LEON LEYSON

cll MABILyN J. Hnnnnru $r [rrsnsiln B. Lrysor,r

ffim msr&T pffi flrffirg

flryln ffiuffirffiffifl,iffi
Povrstrn tMpostBtLULUt cABt A DEVENtT postBtL,,.

PE LtsrA rur ScHrrunLrn

r
rfr
editura rao
 Trebuie sI
I :
recunosc,
I t:,:, ...
avearn palmele ude qi mh
.

dureas acul. Agteptasem r[bd*o,11 cbpi{flr,Aa*i ,,, .,

asta nu insemna,ci nu eram agitat. Era:re*dutr l

meu si ii str6ng mtna celui care imi salvase Viulu

de atdt de multe ori... dar asta se intilmplase cu
mulli ani in urmi. Acum md intrebam daci avea
si m[ mai recunoasci.
in acea zi de toamn[ din 1965, pe drum spre
aeroportul din Los Angeles, mi-am spus c[ s-ar
putea ca birbatul pe care urma si il intilnesc s[ nu
igi mai aminteasci de mine. Trecuseri douizeci de
ani de cAnd il vizusem ultima dati, iar acea intAl-
nire avusese loc pe un alt continent qi in impre-
juriri cu totul diferite. Eram pe atunci un biiat de
l0 LEON LEYSON Un biiat pe lista lui Schindler 1l

cincisprezece ani, flimAnd gi sfrijit, de statura unui
copil de zece ani Acum ajunsesem un blrbat in
toati firea, in virsti detreizeci gi cinci de ani. Eram
cisitorit, aveam cetifenie americani, eram veteran
de rizboi gi profesor. in timp ce al1ii inaintau pen-
tru a-l intAmpina pe oaspetele nostru, eu am rimas
mai in spate. La urma urmei, eram cel mai tinir
din grup gi era normal ca cei mai in vArsti si se afle
in fafa mea. Ca si fiu sincer, voiam s[ amin cit mai
mult dezam[girea ca persoana c[reia ii datoram
atit de multe s[ nu iqi aminteasc[ de mine.
in loc si fiu dezamd'git, m-am simfit euforic,
incilztt de zAmbetul Ei de cuvintele lui:
- $tiu cine eEti, imi spuse el, avAnd o strilucire
in ochi. Tir egti micul Leyson.
Ar fi trebuit s[ gtiu c[ Oskar Schindler nu m-ar
fi dezam[git niciodati.
in ziua reglsirii noastre, lumea inci nu gtia des-
pre Oskar Schindler, nici despre eroismul lui din
timpul celui de-al Doilea Rizboi Mondial. Dar
noi, cei din aeroport, Etiam. Noi gi alli peste o mie
de oameni ii datoram viafa. Am supravie]uit Holo-
caustului datoriti riscurilor uriase asumate de
Schindler, mitelor gi infelegerilor secrete pe care le
intermediase ca s[ ne fini pe noi, muncitorii lui
ewei, departe de camerele de gazarede la Auschwitz.
Ca si ne salveze, gi-a folosit mintea, inima, averea
gi s,mecheriile lui incredibile. I-a intrecut in iste-
{ime pe nazigti, pretinzAnd ci eram indispensabili
efortului de rizboi, degi qtia ci mulli dintre noi,
inclusiv eu, nu aveam niciun fel de indemdniri
folositoare. De fapt, nu ajungeam la butoanele
maqinii pe care trebuia sd o acfionez decitt stAnd pe
o cutie de lemn. Cutia aceea lmi didea gansa sI par
util, si rimdn in viafd.
Eram un supraviefuitor neverosimil al Holoca-
ustului. Nu aveam nimic de partea mea, toate imi
lmpotrivi. Eram doar un biiat - nu cunog-
st5'teau
team pe nimeni, nu gtiam si fac nimic. Dar aveam
ugr lucru favorabil mie care intrecea orice altceva:
Oskar Schindler credea ci viafa mea era valoroasl.
Credea cd meritd si fiu salvat, chiar dacd gansa la
via[6 pe care mi-o didea ii punea in pericol pro-
pria viafi. Acum este rAndul meu s[ fac tot ce pot
pentru el, sI vorbesc despre acel Oskar Schindler
pe care il gtiam. Sper ci va deveni o parte din
12 LEON LEYSON

amintirile voastre, a$a cum am fost qi eu mereu o

parte din amintirile lui. Aceasta este Ei povestea
viefii mele, dar gi a felului in care viafa mea s-a
*!\
intersectat cu a lui. Pe parcursul ei, vi voi prezenta -*
.' ;. r\ \i
gi familia mea. $i ei gi-au riscat viafa ca s[ mi sal- k ,trt.
si
veze. Chiar gi in cele mai grele clipe, m-au fbcut
\t1 {tr
iI'
q
\$ 1;
simt ci sunt iubit qi c[ viafa mea este importanti. a.:
b n
t 1n
$i ei sunt eroi pentru mine. L. \
lr1 Lr rb
-r*
ll

