pentru unii oameni §i biserici, o asemenea mSrturie
este implicitS cand Bisericile savar?esc Sf Liturghie cu regularitate, incluzand in
ea, unde este potrivit, unele simboluri culturale locale. Alpi sugereazS cS „un mod
nesuparStor de a intra in contact cu comunitSp apartinatoare altor culturi este acela
al simplei «prezente». Un prim efort este facut pentru a cunoa?te §i a intelege
oamenii din acea comunitate, §i pentru ca in mod sincer sa fie asculta^i, §i s5 se
inveje de la ei... La momentul potrivit, oamenii pot fi invita|i sa participe la
propoveduirea Evangheliei."" In unele cazuri, Evanghelia poate fi cel mai bine
imparta§ita prin solidaritate fSrS a fi nevoie de cuvinte, sau poate fi descoperita
printr-un stil de viajS cu adevarat duhovnicesc. In contexte care sunt ostile
proclamarii Evangheliei, marturisirea poate avea loc prin oferirea „unui «loc sigur»
pentru ca spiritualitatea sa germineze, unde se poate face cunoscuta istoria lui
lisus."'^ Al\n insista ca in cele mai multe contexte sS se recurga la marturia explicita
- deoarece nu exista nici un substitut pentru predicarea cuvantului, trebuind sa fie
urmate diferitele imbolduri §i stimulente conferite de Duhului Sfant.
53. O atenpe deosebita ar trebui intotdeauna acordata unei abordSri holistice
§1 echilibrate a practicii misionare; este necesar sa se evite tentapa de a accentua
un anumit aspect ?i a ignora altele. Evanghelizarea autentica ar trebui sa includa
mereu atat marturisirea, cat §i slujirea iubitoare necondiponata. A§a cum se afirma
la San Antonio: „«Evanghelia materiaia» §i «Evanghelia spirituala» trebuie sa fie
una, a§a cum a fost §i slujirea lui Iisus... Nu exista evanghelizare fSra solidaritate,
nu exista nici solidaritate cre§tina care sS nu includa §1 imparta^irea mesajului
despre venirea Impara^iei lui Dumnezeu.""

" Ibid, p. 38.


'^Ibid
" Raportul Conferinfei din San Antonio, p. 32.
154 REVISTA TEOLOGICA

54. Interactiunile dinamice dintre Evanghelie ?i culturi ridica in mod inevitabil


problema sincretismului, deoarece fiecare etapa a inculturarii Evangheliei are
tangenta cu credinte, rituri, structuri ale comunitatii religioase. Termenul
„sincretism" este inteles diferit in cadrul bisericilor. Pentru unii, integritatea
mesajului evanghelie este diminuat atunci cand este legat de anumite elemente ale
unui context in care este inculturat; ei inteleg sincretismul ca pe o tradare a
Evangheliei. Pentru altii, in nici o cultura, nu poate exista o zidire creatoare a
comunitatilor §i a teologiilor fara sincretism. Prin urmare se pune intrebarea daca
un anumit tip de inculturape ajuta sau impiedica marturisirea fidela a Evangheliei
in deplinatatea ei.
55. Diferentele de interpretare sunt in relatie cu intelegerea termenului
„evanghelie" §i cu lucrarea Duhului Sfant in diferite culturi. Aceste probleme trebuie
sa fie tratate cu atentie, de vreme ce foarte des acuzatiile de sincretism reflecta §i
augmenteazS dezechilibre de putere intre biserici. Conferinta de la Salvador semnala
necesitatea unui cadru pentru hermeneutica (teoria interpretarii Evangheliei)
interculturala. De asemenea a indicat nevoia de criterii pentru evaluarea, in dialogul
cu alte biserici, oportunitatea unor expresii contextuale particulare ale Evanghelie.
Astfel de criterii includ: „ credinta in descoperirea de Sine a lui Dumnezeu in
intreaga Sf Scriptura; angajamentul pentru a avea un mod de viata §i de lucrare in
concordanta cu Imparatia lui Dumnezeu; deschiderea fata de invatatura comuniunii
sfimilor in timp §i spatiu; [§i] relevanta fata de context."'''

, IV. Chemafi la marturisire §i dialog

56. Fenomenul pluralismului religios a devenit unul dintre cele mai serioase
provocari ale misiunii creatine din acest secol. Marturisirea in societatile in care
sunt mai multe religii a fost in mod traditional considerata o problema in special
pentru bisericile §i misionarii din Africa, Asia, Orientul Mijlociu §i din alte parti
ale lumii. Totu§i, in ultimii ani, prin migratia crescanda, pluralismul religios a
devenit o realitate mondiala. In unele locuri cre§tinii se bucura de libertate §i traiesc
?i coopereaza cu altii intr-un spirit de respect reciproc §i intelegere. Insa in alte
parti exista o tot mai mare intoleranta religioasa.
57. in Europa ?i in America de Nord (in mod traditional teritorii creatine),
prezenta intr-un numar tot mai mare a celor de alte religii in comunitatile locale
pune in dificultate activitatile misionare ale bisericilor. Cre§tinii din societatile
multireligioase din punct de vedere istoric au dobandit de-a lungul secolelor
experienta pentru a trai ?i a marturisi in asemenea contexte. insa, chiar §i pentru ei

Raportul Conferinfei din Salvador, p. 67.


DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 155

apar noi provocari, in ceea ce prive§te modul in care angajamentul cre§tinilor pentru
misiune §i evanghelizare poate fi afirmat cu credincio§ie fata de Evanghelie
aratandu-se in acela§i timp dragoste §i respect faja de ceilalp.
58. Astfel de provocari ridica inevitabil §i probleme teologice privind felul
marturisirii printre cei cu alte convingeri religioase, in relape cu natura mantuirii insa§i.
Exista un consens minim pe aceasta tema in mi§carea ecumenica. La conferinjele de
misiune din San Antonio §i Salvador, situapa aceasta a fost rezumata prin urmatoarele
afirmapi: „Nu putem indica nici o alta cale de mantuire decat cea prin Iisus Hristos; in
acela§i timp, nu putem pune limite puterii mantuitoare a lui Dumnezeu."" Exista o
tensiune intre aceste doua declarapi, o tensiune care nu a fost inca rezolvata.
59. Printre cei angajap in misiune, exista o recunoa§tere crescanda (chiar daca
nu unanima) a faptului ca Dumnezeu lucreaza in afara bisericilor - de§i este imposibil
de definit modul exact in care lucreaza Dumnezeu in oricare comunitate religioasa.
Dar cei aflap in misiune descopera intr-adevar „licariri" ale prezentei §i lucrarii lui
Dumnezeu printre oamenii cu alte tradipi religioase. Experienta contemporana
intalne§te tradipa veche: teologii cre5tini vechi, cum ar fi lustin Martirul, vorbesc
despre „semin{ele Cuvantului" in cadrul culturilor lumii; alpi, cum ar fi Eusebiu din
Cezareea, au folosit expresia „pregatirea evanghelica", de care s-a amintit §i in
enciclica lui papei Paul al Vl-lea despre evanghelizare, ca §1 in textele de la Salvador.
60. De aici rezulta p problema deschisa care cere in continuare reflecpe §i
participare din partea cre§tinilor aflap in misiune, este vorba de discemerea
semnelor prezentei Duhului Sfant printre oameni de alte credinfe sau f5ra nici o
credinfS. Conferinfa de la Salvador a sugerat astfel de semne atunci cand a accentuat
exprimarea dragostei, valori cum ar fi smerenia, deschiderea catre Dumnezeu §i
catre alpi, ca ^\ angajamentul pentru justipe, solidaritate §i mijloace non-violente
de rezolvare a conflictelor. Textul din Galateni 5,22-23, care vorbe?te despre roadele
Duhului, a fost citat ca un indrumar util in vederea acestei discemeri.
61. i n misiune exista spapu atat pentru proclamarea Evangheliei lui Iisus
Hristos, cat §i pentru dialogul cu persoanele de alte credinfe. Accentul difera in
funcpe de circumstance §i de harismele cre§tinilor manifestate in anumite situapi.
Mulp suspn, insS, cS singurul mod potrivit de a trSi in comuniune este dialogul.
Reafirmand mandatul evanghelie al cre§tinilor, conferinta de la San Antonio a
aratat cS „ slujirea noastrS de a marturisi celor de alte credinte presupuneprezenfa
intre ei, sensibilitatea faja de cele mai adanci angajamente §1 experience religioase
ale lor, dorinfa de a fi slujitorii lor din dragoste pentru Hristos, recunoa§terea a
ceea ce Dumnezeu a facut | i face in mijlocul lor, §1 dragoste pentru ei... Suntem
chemap sa fim marturie pentru alpi, nu judecStori ai lor."'* DacS se face misiune in

" Ibid., p. 62, cit. din Raportul Conferinfei din San Antonio, p. 32.
''Ibid, p. 26.
156 REVISTA TEOLOGICA

modul lui Hristos, atunci nu poate exista evanghelizare farS deschidere cStre altii
§i fara a fi pregatip sa-I descoperim prezenta, chiar §i acolo unde nu ar fi de a§teptat.
62. Pe de alta parte, nu exista dialog real daca identitaple §i credintele
religioase ale partenerilor nu sunt clar exprimate. In acest sens, se poate afirma ca
marturisirea precede dialogul. A vorbi despre evanghelizare inseamna a accentua
proclamarea darului de libertate §i reconciliere de la Dumnezeu, impreuna cu
invitatia de a ne aiatura acelora care i l urmeaza pe Hristos §i lucreaza pentru
imparatia lui Dumnezeu. Dialogul este o forma de a da marturie despre porunca
lui Hristos de a-1 iubi pe aproapele - chiar §i pe du§man - | i acesta ar putea fi, in
anumite situatii, singurul mod de a fi credincios unui stil de misiune smerit, chenotic,
urmand via^a vulnerabila a lui Hristos dedicata slujirii, nu dominapei.

V Chemafi sa proclamam adevarul Evangheliei

63. Una dintre cele mai mari provocari din zilele noastre - una care atinge
chiar miezul mesajului cre§tin - este fenomenul crescand al relativismului, dezvoltat
mai ales printre filosofii §i oamenii de ^tiin^a occidentali. in gandirea post-modema,
nopunea de adevar absolut §i universal, fie ca ne referim la domeniul politic, social,
economic sau chiar religios, este drastic pusa la indoiala sau chiar respinsS. Adevarul
este vazut mai degraba ca o problema de discemamant individual printr-o preferinta,
experienta §1 decizie de genul „ia §i alege". in locul „adevarului" obiectiv, universal
§i absolut, exista mai degraba „adevaruri" paralele unul altuia j i care coabiteaza.
64. O asemenea intelegere §i abordare a adevarului nu numai ca influenfeaza
viaja de zi cu zi, mai ales in jarile industrializate, dar are §i un impact putemic asupra
marturisirii bisericilor §i asupra participarii lor la mi§carea ecumenica in general.
65. Aceasta abordare pune sub semnul intrebarii modelele tradiponale ale
misiunii crejtine. Cei care apara o asemenea viziune asupra lumii, pledeaza pentm
0 noua intelegere, un nou stil §i o noua pracfica misionara, mai potrivite realitaplor
de astazi. Ei cer „renuntarea" la atitudinea „aroganta" de a recomanda cre§tinismul
ca singuml adevar care duce la mantuire, solicitand sa fie prezentat intr-un mod
mai smerit §i decent, ca unul dintre marile adevaruri ce se afla in diferite religii sau
in creape in general. Ei afirma ca teoretic acele alte adevamri au o valoare §i un
scop similar, doar alegerea personala ducand la o diferen^a calitativa intre ele.
66. Pe taram ecumenic nopuni ca „unitate", „consens" §i „adevar apostolic"
sunt puse la indoiala, §i pentm unii, au ajuns sa aiba o conotape peiorativa. O
viziune ecumenica mai recenta include cautarea unei noi imagini §i paradigme,
care ar putea gazdui o diversitate de adevaruri sub un acela§i acoperamant, fara sa
dilueze sau sa anihileze vreunul dintre ele in procesul incercarii de a le aduce in
convergenja, cu scopul ajungerii la un adevar apostolic comun ?i unificator.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 157

67. Au fost propuse unele incercari de a indica direcpile §i rSspunsuri parjiale


la provocarile aduse de relativism; dar inca se cauta raspunsuri mai precise §1 mai
coerente. Care este relapa dintre adevarul Evangheliei pe care cre§tinii sunt chemafi
sa o proclame privitor la unicitatea lui Hristos, „Calea, Adevarul §i Via^a" (loan
14,6) §i adevarul „Evangheliei dinainte de Evanghelie", §i care sunt consecinjele
pentru unitatea Bisericii?

