Caragea Dragos

FB III gr. 1

CONCEPTUL DE PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE

OPERAŢIUNI BANCARE

1 CARACTERISTICILE PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR BANCARE

Intr-o formă arhaică dar pragmatică, băncile erau cunoscute ca instituţii de credit care
fac comerţ cu bani, atrăgând resursele disponibile şi plasându-le sub formă de produse şi
servicii, potrivit cerinţelor economiei, la preţuri care să acopere costurile şi riscurile şi să
asigure un profit. În esenţă, acestă concepţie este valabilă şi astăzi, numai că produsele şi
serviciile bancare s-au diversificat extrem de mult, au apărut tipuri noi, în special ca urmare a
progreselor tehnologice în informatică şi comunicaţii, ceea ce a produs profunde transformări
în relaţia bancă-client, în organizarea şi conducerea sistemului bancar.

Caracteristici. Produsele şi serviciile bancare au unele particularităţi care le

diferenţiază faţă de celelalte produse şi servicii, astfel:
- sunt imateriale, adică nu au un suport fizic, dar satisfac anumite cerinţe
indispensabile societăţii, facilitând circulaţia bunurilor materiale;
- sunt condiţionate de reglementări bancare care stabilesc anumite condiţii de
funcţionare, risc, garantare etc;
- produsele (creditele) dau acces la monedă, iar serviciile (plăţile interbancare) asigura
transferurile monetare între participanţii la tranzacţii;
- produsele şi servicile se valorifică prin reţeua proprie de unităţi bancare şi nu se pot
redistribui, închiria;
- produsele şi serviciile se valorifică numai clientelei care are relaţii cu bnaca (au
conturi deschise la bancă).
Din punct de vedere al gestiunii bancare, produsele (creditele) angajează capitalurile
băncilor şi fondurile atrase care se avansează sub formă de împrumuturi, în timp ce serviciile
(plăţile interbancare) transferă fondurile clientelei de la un partener la altul. Raporturile
juridice care se crează între bancă şi client plasează banca, în cazul produselor (creditelor), în
pozitia de creditor şi clientul de debitor, iar al depozitelor, clientul devine creditor (pentru
depozitele pe care le deţine la bancă) şi banca debitor; în ce priveşte serviciile, banca este în
poziţia de creditor şi clientul de debitor. Aceste raporturi în care clientul poate fi în unele
cazuri creditor, iar în altele debitor sunt destul de complexe şi sunt specifice numai sistemului
bancar.

Produse şi servicii. Principalele produse şi servicii pe care băncile le furnizează

clientelei sunt următoarele:
Produse Servicii
- credite pe termen scurt, mijlociu şi lung; - transferuri inter/intrabancare
- garanţii bancare; - plăţi inter/intrabancare;
- produse derivate; - schimb valutar;
- carduri; - încasări şi plăţi în numerar;
- certificate depozite; - colectare numerar;
- depozite la termen; - păstrare valori în tezaur;
- depozite la vedere; - compensări interbnacare;
- custodie; - plăţi prin canale electronice;
- credite sindicalizate; - decontare tranzacţii pe piaţa
bursieră;
- transferuri internaţionale valutare

1
Caragea Dragos
FB III gr. 1

(Western Union, MoneyGram);

- private banking, cash management;
- consultanţă bancară.

Relaţia bancă-client. Produsele şi serviciile bancare implică o relaţie bancă-client cu