Am alergat la rAu descull, peste pajigte. Odat*

ce am ajuns printre copaci, mi-am aruncat hai-
nele, m-am ag[fat de creanga mea preferatd, care
atArna destul de jos, m-am leginat deasupra apei
gi mi-am dat drumul.
O aterizare perfecti!
Plutind pe api, am auzit o plesclituri gi apoi
inci una, cAnd doi dintre prietenii mei au sdLrit
dupi mine. CurAnd am iegit din api gi ne-am
intrecut p6ni la crengile noastre, dupl care am
luat-o de la capdt. CAnd tiietorii de lemne care
munceau in amonte ne-au ameninlat ci ne strica
t4 LEON LEYSON
distraclia, trimi[And bugtenii proaspit t[ia]i in aval
citre moari, ne-am adaptat repede, alegdnd si
facem pluta, fiecare pe bugteanul lui, privind la
lumina soarelui care se strecura prin bolta de ste-
jari, molizi qi pini.
Oricit de des repetam aceste lucruri, nu md
plictiseam niciodat[ de ele. Uneori, in zilele acelea
fierbinfi de vari, Purtam slip, cel pulin atunci cind
credeam ci vor fi qi adulli prin preajm[. Dar de
obicei nu purtam nimic.
Faptul ci mama imi interzisese si mai merg
la rtu f[cea ca escapadele mele si fie Ei mai
palpitante.
La urma urmei, nici nu gtiam s6 inot.
Iarna, riul era la fel de distractiv. Fratele meu
mai mare, Tsalig, m-a ajutat s[-mi construiesc nigte
patine din tot felul de materiale ciudate, r[m[Ei]e
de metal aduse de la bunicul nostru, fierarul, 9i
vreascuri din stiva de lemne de foc' $i am fost
foarte inventiv. Erau primitive 9i stingace, dar
funclionau! Eram micuf, dar rapid; imi pllcea s[
m[ intrec cu bliefii mai mari pe gheafa plin[
ddmburi. Odati, David, un alt frate de-al meu,
Un biiat pe lista lui Schindler 15
patinat pe o gheali sublire qi gheala a cedat. A cizut
in r6ul inghetat. Din fericire, apa nu era addnci.
L-am ajutat s[ iasd qi am fugit acasi si ne schim-
bim de hainele ude leoarci gi sd ne uscim l6nga
vatr6. Odati incalzili gi uscafi, ne-am intrecut din
nou pdn[ la riu pentru o noui aventurl.
Viafa pirea o cilitorie nesfArgitl,lipsiti de griji.
Aqadar, nici cele mai inspiimAntitoare basme
nu m-ar fi putut pregdti pentru mongtrii pe care
aveam si ii infrunt cativa ani mai tdrzfii, pentru
sclplrile ca prin urechile acului sau pentru eroul
care avea si imi salveze viafa, deghizat gi el in
monstru. Primii ani nu m-au avertizat nicicum
despre ce avea s[ urmeze.
Numele meu este Leib Lejzon, degi acum sunt
cunoscut drept Leon Leyson. M-am niscut la
Narewka, un sat din nord-estul Poloniei, de lAngi
Bialstok, nu departe de granifa cu Belarus. Stri-
mogii mei locuiseriL acolo generalii la rind; de fapt,
mai bine de doui sute de ani.
P[rinfii mei erau oameni cinstifi gi harnici,
de care nu se agteptau si capete niciodatd ceva dac[
a nu era cAgtigat prin munc6. Mama, Chanah, era
t6 LEON LEYSON Un biiat pe lista lui Schindler t7

cea mai mici dintre cei cinci copii ai familiei ei, muncind in gospodirie, ficAnd mAncare gi ingri-
dou[ fete gi trei biiefi. Pe sora ei mai mare o chema jind familia, dar in loc de pirinfi gi de frafi, avea

Shaina, care inseamni ,,frumoas6" in idig. Mituga acum grijl de sof qi de copii.
era intr-adevdr frumoasi; mama nu era, iar acest Fiind mezinul, nu o aveam prea des doar pen-
lucru se simfea in felul ln care se purtau cu tofii tru mine, aga ci unul dintre momentele mele
cu ele, inclusiv pirinfii lor. Desigur ci acegtia igi preferate era atunci c6nd fralii gi sora mea erau la
iubeau fetele, dar pe Shaina o considerau prea fru- gcoald gi femeile din vecini veneau in vizit6.
moasi pentru munca fizicit;pe mama mea, nu. imi Stiteau in jurul vetrei, impletind sau fic6nd perne
amintesc c6nd imi povestea mama ci trebuia si din pene de gAsci. Mi uitam la ele cum adunau
care gilefi cu api pentru muncitorii de la cimp. penele Ei le indesau in fefele de pernd, scutu-
Era cald; apa era grea, dar aceasti insircinare s-a rindu-le uEor ca s[ se aEeze uniform. Inevitabil,
dovedit norocoasi pentru ea - ca qi pentru mine. mai scipau o parte din ele. Cidea in sarcina
Pe aceste cAmpuri l-a vizut mama pentru prima mea s[ str6ng micile pene care pluteau uEor
oar[ pe viitorul ei so]. prin aer. Mi intindeam dupl ele, dar imi sclpau
Degi tata a inceput s[ o curteze, cisitoria lor mereu printre degete. Din cAnd in cAnd, aveam
trebuia si fie aranjatl de pirin]i ori cel pufin aga noroc si str6ng un pumn de pene, iar vecinele
trebuia si parl. Acesta era obiceiul acceptat la imi rispllteau efortul cu risete gi aplauze. Era o
acea vreme in Europa de Est. Din fericire, plrin- treabi grea s[ jumuleEti gAgtele, aga ci fiecare
fii lor erau mullumifi de atracfia reciproci dintre pani era prefioasi.
copii. CurAnd, cei doi s-au cisltorit; mama avea Abia agteptam si o aud pe mama schimbdnd
saisprezece ani, iar tata, Moshe, avea optsprezece. povegti cu prietenele ei gi, uneori, chiar gi citeva
Pentru mama, viala de cuplu se asem[na mult bArfe de prin sat. Atunci vedeam o laturi diferitl a

cu viala trliti alituri de plrinfi. igi petrecea zrlele ei, mai linistit[ si mai relaxatd.