VI. Chemafi sa marturisim in unitate

68. In ultimele decenii, bisericile au devenit tot mai con^tiente de necesitatea


angajarii in misiune impreuna, in cooperare ?i responsabilitate reciproca: plecand
de aici au fost stabilite parteneriatele in misiune, structurile unor misiuni
intema|ionale au fost transformate, ?i au fost inipate unele proiecte comune. in
aceea§i perioada in multe par|i ale lumii s-a observat o escaladare a rivalitaplor
dintre confesiuni §i a competi|iei in misiune. Aceste realitap obliga familia
ecumenica sa re-examineze problemele ridicate de misiunea in unitate, conlucrarea
intre biserici, marturisirea comuna §i prozelitismul, §i sa acfioneze in vederea unor
relapi mai responsabile in misiune.
69. Marturisirea comuna este „marturisirea pe care bisericile, chiar atunci
cand sunt separate, o poarta impreuna, mai ales prin eforturi comune, prin
manifestarea darurilor divine ale adevarului §i viepi pe care deja le impartajesc §i
le traiesc in comun".'' Marturisirea comuna, autentica presupune respect §i
intelegere fa^a de alte tradipi ?i confesiuni. Trebuie accentuat ceea ce este comun
§i poate fi realizat impreuna, mai degraba decat barierele care separa. Exista mai
multe elemente care unesc bisericile, decat cele care le despart. Aceste elemente
unificatoare ar trebui sa fie cautate in vederea construirii unei marturisiri in unitate.
70. Misiunea §i libertatea religioasa, incluzandu-se aici ?i libertatea cuiva de
a-§i schimba religia sau credinta, sunt relaponate din interior. Misiunea nu poate fi
impusa oricui prin orice mijloace. Pe de alta parte, libertatea proprie cuiva trebuie
ca intotdeauna sa respecte, sa afirme ?i sa promoveze libertatea celorlalp; nu trebuie
sa contravina regulei de aur: „ A^adar, pe toate cate vrep sa vi le faca voua oamenii,
intocmai facep-le §i voi lor" (Matei 7,12).
71. Prozelitismul, un termen pozitiv la inceputul cre§tinismului, folosit pentru
a desemna o persoana de alta credinta care se convertea la cre?tinism, a dobandit in
secolele urmatoare o conotape negativa din cauza schimbarilor de conpnut,
motiva^ie, spirit §i metode de „evanghelizare". Astazi este folosit in general pentru

" Thomas Stransky, "Common Witness", in Dictionary of the Ecumenical Movement,


Geneva, WCC, 1991, p. 197; citat in Towards Common Witness, p. 5.
158 REVISTA TEOLOGICA

ainsemna „incurajarea cre§tinilor care apartin unei biserici sa-?i schimbe loialitatea
lor denominationala, prin cai §i mijloace care contrazic spiritul iubirii creatine,
violeaza libertatea persoanei umane §i diminueaza increderea in marturia cre^tinS
a Bisericii".'* Prozelitismul este „denaturarea marturisirii"."
72. Marturisirea comuna este constructiva: aceasta imboga|e§te, provoaca,
intare§te §i zide§te relafii creatine solide §i comuniune frateasca. Prozelitismul este
0 pervertire a adevaratei marturisiri cre§tine ?i, prin urmare, o contra-marturie. Nu
construie§te, ci distruge. Produce tensiune, scandal §1 imparfire, fiind, de aceea, un
factor destabilizator pentru marturia Bisericii in lume. intotdeauna afecteaza grav
koinonia, creand facpuni antagoniste.
73. intrucat noile contexte reclama noi initiative in proclamarea Evangheliei
in confriintarea cu provocarile comune, bisericile sunt chemate sa identifice cai
pentru marturisirea in unitate, pentru parteneriat §i conlucrare §i pentru relatii
responsabile in misiune. Pentru a se ajunge la un asemenea ethos misionar care
procura o imbogajire reciproca rezultate, bisericile trebuie:
a) sa regrete gre§elile din trecut §i sa reflecteze mai mult autocritic asupra
modurilor de a se raporta intre ele §i asupra metodelor de evanghelizare;
b) sa renun^e la orice fel de competipe §i rivalitate denominaponaia §i la orice
tentatie de a face prozelitism in randul cre§tinilor aparfinand altor traditii creatine;
c) sa evite stabilirea de structuri eclesiale paralele, ci mai curand sa stimuleze,
sa ajute §1 sa coopereze cu bisericile locale existente in lucrarea lor de propoveduire
a Evangheliei;
d) sa condamne orice fel de manipulare a asistentei umanitare inspre cre?tini
sau biserici cu scopul schimbarii apartenenjei lor denominaponale sau sa urmareasca
obiectivele misionare ale unei biserici in detrimentul alteia;
e) sa-i ajute pe cei care sunt pe cale de a-§i schimba apartenen{a eclesiala sa
disceama daca au motive valabile sau nu (cum ar fi avansarea pe scara sociala sau
posibilitatea unei viep mai bune);

" Raportul consultapei ortodoxe pe tema: "Mission and Proselytism", Sergiev Possad,
Russia, 1995; cit. in Towards Common Witness, p. 7.
" "Revised Report on 'Christian Witness, Proselytism and Religious Liberty in the
Setting of the World Council of Churches"', in Minutes and Reports of the Central
Committee of the World Council of Churches, St Andrews, Scotland, August 1960, Geneva,
WCC, 1960, p.214; citatat in Towards Common Witness, p.7. Declarapile $i documentele
despre marturisirea in comun elaborate in cadrul CEB includ: "Christian Witness,
Proselytism and Religious Liberty in the Setting of the WCC"(New Delhi, 1961), "Common
Witness and Proselytism"( 1970), "Common Witness"( 1982), "The Challenge of Proselytism
and the Calling to Common Witness"(1995), and "Towards Common Witness: A Call to
Adopt Responsible Relationships in Mission and to Renounce Proselytism"(1997).
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 159

f) sa invete „sa rosteasca adevarul in dragoste" una alteia atunci cand considers
cS aljii sunt angajap in prozelitism sau in evanghelizare prin practici necinstite.

74. Aceasta comuniune crejtinSfrS|eascS?i acest parteneriat nu vor fi posibile


decat dacS cre§tinii §i bisericile vor lua in considerare urmatoarele:
a) sa se asculte reciproc printr-un dialog autentic care are ca scop depSjirea
ignoran|ei, prejudeca^ilor sau nein^elegerilor, percepandu-§i diferentele din
perspectiva unitSpi creatine ^ i evitand acuzapile nedrepte, polemicile, dezacordurile
5i respingerea;
b) sS asigure o cat mai pronunJatS diseminare a informapei §i a responsabilitSpi
in misiune, la toate nivelurile, incluzand o consultare anterioara cu biserica dintr-
o zonS datS pentru a se vedea care sunt posibilitaple de colaboarare in misiune §i
de marturisire in unitate;
c) sS demonstreze dorinta de a invSfa de la alpi - de exemplu, din dinamismul
lor, entuziasmul §i bucuria lor in misiune, din spiritul lor de comuniune, veselia lor
in Duhul, spiritualitatea lor;
d) sS facS eforturi mai mari pentru reirmoirea interioara in cadrul propriilor
lor tradipi §i contexte culturale;
e) sS facS eforturi mai mari pentru a-i educa pe credincio§i in parohii, ?coli
duminicale, centre de pregStire ?i seminarii, sS respecte ?i sS iubeascS membrii
altor biserici ca pe surori §i frap in Hristos.

75. Convingerile ecumenice referitoare la misiunea in unitate pot conduce la


formarea unui legamant privind relapile din misiune. Printre convingerile §i
angajamentele flmdamentale ar putea fi incluse urmatoarele:

76. Convingeri
a) Misiunea incepe in intimitatea lui Dumnezeu Cel Unul in Treime. lubirea
dintre Persoanele Sfmtei Treimi se revarsS intr-o mare efiiziune de dragoste pentru
umanitate §i pentru intreaga creape;
b) Dumnezeu TatSl cheamS Biserica in Iisus Hristos ?i ii da putere prin Duhul
Sfant pentru a fi parte a misiunii lui Dumnezeu, mSrturisind Evanghelia dragostei
lui Dumnezeu exprimatS in viaja, moartea ?i invierea lui Iisus Hristos, §i invitand
oamenii sa devinS discipoli ai lui Hristos;
c) Misiunea cre§tinS implicS un rSspuns holistic posibil prin lucrarea de
evanghelizare §i prin cea diaconalS care ajung la oamenii care se confhmtS cu
excluderea §1 cu lipsa de respect §i de sens. ImplicS, de asemenea, imputemicirea,
intSrirea §i restaurarea oamenilor in speranja lor de a se impartS§i de plenitudinea
viepi;
160 REVISTA TEOLOGICA

d)Top cre§tinii sunt trimi§i in virtutea Botezului sa dea marturie despre


Evangiielia lui Hristos j i top sunt responsabili fafa de trupul lui Hristos pentru
marturisirea lor; top au nevoie sa-§i gaseasca locul intr-o comunitate de cult locala
prin care sa-§i exercite responsabilitatea fa^a de trup. .