multiple semnificaţii care a evoluat diferit în timp. Până către sfârşitul secolului XX, în
centrul atenţiei se situa banca care urmarea să asigure produsele şi serviciile cerute de piaţă şi
mai puţin modul de deservire al clienţilor, după principiul “cine are nevoie de mine mă
găseşte”. În această perioadă, clienţii se deplasau la bancă pentru operţiuni “faţă la faţă”, iar
băncile erau preocupate să inspire încredre, sa asigure onorabilitate, să dispună de sedii
impunătoare şi de personal bine calificat. Lupta de concurenţă a determinat ca băncile să se
apropie din ce în ce mai mult de clientelă, mai întâi prin extinderea reţelei de unităţi bnacare,
iar după apariţia plăţilor electronice în anii 1980-1990 prin plăţile de la distanţă şi
restrângerea activităţii din sediile bancare, pâna la apariţia self-bank, adică a băncilor complet
automate (fără personal bancar) cu produse şi servicii electronice. In această a doua perioadă,
în centrul atenţiei se situează clientul care este atras prin produse şi servicii de o calitate cât
mai bună, rapiditate în execuţie şi costuri mai scăzute. Istoria ultimilor 30 de ani a demonstrat
că evoluţia cerinţelor clienţilor pentru produse şi servicii bancare este extrem de diferită şi
tendinţa de ai îndepărta pe clienţi de bancă nu a fost cea mai bună. Concluzia care s-a
desprins în urma unor studii de specialitate efectuate de firme de prestigiu (IFS - Institute of
Financial Services împreună cu alţi parteneri, 2001) a fost că nu trebuie neglijat niciun canal
de distribuţie – reţeaua bancară, cardurile, internetul, telefonia fixă sau mobilă – ci oferta de
produse şi servicii să se adreseze diferenţiat pe segmente de clientelă în functie de cerinţele
acestora şi cultura bancară. Ca urmare, se revine în bună parte la reţeaua bancară, dar
restructurată, în sensul extinderii şi mai mult, apariţia de noi unităţi specializate pe diferite
produse şi servicii (credit consum, credit ipotecar, credit de dezvoltare, garanţii bancare, plăţi
electronice la distanţă) care pot acoperi toată gama de clientelă cu cerinţele acesteia.

2 TIPURI DE ACTIVITĂŢI BANCARE

Produsele şi srviciile bancare sunt oferite unei unei clientele destul de diversificate
care în funcţie de amploarea activităţilor desfăşurate se grupează în două mari categorii:
persoane juridice (corporate) şi persoane fizice (retail). Produsele şi serviciile sunt identice
indiferent de categoria de clientelă care le foloseşte, dar ceea ce le diferenţiază este preferinţa
clientelei pentru anumite produse şi servicii care corespund mai bine specificului activităţii
desfăşurate şi marimea acestora. Separarea în cele două categorii se face după cifra de
afaceri a clientelei, pragul fiind diferit de la ţară la ţară şi destul de mobil.

Persoane juridice (corporate). Activitatea corporatistă cuprinde produse de genul

creditelor de trezorerie, credite ipotecare, credite de dezvoltare, credite sindicalizate, garanţii
bancare, produse derivate, depozite la termen şi la vedere, precum şi plasamente pe piaţa de
capital (investiţii financiare), iar în domeniul serviciilor, transferuri şi plăţi electronice (plăţi
profesionale), compensări interbancare, colectări de numerar, decontări tranzacţii pe piaţa
bursieră, cash management, multicash, consultanţă bancară. In aceste activităţi sunt necesare
aptitudini profesionale de specialitate, întrucât produsele sunt mai complexe şi de valori mai
mari iar clienţii sunt companii mijlocii şi mari, iar uneori foarte mari (grupuri, holdinguri).
Din aceste motive, calitatea serviciilor, personalizarea produselor, gradul de risc asumat de
bancă, relaţia bancă-client şi reputaţia băncii sunt de cele mai multe ori determinante pentru
opţiunile clienţilor. Activitaea cu persoane juridice aduce venituri substanţiale băncilor din
care cauză acestea sunt interesate în atragerea clienţilor mari dar şi riscurile asumate de bancă

2
Caragea Dragos
FB III gr. 1

sunt destul de mari şi necesită un nivel profesional de management superior altor activităţi.
Pe de altă parte, persoanele juridice sunt mult mai stabile, mai fidele, iar băncile devin mai
flexibile şi caută soluţii pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor companiilor.