77. Angajamente ..
a) Impulsionap de dragostea lui Hristos, ne angajam sa asiguram faptul ca
top semenii no§tri din orice loc, de aproape sau de departe, sa aiba posibilitatea sa
auda $i sa raspunda Evangheliei lui Hristos;
b) Recunoa?tem faptul ca responsabilitatea primara pentru misiune in orice
loc revine bisericii din acea zona;
c) Acolo unde exista deja o biserica cre§tina iar biserica noastra va trimite
misionari §i fonduri, aceasta acpune va avea loc prin aranjamente negociate,
acceptabile reciproc §i pline de respect, toate parfile urmand a participa in mod
egal la procesul de luare a deciziilor;
d) Admitem ca in parteneriatul nostru, top participanpi au daruri de oferit §1
top au nevoie sa inve^e, sa primeasca §i sa fie imbogapt de pe urma acestor relapi;
deci, aceste relapi trebuie sa permita imparta^irea reciproca atat a nevoilor cat §i a
darurilor;
e) Admitem faptul ca toate resursele unei bisericilor apartin lui Dumnezeu,
§i ca averea celor bogap a rezultat adesea din exploatarea celorlalp.
f) Ne angajam sa facem raportul pe toate planurile cat se poate de transparent,
in ceea ce prive§te finantele, teologia, personalul, incercarile, dilemele, temerile,
speran^ele, ideile, relatarile - o imparta§ire deschisa care duce la incredere ;
g) Recunoa§tem faptul ca aproape fiecare intalnire interculturala intre biserici
este marcata de o distribupe inegala de putere. Banii, bunurile materiala, legaturile
cu statul, istoria §i alp factori afecteaza modul in care bisericile se raporteaza una
la cealalta. Atunci cand conlucram in scop misionar, ne angajam sa excludem
utilizarea gre§ita a puterii ?i sa luptam pentru relapi corecte; - <• '
h) Recunoa§tem ca este important sa nu cream dependenta. Parteneriatele
trebuie sa duca la interdependenja. Vom cauta ca prin parteneriatele noastre sa
facem posibiia aparipa reacpilor culturale locale autentice fa^a de Evanghelie in
privinja liturghiilor, imnelor, ritualurilor, structurilor, institupilor, formularilor
teologice.
i) Credem ca misiunea §i unitatea sunt intr-o relape inseparabila. De aceea ne
angajam sa incurajam colaborarea §i unitatea structurala intre agenpile noastre de misiune
§i biserica proprie, intre agenpile misionare, §i intre agenpile misionare §i bisericile cu
care suntem in parteneriat. Acolo unde exista deja cateva biserici intr-o anume arie
geografica ne angajam sa hotaram infiinfarea unui consiliu al bisericilor.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 161

j ) Recunoa§tem ca misiunea ?! evanghelizarea s-au desfS§urat aproape in


intregime conform demarcapilor denominaponale. Ne angajam sa facem misiune
in mod ecumenic, atat la nivel local, cat §i peste hotare, oriunde este posibil.
k) in dezvoltarea parteneriatelor intemaponale cu scop misionar, ne angajam
sa acordam prioritate construirii solidaritatii cu persoanele excluse §i suferinde ?i
cu comunitaple, in lupta lor pentru o plenitudinea vie|ii.

Nota

Obiectivul general al Comisiei este acela de a activa impreima cu bisericile,


partenerii ecumenici ?i agenpile misionare in vederea unei mai profunde in|elegeri
a misiunii lui Dumnezeu- missio Dei, in lumea de astazi, §i a unui angajament mai
ferm pentru a participa impreima la aceasta misiune.
Programul Comisiei cuprinde cinci domenii de activitate principale:
Conferinta Mondiala de Misiune §i Evanghelizare; studierea misiunii;
evanghelizarea; misiunea in solidaritate cu saracii (Urban Rural Mission - URM);
sanatate §i tamaduire.
1. O mare parte din timpul de lucru al Comisiei a fost dedicat pregatirii
Conferinfei Mondiale de Misiune §i Evanghelizare care se va desfSjura pentru
prima data intr-o fara ortodoxa - Atena, Grecia, 9-16 mai 2005. Tema va f i : "Called
in Christ to be reconciling and healing communities" ( "Chemafi in Iisus Hristos
sd fim comunitapi reconciliatoare §i tdmdduitoare", §i va avea ca moto invocapa :
"Come, Holy Spirit- heal and reconcile" ("Vino, Duhule Sfinte - tdmdduie^te ^i
reconciliaza ". Rezultatele Conferintei vorfiparte a pregatirilor pentru a IX Adunare
Generaia a CEB (Porto Alegre, Brazilia, februarie 2006). Conferin^ are urmatoarea
webpage : www.mission2005.org

2. Studierea misiunii este o preocupare constanta a Comisiei §i a staff-ului


specializat din Geneva.
a) La prima intrunire a actualei Comisii (Morges, Elvefia, aprilie 2000) s-a
adoptat documentul intitulat: "Mission and Evangelism in Unity Today" ("Misiune
§i evanghelizare in imitate astazi"), §i a fost propus pentru studiere $i reflecpe
tuturor bisericilor - documentul este redat in traducere supra (originalul se poate
citi in pagina web a Conferinfei indicata mai sus)
Un al doilea document, avand ca tema misiunea §i reconcilierea a fost propus
bisericilor de Comisia de misiune pentru studiu §1 reacfii §i va fi folosit intr-o
plenara §i in grupe de lucru la Conferinfa de misiune din Atena (mai 2005). Forma
finala a documentului, care va fi prezentata participanplor la Conferinta, va rezulta
in urma unei consultafii ce va avea loc la Geneva in ianuarie 2005, cand se vor
162 REVISTA TEOLOGICA

analiza §1 incorpora in textul inipal toate comentariile §i reactiile pertinente care se


vor fi primit pana atunci.
Tema este abordata din mai multe perspective: teologica, biblica §i liturgica,
dupa care se precizeaza faptul cS reconcilierea §i tamaduirea reprezinta un scop §i
un proces, o dinamicS, | i se specifica cele §ase elemente care necesita o atentie
specials: adevarul, amintirea trecutului, pocainja, dreptatea, iertarea §i iubirea. Un
factor esenpal in procesul reconcilierii este resituirea. Se au in vedere reparatii §i
compensapi reale, nu doar simbolice, pe care sunt datori sa le onoreze cei care au
actionat nedrept in trecut, societaple actuale fiind obligate sa-§i asume acele gre§eli.
Este vorba in primul rand de ce s-a intamplat in colonii, §i de perpetuarea unor
atitudini inacceptabile rSspandite prin neo-liberalismul din era globalizarii.
b) International Review of Mission. Revista intemationala de misiune, apare
de patru ori pe an. Primele doua aparitii ale anului 2003 au fost dedicate temei :
"Misiunea in contextul secularizarii §i post-modemitapi", cea de a treia altor aspecte
esenpale ale misiunii, iar ultima cuprinde documentele consultatiei prin care s-a
aniversat o jumatate de secol de la Conferinfa de Misiune desfa§urata in Willingen.
Prima edipe a acestui an are ca tema schimbarile esenpale ale "centrului de
gravitape" al cre§tinatapi. Se §tie ca astazi doar 1/3 din populapa globului de
aproximativ 6 miliarde de locuitori este cre§tina. Daca primele comunitap creatine
au aparfinut Sudului, s-a ajuns ca in jurul anului 1500, 92% dintre cre§tini locuiau
in Nord. Se estimeaza ca pana in anul 2100 mai mult de 3/4 dintre cre§tini vor fi in
Sud. De exemplu, daca in anul 1900 in Africa existau doar aproximativ 10 milioane
de cre?tini, in anul 2000 erau 360 de milioane, iar in 2025 se estimeaza un numar
de peste 600 de milioane. Aceste schimbari vor avea consecinfe teologice §i
misiologice. Cui va aparfine teologia (teologhisirea) ?i cine va face misiune? Ce
implicapi va avea proximitatea cre§tinilor cu musulmanii in Nigeria, Sudan,
Indonezia §i Filipine, sau cea cu hindu§ii in India, cu budi?tii in Asia de sud-est? A
nu se uita faptul ca la peste 4000 de culturi, din cele 13000 existente, nu a ajuns
mesajul Evangheliei. Potrivit experientei acumulate, mulp dintre cei care au
aparfinut marilor religii ale lumii, odata incre§tinap, nu renunta la tot trecutul lor
religios.
Ultima aparipe a revistei are ca tema tamaduirea privita din mai multe
perspective §i in diferite contexte. Deosebit de importanta este §i publicarea
documentului intitulat: "A Church of all and for all: an interim statement" - "O
Biserica a tuturor ^ipentru tofi: o declarafieprovizorie "(pp. 505-525). Documentul
a fost prezentat Comitetului central al CEB in luna august 2003, care, la randul
sau, 1-a recomandat bisericilor pentru studiu, feedback ^i decizii. Este pentru prima
data cand CEB acorda o atenpe deosebita persoanelor cu disabilitap, dupa ce la a
Vlll-a adunare generaia a CEB ( decembrie 1998) se crea EDAN (Ecumenical
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 163

Disabilities Advocates Network). Conpnutul este foarte impresionat deoarece a


fost redactat de EDAN in colaborare cu Comisia Faith and Order (in limba romana
Credinfd $i Constitufie dupa traducerea franceza: Foi et Constitution). Textul a
fost tradus in limba romanS §i va apSrea in Anuarul FacultSfii noastre din Sibiu
(2002/2003).
c) Diverse alte acfiuni, conferinfe, consultatii, programe, toate menite sS duc5
la o mai buna mfelegere a contextului misionar acmal: de ex. infelegerea cre§tina a
pluralismului religios, a slujirii in context multicultural {International Network
Forum on Multicultural Ministry - INFORM) ?.a..

3. Evanghelizarea are ca obiectiv general sprijinirea bisericilor organismelor


misionare pentru infSptuirea obiectivelor ?i stimularea lor pentru a gasi cele mai
relevante metode, programe §i reflecpi teologice in vederea obpnerii perspective!
holiste.
a) Ecumenical Letter on Evanghelism. Aceasta publicafie apare de doua ori
pe an, fiind tiparita in patru limbi de circulate (engleza, fi-anceza, germanS §i
spaniola). Prima aparipe a anului 2003 are ca temS evanghelizarea in China. Sunt
deja 160 de milioane de crejtini, §i condipile sunt propice, fiind posibilS tiparirea
Bibliei la Beijing §i in alte centre. Prin numarul lor (aprox. 1 miliard §i 3 sute sute
de milioane), chinezii reprezinta mai mult de jumatate din numarul total al cre?tinilor
( aprox. 2 miliarde). Dar asemenea altor zone ale globului prezenta ortodoxa este
slaba. s a nu uitam ca o biserica se revigoreaza cel mai sigur prin misiunea externa
care implica riscuri majore, dar §i §ansa unica de a marturisi {martyria).
A doua aparifie a anului 2003 este dedicata "§colii de evanghelizare"
desf5§urate in Var?ovia in octombrie 2003, iar prima a acestui an consacrarii
catedralei ortodoxe din Havana, de catre patriarhul ecumenic Bartholomeu I . Au
participat mii de ortodoc§i venip din diverse zone ale globului, la eveniment
participand §i pre?edintele Fidel Castro. Evenimentul, care a avut loc in 25 ianuarie
2004, a insemnat §1 recunoa§terea primei comunitap ortodoxe (astazi aprox. 160
credincio§i) din Cuba.
b) School for Evanghelism (?coala de evanghelizare), acpuni purtand acest
generic au avut loc in mai multe locuri, ultima, octombrie 2003, s-a desfa§urat in
Var?ovia, avand ca tema evanghelizarea in Estul Europei. La sfar§itul intalnirii s-a
dat publicitapi documentul : "Call for Common Witness in Eastern Europe"
{"Chemarea de a marturisi in comun in Europa de Est"), prozelitismul fiind aspru
criticat.
c) Networking. Consiliul Bisericilor din America de Sud a desfS5urat un
amplu proces in acest sens, aceasta fiind contribupa lui majora la Conferinfa din
Atena.
164 REVISTA TEOLOGICA

4. Misiunea in solidaritate cu sSracii (Urban Rural Mission). Prin acest


program se dore§te intarirea celor marginalizap sa reziste propriei marginalizari,
nu se cauta ca altcineva sa fie porta voce pentru ei, ci ei sa ajunga sa aiba propriul
lor glas. Este urgenta schimbarea mentalitatii in privinfa celor defavorizap. Este
gre§it sa se spuna: "Biserica ajuta saracii" ca §i cum ei n-ar fi parte integranta a
Bisericii. Sa nu uitam ca Mantuitorul se identifica cu cei defavorizap, cu cei care
independent de ei au ajuns in situa|ii limita. Biserica este un organism care trebuie
sa reacfioneze cand un organ sufera (cf I Cor. 12). A-i ignora pe acei "prea mici
frap", reprezinta o foarte grava eroare care are ca rezultat imediat pierderea
relevanfei unei biserici.
Programul implica reflecfie teologica, un grup de lucru intemaponal, din
care face parte §i semnataml acestor randuri, organizarea comunitaplor, networking,
solidaritate.