Persoane fizice (retail). In această categorie se incadrează activităţile destinate

persoanelor fizice care nu desfăşoară activităţi economice, dar sunt admise şi companiile mici
ca cele comerciale, prestări servicii, cabinetele medicale, avocatură, consultanţă etc.
Produsele de retail sunt reprezentate de creditul de consum, creditul ipotecar, garanţii
bancare, depozitele bancare la vedere şi la termen, precum şi de serviciile de plăţi electronice,
plăţi prin carduri, canale alternative (internet, telefonie mobilă), schimb valutar, păstrarea
valorilor în seifurile băncilor, transferuri internaţionale gen Western Union.
Persoanele fizice, în general, sunt mult mai sensibile la orice schimbare în
caracteristicile produselor şi serviciilor care induc influenţe în structura preţului sau a
facilităţilor şi de accea piaţa este mult mai volatilă. Diversitatea tot mai mare a
caracteristicilor produselor şi serviciilor accentuează acestă volatilitate şi băncile trebuie să
fie tot mai imaginative cu ofertele lor pentru a fi tot mai atractive. În opţiunea clienţilor
pentru selectarea ofertelor avansate de bănci, câteva caracteristici rămân esenţiale, precum
preţul, facilităţile, rapiditatea şi calitatea produselor şi serviciilor, la care se adaugă şi
încrederea în bancă. Într-o piaţă satbilă, diferenţierile cantitative nu pot fi mari şi la un volum
mai redus de produse sau servicii influenţele nu sunt semnificative, aşa că opţiunile se
bazează mai mult pe facilităţi şi calitate, în schimb la volume mai mari accentul se pune pe
preţ (dobândă sau comision) întrucât diferenţele sunt semnificative. Pentru bănci, preţul
produsului/serviciului este cel mai important şi acesta trebuie să fie cât mai competitiv.
Actvitatea de retail s-a dezvoltat ca o alternativă la cea corporatistă dar mult timp a
stat în umbra acesteia. În ultimii 30 de ani a avut loc o dezvoltarea accentuată a retail-ui
bancar şi a rezultat că poate fi la fel de rentabil ca activitatea corporatistă şi cu riscuri mai
mici. Potrivit unui studiu al KPMG, în prezent, în Europa, are loc un proces de consolidare şi
de concentrare în bănci mari sau în grupuri financiare care cuprind bănci de retail, societăţi de
asigurare şi de investiţii financiare şi de expansiune pe pieţele în formare din Europa Centrală
şi de Es. Intrucât unele experienţe de transfer a activităţii de retail bancar dintr-o ţară în alta
nu au dat rezultatele aşteptate, adică cele din ţara de origine, s-a adoptat strategia alianţei
unor bănci de nivel mondial cu bănci regionale sau naţionale şi cu o prezenţă locală mult
superioară. Pentru următorii ani KPMG estimează dezvoltarea activităţii de retail bancar şi
continuarea concentrării în bănci mari sau grupuri financiare.

3 BĂNCI COMERCIALE PENTRU PRODUSE ŞI SERVICII

Produsele şi servicile bancare sunt oferite de băncile comerciale sau de băncile

internaţionale (BIRD, BERD, IFC), dar pe lângă acestea mai există şi alte agenţii/instituţii
nonbancare care acordă credite (ex. Agenţia Naţională pentru Locuinţe) sau agenţii
nonbancare pentru servicii de plăţi sau transferuri de fonduri (agenţii de decontări, SWIFT şi
Western Union pentru transferuri de fonduri) ori instituţii (poşta), toate autorizate de băncile
centrale. Concurenţa a determinat evoluţia băncilor comerciale, ca profil, cel puţin în două
direcţii mari: bănci universale şi bănci specializate

Bănci universale. Băncile universale sunt acelea care acoperă toată gama de produse
şi servicii bancare. Acestea sunt cele mai numeroase în sistemul bnacar, dispun de o reţea
bancară de sucursale şi agenţii dispersate teritorial şi se adresează tuturor categoriilor de
clienţi. În fiuncţie de volumul activităţii, băncile universale se structurează în bănci mici,
mijlocii, mari si bănci de primă mărime (prime banks) care operează pe plan regional sau

3
Caragea Dragos
FB III gr. 1

mondial. Băncile universale se pot adresa clintelei sub forma de companii (corporate) sau
persoane fizice şi companiilor mici (retail) cu toată gama de produse şi servicii specifice
acestor segmente de clientelă. Cele mai multe bănci universale sunt bănci mijlocii şi mari cu
o putere financiară considerabilă, capabile să prezinte produse şi servicii intr-o gamă largă şi
de calitate. In prezent, se desfăşoară un proces de concentrare a capitalului bancar în bănci
mari care pot să facă faţă in mai bune condiţii cerinţelor de modernizare tehnologică, de
adaptare la cerinţele pieţei de produse şi servicii pe grupe de clienţi ca putere financiară
(companii mari şi foarte mari, companii mici şi mijlocii, clienţi persoane fizice), de
îmbunătăţire a calităţii şi de reducere a costurilor şi bineînţeles de creştere a profiturilor.

Bănci specializate. Băncile specializate sau băncile de “nişă” sunt profilate pe

anumite produse şi servicii care sunt cerute cu prioritate de piaţă şi care în condiţiile băncilor
universale nu ar putea satisface în mod opertaiv clientela. Asemenea bănci sunt băncile
ipotecare (morgate banks), băncile de dezvoltare (development banks), băncile de leasing,
băncile de ramură (agricole, industriale, construcţii), băncile pentru anumite produse cu largă
desfacere (bănci pentru autoturisme) sau bănci penru servicii bancare care deservesc alte
bănci care nu au o reţea de unităţi pentru a efectua propriile operaţiuni de încasări şi plăţi.
Băncile specializate în creditare necesită un capital mai mare, întrucât finanţările sunt pe
termen mijlociu şi lung şi viteza de recuperare a capitalului investit este mai mică, din care
cauză ele aparţin, de cele mai multe ori, unor grupuri financiare cu un potenţial mai mare
decât al unei singure bănci. În ce priveşte agenţiile de plăţi, capitalul acestora este destul de
mic, întrucât efectuează servicii contra comisioane care se incasează imediat şi viteza de
rotaţie este destul de mare, riscurile sunt reduse, dar şi rata profitului este mai mică. Tendinţa
pe plan mondial este de a se menţine asemenea bănci care acoperă sectoare strict specializate
pe anumite produse şi servicii şi care asigură o productivitate şi un randament al capitalului
mai mare decât s-ar realiza în cadrul unei bănci universale.

Bănci self service. Băncile self service (bănci cu autoservire sau bănci automate) sunt
de fapt sucursale bancare, complet automatizate şi informatizate, fără personal bancar, la
care clienţii pot, prin intermediul terminalelor PC, să efectueze plăţi electronice, transferuri
între conturi (ex. încărcarea contului de card), să constituie depozite prin transferul de fonduri
din contul curent, să obţină extrasul de cont şi satrea financiară, să primească răspunsuri cu
privire la accesul la credite şi orice alte informaţii cu privire la produsele şi serviciile bancare
oferite de bancă. Asemenea unităţi bancare sunt, de regulă, deschise non stop şi reprezintă o
facilitate pentru clienţii instruiţi în tehnica electronică, în sensul că pot efectua operaţiuni şi în
afara programului de lucru al băncii. În unele sucursale bancare, există amenajate în spaţiile
pentru clienţi locaţii pentru operaţiuni self service şi locaţii pentru lucru cu personalul băncii,
“face to face”, ca o modalitate de a satisface cerinţele divese ale clientelei.

Supermarket-ul bancar. Supermaket-ul bancar reprezintă o alianţă între mai multe

entităţi – băncă, societate de asigurare, societate de investiţii financiare sau de managementul
activelor şi pasivelor bancare – care oferă pentru clienţii băncii un lanţ de produse şi servicii
legate de activitatea bancară în scopul satisfacerii cerinţelor multiple ale clienţilor în cadrul
unui grup financiar în care actionarul principal este banca. Aceste entităţi efectuează servicii
intre ele legate de activitatea bancară, ca de exemplu banca acordă credite şi efectuează
servicii, societatea de asigurare face servicii de asigurări pentru credite, în special pentru
creditele de consum, transportul şi depozitarea numerarului dacă nu sunt tezaure, asigurări
pentru bunurile imobile şi tehnica de calcul ale băncii şi alte tipuri de asigurări, societatea de
management active şi pasive face operaţiuni de trezorerie – plasează excedentul şi cumpără