5. sanatate fi tamaduire. Acest program implica o activitate foarte complexa


desfSfurata in toate regiunile lumii. O atenpe deosebita se acorda intaririi logistice
a bisericilor pentm a face faja flagelului HIV/AIDS. Dupa estimarile OMS pana in
2010 in 11 jari subsahariene media de via^a va scade la sub 35 de ani din cauza
sindromului imuno-deficienfei dobandite (sida).
Activitate complexa a Comisiei implica mult efort, energie §i fonduri. Speram
ca intreaga lucrare sa fie cat mai relevanta ?i in perioada urmatoare, iar roadele sa
fie vizibile §i in jarile majoritar ortodoxe. , . • ,

Traducere §i nota,
, , Pr. Lect. Dr. Nicolae Mo$oiu
Facultatea de Teologie OrtodoxS «Andrei $aguna», Sibiu
CONFERINTA SOCIALA A ACADEMIEI
EVANGHELICE DIN TRANSILVANIA
(1-4 martie 2004)

Academia Evanghelica din Transilvania (AET) a organizat, din 1 pana in 4


martie 2004, pentru prima data o "conferinfa sociala" cu tema "Saracie fara sfar§it?
Focare sociale in Romania §1 integrarea Romaniei in Uniunea Europeana",
conferinta la care au participat peste 50 de invitap din |ara §i strainatate. Printre
invitap s-au numarat reprezentanp ai Bisericii Ortodoxe Romane (P. S. Episcop-
vicar Vasile Some§anul al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Vadului, Feleacului
?i Clujului, reprezentant al Patriarhiei Romane), ai Bisericii Catolice Romane
(Pre§edintele "Caritas" Romania, preot Janos Szasz), ai Bisericii Evanghelice C.
A. (Profesor dr. Paul Philippi), precum §1 institutii filantropice §1 servicii de
intrajutorare ca de exemplu "ASB" Ploie§ti §i organizapa germana partenera a
acesteia, "ASB" Bad Windsheim/Bavaria. Din Romania au fost participanti printre
altele din Oradea, Cluj, Alba lulia, Sibiu, Craiova, Slobozia, la?i, Botojani §1
Suceava.
Prof Dr. Paul Philippi (Sibiu) a prezentat o motivare teologica a activitafii
diaconice a Bisericii. El a numit diaconia o „insu§ire de baza a Bisericii". Rectorul
Diaconiei Neuendettelsau din Bavaria, Prof Hermann Schonauer, a carui institujie
este activa printre altele §i in Polonia §i Romania, atragea atenpa: „Discutia despre
modelul social european este derutanta. Exista mai multe modele, care se deosebesc
net in performanfa §i finanfarea lor. Totu§i U.E. trebuie sa garanteze cetajenilor sai
im minim social." Directorul Academiei Evanghelice Transilvania, Pr. Dr. Jurgen
Henkel a accentuat tradifia biblica §1 bisericeasca a criticii sociale incepand cu
profepi Vechiului Testament pana la invajatura sociala catolica §i a „doctrinei
sociale" a Bisericii Ortodoxe Ruse. Dr. Henkel: „Saracia multora §i noul lux al
pufinilor din Romania provoaca Biserica sa se implice pentru a cere o via^a in
demnitate, indatorirea sociala a proprietapi §i dreptatea sociala."
Adina Dragatoiu, consilierul Ministrului Social, a evidenpat prin statistici
situapa sociala in Romania, care este grava. Guvemul calculeaza astfel o rata a
saraciei de 29% a populapei. „Foarte saraci" ar fi 11% din populape. Sub limita
saraciei traiesc dupa datele oficiale aproximativ 6 %. Nu este vorba numai despre
cazurile extreme, ci de saracia zilnica a unei largi paturi sociale in Romania, care
166 REVISTA TEOLOGICA

alarmeaza bisericile §i experfii sociali. Salariul minim pe economic este 2,8 milioane
de lei (ca. 70 euro), iar pensia minima in jur de 1 milion de lei (ca. 25 euro).
Totul trebuie vazut din prisma preturilor vestice in domeniul de consum de la
cafea, lapte, iaurt, ciocolata pana la costurile mari de energie. Incalzirea cu gaz a
unei locuinfe de 3 camere a costat in aceastS iama in Romania injur de 3 milioane
de lei, ca. 75 de euro. Pensiile minime §i salariile sunt fa\a de prepirile actuale o
batjocura, iar pentru populatie un trai amar.
Bisericile din Romania incearca cu mijloacele care le stau la dispozipe sa
atenueze aceasta saracie. P. S. Episcop-vicar Vasile Some§anul al Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului §i Clujului §i reprezentanpi institutiilor sociale ortodoxe din
regiuni au evidenpat la conferinta ca Biserica Ortodoxa s-a angajat deja in proiecte
cuprinzatoare, cum ar fi inipativele locale in domeniul social. Episcopiile ortodoxe
din fara au intre timp §i birouri sociale §i consilieri respectiv inspectori sociali,
care se ingrijesc §i coordoneaza munca multor institupi caritative locale.
Pre§edintele „Caritas"-ului romanesc §i vicepre§edintele „Caritas" Europa,
Preot Janos Szasz, ar dori ca problematica sociala sS fie infeleasa nu numai din
perspectiva integrarii europene a Romaniei: „Activitatea social-caritativa este o
cerinfa a omenirii §i cre§tinismului. Caritasul nu desfa§oara aceasta activitate doar
pentru ca aceasta este cerinja UE". Diaconesa Petra Stockmann-Kothen,
reprezentanta Diaconiei evanghelice a Protopopiatului din Sibiu avertiza: „Explozia
prepirilor pentru energie electrica a avut ca efect aducerea unor pensionari sub
limita saraciei."
Directorul Asociapei „Diakonisches Werk" a Bisericii Evanghelice C. A.
din Romania, Wieland Kober sublinia imensa birocrapa in domeniul social.
Directorul Erich Matthis a ASB (Arbeiter-Samariter-Bund) Bad Windsheim/Bavaria
afirma, cS ajutorul caritativ ar fi o lucrare §i misiune reciproca. Organizapa sa a
ajutat la formarea unui „ASB" in Ploie§ti (Asociapa de Sprijin ?i Binefacere).
Pre?edintele acestei organizapi Dr. Cristian Anton Vintilescu sublinia: „Avem nevoie
de o noua viziune a solidaritapi sociale in Romania. In plus, ?i o schimbare a
mentalitapi unora din Romania §i formarea tinerelor forte de munca de specialitate
in domeniul social-caritativ." Cele douS organizapi sunt active in acest domeniu
cu proiecte, care le-au prezentat la conferinfS.
in cadrul conferinfei au fost vizitate trei proiecte filantropice in Sibiu:
Proiectul „Casa Buna" (persoane ftra adapost), caminul de varsmici „Cari-Wolflf',
precum §i institupa sociala ortodoxa „Sf Nicolae" (Valea Aurie) pentru copii.
S-a criticat §i birocrapa din Romania, mai ales in domeniul vamal. Organizapi
de intrajutorare §i institupi din vest i§i reduc astfel din acpunile umanitare. Experfii
sociali §i politici, precum §i institupile de intrajutorare s-au aratat unip in ideea ca
pnta si fie ajutorul spre auto-ajutorare. Participanpi au alcatuit un „Memorandum
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 167

Social" ca ?i rezultat al conferinfei sociale, care se adreseazS Guvemului, economiei


§i societatii. Acest document cuprinde semnaturile reprezentantilor biserice^ti
ortodoc?i, evangheliei §i catolici. Reprezentanfi pentru organizatiile de ajutor §i
institufiile sociale au fost cei doi reprezentanfi ai Serviciului Social din Romania
(ASB Ploie?ti) ?i Bavaria (ASB Windsheim).
Directorul Academiei Pr. Dr. Jurgen Henkel s-a aratat mulfumit de
desfa§urarea §i de rezultatele conferinfei: „A fost o incercare de a aduce la aceea^i
masa organizafiile de intrajutorare, Biserici, institufii de binefacere §i reprezentanfi
din politica §1 instimfii sociale. In Europa de vest interesul cade mai mult asupra
copiilor strSzii, camine de persoane disabilitate, cSmine de orfani. De multe ori
insa se uita de saracia cea de toate zilele a unor paturii sociale. Acesteia din urmS
am vrut sS le venim in ajutor cu acesta conferinfa." Participarea oaspefilor din
intreaga farS, a P. S. Vasile ca §i reprezentant al Patriarhiei Romane §i a pre?edintelui
Caritas a aratat marea importanfa cu care a fost privita tema conferinfei. Participanfii
conferinfei se puteau informa despre diferitele activitafi filantropice ale bisericilor.

Participanfii la conferinfa au convenit asupra urmatorului "Memorandum


Social" ca declarafie unanima:

1. Bisericile reprezentate aici precum §1 institufiile filantropice au constatat


cu mare ingrijorare situafia sociala din Romania. In pofida unei cre§teri economice
exists incS numeroase focare sociale, pentru care trebuie gSsita neapSrat o solufie.
2. Bisericile istorice din Romania prezente subliniaza - atat la nivel ierarhiilor
cat §i de conducere bisericeascS - nevoia continua a unui angajament social-
filantropic in Romania prin biserici §1 organizafii non-guvemamentale.
3. Principiul "ajutor spre auto-ajutorare" este considerat de c§tre tofi
participanfii la conferinfa drept obiectiv de bazS al activitSfii filantropice.
4. Adresam un apel polificului, guvemului, parlamentului, consiliilor ?i
administrafiilor locale pentm a efectua, in colaborare cu bisericile, serviciile sociale
biserice§ti §i ONG-urile, o analiza clara a focarelor sociale din Romania §i pentm a gasi
solufii care sa ofere marii majoritafi a populafiei siguranfa sociala ?i o viafa decenta.
5. in acest context, trebuie sa finem seama de principiul subsidiaritafii. Statul
trebuie sa creeze, de comun acord cu biserica §1 ONG-urile, un cadm eficace, care
sa ofere institufiilor filantropice locale ?i organizafiilor de intrajutorare din strainatate
suficienta libertate de acfiune. De asemenea, se impune revizuirea directivelor
existente, care in prezent impiedica desfa?urarea unei activitafi concrete §i
ingreuneaza din ce in ce mai mult ajutoml voluntar.
6. Legislafia romana trebuie sa se alinieze treptat legislafiei UE.
Impedimentele sociale prea dure trebuiesc evitate. Integrarea in UE nu trebuie
folosita ca scuza pentm o birocratizare crescanda a directivelor in domeniul
168 REVISTA TEOLOGICA

finanfelor, administra|iei, vamilor §i in domeniul social. Este necesarS o analizS


foarte precisa pentru a schimba numai chestiunile cu adevarat necesare.
7. in realizarea schimbului de informafii intre politica, autoritap, administrate,
biserici §i ONG-uri se cere o imbunatapre considerabila. Trebuie sa existe pentru
to{i cei implicafi, surse de informare pentru toate chestiunile referitoare la
desfa§urarea proiectelor sociale.
8. In principiu participanfii doresc sa obfina un sprijin mai putemic din partea
statului pentm dezvoltarea activitajilor filantropice ale bisericilor §i ale ONG-urilor.
Acesta se refera atat la ajutoml financiar §i mijlocirea de fonduri ale UE pentm
proiecte mai mici cat §i la reducerea birocrafiei in domeniul social precum §i in cel
al transporturilor de ajutoare.