4
Caragea Dragos
FB III gr. 1

de pe piaţă sumele pentru acoperirea deficitului, cumpără/vinde titluri şi alte active,

sindicalizează credite pe piaţa de capital, emite/vinde acţiuni pentru bancă – societatea de
investiţii plasează resursele disponibile băncii şi cumpără titluri, acţiuni etc. Tranzacţiile se
efectuează atat pentru bancă cât şi pentru clienţii băncii, însă totul se invărteşte într-un cerc în
care există încredere reciprocă şi profiturile rămân în cadrul grupului. Asemenea grupuri apar
tot mai des şi reprezintă o formă de concentrare a capitalurilor cu o tendinţă de extindere
multinaţională.

4 SERVICII BANCARE LA DISTANŢĂ

Progresele tehnologice au permis apariţia plăţilor electronice şi posibilitatea efectuării

operaţiunilor bancare de la distanţă fără a mai fi necesară prezenţa umană în bancă. Canalele
prin care se efectuează plăţile electronice sunt următoarele: cardul, internetul şi telefonia
mobilă. Instrumentele de plată pe suport hârtie au fost înlocuite aproape în totalitate cu
instrumente pe suport magnetic sau electronic şi s-a simplificat considerabil circuitul
transferurilor. Efectul acestor noi tehnologii a fost fluidizarea transferurilor bancare,
reducerea duratei de decontare de la câteva zile la câteva secunde şi apariţia plăţilor în timp
real, creşterea volumului de decontări, minimizarea riscului şi asigurarea unui management
bancar performant în acest sector. Aceste tehnologii au necesitat investiţii foarte mari din
partea sistemului bancar care se recuperează numai după atingerea unui anumit prag de
tranzacţii procesate, destul de înalt, şi afectează băncile mai mici care nu au capacitatea
financiară să suporte aceste costuri şi ca urmare nu vor putea rezista luptei de concurenţă.
Plăţile electronice au adus însă şi riscuri noi determinate de rapiditatea cu care se
realizează transferurile şi de posibilităţile de interceptare a transmisiei şi de deturnare a
fondurilor, ceea ce a făcut ca toate transferurile să fie codificate din ce în ce mai sofisticat şi
să se introducă semnătura electronică. Instrumentul cel mai performant s-a dovedit a fi cardul
care s-a generalizat şi a devenit de “masă”, înlocuind numerarul şi în acelaşi timp stă la baza
plăţilor prin internet şi telefonia mobilă. Dotarea cardului cu memorie electronică – smart
cardul (cardul inteligent) l-a transformat în cel mai sigur instrument electronic de plată şi cu
o largă gamă de aplicaţii. De asemenea, ordinul de plată electronic a devenit instrumentul de
bază pentru plăţile în monedă scripturală, în schimb pentru cecul electronic nu s-a găsit o
tehnologie de succes din care cauză este folosit destul de puţin.

5 OPERAŢIUNI BANCARE
PRIVIND PRODUSELE ŞI SERVICIILE

Operaţiunile bancare sunt determinate de activităţile care se desfăşoară în cadrul

băncii privind relaţiile cu clienţii şi sunt active sau pasive după poziţia bilanţieră. Cele mai
multe operaţiuni generează relaţii patrimoniale care determină modficări de sume în conturile
clienţilor şi sunt cunoscute sub denumirea de operaţiuni bilanţiere (active şi pasive).
Celelalte operaţiuni reflectă numai obligaţii ale clientelei sau băncii, potenţial patrimoniale,
care nu se înregistrează în conturile bilanţiere şi se numesc operaţiuni extra bilanţiere (de
comision, de mandat, garanţii, obligaţii anticipate, credite neperformante expirate, sume în
litigiu aflate la instanţele de judecată etc).

Operaţiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor şi se referă la: operaţiuni de

trezorerie şi interbancare, operaţiuni cu clientela, operaţiuni cu titluri de valori şi operaţiuni
de capital, rezerve şi provizioane. Ponderea cea mai mare, 60%-80% din pasivul bilanţier, ar
trebui să o deţină operaţiunile cu clientela (depozitele). Principalele operaţiuni de pasiv sunt
următoarele:

5
Caragea Dragos
FB III gr. 1

Depozitele bancare reprezintă principala sursă de finanţare pentru o bancă iar

volumul acestora ar trebui să fie cel puţin egal cu volumul plasamentelor în credite şi titluri
de valori. Depozitele bancare sunt de două feluri: la vedere şi la termen. Depozitele la vedere
sunt constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în conturile curente din care se pot face
plăţi în orice moment, deci sunt foarte volatile. Depozitele la termen reprezintă sumele atrase
pe diverse termene de la clientelă sau alte bănci şi sunt mai stabile având o perioadă
determinată. Dobânile bonificate la depozite se numesc dobânzi pasive.
Imprumuturile. Băncile comerciale apelează la piaţa monetară pentru împrumuturi
care să acopere lipsa temporară de lichiditate sau pentru asigurarea unor resurse pe termen
mai lungi sub forma unor împrumuturi pentru finanţarea de proiecte sau linii de finanţare. În
ultimă instanţă, băncile pot apela la banca centrală pentru refinanţare sub forma creditelor
intraday (pe parcursul zilei) pe baza unor garanţii cu titluri de valori.
Titluri de valori. Operaţiunile cu titluri de valori reprezintă emisiuni de obligaţiuni în
scopul de a atrage resurse, în special valută. Totodată, prin aceste emisiuni băncile îşi verifică
atractivitatea pe piaţă, in special pe piaţa internaţională, şi pentru aş menţine prezenţa pe
această piaţă pentru noi emisiuni în nume propriu sau pentru clienţi.
Capitalul. Operaţiunile de capital privesc formarea acestuia (capitalul social) la
constituirea băncii, majorarea pe parcurs şi diminuarea cu pierderile înregistrate. Sunt
asimilate capitalului rezerva generală de risc de credite şi provizioanele de risc care se
modifică frecvent pe parcursul anului. Banca centrală stabileşte, din timp în timp, limite
minime pentru capitalul propriu al băncii, care sunt obligatorii.

Operaţiunile active sunt cele de folosire a resurselor şi se refră la: operaţiuni de

trezorerie (operaţiuni cu numerar, depozite constituite la banca centrală şi la alte bănci,
conturi de corespondent, credite de trezorerie acordate băncilor), operaţiuni cu clientela
(credite curente de toate tipurile, credite restante, creanţe ataşate, operaţiuni cu titluri,
operaţiuni cu active imobilizate (corporale). Operaţiunile cu clientela şi cele cu titluri ar
trebui să deţină ponderea principală în activul bilanţier. Principalele operaţiuni de activ sunt
următoarele:
Operaţiuni cu numerar reprezintă incasările şi plăţile în numerar, în lei şi valută,
efectuate la cererea clienţilor. Excedentul sau deficitul de numerar în moneda locală se
tratează cu banca centrală, iar valuta cu băncile din străinătate, în special din Elveţia.
Creditele neguvernamentale (acordate clientelei) reprezintă portofoliul cel mai
important de active pentru o bancă comercială şi în acelaşi timp forma principală de folosire a
resurselor. În structură, creditele pentru trezorerie sunt cele mai solicitate şi reprezintă peste
50% din creditele neguvernamentale. Acestea se acordă pentru activitatea curentă de
exploatare sub forma creditelor globale de exploatare, liniilor de credite şi creditelor pe
obiect. Din punct de vedere al beneficiarilor peste ¾ din credite se acordă unităţilor
corporatiste şi mai puţin de ¼ populaţiei, ceea ce reflectă gradul încă scăzut al activităţii de
retail. Activitatea de creditare aduce cele mai importante venituri băncilor din dobânzi,
comisioane şi alte speze bancare, precum şi din serviciile bancare de cont curent, operaţiuni
cu numerar, carduri şi alte servicii (garanţii, evaluări etc).
Creditele guvernamentale (titluri de valori) se acordă de bănci in baza bonurilor de
tezaur sau a obligaţiunilor emise de entităţile guvernamentale care sunt purtătoare de
dobândă. Acestea sunt pe termen mijlociu şi se pot valorifica pe piaţa secundară pentru
obţinerea de lichidităţi.
Portofoliul de titluri al băncilor se poate constitui prin scontarea cambiilor, primirea
titlurilor în garanţie pentru creditele acordate, achiziţionarea titlurilor de pe piaţa de capital.
Titlurile, cu exceptia celor guvernamentale, detin o pondere destul de scăzută în activul
băncilor comerciale.