Sibiu, 8 martie 2004 - -

In numele participanplor Conferinfei:

Pentru Biserica Ortodoxa Romana:


R S. Episcop-Vicar Vasile Some§anul, Cluj
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului §i Clujului
Reprezentant al Patriarhiei Ortodoxe Romane

Pentru Biserica Catolica §i „ Caritas " Romania:


Pr. Jdnos Szasz, Alba lulia
Prejedintele „Caritas" Romania
Vice-Pre§edintele „Caritas" Europa

Pentru Biserica Evanghelica C. A. Romania, Sibiu:


Prof Dr. Paul Philippi, Sibiu

Pentru Academia Evanghelica Transilvania (AET), Sibiu:


Director Pr. Dr. Jurgen Henkel, Sibiu

Pentru „Mediurg" f/ „ASB" (Asociafia de Sprijin ?i Binefacere), Ploie^ti:


Director general Dr. Cristian Anton Vintilescu, Ploie§ti

Pentru „ASB " (Arbeiter-Samariter-Bund), Bad Windsheim:


Manager Erich Matthis, Bad Windsheim

Pr. Dr. JUrgen Henkel


Director, Academia Evangheliei a Transilvaniei
CONFERINTA E C O L O G I C A A ACADEMIEI
E V A N G H E L I C E DIN TRANSILVANIA
(20-23 iunie 2004)

Academia Evanghelica Transilvania (AET) a organizat intre 20 §i 23 iunie


2004 o conferinfa de ecologie pe tema „Transformare §i Ecologie", la care au
participat reprezentanfi ai bisericilor din Romania, reprezentanfi ai viefii publice
precum §i grupari active in protecfia mediului inconjurator. Printre oaspefi s-au
numarat episcopii ortodoc§i P.S. Vasile Some?anul (Cluj) §i P.S. Visarion
Ra§inareanul (Sibiu), decanul Facultafii Greco-Catolice din Blaj, domnul prof dr.
loan Mitrofan, cat §i reprezentanfi ai asociafiilor de protecfia mediului ca Stephanie
Roth („Albumus maior", Ro§ia Montana), Alexandru Gofa („Sighi§oara durabila",
Sighi§oara), Codrufa Nedelcu („Arin", Braila), Nicolae Radulescu-Dobrogea
(„Societatea Eco-Civica", Bucurejti), Daniela Leopold (director adjunct al Agenfiei
Regionale de Protecfie a Mediului, Sibiu), precum §i Ion Longin Popescu, redactor
la saptamanalul „Formula AS", cunoscut pentru expunerile sale critice pe teme de
protecfia mediului inconjurator. De asemenea reprezentate au fost Mitropolia
Moldovei, Arhiepiscopia Ortodoxa din Alba lulia §i Constanfa cat §i Episcopia
Greco-Catolica din Baia Mare.
Conform celor spuse de directoul Academiei, pr. dr. Jiirgen Henkel, conferinfa
a urmarit trei obiective: „in primul rand, o reflecfie teologica asupra interpeiarilor
ecologiei care sa evidenfieze faptul ca protecfia mediului este o porunca divina de
respectat in viafa cre§tineasca, deoarece credem in Dumnezeu, Creatorul cerului §i
al pamantului. In al doilea rand, dorim sa aducem la aceea^i masa Biserica §1 teologia
cu gruparile activi§tilor §1 a celor pentru protecfia mediului, din moment ce urmaresc
acela§i scop, adica protejarea creafiei. In fond, dorim sa stabilim legaturi mai stranse
intre grupurile pentru protecfia mediului §i biserici. Multe activeaza doar pe plan
local. Ne lipse§te un adevarat lobby pentru ecologia in Romania."
In referatul sau „Teologia creafiei §i protecfia mediului inconjurator - Bazele
teologice ale problemelor ecologice", dr. Henkel a subliniat faptul ca protecfia
mediului aplicata constituie de mult timp subiectul ?i provocarea teologiei creatine
§i a eticii. Alexandru Gofa („Sighi§oara durabila") a prezentat in referatul sau
introductiv legat de problemele concrete ecologice intampinate in Romania, succesul
purtat de inifiativa civiia impotriva construirii parcului „Dracula" in rezervafia
naturaia „Breite", langa Sighi?oara, ?i consecinfele realizarii acestor planuri.
170 REVISTA TEOLOGICA

distrugand o regiune unica in tara. Gota a facut bilantul acestei lupte purtata cu
succes impotriva construirii acestui pare dubios de distractii, folosind urmatoarele
cuvinte: „A fost prima victorie a societatii civile romane§ti asupra unui proiect
guvemamental."
Luni s-a dezbatut subiectul „Teologia §1 Ecologia". Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu din Constantinopol, capetenia Ortodoxiei, a evidentiat in prezentarea
sa („Problema ecologies ca un rSu fizic §i moral"), citita de P.S. Visarion
Ra§inareanul, faptul ca cre§tinii cred in existenfa lui Dumnezeu ca §i creatorul §i
sustinatorul acestei lumi, iar creatia Lui, asemenea oamenilor, va fi mantuita de
Dumnezeu. Este totu§i §i responsabilitatea omului de a pastra resursele naturale.
Este considerat un pacat modul in care se risipe§te sau se distruge creafia lui
Dumnezeu. Pr. prof dr. loan Mitrofan (Blaj) a subliniat ca pretenfiile societatii
industriale trebuie aduse la unison cu con§tiinta ecologica §i cu dimensiunea sociala
a existentei. Intreaga convietuire ar trebui interpretata ca o „forma de viafa in spirit
ecologie". Pr. prof dr. Hie Moldovan (Sibiu) a explicat conceptul actual ortodox al
unei „teologii ecologice".
Directorul Academiei Ortodoxe din Vilemov (Cehia), dr. Roman Juriga, §i-a
prezentat academia, care define cel mai insemnat centru de documentare pentru
energia regenerabila din Cehia §i cum se autofinanfeaza prin vanzarea energiei
eoliene produsa proprie §i prin consultare ecologica §i de expertiza. Academia
ofera pe langa clasicul program de conferinfa §i de teologie §i instalafii fotovoltaice
§i solare, o moara eoliana proprie, o instalafie de incalzit cu biomasa, o moara de
vant antica ca §i „vitrina" pentru turismul bland §i dezvoltarea regionala. Pentru
Juriga protecfia mediului reprezinta „o intrebare teologica", pentru ca: „Omul
traie§te din creafia lui Dumnezeu. Natura ne da ce avem nevoie pentru a trai."
Ziua de marfi a fost dedicata problemelor concrete de mediu in Romania.
Nicolae Radulescu-Dobrogea („Societatea Eco-Civica", Bucure§ti) a aratat in
contribufia sa „Romania de maine? Pregatifi-va sa purtafi ma^ti de gaze!" cu ajutorul
a peste 100 de diapozitive cu ce fel de probleme grave de mediu se confrunta
capitala. Diversitatea incepe de la infarctul din trafic, gazele poluante din industrii
§i gazele de e§apament ale ma?inilor pana la poluarea lacurilor, parcurilor §i a
instalafiilor publice, precum §i distrugerea sistematica a copacilor §i a spafiilor
verzi din ora§. Anual sunt distruse suprafefe de 90 ha. De asemenea a criticat in
spefa desconsiderarea problemelor de mediu §i a normelor de catre politica ?i de
catre institufiile publice. Copaci protejafi au fost taiati, a fost aprobata construirea
benzinariilor langa zone locuite sau langa copaci batrani. Con?tiinfa publica pentru
problematica aceasta ar fi subdezvoltata in cazul politicii, economiei ?i autoritafilor
precum §i in cazul populafiei. El avertiza ca nu exista doar „poluarea zilnica", ci
exists $i cele 14 zone ecologice problema ale Romaniei.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 171

Contribufia doamnei Stephanie Roth („Albumus Maior*', Ro§ia Montana) a stamit


emofii. In timp ce Banca Mondiala intrevede probleme „serioase, sociale, culturale ?i
ecologice" cu acest proiect, guvemul roman este ferm hotarat de a implementa acest
proiect in ciuda opozifiei nafionale §i intemafionale. Chiar §i Biserica Ortodoxa s-a
alSturat intre timp opozifiei, cum a explicat episcopul vicar Vasile Some§anul. Compania
de aur „Gabriel Resources" este dup§ spusele doamnei Roth o firma inregistrata in
Barbados, care a vmt sa distmga o suprafafa de 1600 ha cu mai multe sate, vai ?i
dealuri, pentm a seca o mina pentm urmatorii ani §i a constitui astfel 250 de locuri de
munca. Transmutarea forfata a oamenilor ?i nivelarea cimitirelor §i a bisericilor face
parte din intenfiile societSfii de aur, a carei „proiect de aur lasa in urma o suprafafa de
luna", dupa spusele lui Stephanie Roth. Ea roagS bisericile stamitor de a trece de la
opozifia pasiva la cea activa, pentm a salva oamenii, peisajele, bisericile §i cimitirele.
Inamica energiei nucleare Codmfa Nedelcu („Arin", Braila) a relatat despre
problemele gmpSrilor de mediu §i a ONG-urilor cu institufiile de stat §i politica.
„Polifia §i serviciile de securitate se ocup5 de noi. Suntem defSimafi ca §i agenfi ai
Moscovei, Budapestei §i Kiev-ului." Ea a numit expertiza oficiala la Cemavoda „o
manipulare" §i a afirmat: „Noi §tim c§ se minte mult iar in locul unei politici de
informafie se practice o tSinuire a informafiei." S-a organizat o excursie la Cop§a
Mica, pentm a lua sub lupS instalafiile industriale ale unui holding grec de la fafa
locului. Daniela Leopold de la Agenfia Regionala de Protecfia Mediului din Sibiu
a insofit ?i informat gmpul. Primaml Coriolan Pop a preferat sa lipseascS. Cu toate
ca a fost stabilita o discufie ?i chiar ?i la sosirea gmpului a existat speranfa de a se
intalni cu Pop, gmpul s-a vazut in postura de a fi primit cu u§ile inchise ale primSriei:
primaml a preferat sa o tulescS pentm a nu fi nevoit sa se confrunte cu intrebSri
critice. Un caz tipic al preocuparii politicii cu problemele de mediu din Romania.
Directoml adjunct al Agenfiei Regionale pentm Protecfia Mediului, Daniela
Leopold a finut in ultima zi a conferinfei un referat despre posibilitafile prin care s-
ar putea interveni in domeniul protecfiei mediului. Ea a numit „promovarea
dezvoltarii durabile" ca §i scop al autoritafii pe care o reprezinta, insa a fost nevoita
a recunoa§te ca echiparea §i posibilitatea de intervenfie ale autoritafii ar fi §i ele
limitate. In ceea ce prive§te distmgerea masiva a padurilor, precum §i dezpadurirea
minunatelor alei din intreaga fara ar fi responsabilitatea padurarilor „Romsilva", §i
nu a agenfiei pe care o reprezinta.
Directoml Academiei Henkel i-a atribuit AET-ului cu privire la tematica
ecologica "un rol important de intermediar". Deoarece o conferinfa ca aceasta ar
ajuta „la descoperirea §i formularea unor finte comune, precum ?i la indepartarea
neinfelegerilor." Drept rezultat final al conferinfei pot fi luate in seama cuvintele
ganditoare ale lui Alexandm Gofa: „Lumea noastra nu am mo§tenit-o de la stramo§i,
ci am impmmutat-o de la urma§i."
172 REVISTA TEOLOGICA

i n urma rezultatului conferinfei au fost lansate, sub forma urmatorului


memorandum, catre stat §i societate, cereri cu privire la protecfia mediului §i la
con§tiinfa publica pentru intrebari ecologice.