6
Caragea Dragos
FB III gr. 1

6 CONTURILE BANCARE
PENTRU OPERAŢIUNI CU PRODUSE ŞI SERVICII

Relaţiile care se stabilesc între bănci şi clienţii acestora materializate în operaţiunile

bancare se reflectă în sistemul conturilor bancare şi intr-o formă agregată în bilanţul contabil
al acestor instituţii. Principala utilizare a conturilor este aceea de înregistrare a operaţiunilor
la momentul efectuării lor şi de a reflecta drepturile şi obligaţiile băncii faţă declient. Contul
este organizat de un custode al clientului, de reulă o bancă şi de aceea se numeşte cont
bancar. Conturile care se pot deschide clienţilor se pot grupa în patru categorii: conturi
curente, conturi de depozite, conturi de împrumuturi şi conturi de dobânzi şi comisioane.
Conturile curente se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor de încasări
şi plăţi în numerar, transferul fondurilor între băncile clienţilor şi alte operaţiuni generate de
acordarea şi derularea creditelor, constituirea şi retragerea depozitelor. Contul curent este cel
mai utilizat cont bancar, intrucât prin el se desfăşoară intreg fluxul monetar al clientului şi
permite o informare operativă asupra lichidităţii imediate a acestuia. În credit, contul curent
reflectă disponibilităţile clientului iar în debit plăţile efectuate, astfel că la sfârşitul zilei
soldul creditor reprezintă disponibilităţi sau dacă este debitor reflectă creditul datorat. În
cursul zilei, contul curent poate avea sold creditor sau debitor, funcţionând ca o suveică care
asigură folosirea mai întâi a fondurilor proprii şi apoi a celor împrumutate.
Conturile de depozit sunt conturi de pasiv care reflectă obligaţiile băncii faţă de
client şi se creditează cu sumele constituite ca depozite şi se debitează cu cele ieşite din cont
la lichidarea depozitului. La scadenţă, depozitul şi dobânda aferentă se transferă în contul
curent dacă nu există o clauză de reînoire automată.
Conturile de credite sunt conturi de activ care reflectă obligaţiile clienţilor faţă de
bancă şi se debitează cu valoarea creditelor trase, creditându-se cu sumele rambursate. Pentru
fiecare fel de credit se deschide căţe un cont de împrumut. Toate conturile de împrumut
funcţionează numai prin intermediul contului curent.
Conturile de dobânzi se deschid pentru fiecare depozit şi credit şi funcţionează în
relaţie cu contul curent.

7 CONTUL CURENT LA BANCA CENTRALĂ

Pentru îndeplinirea funcţiilor sale banca centrală deschide conturi curente centralizate
pentru băncile comerciale în care acestea îşi ţin disponibilităţile băneşti şi efectuează plăţile.
Băncile deţin un singur cont curent centralizat cu două subconturi, unul pentru efectuarea
decontărilor şi altul pentru rezerva minimă obligatorie.
Pentru banca centrală scopul principal este ca decontările să dobândească caracterul
de finalitate şi irevocabilitate şi cu aceasta să se încheie ciclul financiar al tranzacţiilor. De
fapt, banca centrală joacă rol de intermediar financiar prin care se asigură transferul
fondurilor de la o bancă la alta.
În ce priveşte rezerva minimă obligatorie, contul centralizat asigură constituirea
resurselor şi utilizarea acestora potrivit politicii monetare a băncii centrale. Pentru bănci
aplicarea măsurilor iniţiate de banca centrală inseamnă majorări sau reduceri a rezervei
minime obligatorii şi majorări sau reduceri a dobânzii cu care este remunerată rezerva.
Prin conturile curente centralizate, banca centrală deţine controlul asupra
disponibilităţilor băncilor comerciale şi a transferurilor interbancare de fonduri şi
influenţează evoluţia creditului bancar.