Memorandum Ecologie

/. Statul - Societatea - Protecfia Mediului Inconjurator

1. Este datoria statului sa ia mSsuri concrete ?i precise in domeniul protecfiei


mediului, iar aceste masuri sS nu fie dirijate de interesele financiare. Pentru a putea
fi aplicate aceste norme ale protecfiei mediului inconjurator este imperios necesara
existenfa unor institufii competente executive ?i aplicarea de amenzi semnificative
§i personalizate §i consecinfe juridice pentru pangaritorii naturii.
2. insu§i statul, chiar §i tofi politicienii, funcfionarii statului ?i colaboratorii
in serviciul public trebuie sa respecte masurile §i indicafiile severe in cazul in care
autorizeaza instalafii industriale §i alte proiecte cu repercusiuni asupra oamenilor,
a sanatafii, asupra mediului ambiant §i a regiunii. insemnatatea protecfiei naturii, a
mediului §i a peisajului trebuie sa fie aduse la unison cu cerinfele dezvoltarii
economice. Statul trebuie sa ia in evidenfa amandoua parfile cu aceea§i precadere.
3. Trebuie sa existe o libertate totala a informarii §1 o transparenfa in toate
domeniile pentru tofi cetafenii, pentru organizafiile nonguvemamentale §i mass-
media cu privire la protecfia mediului.
4. Societatea civiia trebuie sa participe in mod activ la discufii despre protecfia
mediului. Deciziile luate fara consimfamantul persoanelor in cauza sunt expresie a
unor structuri totalitare nedemocratice.
5. Bisericile i?i revendica dreptul de a-?i spune cuvantul in ceea ce prive?te
problemele ecologice §i de a gasi solufii favorabile mediului inconjurator, deoarece
creafia lui Dumnezeu trebuie conservata, acfionand prin mijloacele specifice pentru
dezvoltarea con^tiinfelor individuale pentru a contribui la realizarea binelui comun.

//. Individul ?i Protecfia Mediului Inconjurator

l . i n afara respectarii normelor guvemamentale §i locale ce includ ?i


posibilitafile de intervenfie ale puterii executive se pune problema unei atitudini
generale §i con§tiente fafa de mediul inconjurator ?i promovarea unei mentalitafi
corespunzatoare a cetafenilor. Fiecare Individ are o mare raspundere §i obligafie de
a-§i aduce contribufia la protejarea mediului. Cetafenii Romaniei trebuie sa profite
de invafatura acumulata in acest domeniu de catre farile vestice.
DIN ACTUALITATEA ECUMENICA 173

2. Fonnarea unei atitudini con§tiente fafS de protejarea mediului inconjurator


constituie una din direcfiile de baza ale educapei primite in familie, la gradinifa §i
la icoala precum §i la biserica §i in cadrul altor institufii publice. Biserica, ca §i
institute, i i poate stimula pe credincio§i sS se ingrijeascS mai mult de creafia lui
Dumnezeu §i in viafa lor particular^.
3. Este necesara o legatura stransa §i o colaborare intre asociafiile pentru
protecfia mediului, ONG-uri, intre institufii corespunzStoare de stat, institufiile de
educafie §i formare §i intre biserici; de asemenea se dore?te un dialog permanent
precum §i un schimb de informafii asupra acfiunilor concrete intreprinse de fiecare.
4. in educarea copiilor §i a tinerilor trebuie sS se puna mai mult accent
peintrebarile §i raspunsurile legate de protecfia mediului. O atitudine con§tienta
fafa de mediul inconjurator nu poate fi impusa, insa motivafia §i gandirea pozitiva
in acest sens poate fi formata f i dezvoltata prin programe ?i proiecte educative
bine concepute.

Memorandum semnat de citre:

P. S. Visarion Ra§inareanul, Arhiereu-vicar, Arhiepiscopia Sibiului


P. S. Vasile Some§anul, Arhiereu-vicar, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului
§i Clujului
Pr. Decan Prof Dr. loan Mitrofan, Facultatea de Teologie greco-catolicd, Blaj
Pr. Axinte Narcis Constantin, Mitropolia Moldovei ^i Bucovinei
Pr. Nicolae Ignat, Arhiepiscopia Alba lulia
Pr. Tomo§ Marius, Episcopia greco-catolicd Baia Mare
Daniela Leopold, director adjunct Agenfia de Protecfie a Mediului, Sibiu
Alexandm Go\a,pre^edinte „Sighi§oara durabild", Sighi^oara
Stephanie Roth, „Alburnus Maior", Ro^ia Montana
Nicolae Dobrogea-Radulescu, Asociafia „Eco-Civica", Bucure§ti
Codmfa Nedelcu, pre^edinte „Arin ", Braila.

Pr. Dr. JOrgen Henkel


Director, Academia EvanglielicS a Transilvaniei
Recenzii

Jean Monborquette, A chacun sa mision - decouvrir son


project de vie,
Ed. „Novalis" (Quebec), 2eme ed., 2001, 201 p.

Preot f i psiholog, Jean Monbourquette este actualmente profesor la Institutul


pastoral al Universitafii "Sf Pavel" din Ottawa, detinand o licenta in Teologie,
trei masteruri (in filozofie, in educafie §i in psihologie clinica) §i doctorat in
psihologie (la "International College", Los Angeles). Aceasta experienfa teoretica,
dar mai ales cealalta, practica, ofera scrisului lui Monbourquette un iz aparte intre
ceilalfi autori francezi (francofoni!) in domeniu.
Cartea de fafa, „Fiecaruia, misiunea sa", urmare§te, dupS cum subliniaza
subtitlul, identificarea propriului proiect de viafa cu ajutorul unor valori, dimensiuni
pe care autorul le analizeaza cu excelenta scrupulozitate. Interesant este ca discursul
sau pleaca de la drama pe care o traiesc psihologii in lumea modema, ei in§i§i
fiind sufocafi de problemele pe care incearca sa le rezolve celorlalfi (p. 11). De
aici incercarea carfii de a afla ce anume da coerenfa viefii, orientare actualitafii -
lucrarea fiind recomandata de autor in primul rand acelora care au nevoie de insofire
in incercarile prin care tranziteaza sau le tranziteaza viafa (confruntari, modificari
medio-afective, evenimente neprevazute...). incercand sa expuna orientarea
lucrarii, Jean Monbourquette arata ca ea fine intr-insa ascunsa (ca intr-un joc de
Bridges) un soi de scara inifiatica: chemarea de departe a eroilor - probele pe care
trebuie sa le treaca - intrecerea glorioasa (p. 13). Dincolo de tonul destins al
Introducerii ramane totu§i marea provocare pe care cartea o analizeaza:
supraviefuirea cu tine insufi.
Prima parte a lucrarii - „Nofiuni generale asupra misiunii", incepe prin
definirea misiunii personale sau, altfel spus, „misiunea personala cum se define?te"
(cap. 1) pomind de la relatarea intalnirii dintre trei taietori in piatra (cioplitori) cu
un barman care-i intreaba pe rand ce lucreaza. Primul raspunde: „Tai piatra", al
doilea: „Tai piatra pentm un zid". Iar al treilea - cu mandrie: „Cioplesc piatra
pentm inalfarea unei catedrale" (p. 17). De aici pleaca analizand:
- Misiune, vocafie, viziune: chestiuni de vocabular (p. 18)
- Cum definim misiunea personala (p. 19)
- Cum recunoa§tem misiunea personala (p. 20)
RECENZII 175

- Cum descoperi propria-{i misiune (p. 20-22)


- Misiune §1 identitate (fiecare cu misiunea lui pentru ca fiecare
are identitatea lui) (p. 22-23)
- Particularitatile misiunii:
- Nimeni nu scapa de misiunea sa (p. 23)
- Fiecaruia i se descopera misiunea (p. 24)
- Mereu singur in descoperirea misiunii tale (p. 24-25)
- Cine-i autorul misiunii (p. 25-26)
- Misiunea atrage §i respinge in acela^i timp (atrifie §i
contrive misiologica, n.N.C.) (p. 26-27)
- Misiunea cere o angajare totala (p. 27-28)
- Te intoarce mereu catre altul (celSlalt) (p. 28-29).
Sintetizand, remarcam, o data cu autorul carfii, ca exigenfele misiunii
pomesc de la elemente clare de exigenfa personala a celui care-§i cauta misiunea/
menirea. Elementele de psihologia pastoratiei §1 misiunii, inserate in text (Simone
Pacot sau William James - cu a sa influenfa sociala) due la concluzia ca orice
evolufie fine, in primul rand, de modificarea interiomlui care cere mereu „lucml
cu sine".
Capitolul al doilea, „Importanfa descoperirii propriei misiuni" pleacS de la
cuvintele lui John Magliola (p. 31) care aduc aminte de „Le Petit Prince" al lui
Saint-Exupery: micuful privi steaua §i-ncepu sa planga. Steaua-i zise: „De ce
plangi?" Prinful rSspunse: „E§ti a§a de departe cS n-am sa te pot niciodata atinge".
Steaua-i replica: „Copile, daca nu sunt deja in inima ta, nu vei fi niciodata in stare
sa m-atingi...". De aici §i dimensiunea analizei automlui in ce prive§te descoperirea
menirii.
I. Timpurile propice descoperirii misiunii: adolescenfa §i prima tinerefe (p. 32)
a. institufiile adolescenfei (intre care „visarile" care, dupa spusa lui Jean Cocteau,
„nu imbatranesc niciodata") (p. 32-33)
b. criza adolescentina §1 relafia ei cu maturizarea - celalalt resort al copiiariei (p.
34-35)
c. nu exista varsta in cunoa§terea misiunii personale (p. 35), este concluzia acestui
subcapitol.
I I . Misiunea - sursa de incredere personala:
a. misiunea da sens viefii (p. 36-37)
b. urmarea misiunii - infelepciunea sufletului (p. 37)
c. realizarea misiunii - un antidot la pierderea respectului de sine (p. 38-39)
d. angajamentul serios in plinirea misiunii cheama in lucrare imiversul cu toate
energiile sale (p. 39-40)
176 REVISTA TEOLOGICA

e. infelegerea misiunii = imbog5firea universului (p. 40-41).


Cuvinte cheie ale unei deveniri intru „fiinta-misionara", parte a ipostasului ecclesial
uman (cf. Zizioulas), subcapitolele cercetarii releva relapa intrinseca a actiunii revelatoare
a fiinfei cu aceea revelatoare a lui Dumnezeu in interiorul cunoa§terii fiinpale.
Capitolul al treilea se adreseaza „Celor care-§i refuza propria lor menire...",
pomind de la spusa „Alchimistului" lui Paulo Coelho cum ca „nici o inima n-a
suferit vreodata cata vreme §i-a urmat visurile..." (p. 43). Astfel automl pleaca la
identificarea celor care nu-§i urmeaza misiunea (menirea):
- unii care ignora c-ar avea vreun rost, intreaga viafa fiindu-le marcata de
mtina („metro, boulot, dodo"), fugitiv fund luminap dar revenind rapid in drama
deznadejdii '
- alpi, care au mari probleme in a-?! descoperi menirea, in a-§i afla rostul
- a treia categoric sunt cei care se mulpimesc sa facS §i sa duca o viata plinS
de compromisuri (p. 44-45)
Apoi cauta sa identifice obstacolele reale, falsele incredintari §i „rezistenta"
la realizarea unei meniri reale (p. 47-56). Aici se cuvin a fi menponate comentariile
automlui la stereotipii de genul: munca mea - funcfia mea - cariera mea, lata
misiunea (menirea) mea; misiunea mea - copie la indigo a misiunii unor personaje
celebre; viafa 5efiilui = vocafia mea; pot sa-mi aflu menirea studiind (teologie §i
filosofie); notorietatea „semnelor" in identificarea misiunii; oricum sunt o jucarie
a hazardului; cine-§i cauta propria menire se dovede?te a fi egoist §i alte cli§ee pe
care automl le disecS mai ales pe seama unui adaos al cSrfii, „Jumalul descoperirii
propriei mele misiuni (meniri)" ata^at sfar§itului carfii, in fond o stmctura de scheme
dupa care sS-p realizezi controlul asupra propriei tale misiuni (p. 181-194).
A doua parte a lucrarii, „Lasa-te prins", pleacS in cercetare de la o idee
„ortodoxa". A-p tr§i propria moarte (4) pentm a infelege c§ menirea ta este doar o
tranzitare a lumii, o trecere (un Pa§te - am spune noi) analizand (incepand cu p.
61) pierderile care marcheazS viafa - identificand etapele, inclusiv descoperirea
sensului adanc al spusei „ce se ca^tigS cand se pierde ceva" (parafrazandu-l de
asta data pe H.R. Patapievici). Extrem de interesant apare „ritualul renunfarii" cu
0 iconizare dramatica (p. 73).
Capitolul al cincilea ne indeamna sa ne vindecam ranile pentm a putea merge
mai departe in descoperirea misiunii noastre (p. 75 §.u.), incepand prin „a ierta"
(mai mult decat ai putea gre§i vreodata), „a recunoa§te" (ranile), „para§te-fi" ranile
(spune-fi of-ul) apoi, lucml cel mai important, afla care-fi sunt ranile pentm a le
ingropa (p. 79). O contabilizare corecta a „maniei" provocata de ranire ?i rea?ezarea
in armonie cu tine, sunt etapele urmatoare care te due, pe scara patristica, la
infelegerea celui care te-a jignit (ofensatomlui) (p. 80-81). Fafa iertarii nu poate
RECENZII 177

veni decat din resursele spirituale (p. 82-83), autorul arStand drama psihologiei
modeme care n-a infeles cS iertarea este un dar al lui Dumnezeu (p. 83).
Partea a treia, „rEutre-deux", pe care 1-am traduce ca „intervalul" (in sensul
interstipului eu-eu cel nou) incepe analiza rea§ez&ii in normalitate prin identificarea
elementelor legate de incercare §i umbra (criza), incercarea asemanand-o, poetic,
ca William Bridges, cu o iama: concluzionand, impreuna cu Michele Roberge,
„atata iama in inima atator inchisori/schimbSri) (p. 91), aratand dificulta|ile acestei
perioade grele dar fecunde. Perioada de „umbrire", altfel spus de re-personalizare
este iara?i excelent expusa ?i analizata (p. 93-102).
Capitolul al ^aptelea continue cu altS paging de cercetare: „cautarea propriei
identitSfi" (p. 103), care o vede incepand prin eliberarea identitaplor superficiale
(ma§tile tranzipei) pe care o nume§te „dezindentificare" (altfel spus ie§irea din
falsa identitate. De exemplu: te pop identifica prin meseria ta; X = profesor, asta
nu inseamna ca §i traie§te bucuria tandra a acestei profesii). Exercipul te obliga sa
retrasezi istoria - sa redescoperi valorile profiinde ale existenfei - sa identifici ce
anume te reprezinta cel mai bine, ce anume te face unic (p. 110-115).
Capitolul al optulea te indeamna sa te opre§ti pentm a-p redescoperi propria
misiune/menire (p. 117 j.u.), reconstmindu-p istoria propriei viep care este matricea
viitomlui tau pentm ca mai apoi sa-p afli finalitatea menirii tale in raport cu propria-
p moarte (p. 126-127).
Capitolul al noualea analizeaza binomul (nu doar lingvistic) „pasiunea mea,
misiunea mea" (p. 129 §.u.), iar capitolul (10) (ultimul din aceasta parte „mistica") vorbe?te
despre „chemarile universului", altfel spus, „a§ezarea in universalitate" (p. 143-152).
Partea a cincea, „Noua plecare", indeamna la imaginarea in detaliu a realitapi
misiimii tale pe pamant (cap. 2, p. 155 §.u.) (reguli de baza: rezistenta §i angajare/
implicare corecta - ce mx-\\ place nu transforma in obsesie) fScand apel la
ritmicitatea menirii pe care o asumi - la nevoia de a gasi „pasur' bio-psiho-spiritual
§i care poate sa te rea§eze in propria-p menire.
Ultima parte, de care am amintit deja ca este eminamente o provocare la
exerci|iu pracfic, invita la analizarea propriei misiuni (p. 181-194).
Desigur putem sa nu fim de acord cu o serie de date cuprinse in lucrarea lui
Jean Monbourquette, dar sinteza pe care el o cuprinde pentm redescoperirea propriei
noastre meniri incarca de sens, cautarea, analiza sa. Sinteza de psihosociologie ?i
teologie, ea ar putea constitui punctul de plecare intr-o cercetare ortodoxa asupra
recuperarii pedagogico-pastorala a celor care §i-au pierdut (sau nu §i-au aflat inca),
menirea. In lume §i in Biserica...

Pr. Lect. Dr. Constantin Necula


Facultatea de Teologie Ortodoxi «Andrei §aguna», Sibiu
Henri Tincq, „Dieu en France - mort et resurrection du
catholicisme'S
Ed. Calmann-Levy, 2003, 298 p.

Henri Tincq, autorul carfii pe care o propunem unei lecturi prin intermediul
recenziei, este responsabilul rubricii religioase in jumalul francez „Le Monde"
(Institute de exceptie a culturii media franceze §i mondiale), o voce specials a
misiunii Bisericii Catolice In Franta modemS. Autor a numeroase cSrfi (unele in
colaborare cu nu mai pufin celebrii Jean Calvez - redactor §ef pana de curand la
Etudes - sau Pierre Raphae, duhovnic al pu?cariilor new-yorkeze), H. Tincq propune
0 analiza dezarmanta pomind de la cateva intrebari pe care, n-ar fi rau sa ni le
punem §i noi, romanii. De ce Franta, altadata, fiica aleasS a catolicismului, nu se
mai bazeaza pe intelectualii catolici? De ce Biserica, formatoare a generapi intregi
de militanti, politicieni §i sindicali^ti, §i-a pierdut tinerii §i maturii care, intr-un
efort colosal, au vmt sa reincre?tineze Franfa? De ce in Franfa se mai hirotonesc
numai (aproape) o suta de preoti pe an cand, inainte de anii '60, se hirotoneau
cateva mii?
El face astfel analiza istorica - dar cu extrem de mult discemamant spiritual
- a tot ceea ce a zguduit Franta: criza intelectualitapi, criza militanplor politici (§i
nu numai), criza clemlui, criza credinciosilor, criza dogmatica §i aceea legata de
norma canonica, crize ale catolicismului francez, semne ale unei „imbolnaviri"
sociale a societapi franceze - crize care au anulat locul religiosului in viafa sociala.
Cei care au persistat sa se inscrie ca „religio§i absolup" in traiectul acestei caderi
au fost exilafi, iritand, au fost exclu§i. Lumea cazuta a Franfei nu mai refine decat
ca Biserica interzice contracepfia, prezervativul, avortul etc.
Pomind de la Louis-Marie Bille, arhiepiscopul de Lyon, mort prematur in
martie 2002, care a facut exegeza excelenta asupra stadiului „de5ertic" al Bisericii
(o Biserica strabatand de§ertul lumii contemporane), H.T. cauta sa afle ?i sa
vadeasca - spre tamaduire - „infirmafiile catolicismului" (p. 13).
Este suficient sa „citim" (lecturam s-ar potrivi mai bine, in sensul
coanalizarii...), propunerea carfii prin prisma capitolelor sale:

A. O bisericS mutilati (p. 17-20) care propune:


I . TScerea intelectualilor (p. 21-23): Cand Franfafinea „partea
cre§tinilor" (p. 24-26); Represiunea din mai 1968 (p. 27-32); Afazie
sau ostracizare? (p. 33-36); Cautarea unui nou loc in „intelighenfie"
(p. 37-40)
179

II. S^r$itul generafiilor militante (p. 41-44): Trecerea prin


Rezistenfa (p. 45-48); Varsta de aur a Acfiunii Catolice (p. 49-53);
Evanghelia ca „Mica carte ro§ie" (un apropo la manifestul „Partidului
Comunist"); Mutismul de dupS seismul din 1968 (p. 60-63).
III. De$ertul oamenilor, de^ertul credinfei (p. 64-65): Clopotele
au devenit mute (p. 66-69); Pana la ultimul (p. 70-73); Un al treilea soi
de laicizare (p. 74-77); Doua concepfii ale preoplor (apropo de
identitatea preofilor in „cercul vicios" al epuizSrii resurselor spirituale
§i materiale ale Bisericii Catolice din Fran|a) (p. 78-80).
IV. Schisma tScuti a credinciosilor: Dumnezeu la bazS (p.
85-89)... $i diavolul deasupra (p. 90-91); „Sunt credincios dar...
nepracticant". Un comportament de consiimator (p. 92-94); O religie
„mieroasa" (p. 95-98).
V. O criza a adevSrului ?i a normei (de credinta) (p. 98-100);
Afacerea Iisus (p. 100-102); O autoritate „de trei ori de§irata" (p. 103-
105); Imobilism §i neascultare (ie§ire din ascultare) (p. 106-110);
Relativismul, lata inamicul (p. 111-114).

B. O Franta renegata (p. 115-118)


V I . Dieu bonnet d'anne in ?coaia (p. 119-121); Sarbatoarea (a
tous Cendres) (p. 122-125); §coala lui Dumnezeu §i §coala diavolului
(p. 126-128); O „exceptie franceza" pe cale de corectare (p. 129-
135)
V I I . Dumnezeu, marioneta, media (p. 136-138); Cre§tinismul
„patrimoniar' al ecranlor (p. 139-144), reflecpa unei lumi pe cale de
disparipe (p. 141-145); O rastumare terminata in negujatoreaia §i
satira (p. 148-149); Biserica - Televiziue, o problema de captare (a
atentiei)(p. 150-153).
V I I I . Dumnezeu, inamicul No. 1 al sexului (p. 154-156); O
moraia a cuplului care zboara-n cea^a (p. 157-161); Biserica exclusa
din patul conjugal (p. 162-164); Catalogul interdicpilor, prost infeles
(p. 164-166); Libertatea sexuaia §i deziluziile ei (p. 167-170).
IX. Dumnezeu la u$a laboratoarelor (p. 171 -172); Fecundapa
artificiaia ?i ma§ina ambalata (p. 172-174); Mozart, Mendelson,
Lincoln fost-au ei nascup? (p. 175-177); Viafa „lui Dumnezeu" (p.
178-179): De la o medicina „reparatorie" la o medicina „regenerativa"
(p. 180-183); infelepciunea Bisericii (p. 184-187).
180 REVISTA TEOLOGICA

X. Scos afarS din jocul politic: Batalia pierduta pentru pace


(p. 190-192); Care mo?tenire na§te Europa? (p. 193-196); Cui mai
.. fac inca episcopii francezi? (p. 196-199); Pentru o laicitate a
„mediatizarii" (p. 200-204).

C. IE§IREA DIN D E $ E R T (p. 205-208).


X I . Noua generatie de laici angajati (p. 209-211); Toti suntem
responsabili! (p. 212-214); De la „incadrare" la „insofire in cre§tere"
(p. 215-218); Funeraliile fara preot (p. 219-221); Un mecanism
sclerozat (p. 222-227).
X I I . Cre§terea comunitStilor noi (in terminologia catolica:
communautes nouvelles) (p. 228-231); Un penticostalism francez (p.
232-237); Efervescenfa grupurilor multiple (cu mai multe fimcfii) (p.
238-241); Un concert religios din ce in ce mai mult baroc (p. 242-
246).
X I I I . Fii ai aceluia§i tatS: Avraam (p. 247-265); O nouS
infelegere asupra iudaismului lui Israel (p. 244-252); Impasurile
intalnirii cu Islamul (p. 253-257); Noul PSmant al Fagaduintei din
Orient (p. 258-260); Pluralismul religiilor §i monopolul Adevarului
• ' (p. 261-266).
XIV. Dlrectii de descoperit impreunS (p. 267-268); „ 0 alta
lume este posibil" (p. 269-273); „Razboiul, maica tuturor saracilor"
(p. 274-276); „Europa sau logica iertarii §i a darului" (p. 277-289);
Dezarmarea mainilor §i a inimilor (p. 280-282).

Din Epilog (p. 283-286) retinem finalul care, credem noi, obligS la reflecpe absoluta;
„viitorul catolicismului(...) nu este construit forfat la Roma ci in locuri ca Taize (...)
icoana a imui ecumenism al tinerilor indiferenti la jocurile de ieri §i azi ale credinciosilor
separap «in Hristos»; in parohii, in cadrul profimdelor innoiri; in comunitaple noi, degajate
din vechile inchingari ideologice. In extensia militanta aflata in cautarea defavorizaplor
societapi. In adunarile calde, efemere dar datatoare de speranta ale tinerilor pentru care
Dumnezeu nu e mort §i a fi cre?tin nu e o ru§ine. El n-are nici o revan§a de luat, nici
un cont de reglat cu Biserica. El a?teapta de la Biserica o invatatura a credinfei, o
inradacinare a tradipei, in rapunea de a trai, a crede, a nadajdui...

Pr. Lect. Dr. Constantin Necula


Facultatea de Teologie Ortodoxa «Andrei §aguna», Sibiu
Seria Personalitdti zdrne§tene. Mitropolitul loan Me^anu
(1828-1916),
Tipografia „Gutenberg", ZSmefti, 2004,192p. + 8 ilustrafii.

Istoria o fac oamenii. Mari realizSri culturale, evenimente istorice deosebite


etc., toate sunt opera unor oameni - unii pierdufi in anonimatul general al istoriei,
alfii, dimpotriva, inscriindu-§i numele cu litere de aur in cartea nemuririi umanitafii.
Celor din urma istoria nu le uita meritele, iar ca formS de omagiere a personalitSfii
lor, contemporaneitatea adopts diferite modalitap de comemorare: ridicari de
monumente, emisiuni monetare, aparifii editoriale omagiale etc.
Tocmai acest ultim aspect, al cinstirii ce poate fi adusa unei persoane, se
incearca a fi evidenpat in volumul „Seria Personalitdfi zdrne§tem. Mitropolitul
loan Mepanu (1828-1916)", dedicat marelui ierarh transilvSnean de la cumpSna
secolelor XIX-XX, cu ocazia aniversSrii a 175 de ani de la na§terea sa.
Nascut in 1828 in localitatea Zame§ti - Bra§ov, in familia invafStorului Bucur
Mepanu, cu studii la Bra§ov, Cluj §i Sibiu, viitorul mitropolit a indeplinit, pe rand,
fiincpile de preot in Ra§nov, preot §i apoi protopop in Zame§ti (1858), vicar al
Consistoriului din Oradea, iar din 1875 pana in 1898 a pSstorit, ca episcop, pe
credincio§ii Eparhiei Aradului. InscSunat ca mitropolit la Sibiu la 28 februarie/2
martie 1899, de§i aflat la o varsta inaintatS, loan Mepanu §i-a pus toatS energia sa
in slujba apSrarii §i consolidarii Bisericii stramo§e§fi.
in plan ctitoricesc, lui i se datoreaza ridicarea actualei catedrale mitropolitane
sibiene (1902-1906) §i a cladirii Facultapi de Teologie (1913-1914), implicandu-
se cu insuflepre la adunarea fondurilor necesare unei astfel de intreprinderi. Dovada
a unei bime chivemisiri a Mitropoliei sunt §i numeroasele imobile achiziponate
tocmai in timpul arhipastoririi sale, in plan politico-bisericesc, in aceasta perioada
Biserica a dat una dintre cele mai grele lupte. Prin decretele din anii 1907-1909,
Guvemul maghiar, prin ministml Cultelor §i Instmcfiunii, Albert Apponyi, a lovit
fap§ Biserica, incercand desfiinjarea invajamantului confesional ortodox din
Transilvania.
Contribufia decisiva ji-a adus-o insa la formarea unei intelectualitafi
transilvanene de marea, prin bursele acordate ca pre?edinte al „Fundafiei Gojdu",
atat absolvenfilor sibieni de Teologie, cat §i altor studenfi de la alte Facultafi.
Beneficiari ai acestor burse, nume ca: Nicolae Balan, Silviu Dragomir, Romulus
Candea, Pavel Ro?ca, Ion Bro?u, Onisifor Ghibu, Augustin Bena, Grigorie Com§a,
182 REVISTA TEOLOGICA

Sebastian Stanca, loan Lupa?, Octavian Goga etc. s-au impus repede dupS 1918 in
plan politic §i mai ales cultural.
Nu i-a uitat nici pe pastorifii sai din fara §i de peste hotare. Prin pastorale
pline de caldura le-a sadit in suflete nadejdea emanciparii nafionale, i-a intarit in
dreapta credinfa §i le-a sfmfit conducatori vrednici. Lui i se datoreaza §i trimiterea
primilor preofi peste Ocean, in incercarea de a organiza din ce in ce mai numeroasele
comunitafi romane§ti din America.
Aceste aspecte §i multe altele din viafa §i activitatea marelui ierarh roman
sunt surprinse in paginile volumului in discufie. Conceputa intr-o forma sintetica,
ca o sumS de articole aparute sub pana unei game variate de oameni ai carfii,
teologi §i laici, cartea contribuie la reconstituirea unei imagini cat mai ample §i
mai precise a personalitSfii lui loan Mefianu.
A§a cum se subliniaza §i in prefafa, studiile ?i comunicSrile adunate in acest
volum abordeaza personalitatea lui loan Mefianu din perspective diverse. Uneori
sunt surprinse aspecte ale activitSfii sale; alteori sunt subliniate trasaturi de caracter.
De aici §i un prim factor care genereaza o aparenta discontinuitate a textului. La
aceasta se adauga tipul de redactare al materialului; daca unele texte sunt rodul
unor cercetari mai indelungate, cu un evident caracter §tiinfific, altele fusesera
publicate deja in paginile unor cotidiene de specialitate, pe cand altele sunt
comunicSri orale in cadrul sesiunii omagiale din iulie 2003. Trecandu-se insS peste
aceasta discontinuitate valoricS §i formal-organizatoricS a textelor, se poate spune
c§ tocmai aceste aspecte dau o nota de farmec expunerii, personalitatea
mitropolitului fiind creionata din diferite unghiuri, chiar cu inevitabila repetabilitate
a unor amSnunte. Se poate, deci, concluziona ca volumul este o incununare a tuturor
gesturilor de recunoa§tere a contribufiei mitropolitului loan Mefianu la dainuirea
istorica a credinfei ortodoxe §i a romanismului transilvanean.

Florin Dobrei
Doctorand, Facultatea de Teologie OrtodoxS «Andrei §>aguna», Sibiu
REVISTA TEOLOGICA
THE THEOLOGICAL REVIEW

- The Review of tlie Metropolitanate of Transylvania -


New Series, vol. X I V , No. 4, October-December, 2004

CONTENTS
/. Christmas pastoral letters

II. Studies and articles


Fr. MIRCEA PACURARIU, Priests from the Counties of Sibiu andBra?ov
in the Communist Prisons
ADOLF-MARTIN RITTER, St John Chrysostom and the Roman Empire Viewed
by Recent Literature
Fr. Archdeacon 10AN I . ICA, JR., 950 Years Since the 'Great Schism'.
Interpretations and Documents (second part)
Fr. ALEXANDRU NAN, The Caroligian Council of Frankfurt (794)
Fr. Archdeacon lOAN N. FLOCA, The Deposition According to the Orthodox
Canon Law

III. Anniversary
Archdeacon Professor Doctor Constantin Voicu at His 75th Birthday (by
Fr. loan Mircea lelciu)
Archdeacon Professor Doctor Constantin Voicu - Doctor Honoris Causa of
the Oradea University (by Fr. loan Mircea lelciu)

IV. The Ecumenical Actuality


THE COMMISSION OF WORLD MISSION AND EVANGELISM OF THE
WORLD COUNCIL OF CHURCHES, Mission and Evangelism Today - Morges,
2000 (translated and annotated into Romanian by Fr. Nicolae Mo^oiu)
"Poverty without an End? Social Hotbed in Romania and the Integration in
the European Union" The Social Conference of the Protestant Academy of
Transylvania (by Fr. Jiirgen Henkel)
"Transformation and Ecology ". The Ecological Conference of the Protestant
Academy of Transylvania (by Fr. Jiirgen Henkel)
V. Book reviews